România Rurală – nr. 22

Romulus Duică„Subprogramul pomicol este soluția pentru creșterea competitivității sectorului”Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Mărăcineni - Păstrătorul pomiculturii românești Agricultura se face pe orice suprafață: pepiniera de un hectar, din DorobanțiCăpșunile din Oltenia de sub munte

România RuralăReţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Numărul 22 Anul II, Martie 2015

RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

1

BRĂILAB-dul Independenţei, nr. 282, et. 1, cod poştal 810124, [email protected]

Tel.: 0339 732 009, Fax: 0339 732 016

CRAIOVAStr. Libertăţii, nr. 19, Facultatea de Agricultură și Horticultură, cam. L-311, et. 2, cod poştal 200421,

[email protected].: 0251 460 377, Fax: 0251 423 651

ZALĂUStr. Kossuth Lajos, nr. 49, cod poştal 450010, [email protected]

Tel.: 0360 404 056, Fax: 0360 404 158

TÂRGU MUREŞStr. Mihai Eminescu, nr. 60, cod poştal 540331, [email protected]

Tel.: 0365 430 349, Fax: 0365 430 351

IAŞIZona de Agrement Ciric - Complex de Agrement Ciric, cod poştal 700064, [email protected]

Tel.: 0332 881 281, Fax: 0332 881 282

TIMIŞOARAB-dul Take Ionescu, nr. 53, et. 2, birou 26, cod poştal 300074, [email protected]

Tel.: 0356 460 982, Fax: 0356 460 983

TÂRGOVIŞTEStr. Vărzaru Armaşu, nr. 7A, cod poştal 130169, [email protected]

Tel.: 0345 100 025, Fax: 0345 100 605

BUCUREŞTIStr. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, cod poştal 020961, [email protected]

Tel.: 0316 900 214, Fax: 0316 900 215

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ şi nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre MADR şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro, www.rndr.ro

USR, Departamentul Publicaţii, Martie 2015

ISSN 2284-8665

ISSN-L 2284-8665

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor acestei publicaţii este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

Tipărit în România.

Copyright fotografii: Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Industrializarea şi Marketingul Produselor Horticole „Horting” București, Iosif Sarusi, Constantin Demian, GAL Valea Cricovului, Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea, www.dreamstime.com.

CuprinsBIROURILE REGIONALEUnitatea de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală

EDITORIALPomicultura, o industrie care e pe cale să renască .................................................................................................................3

INTERVIURomulus Duică, Director General Adjunct - Direcția Generală Dezvoltare Rurală, Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală: „Subprogramul pomicol este soluția pentru creșterea competitivității sec-torului” ......................................................................................................................................................................................4

DEZVOLTARE RURALĂInstitutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Mărăcineni - păstrătorul pomiculturii românești................... 10Trecut, prezent și viitor în pomicultura românească ........................................................................................................... 14Agricultura se face pe orice suprafață: pepiniera de un hectar, din Dorobanți - Arad ........................................................17

OAMENILivada de la 1 Decembrie: succesul unei afaceri de familie .................................................................................................22Crama din centrul Aiudului ...................................................................................................................................................25

EXPERIENŢEFerma mea: 20 de hectare de livadă ecologică de mere, la Cheresig - Bihor....................................................................27Afacerea mea: Mierea, un dulce de milioane de euro .......................................................................................................30Comunitatea mea: Căpșunile din Oltenia de sub munte - Asociația județeană a cultivatorilor de căpșuni, arbuști și pomi fructiferi Vâlcea .........................................................................................................................................................34

LEADER LA ZIAsociația Grupul de Acțiune Locală „Valea Cricovului” .......................................................................................................38

ŞTIRI ŞI EVENIMENTEProceduri de achiziții on-line pentru beneficiarii privați ai fondurilor europene ..............................................................42APIA eliberează adeverințe pentru crescătorii de păsări .....................................................................................................43MADR a publicat Anexa II privind zonarea pomiculturii ....................................................................................................44

MEMBRII RNDR SE PREZINTĂInstitutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketingul Produselor Horticole - Horting ..................45Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea .......................................................................................49

România Rurală – nr. 22

2 3

Pomicultura se poate face și pe suprafețe mai mici, după cum veți ve-dea în rândurile din acest număr. În general, la pomi, o exploatație de 15 ha este foarte bună, rentabilă, iar la arbuști fructiferi – una de 5 ha.

Important este ca proiectele să fie gân-dite la dimensiuni de exploatații care să poată să valorifice la maximum toa-tă mecanizarea din pomicultură.

O plantație pomicolă poate să asigu-re atât o alimentație sănătoasă, cât și profit.

Viviana Vasile, Team Leader al pro-iectului „Înființarea și Sprijinirea Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală

pomicultura noastră beneficiază de fonduri europene pentru moderniza-rea și înființarea de livezi.

Programul de reconversie în pomi-cultură are prevăzute fonduri totale de 320 de milioane de euro, din care 40 de milioane de euro pentru pre-lucrarea și comercializarea produse-lor. Prin acest subprogram, Ministerul Agriculturii consideră că pot fi rea-bilitate aproximativ 35.000 ha de plantații pomicole. MADR și-a pro-pus ca, până la sfârșitul anului 2020, România să mărească suprafața cu li-vezi, de la aproximativ 159.000 ha în prezent, din care 83.000 ha sunt în de-clin, la 194.000 de hectare. Specialiștii consideră că ținta este realizabilă.

Programul de restructurare din po-micultură e planificat să acopere toate problemele sectorului, cu componente de plantare, dar și de organizare, de-pozitare, condiționare, marketing, va-lorificare. Sumele alocate vor putea fi folosite pentru înființarea plantației, producția de material săditor, siste-mul de susținere și de irigații, dotarea cu utilaje, depozitarea și procesarea producției.

A fost realizat chiar un studiu la ni-vel național prin care sunt identificate bazinele potențiale în fiecare județ, în funcție de tradiția pomicolă a zonei și de condițiile pedoclimatice specifice. Astfel, solul și clima trebuie să cores-pundă cu caracteristicile materialu-lui săditor.

Este bine ca toți cei care vor să facă proiecte pentru atragerea fondurilor europene în pomicultură să se docu-menteze, pentru că în România, susțin specialiștii, există studii de sortiment care recomandă anumite soiuri de înmulțire. Atunci când își comandă material săditor, beneficiarii fonduri-lor europene trebuie să se documente-ze, să apeleze, de pildă, la cercetătorii români care au realizări foarte bune.

