coperta nr 52d.qxd®
r e v i s t \ a U n i u n i i S c r i i t o r i l o r d i n R o m â n i a d i r e c t o r : N i c o l a e M a n o l e s c u a n u l L 7 d e c e m b r i e 2 0 1 8 36 de p a g i n i 4 l e i
Revist\ finan]at\
cu sprijinul Ministerului
sup lim
ent lu
Cronica ideilor de Sorin Lavric ................................................................................................................................
Gabriel Andreescu
de Catherine Durandin
Iv\nceanu, dup\ cincizeci de ani
................................................................................................................................
Punct
................................................................................................................................
Urm\torul num\r al revistei va ap\rea pe 11 ianuarie 2019.
V\ dorim s\rb\tori fericite!
CRISTIAN P|TR|{CONIU – 1918: miraculos CONSTANTIN ORZESCU –
Cum a fost 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia Ce scria presa din 1918 despre Marea Unire
RADU TUDORANCEA – A doua zi dup\ 1 decembrie 1918: Consiliul Dirigent
CRISTIAN VASILE – Ap\rarea contrainformativ\ a Marii Uniri:
o poveste de spionaj din anii 1919-1920 ROBERT-GABRIEL CIOBANU – Centenarele
vecinilor no[tri SIMONA PREDA – Centenarul
[i logistica istoriei EUGEN STANCU – Zborul Marii Uniri
„„eelleemmeennttee ssuussppeeccttee ddiinn eemmiiggrraa]]iiaa rroommâânn\\““
n. steinhardt – marie-france [i
8
2 sumar Editorial de Nicolae Manolescu: Champs Elysées [i Pia]a Victoriei – 3 Nominaliz\ri la Premiul CARTEA ANULUI 2018 –
3 Contrafort de Mircea Mih\ie[: Gangsterii f\]arnici – 4 Calendar – 5 ~ntoarcerea la c\r]i de Mihai Zamfir: Virgil
Ierunca la tinere]e – 5 Cronica edi]iilor de R\zvan Voncu: Stere sub ocupa]ie – 6 Cartea de confesiuni Adrian G.
Romila: Cum se convertesc pl\cerile vinovate – 7 Cartea de critic\ literar\ Gheorghe Grigurcu: ~ntre extreme – 7
Versuri de Dinu Fl\mând – 8 Cronica literar\ de Daniel Cristea-Enache: 22 de ani de jurnal – 9 Ex libris de Mircea
Anghelescu: Iv\nceanu, dup\ cincizeci de ani – 10 Cronica ideilor de Sorin Lavric: Cercetînd bolgia – 11
„Elemente suspecte din emigra]ia român\”. Coresponden]\ interceptat\ de Securitate: N. Steinhardt – Marie-France [i E.
Ionesco – 12-14 Supliment lunar Centenar Marea Unire nr. 11 (1-8) – coordonator: Cristian P\tr\[coniu Eminescu,
poem cu poem (postumele) de Alex {tef\nescu: Punct – 15 Angelo Mitchievici: Umanitatea, un proiect ratat? – 16
Apropieri de Marius Mihe]: Descuraj\rile învinse – 17 Gabriel Andreescu: Gânduri despre Mihnea Berindei – 18
Tabela de marcaj de Horia Alexandrescu: Iar ne calific\m, nu-i a[a? – 19 Horia Gârbea: Progres? – 19 Versuri de
Ioan Barb [i Virgil Diaconu – 20 Cronica muzical\ de Dumitru Avakian: Festivalul RadiRo – 21 Cronica de art\ plas-
tic\ de Petre T\n\soaica: ~n Gr\dina Gestuali[tilor – 22 Leti]ia Constantin: R\nile r\zboiului – 23 Hexagonale
de Vasile Spiridon: Poetul, ca [i soldatul Apollinaire... – 24 Constantin Cuble[an: Martin Opitz – un poem despre
români (1622) – 25 România centenar\ în poezia polonez\. Prezentare [i traducere de Nicolae Mare[ – 26
Meridiane – 27
Redac]ia:
IONELA SSTRECHE – ssecretar ggeneral dde rredac]ie
MARINA CCONSTANTINESCU – rredactor
DANIEL CCRISTEA-EENACHE – redactor
SORIN LLAVRIC –– redactor
(supliment CCentenar)
NINA PPRUTEANU (pp. 11 [[i 116-228)
Concep]ia ggrafic\: MIHAELA ßßCHIOPU
Tehnoredactare ccomputerizat\:
RODICA BBINDER (Germania),
GABRIELA MMELINESCU (Suedia),
LIBUŠE VVALENTOVÁ (Cehia)
Director aadministrativ: DRAGO{ UURSACHE
Secretariat: SOFIA VVL|DAN
RO91BRDE441SV59488894410.
RO87BRDE441SV59488974410 ((USD),
RO37BRDE441SV59489004410 ((EUR)
Conform pprevederilor SStatutului, UUniunea SScriitorilor ddin RRomânia nnu eeste rresponsabil\ ppentru ppolitica eeditorial\ aa ppublica]iei [[i nnici ppentru ccon]inutul mmaterialelor ppublicate.
În aaten]ia ccelor cce ddoresc ss\ ppublice `n rrevist\: VV\ rrug\m ss\ ttrimite]i, `mpreun\ ccu mmaterialele eexpediate rredac]iei, uun nnum\r dde ttelefon ssau oo aadres\ dde eemail lla ccare ppute]i ffi ccontacta]i,
`n eeventualitatea ppublic\rii, ppentru `ntocmirea ddocumentelor ccontabile. VV\ mmul]umim!
România literar\ este mmembr\ aa AAsocia]iei RRevistelor, IImprimeriilor [[i EEditurilor LLiterare ((A.R.I.E.L.), aasocia]ie ccu sstatut jjuridic, rrecunoscut\ dde cc\tre MMinisterul CCulturii.
ISSN 11220-66318
\rul 52 / 7 decem brie 2018
n u pu]ini sunt cei (destui de bun\- credin]\) care sus]in public c\ reprimarea de c\tre jandarmerie
pe 10 august a manifesta]iei din Pia]a Victoriei [i reprimarea revoltelor recente de la Paris trebuie puse pe acela[i plan. Cu alte cuvinte, c\ astfel de ac]iuni nu se petrec numai la noi, ci [i în alte state din UE, care î[i protejeaz\ institu]iile [i cet\]enii de agresiunea unor grupuri turbulente. Slab\ scuz\, trist\ scuz\! Nu exist\ nici cea mai mic\ leg\tur\ între devastarea Arcului de Triumf de pe Champs Elysées, a unor magazine, restaurante [i monumente, [i presupusul atac asupra cl\dirii Guvernului de la Bucure[ti.
În primul rând, manifesta]ia din 10 august, ca [i toate cele anterioare, a fost una pa[nic\. E cât se poate de limpede la ora actual\ c\ atât prima, cât [i ultima manifesta]ie important\ din 2018 au fost infiltrate de elemente violente, identificate [i re]inute, chiar dac\ nu din capul locului (nu [tim nici ast\zi ce s-a întâmplat cu cele de la sfâr[itul lui ianuarie). Imensa majoritate a demonstran]ilor a fost pa[nic\. Ceea ce nu se poate spune despre francezi. Sindicatele, puternice în Fran]a, organizatoare ale protestelor ini]iale, au fost dep\[ite de membrii unei grup\ri anarhiste sc\pa]i de sub control. La noi, jandarmii purtau cagule [i nu aveau pl\cu]e de identificare. ~n Fran]a, membrii grup\rii cu pricina erau cei care purtau cagule.
În al doilea rând, motivul protestelor este diferit: economic în Fran]a, politic în România. Auzim pe toate canalele de televiziune c\ francezii nu sunt de acord cu cre[terea pre]ului combustibililor. În fond, e vorba de tentativa guvernului Macron de închidere treptat\ a centralelor pe c\rbune, foarte poluante, ca [i a celor nucleare aflate într- un proces de uzur\ periculos, [i de înlocuirea lor, tot treptat\, cu „energia verde”. (În leg\tur\ cu scumpirea eventual\: în 1972, criza mondial\ a petrolului a crescut pre]ul benzinei la
pomp\ în toat\ Europa: într-o prim\ faz\, în Olanda, unde m\ aflam întâmpl\tor, cu 10%, iar în România lui Ceau[escu cu 400%. {i dac\ tot vorbim de evolu]ia pre]ului: în România, ieri, ca [i azi, de câte ori pre]ul mondial al petrolului a crescut, am înregistrat cre[teri ale pre]ului benzinei la pomp\; niciodat\, invers! {i, s\ nu crezi, zilele trecute Parlamentul a decis cre[terea accizelor la carburan]i, pe fondul sc\derii pre]ului petrolului `n lume.). La noi, protestele au avut de la început în vedere modificarea abuziv\ a legilor justi]iei, precaritatea profesional\ [i moral\ a guvernan]ilor, întoarcerea spatelui acelei Europe din care s-ar c\dea s\ fim mândri c\ facem parte. Atât de batjocori]i de guvern pe 10 august, diasporenii no[tri sunt primii manifestan]i din Europa care au protestat în 2016 în toate capitalele b\trânului continent pentru a li se permite s\ voteze, nicidecum din alte motive, sociale sau economice. ({i coinciden]\: doar de câteva zile s-a închis procesul fostului ministru de Externe, Titus Corl\]ean, care a refuzat `n 2014 s\ m\reasc\ num\rul de sec]ii de vot în str\in\tate, iar succesorului s\u imediat, Teodor Mele[canu, care s-a temut s\ se arate în public la Ambasada Român\ din Paris, asediat\ de cet\]eni români doritori s\ li se îng\duie s\ voteze, i s-a reînnoit mandatul pentru a treia oar\!)
În al treilea rând, revolta pa[nic\ a românilor s-a îndreptat contra pericolului degrad\rii statului de drept [i a institu]iilor sale. Anarhi[tii francezi s-au ridicat contra ideii de stat [i de institu]ii statale. Ca [i în 1968. Ai no[tri tineri ap\r\ statul [i institu]iile sale. Anarhi[tii de pe Sena vor s\ distrug\ statul [i institu]iile sale. Corul repeten]ilor la Facultatea de Drept de la noi îi acuz\ pe unii din parlamentarii europeni c\ au votat pentru Rezolu]ia care condamna România, când, de fapt, nu de România e vorba, ci de guvernul actual. Confuzie ru[inoas\, ca [i aceea de unire, nu în jurul ideii na]ionale, mai actual\ acum ca
niciodat\, cu prilejul Centenarului, ci în jurul demagogiei na]ionale a unor partide [i a unor politicieni. Demagogie care inverseaz\ raportul logic dintre cauz\ [i efect: nu protestatarii reprezint\ cauza dezunirii actuale, ci aceia, afla]i la putere, pentru care interesul personal trece înaintea celui na]ional [i european. Cu excep]ia doamnei Le Pen, care nu va fi niciodat\ la putere, nimeni nu va gândi [i ac]iona în Fran]a, absolut niciunul dintre violen]ii de azi, precum gândesc [i ac]ioneaz\ liderii PSD [i ALDE.
În al patrulea rând, în fine, protestatarii francezi sunt antireformi[ti. Îi deranjeaz\ orice schimbare fireasc\ dintr-o societate c\reia i se repro[eaz\ înc\ de pe vremea lui Mitterrand c\ st\ ag\]at\ de un socialism inert, incompatibil cu social-democra]ia modern\. Dovada este c\ sociali[tii au pierdut ultimele alegeri [i, odat\ cu ele, orice orgoliu doctrinar, în favoarea unuia plecat chiar din rândurile lor, ministru în guvernul Hollande, care vrea reformarea economiei [i societ\]ii franceze. Revoltele actuale sunt provocate de aceast\ reform\ necesar\. Care s\ fac\ din Fran]a o Germanie. La noi, refractari la orice astfel de necesar\ schimbare sunt conduc\torii actuali. Nu c\ ei ar avea vreo ideologie clar\. Dar pentru c\ în]eleg schimbarea în interes personal. De doi ani, aproape zi de zi, liderii la putere nu fac decât politic\: nicio investi]ie major\. Politica înseamn\ prezent, investi]iile înseamn\ viitor. Exist\ o politic\ de supravie]uire, a[a cum exist\ o economie de supravie]uire. Printre cei care sus]in aceast\ politic\ se afl\ [i oameni cu mintea întreag\. Asta e problema noastr\ în acest moment de r\scruce. Nu to]i politicienii sunt croi]i pe modelul unor Codrin {tef\nescu sau Constantin R\dulescu: aici e buba. Ce fac unii dintre cei dintâi? Îmi pare r\u s-o spun: istoria nu le va da, nici lor, vreo [ans\. Le-a[ pune la cap un ceas de[tept\tor: dar nu sunt sigur c\ ceasul n-a sunat deja. À bon entendeur salut!
champs elysées [i pia]a victoriei
editorial de nicolae manolescu
n o m i n a l i z \ r i l a
premiul CARTEA ANULUI 2018 acordat de revista România literar\
e d i ] i a a X V I I - a
Nominaliz\rile au fost f\cute de un juriu alc\tuit din: Nicolae Manolescu (pre[edinte), Gabriel Chifu, R\zvan Voncu, Daniel Cristea-Enache [i Sorin Lavric.
