29
România Rurală Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală Numărul 3 Anul II, Septembrie 2014 RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ România Rurală Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală Numărul 20 Anul II, Martie 2015 Prof. Dr. Corneliu Bucur: În lipsa unui program naţional, zestrea culturală se iroseşte, se disipează şi nu poate fi valorificată optimal de generaţiile actuale şi viitoare Români de patrimoniu Renașterea unui sat: Puterea voluntariatului la Stejărișu, Sibiu Valorificarea tradițiilor la Găujani, Giurgiu: Uniforme școlare cu motive tradiţionale Comuna Capu Câmpului, Suceava: Ferma turistică - un concept modern de turism rural

România rurală – Nr. 20

  • Upload
    ngohanh

  • View
    254

  • Download
    9

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: România rurală – Nr. 20

România RuralăReţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Numărul 3 Anul II, Septembrie 2014

RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

România RuralăReţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Numărul 20 Anul II, Martie 2015

Prof. Dr. Corneliu Bucur:În lipsa unui program naţional, zestrea culturală seiroseşte, se disipează şi nu poate fi valorificată optimalde generaţiile actuale şi viitoare

Români de patrimoniu

Renașterea unui sat:Puterea voluntariatului la Stejărișu, Sibiu

Valorificarea tradițiilor la Găujani,Giurgiu: Uniforme școlare cu motive tradiţionale

Comuna Capu Câmpului, Suceava:Ferma turistică - un concept modern de turism rural

Page 2: România rurală – Nr. 20

Cuprins

EDITORIAL ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 3

INTERVIU

Prof. Dr. Corneliu Bucur, coordonatorul Grupului de Lucru Tematic al RNDR privind patrimoniul cultural imaterial: În

lipsa unui program naţional, zestrea culturală se irosește, se disipează și nu poate fi valorificată optimal de generaţiile

actuale și viitoare ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................. 4

DEZVOLTARE RURALĂ

Români de patrimoniu............................................................................................................................................................................................................................................................................................... 8

Să construim tradiţional......................................................................................................................................................................................................................................................................................... 12

Obiceiuri de primăvară – Mărţișorul...................................................................................................................................................................................................................................................... 14

O incursiune în istorie și tradiţii la Muzeul Golești din judeţul Argeș ......................................................................................................................................................... 16

Lingurile de lemn ale meșteșugarilor din Spanţov sprijină dezvoltarea comunei ....................................................................................................................... 18

Valorificarea tradiţiilor, prin antreprenoriat, la Găujani, Giurgiu: Uniforme școlare cu motive tradiţionale și evenimente

culturale ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 20

Calendarul satelor noastre ............................................................................................................................................................................................................................................................................... 22

Turism la ţară, în România: Cazare în case de patrimoniu, bucate locale și vizite la „ultimii mohicani” ai meșteșugurilor.................... 26

OAMENI

Meșterul bucovinean Florin Cramariuc: „Lemnul este viu, el îţi spune singur ce vrea să devină” .......................................................................... 30

Colecţii etnografice valoroase în satele vrâncene.................................................................................................................................................................................................................... 32

Virginia Linul, din Ţara Năsăudului, duce mai departe costumul popular........................................................................................................................................... 34

Moş Pupăză, vrăjitorul lemnului din Maramureș ................................................................................................................................................................................................................. 36

EXPERIENŢE

Ferma mea:

Ferma turistică – un concept modern de turism rural, în comuna suceveană Capu Câmpului .................................................................................. 38

Afacerea mea:

Iniţiativă locală la Cocorăștii Mislii, Prahova: Atelier de costume tradiţionale, zece locuri de muncă în comunitate ................... 40

Comunitatea mea:

Puterea voluntariatului la Stejărișu. Renașterea unui sat .................................................................................................................................................................................................. 42

LEADER LA ZI

GAL „Colinele Iașilor” sprijină dezvoltarea satului ............................................................................................................................................................................................................ 44

Fondurile accesate prin GAL „Bucegi - Leaota” – „gură de oxigen” pentru comunele membre ................................................................................. 46

ȘTIRI MADR .................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. 48

MEMBRII RNDR SE PREZINTĂ .................................................................................................................................................................................................................................................. 50

România rurală – Nr. 20

BIROURILE REGIONALEUnitatea de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală

BRĂILAB-dul Independenţei, nr. 282, et. 1, cod poştal 810124, [email protected]

Tel.: 0339 732 009, Fax: 0339 732 016

CRAIOVAStr. Libertăţii, nr. 19, Facultatea de Agricultură și Horticultură, cam. L-311, et. 2,

cod poştal 200421, [email protected].: 0251 460 377, Fax: 0251 423 651

ZALĂUStr. Kossuth Lajos, nr. 49, cod poştal 450010, [email protected]

Tel.: 0360 404 056, Fax: 0360 404 158

TÂRGU MUREȘStr. Mihai Eminescu, nr. 60, cod poştal 540331, [email protected]

Tel.: 0365 430 349, Fax: 0365 430 351

IAŞIZona de Agrement Ciric - Complex de Agrement Ciric, cod poştal 700064, [email protected]

Tel.: 0332 881 281, Fax: 0332 881 282

TIMIŞOARAB-dul Take Ionescu, nr. 53, et. 2, birou 26, cod poştal 300074, [email protected]

Tel.: 0356 460 982, Fax: 0356 460 983

TÂRGOVIŞTEStr. Vărzaru Armaşu, nr. 7A, cod poştal 130169, [email protected]

Tel.: 0345 100 025, Fax: 0345 100 605

BUCUREŞTIStr. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, cod poştal 020961, [email protected]

Tel.: 0316 900 214, Fax: 0316 900 215

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ şi nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre MADR şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro, www.rndr.ro

USR, Departamentul Publicaţii, Martie 2015ISSN 2284-8665ISSN-L 2284-8665© RNDR, 2015

Reproducerea textelor acestei publicaţii este autorizată cu condiţia menţionării sursei.Tipărit în România.

Copyright fotografii: Liviu Brădean, GAL Colinele Iașilor, GAL Bucegi-Leaota, Kurt Hieldcher, Mihaela Olteanu,Mircea Ursache, Cornelia Enache, Florin Cramariuc, Mariana Chiri ă, Virginia Linul, Stela Boca, GabrielNeacșu, Tiberiu Ghi ă, Ștefan Constantin, Ion Ti a Nicolescu, Nicolae Muntean, Dumitru Sofonea, Adela Petre,Funda ia Austria Pro România, Sorin Radu

Page 3: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 5

Patrimoniul satelornoastre ?

Trăim, probabil, un paradox: suntembogaţi și săraci în același timp! Satelenoastre, părăsite de tineri, tocmaipentru că par să nu le ofereperspective, au, însă, și o marebogăţie, neluată în seamă, și prinurmare, nevalorificată: patrimoniulcultural, tradiţiile.

Prof. Dr. Corneliu Bucur, reputatetnolog și coordonator al Grupului deLucru Tematic al RNDR privindpatrimoniul cultural imaterial, atrageatenţia că în lipsa unui programnaţional, zestrea noastră culturală sedisipează și nu poate fi valorificată.Domnia sa crede că este nevoie de unefort interministerial pentru apromova specialiști la nivelul tuturorinstituţiilor care au un rol în acestdomeniu. Totodată, pentru ca încădin școală copiii să înveţe desprepropriile lor rădăcini, despre valorilesatului românesc, preţuindu-le șiocrotindu-le mai târziu, este nevoie caetnologia să fie introdusă în programașcolară.

Avem printre noi români declaraţiTezaure Umane Vii de cătreMinisterul Culturii, în cadrul uneiiniţiative UNESCO de recunoaștere șipromovare a meșterilor populari.Unul dintre articole le este dedicat.Dintr-un alt material puteţi aflainformaţii despre câteva case depatrimoniu renovate cu grijă șiintroduse în circuitul turistic, precumși despre unii dintre „ultimiimohicani” ai meșteșugurilor pe carele practică.Vă prezentăm și câteva exemple devalorificare a tradiţiilor și a

meșteșugurilor locale. La CocorăștiiMislii, Prahova, înfiinţarea unuiatelier care produce costume pentruansambluri folclorice a dus la creareaa zece locuri de muncă. La Găujani,Giurgiu, o iniţiativă similară a inclusși realizarea unor uniforme școlare cumotive tradiţionale.

Puteţi afla, totodată, și poveștile unormeșteri: Virginia Linul a duscostumul popular din Bistriţa-Năsăudpână la Muzeul Smithsonian dinWashington; porţile maramureșeneale lui Pătru Godja, zis Pupăză, auajuns până în Spania, la un muzeu înaer liber; bucovineanul FlorinCramariuc este cunoscut pentruobiectele din lemn pe care le creează –mobilier, sănii, cutii de bijuterii, lăzide zestre – și are comenzi până și dinJaponia!Unul dintre exemplele cele mai

frumoase despre solidaritate șiviziune este cel al satului Stejărișu,din Sibiu. Localitatea a renăscutgraţie implicării locuitorilor. Sătenii,mulţi dintre ei fără loc de muncă, auurmat cursuri de calificare în diversemeserii, iar ca practică au făcutvoluntariat în comunitate. Prinactivitatea depusă, faţadele maimultor case vechi au fost renovate, iarcâteva clădiri din sat au devenit spaţiide cazare pentru turiști.

Sperăm că vă veţi bucura sădescoperiţi și tradiţiile care puncteazăcalendarul satelor românești lahotarul dintre anotimpuri.

Viviana Vasile, Team Leader alproiectului „Înfiinţarea și SprijinireaReţelei Naţionale de DezvoltareRurală”

Editorial

32

Page 4: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

5

•Etnografia şi Etnologiatrebuie introduse în programacurriculară gimnazială, licealăşi universitară.•Avem nevoie de repertoriereavalorilor aparţinândpatrimoniului istoric şicultural din fiecare localitate(sat, comună) şi decolaborarea specialiştilor îndomeniul prezervării,protejării, transmiterii şivalorificării patrimoniuluicultural.

Mai suntem sau nu un poporde ţărani? Cum ne-a influenţatcomunismul și care suntefectele primelor deceniipostcomuniste?

Prof. Dr. Corneliu Bucur: Prinpolitica „mioapă” adoptată în anul1990 (a restituirii proprietăţilorfunciare „pe vechileamplasamente”), prin absenţa unuiprogram de reformă funciară, încondiţiile în care s-au operat, încădin anii 1950, politici rurale

antiţărăneşti, precumcooperativizarea silnică,industrializarea accelerată şi însfârşit, în epoca ceauşistă, aberantapolitică de „sistematizare a satelor”,am rămas, fatalmente, camentalitate generală „un popor deţărani”, într-un sens peiorativ. Ceeace ne salvează din acest adevăratmarasm istoric şi socio-cultural,spre bucuria mea ca etnolog, estesupravieţuirea miraculoasă,îndeosebi dar nu în mod exclusiv, înzonele montane şi perimontane, aunor valori etno-culturaleexcepţionale, reminiscenţe ale uneiînalte şi strălucite culturi şicivilizaţii săteşti, clasice, de sorginteantică şi medievală, care uimesc olume întreagă şi îi fac - chiar şi pespecialiştii în branduri de ţară - săexclame: „Veniţi în România pentrua vă descoperi propriile origini”(Sue Wood, Sibiu, 2007).

Prin aceste valori, a cărorsupravieţuire este cu adevăratmiraculoasă, pentru epocapostmodernistă, certificăm, pe planuniversal, destinul custării („acusta” – a supravieţui în condiţiiistorice vitrege) poporului român şiculturii noastre ţărăneşti („dăinuindşi doinind”), conferindu-ne ilustracalitate de a fi rămas printre „ultimiiţărani din Europa”.

Comunismul nu „ne-a influenţat”, cine-a distrus, structural şi organic,întreg universul lumii rurale – atâtde puternic şi de echilibrat, timp depeste un mileniu – prin

introducerea colhozurilor / C.A.P.-urilor, prin dezmoştenirea ţăranilorde pământ, de animale şi de totinventarul agricol, proletarizându-i,prin lichidarea fizică a elitelor lumiirurale (prin întemniţare, deportareşi clasificarea în rândul „duşmanilorpoporului” - cu tratamentulpersecutiv, de rigoare), prinpropaganda ateistă deşănţată, lasate, şi interzicerea tuturorobiceiurilor creştine, toateconcurând la distrugerea conştiinţeiproprietăţii private şi a conştiinţeipropriei identităţi etno-culturale.

Efectele politicii de indiferenţăsinucigaşă faţă de„ţărănime”/populaţia rurală, dinperioada „de tranziţie” (ţărănimeafiind, în concepţia lui FerdnandBraudelle, „ţesutul conjunctiv alistoriei” – cel care „leagă” celelateţesuturi ale organismului naţional)constau în: sărăcirea umilitoare apopulaţiei rurale din numeroasezone, depopularea satelor degeneraţiile adultă şi tânără, apte demuncă – ceea ce a dus laabandonarea a milioane de hectare,rămase nelucrate, ostracizareatineretului, plecat în căutarea unuialt destin, „în ţări străine”, mulţidintre ei devenind „servi pe plantaţiistrăine” (unii, în condiţii deadevărată sclavie!), efectele finaleconstând în importul imensmajoritar de produse agricole dinafara ţării şi instalarea uneimentalităţi cvasi-generale defetiste,de atonie, de lehamite.

Cum aţi defini poporul românastăzi, privind în specialrelaţia cu sine însuși, cuidentitatea sa? Suntem unpopor debusolat, în pericol să-și piardă identitatea?

Prof. Dr. Corneliu Bucur:Românii trăiesc, astăzi, într-oproporţie majoritară, sentimentulimpenitent de a fi abandonaţi(asemeni unei corăbii părăsite deîntreg echipajul, în plină furtună),debusolaţi – în condiţiile

inexistenţei unui program naţionalde redresare a economiei rurale(până la apariţia PNDR-urilor!),atomizaţi – prin risipirea „în toatecele patru vânturi”, apatrizi – prinlipsirea de cele mai elementaredrepturi, umiliţi – prin gradulînjositor de sărăcire, mult preamulţi ajungând dependenţi de„ajutoarele sociale”, disperaţi deinexistenţa unor locuri de muncăpentru ei şi pentru copiii lor,exasperaţi – în condiţiileneîntrezăririi unei speranţe, a unuiorizont şi a unor perspective deviitor.

Dezastruoasă pentru întreaganaţiune este lipsa de orice idealnaţional, după anul 1990,accentuată de sentimentul durerosal umilinţei, prin incapacitatea de aîşi munci pământul, de a-şi găsi unrost în propria ţară (singurul eşalonsocial care face excepţie îl constituietinerii înzestraţi, apţi de a se integraîn civilizaţia universală, reactivândaforismul antic: „ubi bene, ibipatriae” – acolo unde mă simt bine,acolo mi-este patria). Pericoluldeznaţionalizării noastre esteiminent, dacă guvernanţii nu vorgăsi, de urgenţă, soluţii pentruredresarea economiei naţionale şirefacerea echilibrului structuriisocial-naţionale, începând cu lumearurală.

Când vorbim desprepatrimoniul rural, ce-ar trebuisă protejăm mai întâi? Cecontează mai mult: clădirilesau tradiţiile?

Prof. Dr. Corneliu Bucur:Prefer în locul sintagmei folosite dedumneavoastră, „patrimoniu rural”- care trimite mai degrabă lapatrimoniul funciar, cele douăsintagme, devenite universale dupăcele două Convenţii ale UNESCO:„patrimoniul natural şi cultural”(1972) şi „patrimoniul culturalimaterial” (2003). Din perspectivaacestora, ceea ce noi, românii, artrebui să înţelegem/gândim/simţim

- când ne referim la tezaurulcultural patrimonial - se reduce,esenţial, la cele două expresiidobândite de sute sau chiar de miide ani: a moşteni-moştenire (dinaceaşi familie cu cuvintele tracicemoşii şi moşia) şi zestre (din latinul„dextra, ae” – care semnifică„făgăduinţă solemnă”). Acesteexpresii „acoperă” întregpatrimoniul cultural îndătinat,transmis din generaţie în generaţie(material şi imaterial/spiritual,monumental şi obiectual, utilitar şiartistic, laic şi religios), ca o datinăstrăbună (sinonimul neologismului„tradiţie”, adoptat abia din a douajumătate a secolului al XIX-lea) şinu doar ca moştenire de la părinţi,ci şi ca împrumut de la urmaşiinoştri, cu legământul sfânt(îndeosebi al guvernanţilor noştri –trezorierii legatari ai naţiunii!) de ao transmite, integră şi chiarîmbogăţită, urmaşilor.

Între categoriile acestui tezaurnaţional n-ar trebui făcută niciodeosebire, sub raportul valorii şi alimportanţei fiecăreia, aşa cum unpărinte n-ar trebui să facă niciodeosebire între copiii săi!

Ca etnolog, ce anume văîngrijorează sau vă supără celmai mult în acest moment?

Prof. Dr. Corneliu Bucur: Caetnolog şi etno-muzeolog bătrân(„veteran” lăsat la vatră, după ce amservit în „armia culturală“ a ţăriiaproape o jumătate de veac), măsupără multe, dar dacă ar fi să alegdoar două dintre suferinţele mele,acestea ar fi: dispariţia Etnografieişi Etnologiei din orice curriculăşcolară, liceală sau universitară(aceasta fiind întâia condiţieasumată, inconştient şi sinucigaş,de cei care conduc destineleÎnvăţământului şi Educaţiei, înRomânia postcomunistă!) şiabsenţa unui programguvernamental, interministerial,care să aplice, „la sânge”(căci ţesutulnostru limfatic este prea slab şi

4

InterviuProf. Dr. Corneliu Bucur, coordonatorul Grupului de LucruTematic al RNDR privind patrimoniul cultural imaterial:În lipsa unui program naţional, zestrea culturală se iroseşte,se disipează şi nu poate fi valorificată optimal de generaţiileactuale şi viitoare

Page 5: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

76

delăsător), atât legile Culturii şiPatrimoniului cultural, adoptate înepoca Democraţiei, cât şi toateConvenţiile şi Recomandărileorganismelor europene şiuniversale, în materie, promovândla nivelul tuturor instituţiilor decercetare ştiinţifică, de tezaurizareşi prezervare patrimonială sau devalorificare prin educaţie, specialiştide cea mai înaltă calificare şiexcelenţi manageri.

Unde ne recomandaţi sămergem pentru a descoperisatul tradiţional?

Prof. Dr. Corneliu Bucur:„Satul tradiţional” nu există, el esteo simplă convenţie, o licenţăpoetică. Valori tradiţionale în satulromânesc, de astăzi, găsim, harDomnului, cu duiumul, în mai toatezonele etnografice. Că nu avem o„hartă naţională a patrimoniuluicultural imaterial”, cu cele maidiferite trasee turistice, prin toatăţara, precum cel al „meşteşugurilorşi târgurilor tradiţionale”, al„portului popular şi datinilor dinstrăbuni”, al „sărbătorilor şiritualurilor calendaristice, de pestean”, al „măştilor şi ritualurilor

simbolistice”, al „hramurilorbisericilor şi mânăstirilor” –sărbători sfinte în care credincioşiivin în straiele lor de sărbătoare, al„muzeelor şi colecţiilor săteşti” – deo valoare inestimabilă, prinrescrierea istoriilor locale, etc., estecea mai bună dovadă că în afaraunui program cultural-naţional, îndomeniul Patrimoniului CulturalImaterial, întreaga zestre cultural-naţională se risipeşte, se destramă,se disipează, este ignorată,anonimizată şi nevalorificată, nici înplan educaţional-naţional, şi nici înplan turistic internaţional!

Ne puteţi menţiona vreotradiţie de la noi care este pecale de dispariţie?

Prof. Dr. Corneliu Bucur: Audispărut, deja, în ultimul pătrar deveac, şi dispar în fiecare zi, atât demulte tradiţii („de câte ori moare unbătrân într-un sat uitat de lume,moare o bibliotecă” – se spune, orparafrazând acest dicton, putemafirma că, şi la noi, la decesuloricărei persoane vârstnice, disparecu ea o tradiţie, un învăţământstrăvechi, o datină, un obicei, oexperienţă de mare valoare

culturală sau utilitară), încât mi separe superfluu să dau doar unexemplu.

Privind, totuşi, la „făcăturile”apărute ca ciupercile după ploaie, întoate satele noastre, în materie dearhitectură, de artă populară, chiarşi de port popular sau de folclor, aşspune că ceea ce s-a pierdut,esenţial, irecuperabil, din conştiinţaţăranilor noştri, în ultimii 65 de ani,este tiparul clasic al frumosului –căci „frumos”, în limba română,vine de la latinescul clasic„formosus, a, um”, care înseamnă„formă desăvârşită”. Am uitat,aşadar, într-o proporţiecovârşitoare, forma frumoasă alucrurilor, ca şi a relaţiilor dintreoameni, a bunelor rânduieli.

Ce putem face pentru a nu fisufocaţi de imitaţii, de kitsch?

Prof. Dr. Corneliu Bucur: Cukitsch-ul nu te poţi „lupta” decâtadoptând „tehnica grădinaruluipasionat”: tăind cu sapa, mereu şimereu, până la rădăcină, oriceburuiană ar invada grădina de florisau de legume, cu tenacitatea cucare acesta udă răsadurile şi

plantele, în perioada de secetă, orile adăposteşte, în vreme de răcealăsau de mană. Dar pentru aceasta, artrebui să avem „grădinari pasionaţi”pe toate „tarlalele” României!

În cazul creatorilor populari, serecomandă educarea lor în spirituladevăratelor valori tradiţionale, iarîn cazul publicului beneficiar alculturii populare, ar trebui să-leducăm spre a respinge, cuvehemenţă, toate non-valorile, toate„făcăturile”!

Satul românesc e sărac şisărăcit, iar tinerii pleacă.Străinii spun însă că satulromânesc e plin de bogăţie,tocmai pentru că are încă viimeşteşugurile şi practicileagricole tradiţionale. Cumfacem să valorificăm aceastăbogăţie şi să-i sprijinim petineri să îşi construiască unviitor la ţară?