Tuturor ne plac fructele și toți le con-sumăm sub diferite forme. În ultimii ani, se remarcă o preocupare a consu-matorului român față de hrană, de o alimentație sănătoasă. În același timp, se observă în rândul românilor dorința de a consuma alimente produse în țara noastră. Toate aceste aspecte încura-jează întreaga industrie de profil, de la fermier până la marile lanțuri de magazine, care își doresc pe raft pro-duse românești.

Revenind la fructe, pomicultura din România a stagnat după 1990. Și asta din cauza lipsei banilor care ar fi putut susține investițiile în domeniu, având în vedere că plantațiile de pomi intră pe rod în anul 2, 3, chiar 5. Prin urma-re, pomicultorul trebuie să investească resurse câțiva ani și abia apoi începe să producă, să amortizeze investiția și, într-un final, să și câștige dintr-o asemenea afacere.

Astăzi, la nivel național predomină culturile de prun și măr, mare par-te fiind în sistem clasic, mai puțin în exploatare intensivă și foarte puțin în plantații moderne.

E drept că, din 1990 și până acum, s-au făcut investiții în pomicultura românească, însă prea puține. Sunt oameni care au reușit să păstreze vechi plantații și să le modernizeze, după cum veți citi în paginile revistei noastre. În toți acești ani, s-au accesat fonduri europene pentru a dezvolta mici plantații pomicole. Fiind totuși un domeniu care necesită resurse fi-nanciare substanțiale, lucrurile n-au fost atât de simple ca în alte sectoa-re ale agriculturii, mai ales că piața fructelor și a produselor pe bază de fructe a luat amploare abia în ultima vreme. De pildă, pentru pomicultori, sucul de mere a devenit o oportuni-tate, aceștia apucându-se să facă su-curi naturale.

Acum, prin noul Program Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020,

Pomicultura, o industrie care e pe cale să renască

Editorial


4 5

marketing (de exemplu: rulote alimentare);

• investiții care vizează îmbunătățirea performanțelor de mediu ale exploatațiilor po-micole (creșterea eficienței energetice a clădirilor, achiziționarea de instalații de producere a energiei regenerabile la nivelul exploatației**);

• împrejmuirea suprafețelor pe care se realizează investiția și drumuri de exploatare;

• completarea golurilor cu puieți în plantațiile de pomi și arbuști (re-plantare) ;

modernizarea sistemelor de depo-zitare, condiționare și ambalare și a unităților de procesare la nivelul exploatației;

• achiziționarea, inclusiv prin leasing, de mașini/utilaje și echi-pamente noi, în limita valorii de piață a bunului respectiv;

• achiziționarea, inclusiv prin lea-sing, de mijloace de transport compacte, frigorifice, în scopul comercializării produselor în ca-drul lanțurilor scurte;

• amenajarea, construcția, dotarea spațiilor de desfacere din cadrul exploatației și alte activități de

Ce fel de investiții se pot realiza și cum sunt alocate sumele?

Romulus Duică: Prin subprogramul pomicol se pot sprijini investițiile în modernizarea exploatațiilor pomicole, atât prin achiziționarea de mașini și utilaje, cât și prin înființarea de noi li-vezi și/sau replantarea cu material bi-ologic de înaltă calitate a livezilor deja existente, care au ajuns la sfârșitul pe-rioadei de exploatare, crearea sau mo-dernizarea de depozite, unități de pro-cesare, instalații de sortare, calibrare, condiționare etc.

Alocarea pe măsuri este următoarea: 260 mil. (4.1a), 40 mil. (4.2a), 5 mil. (9a), 6 mil. (16.1a), 9 mil. (16.4a).

Cine sunt beneficiarii eligibili?

Romulus Duică: Beneficiarii sub-programului pomicol sunt fermierii, grupurile de producători, cooperati-vele și parteneriatele constituite în ca-drul submăsurilor 16.1a și 16.4a.

Ce fel de cheltuieli sunt eligibile?

Romulus Duică: Cheltuielile eligi-bile prin subprogramul pomicol sunt:

• reconversia plantațiilor exis-tente, inclusiv costurile pentru defrișare, materiale de plantare, sisteme de susținere, pregătirea solului, lucrări de plantare, siste-me de protecție pentru grindină și ploaie, echipamente de irigații la nivelul exploatațiilor;

• înființarea de plantații pomicole, inclusiv costurile pentru materiale de plantare, sisteme de susținere, pregătirea solului, lucrări de plan-tare, sisteme de protecție pentru grindină și ploaie;

• înființarea de pepiniere pen-tru producerea de material de înmulțire și material de plantare fructifer, inclusiv costurile pen-tru materiale de plantare, sisteme de susținere, pregătirea solului, lucrări de plantare, plase anti-grindină etc.;

• înființarea, extinderea și/sau

În vechiul PNDR, pomicultura nu a fost prinsă ca măsură dis-tinctă și nici nu a funcționat o măsură specială, așa cum a fost și este cazul în viticultură. Ce a determinat apariția în PNDR 2014-2020 a unui subprogram special dedicat pomiculturii?

Romulus Duică: În urma analizei efectuate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a fost constata-tă situația dificilă în care se află sec-torul pomicol. Soluția cea mai potri-vită pentru creșterea competitivității sectorului este reprezentată de acor-darea sprijinului într-un mod inte-grat, iar subprogramul pomicol asi-gură acest lucru.

De ce nu s-a realizat în pomicul-tură o reconversie și restructu-rare, precum cea din viticultură?

Romulus Duică: Nu a fost efectu-ată o reconversie simplă, ca în cazul viticulturii, pentru că sectorul pomi-col poate fi revigorat doar printr-un pachet complet de măsuri, care să in-tegreze producția cu procesarea, să promoveze inovarea, cooperarea și asocierea și să conducă la obținerea de produse cu valoare adăugată mare.

Ce prevede acest subprogram po-micol? Care sunt măsurile lui?