Conform regulamentului, premiul se decerneaz\ o singur\ dat\ unui autor. Din acest an pot fi nominalizate reedit\ri [i antologii de autor.
Premiul este sus]inut financiar de Ministerul Culturii [i Identit\]ii Na]ionale.
F E S T I V I T A T E A D E D E C E R N A R E va avea loc vineri, 7 decembrie, ora 12, la sediul Uniunii Scriitorilor
Gabriela Adame[teanu, Fontana di Trevi, Ed. Polirom Alexander Baumgarten pentru traducerea din Aristotel, Fizica, Ed. Univers Gold Enciclopedic
Gabriel Dimisianu, Jurnal. 1992-2014, Ed. Cartea Româneasc\ Victor Durnea pentru edi]ia C. Stere, Publicistic\, vol. IV, Ed. PIM
Alexandru Ecovoiu, Ambitus, Ed. Polirom Ion Mircea, Materia care ne desparte, Ed. Junimea
Ioan-Aurel Pop, Istoria, adev\rul [i miturile, Ed. {coala Ardelean\ Ion Pop, Poezia româneasc\ neomodernist\, Ed. {coala Ardelean\
Adrian Popescu, Corso, Ed. Cartea Româneasc\ George Volceanov pentru traducerea din Shakespeare. Opere, vol. XIV, Ed. Tracus Arte
Mihai Zamfir, Din secolul romantic, Ed. Cartea Româneasc\
actualitatea
4 Ro
mâ nia
lit er
ar\ n
um \r
ul 5
2 / 7
d ec
em br
ie 2
01 8
` ntr-un articol publicat recent în România literar\, enumeram între însu[irile corectitudinii politice (PC) una deosebit de grav\. {i anume, suprimarea dreptului la ap\rare. Cel învinuit
î[i pierde nu doar onoarea sau pozi]ia social\, ci [i posibilitatea de a-[i face auzit\ vocea. Conceput\ ca instan]\ represiv\, ca batjocur\ a sistemului democratic, PC a mo[tenit în linie direct\ tradi]ia despotic\ oriental\, perfec]ionat\ de comunism. Doar acolo victima era judecat\ în genunchi, cu ochii lega]i [i cu un c\lu[ în gur\. Pentru gâzii obseda]i de anularea valorii [i a meritului personal, explica]iile devin inutile. Mecanismul care i-a propulsat în fruntea institu]iilor academice, de unde au maltratat sadic discipline de studiu [i i-au eliminat din func]ii pe cei care nu s\rutau mâna gangsterilor pu[i pe epur\ri, e reaua-credin]\.
Dar, a[a cum am spus deja, ast\zi nu mai e vorba doar de mediile academice [i culturale. Poate c\ acest moment va duce [i la destructurarea re]elelor de înrudiri [i leg\turi de tip mafiot ce abund\ în spa]iul universitar — dar [i în diploma]ie, servicii secrete [i, în general, în toate institu]iile unde se poart\ uniforme. Or, cei mai vehemen]i procurori sunt recruta]i tocmai din categoria posesorilor de dulapuri doldora de schelete. Beneficiind de alian]e solide, confreria PC n-a fost atins\ nici cu o floare, iar efectele activit\]ii ei se simt deja din plin. De[i n- au niciun fundament juridic, de[i sunt lipsite de probe palpabile, înfier\rile adep]ilor PC au efect imediat [i ireparabil. Asemeni excomunic\rilor papale, nu pot fi contra- carate de nimic.
N-a trecut mult\ vreme de când am evocat cazul unui jurnalist de radio canadian, Jian Ghomeshi, dat afar\ de la CBC pe baza unor acuza]ii de h\r]uire sexual\, violen]\ fa]\ de femei [i violuri. Învinuirile n-au putut fi probate [i împricinatul a fost achitat de tribunal. Mai grav: a avut îndr\zneala s\ înfrunte comunitatea feroce a PC-ului nord-american, oferind spre publicare revistei „The New York Review of Books” un articol despre drama prin care trecea. Textul era cât se poate de smerit, chiar servil fa]\ de dogmele corectitudinii politice, pe care nu le contesta în niciun fel. Nu încerca o dezvinov\]ire propriu-zis\, ci, timid, explica
urm\rile pierderii slujbei [i ale izol\rii sociale. Era vocea unui paria care tr\ise
drama de a se pr\bu[i fulger\tor de pe culmile gloriei în pr\pastia batjocurii.
Consecin]a public\rii articolului n-a fost cea fireasc\ — adic\ începerea
unei dezbateri pe marginea spinoasei chestiuni. Drama lui Ghomeshi n-a contat
nicio clip\. El era vinovat apriori, din moment ce a[a decisese rechizitoriul PC. În schimb, Ian Buruma, editorul revistei, pentru c\ a publicat articolul, a fost destituit. Exact în stilul c\r]ii ro[ii a corectitudinii politice: instantaneu [i f\r\ explica]ie. Probabil c\ Robert B. Silvers, legendarul întemeietor [i conduc\tor al bilunarului new-yorkez, se va fi întors în mormânt, [ocat de ceea ce se întâmpl\ în redac]ia unde [i-a petrecut întreaga via]\. S\ fie limpede: chestiunea nu e de a-l ap\ra sau înfiera pe Ghomeshi. Am motive suficiente s\ cred c\ omul nu era u[\ de biseric\. Problema e c\ i s-a refuzat dreptul de a-[i face auzit punctul de vedere. {i asta în ]ara în care pân\ [i un asasin odios precum Charles Manson — dar nu numai el — a fost intervievat în închisoare [i cuvintele lui au ajuns, prin televiziuni, în casele tuturor oamenilor.
f \r\ s\ fiu specialist în domeniu, am identificat dou\ metode prin care ac]ioneaz\ komisarii corectitudinii politice: denun]ul agresiv, apodictic, de la în\l]imea unui amvon de inspira]ie puritan\,
urmat de o blocad\ de tip militar. Izolarea func]ioneaz\ ca o frânghie la gâtul celui condamnat din oficiu. Formula binecunoscut\ din filmele poli]iste, la arestarea unui suspect: „ai dreptul s\ nu spui nimic, iar orice vei spune va putea fi folosit împotriva ta” e preluat\ în r\fuielile PC tale-quale. Ba chiar mai mult de-atât: odat\ stigmatizat, e[ti condamnat la t\cere, deoarece cuvintele, indiferent de con]inut, î]i agraveaz\ situa]ia. Porozitatea societ\]ii, absen]a unor centre serioase de evaluare a impactului atacurilor orchestrate de PC, indiferentismul, dispari]ia respectului pentru valoare [i a sim]ului onoarei în condi]iile lumii postmoderne explic\ victoriile eclatante ale procurorilor ideologici travesti]i în ap\r\tori ai „dreptei ordini” în „brava lume nou\” a distopiei actuale.
Nimic din ce am scris în seria de articole publicate în ultimele s\pt\mâni despre fenomenul PC nu m-a preg\tit îns\ pentru exerci]iul de stalinism virulent la care ne face p\rta[i chiar revista „The New York Review of Books”. Prin „stalinism virulent” în]eleg accesul ira]ional, isteric, abject, de vom\ resentimentar\ publicat ca reac]ie la textul lui Ghomeshi. E vorba de cinci pagini de revist\ ce con]in scrisori furibunde, clocotind de indignare [i ur\, ale cititorilor. Marea majoritate provin din Canada, ]ara în care [i-a desf\[urat activitatea Ghomeshi. Cunoscând metabolismul lent al revistei, viteza edit\rii mi se pare uluitoare. Nu e vorba de o simpl\ însumare de scrisori, ci de un montaj gândit cu mult\ aten]ie, astfel încât efectul s\ fie devastator. Spre compara]ie, articolul fostului jurnalist avea [ase coloane, pe când cei care l-ar dori ras de pe fa]a p\mântului au beneficiat de nu mai pu]in de [aptesprezece!
Ca lucrurile s\ fie limpezi, execu]ia e anun]at\ chiar pe pagina întâi, cu litere de-o [chioap\, plasate, pentru a maximaliza vizibilitatea, deasupra titlului revistei: „Responses to «Reflections from a Hashtag».”
Monomaniace [i monotone, denun]urile sunt un atac simultan la adresa lui Ghomeshi (un fel de Hitler lubric, care se hr\nea cu cadavrele femeilor pe care le viola), a revistei ca atare [i a lui Ian Buruma, editorul destituit. N-am mai v\zut un asemenea desant de ur\ [i dispre] în nicio revist\ american\ de ]inut\ — [i asta în condi]iile în care, mai ales dup\ 1989, am avut acces constant la cele mai cunoscute dintre ele. Pentru oricine a r\sfoit presa româneasc\ din anii 1950, paginile în care erau denun]a]i „du[manii de clas\”, „tr\d\torii”, „intelectualii cosmopoli]i” [i alte formule
care deschideau drumul spre închisoare [i chiar spre plutonul de execu]ie, va tres\ri uluit: „cititorii indigna]i” de azi, iarna lui 2018, sunt urma[ii în linie direct\ ai ideologilor asasini stalini[ti ai anilor 1949-1954. Aceea[i retoric\ agresiv\, cu accente vituperante, acela[i refuz de a accepta dreptul la ap\rare. Aceea[i ur\ ca la mitingurile organizate de extrema stâng\ sau extrema dreapt\ [i acela[i dispre] pentru argumentare [i probe.
Am s\ citez luarea de pozi]ie mai moderat\, a unui cititor din New York, pentru a pune în eviden]\ unghiurile de atac, dominat de cuvinte [i expresii precum „scârb\”, „oroare”, „traum\”, „nemernicie” [i multe altele, din aceea[i serie de injurii [i încerc\ri de eliminare — dac\ s-ar putea — fizic\ a inamicului: „Ca vechi cititor, sunt dezgustat c\ a]i publicat un articol scris de Jian Ghomeshi. Textul pare s\ ilustreze percep]ia d-lui Ghomeshi potrivit c\reia ar fi fost «exilat» din societate. De[i a fost achitat de mai multe acuza]ii, e limpede c\ el n-a reflectat deloc asupra psihologiei odioase a atitudinii lui fa]\ de femei. Publicând acest text jalnic, NYRB a devenit în mod tacit complicele b\rba]ilor care maltrateaz\ femei, iar ulterior, în loc s\ foloseasc\ aceste experien]e pentru a se comporta cu mai mult\ aten]ie, [i-au plâns de mil\ [i ne cere [i nou\ s\ facem asta. Tip\rind un astfel de articol, NYRB le transmite cititorilor s\i de sex feminin sau cititoarelor care au fost victime ale atacurilor sexuale sau ale unor leg\turi abuzive mesajul c\ exist\ un interval temporal în care atacatorii lor sunt accepta]i în societatea civilizat\ [i a elitei. […]Absolut îngrozitor. Ar trebui s\ v\ fie ru[ine.”
z ecile de scrisori scrise pe un ton incomparabil mai agresiv împotriva unui autor care [i-
a povestit experien]a f\r\ s\ lase o clip\ impresia c\ s-ar declara sut\ la sut\ nevinovat (de[i avea în buzunare achitarea de la tribunal) arat\ gradul de dezumanizare [i intoleran]\ la care s-a ajuns în mediile educate din lumea a[a-zis „liber\”. Tr\im un moment sumbru al libert\]ii de expresie. {i unul resping\tor, dovedit de la[itatea unei întregi genera]ii de jurnali[ti care accept\ s\ participe la astfel de campanii infame. Ei sunt complici, din prostie sau cinism, la un atac de anvergur\ împotriv\ justi]iei. Îmi imaginez c\ în Codul Penal canadian sunt prev\zute infrac]iunile de care a fost învinuit Ghomeshi. Dac\ judec\torii l-au g\sit nevinovat, înseamn\ c\ e nevinovat. }ara care a inventat [aptesprezece no]iuni
care exprim\ persoana uman\ n-avea cum s\ închid\ ochii tocmai în fa]a unor delicte precum cele puse în seama lui Ghomeshi. Miza se afl\ îns\ în alt\ parte: înlocuirea sistemului juridic statal cu diverse „coduri comportamentale” gândite de grupuri minoritare de presiune.