Prof. Dr. Corneliu Bucur:Aprecierea privind „bogăţia caremusteşte la sate”, în materie demeşteşuguri tradiţionale, de practiciagro-zootehnice străvechi, de reţeteculinare faimoase, „din bătrâni”etc., este eronată. În realitate,tocmai prin ceea ce afirmaţi, înaceeaşi frază („tinerii migrează, înmasă, în străinătate”), tradiţiilenoastre culturale, indiferent degenul lor, sunt pe cale de dispariţie:meşteşugarii bătrâni nu mai auurmaşi, statul nu încurajeazăpăstrarea tradiţiilor (nici nu avem olege a protejării actului de creaţietradiţională, indiferent dacă estemeşteşug, port popular, arteplastice, instrumente muzicale,folclor!) şi se pare că acest fenomen,cu adevărat tragic pentruprezervarea identităţii noastre etno-culturale nu prezintă absolut niciuninteres pentru guvernele Românieişi nici pentru miniştrii Culturii!

Ce e de făcut? Să „ne luăm înseamă”, cu gravitatea cu careţăranul român îşi lucra ogorul, să ne

proiectăm propriul destin curesponsabilitatea cu care ţăraniinoştri îşi pregăteau generaţiile -care să îi moştenească şi să îiurmeze, să fim conştienţi, cu toţii,că „vom da seamă” generaţiilorviitoare pentru toată nevrednicianoastră de astăzi!

Ce-ar trebui să facem pentru apromova și sprijini acestpatrimoniu?

Prof. Dr. Corneliu Bucur: Maiîntâi, să înregistrăm, cu maximăseriozitate şi acribie profesională,„stadiul actual al patrimoniuluicultural” din fiecare localitate. Am şipropus un asemenea proiect prinRNDR, şi anume, „Repertoriereasistematică a valorilor locale –comunale, săteşti – aparţinândpatrimoniului istoric şi cultural”.Apoi, ar trebui să facem tot ce ne stăîn putere, pe plan local, pentru apăstra nealterate aceste valori,educându-i pe cei tineri în spiritulcunoaşterii şi preţuirii lor. Aşadar,să tratăm tradiţiile culturale,salvându-le de la alterare sau de ladispariţie, cu sentimentul că elereprezintă şansa supremă a„zborului nostru înalt, spre cele maivaste zări, cu amintirea cuibului

din care am plecat”, ceea ceînseamnă să fim mereu conştienţică, la orice nivel de reprezentare –individuală, comunitară, regională,naţională sau universală – nu neputem defini şi revendica propriaidentitate culturală fără raportare laaceste valori culturale, etno-definitorii.

În calitate de coordonator alGrupului de Lucru Tematic nr. 8 alRNDR (destinat PatrimoniuluiCultural Imaterial), afirm, cu toatăresponsabilitatea, că noul PNDR şinoile politici şi strategii aleMinisterului Agriculturii şiDezvoltării Rurale oferă o nesperatăşansă de redresare a situaţiei criticeîn acest domeniu.

Desigur că dezirabil ar fi caGuvernul României să hotărascăinstituirea unui program sinergic, lanivelul tuturor ministerelor carerăspund de „dezvoltarea civilizaţieirurale durabile, în România, însecolul XXI”, aşa cum ne-amangajat, ca naţiune, prinpromovarea proiectului deRezoluţie (cu acest enunţ), laSummit-ul Pământului de la Rio deJaneiro, în iunie, 2012, adoptat prin„Rezoluţia Rio+20”.

Page 6: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

98

Adevăratul tezaur al României este încăîn ţară, nu s-a pierdut peste graniţe.Este vorba despre moștenirea culturalătradiţională românească: meșteșugari,ceramică și colinde precreștine. O partea tezaurului cultural românesc a fostinclusă în patrimoniul UNESCO.

Adela Petre, ţesătoarea căreiaLaura Bush a vrut să îi sărutemâna

La cei 86 de ani ai săi, Adela Petreuimește lumea cu ţesăturile sale din părde capră. În anul 2012, MinisterulCulturii i-a conferit titlul de TezaurUman Viu, recunoscând-o dreptpăstrătoare a unui meșteșug popularimportant. A învăţat să ţeasă de labunica sa, în anii copilăriei, petrecuţiîntr-un sat din Buzău. După ce adescusut de secrete ţesătoriatradiţională, Adelei Petre i-a venit ideeade a folosi părul de capră pentrucovoare, ornamente interioare șicarpete. Prima carpetă din păr de capră,

toarsă la război vertical și ţesută pegherghef, i-a adus și Marele Premiu alUniunii Artiștilor Plastici. „Am ungherghef mic, vechi de o sută de ani, șiîl port peste tot cu mine. Mai am și vreopatru războaie de ţesut verticale. Pestetot unde merg fac demonstraţii demeșteșug, torc și ţes sub ochii lumii. LaWashington, în 1999, în cadrulSmithsonian Folklife Festival, sestrânseseră oamenii în jurul meu și nule venea să creadă ce artă iese dinmâinile mele. Am donat InstitutuluiSmithsonian cel mai mare covor pecare l-am făcut vreodată”, își aminteștecu zâmbetul pe buze doamna AdelaPetre. Faima Adelei Petre a ajuns pânăîn cercurile înalte ale politiciiamericane. Hillary Clinton, Laura Bushși Jill Biden sunt câteva dintreadmiratoarele meșteșugului său. „Cânda venit Jill Biden în România, am stat osăptămână la Muzeul Satului«Dimitrie Gusti» și am făcutdemonstraţii. Am emoţionat-o până lalacrimi. Hillary Clinton s-a minunat

când a văzut în familia mea treigeneraţii de ţesătoare la un loc: pemine, pe fiica mea și pe nepoata mea.Iar cu Laura Bush și acum întreţincorespondenţa. Când a venit înRomânia și m-a văzut torcând păr decapră și ţesând a vrut să îmi sărutemâinile. Spunea că astea nu sunt mâinide om. Încă mă mai cheamă înAmerica; mi-a spus că oricând vreausă plec, îmi pune la dispoziţie biletele deavion!”

Adela Petre este și unica păstrătoare amotivului tradiţional „Calul de Buzău”,pe care l-a realizat din păr de capră, încombinaţii de roșu și negru. „Calul deBuzău e preferatul meu. Se pierduseîntr-o vreme și eu l-am reprodus dintr-un album foarte vechi; eram în aniicomunismului când l-am cusut pe unștergar. E un motiv tipic zoneiBuzăului. Îmi place să respect motiveleornamentale populare: unda apei,floarea creaţă, zig-zag-ul”. Ţesătoareanu iese din casă decât în costum

popular. „Nicăieri nu merg fără costumpe mine; port fotă oarbă, fără dungi.În noaptea de Revelion mă găsiţi labiserică, recitând Plugușorulcreatoarelor populare.”

Nicolae Muntean, un om cât untezaur spiritual

De meserie este sculptor în lemn,născut în satul Cunţa, judeţul Alba, însăicoanele pictate pe lemn și sticlă suntcele care i-au adus titlul de TezaurUman Viu. Nicolae Muntean a ridicaticonografia tradiţională românească lanivel de artă, combinând stilul popularcu trăiri sufletești proprii. „Cred căDumnezeu m-a învăţat să fac icoane;m-am apucat de ele în urmă cu 30 deani și nici acum nu am ajuns ladesăvârșire. Copilăria în satul natalm-a umplut de curăţenie sufletească,prin păstrarea tradiţiilor noastrespirituale, prin prezenţa oamenilorcare se încadrau în tradiţie cu toatăfiinţa lor, nu doar de formă. În figuraţăranului român Îl vezi parcă pe Iisus;e atâta puritate în ţăranul român,atâta simplitate și credinţă. Eu așapictez icoane, cu sufletul curat alţăranului român, le pictez în lacrimi,postind sufletește de la răutate contrasemenilor mei.”

S-a dezvoltat ca pictor de icoaneurmărind-o la lucru pe Maria Poienaru,reprezentanta unui neam de pictoriiconari faimoși din Laz, și stând de

vorbă cu specialiști de la târguri. Astăzi,icoanele sale au împânzit caseleromânilor din ţară și străinătate. „Demulte ori nici nu le recunosc, sunt uimitcând mi se arată la cineva acasă oicoană pictată de mine. Când ies dintrăirea sufletească cu care am pictat,aproape că nu-mi mai recunoscicoana. Oamenii le apreciază îndeosebipe cele pe care le-am făcut în lacrimi,la necaz și durere, căci s-a imprimat înele suferinţa mea. Nu cred că artisticsunt desăvârșite, dar emoţia din eleatrage.”

Nicolae Muntean se inspiră din icoanelenaive de la sate, pentru a respectatradiţia populară, dar adaugă acestuistil nevoia proprie de armonie. „Amlucrat un timp în vopsea pe bază deulei, dar acum lucrez în tempera cupulbere, cu emulsie de ou, cum se lucrape vremuri. În schimb, caut să combinculorile altfel decât se face. Vreau caicoanele mele să vorbească deblândeţe, de bunătate, de împăcareaomului cu semenii, așa că poateculorile mele par nelalocul lor, artisticvorbind, dar Dumnezeu mi-a datputerea să le îmblânzesc, să le împac.Culorile mele nu se ceartă și nu ţipă.”

Ramele icoanelor lui Nicolae Munteansunt, de regulă, negre, sobre, cu mirosde tradiţie. Se vopsesc cu funingine dinhorn, frecată în mojar; sunt sculptatesub forma ferestrelor către cer, cumotive ornamentale tradiţionale: funia

vieţii, pasărea sufletului, cruceaîncadrată de doi porumbei. „Suntonorat de premiile și distincţiileprimite, dar tot ce-mi doresc esănătate, să pot lucra încă mult timpde acum înainte.”

Cojoacele lui Dumitru Sofonea ţinde cald personalităţilor

În Ţara Făgărașului, nu e cojocar mairenumit decât Dumitru Sofonea. Are 80de ani și în ultimii 11 ani, de când s-aîmbolnăvit de inimă, a lucrat mai multepieptare decât în toată viaţa. A făcutbătături în palme.

Dumitru Sofonea a învăţat meseria decojocar de la tatăl său și a transmis-o, larându-i, fiilor săi. Are cinci copii și toţiștiu tainele cojocăriei. Împreunăurmează să organizeze în satul Drăguș,în propriul atelier, o școală de meșteșug,unde vor fi instruiţi viitorii cojocari aiFăgărașului.

Cojocul de Drăguș a făcut dejaînconjurul lumii, iar Dumitru Sofonea afost declarat Tezaur Uman Viu. De-alungul timpului, a îmbrăcat o serie depersonalităţi, printre acestea figurândTudor Arghezi, Nicolae Ceaușescu, IonŢiriac, dar și pe ambasadori ai SUA(Michael Guest și James Rosapepe).„Cu vreo 40 de ani în urmă, mi-a datcomandă de cojoc Părintele ArsenieBoca. M-a recunoscut în mulţime și m-a chemat, rugându-mă să-i fac cojocel

Dezvoltare ruralăRomâni de patrimoniu

Page 7: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

10

cu blăniţă pe margini pentru MaicaZamfira de la Prislop. I l-am dus laDrăgănescu, unde picta bisericuţasatului”, își amintește DumitruSofonea. Soţia, Valeria, i-a stat alăturitoată viaţa și l-a ajutat și ea la pregătireapieilor pentru cojoace. „E tare greu săpregătești pielea de animal. Lucrămdoar cu piei de oaie și miel, cumpăratede la stână. Se ia pielea de pe animal,se sărează, se usucă și apoi seargăsește”, explică Valeria Sofonea.Cojoacele Sofonea sunt cele tradiţionalepentru zona Drăguș. „Culorile specificesatului sunt fucsia și roșu șicombinaţiile de bordo deschis cucafeniu închis. Dar noi folosim camtoate culorile curcubeului: roșu, negru,verde, galben. Ornamentele sunt celereprezentative pentru Drăguș, celestrămoșești: trandafiri, opturi,broderia cu încrengături. E o povesteîntreagă!”

Femeile din Drăguș poartă pieptaredescheiate în faţă, iar bărbaţii le au cupatru buzunare și întărituri pe margini,întărituri, cel mai adesea, în formă deflori. Împodobirea buzunarelor e foarteinteresantă: „Buzunarele au cam 14centimetri lungime și 10 centimetrilăţime. Se scrie pe ele anul în care a fostcroit cojocul: pe un buzunar se scriuprimele două cifre, pe al doilea restulde două cifre. Mai jos se adaugă și florice reflectă anotimpul în care a fostcusut cojocul - flori verzi pentru

primăvară, negre pentru iarnă, floriroșii pentru vară și maro pentrutoamnă.”

Ceramica de Horezu, înpatrimoniul UNESCO

Ceramica de Horezu a cucerit lumea șiși-a afirmat unicitatea pe planinternaţional. Pictura vaselor, decorul șimotivele ornamentale, laolaltă cutehnica de lucru, de la pregătirea lutuluipână la momentul pictării, au uimitlumea prin originalitate.

„Ceramica de Horezu este unaartistică, cel mult utilitară. Din vaselede Horezu se poate servi mâncarea,dar nu se poate și găti în ele, sunt vasecu valoare artistică în primul rând,vase decorative”, dezvăluie LaurenţiuPietraru, olar autentic din Horezu.Caracteristice ceramicii de Horezu suntmotivele decorative tradiţionale, foartevechi (cocoșul, arborele vieţii, șarpelecasei, coada de păun, rombul șimotivele florale) și materia primăfolosită. Culorile sunt cele naturale,împrumutate din natură. „Se combinăcinci culori specifice ceramicii deHorezu: albul (humă din MunţiiHarghitei), maro închis, (pământ așazis piper din comuna Slătioara), ocru(argilă din comuna Văideni), albastrude cobalt și verde.”Tehnica de lucru a rămas la Horezu ceastrămoșească, o tehnică manuală,

folosind instrumente specifice,transmise din generaţie în generaţietimp de sute de ani la rând.

„Pictăm și azi cu cornul de vită,prevăzut în vârf cu pană de gâscă.Pentru fiecare culoare, folosim altăpană de gâscă. La picturile mai finefolosim o altă unealtă, un soi de băţ cuun ac în vârf”, povestește LaurenţiuPietraru.

Ca durată de lucru, ceramica de Horezupresupune mai multe faze, dintre caredouă se referă la ardere. Vasele sunt maiîntâi modelate în lut, uscate parţial,pictate, iarăși uscate, răzuite și apoiuscate complet, timp de circa șapte zile.

„Aici, în Horezu, olăritul se transmitedin generaţie în generaţie. Familiile deolari se deosebesc prin stilul artistic, înspecial la nivelul picturii. Deși tehnicade lucru și motivele ornamentale suntcele tradiţionale, munca fiindmanuală, fiecare dintre artiști îșiimprimă propriul stil. În acest fel, noi,olarii autentici, ne deosebim unii dealţii.”

Soţii Laurenţiu și Nicoleta Pietraru aupropriul atelier de ceramică cu magazinde vânzare. Au moștenit de la părinţiacest meșteșug. Au totuși o mareapăsare: ceramica de Horezu e sufocatăla ea acasă de ceramica falsă, așa-zisaceramică bulgărească, dar care nicimăcar ceramică nu e, ci ipsos.

„Mulţi turiști se păcălesc și cumpărăfalsuri bulgărești în locul ceramicii deHorezu. Ceramica autentică de Horezue totuși ușor de recunoscut: poartăsemnătura creatorului său, la exteriornu-i smălţuită și are un colorit specific,o combinaţie a celor cinci culorimenţionate; nu există două vaseidentice.”

Ioan Mariș, colindul Junilor...adulţi

În comuna Mărișel din Cluj, ColindulJunilor e un obicei păstrat cu sfinţenie.Lumea îl cunoaște de sute de ani și îlpractică și azi, an de an. Colindul înceată bărbătească a depășit însăgraniţele României și azi face parte dinpatrimoniul UNESCO. Mai mult caorice alţi români, moţii din Mărișel semândresc cu această datină.

„Noi am transmis colindul în ceatăbărbătească din generaţie în generaţie,

11

cu aceleași străvechi cântece. Suntcolinde precreștine, de Crăciun, darcare nu pomenesc despre NaștereaDomnului, ci urează doar sănătate,noroc și bucurii în viaţă. Colindele suntînchinate omului de rând, familiei”,povestește profesorul Ioan Mariș,coordonatorul grupului folcloric„Mărișana”.

În Mărișel, acestei datini i se mai spuneși Ceata Junilor, iar amestecul de veselieși gravitate ce însoţește ritualul l-aridicat la rang de atracţie turistică.„Mărișel e format din cinci cătune, șidin fiecare cătun se iau câţiva flăcăi,pentru ceată. Ceata are cu totulmaximum 10 membri, conduși de un alunsprezecelea, șeful; au și instrumente,cel mai adesea taragot. Absolut toatecasele sunt colindate în ceatăbărbătească, obligatoriu, începând cuseara de Crăciun și sfârșind cu a treiazi de Crăciun. Apoi, flăcăii se adună toţiîntr-un singur loc și petrec timp dedouă zile cu ce au primit de la oameni.Așa că la noi, în Mărișel, Crăciunuldurează de fapt cinci zile.”

Cetele se formează de la an la an, cubăieţi tineri, dar cu vechile colinde,specifice fiecărui moment. La intrareaîn casa oamenilor, se cântă colindul„Veselește-te, domn bun!”, apoi în jurulmesei se ţine colindul mesei, iar dacăexistă o fată nemăritată acolo se zice șicolindul fetei. Ceata e invitată săciocnească un păhărel cu gazda, apoiflăcăilor li se umplu sacii cu bani, ţuicăși prăjituri. Urmează un dans sau două,apoi flăcăii cetei spun colindul deplecare, colindul ușii.

De dragul tradiţiei, Ioan Mariș aînfiinţat și o Ceată a Junilor adulţi, cuoameni mai în vârstă, dar experimentaţiîn tainele colindului aflat în patrimoniulUNESCO. Se cheamă grupul folcloric„Mărișana”. „Am participat de două orila concursul de la Bistriţa, FestivalulColindelor și obiceiurilor de Crăciun, șide fiecare dată am câștigat marelepremiu cu colindele noastreprecreștine”, spune Ioan Mariș.

Ministerul Culturii acordă titlul deTezaur Uman Viu acelor persoane cares-au afirmat ca păstrătoare șitransmiţătoare ale culturii tradiţionale.Aceasta este o iniţiativă UNESCOnăscută din dorinţa de conservare apatrimoniului cultural imaterial, prinrecunoașterea și promovarea meșterilorpopulari. 40 de români au fost declaraţi,

în perioada anilor 2010 - 2014, TezaureUmane Vii.

În Patrimoniul Cultural Imaterial alUNESCO, România are înscrise ritualulCălușului, Doina, Ceramica de Horezuși Colindul în ceată bărbătească.

Casa Babeș, tradiţionala casăbătrânească din Sibiel

O casă din anul 1890 din Sibiel și-arecăpătat strălucirea simplă de altădată.A fost cumpărată de o familie de oameniîndrăgostiţi de tradiţiile rurale șirestaurată cu ajutorul unei echipe de laMuzeul Satului. Este o casă mică, darcochetă, ce păstrează spiritul autentic alsatului Sibiel. „Casa Babeș este sumaelementelor naturale, străvechi: lemn,piatră și apă. Am restaurat-o exactcum a fost, respectând și împărţireacamerelor. Sus avem trei dormitoare,

iar jos am amenajat o sală de mese,unde servim numai preparatetradiţionale de casă. Restaurarea s-afăcut cu migală, echipa de la MuzeulSatului a venit cu soluţii ingenioase desalvare a lemnului vechi, cu soluţiicontra carilor, cu tratamente pe bazăde ceară de albine; au lucrat cupensule, cu seringi”, povestește DanielBabeș. Au fost salvate toate grinzile,podeaua și chiar și o parte amobilierului. Restul pieselor de mobilăs-au făcut pe comandă, din lemn,respectând întocmai simplitateamobilierului original. „Acolo undelemnul nu a mai putut fi salvat, amcompletat cu scândură brută, dată cubaiţ pentru a simula patina timpului.Interiorul e rustic, arhaic. Când avemmusafiri, la noi miroase a lemn și fân,iar pe fundal se ascultă muzicăpopulară.”

Page 8: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

1312

Case din baloţi de paie

Tulpinile de cereale (ovăz, grâu, orzetc.) pot fi adunate în baloţi care,uscaţi și comprimaţi pe dimensiunisimilare, pot constitui blocuriconstructive. Modul de construire cuajutorul acestora este variat, existândmai multe modalităţi de finisare.Pentru fundaţie sunt folosite totmateriale naturale: pietriș sau argilă.Zidul de baloţi ridicat este tencuit cuun prim strat pe bază de lut sau var,ori este izolat cu panouri de lemn.Cimentul nu este recomandat pentrucă are tendinţa să crape și împiedicăpereţii să respire. Din baloţi de paie sepot construi case fără a avea nevoie deo structură suplimentară. Dacă selucrează bine, dacă paiele sunt bineprotejate și se văruiesc cu atenţie fărăa lăsa locuri neacoperite, de lafundaţie până la acoperiș, și se aregrijă să nu rămână punţi termice, casaastfel obţinută este foarte rezistentă.Casele din baloţi de paie se pot realiza

cu costuri reduse, sunt rezistente lacutremure şi pentru realizarea lorsunt folosite materiale de cele maimulte ori locale. Acestea reprezintămateriale de tradiţie în ţara noastră șioferă confort termic și rezistenţă lafoc. Testele de laborator au arătat căun perete construit din baloţi de paieși tencuit cu un strat de argilă de circa3 cm poate rezista la temperatura de2.000 grade Celsius timp de 2 ore,pentru că paiele bine presate șitencuite nu primesc suficient oxigenpentru a arde rapid.

Pereţii din baloţi de paie sunt buniizolatori fonici. În Statele Unite aleAmericii există două studiouri deînregistrare construite din baloţi depaie. Pereţi din baloţi de paie au fostridicaţi și în apropierea aeroporturilorși a autostrăzilor din S.U.A. și Europaca bariere de sunet.

O astfel de casă construită în ultimiiani întâlnim la Sângeorz Băi, judeţul

Bistriţa-Năsăud. Numită „PopasulVerde”, este printre primele caseconstruite din baloţi de paie înRomânia. Harghita, Buzău, Cluj șichiar Giurgiu se numără printrejudeţele în care există astfel deconstrucţii.