Romulus Duică: Subprogramul po-micol conține următoarele măsuri/ submăsuri și anume:

Măsura 4 – Investiții în active fizice:

- 4.1a - Investiții în exploatații pomicole;

- 4.2a - Investiții în procesarea/marketingul produselor din sec-torul pomicol;

Măsura 9 – Grupuri de producători

- 9a – Înființarea Grupurilor de producători în sectorul pomicol

Măsura 16 - Cooperare

- 16.1a Sprijin pentru înființarea și funcționarea grupurilor operaționale (GO), dezvoltarea

de noi proiecte-pilot, produse și procese

- 16.4a Sprijin pentru cooperarea orizontală și verticală între acto-rii din lanțul de aprovizionare;

Ce fonduri sunt alocate?

Romulus Duică: Alocarea tota-lă a subprogramului tematic pomi-col este de 320 de milioane de euro (contribuție UE).

Romulus Duică, Director General Adjunct - Direcția Generală Dezvoltare Rurală, Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală: „Subprogramul pomicol este soluția pentru creșterea competitivității sectorului”

Interviu


6 7

• investiții realizate de tinerii fer-mieri, cu vârsta sub 40 de ani la data depunerii cererii de finanțare (așa cum sunt definiți la art. 2 din Regulamentul 1305/2013 sau ca-re s-au instalat în ultimii cinci ani, anterior solicitării sprijinu-lui, conform Anexei II a aceluiași regulament )*;

• investiții colective** și proiecte integrate;

• operațiuni sprijinite în cadrul Parteneriatului European pentru Inovare (PEI);

• investiții legate de operațiunile prevăzute la art. 28 (Agromediu) și art. 29 (Agricultură ecologi-că) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;

• zone care se confruntă cu con-strângeri naturale și cu alte constrângeri specifice, menționate la articolul 32.

Ferme mari:

• Intensitatea sprijinului este de 50% din totalul cheltuielilor eligi-bile, fără a depăși:

- 600.000 euro în cazul investițiilor în activitatea de producție (utilaje, înființare, reconversie etc.);

- 900.000 euro pentru investițiile care conduc la un lanț alimentar integrat, la nivelul exploatației agri-cole (producție, procesare, comercializare).

Obținerea de material de înmulțire și material de plantare fructifer

• Intensitatea sprijinului este de 50% din totalul cheltuielilor eligi-bile, fără a depăși: - 600 000 de euro în cazul

investițiilor în activitatea de producție (utilaje, înființare).

În cazul fermelor mici și medii, pentru obținerea de material de înmulțire și material de plantare fructifer, inten-sitatea sprijinului nerambursabil se va putea majora cu 20 de puncte pro-centuale, însă rata maximă a spriji-nului combinat nu poate depăși 90%, pentru:

Care sunt sumele și ratele de sprijin aplicabile în cadrul aces-tei măsuri?

Romulus Duică: Sunt împărțite în mai multe categorii, astfel:

Ferme mici

• Intensitatea sprijinului este de 50% din totalul cheltuielilor eligi-bile, fără a depăși: - 100.000 euro pentru achiziții

simple; - 300.000 euro în cazul

investițiilor în activitatea de producție (utilaje, înființare, reconversie etc.);

- 450.000 euro pentru investițiile care conduc la un lanț alimentar integrat, la nivelul exploatației agri-cole (producție, procesare, comercializare).

Ferme medii:

• Intensitatea sprijinului este de 50% din totalul cheltuielilor eligi-bile, fără a depăși: - 200.000 euro pentru

investițiile care presupun achiziții simple;

- 7000 euro SO în cazul culturii de căpșuni în câmp și în spații protejate;

- 6000 euro SO în cazul produ-cerii de material de înmulțire și material de plantare fructifer;

- 3000 euro SO pentru toate celelalte specii și sisteme de cultură.

Acestea sunt câteva dintre condiții, ele pot fi găsite în detaliu, alături de altele, în fișa tehnică a măsurii, care este publicată pe site-ul ministerului.

După ce principii sunt stabilite criteriile de selecție?

Romulus Duică: Criteriile de selecție sunt stabilite pe baza principiilor de selecție existente în fișele măsurilor. Aceste principii au fost determinate ca urmare a analizei sectorului, nevoilor și soluțiilor identificate și vor avea că efect maximizarea impactului sprijinu-lui acordat asupra sectorului.

• conformarea cu standardele Uniunii Europene;

• achiziționarea sau dezvoltarea de software și achiziționarea de brevete, licențe, drepturi de au-tor, mărci, în conformitate cu la art. 45 (2) (d) din Regulamentul 1305/2013;

Ne puteți da câteva exemple de condiții de eligibilitate?

Romulus Duică: În primul rând, solicitantul trebuie să se încadre-ze în categoria beneficiarilor eligi-bili și să demonstreze capacitatea de asigurare a cofinanțării investiției. Totodată, investiția trebuie să se în-cadreze în cel puțin unul dintre tipu-rile de sprijin prevăzute prin submă-sură. Alte condiții de eligibilitate pe care potențialul beneficiar trebuie să le respecte sunt:

• Viabilitatea economică a investiției trebuie să fie demonstrată în

baza prezentării documentației tehnico-economice.

• Investiția va respecta cerințele privind conformarea cu standar-dele impuse de legislația națională și europeană;

• Investiția trebuie realizată doar în unitățile teritorial administrative prezente în anexa II a STP și tre-buie să respecte zonarea speciilor, exceptând cultura de căpșuni în sere și solarii;

• În cazul înființării și/sau recon-versiei, solicitantul trebuie să utilizeze doar material fructifer din categoria biologică certificată;

• În cazul pepinierelor, solicitantul se angajează că materialul re-zultat va fi material fructifer din categoria biologică certificată;

• Exploatația trebuie să respecte di-mensiunile economice viabile, de minimum 8000 euro SO;

• Suprafața înființată/replantată prevăzută prin proiect trebuie să fie echivalentă cu minimum:

* Nu se aplică investițiilor efectuate de formele asociative. ** Se aplică doar pentru investițiile efectuate de formele asociative.


8 9

de utilaje noi, instalații, echipa-mente și mijloace de transport specializate, în scopul colectării materiei prime;

• achiziționarea, inclusiv în leasing, de mijloace de transport specia-lizate, în scopul comercializării produselor din fructe în cadrul lanțurilor scurte;

• investiții în energie regenerabilă pentru uz propriu și/sau eficiență energetică, sisteme de econo-misire a apei și în tehnologii de eliminare a deșeurilor în unitatea proprie.

• Cheltuieli generate de îmbunătățirea controlului intern al calității și conformarea cu no-ile standarde impuse de legislația europeană pentru prelucrarea și comercializarea produselor agro-alimentare.