Neru[inarea jurnali[tilor de la „The New York Review of Books” nu se opre[te la publicarea celor [aptesprezece coloane de denun]uri. Redac]ia a primit [i o scrisoare de protest privitoare la destituirea lui Ian Buruma, în care semnatarii, peste o sut\ de nume celebre, vedeau un atac periculos la „dezbaterea intelectual\ deschis\” (iat\ doar câteva: Michael Ignatieff, Avishai Margalit, Joyce Carol Oates, David Rieff, Luc Sante, Adam Shatz, Andrew Solomon, George Soros, Colm Tóibín, Edmund White, James Wolcott, Mark Lilla, Helen Vendler, ba chiar [i „împ\ratul drepturilor omului”, Aryeh Neier). R\spunsul (ca s\ nu spun — contaminat de colaboratorii lui NYRB — flegma între ochi) echipei editoriale e stupefiant: „În]elegem nelini[tea colaboratorilor no[tri. Rea Hederman, proprietarul revistei, a anun]at în mod public c\ plecarea lui Ian Buruma nu a fost un r\spuns la furia provocat\ de publicarea articolului «Reflections from a Hashtag», [i noi credem cu t\rie în angajamentul lui privind independen]a editorial\.
În ceea ce prive[te necesitatea dezbaterii intelectuale deschise [i abordarea liber\ a ideilor în paginile noastre, nu putem fi decât de acord.”
E limpede: echipa editorial\ actual\ a lui NYRB e doar excrescen]a autorilor mai mult sau mai pu]in anonimi de epistole otr\vite. Ele au fost selectate pentru a acoperi enorma tic\lo[ie [i la[itate a proprietarului [i solidaritatea slinoas\ a redactorilor cu el. Adep]i ai limbajului represiv, b\gând pumnul în gura adversarilor, nu [tiu, nemernici [i f\]arnici cum sunt, c\ urm\toarele victime vor fi chiar ei. Când se va întâmpla asta, nu va mai fi cine s\-i apere: în demen]a lor „justi]iar\”, îi vor fi exterminat pe to]i.
actu alit
gangsterii f\]arnici
Virgil Ierunca la tinere]e
e posibil s\ rezumi evolu]ia unei literaturi europene în doar 15 pagini, în care s\ îi caracterizezi pe principalii autori ai acelei literaturi, ba mai mult, s\ fixezi profilul ei în ansamblul
culturii continentale? {i toate astea în 15 pagini? Oricare literat ar afirma c\ a[a ceva nu e cu putin]\ [i de aceea nici n-ar încerca asemenea aventur\ riscant\. Aventura a avut totu[i loc în anul 1956 sub forma capitolului închinat Literaturii române în volumul Histoire des littératures, II, publicat la Gallimard în colec]ia Pléiade, capitol semnat de Virgil Ierunca. Turul de for]\ impus exegetului român de c\tre Editur\ nu numai c\ s-a terminat cu bine, dar el continu\ s\ ne uimeasc\ peste decenii.
Cum prezint\ deci autorul în doar 15 pagini literatura român\ publicului str\in? Între întocmirea unei liste de autori [i de opere [i surprinderea unei viziuni de ansamblu, s-a optat bineîn]eles pentru a doua variant\, iar rezultatul a fost un soi de articol despre literatura român\ într-o enciclopedie de tipul Enciclopediei Britanice, în care fiecare cuvînt apare m\surat [i cînt\rit.
E surprinz\tor cum un tîn\r critic literar român, exilat de mai mul]i ani [i care nu produsese pîn\ atunci nici o oper\ de erudi]ie, a reu[it s\ surprind\ evolu]ia intern\ a literaturii noastre [i s\ degajeze cu precizie cele mai importante figuri de scriitori din [irul întins pe trei secole. La treizeci [i ceva de ani, cî]i avea în 1955, Virgil Ierunca a compus o sintez\ hiper-concentrat\ a literaturii române, pe care probabil nici unul dintre marii critici ai momentului n-ar fi fost capabil s\ o scrie.
Schema evolu]iei literaturii române se traseaz\ de la început cu mîn\ sigur\. Limba literar\ format\ prin combinarea fondului latin ancestral cu limba poeziei populare, în care influen]a slav\ s-a manifestat mai ales prin melodicitatea unor cuvinte, a reprezentat de la început un construct original, spune Ierunca. Început\ tîrziu din cauza vicisitudinilor istorice, cultura român\ a evoluat prin disputa dintre helenismul danubian [i visul latinist, reprezentat de {coala Ardelean\. Din secolul al XIX-lea, de cînd î[i începe modernizarea, literatura român\ cuprinde direc]ia occidentalizant\ [i pe cea tradi]ionalist\, direc]ii care nu se vor înfrunta, ci î[i vor face o concuren]\ benefic\. A doua jum\tate a secolului al XIX-lea a fost epoca de domina]ie a Junimii [i a spiritului ei (autorul schi]eaz\ mici portrete ale lui Eminescu, Creang\ [i Caragiale), cu toate c\ anti-junimi[tii posedau [i ei figuri de prim\ m\rime (Hasdeu, Macedonski, Co[buc).
Pentru ceea ce nume[te „epoca contemporan\”, Ierunca surprinde perfect esen]a perioadei interbelice: dialogul de la egal la egal cu literatura occidental\, concuren]a mult mai discret\ dintre moderni[ti [i tradi]ionali[ti; urmeaz\ caracteriz\rile succinte ale operelor lui Mateiu Caragiale, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Al.Philippide, Ion Vinea, George Bacovia [i al]ii. Nici o not\ fals\, nici o supraevaluare, nici o omisiune semnificativ\. Dup\ citirea acestui mic text, un intelectual vorbitor de francez\ î[i putea face o idee exact\ despre evolu]ia literaturii române.
a dresîndu-se publicului str\in, criticul a încercat s\-i explice pe scriitorii români prin referiri la autori europeni celebri. Sp\tarul Milescu este un „T.E.Lawrence balcanic”; Cantemir apare ca
prieten al lui Leibniz [i autor apreciat superlativ de Voltaire; personalitatea lui Eminescu se lumineaz\ prin paralela cu Hölderlin, „voluptatea durerii” eminescian\ întîlnind astfel „plenitudinea suferin]ei” a poetului german; Iorga este „un Erasmus al Balcanilor, ros de mînie [i salvat prin cuvinte”; iar Cioran, în fine, „e un Diogene care scrie cu frazele lui Valéry”. Rareori literatura noastr\ se oglindea mai clar în literatura european\, într-un avînt al interpretului care nu servea doar o pedagogie, ci sugera europeanismul marii culturi române[ti.
Obligat de spa]iul redus drastic pe care editorii Enciclopediei i-l rezervaser\, Ierunca supline[te aceast\ constrîngere prin inventarea unor formule sintetice, care s\ surprind\ esen]a unei opere [i originalitatea ei.
Astfel, în romantismul pa[optist de la noi, „r\ul secolului este un r\u de colportaj”; Anton Pann inaugureaz\ o direc]ie literar\ „prin humorul limbajului [i prin gustul retoricii proverbiale”; Caragiale „a inventat un comic pur, al c\rui resort sunt datele imediate ale limbajului”; Macedonski este „un poet care î[i strig\ neputin]a de a se m\sura cu uria[ul, cu Eminescu”; iar Ion Barbu „ca [i compatriotul s\u de care e atît de aproape, Constantin Brâncu[i, se vrea mereu în coresponden]\ cu absolutul”.
Constat\m ast\zi cu u[urin]\ c\ Virgil Ierunca nu a privit literatura român\ de la nivelul mental comun al anului 1955, an în care a compus capitolul, ci de la cel situat cu multe decenii mai tîrziu, într-o actualitate apropiat\ nou\. Reac]iile înregistrate în România comunist\ a acelui moment o m\rturisesc f\r\ voia lor: de la injuriile lui Valentin Lipatti la ironiile penibile [i neputincioase ale lui G.C\linescu, oficialitatea cultural\ a adoptat ca r\spuns denigrarea furioas\. Neputînd repro[a nimic serios textului francez compus de Ierunca, ea s-a repezit asupra statutului de „transfug” [i de „tr\d\tor” al autorului.
E drept c\ marile c\r]i ale lui Ierunca vor vedea lumina tiparului doar în anii urm\tori. Dar merit\ s\ relev\m o coinciden]\ care nu e doar coinciden]\: în acela[i tratat de Istorie a literaturilor, capitolul consacrat literaturii lituaniene (tot a[a de redus ca întindere, 15 pagini) era redactat de un oarecare A.J.Greimas. {i este la fel de clar, de sintetic [i de str\lucit.
Iar acesta este un text pe care ar fi trebuit s\-l scriu acum treizeci de ani.