Case cu acoperiș din stuf

Învelirea cu stuf este o tehnicăîntâlnită cel mai des în Delta Dunării.În prezent, această metodă sefolosește și la clădiri rezidenţiale, casede vacanţă, vile, pavilioane, umbrelede plajă, muzee și clădiri agricole.Folosirea stufului la acoperirea caseipoate reduce costurile de încălzire șide climatizare. În judeţul Tulcea,meșterul Tănase Dobre este cunoscutpentru acoperișurile din stuf pe carele face. O casă modernă, cu acoperișdin stuf, a fost ridicată pe malullacului, la Mogoșoaia.

Acoperișul din stuf se poate monta peșipci sau placă OSB, iar grosimeaideală a stufului montat este de 30cm. Durata de viaţă a unui asemeneaacoperiș depinde de calitatea stufului,dar este foarte important și unghiulde cădere (ideal 45 grade); astfel,odată cu creșterea înclinaţiei, crește șidurata de viaţă a acoperișului din stuf.Dacă este bine întreţinut și curăţat,rezistă mai mult timp.

Case din chirpici

Chirpiciul este un amestec de lut, paieși bălegar. Din acest amestec se faccărămizi care se usucă la soare. Fiindvorba de materiale naturale, suntmulte voci care susţin că o casă dinchirpici este printre cele maisănătoase tipuri de locuinţă. În plus,chirpiciul este și un foarte buntermoizolator și costă mai puţin ca

Să construim tradiţional

alte materiale, dar este, adeseori,asociat cu sărăcia. În ultimii ani, însă,cei interesaţi de tradiţie și de proiectede construcţie mai prietenoase cumediul și-au îndreptat atenţia din noucătre acest material.

Case bordei

Acest tip de casă poate fi folosit ca locde relaxare sau ca spaţiu de păstrareşi depozitare a legumelor, atât în stareproaspătă, cât şi în stare deconservare. Mulţi grădinariconstruiesc bordeie, întrucât suntextrem de uşor de realizat. Bordeiuleste un tip de construcţiesemiîngropată sau îngropată. Pentrutinerii de la orașe, acest gen delocuinţă este asociat în special cucasele de hobbiţi, personaje din seriade filme „Stăpânul inelelor”.

Există metode specifice de construireîn funcţie de caracteristicile climatice,dar ideea de bază este aceeași: o casăcu podeaua sub nivelul solului. Oastfel de casă, construită în ultimiiani, se găsește la Olănești și se pare cărezistă la un cutremur de 10 grade pescara Richter.

Page 9: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

1514

Descoperiri arheologice

Descoperirile arheologice din zonelecetăţilor dacice arată că prima zi aprimăverii se sărbătorea încă de acum8.000 de ani. În timpul geto-dacilor,Anul Nou începea la 1 martie. Astfel,luna martie era prima lună a anului.Calendarul popular la geto-daci aveadouă anotimpuri: vara şi iarna. Pevremea dacilor, simbolurile primăveriierau confecţionate din timpul iernii,urmând să se poarte și după ziua de 1martie. Pe atunci mărţișoarele erau fieniște pietricele colorate în alb și roșuînșirate pe o aţă, fie o monedă sau maimulte, legate cu fire subţiri de lână albeși negre sau albe și roșii. Moneda eraasociată soarelui și ajunge să fie unsimbol al focului şi al luminii, deci şi alsoarelui. Dacii credeau că mărţișoareleaduceau noroc și belșug și le purtaupână când înfloreau copacii.

Scurt istoric

Tradiţia spune că mărţișorul se poartăpână în momentul în care înfloresctrandafirii sau vișinii. În unele regiuni,

mărţișorul se poartă atât cât dureazăzilele Babelor sau până la Florii, când sescoate și se agaţă de crengile unuicopac. Se crede că, dacă pomul va rodi,omul va avea noroc.

În vechime, pe data de 1 martie,mărtișorul se dăruia înainte de răsăritulsoarelui, copiilor şi tinerilor, fete şibăieţi deopotrivă. Şnurul de mărţişor,alcătuit din două fire de lână răsucite,colorate în alb şi roşu sau în alb şinegru, reprezintă unitatea contrariilor:vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric.

O legendă spune că „odată soarele acoborât pe pământ, luând chipul unuitânăr, pentru a participa la o horădintr-un sat. Zmeul cel rău l-a răpit șil-a închis într-o temniţă, provocândsuferinţă întregii naturi. Se spune cărâurile au încetat să mai curgă,păsările nu mai cântau, copiii nu mairâdeau. Nimeni nu știa ce să facă pânăcând un tânăr voinic s-a hotărât să îlînfrunte pe zmeu și să elibereze soarele.Călătoria tânărului a durat treianotimpuri: vara, toamna și iarna.

Spre sfârșitul iernii, acesta a găsitcastelul zmeului și s-au luptat zileîntregi până când zmeul a fost doborât.Slăbit și grav rănit, tânărul a reușit săajungă până la temniţa soarelui, l-aeliberat, după care a murit, sângelesău curgând pe zăpada albă. Soarele aurcat pe cer și a vestit venireaprimăverii, umplând de fericire inimilepământenilor. De atunci, tineriiîmpletesc doi ciucurași, unul alb și unulroșu, oferindu-i fetelor pe care le iubescsau celor apropiaţi. Roșul semnificădragoste pentru tot ce este frumos,amintind de culoarea sângeluitânărului voinic. Albul simbolizeazăsănătatea și puritatea ghiocelului,prima floare a primăverii.”

Despre istoricul mărţişorului, TudorArghezi afirma în volumul „Cu bastonulprin București”: „…La început, atuncicând va fi fost acest început, mărţișorulnu era mărţișor şi poate că nici nu sechema așa, dar fetele şi nevestele, careţineau la nevinovăţia obrazului încăînainte de acest început, au băgat deseamă că vântul de primăvară lepătează pielea şi nu era nici un leac.

Cărturăresele de pe vremuri, dupăcare au venit cărturarii, făcând«farmece» au învăţat fetele cu pistruisă-şi încingă grumazul cu un fir demătase răsucit. Firul a fost atât de bunîncât toate cucoanele din mahala şicentru ieşeau în martie cu firul la gât.…Vântul uşurel de martie, careîmpestriţa pleoapele, nasul şi bărbia,se numea mărţișor şi dacă mai spunemcă firul era şi roşu, înţelegem că elferea şi de vânt, dar şi de deochi.”

În zilele noastre

Ziua de 1 martie are azi o bogatăîncărcătură comercială. Bănuţul

purtător de noroc al dacilor a fostînlocuit cu diferite personaje din deseneanimate, figurine din plastic, sticlă sauos, dar și mici obiecte din seminţe, floriuscate, rășină, pietre colorate sau dinalte materiale.

Meșterii populari, artiștii, dar și alţicomercianţi folosesc acest prilej pentrua vinde creaţii și mici obiecte dedicateacestei tradiţii. Nu este o afacere cu unprofit mare, iar unii meșteri susţin căvânzările acoperă doar investiţia.

„Puterea de cumpărare nu mai este caîn anii trecuţi. Eu muncesc în avans totanul şi îmi încasez salariul la fiecare

început de martie”, spune un artistplastic din Ploieşti.

„Profitul de anul trecut a fost undeva la10-15.000 de lei, cel puţin încă o datăcât suma investită. Însă de aici trebuiesă scădem drumul, mâncarea, hotelul,chiria spaţiului. Anul trecut a fost bine.Acum însă nu cred că vom câștiga nicijumătate faţă de anul trecut. Oameniinu mai au bani”, spune un meșterpopular din Buzău, prezent la Târgul deMărţișor de la Muzeul Naţional alŢăranului Român din București, un locde tradiţie pentru vânzătorii demărţișoare.

Obiceiuri de primăvară – Mărţișorul

Page 10: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

1716

Pentru iubitorii de istorie, deetnografie și nu numai, un popas laGolești, în comuna argeșeanăȘtefănești, este binevenit. La numai10 km de Pitești, aici se află MuzeulGolești, un ansamblu feudal cu oconstrucţie fortificată, care are și osecţie în aer liber ce ne trimite înapoiîn istoria veche a satului din România.

Muzeul Viticulturii și PomiculturiiGolești a fost înfiinţat în iunie 1939,de regele Carol al II-lea, sub numelede Muzeul „Dinicu Golescu”, şi s-adezvoltat de-a lungul anilor cu noiexpoziţii care reflectă istoria familieiGolescu, familie de politicieni șioameni de cultură din ŢaraRomânească, dar şi istoria culturii şicivilizaţiei tradiţionale româneşti.Dinicu Golescu, boier și cărturarromân, a creat prima școală în limbaromână din mediul rural.

Conacul Goleştilor a fost construit înanul 1640, de Stroe Leurdeanu, cuajutorul meşterului Stoica, aceastafiind singura construcţie laicăfortificată din ţară care datează dinepoca medievală. Conacul a fostînconjurat cu ziduri înalte decărămidă, iar în turnurile de apărareau fost instalate tunuri. În 1646, StroeLeurdeanu a ridicat biserica dinvecinătatea conacului, care îmbinăinfluenţele munteneşti cu cele dinMoldova, din Armenia şi din OrientulApropiat.

În 1966, în spatele complexuluimuzeal, s-a dezvoltat un sat cu peste200 de construcţii, care se întinde pecirca 10 hectare și cuprinde 35 degospodării aduse din principalelezone viticole și pomicole ale ţării.Fiecare gospodărie are o casă delocuit, dependinţe, unelte de lucruspecifice pentru albinărit, agricultură,

creșterea animalelor etc. Complexuleste gândit cu case pe uliţe, biserică,primărie, un han și arată ca un satadevărat din vremurile trecute.Gospodăriile respectă exact stilulregiunii din care provin și au fostaranjate de la nord la sud, pe zone,așa cum se găsesc ele în România.Construcţiile au fost fotografiate,măsurate, demontate și asamblate înmuzeu de către specialiști, apoi aufost supuse unui proces deconservare.

Secţia Pedagogică a muzeuluicuprinde „Şcoala slobodă obştească”,înfiinţată de marele cărturar DinicuGolescu, care a dorit să le oferecopiilor săraci din împrejurimi şansasă înveţe alături de cei bogaţi.Manualele erau gratuite şi, pentruprima dată, erau primite la învăţăturăşi fetele, alături de băieţi. A fost primaşcoală modernă cu predare în limbaromână şi a funcţionat în perioada1826 - 1830. În şcoală sunt expuse,atât piese de mobilier, cât şi manualedin perioada lui Spiru Haret.

Alături de şcoală se află Foişorul luiTudor Vladimirescu, folosit pentrusupravegherea împrejurimilor. Aicişi-a trăit ultimele zile de libertateTudor Vladimirescu, între 18 şi 21 mai1821. Retrăgându-se dinspreBucureşti spre munţii Olteniei, Tudorşi-a instalat tabăra aici, fiind în bunerelaţii cu boierii Goleşti. Lângă turn seaflă Bolniţa (în prezent, folosită casală de expoziţii temporare),aşezământ destinat celor bătrâni,bolnavi şi săraci. A fost înfiinţată demarele ban Radu Golescu şiîntreţinută pe cheltuiala sa.Este un loc plin de istorieromânească, după cum afirmă dr. Ion

Tiţa Nicolescu, muzeograf. În 1716,conacul a fost distrus de turci,incendiat, apoi restaurat, în 1818, demarele ban Radu Golescu. În 1866,conacul Goleștilor a fost primul locvizitat de regele Carol I, dupăabdicarea lui Alexandru Ioan Cuza.Conacul a fost restaurat în perioada1940-1945, apoi din nou în anii 1960,iar anul acesta va fi închis pentru orenovare importantă, după mai binede 50 de ani. Aici sunt expuse obiectediverse, precum mobilier de epocă,lucruri personale ale familiei Golescu,manuscrise, artă decorativă, cărţi.

Este interesant de vizitat baiaturcească, unică la noi în ţară șipăstrată integral, deși a fost clădită în1784.

Muzeul are și o intensă activitateeducaţională, aici fiind organizateateliere, cursuri și tabere de creaţiepentru copii: modelare în lut, picturăpe sticlă, încondeiere de ouă de Paști,sculptură în lemn, ţesături de lână,confecţionarea păpușilor tradiţionale,proiectul micii grădinari, un atelier degătit „ca la bunica” și vizite la fermede animale. Profesori sunt meșteritradiţionali cunoscuţi, care vin laGolești pentru a transmite mai

departe tainele artei pe care ostăpânesc foarte bine și de care suntfoarte mândri.

De pildă, anul trecut, a fost organizat,în preajma Sărbătorilor de Paști, unatelier de încondeiere a ouălor, cumotive specifice din zona etnograficăArgeș. Activitatea a fost coordonatăde Liliana Bursuc, meşter popular dinGaleșu-Argeş. De asemenea, existăateliere de confecţionat păpuşitradiţionale, coordonate de meșterulpopular Elena Nencov, din Curtea deArgeș. La finalul cursului, fiecarecopil participant pleacă acasă cu ocreaţie proprie. Copiii care participăla ateliere provin din Pitești, dar și dinlocalitate sau din comuneleînvecinate. Începând din 2011, tot laacest muzeu se desfășoară un concursinternaţional de pictură cu tematicăetnografică pentru copii. În 2014,tema concursului a fost „Mijloace detransport tradiţionale din ţara mea” șiau participat 954 de mici pictori din24 de ţări. Juriul, format dinprestigioşi oameni de cultură, aselectat 91 de finalişti din rândulcărora au fost aleşi laureaţii.

Preţul unui curs este cuprins între 10și 20 de lei de copil, valabil pentru

grupuri de 10-15 persoane, incluzândactivitatea aleasă, la care se adaugăpreţul biletului de intrare (2 lei/elevi,studenţi, pensionari; 7 lei/adulţi). Petimpul verii, Muzeul Golești estedeschis zilnic, cu excepţia zilelor deluni, între orele 9.00-18.00, iar iarna,muzeul este deschis doar până la ora16.00. În fiecare an, circa 10.000-20.000 de oameni calcă pragulacestui muzeu și nu pleacădezamăgiţi, ne-a asigurat Ion TiţaNicolescu. Printre vizitatori se află, demulte ori, grupuri de francezi, avândîn vedere că uzina Renault se află înapropiere, la Colibași, iar aceștia seîntorc, cu familiile, în vacanţă,impresionaţi de stilul rustic almuzeului în aer liber și de conaculfortificat. În plus, iubitorii echitaţieise pot bucura de plimbări cu calul sauponeiul.

Muzeul este gazda unor conferinţe șisimpozioane naţionale șiinternaţionale. În 2014, de exemplu,aici a avut loc a VI-a ediţie aConferinţei Internaţionale UNESCOTineretul şi Muzeele, cu tema„Obiceiuri uitate ale minorităţilor”, lacare au participat personalităţi din 14ţări, precum şi reprezentanţi aiminorităţilor naţionale.

O incursiune în istorie și tradiţii la MuzeulGolești din judeţul Argeș

Page 11: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

18

În localitatea Spanţov, din judeţulCălărași, există puţine oportunităţieconomice, iar abandonul școlar estecrescut în rândul tinerilor. Conștientede problemele cu care se confruntăcomuna lor, Estera Anghel, CristinaCostea și Emilia Ion au înfiinţat în2010 Asociaţia „Împreună pentruViitor”, cu sprijinul Fundaţiei PACT(care desfășoară acţiuni de dezvoltarecomunitară în mediul rural din sudulRomâniei). „Fundaţia ne-a ajutat săne dezvoltăm ideea pornind de la osoluţie reală, un proiect fezabil“,spune Estera Anghel, absolventă aFacultăţii de Relaţii Internaţionale şiStudii Europene. De la înfiinţare și

până acum, 20 de tineri voluntari auconștientizat, plecând de la putereaexemplului celor trei fete, cât deimportantă este implicarea lor îndezvoltarea comunităţii. Implicându-se în acţiunile asociaţiei, au învăţatcum să își ajute comunitatea,ajutându-se pe ei înșiși.

Conservarea meșteșugurilortradiţionale și identitatea comunităţiiAsociaţia „Împreună pentru viitor” , aderulat în 2014, cu sprijinul FundaţieiPACT, proiectul „Meșterii dinSpanţov” prin care sunt promovatetradiţiile locale ale romilor rudari dinlocalitate, iar aceștia sunt sprijiniţi să

trăiască din meseria pe care aumoştenit-o. Este unul dintre cele 21de proiecte comunitare care aucâștigat finanţare pentruimplementare în competiţia „Idei dinŢara lui Andrei”, ediţia 2013. Rudarii,în sine, au o istorie fascinantă. Opoveste pe care încă o mai spunbătrânii. Prin meandrele istoriei, autrecut de la minerit la lemnul cioplit.Sentimentul identităţii prin ocupaţiilespecifice este încă puternic.

Meșteșugul prelucrării lemnului erafoarte răspândit în rândul romilorrudari. Bătrânii își aduc aminte cumvindeau marfa din sat în sat, cu

căruţele, in jurul Călărașiului: linguri,copăi, boluri, furculiţe, mese şiscăunele cu trei picioare, cam tot ceare nevoie omul în bătătură.

Din păcate, acum în Spanţov maiexistă doar cinci meșteri care practicăacest meșteșug. Împreună cu aceștiași cu ajutorul consultanţilor, asociaţiacomunitară a lansat afacerea socială„Meșterii din Spanţov”.

Afacere socială, model desustenabilitate

O afacere socială este o afacere creatăpentru a rezolva o problemă socială.Întreprinderile sociale pot fi o soluţiepentru crearea unor locuri de muncă,generarea unor venituri pentruanumite categorii defavorizate, prinvalorificarea unor resurse locale sauoferirea unor servicii de bază carelipsesc într-o comunitate. Un modelde îmbinare creativă între oorganizaţie nonguvernamentalăclasică și un model de afacere clasic,afacerea socială este o formă deorganizare cu un semnificativpotenţial de dezvoltare durabilă lanivelul comunităţilor rurale. Având omisiune primordial comunitară, darcu un management de tip business, ease susţine și din venituri generatedirect din ceea ce produce și vinde.

„Meșterii din Spanţov” reprezintăprima afacere socială iniţiată deAsociaţia „Împreună pentru Viitor”.Este menită să aducă veniturisuplimentare unor categoriidefavorizate, prin valorificarea unormeșteșuguri care încă sunt practicatede bătrânii meșteri rudari, păstrândastfel meseria și valoarea produselortradiţionale făcute în comunitate.

Cei cinci meșteri romi rudaritransformă lemnul de plop și salcienetratat în scăunele, copăi, platouride lemn, linguri. Produsele suntcioplite manual, în gospodăriaproprie și sunt unice. Metodele delucru și uneltele sunt tradiţionale,transmise din generaţie în generaţie.Rezultatele așteptate au fost locuri demuncă pentru comunitate,

înzestrarea tinerilor din Spanţov cuabilitatea și interesul de a practicaaceste meserii tradiţionale, obţinereade venituri și reinvestirea profitului înproiectele sociale ale asociaţiei.

Finanţarea din proiect a fost folosităpentru plata meșterilor, procurareade materie primă, promovareaproduselor lor, deplasarea la târguri.Au realizat 300 de linguri cu care auparticipat, în iunie 2014, laevenimentul Street Delivery dinBucurești.(http://2014.streetdelivery.ro/)

Meșterii din Spanţov au colaborat cudesignerii Kaptura de Aer (VeronicaOlariu, Cristina Enuţa) și RuxandraSacalis, care au promovat meșteșugulromilor rudari într-un mod mai puţinobișnuit: printr-o instalaţie cu linguride lemn. Așa cum spunea designerulRuxandra Sacalis, lingurile de lemn,asociate cel mai adesea cu bucătăria,„au primit un nou rol și povești prininteracţiunea cu publicul, într-unspaţiu urban”.

În organizarea afacerii sociale,situaţiile cu care se confruntăasociaţia sunt dificultatea procurăriiuneltelor specifice, costurileprocurării materiei prime, a lemnului,în această comună dunăreană,competiţia cu produse similare, darstandardizate, de serie mare,necesitatea unei strategii demarketing creative, care să insiste pevaloarea culturală și socială aprodusului. Materia primă, uneltelesau design-ul nu garantează succesul.Abordarea antreprenorială șiurmărirea indicatorilor financiari înmanagementul activităţilor suntesenţiale. Asociaţia și meșterii aubeneficiat și de consultanţă despecialitate în acest domeniu.

Promovarea obiectelor din lemn deplop netratat înseamnă o şansă devenituri pentru acești oameni, dar șioportunitatea de a reda comunităţiivalorile locale și de a transmitegeneraţiei tinere un sentiment deapartenenţă și mândrie.Proiectul s-a încheiat, dar încă mai

sunt stocuri de linguri care sunt puseîn vânzare. Acum se lucrează laidentificarea de noi clienţi și la găsireade noi surse de finanţare, care săcompleteze veniturile dinvalorificarea pe piaţă a produselor,până când afacerea va putea sta pepicioarele ei. „Încercăm să găsimclienţi pentru obiectele lucratemanual, pentru a putea participa latârguri şi expoziţii”, spune EsteraAnghel.

Implicarea tinerilor

Meșteșugurile sunt activităţi careriscă să dispară dacă nu sunttransmise noilor generaţii.Participarea tinerilor în proiect a fosto modalitate de a le trezi interesulpentru dezvoltare personală, încondiţiile în care una dintre marileprobleme cu care se confruntă azicomunităţile rurale o constituieabandonul școlar. Unii tineri s-auimplicat în realizarea obiectelor, alţiiîn decorarea acestora sau îndezvoltarea brandului și înpromovare.

Au fost organizate mai multe atelierede lucru, de iniţiere și demonstraţii, încurtea lui Nea Ion, cel mai bătrânmeșteșugar din comunitate. Tineriiparticipanţi au fost martori, dar șiucenici, la realizarea de scaune șilinguri, învăţând despre uneltele cucare se lucrează și despre etapelefinalizării unui produs.

Împreună cu meșterii, asociaţiacontinuă să organizeze ateliere pentrucopii și tineri, pentru a-i învăţa să leaprecieze priceperea, dar și pentru ale arăta cum pot obţine venituri dinpracticarea unui meșteșug tradiţional.„E tradiţia noastră. Am reînviat-o.Vrem să inspirăm tinerii din Spanţovsă lucreze împreună şi să schimbeviaţa lor și a comunităţii căreia îiaparţin”, susţine Estera Anghel, de laAsociaţia „Împreună pentru viitor”.