• Cheltuieli cu activități de marketing.

• Cheltuieli generate de investițiile în active necorporale.

Care este ținta acestui program? (care este suprafața pomicolă preconizată prin subprogramul pomicol? Ce cantitate de fructe se estimează că va fi procesată?)

Romulus Duică: Suprafața pomi-colă existentă este de aproximativ 159.000 de hectare, iar prin subpro-gram se mai poate sprijini înființarea sau reconversia a aproximativ 35.000 de hectare, însă această suprafață este strâns corelată cu dimensiunea investițiilor realizate de beneficiari în cadrul exploatației.

În ceea ce privește cantitatea de fructe procesate, nu aceasta este importan-tă, ci produsele obținute și destinația lor (autoconsum sau comercializare). Astfel, scopurile principale ale spriji-nirii procesării sunt creșterea calității produselor, obținerea de produse cu valoare adăugată mare, creșterea și diversificarea veniturilor fermierilor etc. Creșterea cantității de fructe pro-cesate este doar un efect secundar al țintelor menționate anterior.

de 1.500.000 euro pentru investițiile care conduc la un lanț alimentar in-tegrat (colectare, sortare, depozitare, ambalare, procesare).

Cheltuieli eligibile specifice sunt următoarele:

• înființarea, extinderea și moder-nizarea unităților ce colectează, condiționează și/ procesează ma-terie primă provenită din sectorul pomicol;

• achiziționarea, inclusiv în leasing,

Cine sunt beneficiarii submăsu-rii 4.2a și cum pot accesa?

Romulus Duică: Beneficiarii sub-măsurii 4.2a sunt întreprinderile, gru-purile de producători și cooperativele.

Care sunt cheltuielile eligibile și până la ce valoare pot ajunge investițiile?

Romulus Duică: Sprijinul maxim acordat prin această submăsură este

- 250.000 euro pentru investițiile care presupun achiziții simple;

- 750.000 euro în cazul investițiilor în activitatea de producție (utilaje, înființare și reconversie);

- 1.050.000 euro pentru investițiile care conduc la un lanț alimentar integrat, la nivelul exploatației agri-cole (producție, procesare, comercializare).

Intensitatea sprijinului nerambursa-bil se va putea majora cu 20 de pro-cente, pentru:

• operațiuni sprijinite în cadrul PEI.

Forme asociative

Intensitatea sprijinului este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, fără a depăși:

• 350.000 euro pentru investițiile care presupun achiziții simple;

• 750.000 euro în cazul investițiilor în activitatea de producție (utilaje, înființare și reconversie);

• 1.050.000 euro pentru investițiile care conduc la un lanț alimentar integrat, la nivelul exploatației agricole (producție, procesare, comercializare).

Intensitatea sprijinului nerambursa-bil se va putea majora cu 20 de punc-te procentuale, însă rată maximă a sprijinului combinat nu poate depăși 90%, pentru:

• investiții colective și proiecte integrate;

• operațiuni sprijinite în cadrul PEI;

• investiții legate de operațiunile prevăzute la art. 28 (Agromediu) și art. 29 (Agricultură ecologi-că) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;

• Zone care se confruntă cu con-strângeri naturale și cu alte constrângeri specifice, menționate la articolul 32.

Ce prevede măsura de sprijin pentru procesarea și market-ingul fructelor și al produselor din fructe?

Romulus Duică: În cadrul sub-măsurii 4.2a, sprijinul se acordă întreprinderilor pentru investiții corporale și necorporale în procesarea / marketingul produse-lor din fructe pentru:

• modernizarea și crearea de unități de procesare și comercializare;

• introducerea de noi tehnologii pentru dezvoltarea de noi produse și procese tehnologice;

• creșterea valorii adăugate a pro-duselor din sectorul pomicol;

• îmbunătățirea controlului intern al calității;

• creșterea numărului de locuri de muncă;

• scăderea consumului de energie și a emisiilor de GES.


10 11

producerea materialului săditor pomi-col certificat, organizarea, amenajarea și ameliorarea terenurilor, înființarea, organizarea și exploatarea plantațiilor pomicole.

Aceeași instituție, în care se fac cerce-tări de specialitate, furnizează servi-cii științifice și tehnologice agenților economici sau oricăror beneficiari interesați, dar și expertize de speci-alitate, prestații privind înființarea și exploatarea plantațiilor pomicole.

De mai mulți ani, institutul elaborea-ză, la cerere și contra cost, studii de fe-zabilitate și de marketing și efectuează analize și teste în domeniul activității pomicole.

Zona dispune de condiții climatice ex-celente pentru cultura pomilor; tem-peratura medie multianuală este de 9,7°C, temperatura maximă absolută, de 38,8°C, iar cea minimă absolută, de –24,4°C; suma precipitațiilor anuale este de 663,3 mm.

Primele înghețuri de toamnă apar la sfârșitul lunii octombrie, iar ultime-le se înregistrează până în a doua de-cadă a lunii aprilie și în mod cu totul accidental mai târziu.

Fructe de cea mai bună calitate, obiectiv de seamă al cercetării științifice

Chiar de la începuturi, Institutul a fost înființat în scopul desfășurării activității de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică în domeniul pomicol, al participării la elaborarea strategiei de dezvoltare a domeniului și la realizarea cu prioritate a obiecti-velor științifice și tehnologice.

Cercetarea științifică de bază este în prezent orientată și realizată în scopul creșterii nivelului cunoștințelor în do-meniul propriu și în domenii conexe ale științei și tehnicii.

În domeniul pomiculturii, obiectivul este crearea de soiuri noi și clone de pomi, ameliorarea sortimentului ac-tual, dar și organizarea, amenajarea și ameliorarea terenurilor pentru po-micultură. Obiectivele constante sunt producerea materialului săditor pomi-col liber de viroze, din categorii biolo-gice superioare, producerea de fructe, protecția mediului înconjurător în le-gătură cu activitatea pomicolă, căuta-rea de metode de analiză și investigare în pomicultură etc.

În ceea ce privește cercetarea aplica-tivă, aceasta are ca obiectiv realizarea de modele și poligoane experimentale, stații pilot, perfecționarea metodelor, tehnologiilor și creațiilor existente.