România literar\ num \rul 52 / 7 decem
brie 2018
14.12.1898 –– ss-aa nn\scut PPetru CCaraman (m. 11980)
14.12.1910 –– s-a n\scut Gaby Michailescu (m. 2008)
14.12.1932 –– s-a n\scut Dumitru Solomon (m. 2003)
14.12.1935 –– s-a n\scut N. V. Turcu (m. 1987) 14.12.1939 –– s-a n\scut Rodica Lolita T\utu 14.12.1940 –– s-a n\scut Vasile Tar]a (m. 2013) 14.12.1941 –– s-a n\scut Iulian Neac[u 14.12.1946 –– s-a n\scut {tefan Av\danei 14.12.1946 –– a murit Ioan Alexandru Br\tescu-
Voine[ti (n. 1868) 14.12.1950 –– ss-a n\scut Persida Rugu 14.12.1956 –– s-a n\scut Ilorian P\unoiu
(m. 2016) 14.12.1962 –– a murit Simion Mehedin]i
(n. 1868) 14.12.1966 –– s-a n\scut Mona Mamulea 14.12.1966 –– s-a n\scut Bogdan Hrib 14.12.1986 –– a murit Constantin Chioralia
(n. 1902) 14.12.2007 –– a murit Mihai Pelin (n. 1940) 14.12.2011 –– a murit Paul Micl\u (n. 1927) 15.12.1887 –– s-a n\scut Cella Delavrancea
(m. 1991) 15.12.1900 –– s-a n\scut Sanda Movil\ (m. 1970) 15.12.1926 –– s-a n\scut Tudor Steriade
(m. 2018) 15.12.1933 –– ss-aa nn\scut DDan RRebreanu 15.12.1937 –– s-a n\scut Dionisie Vitcu 15.12.1939 –– s-a n\scut Neculai Cîrlan 15.12.1947 –– s-a n\scut George Pruteanu
(m. 2008) 15.12.1948 –– ss-aa nn\scut CCornel NNistorescu 15.12.1951 –– s-a n\scut Andrei Corbea 15.12.1963 –– aa mmurit LLecca MMorariu ((n. 11888) 15.12.1967 –– s-a n\scut Jean Dumitra[cu 15.12.1968 –– aa mmurit TTheofil SSimenschi
(n. 11892) 15.12.1993 –– aa mmurit AAurel MMartin ((n. 11926) 15.12.2004 –– a murit Zina Molcu] (n. 1930) 15.12.2014 –– a murit Gherasim Rusu Togan
(n. 1938) 15.12.2017 –– a murit Luiza Petre Pârvan
(n. 1942) 16.12.1881 –– s-a n\scut I. Valjan (m. 1960) 16.12.1887 –– s-a n\scut A. de Herz (m. 1936) 16.12.1924 –– s-a n\scut Hajdu Zoltán (m. 1982) 16.12.1943 –– ss-aa nn\scut TTudor OOlteanu 16.12.1951 –– s-a n\scut Ion Codrescu 16.12.1952 –– s-a n\scut Rolf Bossert (m. 1986) 16.12.1953 –– ss-aa nn\scut LLeonard OOprea 16.12.1956 –– s-a n\scut C\lin Andrei
Mih\ilescu 16.12.1969 –– s-a n\scut Cristian Ghinea 16.12.1980 –– a murit Ion Maxim (n.1925) 16.12.1989 –– a murit Franz Liebhardt (n.1899) 16.12.1993 –– aa mmurit OOvidiu CConstantinescu
(n.1914) 16.12.2014 –– a murit Andrei Grigor (N. Ioana)
(n.1953) 16.12.2016 –– a murit Ion Tobo[aru (n.1930) 17.12.1870 –– s-a n\scut I. A. Bassarabescu
(m. 1952) 17.12.1892 –– s-a n\scut George Magheru
(m. 1952) 17.12.1905 –– s-a n\scut Vasile Lovinescu
(m.1984) 17.12.1905 –– s-a n\scut Dionisie M. Pippidi
(m.1992) 17.12.1928 –– ss-aa nn\scut FFelicia MMarinca
(m. 22012) 17.12.1939 –– s-a n\scut Andrei Ionescu 17.12.1941 –– s-a n\scut Liviu Petrescu (m.1999) 17.12.1947 –– s-a n\scut Vasile Romanciuc 17.12.1948 –– ss-aa nn\scut NNina CCeranu 17.12.1962 –– s-a n\scut Olti]a Cântec 17.12.1970 –– s-a n\scut Felix Nicolau 17.12.1971 - s-a n\scut Vasile Iftime 17.12.1972 - s-a n\scut Florentina Stanciu 17.12.1985 - a murit Liviu Rusu (n.1901) 17.12.1987 - a murit Mircea Scarlat (n.1951) 17.12.1995 - a murit Kiss Jenö (n.1912) 17.12.2003 - aa mmurit AAurel PPetrescu ((n.1927)
18.12.1874 –– s-a n\scut Radu D. Rosetti (m. 1964)
18.12.1915 –– s-a n\scut Vintil\ Horia (m. 1992) 18.12.1921 –– s-a n\scut Nae Antonescu
(m. 2008 ) 18.12.1927 –– s-a n\scut Stelian Vasilescu
(m. 2003) 18.12.1929 –– s-a n\scut Ricarda Maria Terschak
(m. 2012) 18.12.1930 –– s-a n\scut George Radu (m. 2013) 18.12.1940 –– s-a n\scut Ionel Iacob Bencei 18.12.1943 –– s-a n\scut Vasile Constantinescu
(m. 2004) 18.12.1948 –– ss-aa nn\scut CCristina-AAnca
Ciobotaru 18.12.1950 –– s-a n\scut M\rioara Baba-
Voinovici 18.12.1951 –– s-a n\scut Böszörményi Zoltán 18.12.1952 –– s-a n\scut Victoria Milescu 18.12.1956 –– s-a n\scut Ioan Matiu] 18.12.1958 –– ss-aa nn\scut IIoan RRadu VV\c\rescu 18.12.1960 –– s-a n\scut Alina Nelega Cadariu 18.12.1964 –– s-a n\scut Carmen Mu[at 18.12.1977 –– a murit Teodor Scarlat (n. 1907) 18.12.1997 –– a murit Ion Vlasiu (n. 1908) 19.12.1711 –– a murit Gheorghe Brancovici
(n. 1645) 19.12.1934 –– s-a n\scut Madeleine Karaca[ian 19.12.1943 –– ss-aa nn\scut BBeatrice LLungulescu 19.12.1945 –– s-a n\scut Maria Olteanu 19.12.1958 –– ss-aa nn\scut DDoina PPologea 19.12.1989 –– a murit Alexandru Mitru (n. 1914) 19.12.2000 –– a murit Arcadie Donos (n. 1925) 19.12.2011 –– a murit Mariana {ora (n. 1917) 19.12.2016 –– a murit Nicolae Dolâng\(n. 1942) 20.12.1861 –– s-a n\scut Constantin Mille (1927) 20.12.1929 –– s-a n\scut Al. C\prariu (m. 1988) 20.12.1935 –– s-a n\scut Daniel Dr\gan
(m. 2016) 20.12.1938 –– ss-aa nn\scut MMircea IIonescu 20.12.1940 –– s-a n\scut Maria M\nuc\ 20.12.1943 –– ss-aa nn\scut MMagda UUrsache 20.12.1944 –– a murit N. Cartojan (n. 1883) 20.12.1946 –– s-a n\scut Andrei Codrescu 20.12.1950 –– s-a n\scut Victoria Petrovici 20.12.1950 –– s-a n\scut Ioan Flora (m. 2005) 20.12.1966 –– a murit Mihail Sorbul (n. 1885) 20.12.2002 –– a murit Georg Scherg (n. 1917)
21.12.1596 –– s-a n\scut Petru Movil\ (m. 1646) 21.12.1865 –– s-a n\scut G. Bogdan-Duic\
(m. 1934) 21.12.1915 –– s-a n\scut Ada Orleanu (m. 1990) 21.12.1929 –– s-a n\scut Dorina Tulpan 21.12.1933 –– ss-aa nn\scut DDan ZZamfirescu 21.12.1936 –– s-a n\scut Iuliu Cârchelan 21.12.1944 –– s-a n\scut Liana Cozea 21.12.1946 –– s-a n\scut Procopie Clon]ea 21.12.1948 –– ss-aa nn\scut CConstantin MM\nu]\ 21.12.1955 –– s-a n\scut Aurel Dumitra[cu
(m. 1990) 21.12.1987 –– a murit Marcel Gafton (n. 1925) 21.12.2004 –– a murit Szabó Gyula (n. 1930) 21.12.2005 –– a murit Pericle Martinescu
(n. 1911) 21.12.2015 –– a murit Annie Bentoiu (n. 1927) 22.12.1646 –– a murit Petru Movil\ (n. 1596) 22.12.1896 –– s-a n\scut Sandu Tudor (m. 1962) 22.12.1898 –– ss-aa nn\scut VVirgiliu MMonda
(m. 11991) 22.12.1943 –– ss-aa nn\scut VVlad ZZbârciog 22.12.1944 –– s-a n\scut Dan Muta[cu 22.12.1952 –– s-a n\scut Delia Marga 22.12.1952 –– s-a n\scut Vladimir Dete[anu 22.12.1952 –– s-a n\scut Illes Mihaly 22.12.1956 –– a murit Nicolae Labi[ (n. 1935) 22.12.1998 –– aa mmurit DDan LLauren]iu ((n. 11937)
23.12.1924 –– s-a n\scut Ion Trandafir 23.12.1929 –– s-a n\scut Vasile Fetescu (m. 2016) 23.12.1930 –– a murit Constantin Z. Buzdugan
(n. 1870) 23.12.1948 –– ss-aa nn\scut CConstantin MMihai
Banciu 23.12.1953 –– ss-aa nn\scut AAlexei RR\u 23.12.2016 –– a murit Vasile B\ran (n. 1931) 24.12.1872 –– a murit Radu Ionescu (n. 1834) 24.12.1889 –– s-a n\scut Nichifor Crainic
(m. 1972) 24.12.1922 –– s-a n\scut Victor Torynopol
(m. 1985) 24.12.1926 –– s-a n\scut Natalia St\nescu 24.12.1933 –– ss-aa nn\scut IIon }}ugui ((m. 22002) 24.12.1934 - s-a n\scut Gheorghe Vod\
(m. 2007) 24.12.1944 - s-a n\scut Vasile Savin 24.12.1946 - s-a n\scut Cristian Livescu 24.12.1968 - ss-aa nn\scut DDoina IIoanid 24.12.1963 - aa mmurit TTristan TTzara ((n. 11896) 24.12.1975 - s-a n\scut Marius Ianu[ 24.12.2008 –– aa mmurit HHaralamb ZZinc\ ((n. 11923)
25.12.1919 –– s-a n\scut Horia Deleanu (m. 1998)
25.12.1927 –– s-a n\scut Mihai Stoian (m. 2005) 25.12.1936 –– s-a n\scut Corina Victoria Sein
(m. 2017) 25.12.1940 –– s-a n\scut Cedomir Milenovici
(m. 2012) 25.12.1941 –– s-a n\scut Maria Pongrácz 25.12.1941 –– s-a n\scut Sorina B\l\nescu 25.12.1941 –– s-a n\scut Ioan Alexandru
(m. 2000) 25.12.1949 –– s-a n\scut Lucia Cuciureanu 25.12.1954 –– s-a n\scut Cristian Baciu 25.12.1992 –– s-a n\scut {tefan Baghiu 26.12.1912 –– s-a n\scut Neagu R\dulescu
(m. 1972) 26.12.1940 –– s-a n\scut Vintil\ Iv\nceanu
(m. 2008) 26.12.1951 –– s-a n\scut Victor Durnea 26.12.1957 –– s-a n\scut Marilena Istrati 26.12.1962 –– a murit Radu Stanca (n. 1920) 26.12.1962 –– s-a n\scut Simona Modreanu 26.12.2013 –– aa mmurit VVera CC\lin ((n. 11921)
27.12.1897 –– s-a n\scut Tudor Vianu (m. 1964) 27.12.1906 –– s-a n\scut Emil Giurgiuca
(m. 1992) 27.12.1933 –– ss-aa nn\scut IIon TTopolog 27.12.1943 –– ss-aa nn\scut SSilvia CCaba-GGhivireac 27.12.1944 –– s-a n\scut {tefania Plopeanu 27.12.1960 –– s-a n\scut {tefania Co[ovei 27.12.1962 –– a murit Erwin Wittstock (n. 1899) 27.12.1993 –– aa mmurit MManole AAuneanu ((n. 11935) 27.12.2016 –– a murit Herta Spuhn (n. 1933) 28.12.1925 –– s-a n\scut Baru]u T. Arghezi
(m. 2010) 28.12.1941 –– s-a n\scut Ioana Em. Petrescu
(m. 1990) 28.12.1946 –– s-a n\scut Rostás Zoltán 28.12.1950 –– s-a n\scut Cornel Galben 28.12.1951 –– s-a n\scut Maria Dagmar Anoca 28.12.1951 –– s-a n\scut Theodor Damian 28.12.1951 –– s-a n\scut Sorin Ro[ca 28.12.1951 –– s-a n\scut {tefan Hostiuc 28.12.1955 –– s-a n\scut Magda Cârneci 28.12.1956 –– s-a n\scut Maria Ni]u 28.12.1972 –– s-a n\scut Claudiu Groza 29.12.1839 –– s-a n\scut Nicolae {erb\nescu
(m. 1901) 29.12.1843 –– ss-aa nn\scut CCarmen SSylva ((m. 11916) 29.12.1873 –– ss-aa nn\scut OOvid DDensusianu
(m. 11938) 29.12.1909 –– s-a n\scut Puia Florica Rebreanu
(m. 1995) 29.12.1912 –– s-a n\scut Radu Popescu (m. 1985) 29.12.1933 –– aa mmurit II. GG. DDuca ((n. 11879) 29.12.1949 –– s-a n\scut Lucia Sav 29.12.1963 –– ss-aa nn\scut DDiana MManole 29.12.1958 –– ss-aa nn\scut CCristian LLiviu BBurada 29.12.1971 –– s-a n\scut Eugenia B\dil\ Carp 29.12.1978 –– aa mmurit FFranyó ZZoltán ((n. 11887)
30.12.1863 –– ss-aa nn\scut IIon GGorun ((m. 11929) 30.12.1892 –– s-a n\scut George Magheru
(m. 1952) 30.12.1894 –– a murit Ion P\un-Pincio (n. 1868) 30.12.1940 –– s-a n\scut Maria Vod\-C\pu[an
(m. 2017) 30.12.1986 –– a murit Ion B\nu]\ (n. 1914) 31.12.1842 –– s-a n\scut Iacob Negruzzi
(m. 1932) 31.12.1889 –– a murit Ion Creang\ (n. 1837) 31.12.1894 –– s-a n\scut Alexandru Marcu
(m. 1955) 31.12.1903 –– ss-aa nn\scut IIlarie VVoronca ((m. 11946) 31.12.1930 –– s-a n\scut Carmen C\tunescu 31.12.1953 –– aa mmurit MM\rg\rita MMiller-VVerghy
(n. 11865) 31.12.1966 –– s-a n\scut Dana Melania B\dic 31.12.2001 –– a murit Ion Zamfirescu (n. 1907)
`ntoarcerea la c\r]i de mihai zamfir
actualitatea calendar
6 Ro
mâ nia
lit er
ar\ n
um \r
ul 5
2 / 7
d ec
em br
ie 2
01 8
a l patrulea volum de publicistic\ al edi]iei Constantin Stere, îngrijit\ de Victor Durnea, este, mai mult decât
precedentele, de interes major atât pentru cercet\torii operei scriitorului, cât [i pentru istoricii prezen]ei române[ti în Primul R\zboi Mondial.