Mai multe informaţii:www.impreunapentruviitor.ro

19

Lingurile de lemn ale meșteșugarilor dinSpanţov sprijină dezvoltarea comunei

Page 12: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

2120

Comunitatea din Găujani, judeţulGiurgiu, este alcătuită din trei localităţi:Pietrişu, Găujani şi Cetăţuia având încomponenţă un număr de 2.500 delocuitori. În 2011, aici, pe malul Dunării,a început un proces de schimbare a uneiîntregi comunităţi prin redescoperirea șivalorificarea tradiţiilor locale.

Problema – o comunitatedezorientată

Cornelia Enache, ghidul nostru șimembru fondator al Asociaţiei Datini-Educaţie-Cultură Găujani face o analizăa situaţiei comunei: „După 1989, artapopulară în sudul României s-a pierdutaproape în totalitate, din cauzaapariţiei pe piaţă a unor produse carele-au înlocuit pe cele tradiţionale:peretarele au fost înlocuite de tot felul decarpete turcești, lenjeriile brodatemanual au fost înlocuite cu lenjerii deproastă calitate, macatele și preșuriletradiţionale au fost înlocuite de covoare

și cuverturi sintetice. A dispărut șiindustria textilă. Fabricile nu au maiachiziţionat lâna de la producători. Caurmare, nu s-au mai cultivat cânepa șibumbacul și nici ţăranii nu au maicrescut oi. Aceste activităţi nu maiprezentau interes pentru industriaromânească. Meșteșugurile tradiţionaleau dispărut, meșterii au îmbătrânit. Dincauza lipsei de interes pentru produselelor, nu au mai practicat meseriilestrămoșești.”

Soluţia – valorificarea economicăși socială a tradiţiilor șimeșteșugurilor

„O comunitate puternică este aceea careîși identifică problemele. Lucrurile începde jos în sus, iar în momentul acesta noiîncercăm să revigorăm comunitatea”,afirmă cu încredere Cornelia Enache.

În anul 2010, prin programul „Învăţare-Participare-Încredere”, în localitatea

Găujani a luat fiinţă grupul de iniţiativălocală DATINI. La finalul anului 2011,grupul de iniţiativă a dobânditpersonalitate juridică, devenindAsociaţia Datini-Educaţie-Cultură.Membrii fondatori sunt oameniinteresaţi să rezolve problemelecomunităţii.

Arta populară a fost consideratăinstrumentul cel mai potrivit pentrureinventarea acestei comunităţi. Ea afost revigorată de membrii asociaţieicare, împreună cu alţi oameni dincomunitate au realizat un inventar altradiţiilor artistice și de muncă dincomună, iar apoi s-au gândit cum le potfolosi pentru a dezvolta o afacere socială,bazată pe specificul local, care să ducă lacrearea de noi locuri de muncă.

Mai întâi, au scos la lumină, din podurilecaselor, obiecte vechi de câteva generaţii:războaie de ţesut, unelte agricole sauinstrumente muzicale. Bătrânii încă își

amintesc colinde vechi, cântece, poezii,descântece și au fost mândri să leîmpărtășească; fotografiile strânse deprin case arată comuna Găujani cu zecide ani în urmă, refac imaginea trecutuluiși întăresc sentimentul de identitate șicoeziune. Asociaţia locală a atras înproiect tineri voluntari din comună, careau ajutat la adunarea unei baze de dateimpresionante. Cornelia, care a lucrat eaînsăşi la Centrul de Creaţie Populară dinGiurgiu, știe cât de valoroasă esteaceastă muncă. Rezultatul: 300 defotografii scoase la lumină și digitalizate;cântece vechi înregistrate; broșura„Identitate, tradiţii, bunăstare locală",care înfăţișează obiectele vechiinventariate la nivelul comunităţii.

Spiritul antreprenorial al membrilorasociaţiei a intuit că această comoarăpoate fi fructificată în beneficiuleconomic al comunităţii, prin turismcultural.

Când există idei, iniţiativă și entuziasmoamenii se mobilizează. Asociaţia aprimit de la un concetăţean, în comodat,o casa veche construită în anul 1926,având în componenţă șase camere și unteren intravilan de 600 m2. Aici a fostamenajat un muzeu, „Casa tradiţiei”, nespune cu mândrie Cornelia Enache.Oamenii din comună au donat obiectelevechi din casă, pentru constituirea uneicolecţii obşteşti. Turiștii sunt atrași prinorganizarea unor evenimente încărcatede tradiţie, acesta fiind „un muzeu viu”.„Nu doar să vii, ca turist, să vezi nişteobiecte, pentru că muzee săteşti maisunt şi în alte părţi ale ţării. Dar aici seorganizează în fiecare sâmbătăevenimente: muzică, jocuri, localniciîmbrăcaţi în costume populare, servireade bucate tradiţionale. Vizitatorii învaţă«Șchioapa» sau «Cârligul», dar șicântece cum ar fi «Usturoi cu patrufoi», «Ce faci moșule în pădure», «Pemarginea Dunării»."

Încă un pas pe drumulantreprenoriatului

„În loc să aștepţi să vină investitorii latine în sat, caută resursele locale ca săfaci locuri de muncă!”, spune CorneliaEnache. Din această convingere s-anăscut ideea unei afaceri sociale, frumosdenumită „După Datină mă port".Meșteșugurile comunităţii sunt cusutulși ţesutul. Asociaţia Datini-Educaţie-Cultură a identificat resursele din

comunitate, oamenii, clădirile, piaţalocală și a gândit proiectul înfiinţăriiunui atelier de croitorie. Au identificatsursa de finanţare pentru a achiziţionadouă mașini de cusut performante,pentru cumpărarea materiei prime șiacoperirea costurilor de calificare a celorce urmau să fie angajaţi în atelier. Au fostcalificate 14 femei din comună, care auprimit diploma de confecţioner textil.Trei dintre acestea au fost angajatepermanent în atelier. Îndemânarea a fostastfel valorificată în activităţi cu impactasupra dezvoltării comunităţii pe termenlung.În atelier se produc diverse piese deîmbrăcăminte, cu croială și motive

tradiţionale, dar cu o „tehnică amodelului simplificată”. Un elementextrem de interesant este crearea decămăși școlare cu motive tradiţionalepentru cei 250 de elevi din comună, omodalitate ingenioasă de a transmitetinerilor dragostea pentru frumuseţeamoștenită din trecut, de a dezvoltasentimentul de mândrie locală și de adezvolta o piaţă pentru producţiaatelierului. Costumul cu motivetradiţionale, creat de oamenii dinproiect, va deveni uniforma copiilor de laşcoala din Găujani. Un simbol alrecuperării trecutului pentru un viitordurabil al satului românesc!

Valorificarea tradiţiilor, prin antreprenoriat,la Găujani, Giurgiu: Uniforme școlare cu motivetradiţionale și evenimente culturale

Page 13: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

2322

Martie – calendarul sărbătorilorcu dată fixă

„Și timpu’ are felu’ lui și mersu’ lui;d-aia e bine să-l cunoști. Timpu’ eașa, ca o făptură și trebuie să-l iei înseamă.” Oprea Constanţa din Vârlezi,1938 (Ernest Bernea – „Spaţiu, timpși cauzalitate la poporul român”)

Martie este luna în care relicte aleunor sărbători matriarhale semanifestă încă în hotarul satului,când Baba Dochia, zeiţa-mamă,întruchipare a anului îmbătrânit,moare spre a renaște odată cu timpulcalendaristic, la fel ca toatedivinităţile din prag de echinocţii șisolstiţii. Atât calendarul roman, cât șiun străvechi calendar agrarconsemnează ziua de 1 martie ca fiindînceput de An Nou. Este ziua în carefirul vremii tors de Baba Dochia seîmpletea în culorile celor douăanotimpuri: alb și negru, iarnă și vară,

zi și noapte, moarte și viaţă. Această„funie a anului” a devenit firulmărţișorului.

Mărţișorul

Așa cum spuneam, în vechime, celedouă fire răsucite erau albe și negre,îmbrăţișare firească a iernii cu vara, azilei cu noaptea, a morţii cu viaţa. Peatunci, negrul era considerat culoareafertilităţii, a pământului roditor și anorilor aducători de ploaie, pe cândalbul era culoarea morţii, a ierniiîngheţate, a doliului. Oamenii purtaușnurul bicolor la mână, la gât sauprins în piept, îl legau de coarneleanimalelor, de aripile cloștilor, latoarta găleţii de la fântână, la poartașurii și la ușa casei. Se formau astfel,la cumpăna dintre ani și anotimpuri,nenumărate cercuri și noduri magice,apărătoare de deochi și aducătoare denoroc.

Firul negru a fost înlocuit ulterior cucel roșu, simbol al vieţii, al soarelui, alpasiunii. Mai târziu, acestui șnurbicolor i s-a adăugat un bănuţ deargint sau de aramă și s-a numit„marţ”/„mărţiguș”. Apoi bănuţuluii-au luat locul tot felul de figurine,semne ale norocului și ale primăverii.Acesta este momentul în caremărţigușul a devenit mărţișor, aînceput să se vândă și să se cumpere,să fie doar un simbol al primăverii,despre care nu se mai știe mare lucru.Odinioară, erau semne clare carecereau lepădarea mărţișorului, iardespărţirea de el nu se putea faceoricum. Venirea berzelor, arândunelelor, primul cântat alcucului, înflorirea cireșilor, atrandafirilor, a păducelului eraumomentele din calendarul popularcare impuneau predarea mărţișorului.Despărţirea de mărţișor se făceaîntr-un întreg context ritualic, acestase arunca după cuc, după barză, era

Calendarul satelor noastreIulia Gorneanu

dat pe apă curgătoare ori legat de ocrenguţă înflorită. Se credea că,primind mărţișorul, pasărea, apa,floarea erau ferite de deochi și,printr-un transfer simbolic deproprietăţi, îi dăruiau fetei zborul,cântecul, culoarea albă, fertilitatea,frumuseţea…

Așa cum mărţișorul trebuia pus înpiept (legat la mână sau la gât) larăsărit, „odată cu roșirea ceriului”,gestul lepădării lui nu trebuia să fievăzut de Soare, pentru că se supăra și„pârlea” faţa fetei. Privit din aceastăperspectivă, mărţișorul poate ficonsiderat un „talisman solar”, iarincantaţia culeasă pe teren deRomulus Vulcănescu argumenteazăprovenienţa cultică solară a acestuia:„Sfinte Soare, sfinte Soare,/dăruiescu-ţi mărţișoare, / ‘n locu’lor tu mă ferește / de pistrui ce mă-nnegrește. / Ia-mi, te rog, negreţele /și dă-mi albeţele, / fă-mi faţa ca ofloare/ sfinte Soare, sfinte Soare”.

Nu trebuie pierdut din vedere nicifaptul că 1 martie era început de AnNou, atât în calendarul geto-dac, câtși în cel roman. Schimbarea culoriifirului din negru în roșu ar putea fiexplicată prin fuziunea sărbătorilorgeto-dacilor cu cele romane. Înaceastă zi, în vechea Romă era veneratMars, temutul zeu al războiului șiîncepeau campaniile militare dinIdele lui Marte. De aici, împletireaculorii roșu, a vieţii și a victoriei înluptă, cu albul, simbol al începutuluiși totodată al morţii posibile.

Simbol solar sau lunar, amuletăcontra deochiului ori talismanaducător de noroc, sub formă de șnurîmpletit, de bănuţ, de trifoi, coșar orighiocel, de mii de ani mărţișorulcontinuă să ne împodobească, să nefacă să zâmbim și să ne aducăprimăvara în suflet.

Babele și Moșii, strămoșii noștrimitici care schimbă anotimpuri

După Mărţișor și Baba Dochia vinZilele Babelor. Sunt strămoașelenoastre mitice a căror înţelepciune afost transmisă femeilor din satulromânesc, femei iniţiate în practiciledivinatorii, depozitare aleînţelepciunii pământului,cunoscătoare ale plantelor și

leacurilor, un fel de șamani aicomunităţilor străvechi, matriarhale.Reprezentările Babelor noastre„cosmice” au rămas în Munţii Bucegi,ai Buzăului și ai Maramureșului,pietre sacre ce veghează hotarulanotimpurilor, dezleagă primăvara și,odată cu ea, timpul vrăjilor, al magieiși al descântecelor…

Apoi vine vremea Zilelor Moșilor,strămoșii noștri mitici. Despre ei sepovestește că scoboară odată pe andin ceriu și bat cu ciomegelepământul pentru a desferecaprimăvara. Tot ei sunt cei care aureușit să prindă Soarele și să-lîntoarcă pe cer, atunci când astrul,supărat pe oameni, a încercat să fugăîn teleaga lui fermecată trasă de nouăcai înaripaţi, în ziua numită Cap dePrimăvară. Urmează Alexiile,Echinocţiul de Primăvară, ZiuaCucului sau Blagoveștenia... Luna luiMarţ aduce un răstimp de zile festive,magice.

Moș Alexie cel Cald

În Calendarul Popular al românilor,Cuviosul Alexie, prăznuit de bisericaortodoxă pe 17 martie, este eclipsat deMoș Alexe sau Alexie cel Cald, patronal șerpilor, al peștilor, al tuturorvieţuitoarelor care iernează subpământ, în scorburi și sub scoarţacopacilor, sub pietre și bolovani, înape curgătoare și stătătoare.

El a deschis pământul să iasă toatevietăţile ascunse de frigul iernii, a datporuncă peștilor să se împrăștie prinapă, a dezlegat glasul broaștelor și adăruit aripi fluturilor. A adus triumfulprimăverii. Prisăcarii au scos stupiiafară și i-au stropit cu agheasmă,pescarii au ţinut post negru ca să aibănoroc tot anul. Femeile au încercat săamăgească jivinele, ducându-le sare șimâncare pe câmp ca să nu se apropiede gospodăria lor, și-au scos zestrea lalumina soarelui pentru a ţine moliiledeparte tot anul și au „lipit” simbolicochii șarpelui prin astuparea cu lut afisurilor din pereţii casei.

Ziua Șarpelui

Echinocţiul de primăvară împarteegal ziua cu noaptea, simbolizândechilibrul, cele două jumătăţi aleanului și ale lumii, o stare de spirit

unică și specială. Este un timp alcurăţeniei rituale, al luminii, alfocurilor aprinse, un timp cereactualizează în fiecare an adevăratescenarii mitice, cu suprapuneri șiinfluenţe atât din zonazoroastrismului, cât și a divinităţilordin panteonul greco-roman. Atâtechinocţiul de primăvară, cât și cel detoamnă sunt patronate de Șarpe, celcare împarte anul în două anotimpuri,odată cu ritmul hibernării sale. Celedouă zile ale Șarpelui din timpulechinocţiilor stau sub semnul uneistrăvechi zeităţi preistorice.Considerată simbol al renaşteriiciclice a naturii, imaginea şarpeluimuşcându-şi coada a fost, de-a lungulistoriei, una dintre cele mai cunoscutereprezentări ale veșnicei reîntoarceri.De Ziua Șarpelui, oamenii n-au voiesă-l omoare și nici să-i spună penume. În schimb, îl descântă șirespectă nenumărate interdicţii: nuating obiecte ale căror forme amintescde a sa, nu taie lemne, nu torc, nu ţes,nu folosesc foarfecele sau acul. Însatele noastre, șarpele penduleazăîntre ipostaza de antropofag, prezentîn blestemele de mamă, colinde șibalade și cea de animal totem saustrămoș mitic, Șarpele Casei.

Acesta este momentul din an în carese aprind „focurile echinocţiale”.Proiecţie simbolică a soarelui pepământ, focul arde anotimpul celvechi și îmbătrânit, pentru a-l face sărenască pe cel nou, aducător devigoare și viaţă. Totodată, are un rolapotropaic, fertilizator și magic.Copiii sar peste focurile aprinse înfiecare ogradă, pentru a fi feriţi deboli, femeile presară cenușa de jurîmprejurul gospodăriei, formând uncerc protector împotriva șerpilor,bărbaţii întreţin flăcările cât mai multtimp, cu credinţa că astfel îi încălzescpe moșii de neam.

Ziua Cucului

Urmează o zi închinată Cucului,pasărea oraculară a românilor,adevărat orologiu al anotimpurilor încalendarul străvechi. Sărbătoriipopulare i se mai spuneBlagoveştenie, iar celei religioase –Bunavestire. Pentru ţăranul român,25 martie este ziua în care cucul își dădrumul la glas. Mai întâi, „cuculceriului” cântă la poarta Raiului,

Page 14: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

2524

pentru ca apoi glasul lui să răsunepeste văile noastre până la solstiţiulde vară. Încercând să-și explice de cecântă cucul numai trei luni pe an,imaginarul popular nu a cunoscutlimite. Basme, povești, legende,balade, proverbe, ghicitori, cântece,strigături, întreaga oralitate popularăeste străbătută de tema cucului și acântecului lui. În hotarul satului,Cucului i se ofereau ofrande rituale,ceea ce indică apartenenţa acesteipăsări la cultul străvechilor divinităţiale naturii.

Și cum ne apropiem de Paști, iar fărăouă încondeiate parcă nu esărbătoare, vă prezentăm obiceiulstrăvechi, păstrat până astăzi, alîncondeierii ouălor.

Închistritul ouălor

Dacă în perioada comunismuluietnologii semnalau pericolul pierderiiobiceiului încondeiatului ouălor,astăzi femeile satelor noastre au grijămai mult ca niciodată ca „închistritul”ouălor de Paști să rămână viu. Estebine de știut faptul că nu toate ouăletrebuie să fie astfel decorate, ci numaiacelea care se vor păstra tot anul încasă pentru noroc și belșug.

Încondeierea începe cu împărţireacâmpurilor ornamentale de-a lungulși de-a latul oului. Astfel, cu ajutorulliniilor trasate, se ajunge la două,patru, șase, opt sau chiar mai multesuprafeţe. Aceste linii, precum șiprimele motive trasate cu cearăacoperă parţial suprafaţa albă. Ouleste introdus apoi în vopseaua deculoare galbenă, se scoate și se usucă,după care începe încondeiatul altormotive de aceeași culoare, se continuăcu roșu și se termină cu negru sau cuo altă culoare închisă. În final, oul seusucă, după care se îndepărteazăliniile de ceară. Acestea sunt ouăleîncondeiate, numite zonal și„împistrite”, „închistrite”, „muncite”sau „necăjite”, din cauza procesuluicomplicat al decorării lor, dar și a„torturii” la care a fost supus oul.

Nu trebuie să pierdem din vederefaptul că prin satele noastre întâlnimși ouă vopsite monocrom, ouăpurtând amprente florale, ouă pictate,

ouă învelite în ceară și împodobite cumărgele.

Culorile și plantele

Odinioară culorile utilizate pentruvopsirea ouălor se obţineau dinplante: roșu provenea din coaja demăr dulce și de măceș sau din zeamade sfeclă; albastru din viorele; verdedin frunzele de nuc, coaja de arin,floarea-soarelui; galben din sunătoareși siminoc. La nivel simbolic, galbenreprezenta culoarea soarelui pe boltacerească, iar roşu – culoarea lui larăsărit şi apus. În unele sate sevopsesc ouă negre, culoare afertilităţii pământului, obţinută dincoaja verde a nucilor. Înainte vreme,numeroase practici de fertilizarevorbesc despre îngropatul ouălorvopsite la marginea câmpului, înnoaptea de Înviere.

Desenele și semnele

Femeile își dau încă o dată măsuraimaginaţiei lor nesfârșite, a dăruirii șia harului lor, făcând o adevărată artădin decorarea ouălor, a cărordecriptare a stârnit curiozitatea și amotivat cercetarea etnologilor. Astfel,au fost clasificate motive creștineprecum calea rătăcită sau calearobilor, brâul Maicii Domnului,crucea Paștilor, ochiul, porumbelul,peștele, mâna, scara. Unele motive neamintesc legende despre facerea lumiicum ar fi șarpele sau albina, cea carel-a ajutat pe Dumnezeu la urzirealumii, altele ne duc cu gândul la osimbolistică mult mai veche, solară,cum ar fi cocoșul, rozeta, cercul. Șipentru că e primăvară, iar lucrulpământului este sfânt pentru fiecarefamilie, apar desene stilizate aleprincipalelor unelte din gospodărie:grebla, lopata, fierul plugului, cârjaciobanului. Există și reprezentăriantropomorfe, însă sunt extrem derare, imaginea unui cioban cântând lafluier fiind întâlnită numai înBucovina.

Oul cosmic, oul ancestral, oul de aur…Toate aceste lucruri nu s-auconsemnat numai la noi și nu semanifestă întâmplător în culturanoastră populară. Atât în AntichitateaRomană, cât și în Imperiul Persan,

oul vopsit roșu a fost considerat unsimbol arhetipal al genezei, al vieţii șial nemuririi.

În călătoria mea în Iran mi-a fostconfirmat un ritual de Anul NouPersan, identic cu cel pascalromânesc. Revelionul Persan are locîn fiecare an la echinocţiul deprimăvară și ţine 13 zile, în tot acestinterval de timp festiv prezenţa ouălorvopsite și decorate fiind obligatorie pemasa rituală. În ultima zi se ciocnescouăle cu credinţa că timpul și loculsunt purificate prin moarte șirenaștere simbolică. Alte similitudiniabsolut uluitoare între calendarulpopular al românilor și cel persansunt pomenile împărţite de sufletulmorţilor, aprinderea focurilor ritualela solstiţii și echinocţii, sărbătorireaDragobetelui pe 24 februarie, obiceiulpăcălitului de 1 aprilie.

La rândul lor, chinezii cred că Cerul şiPământul sunt un ou enorm făcut deo găină magică născută din haos,indienii explică începutul genezei prinscoaterea Oului de Aur din apeleprimordiale, iar incașii, printrimiterea de către Soare a trei ouă pepământ: unul de aur, din care au ieșitbărbaţii nobili, unul din argint dincare au ieșit femeile lor și unul dinaramă din care a ieșit poporul…Tibetanii consideră că din cele cincielemente primordiale (aerul, apa,focul, pământul şi lemnul) ar fi apărutoul ancestral, din el ar fi ieşit un lacalb, apoi alte ouă întruchipând celecinci simţuri, bărbaţii și femeile...