Tot în domeniul cercetării aplicative se au în vedere elaborarea tehnolo-giilor de cultură a pomilor fructiferi,

Despre începuturi

Sub conducerea academicianului pro-fesor T. Bordeianu, în anul 1967 a fost înființat actualul Institut de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești - Mărăcineni, în județul Argeș.

Primul sediu al institutului a fost stabilit în comuna Micești, situată la km11 pe DN7, ce face legătura între Pitești și Câmpulung Muscel, după nu-mai patru ani mutându-se în actuala clădire. La zece ani de la înființare, în anul 1977, Institutul de Cercetare și Producție pentru Pomicultură, cum se numea atunci, a fost transformat în „Trustul de Cercetare, Proiectare, Inginerie Tehnologică și Producție Pomicolă”, cu sediul tot la Pitești – Mărăcineni, iar numărul stațiunilor pomicole din subordine a crescut la 26.

În această formă s-a reușit o coordo-nare integrată a activității din pomi-cultura românească prin sectoarele de bază ale acestei noi unități: cer-cetare, proiectare, producție și dez-voltare. Sub această formă, trustul a funcționat până în anul 1979, când la Pitești – Mărăcineni, în cadrul Institutului de Cercetare și Producție pentru Pomicultură, singurele sec-toare care s-au păstrat au fost cerce-tarea și proiectarea. După anul 1990, la Institutul de Cercetare și Producție pentru Pomicultură s-a desfășurat, în principal, activitatea de cercetare, în cadrul celor șapte stațiuni pomicole care au mai rămas.

Determinarea în spațiul geografic

Arealul Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Mărăcineni a fost ales după prospecțiuni amănunțite, fiind am-plasat în centrul Subcarpaților

Meridionali, pe teritoriul județului Argeș, în partea de nord a munici-piului Pitești, în comuna Mărăcineni, la circa șapte kilometri distanță de reședința municipiului. Câmpurile ex-perimentale au fost stabilite după cri-terii strict științifice, fiind amplasate atât în preajma sediului institutului, cât și la fermele proprii de la Colibași și Leordeni, coordonatele geografi-ce fiind 44°51’30” latitudine nordi-că și 24°52’ longitudine estică, adică distanță relativ egală față de Ecuator și Polul Nord. Relieful este variat, de la

plat cu o altitudine de 287 de metri în zona municipiului Pitești, până la co-linar având altitudinea de 800 de me-tri la bază, în zona localității Bilcești.

Solul și clima

Tipul de pământ al fermelor institu-tului este predominant din categoria solurilor brune, pornind de la luviso-luri la soluri brune erodate, coluviale și aluviale, cu conținut mediu sau re-dus de humus.

Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Mărăcineni - păstrătorul pomiculturii românești

adaptate condițiilor specifice arealelor din zonele de activitate, retehnologiza-rea și modernizarea întreprinderilor și unităților economice din pomicul-tură și producerea materialului sădi-tor pomicol.

Cercetarea științifică a institutului are în vedere elaborarea de studii, strate-gii, diagnoze și prognoze privind dez-voltarea științei și tehnologiei în po-micultură. Atât cercetarea fundamen-tală, cât și aplicativă desfășoară o ac-tivitate constantă pentru producerea și valorificarea materialului săditor pomicol. În același timp se desfășoară și activități conexe procesului de cer-cetare-dezvoltare, prin acordarea de asistență tehnică și consultanță în

Dezvoltare rurală


12 13

simpozioane din diferite țări, în ca-drul cărora au fost prezentate și re-zultatele cercetărilor proprii.

În ultimii ani, s-au stabilit parteneri-ate cu firme din UE, având drept scop valorificarea la nivel european a unor creații biologice noi (soiuri și portal-toaie). Institutul a intensificat schim-bul de informații și material biologic cu unități care au preocupări similare, pe plan european și mondial.

Efortul cercetătorilor ICDP a fost răs-plătit prin recunoașterea pe plan in-tern ca furnizor de rezultate de cerce-tare în domeniul pomiculturii (soiuri, portaltoaie, tehnologii etc.) și princi-pal ameliorator de soiuri și portaltoa-ie pomicole pentru majoritatea spe-ciilor pomicole de climat temperat. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a declarat Institutul ca păstră-tor al categoriei biologice PRE BAZĂ

modernizate la nivel internațional. A elaborat, editat și difuzat rezultatele științifice prin materiale tipărite, au-dio și vizuale.

Pentru practicienii în domeniul po-micol au fost realizate loturi demon-strative, cu efect imediat asupra fermierilor din domeniul pomicol. Noile creații ale cercetării științifice de la Mărăcineni au fost introdu-se în Catalogul oficial al soiurilor și în Registrul Național al Brevetelor. Aceste soiuri sunt menținute, asigu-rându-se materialul necesar pentru multiplicare.

Tot pentru punerea în valoare a re-zultatelor cercetării științifice au fost organizate numeroase simpozioane, workshop-uri etc. S-a acordat o atenție deosebită diseminării rezultatelor cer-cetării științifice pe plan internațional, prin participarea specialiștilor la

Tot aici, la Mărăcineni, are loc proce-sul de formare și specializare a cerce-tătorilor și a cadrelor de specialitate în domeniul propriu de activitate, orga-nizându-se cursuri de tehnică experi-mentală pomicolă, control al calității produselor pomicole, doctorate, spe-cializări și stagii de documentare și perfecționare în țară și străinătate. În conformitate cu tematica în dome-niul pomiculturii, institutul a stabi-lit și consolidat relații de cooperare științifică internațională cu institute de cercetare și învățământ.

Punerea în valoare a rezultatelor cercetării, dezvoltării și inovării

Pentru o mai bună cunoaștere în teri-toriu, institutul a multiplicat și difu-zat în zona producției creațiile biolo-gice, secvențele și tehnologiile noi și

și BAZĂ pentru plantele pomicole (în Catalogul Oficial al soiurilor de plante de cultură din România).

Anul trecut, pe 30 iulie, în ca-drul unui eveniment, conducerea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (ICDP) Pitești-Mărăcineni a arătat rezultatul aplicării unei tehnologii eficiente de protecție a culturii de măr.