{i aceasta, deoarece con]ine articolele publicate de Stere în anii 1917-1918. O perioad\ grea pentru ]ar\, aflat\ par]ial sub ocupa]ia Puterilor Centrale [i tr\dat\ de Rusia, [i dilematic\ pentru anti-antanti[ti. C\ci pre]ul pentru dreptatea lor de moment este imens: îns\[i existen]a na]ional\. Cum vorbim de oameni înzestra]i cu sim]ul datoriei – de la P. P Carp la Alexandru Marghiloman [i de la Titu Maiorescu la Ioan Slavici –, în]elegem c\ nici unul nu jubila, iar îngrijor\rile erau cu atât mai mari, cu cât ]inuta armatelor de ocupa]ie nu le justifica deloc adeziunea. Germania, de pild\, fura din jum\tatea de Românie ocupat\ nu numai cereale [i petrol, ci [i p\mânt (?!) sau lenjerie intim\ (!): comportament josnic, care nu corespundea deloc cu imaginea de „civiliza]ie” [i „superioritate” teutonic\.
Anii 1917-1918 sunt, a[adar, deosebit de dificili pentru Constantin Stere, r\mas
la Bucure[ti, fidel ideii sale, a unei Românii unite cu Basarabia [i continuând s\ graviteze, strategic, în orbita Puterilor Centrale victorioase. Ocupa]ia, îns\, era plin\ de vexa]iuni la adresa popula]iei civile, f\când imposibil\ între]inerea unor rela]ii politice între elita filogerman\ [i reprezentan]ii Puterilor Centrale. Maiorescu, se [tie, a refuzat s\ îl primeasc\ pe Mackensen, iar refuzul s\u simbolic (ca fost prim-ministru) a trasat o linie de conduit\ pentru majoritatea oamenilor politici r\ma[i, de voie sau de nevoie, în Capital\. Constantin Stere vede, deci, f\r\ s\ poat\ interveni, cum Puterile Centrale trateaz\ România ca pe un teritoriu african, cu un dispre]
care dep\[e[te cu mult nivelul cuvenit celor învin[i, [i, totodat\, cum cele mai rele pronosticuri ale sale privind Rusia se împlinesc. Satisfac]ia de a fi avut, aparent, dreptate este amar\.
Acest volum al IV-lea al edi]iei Durnea scoate la lumin\, a[adar, perioada critic\ a
vie]ii lui C. Stere, însemnând activitatea sa publicistic\ din perioada ocupa]iei. Adic\ exact
acea perioad\ care i-a atras, în interbelic, calificativul de tr\d\torul Stere, iar dup\ 1948, interzicerea de c\tre cenzura comunist\. Noua edi]ie dezv\luie texte r\mase în colec]iile unor publica]ii demult uitate, recuperând astfel un material documentar inestimabil, nu numai pentru în]elegerea pozi]iilor lui Constantin Stere, ci [i a complicatei politici române[ti [i regionale dintre 1916-1918.
Este, de prisos s\ insist, perioada cea mai ocultat\ din activitatea scriitorului. Dup\ Marea Unire, nu a mai stat nimeni – nici m\car scriitorul, acuzat [i izolat – s\ dezgroape mor]ii. Bine instalat\ în certitudinile aduse de victoria în r\zboi, de re`ntregire [i de noul statut geopolitic al României Mari, opinia public\ nu ar fi luat în seam\ o culegere de publicistic\ de r\zboi, care i-ar fi reamintit dureros de suferin]ele [i de spaima istoric\ din anii 1917-1918. Apoi, în perioada comunist\, a fost imposibil ca articolele lui Stere din acei ani s\ fie editate integral, din cauza con]inutului lor anti- rus [i anti-bol[evic. Restituirea pe care o opereaz\ acum Victor Durnea este de excep]ional\ valoare documentar\: atât de mare, încât te întrebi de ce a durat atât de mult, de la pr\bu[irea comunismului, ca s\ avem sub ochi articolele incrimina(n)te ale artizanului Unirii Basarabiei... (R\spunsul nu e nici el comod: e mai simplu s\ faci „poduri de flori” care nu înseamn\ nimic [i nu duc nic\ieri, decât s\ faci cultur\ mare.)
Edi]ia se deschide cu o scrisoare adresat\ Regelui Ferdinand de c\tre C. Stere, în 19 noiembrie 1916, în împrejur\rile dramatice ale începerii retragerii în Moldova, prin care omul politic îi cerea suveranului s\ nu aplice tactica „p\mântului pârjolit”. Citit\ atunci, scrisoarea putea trece drept o interven]ie defetist\, eventual chiar în favoarea Puterilor Centrale (care doreau s\ acapareze resursele economice ale României, spre a-[i putea continua opera]iunile în Vest). Lecturat\ azi, cu mintea mai limpede, ea e o dovad\ c\ Stere î[i p\strase luciditatea, chiar în acele momente grele, [i c\ b\t\lia s-a dat între b\rba]ii de stat antanti[ti [i cei germanofili, nu între „patrio]i” [i „tr\d\tori”.
Cu to]ii au urm\rit interesul na]ional, doar c\ pe c\i diferite, iar istoria le-a dat dreptate numai unora.
s crisoarea este urmat\ de unul dintre principalele capete de acuzare de dup\ 1918 la adresa lui Stere: un memoriu
adresat ministrului de Externe al Germaniei, datat „6 aprilie 1917”. Textul a circulat pe canale semi- oficiale, fiind citit în Parlament de Iorga, în 1922, în împrejurarea în care se solicita ridicarea suspend\rii lui Constantin Stere de la Universitatea din Ia[i. Parcurs azi, el nu numai c\ nu lezeaz\ demnitatea na]ional\, ci arat\ explicit preocuparea omului politic fa]\ de destinul ]\rii. C\ci memoriul se încheie cu un capitol intitulat „Primejdiile dezmembr\rii României” [i cu unul de concluzii, care sun\ a[a: „Rezum\m solu]ia problemei române în urm\toarele propuneri: a) Liberarea Moldovei [i, dac\ este posibil, ocuparea Basarabiei. b) Unirea României, pe baz\ constitu]ional\, cu Puterile Centrale. Forma constitu]iei urmeaz\ a se stabili între Germania [i Austro-Ungaria. c) Reforme interne pentru asanarea vie]ii publice.” În eventualitatea unei victorii a Puterilor Centrale (reamintesc c\, în aprilie 1917, nimic nu prevestea victoria Antantei, dimpotriv\), propunerile lui Stere nu aveau un con]inut dezonorant. Ba dimpotriv\, ele preconizau... Marea Unire, sub forma deghizat\ a unei confedera]ii central-europene, care ar fi reunit toate teritoriile române[ti! Nu era ceva diferit de ideile profesate înainte de 1914, nici de proiectele altor gânditori români [i europeni de dinaintea Marelui R\zboi, cum ar fi Aurel C. Popovici [i cartea sa, Statele Unite ale Austriei Mari. I se poate imputa, eventual, faptul c\ nu a avut clarviziunea de a prevedea victoriile de la M\r\[e[ti, M\r\[ti [i Oituz, din vara lui 1917 – singurele victorii ale Antantei, pe toate fronturile, pe tot parcursul anului respectiv! –, sau c\ nu a luat în calcul dezagregarea Puterilor Centrale. Îns\ de tr\dare, în condi]iile din aprilie 1917, nici nu poate fi vorba.
a l treilea articol din volum – care este [i programul ziarului „Lumina”, scos de scriitor în 1 septembrie 1917
– , arat\ motivele care l-au determinat s\ nu stea deoparte (ca Maiorescu sau Carp), pe durata ocupa]iei: „Îmi dau seama de r\spunderea ce mi-o iau [i de greut\]ile ce-mi stau în cale. Nu am atâta în vedere piedicile exterioare ce le pot întâmpina – piedici inerente situa]iunii în orice teritoriu ocupat. Cine nu va pricepe marginile ce ni se vor impune din acest punct de vedere? Dar sunt dureri care trebuiesc respectate [i sunt considera]iuni de con[tiin]\ [i de demnitate, peste care nu se poate trece. [...]Nu putem l\sa ca cea mai grozav\ tragedie s\ degenereze într-o fars\ de bâlci, în care socotelile personale [i incrimin\rile p\tima[e ar putea numai s\ întunece partea de r\spundere, ce apas\ asupra fiec\ruia dintre noi pentru catastrofa ]\rei. Pentru ce dar nu a[tept\m alte vremuri, când am avea mai mult\ libertate de mi[c\ri? Pentru c\ via]a sufleteasc\ a unui popor nu se poate opri.” Cred c\, f\r\ s\ jignim memoria celor care au luptat în Marele R\zboi [i pentru Marea Unire, publicistica lui Stere sub ocupa]ia german\ trebuie tratat\, cel mult, ca o eroare politic\, nu ca un act de tr\dare. O eroare care, dac\ r\zboiul s-ar fi încheiat altfel, ar fi reprezentat singura centur\ de siguran]\ a statului român...
Edi]ia îngrijit\ de Victor Durnea scoate la lumina zilei peste 500 de pagini acoperite, pân\ acum, de colbul uit\rii: numai dimensiunile în sine, [i tot sunt o prob\ mirabil\ de vitalitate spiritual\ la un popor amenin]at cu înfrângerea... Pagini pline de nuan]e (de pild\, într-un articol din 16 noiembrie 1917, scriitorul justific\, pur [i simplu, refuzul lui Br\tianu de a merge cu Puterile Centrale), scrise, dup\ cum atr\gea subtil aten]ia chiar în articolul-program, pe sub ochii cenzurii. Articolelor lui Stere li se adaug\, ca [i la volumele precedente, 350 de pagini de aparat critic impecabil alc\tuit, de o minu]iozitate [i o pasiune pentru detalii rar întâlnite în editologia noastr\ actual\.
Acest volum IV al publicisticii lui Stere este una dintre cele mai importante recuper\ri istorice ale anului în care am celebrat Centenarul Marii Uniri.
C. Stere, Publicistic\, IV (1917-1918), text ales [i stabilit, note [i comentari i de Victor Durnea, Edi- tura Pim, Ia[i, 2018, 853 pag.
com enta
rii crit
stere sub ocupa]ie
e di]ia îngrijit\ de Victor Durnea scoate la lumina zilei peste 500 de pagini acoperite, pân\ acum, de colbul uit\rii: numai dimen-
siunile în sine, [i tot sunt o prob\ mirabil\ de vitalitate spiritual\ la un popor amenin]at cu înfrângerea...