Oul cosmic, simbol arhetipal altuturor începuturilor, apare în toatemitologiile, pe toate continentele șieste impresionant cum deseneprecum luna, soarele sau cerul cuCalea Lactee sunt întâlnite pe ouăledecorate de femeile din satele noastre.Cu toate acestea, Mircea Eliade nueste întru totul de acord cuinterpretarea strict germinativă aoului primordial, susţinând că „nu sereferă atât la naștere, cât larenaștere, repetată corespunzător cumodelul cosmogonic… Oul confirmăși promovează învierea… care nueste o naștere, ci o întoarcere, orepetiţie” .

Page 15: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

2726

Dintre toate tipurile de turism pecare le oferă România, străinii searată interesaţi în special deturismul rural. Ei vin înBucovina, în Maramureș, înDobrogea și în Ţara Făgărașuluisă descopere stilul de viaţă alţăranului român, să-i gustebucatele, să-i admire pricepereamâinilor. Românii de la oraș, larândul lor, par să devină și ei maiinteresaţi de conservareaarhitecturii tradiţionale și demeșteșuguri.

Casa cu zorele, casă săsească

Mihaela și Tiberiu Ghiţă din Brașov aurenunţat la viaţa modernă și s-aumutat în satul Criţ de dragul unei case

bătrânești. „În toamna lui 2006,plimbându-ne prin satul Criţ, casimpli turiști, ne-am îndrăgostit de ocasă veche și am cumpărat-o!”, îșiamintește Mihaela Ghiţă. Casa estecompusă dintr-un corp de clădire înforma literei U. Pe grinzi stă scrijelitanul construcţiei - 1780. „Amrenovat-o noi doi, cu mâinile noastre,în proporţie de 80%, păstrândgrinzile, podelele, obloanele, chiar șiușile. În curte, fostul proprietarturnase ciment, dar noi am sparttrotuarele și am refăcut înfăţișareaoriginală a unei curţi de casăsăsească, după schiţe vechi de 300 deani.”

S-a păstrat și împărţirea încăperilor,care au fost amenajate în scop turistic:

pe o parte sufragerie, bucătărie șicămară și vizavi 4 dormitoare duble.„Pentru că vorbim de o casă săsească,camerele sunt foarte mari șiluminoase, peste 20 de metri fiecare.Mobilierul l-am făcut pe comandă,din lemn de brad dat cu baiţ, iar unpictor ne-a desenat motivele floralesăsești. În dormitoare, atmosfera e deconac din secolul al XIX-lea. Neîncălzim cu sobe cu lemne, iar apacaldă e la discreţie.”

Cei mai mulţi dintre turiștii „Casei cuzorele” din Criţ sunt străini. ÎnGermania, povestea „Casei cu zorele”a fost promovată într-un catalogturistic destinat României. „Aveampensiunea de un an când au începutsă tot vină străini. Nu știam cum

aflaseră de noi. Abia în 2014 am ţinutîn mână catalogul respectiv. Până șicuptorul nostru de vară e fotografiatacolo. Cred că niște foști clienţi ne-aufăcut reclamă”, e de părere MihaelaGhiţă.

La „Casa cu zorele”, turiștii iau cele treimese ale zilei gătite după reţetetradiţionale de la Alba Iulia. „Folosimreţetele bunicii mele: plăcinte de ţară,ciorbă de cartofi cu tarhon, tocăniţăde pui cu găluște paprika și hribi.Străinii sunt înnebuniţi să ia lecţii degătit românește.”

Casa din Jurilovca, casălipovenească

Ştefan Constantin este originar dinDâmboviţa, însă cea mai frumoasăperioadă a anului o petrece în satulJurilovca, în apropiere de paradisulGura Portiţei. A cumpărat o veche casălipovenească, a restaurat-o și adeschis-o turiștilor. „Cei mai mulţituriști sunt străini. Cred că în 2016 voiavea numai clienţi din afara ţării. E ocasă de la 1900, pe care amrestaurat-o în stilul vechi, autentic.Am căutat să umblu cât mai puţin laea. Acoperișul era distrus, e singurulpe care l-am înlocuit integral, dar amfăcut-o după modelul și tehnicalipovenească”, precizează ŞtefanConstantin.

Se referă la acoperișul construit pestructură de lemn, dar realizat dincantităţi mari de stuf care se îndeasăcu un pieptene special din lemn pânădevine compact și impermeabil.Deasupra se așază o coamă, ca oîmpletitură de stuf, care trebuieînlocuită la fiecare cinci ani. Tehnicaeste atât de veche și dificilă, încât înJurilovca nu se mai folosește. „Săconstruiești azi o casă lipoveneascăcostă la fel de mult ca o casă modernăși durează chiar mai mult, iarvolumul de muncă e uriaș. Pereţii sefac din cărămizi de chirpici lipite cupământ, după o tehnică aproapemoartă. La interior și exterior,zidurile se tencuiesc cu un amestec depământ și paie, iar rezistenţa devinefantastică. E aproape imposibil de datjos un astfel de zid. Plafoanele caseilipovenești sunt din lemn, stuf șipământ, așezate în mai multestraturi. Tehnica de muncă efascinantă, dar, din cauza dificultăţii,a dispărut, fiind consideratăprimitivă și deloc rentabilă.”

Casa de la Jurilovca se compune dintindă și trei camere, amenajate subforma unor dormitoare cu atmosferăde locuinţă pescărească. „SatulJurilovca e o podoabă, sunt de vizitatcetăţile Argamu, Histria, Enisala,Delta Dunării cu braţele Chilia șiSulina și mai ales e de văzut plaja de

la Gura Portiţei. Nu mai vorbesc degastronomia lipovenilor!" Străinii aufost cuceriţi de „lacherdă", un soi demâncare pescăresc ce constă în peștede mici dimensiuni care se pune lasărat, apoi la desărat, se usucă la vântși apoi este afumat.

Casa de oaspeţi Pomohaci, casăbucovineană

În satul Botuș din comuna FunduMoldovei, Viorica și Dana Pomohaciau deschis o casă de oaspeţi. „Noitrăim aici ca în urmă cu sute de ani,ne gospodărim cu animale și grădinăde zarzavaturi și oferim cazare șimasă turiștilor îndrăgostiţi de linișteși tradiţie. Nu căutăm să atragemclienţi, ci doar să împărtășimturiștilor stilul nostru de viaţă, celrural; cine vine la noi căutând confortmodern nu se simte bine, așa că neface și pe noi să ne simţim prost”,mărturisește Dana Pomohaci.

Casa de oaspeţi a fost deschisă în fostașură a familiei, o șură construită cumult timp în urmă după un modelinspirat dintr-o monografie a satelorde munte din Carpaţi. A fost apoitransformată în casă de oaspeţi, cuatmosferă ţărănească. „Acoperișul especific Moldovei, în patru ape, iar lainterior am spart pereţii pentru a faceferestre, iar podul l-am amenajat cudormitoare.”

Înăuntru, casa familiei Pomohaci areaspectul unui muzeu de etnografie:sobă albă, ceramică tradiţională,textile cu motive populare. Pe pereţi aufost agăţate costume tradiţionale.„Ţesăturile sunt în familia noastră demai multe generaţii, port popular,ștergare gospodărești, pături. Pe josam pus drept covoare fostele carpetede pereţi; sunt frumoase, cu motiveflorale și culorii vii, sunt vechi și daucasei un aer tihnit.” Absolut toatăceramica și obiectele de uz casnic suntcele tradiţionale, de la ţară, nicidecumcumpărate din comerţ.

Mesele servite turiștilor se compun dinpreparate rurale. „Ca fel principalavem mămăliga, la care adăugămsmântână, brânză, tocăniţe. Nulipsesc ciorbele și deserturileromânești – poale în brâu și clătite.De multe ori gătim după reţeteleturiștilor. Ei își doresc mâncare cugustul copilăriei și căutăm să le gătimpreparate pe care le mâncau acasă labunici.”

Turism la ţară, în România: Cazare în case depatrimoniu, bucate locale și vizite la „ultimiimohicani” ai meșteșugurilor

Page 16: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

2928

Village Hotel, casamaramureșeană

În satul Breb, un englez pe numeDuncan Ridgley a deschis un hotelrural: „The Village Hotel”. În realitate,e vorba despre trei căsuţe tradiţionale,maramureșene, în vârstă de cel puţin100 de ani, cumpărate de prin satelevecine, desfăcute, transportate bucatăcu bucată și reasamblate. Hotelul secompune din Casa Mică, Casa Veche șiCasa Pictată.

Turiștii străini sunt cei care seînghesuie să vină la „The VillageHotel”. Toate căsuţele sunt amenajateîn stil ţărănesc, cu ţesături autenticemaramureșene, pline de culoare șimotive populare, cu mobilier din lemn,frumos pictat cu nuanţe de albastru deSăpânţa. Nici urmă de televizor sauinternet.

Există câte o bucătărioară mică și obaie înăuntru, dar acestea suntsingurele elemente ce amintesc desecolul XXI. În rest, turiștii străinisunt plimbaţi cu căruţa pe uliţelesatului și conduși să ia masa îngospodăriile maramureșenilor dinvecini.

Patrimoniul din ŢaraFăgărașului

În Ţara Făgărașului, cea maiimportantă atracţie turistică este,

bineînţeles, cetatea cu același nume.Datează de la începutul secolului alXIV-lea și a fost inclusă, în anul 2014,într-un top al celor mai frumoasecetăţi fortificate ale lumii, ocupândlocul al doilea. Cu toate că principalulrol a fost cel de apărare militară,Cetatea Făgărașului a rămas faimoasădatorită balurilor fastuoase care seţineau în fostele ei temniţe, pe vremeadomniei ardelene a lui Mihai Viteazul.Domnitorul a dăruit-o soţiei saleStanca și a construit la interior și obiserică ortodoxă.

Ulterior, în secolul XX, cetatea adevenit un simbol al prigoanei politice,instaurate de regimul comunist. Secrede că 1.000 de deţinuţi politici ausuferit în temniţele Cetăţii Făgăraș,mulţi dintre ei murind acolo.

Astăzi, cetatea este administrată subforma unui muzeu cu 66 de încăperidispuse pe cinci etaje. În câteva dintrecelule au fost amenajate colecţiicompuse din obiecte și unelte detortură, folosite de către comuniști.Tot în cadrul cetăţii poate fi vizitat șiMuzeul Etnografic „Valer Literat”.

Reprezentative pentru patrimoniulrural al Ţării Făgărașului sunt morileși vâltorile. Cea mai veche moarăfăgărășeană încă funcţională dateazăde acum 140 de ani și se află la Ohaba.A fost construită cu pietre de moarăaduse din Franţa, care nu au fostschimbate niciodată.

În satul Cârţa, o moară și mai veche,de la 1813, a funcţionat până decurând, apoi a fost valorificată subformă turistică: proprietarii autransformat-o în pensiune. Se cheamă„Moara de piatră” și la interiorul moriia fost amenajată bucătăria undeturiștii își gătesc singuri.

„O ilustrare a ce a fost altădatăvâltoritul în Ţara Făgărașului oreprezintă complexul «La vâltori» dinsatul Lisa”, explică Elena Băjenaru,directoarea Muzeului „Valer Literat”.„Procedeul este același ca acumcâteva secole – straiele, ţesăturigroase din lână, realizate la războiulde ţesut, pentru a deveni rezistente, sepun în coșul de vâltorit unde suntînvârtite ca la mașina de spălat timpde mai multe ore. După ce sunt uscatela soare, sunt pieptănate cu crenguţede păducel, pe o roată specială dinlemn după care se spală din nou și seusucă. Urmează apoi introducereaţesăturilor într-o cameră de lemn,încălzită până la 90 de grade Celsius,unde sunt puse pe o roată ce are cuiede lemn în interior. Pentru a nu seusca trebuie aruncată mereu apă peaceste ţesături. Astfel, straiele semicșorează aproape la jumătate,devenind rezistente și aproapeimpermeabile.”

Cramă-muzeu în ValeaCălugărească

O foarte veche cramă din ValeaCălugărească a primit șansa unei noivieţi, sub forma unui monumentcultural deosebit. Crama fuseseconstruită în anul 1777 și a funcţionatpână în 1984, când, pe fondulstricăciunilor cauzate de cutremuruldin 1977 și al vechimii, s-a prăbușit.Muzeul Judeţean de Istorie șiArheologie Prahova a intervenitpentru recuperarea bârnelor de lemnoriginale, crama constituindu-seîntr-un element de patrimoniu local.După 1990, construcţia a fost înălţatăde la zero pe un teren din apropiere.Lucrările de reconstituire a cramei audurat șapte ani, iar la capătul lor, în2013, a fost inaugurat Muzeul Crama1777.

„E o adevărată atracţie rurală”,mărturisește muzeografa NinaGrigore. „Muzeul se compune dinpatru săli, reconstituite după modelulcramei autentice de la 1777. Sala desus, de la mansardă, a fost amenajată

ca spaţiu de expoziţie etnograficăunde se pot admira piese cu decor destrugure și frunză de viţă-de-vie,specific cramelor. A doua încăpere acramei cuprinde instrumente vechipentru prelucrarea strugurilor șipiese de vinificaţie; beciul a fostconstruit după modelul secolului alXVIII-lea, cu fundaţie din piatră șimortar, ca pe vremuri, iar între celedouă săli am amenajat și un salon detrecere, unde turiștii pot admiracolecţii de fotografie și documente dinsecolul al XVIII-lea.”

Datorită faptului că se găsește într-ozonă viticolă majoră a ţării, DealuMare, Muzeul Crama 1777 depuneeforturi pentru a le oferi vizitatorilor șișansa degustărilor de vin. „În prezent,la cerere specială și cu anumite ocazii,la Muzeul Crama 1777 se organizeazătururi de vizitare cu degustare avinurilor românești. Încercăm, totuși,să facem din degustare o practicăpermanentă la acest muzeu, vrem săaducem eșantioane de vin din toatăRomânia.”

Meșteșuguri pe cale de dispariţieUltimul curelar din Sighișoara

Ioan Nistor este ultimul curelartradiţional al zonei, iar atelierul său depielărie e deschis chiar în TurnulCojocarilor din Sighișoara. Deși a fostmare tentaţia de a trece la producţiaindustrializată, cu unelte și mașini delucru moderne, Ioan Nistor a preferatsă ducă mai departe meșteșugultradiţional, cu tehnici manuale și

instrumente vechi de sute de ani.„E drept, viaţa merge înainte,progresul e uluitor, dar oamenii tot laorigine se întorc. Eu am văzut călumea preferă să cumpere curele dinpiele lucrate manual, în locul celor deserie, industriale, așa că datorită lor,continui acest meșteșug și vreau să îltrec mai departe, ucenicilor mei”,mărturisește Ioan Nistor.

Muncește în cadrul unui fost ateliersăsesc, cu instrumente de lucru aflateîn familia sa de cel puţin trei generaţii.Motivele populare, împletiturile șimodelul cusăturilor provin și ele totdin familie, de sute de ani, și sunt celetradiţionale pentru zona Târnavelor.„Am multe unelte cu nume îngermană, pentru unele din ele n-amgăsit corespondent în limba română.”Ioan Nistor e singurul care mai poateface curele dintr-o singură bucată,curele unicat ale căror preţuri seadresează însă clasei sociale mijlocii.„Folosesc numai piele de vită și fac pecomandă orice, de la curele până laharnașament pentru cai, genţi,cravașe împletite, bice, absolut orice.Şerparele mele (brâu ţărănesc depiele) sunt ușor de recunoscut, căci lefac după modelul din zonaTârnavelor."

Ultimul meșter lădar dinBudureasa

În Budureasa, meșteșugul lăzilor dezestre riscă să se piardă. GheorgheLaza este ultimul meșter lădar încăactiv. „În Budureasa am rămas

singurul care face lăzi de zestre; armai fi o persoană, dar este foarte învârstă și nu mai lucrează. Nu am nicieu cui lăsa cunoștinţele mele, tineriinu vor să audă de un meșteșug așacomplicat precum lădăria.”

Lăzile de zestre din Budureasa suntfaimoase în Bihor; pe timpuri, făceauparte din piesele de mobilier aleoricărei familii de la ţară și în ele sepăstra zestrea miresei. Astăzi,Gheorghe Laza face lăzi de zestre cuscop decorativ, de piese ornamentale.

„De la părinţi am învăţat să lucrez culemnul. Înainte, făceam lăzi mari, depeste 1,20 metri, dar azi le fac maimici, pe comandă, și în ele oameniipăstrează bani, acte, bijuterii.Procesul este complicat, dureazăfoarte mult și atunci trebuie făcutemai multe lăzi deodată".

Specifică lăzilor din Budureasa esteetapa afumării lemnului. Este unobicei unic, atât de ordin estetic, cât șipractic. Prin afumare, sunt distrușicarii de lemn și totodată materialullemnos capătă o culoare uniformă șiplăcută, brună. „După ce afum lemnul,asamblez lada și la final aplic desenul.Folosesc desene tradiţionale de la noi,roata, bradul, bobul de grâu, dar șiclientul poate alege un modelpreferat”, dezvăluie Gheorghe Laza.Lăzile se fac din lemn de fag și, prinafumare, sunt garantate cel puţin 20de ani.

Page 17: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

3130

Are comenzi din ţară, dar și dinS.U.A., Japonia, Anglia

Florin Constantin Cramariuc a fostpasionat de cioplit în lemn de mic,dovedind interes și îndemânare încă depe vremea când învăţa să meargă. Nuavea nici doi ani când bunicul, care eraun tâmplar vestit în satul bucovineanBreaza, de lângă CâmpulungMoldovenesc, i-a dat bucăţi de lemne săse joace și el s-a apucat și a bătut toatecuiele pe pragul casei bătrânești. Suntacolo și acum, păstrate ca amintire întocul ușii, spune Cramariuc. Având încădin copilărie o legătură specială cu acestmaterial, a urmat liceul de

industrializare a lemnului din Suceava,școala profesională de tâmplari și școalapopulară de artă, secţia sculptură înlemn.

La început a lucrat în lemn cu un cuţitde vânătoare al tatălui lui, până când aprimit în dar un cuţit potrivit. Încă dinclasa a VIII-a făcea mici obiecte pe carele dădea cadou sau chiar le vindea.Fiind la modă pe vremea aceea filmelecu indieni, la un moment dat a făcutarcuri și săgeţi și a apărut în revista„Cutezătorii”, care se distribuia elevilor.Având atelierul și uneltele bunicului laîndemână, a profitat de situaţie și areușit să fie „antreprenor” de mic.

La liceu, Florin Cramariuc a cunoscut-ope cea care avea să-i devină soţie și deatunci lucrează împreună. Iniţial, aumuncit la combinatul de prelucrare alemnului din Suceava, dar dupăRevoluţie și-au deschis propria firmă.Acum, Cramariuc are propriul atelier,construit pe un teren cumpărat înapropiere de Suceava. Niciunul dintrecei doi fii nu i-a călcat pe urme, deșiamândoi i-au moștenit talentul. Celmare a terminat Facultatea deManagement și are un atelier de bijutierîn Copenhaga, unde s-a mutat în urmăcu șapte ani. Mezinul este student lapian și compoziţie de jazz laConservatorul din Iași. Pe el nu prea l-a

lăsat să lucreze în lemn, a încercat să-lferească de eventuale răni la degete, casă nu-i dăuneze în profesie. Cu toateacestea, acum câţiva ani, a venit acasă șia zis că vrea să facă un dragon. L-adesenat și apoi l-a cioplit în lemn și i-aieșit din prima, fără greș!

Obiectele pe care Florin Cramariuc leface cu cel mai mare drag suntpolonicele, pentru că rotunjimeaobiectului și încărcătura energetică alemnului îi dau o liniște aparte.„Lemnul este viu, are viaţă, trebuiesă-l înţelegi, el îţi spune singur ce vreasă devină. Și cine nu îl înţelege nu artrebui să chinuie lemnul. Puţini suntmeșteri adevăraţi – ori te naști pentruașa ceva, ori nu...”, spune meșterul.Alte obiecte care îi sunt pe plac și careau o simbolistică aparte sunt scăfiţa deusturoi și chisălăul, care reprezintă„femininul și masculinul în matriceavieţii”.

Din mâinile meșterului ies scaune,mese, credenţuri (dulapuri), sănii dediverse modele, pentru transportulturiștilor, baltaguri, cruci, troiţe, cutii debijuterii, lăzi de zestre și nu numai.Participă la târguri de profil, din toatăţara, și fiind deja cunoscut, îl cautălumea acasă, să comande diverseobiecte. Își face publicitate cum poatemai bine: împarte cărţi de vizită,pliante, participă la diverse evenimente;ţine cursuri la Muzeul Satului dinSuceava, în fiecare vară; participă lademonstraţii și cursuri de scurtă saulungă durată pentru organizaţiineguvernamentale, prin proiectesusţinute din fonduri europene. A scris

o carte, care este aproape gata și pe careurmează să o predea, în curând editurii.În urmă cu șase ani, pentru a-și protejaanumite modele pe care le-a creat,meșterul Cramariuc și-a înregistratmarca proprie la OSIM, astfel că poategaranta autenticitatea produselorrealizate și reușește să facă obiecteunicat, la comandă, cu ștampila „Artalemnului FC”.

Preţurile obiectelor pe care le realizeazăvariază între doi lei pentru o lingurăsimplă de lemn, 20-30 de lei o lingurăcioplită, 50 de lei o cutie pentrubijuterii, până la 1.000 de lei o troiţă,1.500 de lei o ladă de zestre sau 2.000de lei un cufăr cu capac boltit. Areclienţi din Anglia, S.U.A., Japonia, careîi cer să le facă obiecte, pe care le plătescanticipat și le primesc apoi acasă, prinpoștă/curier.

„Orice fel de lemn este bun pentrusculptat, importante sunt uneltele, darmai ales priceperea omului”, spuneCramariuc. Spre exemplu, lemnul de teiare fibră compactă și este folosit pentruobiecte mici, utilitare sau decorative,cum ar fi linguri, polonice, casetepentru bijuterii, cel de stejar este folositpentru mobilier, grinzi, troiţe, iarlemnul de frasin este bun pentruconstruirea căruţelor.