Cu această ocazie, dr. ing. Mihail Coman, director general, a subliniat importanța cercetării pomicole în con-textul economic al României, făcând un bilanț al acestui domeniu:

„În momentul de față, ne confrun-tăm cu un declin în ceea ce înseamnă potențialul pomicol al României, mul-te dintre plantații fiind îmbătrânite și compromise. Experții și cercetătorii științifici de la Institutul de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Mărăcineni au formulat, de-a lungul timpului, mul-te propuneri privind realizarea de plantații noi, în funcție de specificul fiecărui bazin pomicol. O altă prio-ritate a noastră, ca institut, pentru perioada 2014-2020 va fi asigura-rea materialului de plantare pentru realizarea noilor livezi. Trebuie sub-liniat că producția de fructe realiza-tă în România nu reflectă potențialul real al țării, principalele cauze fiind determinate de faptul că 90% dintre ferme sunt de subzistență, având sub 2-3 hectare, deși ar trebui să existe ferme viabile de 20-30 de hectare. De asemenea, există un grad redus de do-tare a exploatațiilor cu mijloace tehni-ce moderne de producție și recoltare. De reținut este că România are aloca-tă o sumă de 8,128 miliarde de euro din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), pentru următorii șapte ani. Sperăm ca noul PNDR, care alocă o sumă de 260 mi-lioane de euro pentru modernizarea și reconversia plantațiilor pomico-le, estimate să ajungă la 194.000 de hectare, și alte 40 de milioane de euro pentru procesarea fructelor, să aibă un efect pozitiv în relansarea acestui sector.Este clar că în următoarea pe-rioadă va demara programul de plan-tare masivă, iar ICDP Mărăcineni are

un rol important în acest sens. Astăzi sunt bucuros că institutul nostru este implicat în trei acțiuni, iar prima vi-zează evenimentul organizat de com-pania Adama Agricultural Solutions, fosta Makhteshim Agan, a cărei isto-rie în piața agricolă românească are peste 20 de ani. În cadrul institutu-lui, compania Adama Agricultural

Solutions, cu un interes deosebit pen-tru culturile pomicole, a investit într-un program de tratament complet pe o parcelă de 4,5 ha de cultură de măr cu vârstă înaintată. De peste 40 de ani, ICDP Mărăcineni a făcut eforturi mari, investind multă știință în ame-liorarea genetică privind rezistența la rapăn”.


14 15

Momente importante ale pomiculturii în România

După cel de-al Doilea Război Mondial, regimul instalat în România s-a re-marcat prin nedreptățile sociale pe care le-a generat (naționalizarea, cooperativizarea agriculturii etc). Paradoxal însă are loc consolida-rea bazinelor și centrelor pomico-le prin înființarea de sute, sau chiar mii de hectare de plantații pomicole, inițial în sistem clasic, apoi intensiv și super-intensiv.

Odată cu extinderea plantațiilor pomi-cole, au fost redate pomiculturii dea-lurile țării noastre prin amenajarea terenurilor în pantă sub formă de te-rase și plantarea pomilor pe direcția curbelor de nivel. Un moment im-portant în consolidarea pomiculturii românești a fost înființarea în anul 1967, sub conducerea acad. prof. T. Bordeianu, a Institutului de Cercetare și Producție pentru Pomicultură, cu sediul în comuna Micești, județul Argeș. Specialiști de seamă dedicați științei pomicole au reușit să deter-mine guvernanții vremii ca, în 1977, Institutul de Cercetare și Producție pentru Pomicultură să fie transformat în „Trustul de Cercetare, Proiectare, Inginerie Tehnologică și Producție Pomicolă” cu sediul la Pitești – Mărăcineni, iar numărul stațiunilor pomicole a crescut la 26.

După cum explică dr. ing. Ilarie Isac, prin această organizare au fost aduși în

fi comparate cu cele actuale, pornind de la actuala repartiție în teritoriu. Și atunci, ca și în zilele noastre, pomii se cultivau mai mult în zonele deluroase – leagănul dintotdeauna al speciilor pomicole sălbatice.

Moment extrem de important pentru pomicultura românească este cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când a început organizarea pomicultu-rii. În această perioadă s-au importat sâmburi și semințe de pomi, material săditor pomicol, mai ales din Franța, Germania și Belgia.

În 1852 s-a înființat la Pantelimon, „Școala de Agricultură“, care în 1853 s-a transformat în „Institutul de agri-cultură”, iar în 1867, în „Școala cen-trală de agricultură și silvicultură”. În 1869, P.S. Amelion publică „Manualul de Agricultură” și I. Hentescu (1871) publică „Pomologia, soiuri și agroteh-nicia”. În 1937 se creează Institutul de Cercetări Agronomice al României și se înființează primele Stațiuni de Cercetare (Strehaia și Fălticeni).

venețian Matei de Murano, chemat la Curtea lui Ștefan cel Mare (1502); Walter Baltazar (1595), istoriogra-ful vieții lui Mihai Viteazul; arhiepi-scopul catolic Marc Boudinus (1646); Paul de Allep, însoțitorul patriarhului Macarie, în vizita acestuia la mănăsti-rea Galata din Iași (1650 – 1660), care au remarcat în mod special faptul că pe dealurile Moldovei se găsesc nu li-vezi, ci păduri întregi de pomi.

Încă din secolul al XVII-lea este ates-tată intervenția ocârmuirii în prote-jarea și dezvoltarea pomiculturii. Un exemplu este pravila lui Vasile Lupu care glăsuia așa: „Cei care vor intra în vie sau pomet să mănânce numai poa-me, să nu fie certați [...], iar cei care vor tăia pomii să fie certați ca niște tâlhari”.

Începând cu epoca feudală, pomicul-tura a cunoscut o dezvoltare însemna-tă în Transilvania. De aici se aduceau în Moldova și Țara Românească „pomi rari și fructe uscate”.

Suprafețele plantațiilor pomicole din trecut, de pe teritoriul României, pot

fructiferi. Migrațiile populațiilor no-made (tătarii, secolele XIII-XIV), apoi dependența de imperiul Otoman (se-colele XV – XIX) au avut consecințe nefaste asupra întregii vieți sociale și economice și implicit, asupra pomicul-turii, care devenise una dintre sursele de trai ale populației și de acoperire a birurilor.

Începând din al XV-lea veac, s-au păs-trat numeroase hrisoave domnești pri-vind tranzacțiile între diverși negus-tori prin care unor mănăstiri sau per-soane, alături de moșii sau clădiri, li se atribuiau și livezi.