7 România literar\ num
\rul 52 / 7 decem brie 2018
` n cadrul poeziei noastre contemporane, Cezar Iv\nescu posed\ o indenegabil\ unicitate. În cercetarea ce i-o închin\, Petru Ursache înregistreaz\ din capul locului aceast\ tr\s\tur\ a
personajului în cauz\, termen adecvat pentru a-i indica aura public\, îndrept\]it\ [i prin ipostazele în care a ap\rut, de cînt\re] [i, uneori, actor. Con[tiin]a de sine bine marcat\ inclusiv datorit\ unor atari adjuvante, iscînd nu o dat\ reac]ii contradictorii: „Adora]ia ca [i invidia se întip\resc de îndat\ pe chipurile confra]ilor cînd poetul î[i face apari]ia în adun\ri; el le întîmpin\ pe toate cu schi]a unui surîs”. Ceva de str\vechi aed [i de trubadur galant se afla la vedere în personalitatea lui Cezar Iv\nescu, cuceritoare fa]\ de „mireasa lumii” care e poezia, exprimînd dolean]a intim\ a asocierii jocului celest cu cel profan, într-o provocatoare ambiguitate. Crea]ia întrunea sub condeiul s\u dou\ „mari iubiri”, poezia [i moartea. Ambele identic intense nu doar în h\r]uirea lor reciproc\, ci [i în inter[anjabilitatea lor. Poezia Jeu d’ amour vine cu ilustra]ia sfî[ierii între cele dou\ extreme, oferit\ de povestea tragic\ a „baladinului” Kitinam. Aceast\ rela]ie între Eros [i Thanatos s-ar bizui pe sîngele (poetul îl nume[te lingam) al c\rui reflex înro[e[te buzele îndr\gosti]ilor: „E adev\rat c\ femeie ro[ie ca aceea/ nu am mai v\zut; e adev\rat c\ era/ peste putin]\ carnal zîmbetul ei/ de care eu m\ feream; adev\rat e/ c\ eu voi pleca [i voi r\mîne în carnea mea/ o amintire c\reia nu-i voi fi rege,/ [i cînd voi fi mai lini[tit,/ îmi va astupa urechile/ [i sîngele-mi va izbucni pe gur\/ ro[u cum era carnea acelei femei”. Îns\ avem a face aici nu cu o simpl\ idil\, fie [i tensionat\, ci cu o aspira]ie de extindere a sim]\mîntului pîn\ la cuprinderi cosmice. E o absorb]ie nu doar a melosului, ci [i a poten]ialit\]ii sale de-a r\suna geneziac, f\r\ limit\: „Se las\ impresia c\ poetul dore[te s\ fie într-o continu\ «spunere», c\ nu-[i vrea alt\ existen]\. Spunerea e, se pare, o datorie suprem\ de aed, de preot proroc, asemenea indienilor poe]i divini care î[i rosteau cînt\rile în cele patru z\ri ale lumii”. A[adar avem a face cu o întoarcere spre arhaic, mi[care ce-l diferen]iaz\ în chip special pe Cezar Iv\nescu de congenerii s\i lirici. Dintre modelele sale inspiratoare e prea
cu putin]\ s\ fi f\cut parte [i viziunile lumii umbrelor pe care o aveau grecii antici, a „Marelui Jos” la sumerieni, a {eolului la evrei, a spa]iului „peste munte” al p\storului mioritic. Doina autohton\ a acestuia, în t\r\g\narea sa elegiac\, în enigmatica sa dispersie în spa]iu/timp. Petru Ursache ofer\ o paralel\ unora dintre versurile poetului [i altele de-o venerabil\ vechime: „{i Cezar Iv\nescu încearc\, se pare, cu autolini[tire în consens cu fic]iunile tradi]iei. «chiar Moartea care m\-ngrozea/ o simt acum ca o muzic\,/ muzic\ a trupului meu, lin/ îmi amintesc de unde vin». A se compara cu: «Moartea e pentru mine, azi/ T\m\duire de boal\,/ Sc\pare de nefericire.// Moartea e pentru mine, azi/ O arom\ pl\cut\ îmb\t\toare,/ Odihn\ la margine de rîu». Acest text face parte din ce se nume[te în egiptologie «literatura pesimist\ [i profetic\» [i dateaz\ de pe timpul dinastiei a XII-a a Imperiului de Mijloc, aproximativ 2200 de ani înainte de Hristos, de unde se poate deduce filia]ia dintre ideile eterne [i poe]ii înfr\]i]i peste veacuri”. O special\ aten]ie o acord\ exegetul genealogiei mitice a lui Cezar Iv\nescu în direc]ia acustic\ a discursului s\u. „Acustica mistic\” în cauz\ ar putea avea drept reper, în sfera hindus\, „marea vocal\ Vac, pornit\ spre lume din
]inuturile pre-cosmice ale divinei zei]e Phone”. Vocabula Vac, însemnînd sev\, id est hrana, dar [i o tem\ melodic\, putere demiurgic\ în\l]at\ la suprem\ treapt\ de zei]a Phone. Zei]ei Vac îi corespunde la elini Apollo din Delos, iar Cabala indic\ la rîndul s\u faptul c\ iudaismul nu e o religie optic\, ci una acustic\, dup\ cum arat\ Alexandru {afran: „Cuvîntul creeaz\ Legea. Dar Cuvîntul trebuie s\ se fac\ auzit. De aceea iudaismul cere credincio[ilor s\ recite, de mai multe ori pe zi, versetul biblic {ema Israel: «Ascult\, Israele, Dumnezeu nostru, Cel Ve[nic este Unul»”. Îns\ aceasta ar fi doar o fa]\ a crea]iei de-o impresionant\ complexitate a lui Cezar Iv\nescu: cea de evadare din prezent, de „autolini[tire” în consens cu fic]iunile tradi]iei, cealalt\, nu mai pu]in reverberant\, fiind postura revoltei, pe care op]iunea contrastant\, de natur\ mitic\, o coroboreaz\. Destule stihuri ale poetului v\desc un clocot insurgent în m\sur\ a evoca, dup\ cum remarc\ Petru Ursache, eminesciana Scrisoare III: „Moartea-[i primbl\ iar tr\sura/ prin tocitul Bucure[ti,/ care [i-a-ntrecut m\sura/ în fasoane h\r\pe[ti// care [i-a-ntrecut m\sura/în fasoane h\r\pe[ti// în z\lta]ii la Furinarii/ haraminii plini de lap]i,/ în jigodii [i canalii/ [i to]i întru Domnul fra]i”. Departe de a-[i accepta epoca literar\ ([i nu numai), Cezar Iv\nescu o denun]\ în termeni duri: „prostmodernismul poate fi taxat ca un alexandrinism, dar apropierea mi se pare c\ îl înnobileaz\, eu l-a[ taxa mai degrab\ drept un manelism (de la manele), o scursur\ de modernism”. Speran]a sa de mistic cre[tino-budist o reprezint\ o nou\ existen]\, cu un destin de compozitor: „sper totul de la viitoarea re`ncarnare, voi face numai muzic\, Bach [i Wagner, în alt eon, sub un soare nou”. Fascinat de obîr[ii ca [i de un viitor transcendent, Cezar Iv\nescu e inclement cu sine însu[i, negîndu-se cu asupra de m\sur\: „Punînd în paranteze bovarismul consubstan]ial oric\rui artist, m\ consider, ca om [i artist, în mic\ m\sur\ realizat [i în mare parte ratat”. De remarcat substan]iala reconstituire biografic\ a lui Cezar Iv\nescu pe care, în fruntea volumului, ne-o ofer\ Magda Ursache.
Gheorghe Grigurcu
c el pu]in în scris, Dan C. Mih\ilescu a dovedit cu prisosin]\ c\ omul e stilul, într-o suprapunere aproape perfect\: campion al formul\rilor deopotriv\ spontane [i elaborate, pletoric, digresiv,
cu inser]ii liric-subiective [i asocia]ii elocvente, dar mai ales cu o mul]ime de trimiteri la autori [i c\r]i, menite s\ sublinieze ceea ce ar fi putut p\rea, poate, prea speculativ [i aleatoriu. Preocupat de interbelicul românesc [i de „zim]ii” politico-biografici ai lumii literare contemporane, mi[cându-se cu acela[i aplomb [i-n istoria literar\ „serioas\”, [i-n memorialistic\, [i-n decupajul critic bine aplicat, eseistul a ap\rat mereu relevan]a hermeneutic\ a cunoa[terii faptului „de via]\”, estetica fragmentului, confesiunea relevant\ [i interesul pentru marginal. Reac]ionarismul s\u intelectual i-a f\cut dificil\ încadrarea într-un gen, dar asta nici nu mai conteaz\ azi, în epoca post-adev\rurilor [i a eclectismelor de tot felul. Una dup\ alta, indiferent de tem\, c\r]ile sale au oferit un spectacol select al ideilor [i al cuvintelor.
Proiectându-se ca personaj care vrea „s\ devin\ simpatic” (o prestidigita]ie care confirm\ ce sub]ire e grani]a dintre eu- ri [i cât de confortabil e intervalul, ca spa]iu al unui „scriitorinc” de voca]ie), Dan C. Mih\ilescu [i-a adunat într-un singur loc contribu]iile risipite în unsprezece volume colective (plus una inedit\). Rezultatul e o captivant\ antologie confesiv\ care „cotrob\ie prin ADN” retrospectiv, cu avantajul ostentativ al unei perspective marcate de o vârst\ [i – din fericire, f\r\ urm\ri semnificative – de „ecranul de suferin]\ al bolii”. Ca de obicei, farmecul textelor din Pl\ceri vinovate [i datorii împlinite rezid\ în privirea binocular\ aruncat\ asupra tuturor întâmpl\rilor vie]ii. Fie c\ vorbe[te despre copil\rie, despre primele iubiri, despre familie, lecturi, c\l\torii, b\trâne]e, armat\, paternitate, prieteni, comunism, muzic\, bucuria sim]urilor, satisfac]iile intelectului, traiul la ]ar\, ocaziile formatoare sau geografia Bucure[tiului de odinioar\, autorul o face pendulând cu gra]ie ([i f\r\ false pudori) între haloul ideal al c\r]ilor, pe de o parte, [i contonden]a cancanier\ a existen]ei, de cealalt\. Chiar [i când temele par frivole, ele se raporteaz\ inevitabil la uria[a cantitate de c\r]i îngurgitate, ca [i cum pofta permanent\ de concret, de faptic, n-a fost menit\ decât s\ sfâr[easc\ în paradigme culturale depozitate sistematic [i cu folos în timp. De unde [i de-acum cunoscutul gust al autorului pentru paradox, pentru jocul cu antiteze ireconciliabile, care caut\ s\ împace „elogiul mahalalei” cu „bovarismul boieriei”, „apologia nem\surii culinare [i a sim]urilor surclasând ra]ionalul” cu „nostalgia echilibrului între contrarii [i respectul fa]\ de chibzuin]\, buna cuviin]\ [i justul dozaj în toate cele”, „idilismul paseist” cu „reveriile culturale” (numai câteva titluri: Cutiile de chibrituri [i casa cu pridvor; Motanii, câinii mei favori]i; A fost greu, haios, nedemn [i absurd, adic\ foarte bine!; O lun\ de miere amar\). Vorbind într-un loc, de pild\, despre epoca primelor experien]e erotice [i despre „calibanul tupilat sub centur\”, „personajul” confesiunilor men]ioneaz\ imediat o simultaneitate livresc\ [i muzical\: „odat\ cu invazia literaturii r\ului, cu amestecul sulfuros de Baudelaire, Rimbaud, Verlaine, Lautréamont [i Dostoievski, odat\ cu proiectarea bovaric\ în lumea festivalurilor de la Isle of White [i Woodstock, recitând prin parcuri din Emil Botta [i Dimitrie Stelaru, mergând în arena Circului de Stat la concertul Phoenix-ilor s\ ne sufoc\m de emo]ie în fa]a lui Mony Bordeianu cu Lady Madonna, s\ ]op\im la Get off my cloud, s\ plângem la Canarul [i Floarea stâncilor”.
Topit în aerul binef\c\tor al ideilor, nombrilismul lui Dan C. Mih\ilescu cap\t\ conturul unui biografem exemplar, pentru care natura [i cultura n-au fost niciodat\ opuse, ba dimpotriv\. Un „senzorium nes\]ios” a generat mereu un „romantism de cea mai viguroas\ tradi]ie” [i numai a[a „pl\cerile vinovate” s-au convertit, pân\ la urm\, în „datorii împlinite”. Cele dou\sprezece relat\ri reprezint\ tot atâtea incursiuni în via]a unui intelectual autentic, cioburi consistente dintr-un destin a c\rui istorie fragmentat\ se cite[te cu mari delicii.
Adrian G. Romila
Dan C. Mih\ilescu, Pl\ceri vinovate [i datorii împlinite. 12 confesiuni (o antologie), Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2018, 213 pag.
Petru Ursache, Îna- mora]i întru moarte sau ErosThanatos la Cezar Iv\nescu, Cuvînt înainte de Magda Ursache, Ed. Eikon, f. a., 276 pag.
cum se convertesc pl\cerile vinovate
cartea de confesiuni Între extreme
cartea de critic\ literar\ comentarii critice
8 Ro
mâ nia
lit er
ar\ n
um \r
ul 5
2 / 7
d ec
em br
ie 2
01 8
Fernando Pessoa (Alvaro de Campos) – Tabacaria
Se zice c\ eu nu am metafizic\ ci doar o fle[c\it\ constitu]ie fizic\ pe care nici n-o detest nici nu m\ încânt\ ei [i?
Mi se spune c\ trec deseori pe lâng\ ceea ce altora li se pare esen]ial sau m\re] sau demn de a fi tr\it, f\r\ s\ am curiozit\]i [i mari invidii sau teama c\ pierd ceva.
Eu nu-mi bat capul s\ [tiu ce-i metafizica fiind ceva ce nu `mi lipse[te. Tot ce [tiu este c\ înc\ nu am murit.
Pentru mine e important, de[i nu-mi dau seama cum o scot la cap\t, fiindc\ deseori nu e simplu s\ în]eleg aceast\ via]\ pe care n-o în]eleg.