El este, din 2004, membru fondator alAsociaţiei Meşterilor Populari dinMoldova, iar din 2008 este preşedintefondator al Asociaţiei MeşterilorPopulari din Bucovina și, în acestcontext, ideile şi sfaturile sale suntpreţuite de ceilalţi creatori populari.

„Fiecare fiinţă, după ţelul şi natura ei,a fost lăsată pe pământ de cătreCreatorul suprem împreună cu ocomoară inestimabilă. Fiecare dintrenoi primeşte această comoară.Întrebarea ce se pune este ce facem cuea pe parcursul vieţii? Ştim oare să nefolosim de ea sau, cu fiecare an ce trece,aruncăm gunoaie peste ea până cânddispare orice strălucire a ei? De ce nuputem dărui ceea ce primim în dar? Dece nu putem da gratis ceea ce primimgratis?Ne vom întreba: cui să dăruim?Aproapelui. Cine este aproapele? Şi aşamai departe – o listă întreagă deîntrebări la care nu dăm niciunrăspuns, dar nici nu ne străduim. Nuar fi oare mai simplu să dăruim dinacea comoară interioară pe care amprimit-o în dar fără să aşteptămoarece recompense, dar fiind conştienţide faptul că dăruind mai multCreatorul va pune în loc îndoit darulfăcut? Dacă ne este greu să dăruim,măcar să lăsăm o portiţă deschisă spreaceastă comoară şi să o păstrămcurată fără să o întinăm sau săaruncăm gunoaie deasupra ei. Cum nevom educa copiii? Ce le vom spunedespre comoară? E un mit saurealitate? Eu zic că niciodată nu esteprea târziu, nici vârsta nu are preamare importanţă, ţelul este unul: sălăsăm Capacul Sipetului deschis,curăţenie exemplară, iar restul va venide la sine apoi”, scria Florin Cramariucîn 2008, în „Lada cu zestre”, revistaAsociaţiei Meșterilor Populari dinMoldova.

Oameni

Meșterul bucovinean Florin Cramariuc:„Lemnul este viu, el îţi spune singur ce vrea sădevină”

Page 18: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

3332

care reconstituie atmosfera caseipreotului și învăţătorului din perioada1900-1950. Vizitatorii descoperă cuîncântare o băncuţă școlară din 1906cu tăbliţe, tocuri, călimări și manualeșcolare. Mobilierul vechi, jucăriile,fotografiile îi poartă până la detaliuîntr-o lume înnobilată de cărţi șiicoane din secolul al XIX-lea, obiectede cult care i-au apropiat pe românide Dumnezeu prin credinţă, hărnicieși smerenie.

În ogradă, printre unelte agricole șiflori, puteţi învăţa mângâierea firuluide iarbă și bucuria jucăriilortradiţionale, puteţi retrăi farmeculsărbătorilor și demnitatea de a firomâni la noi acasă.

Vizitatorii străini sunt surprinși de oaltfel de Românie, cum nu aucunoscut-o din pliantele turistice saudin presa din ţara lor. Își înnobileazăfiinţa îmbrăcând portul tradiţional șidescoperă o Românie profundă șifascinantă.

Colecţionar Chiriţă Marianatelefon: 0757 243 892email: [email protected];[email protected]

În fascinanta Ţară a Vrancei, în satulRucăreni din comuna Soveja, lapoalele Dealului Bisericii, într-o casădin lemn și piatră ctitorită de IonRoșcan, luptător în rezistenţaanticomunistă din Munţii Vrancei,familia Ion și Mariana Chiriţă și-aadunat zestrea și a deschis larg porţilesufletului către semeni.

Colecţia etnografică „Zestrea” oferăvizitatorilor prilejul de a descoperigeniul creator al sătenilor din sudulMoldovei prin reconstituirea unei

gospodării ţărănești tradiţionale.Casa, tipică pentru arhitecturasovejană, este mărginită de un„târnat” (cerdac) cu grilaj traforat, iardantelăria de lemn care îiînfrumuseţează streașina are ca motivdominant rozeta solară, simbolapotropaic frecvent și pe tiparelepentru cașul afumat, produsreprezentativ pentru gastronomialocului.

Tinda oferă vizitatorilor exponateorganizate tematic: colecţia de bâte,

tarniţa și gluga ciobanească amintescde îndeletnicirea definitorie alocalnicilor care și-au sublimatbogăţia spiritual în balada Mioriţa,culeasă de Alecu Russo pe plaiurisovejene. Ceramica utilitară conservăforme și simboluri care dădeauprofunzime riturilor și ceremoniilorde trecere: crucea, meandrul,prescura, coarnele berbecului.

Odaia din Crivăţ expune ustensile deprelucrare a firelor și fibrelor textile, ocolecţie de costume tradiţionale dinsudul Moldovei, aproape 200 deprosoape ceremoniale ornamentatecu frize brodate sau ţesute,acoperăminte de icoane, „prostiri”(cearșaf ornamental), covoare șicuverturi care păstrează numeroasemotive ornamentale fitomorfe,zoomorfe și antropomorfe, a cărorsemnificaţie este încă vie în memoriafemeilor care au sublimat artisticfrumuseţea naturii, credinţele șinădejdile care le-au călăuzit viaţa.

Obiectele au povestea lor carefarmecă vizitatorii români sau pe ceiveniţi de pe meleaguri îndepărtate:Mexic, America, Japonia și din maitoate ţările europene. Și pentru căprintre cei mai dragi oaspeţi ne suntcopiii, le-am dedicat cu dragoste șisperanţă în viitor o colecţie de peste osută de păpuși care ilustreazădiversitatea, frumuseţea și eleganţacostumului tradiţional românesc și aletniilor conlocuitoare. Copiii înţelegpe viu că, departe de a fi un costum descenă, portul tradiţional are valoareidentitară și iniţiatică, fiind unicat înfuncţie de vârsta și statutul social alpurtătorului.

Din respect pentru intelectualiisatelor, preoţi și învăţători, adevăraţieroi civilizatori a căror slujireanonimă nu înceta în faţa altaruluisau a catedrei, ci continua neobosit încomunitate, am amenajat o încăpere

Colecţii etnografice valoroase în satelevrâncene

Page 19: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

3534

Numele Virginiei Linul din comunaSalva, judeţul Bistriţa-Năsăud, adevenit un brand în sine de cândmeșterul a dus costumele popularecusute de mâna ei, de pe ValeaSomeşului până la MuzeulSmithsonian din Washington.

Împreună cu alţi meşteri populari,Virginia Linul a fost cooptată înechipa designerului francez PhilippeGuilet pentru a crea colecţia„100%.ro”, inspirată din tradiţiapopulară românească.

Abia după ce arta ei a fost recunoscutăîn cele patru zări ale lumii, audescoperit şi românii cine esteVirginia Linul şi au aflat povestea ei, opoveste a florilor şi mărgelelor de pecămăşile şi pânzeturile înflorateîmbrăcate de fetele şi femeile de peVăile Sălăuţei şi Someşului, o povestea penelor de păun de pe clopurile pe

care le poartă cu mândrie feciorii dinBistriţa-Năsăud.

Pentru că nu mai prididea cu lucruldupă ce a devenit celebră, a angajatalte 50 de femei din sat care să coasăii şi fote, să facă zgărdane şi trăistuţesau să lucreze sumane şi cojoace pecare Virginia Linul le vinde în târgurişi chiar la comandă. Adaptatăvremurilor noi, ea are şi un site(www.costumepopulare.ro) de undeclienţii interesaţi îşi pot alegemodelele.

Virginia Linul a învăţat să coasă de lamama ei. „Am avut bucuria să mănasc într-o familie cu patru copii, eufiind mezina”, spune Virginia. „Mamaa fost cea care ne-a transmis nouă,copiilor, iubirea faţă de portulpopular și dragostea de cusut,deoarece cusutul era meseria de bazăa mamei mele și a întregii familii.

Mama a fost recunoscută ca fiinduna dintre cele mai priceputecusătorese din Ţara Năsăudului. Acusut pentru oamenii de pe toatăValea Someșului, de pe ValeaSălăuţei și a Zagrei”.

Virginia îşi aminteşte că a pus acul înmână încă de foarte mică: „La cinciani am realizat prima mea«creaţie». Am cusut cu mărgelemarginea de jos a unui pieptarfemeiesc din zona noastră, după caream început să învăţ tot mai multemodele din ce în ce mai «pline», cumse spune pe la noi, adică din ce în cemai complicate”.

Despre succesul ei peste hotareVirginia Linul vorbeşte cu drag pentrucă nu consideră că este doar orealizare personală, ci, în fapt, oapreciere la nivel mondial a valorilortradiţionale româneşti.

„În 1999, România a fost invitată lamarele festival Smithsonian de laWashington. În cadrul festivalului,au participat grupuri folclorice,meșteri populari, oameni de culturăși bucătari care i-au impresionat peamericani cu mâncăruriletradiţionale românești. Printreparticipanţii la acest eveniment,m-am numărat și eu, alături de soramea, reprezentând prin creaţiilenoastre Ţara Năsăudului. Abia dupăaceastă experienţă mi-am dat seamacă meșteșugul a ajuns la nivel de artăşi că ceea ce facem noi e mai multdecât o simplă meserie și nu oricine opoate face. În același timp, amconștientizat importanţa preluării șitransmiterii tainelor meșteșugurilorgeneraţiilor viitoare. După aceea aînceput un val de evenimenteculturale, de târguri, de expoziţiiinternaţionale, unde am fost invitatăsă prezint costumul popular șitradiţiile din zona noastră. De fiecaredată, cu fiecare prezentare, am simţitmândria de a fi român, mândria faţă

de valorile noastre naţionale și cufiecare experienţă mi-am întăritîncrederea în dăinuirea tradiţiilorromâneşti.”

Ea îşi aminteşte cu plăcere şi decolaborarea cu designerul francezPhilippe Guilet: „Întâlnirea cudesignerul Philippe Guilet mi-aschimbat viaţa. De fapt, colecţia lui«100%.ro» a schimbat mentalitateaoamenilor despre tradiţiile populareromâneşti. Acest designer a pus învaloare frumuseţea poporului româncum nu a mai făcut-o nimenialtcineva. El a fost cel care a arătatîntregii lumi măiestria arteipopulare româneşti. A reuşit să deatonul unei noi mode cu influenţe dinportul tradiţional românesc. Dacădesignerii români nu au îndrăznit săabordeze acest stil până atunci, el areuşit să deschidă noi orizonturi, săinfluenţeze şi să încurajezeabordarea acestui stil care se pare căîn prezent încă este în mare vogă.Datorită lui, mi-a fost recunoscută şi

mie valoarea ca artist creatorpopular şi el mi-a dat curaj să îmifolosesc pe mai departe talentul”.

Virginia Linul nu doar creează, ci şipoartă costume populare şi face astachiar în fiecare zi. „Port costumpopular la fiecare eveniment la careparticip şi, desigur, mai ales în zilelede sărbătoare. În viaţa de zi cu ziport elemente din portul tradiţional,câte o vestă, un ilic, o ie sau haine cubroderie manuală inspirate dincostumul popular. Fac asta pentru căeu consider că portul tradiţional faceparte din identitatea noastră. Maimult chiar, cred că noi, bunicii şipărinţii, avem datoria de a letransmite tinerilor obiceiurile şitradiţiile strămoşeşti pentru ca ei săştie că sărbătorile creştineşti trebuietrăite româneşte, împreună cufamilia, cu obiceiurile noastre dinmoşi-strămoşi şi cu costumultradiţional.”

Virginia Linul, din Ţara Năsăudului, ducemai departe costumul popular

Page 20: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

36

Cioplitorul în lemn Pătru Godja, zisPupăză, din Valea Stejarului, este oadevărată legendă a Maramureşului.Mare meşter al troiţelor, al porţilormaramureşene, al fuselor cu ţugurlău,simbol al iubirii şi căsniciei veşnice,Moş Pupăză a colindat lumea în lungşi-n lat acompaniat de bota lui ceamagică. Bota (bâta de lemn, n.r.) nueste fermecată doar pentru că estecioplită chiar de el, ci pentru că are îninteriorul ei o licoare magică în staresă încălzească creştinii pe vreme rea

şi să le dezlege limbile: horincă dinprună curată cu care meşterulpopular îi omeneşte pe toţi cei care auo căutătură blândă. Pe botă, MoşPupăză a cioplit o vorbă înţeleaptă:„Cine be peste măsură, e păcat s-opuie-n gură”.

Meşteşugul „îmblânzirii” lemnului secunoaşte în neamul lui din moşi-strămoşi şi nea Pupăză are grijă să-ltransmită mai departe celor tineri.„De la tata am învăţat cum să dau cu

săcurea-n lemn, da' şi cum să măferesc. De câte ori mă duc în păduresă tai un lemn, îmi fac cruce înaintealui şi îi promit că am să-l transform,că am să-l readuc la viaţă. Îscredincios lemnului. Nu m-o-nşelatniciodată. Io vorbesc prin lemndespre viaţă şi moarte fiecărui omcare vrea să mă asculte.”

Acum arta lui e dusă mai departe deginerele său, dar nici nepoţelul, chitcă e doar de o şchioapă, nu se dă înlături. El îşi petrece mai tot timpul înatelierul de tâmplărie al buniculuiîncurcându-se printre picioarelebărbaţilor pe care îi studiază atent.Dar nu doar ginerele este urmaşul săuartistic. „Le-am pus la vreo douăzecide tineri dalta în mână. Cred că tot ceam făcut io nu va trece odată cu minecă astea nu-s lucruri de aruncat.Ce-i de firmă trece repede. Ce-i făcutcu sufletul nostru are durată. Îţivedea peste ani că nu spun minciuni.Ucenicii mei îmi continuă munca.Credinţa mea în viaţă am cioplit-o pepoartă unde am scris: «Câte mile-am pus în gând, toate le-am făcutpe rând.» Asta nu-i o vorbă în vânt.Sunt mândru de ucenicii mei carecioplesc porţi şi ridică biserici.”

După ce a umplut tot Maramureşul cutroiţele sale puse la răspântii dedrumuri pentru a feri aşezările dinapropiere de draci şi pentru a le oferidrumeţilor un binemeritat popas încare să-şi dea clopul jos din cap şisă-şi facă o cruce mare-mare pentru ale fi drumul binecuvântat, MoşPupăză s-a trezit acum că este şimeşteşugar de export. El are omulţime de clienţi în străinătate.Aceştia provin din două categorii. Pede o parte, sunt românii noştri plecaţiprin toate colţurile lumii pentru a lepune copiilor o pâine pe masă şi care-şi doresc ca pe acolo pe unde le-aîndreptat Dumnezeu paşii să aibă oamintire de acasă, iar pe de altă parte

sunt străinii care, în mod paradoxal,par să preţuiască arta ţărăneascăautentică din partea noastră de lumemult mai mult decât o facem noi,românii.

În ultimii ani a lucrat destul de multîn Vestul Europei. În Spania, deexemplu, a dus câteva porţimaramureşene pe care le-a cioplitacasă şi pe care le-a montat într-unmuzeu în aer liber, unde sunt ridicatenu mai puţin de 12 case dinMaramureş care arată leit ca cele depe Valea Izei. Într-o astfel de casă aulocuit şi meşterii din Valea Stejaruluicât timp au lucrat în apropiereaMadridului. „Am lucrat mult şi bine,dar a meritat!”, a mărturisit PătruGodja. A mai avut comenzi şi pentruFranţa. Meşterul este de părere căstrăinii au mintea mai limpede şi căapreciază aşa cum se cuvine artapopulară din Maramureş. „Străiniivin, cumpără şi duc în ţările lor porţişi case de pe la noi. Da' noi încă maistăm încâlciţi. Privim trecutul ca peceva nefolositor şi asta nu-i binedeloc!”

Dar cel mai departe, Pătru Godja zisPupăză şi arta lui au călătorit până-nAmerica, într-o comunitate de românidin Detroit. Meşterul maramureşeana găsit şi o explicaţie etimologicăproprie a numelui oraşului american.„Vreun românaş de-al nost' o ajunscândva pe-acolo şi şi-o zâs: «Aici îi ditrăit». Şi de-aia i s-o zâs şi oraşuluiăluia Detroit.”

În America a fost momit să şi rămână,dar el a refuzat spre bucuria „babei”lui care-l aştepta acasă. „M-or oprit sărămân acolo. Da' eu le-am răspunscu o vorbă de-a mea: «Rămân cu osingură condiţie: ca în America să nuîmbătrânesc şi să nu mor niciodată.»Cât am fost plecat prin America, s-auaflat unii în treabă care i-or spusfemeii mele că Pupăză al ei nu mai

vine. Da' io am venit că nicări nu-imai bine ca acasă."

Aici însă nu a mai fost atât deapreciat, după cum spune şi CarteaSfântă că nimeni nu-i profet în ţaralui. Are o pensioară mică-mică de pecând a lucrat cu un sfert de normă laŞcoala Populară de Artă din SighetuMarmaţiei aşa că se simte cam înşelatde către autorităţi. „Eu mă gândesc lastatul român, dar el nu se gândeşte lanoi, meşterii populari. Ar trebui să neia mai mult în considerare, să nepreţuiască după cum merităm. Euţara mea şi satul românesc nu le dau

pe nimic, dar statul nu gândeşteacelaşi lucru despre noi.”

În ciuda faptului că simte că este mairespectat „afară” decât în ţara lui, MoşPupăză este totuşi optimist: „Dacămă-ntrebaţi pe mine io zâc că arta şiportul nostru popular nu vor muriniciodată. Mă uit pe sate, mai ales lanoi, în Maramureş, oamenii auînceput din nou să-şi facă cioareci(pantaloni ţărăneşti strânşi pe piciorn.r.), cojoace, clopuri, cămeşi cusuteca cele din bătrâni pe care le poartătătă ziua, da' mai ales la biserică, deţi-i mai mare dragul să te uiţi la ei!”

37

Moş Pupăză, vrăjitorul lemnuluidin Maramureș

Page 21: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

3938

Ţinut al mănăstirilor, al legendelor șial faptelor de vitejie, Bucovina nucontenește să ne uimească și să neîncânte. Este un loc binecuvântat deDumnezeu, oprit parcă în timp, untimp al frumuseţii și al liniștiipatriarhale. Aici, viaţa – deși aspră, cuierni lungi și înzăpezite și veri scurte șiploioase – curge molcom și așezat,urmându-și cursul firesc dintreanotimpuri. Între Munţii Stânișoarei șiObcinele Bucovinene, pe malul dreptal Moldovei, în comuna suceveanăCapu Câmpului, există, chiar la poalelepădurii, un popas de suflet undeturistul, odată ajuns, își dorește sărevină, iar și iar, ca într-o așteptatăîntoarcere acasă. Aşa este şi denumită,simplu, pensiunea: „Acasă înBucovina”.

Înfiinţată în anul 2012, Pensiunea„Acasă în Bucovina” este, fără drept detăgadă, unul dintre cele mai ispititoare

locuri de odihnă și agrement dinBucovina. Nu doar condiţiile de cazaredeosebite sau atracţiile turistice alezonei îi conferă acest statut, cât maiales căldura sufletească și ospitalitateagazdelor. Îmbinând tradiţiile cufacilităţile moderne ce sporesc gradulde confort, această pensiune estedestinaţia ideală atât pentru relaxare,cât și pentru a cunoaște traiul simplude la ţară.

Soţii Stela şi Ioan Boca s-au ocupatîntotdeauna cu lucrul pământului. Dealtfel, Ioan este de profesie silvicultor.Au pornit această întreprindere cugândul de a dărui şi altora dinpriceperea şi din dragostea lor pentrunatură şi pentru tradiţii. Deși ar fiputut locui la oraș, au preferat să-șicrească la ţară copiii, în mijloculanimalelor și să le ofere un traisănătos. Afacerea au clădit-o singuri,iar Stela era, la început, şi

administrator, şi ospătar. Au începutcu herghelia de cai, din pasiune pentrucreșterea acestor animale. Apoi auurmat stâna turistică și ferma,restaurantul cu 100 de locuri și terasa.Vestea preparatelor „ca la mamaacasă” s-a răspândit repede și pentrucă erau clienţi care veneau de la maredistanţă să mănânce aici, au înfiinţatși pensiunea, care are patru camereduble.

Acum, în pensiunea soţilor Boca,unitate de cazare și fermă turistică,amplasate pe o suprafaţă de cincihectare, lucrează șapte angajaţi,bucuroși să împărtășească turiștilordin cunoștinţele și învăţăturilemoștenite de la înaintașii lor.

Ceea ce sporește atractivitatea acesteidestinaţii turistice este, cu siguranţă,conceptul de fermă turistică, conformcăruia oaspeţii sunt invitaţi să asiste la

muncile care au loc într-o gospodărieţărănească autentică.

Sub ochii încântaţi și curioși aituriștilor, se prepară, după reţetestrăvechi, cașul, urda, jântuitul (zerulstors din caș după frământare),balmoșul, tocăniţa de berbecuţ laceaun şi alte bucate. În stânaconstruită din bârne groase de lemnașteaptă cuminţi doniţele pline culapte gras. Cașul din care se scurge,picătură cu picătură, zerul, aşteaptă săfie pus pe comarnic la zvântat, iar maiapoi baciul îl va pune în putini de lemnpentru iarna ce va să vină. Tot aici,gospodina pune repede ceaunaşul pefoc, face un balmoș şi îi îndeamnă peoaspeţi să-l mănânce cu lapte acru dinulcioare de lut, cum numai la buniciacasă, în copilăria multora dintre noi,se mai puteau găsi.

Bucatele sunt preparate după reţetetradiţionale, iar „materia primă”provine din ferma proprie. Îngrijireaanimalelor, de la hrănirea lor şi pânăla curăţenia din grajduri, se face lavedere, sub ochii uneori miraţi aituriştilor.

Principala atracţie a fermei oconstituie mica herghelie, unde găsimzece cai din rasa lipiţan şi șase ponei.Herghelia face parte din AsociaţiaCrescătorilor Particulari de Cal Lipiţandin România. Turiştii pot lua lecţii de

călărie în manejul fermei, iar ceiiniţiaţi pot face plimbări călare prinîmprejurimi sau plimbări cu trăsura.Aici s-a desfăşurat, de altfel, şi unconcurs demonstrativ de atelaje şi unconcurs de tracţiune organizat întrefrumoşii cai semigrei ai gospodăriilordin zonă.