Mai târziu, numeroși cronicari ro-mâni, domnitori cum ar fi Petre Șchiopu și istoriografi sau călători străini consemnează în scrierile lor, tot mai des și mai elogios, bogăția în „pometuri”, cum se numeau grădi-nile cu pomi fructiferi din Moldova și Țara Românească. Dintre aceștia, îi menționăm pe următorii: medicul

și instalații perfecționate. Cu toate că din perioada migrațiilor popoarelor avem puține mărturii, unii istorici și cercetători români consideră că, în această epocă, viticultura și pomicul-tura constituiau ocupații principale ale strămoșilor noștri. Numeroase docu-mente atestă dezvoltarea viticulturii și pomiculturii în Evul Mediu.

Pomicultura pe teritoriul României a fost practicată din timpuri foarte în-depărtate. Astfel, populațiile din ba-zinul Carpatic au selecționat și ame-liorat din flora spontană numeroase plante locale și toate speciile de pomi

Pomicultura, ocupație principală a strămoșilor

Cele două îndeletniciri ancestrale, cul-tivarea viței-de-vie și a pomilor fructi-feri, au cunoscut o dezvoltare deosebi-tă în epoca romană. Denumirile popu-lare și științifice ale principalelor so-iuri de pomi fructiferi (măr, păr, cais, piersic, nuc, gutui, prun, alun etc.) au la origine limba latină. Se consideră că rolul romanilor în dezvoltarea viti-culturii și pomiculturii ar fi constat în mărirea suprafețelor cultivate, intro-ducerea de noi soiuri de viță-de-vie și pomi fructiferi, realizarea unor unelte

Trecut, prezent și viitor în pomicultura românească

Originile cultivării viței-de-vie și a pomilor fructiferi pe teritoriul actual al României datează din timpuri străvechi, chiar din neolitic. Unele din-tre cele mai vechi dovezi legate de practicarea celor două ocupații au fost găsite în localitatea Teiu din județul Argeș, un areal arheologic al cultu-rii Gumelnița. Obiectele găsite aici arată că locuitorii care aveau locuințe de suprafață se ocupau cu creșterea animalelor, cultivarea pământului și meșteșugurile casnice, precum olăritul, torsul, țesutul.


16 17

mijloacelor de combatere integrate”; „Punerea în valoare a solurilor acide slab productive din zonele submonta-ne prin cultura ecologică a afinului cu tufă înaltă și cu grad scăzut de chimi-zare a coacăzului”. Seria exemplelor ar putea umple pagini întregi.

Revitalizarea livezilor prin PNDR 2014-2020

Viitorul pomiculturii românești a în-ceput să se contureze în mod clar oda-tă cu includerea pomiculturii într-un plan vast de reconversie, asemănător celui de care a beneficiat și sectorul vitivinicol.

Potrivit datelor preliminare, din fon-durile europene disponibile în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pomicultura va primi în jur de 320 de milioane de euro. Prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, se urmărește și revitalizarea pomiculturii în România.

producție funcționarii direcției de spe-cialitate. S-a reușit, astfel, o coordona-re integrată a întregii activități din po-micultura românească prin sectoarele de bază ale acestei noi unități: cerceta-re, proiectare, producție și dezvoltare. Trustul a funcționat sub această for-mă până în anul 1979, când, în cadrul Institutului de Cercetare și Producție pentru Pomicultură, activitățile s-au limitat la cercetare și proiectare. După anul 1990, la Institutul de Cercetare și Producție pentru Pomicultură s-a desfășurat, în principal, activitatea de cercetare și îndrumarea acestei activități în cadrul celor șapte stațiuni pomicole care au mai rămas. În forma actuală de organizare si odată cu in-trarea României în UE, activitatea de cercetare științifică s-a desfășurat în mare parte prin elaborarea unor pro-iecte necesare dezvoltării și moderni-zării sectorului pomicol din România. Dintre proiecte amintim: „Creșterea producției și calității prunelor sub as-pectul pagubelor produse de insectele dăunătoare la fructe, prin utilizarea

Ideea i-a venit din adolescență

Cu meseria s-a întâlnit încă din co-pilărie, chiar dacă părinții lui nu erau pomicultori, dar mergea des vara la plantația din comuna natală Dorobanți - plantație care ținea de Lipova, unde a deslușit primele tai-ne ale livezii. Prin clasa a noua sau a zecea, spune că a observat că la piață puieții aveau prețul dublu față de cel de la pepinieră și atunci i-a încolțit ide-ea de a face o afacere din asta. După revoluție, începând de prin 1993, a în-ceput să facă mic comerț: cumpăra de la pepiniera de la Dorobanți și mer-gea cu pomii la piață. După doi ani, întărindu-și motivația, s-a gândit că ar fi și mai profitabil dacă ar produce chiar el puietul și atunci a început în-cet, încet să cultive în grădină.

Agricultura se face pe orice suprafață: pepiniera de un hectar din Dorobanți - Arad

Atunci când vorbim despre

agricultură, ne grăbim să pu-

nem multe cifre în fața cuvân-

tului «hectare». Chiar și le-

gumicultura devine eficien-

tă când se face pe suprafețe

mai mari. Iosif Sarusi din

Dorobanți, Arad, a reușit să

facă agricultură pe un hectar.

Are 12 specii de pomi fructi-

feri și câteva de arbuști. Nu

este nevoie să ai mult teren ca

să te apuci de agricultură.


18 19

Încrederea se câștigă cu onestitate

A continuat o vreme să meargă tot la piață cu ce cultiva. Producea și vin-dea câteva sute de pomi pe sezon. Nu i-a fost ușor, erau perioade în care nu apuca să mai doarmă: noaptea sco-tea pomii și ziua mergea cu ei la piață. Onestitatea cu care a făcut comerț a dat până la urmă roade. Faptul că pe piață erau și comercianți care erau preocupați doar de propriul câștig, fără să se gândească la cel care cum-pără, l-a ajutat. „Îi păcăleau pe oa-meni rău de tot. Eu nu i-am păcălit și, după vreo cinci, șase ani, când pomii pe care îi vândusem eu erau pe rod, lumea a început să mă caute.”

Nu a făcut o școală specială, a învățat pe parcurs, din cărți și din greșeli,

doar soția sa a urmat mai târziu, prin 1997, facultatea de agronomie la Timișoara.