Dac\ e ceva de în]eles, eu deleg pe oricine altcineva s\ vorbeasc\ în locul meu despre via]a în care stau f\r\ s\ m\ întreb ce-i cu ea sau cine sunt eu în ea.
Nu-mi amintesc s\ fi avut mari ambi]ii, poate doar vechiul meu automobil la volanul c\ruia rulez uneori spre Sintra de-ar fi mai nou, n-ar strica, dar tot m-a[ l\sa dep\[it de Chevrolet-uri sau Buick-uri mai ar\toase c\ci mie nu-mi place s\ m\ întrec cu nimeni, iar de câ[tigat ce câ[tigi? iar mâine cine î[i va mai aduce aminte de câ[tigurile de azi?
Eu m\ mul]umesc cu slujba mea fix\ de la administra]ia Po[tei unde avansez lent în grad de ani buni sperând s\ ajung la prima categorie înainte de pensie.
E tot ce-mi trebuie, dac\ m\ gândesc bine, probabil c\ asta [i-a zis [i Maria care din nou s-a întors la mine dup\ ce m\ p\r\sise, cum f\cuse [i una Ofelia care citea poezii [i era cu nasul pe sus. Iar acuma mi-e mult mai bine, e chiar ok [i m-am apucat de fumat fiindc\ e mult mai
interesant dar de opiu nu m-a[ atinge…se zice c\-]i pierzi
busola...
Uneori m\ opresc la cârciuma de la col]ul str\zii [i-mi place s\ beau dou\ trei pahare cu zugravul de la num\rul cinci când nu vine [i
vânz\torul de loterie sau con]opistul acela miop care niciodat\ nu-[i scoate de pe cap p\l\ria [i continu\ s\ citeasc\
fumând.
Î[i zice Pessoa, eu [tiu c\ totdeauna ]ine în geant\ printre c\r]i [i reviste o sticl\ goal\ iar când pleac\
nu uit\ s-o umple cu aquardiente de care s-ar p\rea c\ are mare nevoie noaptea. Bietul de el, am v\zut odat\ c\ avea în geant\ [i o masc\ de carnaval !
Pare tare înv\]at [i neajutorat deci cam încâlcit la cap (mi-a spus fata sp\l\toresei c\ g\sea pe listele lui cu lenjerie de dat la sp\lat versuri [i alte scrieri; într-o zi a c\zut dinaintea ei în genunchi [i i-a declamat ceva în englez\ caraghiosul !
Fata sp\l\toresei crede c\ o cerea de so]ie dar s-a f\cut c\ nu în]elege fiindc\ nicicând nu se
[tie cum poate s\ explode cineva care st\ toat\ ziua în cas\ mut [i se uit\ pe geam fumând);
...iar într-o zi l-am z\rit [i eu sus la o fereastr\ peste drum cum ie[eam din tutungerie unde
fire[te c\ intrasem s\-mi iau ]ig\ri. Ie[ise [i patronul tutungeriei
împreun\ cu mine pân\ în pragul u[ii [i în acel moment m-am uitat în sus. Nu [tiam c\ omul meu locuia acolo.
M-a salutat mi[când buzele înd\r\tul ferestrei închise, mi-am dat seama fiindc\ sticla se aburea [i mi s-a p\rut c\ era cumva nu doar aplecat ci chiar plecat el din el de[i el continua s\ se afle acolo.
{i nu [tiu cum s\ v\ spun ca s\ nu m\ crede]i nebun, fiindc\ niciodat\ nu mi s-a întîmplat s\ v\d ceva atât de clar [i de simplu cu ochii mei dar s\ nu cred fiindc\ nu în]eleg ce v\d…
În acel moment am sim]it c\ miopul care uneori sta la mas\ cu mine uitându-se doar în c\r]i începuse cumva s\ pluteasc\ dup\ ce ie[ise prin propria lui fereastr\ închis\ iar apoi norii l-au înghi]it….
Lisabona, aprilie 2017
Selfie
De[i Rembrandt î[i potrivea cu grij\ cel pu]in dou\ oglinzi când voia s\-[i surprind\ chipul, ceva continua s\ îi scape; deci în atelier, nu mai ]inea niciunul din acele selfies, cam o sut\ risipite de el, la care ne holb\m noi acum înghesuindu-ne prin muzee.
Pare evident c\ nu se recuno[tea nici semi ascuns în inima clarobscurului, nici deghizat cu grele ve[minte scumpe, cu p\l\rii arogante sau cu turbanul cel alb pe cap, cum îl vedem în portretul lui Pavel la închisoare scriind epistol\ c\tre cei din Efes.
Se identifica oare cu înfocatul universalist fiindc\ acela vorbise despre „neîn]eleasa bog\]ie a lui Cristos” [i le poruncise nou-credincio[ilor „s\ nu lase soarele s\ apun\ `n disperarea lor”, ci s\ p\[easc\ prin via]\ „ca ni[te copii ai luminii”?
S\-l fi convins ardenta credin]\ în Înviere sau îndemnul c\ nu trebuie s\ ne l\s\m încovoia]i de „prezentul secol”, fiindc\ spiritul chiar trece dincolo de veacul veacurilor, sau se considera la rândul s\u un fel de apostol modelând lumina revela]iei?
La drept vorbind, lumina pe el îl cam urâ]ea de la o vreme, pleoapele [i le vedea tot mai grele, pielea p\tat\, de b\utor de bere, da la iveal\ ni[te obraji tot mai buh\i]i, de pe fruntea br\zdat\ îi transpirau grijile, nasul se tot l\]ea ocupând o bun\ parte din centrul chipului; iar pe m\sur\ ce se studia pe sine îmb\trânind
metodic cu un fel de savant\ auto batjocur\, parc\ dinadins mai îngro[a propria-i dec\dere, f\r\ mil\...
Fire[te, lumina sfânt\ curgea din stânga [i inunda cartea Convertitului de pe drumul Damascului, ]inut\ de el cu c\ngile unor degete ce tr\dau tensiunea momentului – dar nici urm\ de revela]ie în acele priviri de copil pozna[ care tocmai f\cuse o boac\n\ [i se pref\cea c\ ar regreta-o...
...ridicând din umeri cu o fals\ nedumerire, [i ipocrit resemnat – cic\ atât a putut el s\ fac\: Rondul de noapte, Lec]ia de anatomie,
Logodnica... etc. etc. iar acolo î[i îndesa capul între umeri ca [i cum [i-ar fi cerut iertare...
Dar aten]ie, tocmai acesta pare a fi momentul când reu[e[te s\-[i prind\ de nas portretul interior!
Amsterdam, aprilie 2018
din u f
brie 2018
9a petitul evocativ al lui G. Dimisianu manifestat în c\r]ile sale din urm\ este dublat, în recent ap\rutul Jurnal.
1992-2014, de consemn\ri mai curând disparate în succesive caiete, f\cute totu[i pe o perioad\ întins\. Din 1992 pân\ în 2014 sunt peste dou\ decenii, ceea ce face din Dimisianu dac\ nu un autor pasionat de jurnal (cum îl vede el însu[i pe Zaciu), atunci unul ilustrat prin continuitate [i constan]\. Intr\rile în materie sunt, în câteva rânduri, mai pline de avânt [i ele se petrec la 1 ianuarie, în prima zi a anului, cu acel efort simbolic de a documenta o vârst\ [i o stare de spirit la pragul în care se schimb\ anii. E ceva, aici, din promisiunile pe care [i le fac studen]ii („de luni m-apuc de înv\]at”), fiindc\ reticen]a lui Dimisianu de a vorbi despre sine e la fel de pronun]at\ ca mefien]a studentului de a parcurge din timp înfrico[\toarea materie de studiu. Autorul Jurnalului se apuc\ s\ scrie
în el pe 1 ianuarie, dar nu prea mult [i nu prea multe. Revelionul tocmai consumat pare a fi fost o experien]\ dezagreabil\, fie c\ e vorba de programele televiziunilor, de starea general\ a privitorului, de frigul de afar\, de o nealiniere la sonorul chef colectiv. Pe 1 ianuarie 1997, tabloul cu care se deschid însemn\rile de jurnal din anul respectiv e mai degrab\ unul „de mare triste]e”: „Mai bine acas\ în «noaptea dintre ani», la televizor, unde G. m-a l\sat repede singur pentru c\ a adormit. Eu am v\zut un film cu iubi]ii mei Stan [i Bran, b\trâni, mo[tenitorii unei insule. Mare triste]e [i cu ei, obosi]i, ruina]i fizic. Filmul era exact ce-mi lipsea.” (p. 46).
Spre finele aceleia[i luni este ziua de na[tere a autorului- personaj, [i îl vedem la 60 de ani, la 70, la 75, supunându-se unui mic ritual de celebrare care îl bucur\, dar îl [i sperie. Sensibil [i timid, introvertit, eroul nu se simte bine când atrage privirile celor din jur; pe de alt\ parte, nu-i displace s\ fie sunat la telefon [i felicitat, consemnând în jurnal cine a f\cut gestul. Cu cât oamenii îmb\trânesc, cu atât aceste gesturi de omagiere [i curent\ comunicare cu ei se r\resc. Geo Bogza, vârstnic [i suferind, era îngrozit nu c\ îi sun\ telefonul [i trebuie s\ se deplaseze pentru a lua receptorul din furc\; ci c\ telefonul, la el, nu prea mai sun\; c\ el, Bogza, nu prea mai este c\utat. La Dimisianu se observ\ o atitudine ambivalent\: iese cu dificultate „în lume” [i e de-a dreptul îngrozit de deplas\rile pe care nu le-a putut refuza, din polite]e; dar nici statul acas\ [i men]inerea în propria cochilie nu-l satisfac întru totul. Cu complexitatea naturilor timide, protagonistul nostru, când e acas\, ar vrea s\ ias\; iar când e în societate, ar da s\ scape [i s\ se refugieze în camera lui. Jurnalul surprinde sur le vif ambele ipostaze, îngro[ându-le prin percep]iile subiectului. O c\l\torie în Ungaria cap\t\ propor]ii „epice” [i un ritm de cavalcad\. Mersul cu ma[ina, cu trenul aproape c\ îngroze[te. Ghinioanele se tot ]in dup\ aventurierul care a p\r\sit perimetrul securizant al C\ii Mo[ilor. Trenul întârzie, merge opintit, în el e frig, afar\ este întuneric bezn\; sau e plin\ lumin\, dar eroul se d\ jos într-o alt\ sta]ie decât cea a destina]iei, [i lucrurile se complic\ infernal. La mare, la Vila Scriitorilor de la Neptun, soarele arde tare, iar muzica bubuie pe plaj\ [i nu-i chip ca Dimisianu s\-[i scrie prefa]a îndelung amânat\ la o edi]ie. Dar nici acas\, în interiorul protector, situa]ia nu e mereu sub control. Periodic, fascinanta G. schimb\ mobilierul în camere sau camerele cu totul, angrenând în vastele opera]iuni de amenajare muncitori cu borma[ini care-l asurzesc pe bietul critic [i istoric literar. Când lucrurile reintr\ în normal, cel dintâi satisf\cut, ba chiar încântat, de reforma ambiental\ este chiar el, timidul cârtitor, opozantul radical, dintr-o dat\ mul]umit de reorganizarea domestic\. {i fiindc\ G. este un personaj important în jurnal, iat\ o însemnare deosebit de frumoas\ în „simplitatea” ei aparent\, f\cut\ pe 2 octombrie 2005: „Împlinim azi 47 de ani de la c\s\toria petrecut\ la G\leteni, un sat de lâng\ Videle unde primisem reparti]ie în înv\]\mânt. În ziua programat\ ne-am înf\]i[at la prim\rie, eu [i G., pentru încheierea actelor. Func]ionarul cu starea civil\ e la câmp, ni s-a spus, merge]i [i-l aduce]i. Am mers dup\ el, a venit. Doar noi [i el la solemnitate, noi strângându-ne unul în altul pe singurul scaun disponibil din înc\pere. Pe peretele din fa]\, în ni[te rafturi, în[irate dosarele cu n\scu]ii (sau mor]ii?) din 1907. Am spus da [i asta a fost tot. Un fapt de acum 47 de ani.” (p. 151).