Vara, spaţiul verde de agrement şiiazul cu peşti dau un plus de culoarelocului. Iarna, centrul atenţiei se mutăîn restaurant unde, pe plită, se cocîncet renumitele scrijelele (cartofiităiaţi felii).

Turiștii nu sunt doar simpli privitori.Ei pot fi, în același timp, „fermieri deocazie”, sunt invitaţi să participe lamuncile specifice și se pot întrece înconcursuri care de care mai atractive:de prins găini, de muls vaca, de pescuitsau de tăiat lemne cu joagărul. Primacâștigătoare a unui astfel de concurs demuls vaca a fost o tânără din Africa.

Aproape nicio clipă nu ai senzaţia că teafli într-o pensiune, în accepţiuneaobișnuită a cuvântului, ci mai degrabăîn casa unor oameni gospodari, careîmpart cu tine nu doar bucatele, ci șipriceperea lor de a le prepara. E ca şicum ai trecut pragul unor rude sau alunor prieteni.

„Pentru noi, această fermă nu e doaro afacere. E bucuria de a dărui

bucurie. La noi, traiul e curat şisimplu. Mâncarea e sănătoasă, iarreţetele după care o preparăm suntcele tradiţionale, din moşi-strămoşi.Oaspeţii noştri sunt prietenii noştri.Sunt oameni care, cu lacrimi în ochi,retrăiesc momente din copilăria lor:mulsul vacilor, ţesălatul cailor, cositulşi strânsul fânului şi altele asemenea.Muncile astea, în mijlocul naturii,trezesc o emoţie aparte”, spune StelaBoca.

Conceptul de fermă sau stână turisticăare o aplicabilitate din ce în ce maimare în cadrul turismului rural dinţara noastră. El reprezintă, în cele maimulte cazuri, și o îmbinare fericită cuagricultura și zootehnia bio. În acestsens, a fost înfiinţată, în anul 1971,World Wide Opportunities on OrganicFarms, cea mai mare și mai renumităorganizaţie care promovează turismulîn cadrul fermelor bio. În Româniafuncţionează, din anul 2008, WWOOFRomânia (www.wwoof.ro), carefacilitează accesul în fermele ecologicedin România celor interesaţi de acestgen de turism. Deocamdată, conceptulnu a fost suficient îmbrăţișat defermierii din ţara noastră, dar cutimpul probabil că va căpăta amploare,având în vedere faptul că el aducebeneficii atât pentru turiști, caretrăiesc experienţe inedite, cât și pentrufermieri, care își sporesc atractivitateaafacerii și veniturile.

ExperiențeFerma mea:Ferma turistică – un concept modern de turismrural, în comuna suceveană Capu Câmpului

Page 22: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

4140

Gabriel Neacșu este directorulCăminului Cultural din comunaprahoveană Cocorăștii Mislii și unuldintre fondatorii asociaţiei culturalelocale „Visul Verde”, înfiinţată în2007 de un grup de voluntari inimoșicare doreau să desfășoare miciproiecte socio-culturale în localitate.

Localitatea dispune de două cămineculturale în satele Cocorăștii Mislii șiGoruna, de o modernă sală despectacole, de 300 locuri, dotată cuinstalaţii moderne, de bibliotecăcomunală și de un muzeu sătesc însatul Goruna. „La noi oamenii au uncult pentru tradiţii, pentru trecut”,subliniază Gabriel Neacşu. „Acest fapteste evidenţiat și prin amenajareaMuzeului Satului, unde sunt expuse o

mulţime de obiecte vechi, documentedespre atestarea localităţii de la VladDracul, în 1441, la Radu Paisie,în1538, la Mircea Ciobanul, în 1550, şila Radu Mihnea, în 1616.”

În cadrul căminelor culturale îșidesfășoară activitatea douăansambluri folclorice, „Stejărelul” şi„Mărţişorul”, în care activează peste80 de adulţi şi şcolari. Ansamblurileparticipă la evenimente naţionale şieuropene și sunt ambasadori nu doarai jocului și cântecului tradiţional, ciși ai portului din Cocorăștii Mislii.

Asociaţia locală „Visul Verde” şi-apropus să păstreze și să promovezeportul popular prin încurajareatinerilor în exersarea lucrului manual

păstrat de femeile satului dingeneraţie în generaţie, dar şi printransmiterea meseriilor tradiţionale(ţesut, cusut de mână, brodat, tors),de la bătrâni către tineri.

„În fiecare casă există o ie cusută debunici sau de străbunici. Acest gen deactivitate scotea în evidenţă talentultinerei fete care cosea. N-o să vedeţi iiidentice. Fiecare fată cosea ia sa şiacel stil o reprezenta”, spune GabrielNeacşu.

În cadrul proiectului, asociaţia adezvoltat un plan de afaceri pentrurealizarea unui atelier deconfecţionare a costumelor populare,dar şi a elementelor de uz personal şigospodăresc decorate tradiţional.

Iniţiatorii afacerii s-au gândit căsuccesul va veni deoarece există opiaţă de desfacere stabilă:întotdeauna ansamblurile folcloricevor avea nevoie de haine tradiţionale.„Un ansamblu, dacă nu are uncostum popular cât mai autentic, nue ansamblu”, spune Cristi Colezea,instructor de dans popular dinlocalitate. „Ne adresămansamblurilor folclorice, căminelorculturale, școlilor”, explică și GabrielNeacșu.

Iniţiativa a prins contur în cadrulunui parteneriat cu Fundaţia PACT șiCentrul Judeţean de Cultură Prahova.„A fost o experienţă nouă șiprovocatoare, un exerciţiu deantreprenoriat. A trebuit să învăţămmulte, antreprenoriatul social șicultural nu este ușor”, a afirmatGabriel Neacșu.

Afacerea socială a demarat în 2014.Asociaţia a cumpărat un război deţesut, pânză şi aţă, două maşini decusut, un fier şi o masă de călcat şi adeschis un mic atelier, găzduit înCăminul Cultural din comună. Maimulte femei din sat au urmat cursuride recalificare şi au descoperitbucuria și mândria de a coase. Sunttinere casnice care nu au mai lucratniciodată, calificarea obţinută mărindșansele lor de integrare pe piaţamuncii.

În atelier sunt angajate zece femei dinCocorăștii Mislii. Acestea au fostinstruite în folosirea unor modele șitehnici vechi de cusături și croieli, darși pentru a le transpune pe produsemoderne. Din mâinile lor ies acum ii,genţi, brâie şi obiecte gospodăreştidecorate cu motive tradiţionale, cumar fi ștergarele. Femeile cos formegeometrice, flori şi frunze în negru şiroşu, culorile specifice zoneiMunteniei. Acum, alte zece persoanesunt în curs de instruire.

„Tinerii încep să devină interesaţi deaceste meșteșuguri, iar membrii

comunităţii sunt mândri derealizările din cadrul atelierului decusături tradiţionale”, spune GabrielNeacșu. Pentru a sprijini întreagacomunitate, profitul obţinut de ateliereste reinvestit în dezvoltarea afaceriiși în sponsorizări sau donaţii pentrudiverse iniţiative locale de dezvoltaresocială și culturală a localităţii.Iniţiativa a primit și aprecierea

Centrului Judeţean de CulturăPrahova. Suzana Marin,reprezentanta instituţiei, a afirmat căprin deschiderea acestui atelier „nunumai că se păstrează, dar se şitransmite mai departe tradiţiaţesutului iilor, ceea ce este un lucrudemn de laudă pentru locuitoriiacelei comune.”

Afacerea meaIniţiativă locală la Cocorăștii Mislii, Prahova:Atelier de costume tradiţionale, zece locuri demuncă în comunitate

Page 23: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

4342

De 8 ani de zile, satul Stejărișupare că e altul. Comunitatealocală a luat atitudine împotrivapropriei situaţii și, cu un strop deajutor din afară, a reușit să îșischimbe destinul.

Până în anul 2007, în satul Stejărișudin judeţul Sibiu 95% dintre localnicierau șomeri. Loc de muncă stabil, cuacte în regulă, aveau numai douăînvăţătoare, un poștaș și o vânzătoarede magazin. În rest, oamenii nu aveauce lucra și sufereau și de lipsa calificăriiprofesionale. Ajutorul social de la statreprezenta principala formă de venit alocalnicilor din Stejărișu, la care se maiadăuga și un petec de pământ. Cea maimare parte a populaţiei se compuneadin etnici rromi, iar nivelul deșcolarizare al acestora era extrem demic. În satul Stejărișu se instalasedeznădejdea.

Meseria, brăţară de aur

În anul 2005, Barbara Schofnagel s-amutat definitiv în România și a dorit săvină în ajutorul comunităţii din satulStejărișu. „Mi-am schimbat domiciliulpermanent din Austria în România șim-am hotărât să dezvolt un proiectprin care să scot un sat întreg dinsărăcie. Bazându-mă pe experienţamea, nu puteam să accept ideea cărromii nu vor să muncească și că nu sepoate duce nimic bun la capăt cu ei.Am dorit să dovedesc lumii că esteposibilă dezvoltarea unui sat întreg",mărturisește Barbara Schofnagel,președinta fundaţiei Austria ProRomânia.

În vara lui 2007, s-a stat de vorbă culocalnicii; comunitatea din satul

Stejărișu s-a dovedit dornică deschimbare, de acţiune, de muncă, iarprimul proiect iniţiat a fost cel alrestaurării școlii, clădirea fiind în stareavansată de degradare și ameninţândsiguranţa copiilor. Nu mai puţin de 30de bărbaţi ai satului și-au exprimatdorinţa de a participa în regim devoluntariat la renovarea școlii șianexelor. Doreau să contribuie laîmbunătăţirea condiţiilor oferitepropriilor copii pe parcursulșcolarizării.

În cadrul acestui proiect, sătenii dinStejărișu au învăţat meserie dinpractică. „Specialiști voluntari dinAustria și Germania au conduspregătirea profesională ce s-aconcretizat în practică la faţa locului.S-a predat și teoria necesară, iarsătenii alegeau singuri în ce domeniudoreau să lucreze; am pregătit zidari,tâmplari, zugravi, instalatori,electricieni și meșteri în ţiglă", explicăBarbara Schofnagel.

Domnul Radu Lazăr, din cadrul firmeiSobis Solutions, companie ce a preluatproiectul fundaţiei austriece, confirmă:„Ideea de schimbare a fost bineprimită de săteni, cu atât mai mult cucât participarea a fost benevolă, nuobligatorie".

Acest gen de pregătire profesională s-amenţinut până astăzi. Sătenii continuăsă se specializeze în diverse domenii -tâmplărie, fierărie, zidărie - în cadrulunor ateliere meșteșugărești. Cea maimare răsplată a celor implicaţi înmunca la ateliere este faptul că ele suntsusţinute financiar de către fundaţiaaustriacă doar parţial, restul costurilorfiind acoperite prin rezultatele muncii.

La Stejărișu, până și femeile s-auimplicat activ în renașterea satului; înloc să stea acasă, preferă să înveţemeserie pentru a se întreţine apoi fărăajutor de la stat. Pentru comunitatea defemei s-au deschis ateliere unde acesteaînvaţă să obţină produse lactate, să facăgemuri și siropuri, să devină croitoreseși experte în grădinărit și aranjamenteflorale. „Până în prezent, 140 depersoane au participat la programelenoastre și au dobândit experienţă încadrul acestora", afirmă BarbaraSchofnagel.

Oglindă, oglinjoară...?

Pentru turistul care pășește pentruprima oară în satul Stejărișu, plimbărilepe străzi sunt pline de surprize plăcute.Vechile case bătrânești și-au spălatparcă anii și au acum un aer pe cât depitoresc pe atât de proaspăt. Secretul?Faţadele clădirilor, în special aleconstrucţiilor istorice, au fost refăcute,păstrându-se însă stilul și culoareaoriginale. Sătenii au lucrat la ele înregim de voluntariat, special pentru ada satului o nouă înfăţișare. Cu acestprilej, au învăţat meserie. Mulţi dintreei și-au găsit ulterior locuri de muncă înacest domeniu.

Turismul rural din Stejărișu se sprijinăpe ospitalitatea pur românească îndecoruri săsești, pe meniuri specificezonei și pe obiective turistice încărcatede istorie, precum Turnul Slăninei sauBiserica fortificată.

„Au fost amenajate locuinţe de vacanţăsuperbe, cu baie și bucătărie proprie,în fosta locaţie a școlii germane. Într-ocasă de oaspeţi sunt 20 de locuri decazare în camere single și duble, chiar

triple, și există și un loc de campareamenajat în curtea bisericii fortificate.Se asigură și activităţi turistice dintrecele mai variate, de la plimbările cucăruţa până la închirierea de bicicleteși masaje de reflexoterapie.Bineînţeles, bucătăria locală senumără printre tainele ce atraginevitabil turiștii în satul Stejărișu",afirmă Barbara Schofnagel.

„Meniurile sunt simple, tradiţionaleromânești, dar și săsești, meniuri cepot fi preparate de orice gospodină -kurbelsuppe, tocăniţă, gulaș, plăcintede casă cu fructe de pădure, socată",completează Radu Lazăr.

Reţeta succesului local: fabrica deprocesare a legumelor și fructelor

Dintre toate proiectele derulate în satulStejărișu, cel mai de succes estereprezentat de fabrica ce proceseazălegumele și fructele de pădure locale. Încadrul fabricii se obţin dulceaţă, sirop,rachiu și alte produse scoase ulterior lavânzare pe pieţe de specialitate.„Începând din luna mai, cumpărămflori de soc și fructe de pădure. Toţi

localnicii participă, culegând flori desoc, fragi, zmeură, mure, pere, mere,prune, măceșe pe care ni le vândulterior, contra cost. La fabrică, suntprelucrate sub formă de ceai, sirop,gem, rachiu, lichior. Cel puţin 100 defamilii câștigă bani vânzând cătrefabrică legumele proprii și fructele depădure culese".

Datorită calităţii produselor culinareobţinute în satul Stejărișu, aici s-audesfășurat deja două ediţii alefestivalului Transilvanian Brunch,organizat de GAL MicroregiuneaHârtibaciu. Acest eveniment arecaracter de promovare a celor maifrumoase sate din Transilvania, cudecoruri naturale deosebite și cumâncăruri specifice de calitate.

Te faci bine la Stejărișu

Biserica fortificată din satul Stejărișujoacă rolul de centru al localităţii;dincolo de festivalul TransilvanianBrunch, desfășurat în curtea sa, aici afost amenajată și o grădină cu plantemedicinale. Peste 30 de soiuri de plantesunt cultivate și ulterior prelucrate spre

vânzare, sub forma ceaiurilor și aoţetului balsamic. Grădina cu plantemedicinale este opera unui horticultorcu experienţă din Austria și a sătenilorcare au muncit la ea, în regim devoluntariat.

„Ideea grădinii cu plante medicinaledin Stejărișu a apărut din nevoiavalorificării potenţialului zonal și cuimplicarea lui Wolfgang Hosiner,specialist în domeniul plantelormedicinale și aromatice. Culegem șiprocesăm aceste plante, apoi o parte lefolosim în gospodării proprii, iar oparte le comercializăm către turiștiidin Stejărișu", explică Radu Lazăr.

În anul 2015, satul Stejărișu cu greumai poate fi recunoscut ca fiind cel deacum opt ani. Peste 50% dintrelocalnici au un loc de muncă, datorităcalificării profesionale în cadrulprogramelor de voluntariat.Comunitatea a renăscut odată cufaţadele renovate ale clădirilor, cutrezirea la viaţă a grădinilor de zarzavatși prin satisfacţia de a-și decide prinpropriile forţe destinul.

Comunitatea meaPuterea voluntariatului la Stejărișu.Renașterea unui sat

Page 24: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

4544

Asociaţia Grupul de Acţiune Locală„Colinele Iașilor” (GAL „ColineleIașilor”) este un parteneriat public-privat, constituit conform AxeiLEADER a Programului Naţional deDezvoltare Rurală (PNDR). GAL„Colinele Iașilor” reunește 42 departeneri, dintre care 10 reprezentanţiai administraţiei publice, 19 parteneriprivaţi și 13 parteneri reprezentândsocietatea civilă. Teritoriul Grupului deAcţiune Locală „Colinele Iașilor” are încomponenţă 12 comune aparţinândjudeţului Iași (Bârnova, Ciurea,Dagâţa, Grajduri, Ipatele, Mironeasa,Mogoșești, Scânteia, Șcheia, Tansa,Ţibana, Ţibănești) și o comună dinjudeţul Neamţ (Pâncești).

Teritoriul reprezentat de Grupul deAcţiune Locală „Colinele Iașilor" esteun spaţiu rural în totalitate, care seremarcă prin elementele de atracţiepentru turiștii români și străini(edificii, monumente arhitecturale șielemente de identitate locală). Acesteasunt: cetăţi și castele (Conacul Inculeţdin comuna Bârnova, Conacul P.P.Carp din comuna Ţibănești), biserici și

mănăstiri (Mănăstirea Bârnova dincomuna Bârnova, Mănăstirea Hlinceadin comuna Ciurea, MănăstireaHadambu din comuna Mironeasa,Biserica de lemn din comuna Ipatele),monumente ale naturii (DealulRepedea din comuna Bârnova), situriși rezervaţii arheologice din epocaneolitică, a metalelor, medievală,continuitatea unor obiceiuri popularecunoscute în ţări din U.E. princontribuţia Muzeului Etnografic alMoldovei din municipiul Iași, deosebitde interesante fiind cele specificeAnului Nou (ursul, capra, struţul,cerbul, boul etc).

De asemenea, teritoriul se remarcă șiprin varietatea reliefului din GAL„Colinele Iașilor", care estecaracteristic Podișului Moldovei, fiinda doua zonă favorabilă pentruagricultură. Acesta se caracterizeazăprin zone de platouri înalte, podișuristructurale și șesuri, climă temperat-continentală cu veri călduroase, tipuride sol variate, fiind prezentecernoziomuri ce asigură o bunăfertilitate cu impact pozitiv asupra

nivelului productiv pentru uneleculturi, dar și soluri cu o texturăspecifică utilizată în industria ceramicăși fabricarea cărămizilor, floră și faunăvariate, arie avifaunistică, rezervaţiifloristice seculare, parcuridendrologice.

În februarie 2013, GAL „ColineleIașilor” a semnat cu Autoritatea deManagement pentru PNDR contractulde finanţare a strategiei de dezvoltarelocală. În martie 2015, gradul decontractare a fondurilornerambursabile alocate pentruimplementarea strategiei a atins 90%.

Atenţia a fost îndreptată către sectorulagricol, unde populaţia tânără aprezentat un interes ridicat faţă deoportunităţile de finanţare din PNDR,în special faţă de Măsura 411.112 –„Instalarea tinerilor fermieri”, princare au fost depuse 21 de proiecte, iar16 dintre acestea au fost dejacontractate. Pe teritoriul GAL „ColineleIașilor” se mai află în implementare:- cinci proiecte prin Măsura 411.121 –„Modernizarea exploataţiilor agricole”;- șase proiecte prin Măsura 411.141 –„Sprijinirea fermelor desemisubzistenţă”;- șase proiecte prin Măsura 413.312 –„Sprijin pentru crearea și dezvoltareade microîntreprinderi”;- patru proiecte prin Măsura 413.313- „Încurajarea activităţilor turistice”;- nouă proiecte prin Măsura 413.322- „Renovarea, dezvoltarea satelor,îmbunătăţirea serviciilor de bazăpentru economia și populaţia rurală șipunerea în valoare a moștenirii rurale”.În total, au fost contractate 47 deproiecte.

Exemple de proiecte finanţateprin GAL, aflate în implementare

1. „Instalarea tânărului fermierOlteanu Marian ca șef de exploataţie”

Un exemplu de proiect finanţat prinMăsura 411.112 – „Instalarea tinerilorfermieri” îl are ca beneficiar pe untânăr în vârstă de 28 ani, din comunaBârnova. Olteanu Marian avea la datadepunerii proiectului suprafaţa de13,98 ha vie pe rod și prin intermediulproiectului și-a propus să-și măreascădimensiunea economică a fermei, princreșterea suprafeţei cultivate.

Cu ajutorul finanţării primite,beneficiarul a achiziţionat un tractor de48 CP pentru lucrări agricole și pentrutransportul producţiei. El are în vederecreșterea producţiei de marfă destinatăcomercializării, creșterearandamentului muncii și, implicit, aveniturilor. Își va vinde producţia înpieţele agroalimentare, târgurileagricole și magazinele pentru produseagroalimentare din judeţul Iași, dar șila pensiuni, restaurante și unităţi decazare.

2. „Alături de tine în cele mai grelemomente”Gorongea Ana-Irina din comunaCiurea este un alt beneficiar care a aflatdespre beneficiile programuluiLEADER și a decis să acceseze fondurinerambursabile prin intermediul GAL„Colinele Iașilor”. Astfel, aceasta adepus un proiect prin Măsura 413.312– „Sprijin pentru crearea de

microîntreprinderi din sectoare non-agricole” și a primit finanţare.Obiectivul general al proiectului îlreprezintă înfiinţarea uneiîntreprinderi individuale ce are ca scopoferirea de servicii funerare, îndeosebilocuitorilor din comuna Ciurea, cât șialtor persoane din alte localităţi.

Proiectul se află în derulare, iar cuajutorul sprijinului obţinut beneficiarava achiziţiona un autovehiculspecializat pentru transport funerar,precum și alte echipamente necesareactivităţii.

3. „Reabilitarea sediului vechi alPrimăriei Ciurea și schimbareadestinaţiei în vederea înfiinţării unuicentru local de informare și promovareturistică în satul Ciurea, comunaCiurea, judeţul Iași”Prin intermediul proiectului depus decătre comuna Ciurea prin Măsura413.313 - „Încurajarea activităţilorturistice” se dorește reabilitareafostului sediu al primăriei în vedereaînfiinţării unui Centru Local deInformare și Promovare Turistică.Zona omogenă propusă este formatădin comunele Ciurea, Tansa șiPâncești.

Proiectul de faţă propune valorificareapotenţialului turistic al zonei prin

înfiinţarea de trasee turistice, prininformarea permanentă a turiștilorcare ajung în zonă și prin activităţi depromovare, care să stimuleze fluxulturiștilor, creșterea număruluiacestora, a duratei de ședere, dar și anotorietăţii zonei. Oferta turistică azonei va cuprinde pachete pentrupromovarea obiectivelor turistice,precum și pentru promovareatradiţiilor locale.

Autorităţile locale sunt interesate devalorificarea potenţialului turistic alzonei și de o dezvoltare controlată șiechilibrată a acestuia, prin crearea uneireţele de servicii utile și materiale depromovare turistică.

Prin intermediul măsurilor lansate și aproiectelor contractate, se are în vederecreșterea competitivităţii sectoruluiagricol, îmbunătăţirea calităţii vieţii șidiversificarea activităţilor economicedin spaţiul rural al teritoriului GAL„Colinele Iașilor”.

Date de contact:Manager: Băsu IulianAdresa: sat Ciurea, comuna Ciurea,judeţul IașiTel./Fax: 0232/296018E-mail:[email protected]: www.colineleiasilor.ro

Leader la zi

GAL „Colinele Iașilor” sprijinădezvoltarea satului

Page 25: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

4746

Asociaţia Grupul de Acţiune Locală„Bucegi - Leaota” este constituită din44 de reprezentanţi ai sectoruluipublic, ai sectorului privat și aisocietăţii civile din comuneleBuciumeni, Pietroşiţa, Runcu,Moroeni, Bezdead, Moţăieni şi dinoraşul Fieni (judeţul Dâmboviţa),având ca scop strategic principaldezvoltarea durabilă şi creştereaatractivităţii teritoriului Bucegi -Leaota, prin valorificareapotenţialului natural, cultural,material şi antropic specific zonei.

În cei peste trei ani de funcţionare, dela semnarea contractului de finanţarecu Agenţia pentru FinanţareaInvestiţiilor Rurale, în ianuarie 2012şi până în prezent, prin intermediulGAL „Bucegi - Leaota” au fost

finanţate 20 de proiecte. Valoareatotală eligibilă nerambursabilă aacestora este de 2.242.868 de euro,reprezentând 98,64 % din totalulcheltuielilor publice eligibile dinstrategia de dezvoltare locală a GAL„Bucegi - Leaota”.

Cele mai multe proiecte finanţate auavut ca beneficiari autorităţile publicelocale și au vizat modernizarea unordrumuri, achiziţionarea de utilaje dedeszăpezire sau de utilaje pentruserviciile voluntare pentru situaţii deurgenţă, amenajarea unor cămineculturale și a unor spaţii de recreere șide practicare a sporturilor. Printrecelelalte proiecte finanţate s-anumărat o pensiune, o fabrică debrichete din lemn și o bază deagrement. Majoritatea proiectelor

sunt încă în derulare, doar câtevadintre ele fiind finalizate.

„Implementarea proiectului«Construire bază de agrement şirecreere» în comuna Moroeni s-afinalizat cu succes datorită buneicolaborări dintre Grupul de AcţiuneLocală Bucegi - Leaota şi Agenţiapentru Finanţarea InvestiţiilorRurale. Am convingerea că acestproiect este doar o etapă în efortulcomun de valorificare a potenţialuluituristic al zonei montane a judeţuluiDâmboviţa şi reprezintă dovada că,atunci când există dorinţă şihotărâre, nimic nu e imposibil”.(Maria Bucur, administrator S.C.ŞIPOT LAND S.R.L., beneficiarulproiectului care a avut o valoareeligibilă nerambursabilă de 196.113,13

euro). În cadrul proiectului s-aurealizat următoarele: alei pietonale șicarosabile, teren de paintball, terenpentru echitaţie, loc de joacă pentrucopii. Turiștii care ajung în zonă potdesfășura următoarele activităţi:plimbări cu caii sau poneii, plimbăricu trăsura sau cu sania trasă de cai,echitaţie, paintball. Acest proiect vineîn completarea altor facilităţiexistente în comună (terenuri desport, piscină etc.).

„Asocierea cu Grupul de AcţiuneLocală «Bucegi - Leaota» este ooportunitate pentru locuitoriicomunei Bezdead. Doresc caîmpreună cu aceştia sătransformăm comuna prin utilizareaeficientă a resurselor locale șiatragerea de fonduri europene. Înperioada 2013-2014, aceasta a fostsingura modalitate de a atragefonduri europene pentru comunaBezdead. Cu experienţa dobândită înprima perioadă de funcţionare aGAL, sperăm să continuămcolaborarea pentru a încerca sărezolvăm cât mai multe dintreproblemele cetăţenilor.

Doresc mai multă iniţiativă privată,însă remarc cu tristeţe faptul cămare parte din tinerii cu abilităţi șidorinţă de a face ceva sunt plecaţi înafara graniţelor. Consider că prinintermediul GAL putem să realizămo parte din obiectivele pe care ni lepropunem. Fiecare comună areparticularităţile sale, dar problemaprincipală va rămâne multă vremeinfrastructura, pentru că oricinepoate vizita orice colţ de ţară dacăare condiţii optime de drum.”(Teodora Anghelescu, primar alcomunei Bezdead). Comuna Bezdeada beneficiat de trei finanţărinerambursabile prin GAL „Bucegi –Leaota”: pentru modernizarea uneiuliţe (valoare eligibilă nerambursabilă97.989 de euro), pentru realizareaunui spaţiu public de recreere și sport(valoare eligibilă nerambursabilă:97.875 de euro) și pentruachiziţionarea unui utilaj dedeszăpezire (valoare eligibilănerambursabilă: 44.000 de euro).

„Fiind unul dintre membrii fondatoriai asociaţiei, devenită ulteriorGrupul de Acţiune Locală «Bucegi -

Leaota», am avut încă de la începutconvingerea că aceasta va fi motoruldezvoltării spaţiului rural de acumînainte. Oportunităţile oferite deProgramul Naţional de DezvoltareRurală, prin Axa 4 LEADER, auconstituit «gura de oxigen» de carecomunitatea noastră avea marenevoie, în contextul lipsei altor sursede finanţare.

A fost greu la început, lipsa deexperienţă a părţilor implicate înprocesul de accesare a fonduriloreuropene spunându-şi cuvântul. Curăbdare şi perseverenţă, învăţândîmpreună, am depăşit toatedificultăţile, reuşind să facem paşiimportanţi în îmbunătăţireacondiţiilor de viaţă pentru locuitoriicomunei Pietroşiţa şi nu numai. Sunt

bucuros să constat că, odată cuavansarea în implementareaproiectelor contractate, faţacomunei se schimbă. Am dorinţa şisperanţa că GAL «Bucegi - Leaota»va funcţiona şi în perioada deprogramare 2014 - 2020, astfel încâtprocesul de dezvoltare a zoneinoastre să continue.” (Ion Dicu,primarul comunei Pietroșiţa)

Comuna Pietroșiţa a beneficiat de treifinanţări nerambursabile: 97 383 deeuro pentru înfiinţarea unui spaţiu derecreere, 45.000 de euro pentrudotarea cu buldoexcavator aServiciului Voluntar pentru Situaţii deUrgenţă și 123.375 de euro pentruasfaltarea unor drumuri comunale.

Fondurile accesate prin GAL „Bucegi -Leaota” – „gură de oxigen” pentrucomunele membre

Page 26: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

4948

Cea de-a 52-a ediţie a SalonuluiInternaţional pentru Agricultură (SIA)s-a desfăşurat la Paris, în perioada 20-21 februarie. Evenimentul, la care afost prezent şi Daniel DumitruBotănoiu, secretar de stat în cadrulMinisterului Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, s-a bucurat de participareaunor înalţi oficiali francezi, în frunte cupreşedintele ţării, Francois Hollande.Au fost prezenţi peste 1.000 deexpozanţi internaţionali, producătoriagricoli, de echipamente și utilajeagricole, furaje și nutreţuri, precum și

de alimente și băuturi. Organizat cuacest prilej, Forumul Internaţional cutema „Agricultura și schimbărileclimatice” s-a bucurat de participareareprezentanţilor ministerelor şiagenţiilor de resort din peste 85 deţări.

De la începutul anului şi până înprezent, Agenţia de Plăţi șiIntervenţie pentru Agricultură (APIA)a efectuat plăţi totale către beneficiariîn valoare de 3,5 miliarde lei, în bazacererilor depuse de fermieri înCampania 2014. Sumele au inclusplata finală SAPS (schema de platăunică pe suprafaţă), având ca sursă de

finanţare Fondul European deGarantare în Agricultură (FEGA),precum şi plăţile aferente AjutoarelorNaţionale Tranzitorii (fostele PNDC)în sectorul vegetal.

Sumele totale plătite până la acestmoment pentru Ajutoarele Naţionalede Tranziţie în sectorul vegetal –

Campania 2014 sunt în valoare de443 de milioane de lei. Având învedere şi sumele plătite în perioadaoctombrie-noiembrie 2014, rezultă căAPIA a plătit 94% din alocarea totalăaferentă plăţilor directe pe suprafaţă,respectiv SAPS și ANT în sectorulvegetal, pentru anul 2014.

Știri MADR

Ghidurile Solicitantului – consultare publică pentruprimele măsuri de finanţare din PNDR 2014-2020

A 52-a ediţie a Salonului Internaţional pentru Agricultură

APIA a achitat aproape în totalitate plăţile pentruCampania 2014

Ministerul Agriculturii și DezvoltăriiRurale propune spre consultarepublică Ghidul Solicitantului pentrusubmăsurile 4.1- Investiţii înexploataţii agricole și 6.1 - Sprijinpentru instalarea tinerilor fermieri.Potenţialii solicitanţi sunt invitaţi, înacest fel, să studieze documentaţiapostată pe paginile de internetwww.madr.ro și www.afir.info şi săformuleze propuneri de modificare şiobservaţii privind condiţiile șicriteriile accesării fonduriloreuropene acordate prin ProgramulNaţional de Dezvoltare Rurală 2014 –2020 pentru activităţile prevăzute înaceste forme de finanţare.

Propunerile pot fi trimise şi pe adresade e-mail: [email protected].

„Toate aceste solicitări vor intra înanaliza departamentelor despecialitate din cadrul Agenţieipentru Finanţarea InvestiţiilorRurale pentru a verificaoportunitatea includerii în versiuneafinală a Ghidurilor Solicitantului”, adeclarat ministrul Agriculturii șiDezvoltării Rurale, DanielConstantin.

Prin Submăsura 4.1 vor fi sprijinite,cu fonduri nerambursabile,investiţiile pentru creșterea

competitivităţii exploataţiilor agricoleîn vederea înfiinţării și modernizăriifermelor. Sunt vizate fermele dedimensiuni medii, dar şi asocierile deferme medii şi mici. Submăsura 6.1vizează sprijinul pentru instalareatinerilor fermieri, ca șefi unici deexploataţii agricole.

Elaborarea Ghidurilor de cătreAgenţia pentru FinanţareaInvestiţiilor Rurale în colaborare cuMinisterul Agriculturii și DezvoltăriiRurale a avut la bază consultările cuGrupurile de Lucru pentruAgricultură din cadrul Comitetului deMonitorizare al PNDR.

Unitatea de Sprijin a ReţeleiNaţionale de Dezvoltare Ruralăorganizează, în perioada aprilie-mai2015, opt sesiuni de evaluare prinmetoda Empowerment Evaluation(EE).

Această metodă încearcă să deatuturor actorilor un rol de conducereși responsabilitate deplină la

evaluarea internă a reţelei, precum șiun rol de colaborare şiresponsabilitate parţială în sprijinireaactivităţilor de evaluare a reţelei decătre Autoritatea de Management.

Sesiunile, câte una pentru fiecareregiune, se vor derula la cele opt sediiale Birourilor Regionale ale RNDR, cuparticiparea a 10-15 persoane,

selectate în cadrul BirourilorRegionale conform principiuluireprezentativităţii pentru tipurileprincipale de organizaţii membreRNDR. Organizaţiile interesate potcompleta Formularul de Înscriere cepoate fi găsit pe site-ul RNDR, lasecţiunea Contact, pe care îl pottrimite Biroului Regional RNDR.

Autoevaluare participativă a activităţii RNDR

În luna august 2015, se va desfăşuraîn Bulgaria Şcoala de Vară cu tema„Agricultura Permanentă”. Organizatde Universitatea de EconomieNaţională şi Mondială din Sofia, înparteneriat cu DepartamentulEconomic al Resurselor Naturale şi

Facultatea de PermaculturăEuropeană, acest proiect educaţionalinclude două cursuri susţinute derenumitul lector de talie mondialăRobyn Francis. Cei interesaţi vor aveaocazia să aprofundeze semnificaţiileunui concept relativ nou de

sustenabilitate – permacultura – carese află în continuă creştere îndomeniul agriculturii, arhitecturii şieconomiei organice. Şcoala de Varădin Bulgaria reprezintă, astfel, oocazie unică pentru cei interesaţi deacest subiect, în zona Europei de Est.

Agricultura permanentă, subiectul principal al Şcoliide Vară din Bulgaria

Noile scheme de plată pentrufermieri, în perioada 2015-2020, vorfi reglementate începând cu lunamartie a acestui an. În conformitatecu modificările Ordonanţei deUrgenţă adoptate în data de 4 martie2015, sunt transpuse în legislaţianaţională regulamentele adoptate lanivel european ca urmare a reformăriiPoliticii Agricole Comune.

Începând cu anul 2015, va fi introdusăplata redistributivă, care reprezintă oplată stimulativă, ce are drept scoprealizarea comasării terenuriloragricole. Astfel, fermierii care voravea o suprafaţă între 5 şi 30 dehectare vor primi o plată stimulativămai mare cu aproximativ 40 deeuro/ha decât fermierii care vor aveao suprafaţă între unu şi cinci hectaresau care vor depăşi 30 de hectare.

De asemenea, noua legislaţiedefineşte clar noţiunea de „fermieractiv”. Aceste modificări scot practicdin schema de finanţare o mulţime deentităţi, cum ar fi, de exemplu,aeroporturile ce au pajişti înproprietate, serviciile de transportferoviar, sistemul de alimentare cuapă, serviciile imobiliare etc.

„Nu sunt consideraţi fermieri actividecât dacă, în perioada imediaturmătoare depunerii cererii de plată,fac dovada că activitatea agricolă pecare o desfăşoară este importantăatât din punct de vedere al ponderiiplăţilor directe din veniturileobţinute de acea societate, cât şi dinpunct de vedere al ponderiiveniturilor activităţilor agricole dinveniturile totale anuale. Acest lucrutrebuie să fie dovedit de cel care

depune cererea unică de plată pesuprafaţă, în caz contrar nu esteconsiderat fermier activ şi nu poatesă primească subvenţii”, a declaratministrul Agriculturii, DanielConstantin.

Noul act normativ vine în sprijinultinerilor cu vârsta de până la 40 deani, care au suprafeţe nu mai mari de60 de hectare, şi care urmează săprimească, pentru o perioadă de cinciani, în 2015-2020, o platăsuplimentară cu 25% mai mare faţăde cei care au peste această vârstă.

Conform noii legislaţii, începând cuanul 2018, nu se mai pot primi cereride plată, prin urmare nu se mai potprimi subvenţii, plăţi directe, dacă nuexistă întocmite documentelecadastrale.

Tinerii fermieri vor primi subvenţii cu 25% mai mari

Page 27: România rurală – Nr. 20

România rurală – Nr. 20

Membrii RNDR se prezintă

50 51

În anul 2009, la Galaţi, se înfiinţează asociaţia „Tinerii și Viitorul”.

Am putea spune că anul 2009 a fost un an al schimbării percepţiei faţă de termenul de „voluntariat”. Încă de laprimele activităţi, Asociaţia „Tinerii și Viitorul“ a beneficiat de susţinerea partenerilor locali, regionali, naţionaliși chiar internaţionali, cu peste 150 de voluntari, care și-au adus aportul la buna comunicare între membriisocietăţii și proiectele asociaţiei.

Cel mai bun și obiectiv feedback al activităţii noastre îl pot da membrii și beneficiarii, care au participat laactivităţi variate, menite să sensibilizeze și să mărească gradul de implicare și de conștientizare faţă de anumiteprobleme. Cultura, învăţământul, activităţile ecologice și de conștientizare ţin capul de afiș în „familia” noastră.Am învăţat că societatea are nevoie de aceste „rotiţe” menţionate mai sus, rotiţe ce fac ca societatea săsupravieţuiască schimbărilor actuale.

Am învăţat de la cei mai buni că Patrimoniul și Cultura sunt cartea de vizită a unei comunităţi, o carte de vizităce trebuie atent editată, conservată și actualizată. De aceea, luptăm să salvăm valorile naţionale și internaţionale,să le aducem în atenţia tinerei generaţii, pentru a descoperi cât mai multe valori care fac cinste societăţii noastre.

Cine nu are ONG, să se înscrie într-unul, dacă nu chiar într-al nostru! Să punem umărul la consolidarea șidezvoltarea comunităţii! Orice aport este binevenit și ne va ajuta să dăm exemplu pe mai departe, că se poatesă avem oameni cu iniţiativă și putere de a duce deciziile luate până la capăt. O societate civilă activă va danaștere la dezbateri ce pot fi constructive pentru dezvoltarea unei reţele de acţiuni de reformare și consolidare,reţea bine pusă la punct. Beneficiarul final va fi încântat de argumentele prezentate.

Împreună vom reuși să fim tineri și de viitor. Așa că tu, cititorule, dacă ai ajuns la acest articol, nu mai sta pegânduri și… acţionează! Schimbarea stă în tine, cu siguranţă vei reuși să fii mândru de ce ai plămădit cu propiiletale puteri!

Echipa „Tinerii și Viitorul”

ContactStrada Traian nr 203, GalaţiTelefoane0740 418 177 | 0722 821 473 I 0754 247 214 | 0745 224 150 |0756 802 651|Fax|0336 819 796Email [email protected]

Direcţia Judeţeană pentru Cultură este un serviciudeconcentrat al Ministerului Culturii, cu personalitatejuridică. Printre principalele atribuţii pe care trebuie să leîndeplinească, la nivelul judeţului Galaţi, protejareapatrimoniului imobil, mobil şi imaterial este o prioritate.

Astfel, Direcţia a derulat numeroase proiecte de promovarea obiectivelor culturale din judeţ, printre care amintim pecele care au avut un impact mare asupra elevilor, tinerilorşi adulţilor, oferindu-le ocazia să descopere şi săconştientizeze sentimentul de apartenenţă comună lavalorile ţării, ale regiunii, ale oraşului sau mediului rural.

În cadrul Zilelor Europene ale Patrimoniului (ZEP),Direcţia a derulat, în anul 2011, proiectul „Moştenireaculturală din lemn”, în cadrul căruia, elevii au vizitatmonumentele istorice: Biserica de lemn „Adormirea MaiciiDomnului”, din comuna Cerţeşti, unicul locaş construit dinlemn, în anul 1776, funcţional în judeţul Galaţi şi Moaradin lemn, construită în secolul al XIX-lea, din comunaBrăhăşeşti, nefuncţională din anul 1951.

Anul următor, Direcţia a colaborat cu instituţiile de culturădin Galaţi, la realizarea ZEP. În cadrul proiectului„Meşteşugurile tradiţionale – contribuţia acestora laconservarea patrimoniului cultural”, desfăşurat la MuzeulSatului - Gospodărie tradiţională, din Pădurea Gârboavele,elevii au văzut cum se împleteşte un coş din nuiele, cum seconfecţionează un vas din lut şi cum se toarce lâna, auvizionat un film despre meşteşugul dogarilor, fiind atenţi laexplicaţiile specialiştilor Centrului Cultural „Dunărea deJos”, care i-au învăţat despre lucrurile valoroase pe care lefăceau strămoşii noştri.

În anul 2013, Direcţia a derulat un proiect de amploare,„Drumul viei şi vinului”, traseu turistic de interes naţional,

încărcat de istorie. În acest periplu, la care a participat ungrup de 150 de persoane, de toate vârstele, s-au vizitatcramele generalului Ieremia Grigorescu de la Iveşti, cubutoaie de până la 7000 de litri şi clădirea administrativă,ambele datând de la începutul secolului XX, bisericilelegendare ale Nicoreştiului, Crama „Domeniile Nicoreşti”,unde s-a degustat renumitul vin de Nicoreşti, de Băbeascăşi Fetească, recunoscute încă din evul mediu. Ultimul popass-a făcut în localitatea Buciumeni, loc plin de legende şivestigii istorice. Pe aici trece valul de apărare al lui Atanaric,monument istoric ce străbate judeţul Galaţi pe o porţiunede 90 de km. Tot aici s-a născut Smaranda Brăescu, primafemeie paraşutist cu brevet din România. MănăstireaBuciumeni, aşezată în codrul buciumenilor, o oază de linişteşi reculegere interioară, încheie acest traseu turistic mirific,cunoscut încă din Antichitate.

În anul 2014, declarat „Anul Brâncoveanu”, Direcţia acoordonat un alt eveniment menit să aducă la cunoştinţapublicului iubitor de cultură, „Patrimoniul Renascentist înRomânia”, la care au participat ONG-uri şi instituţii decultură. Gălăţenii au avut prilejul să asculte acordurilemuzicii compuse de domnitorul Dimitrie Cantemir şi deAnton Pann, într-un veritabil spectacol de muzicămedievală, susţinut de formaţia „Anton Pann” dinBucureşti. Ambientul a fost întregit de expoziţia de ilustratevechi, puse la dispoziţie de colecţionari, reprezentândportul popular românesc şi bisericile din Galaţi construiteîn sec. XVII – XVIII.

Contacttel. 0236 411 208

0744 35 66 55

fax 0236 478 474www.galati.djc.ro

UN ONG TÂNĂR, DAR CU UN „BAGAJ” BOGAT

DIRECŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU CULTURĂ GALAŢI

Page 28: România rurală – Nr. 20

52

Page 29: România rurală – Nr. 20

Deschiși Către Viitor

CONTACT:Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: [email protected], Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România,

FEADR prin Măsura 511 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.

Decembrie 2014

Se distribuie gratuit.

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România,

FEADR prin Măsura 511 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.

Martie 2015

Se distribuie gratuit.