` n cei 22 de ani ai jurnalului, sunt totu[i pu]ine asemenea episoade lini[tit-luminoase; sau ele au fost mai multe, dar autorul nu le-a consemnat. O spune chiar el: „Nu mai revin, nepovestite
la timp faptele tr\ite î[i pierd c\ldura.” (p. 121). Paginile sunt pline, în schimb, de fragmente tensionate, de secven]e îngrijor\toare, de aprehensiuni, ipohondrii, „deterior\ri” [i „v\ic\reli”; [i o permanent\ stare de triste]e schimb\ întrucâtva culoarea [i celor mai bune ve[ti primite. Ipostaza solar- ra]ional\ a lui Dimisianu, imaginea sa public\ de reper al echilibrului în toate sunt concurate, tot mai mult, de tabloul în mi[care interioar\ al unui subiect fr\mântat, al unui eu care sufer\ din motive pe care nu [i le poate explica. Dou\ rânduri din vara lui 1998, de pe 26 iulie, sunt teribile în densitatea [i în consecin]ele lor: „Nu pot s\ dorm, nu pot s\ m\nânc, nu pot s\ citesc, nu pot s\ scriu.” (p. 70). Jurnalul prezint\ întreruperi, fiindc\ structura auto-disciplinat\ a criticului nu poate rezista presiunii asociate a oboselii [i precarit\]ii fizice, „inconfortului” psihic, exced\rii în fa]a seriilor nesfâr[ite de probleme mari [i mici, insomniei tratate cu medicamente, st\rii de s\n\tate care îl împinge, prin avariile ei, la medici. Peste toate se adaug\ b\trâne]ea, resim]it\ ca atare înc\ de la 60 de ani, descris\ atent în simptomele ei de adev\rat\ boal\ contagioas\. În jur, de la un punct încoace, „se tot moare”, iar Dimisianu, printre înmormânt\rile la care asist\, al\turi de pu]inii înso]indu-l pe ultimul drum pe câte un scriitor, cap\t\ sentimentul c\ este unul dintre ultimii „supravie]uitori”.
Ceea ce în jurnalul propriu-zis, de consemnare, complic\ mult lucrurile (am v\zut cum), în paginile mai pronun]at memorialistice ori critice le pune într-o bun\ perspectiv\. „Supravie]uitorul” î[i face o obliga]ie
din a evoca episoade din lumea literar\ a tinere]ii lui; sau merge [i mai departe, în timp, recuperând critic momentul 1945-1948, al anilor cuprin[i între sfâr[itul celui de-al Doilea R\zboi Mondial [i instalarea comunismului la noi. {i în critic\, scrie tot mai des despre c\r]ile autorilor mai vârstnici ocoli]i „de to]i”, devenind un fel de tat\ al r\ni]ilor literaturii. Tensiunea dintre eul public, social, [i eul domestic, privat se mai amortizeaz\ prin aceste noi obliga]ii pe care [i le ia, în interiorul [i în afara jurnalului, un subiect uman atât de complex; [i atât de rezervat, de regul\, în a se manifesta. Personalitatea „ascuns\”, „secret\”, „adânc\”, pentru pu]in timp devoalat\ în câteva însemn\ri de jurnal risipite printre cele f\cute timp de 22 de ani, se va ascunde iar dup\ obliga]iile profesionale [i scrisul „de meserie”. Dup\ ce s-a refugiat de lume în propriul jurnal, autorul transformat în personaj va trage perdeaua [i peste via]a domestic\, [i peste cea interioar\, revenind la literatura unor epoci, la via]a literar\ din urm\ cu jum\tate de secol, [i la obliga]ia lui moral\ [i profesional\ de a le evoca.
În Jurnal. 1992-2014 avem o carte de referin]\ a genului, prin complexitatea subiectului uman care se pune sub lup\ [i prin tripla înzestrare a lui Dimisianu: observator, portretist [i memorialist.
cronica literar\ de daniel cristea-enache
22 de ani de jurnal
Gabriel Dimisianu, Jurnal. 1992-2014, Editura Cartea Ro- mâneasc\, Bucure[ti, 2018, 224 pag.
d up\ ce s-a refugiat de lume în propriul jurnal, autorul transfor- mat în personaj va trage perdeaua [i peste via]a domes- tic\, [i peste cea interioar\.
comentarii critice
n u exist\ un studiu, nici m\car o tez\ de doctorat, despre perioada extrem de important\ [i de interesant\
pentru destinele culturii [i literaturii române[ti în perioada dintre moartea lui Dej, când începuse deja un fel de dezghe] ideologic, [i plenara conducerii de partid din iulie 1971 care a urmat vizitei lui Ceau[escu în China, Mongolia [i Coreea de Nord, respectiv decizia sa de a introduce un control absolut al partidului unic asupra culturii, presei, televiziunii [i de a critica (adic\ a interzice) orice manifest\ri „burgheze” sau „cosmopolite”. Literatura beneficiase pân\ atunci de o oarecare destindere care a f\cut posibil\ manifestarea unor talente adev\rate, care nu se încadrau neap\rat în linia relismului socialist; ele au ap\rut [i au putut publica într-o perioad\ scurt\ de timp [i, în pofida obi[nuin]ei noastre de a le pune laolalt\, în general sub titulatura de „onirism”, erau destul sau chiar foarte diferite: inovatoare, personale, îndr\zne]e sub raportul atitudinii dar [i al inova]iilor formale, poezia [i proza pe care o scriu Paul Goma, Vintil\ Iv\nceanu, Virgil Mazilescu, Virgil T\nase, D.}epeneag [i al]ii au f\cut posibil\ apari]ia unor note particulare [i neobi[nuite în literatura lor, o adev\rat\ resurec]ie de care au beneficiat apoi [i alte spa]ii culturale când, de voie-de nevoie, ace[ti scriitori au fost obliga]i s\ se expatrieze. Era de mult timpul s\ se fac\ o actualizare a fenomenului în ansamblul s\u, s\ se fac\ reedit\ri ca s\ putem ajunge la studii, [i Muzeul Literaturii Române d\ un excelent semnal începând s\ publice opera unuia dintre ei: primele dou\ volume ale prozelor lui Vintil\ Iv\nceanu, micul „roman” Pân\ la dispari]iedin 1968 [i mai cunoscutul Nemaipomenitele p\]anii ale lui Milorad de Bouteille, din 1970.
De libert\]ile momentului în care a ap\rut micul roman al lui Iv\nceanu a profitat nu numai el, ci au profitat [i cei care [tiau c\ libertatea nu va dura. Este atacat deci de Virgil Ardeleanu în paginile revistei „Steaua” din mai 1968, care declar\ de la început c\ „a[a numitul roman Pân\
la dispari]ie nu necesit\ (!) o cronic\ literar\, nici m\car o recenzie”; dar nu numai tonul
agresiv îi denun]\ inten]ia, ci [i recunoa[terea faptului c\ îl irit\ condamnarea dogmelor înv\]ate la [coal\: „Junele tuna [i fulgera împotriva tuturor conceptelor literare pe
care le înv\]aser\m cu to]ii la [coal\ [i cerea, îndesat, o literatur\ modern\”, cerin]\ la care
nu s-a replicat pentru c\ îndr\zne]ul care ar fi îndr\znit „era grabnic pus la punct. Nimicit, pulverizat. Venise vremea iv\ncenismului, tot a[a cum cu un an sau doi înainte fusese vremea ]epenegismului”. Cineva i-a dat tân\rului replica a[teptat\ de Ardeleanu, numind îndemnul la mai mult\ libertate „dreptul la tiribomb\”, [i atunci cota lui s-a pr\bu[it: „Dar poetul n-a înv\]at din aceast\ gre[eal\ [i iat\-l pe pia]\ cu înc\ un volum. De data aceasta proz\” î[i încheie criticul textul care se intituleaz\ Vintil\ Iv\nceanu: Pân\ la cap\t (alterarea titlului indic\ o sugestie) cu întrebarea: „Mai po]i crede în perfectibilitatea omului?” Atât a g\sit criticul de scris despre volumul care a prilejuit „recenzia”.
Nici lui N.Manolescu nu i-a pl\cut prea mult romanul, dar motivul e pur literar: dup\ lectura versurilor, în care „remarcabil\ este naturale]ea cu care poetul [tie s\ fie nenatural... bufoneria e modul lui esen]ial de manifestare”, criticul g\se[te romanul hibrid: „nu f\r\ viziuni pline de poezie, nu f\r\ sarcasme [i sfid\ri” concede el, dar „în proz\, Iv\nceanu nu mai [tie s\ fie natural în artificiu, frazele nu au fluen]\, aglutinându-se în vasele discursului ca un sânge îngro[at”. De aceea, „narator [i cititor sunt sufoca]i dup\ treizeci de pagini” (în „Contemporanul”, nr. 15 din 1967).
„Contemporan\” cu diatriba lui Virgil Ardeleanu, cronica lui Crohm\lniceanu în nr.5 din „Via]a Româneasc\” pleac\ de la aspectul superficial al unui dinamism al ac]iunii care apropie micul roman de filmul mut: „Cartea aceasta a lui Iv\nceanu trozne[te de ac]iune. Ca într-o comedie din epoca de glorie a studiourilor Keystone, eroul, Ion Dragalina, nou Buster Keaton sau Charlot, tr\ie[te sub ochii no[tri mereu alte aventuri cinetice, e r\pit, torturat, l\sat s\ fug\ spre a fi iar\[i urm\rit, pe p\mânt, pe ap\, prin aer, [i silit s\ execute toate acroba]iile imaginabile”. Dar nu ac]iunea alc\tuie[te substan]a romanului, spune criticul, c\ci „Pân\ la dispari]ie
r\mâne un act esen]ialmente liric. Avem aici proiectat\ în mi[care o stare de refuz înd\r\tnic a tuturor for]elor coalizate a conlucra la îngr\direa libert\]ii individului. Practic «clownul tragic» al acestei h\ituieli demente este spiritul insurect”. {i criticul este gata s\ inventeze o deformare a unei expresii curente pentru a sprijini de fapt ipoteza anterioar\: „Iv\nceanu posed\ un incontestabil talent în descalificarea expresiilor geniului organizatoric uman printr-un soi de
gelegenhumor parodistic [i incontinent”, unde Gelegenhumor (nu cunosc cuvântul, format poate ad-hoc [i însemnând probabil „umor de circumstan]\”) înlocuie[te expresia pe care voia de fapt s\ o evoce Crohm\lniceanu dar nu îndr\znea: Galgenhumor, adic\ „umor de spânzur\toare”. Nu l-am cunoscut pe „Croh”, cum îl alintau fo[tii studen]i, dar l-am citit [i am toate motivele s\ cred c\ textul lui inten]ioneaz\ nu numai s\ adoarm\ vigilen]a cenzorilor, adic\ s\ le ofere o solu]ie pentru a
putea s\ ignore virulen]a atacului la dogma comunismului, ci s\ [i protejeze persoana autorului.
s unt în micul roman Pân\ la dispari]ie mai multe straturi, ca într-un dobo[, dintre care unele au trimitere direct\
spre biografia autorului, dar o biografie tr\it\ într-o lume p\truns\ prin imagina]ie (cum a[ zice „prin efrac]ie”), iar altele sunt reflexe ale unor construc]ii mentale caracteristice unui
privitor la spectacolul lumii. Primele sunt rezultatul tr\irii unor ani tulburi, plini de incertitudini, de angoase [i de sfidare juvenil\, de unde cadrul [col\resc al unor experien]e: scrisul ambi]ios [i nesigur al adolescentului care se vede în oglinda scrisului ca materie [colar\, prezentat [i analizat în rubrici fixe, în formul\ri stereotipe. Cititorul tr\ie[te aici, odat\ cu autorul, via]a [i literatura anilor cincizeci, când acesta era elev al liceului din Calea Doroban]i, condus de un director venit din produc]ie, uns profesor de ALA („Ap\rarea local\ antiaerian\”), prezent în pauze pe sc\ri [i culoarele [colii ca s\ nu se fac\ dezordine etc. Lec]iile de literatur\ sunt caricatura orelor tr\ite, pline de poncifele unor defini]ii neîn]elese, dar sacrosancte, elevii trebuind s\-[i însu[easc\ nu doar vocabularul, ci [i perspectiva unui viitor cet\]ean de încredere [i o fac diferen]iat, în spatele r\spunsurilor lor profilându-se un mediu familial: „În general, autorul lucr\rii Pân\ la dispari]ie scrie prost. De pild\, întâmplarea cu producerea cucuiului... sufer\ de schematism [i de literaturizare programatic\. Fantasticul î[i are rolul s\u”. Alt r\spuns, alt profil: „Capitolul doi, cu acea abject\ poveste, cu minciunile de rigoare c\ în pu[c\rie nu sunt closete, c\ oamenii sunt ]inu]i în l