Un proces tehnologic anevoios

Ciclul de producție se întinde pe trei ani. În primul an însămânțează por-taltoiul, puietul, pe care în al doilea an îl replantează în alt loc, iar în vară îl altoiește. În ultimul an se taie și este lăsat să crească din mugurul altoit. Dacă nu sunt vânduți până la închide-rea ciclului, pomii din cele mai multe specii trebuie aruncați, pentru că se dezvoltă prea mult rădăcina și nu mai pot fi scoși. Doar mărul și prunul mai pot fi ținuți, pentru că nu au un sistem radicular prea mare, dar de obicei nu-i păstrează nici pe aceștia.

Nu este obligat să folosească îngrășăminte, pentru că solul este de calitate. Folosește doar insecticide pentru larvele din sol și pesticide îm-potriva unor boli, pe care le procură de la farmaciile fitosanitare.

La început, sămânța pentru portal-toaie și ramurile altoi și le lua din România, dar după o vreme a obser-vat că în Ungaria găsește un sortiment mai bogat și de calitate. „Din păcate, la noi în țară nu prea mai sunt plantații mamă, n-au mai fost îngrijite, cerce-tarea s-a dus și nu prea găsești mate-rial de calitate; în plus, am fost și pă-călit, nu am primit ce am cerut.” Ar cumpăra din România, pentru că e de părere că banii trebuie să rămână în țară, dar nu găsește ceea ce îi trebuie. Anul trecut a găsit niște soiuri noi de prune, create la Bistrița și pe care le va

Cantitatea pe care o produce nu este mare. Se adresează acelora care își pun pomi în curte, nu plantațiilor. Dar crede că va putea acoperi comenzi mai mari, dar nu de pe o zi pe alta.Nu își dorește să se extindă, pentru că nu consideră că piața locală ar absorbi mai mult, iar de prin alte părți nu cre-de că va veni cineva până la Arad.

Vinde numai din fermă

Acum vinde de la fermă, nu mai merge la piață. Consideră că nu îl avantajează spiritul în care se face comerț acolo: „La piață poți să cumperi orice vrei”, spune cu malițiozitate Iosif, adăugând: „Dacă ceri un soi care nu există, din

Predomină speciile solicitate de piață

Cultivă 12 specii de pomi fructiferi (cais, piersic, nectarin, cireș, vișin, măr, prun, păr, nuc, migdal, gutui, moșmon, alun), patru de arbuști (coacăz, agriș, zmeur, mur), la care se adaugă viță-de-vie, arbori și arbuști ornamentali și trandafiri. Dar se axea-ză mai mult pe ce se cere: cireș, vișin, măr, păr, prun, cais, piersic. „În zona Aradului nu sunt plantații mari, aici vin și cumpără mai ales cei care pun în grădina lor vreo douăzeci de pomi și iau din fiecare specie câteva soiuri, după cum vor”, explică Iosif. Soiurile variază între șapte și zece, în funcție de specie. Vișinul are chiar mai puține.

putea vinde din această toamnă. Sunt soiuri care tolerează foarte bine viru-sul plum pox. „Pot să spun că prețul a fost chiar de cinci ori mai mare, dar am preferat să plătesc tocmai efortul pe care-l fac oamenii ăștia. Am con-siderat că în felul acesta îi ajut și eu.”

Nu are nevoie de cine știe ce utilaje, doar sapă, motocultor (a schimbat mai multe până a înțeles care e mai bun) și foarfecă. Membrii familiei, priete-nii, rudele ajung să acopere necesarul de muncă. Doar în anumite momente, la însămânțare, la altoire, apelează la zilieri; șapte, opt sunt suficienți. Din păcate îi este greu să găsească oameni care să se și priceapă.

Productivitatea este condiționată de prinderea altoiului. Nu a reușit să iden-tifice foarte clar factorii responsabili de diferențele ce apar de la un an la altul. Clima influențează, oarecum, dar nu numai aceasta. Fiecare specie variază independent de celelalte, adică într-un an o specie se prinde mai bine și alta nu. În medie, produce cam douăzeci de mii de bucăți pe sezon.

Are un profit pe termen lung, nu doar într-un ciclu de producție. Sunt ani în care are câștiguri mai mari și ani în care iese pe pierdere.

Riscuri asumate

Pepiniera se întinde pe un hectar, în care sunt incluse drumurile și distanțele dintre specii, dintre so-iuri. Nu este proprietatea sa, a luat-o în arendă. „Oamenii nu vor să vândă și nu-i pot obliga, poate mai încolo se vor răzgândi”, explică Iosif Sarusi motivul.

Suprafața fiind mică, orice calamitate face pagubă totală. De exemplu, exis-tă pericolul ca o grindină să distrugă tot. A fost asigurat și, atunci când a suferit pagube, asiguratorul a găsit tot felul de motive să nu-i plătească. De aceea își asumă riscul singur, fără să mai „arunce banii pe prima de asi-gurare”, pentru că oricum nu are ni-cio garanție.


20 21

dar trebuie curățat treptat, altfel îi faci rău pomului. O parte acum, apoi mai aștepți o săptămână, și în vreo trei etape îl oprești din vegetație”, ex-plică Iosif Sarusi un detaliu tehnologic referitor la sănătatea pomilor.

Crede că ar fi utilă o reglementare în ceea ce privește momentul în care să se facă vânzarea pomilor, pentru că se pornește un carusel al grabei, ca fiecare să fie pe piață primul, iar cel care pierde este în primul rând bene-ficiarul. „Prin direcțiile agricole din județe, ar trebui să se stabilească pe-rioada în care să se înceapă disloca-rea pomilor. Fiecare an este diferit; dacă anul acesta este căldură mare, să nu fie voie să se scoată, iar când se creează condițiile - să le dea dru-mul”, explică Iosif Sarusi cum ar tre-bui instituită „prohibiția” în pepinie-rele pomicole.

care au spații specializate, dar nu agre-ează forma lor de prezentare: „După părerea mea, pomii nu se pot vinde cum vor ei. Nu pot să bag rădăcina în punga aia mică, cum cer, pentru că ori rupi punga, ori tai rădăcina. Noi avem pomi frumoși și nu pot am-bala rădăcina în felul acela. Plus de asta, pomii, pentru a ajunge acolo, se scot mai devreme, în septembrie, pentru că magazinul vrea să fie pri-mul pe piață. După care durează sor-tarea, ambalarea, transportul, cam două, trei săptămâni. Așa că, nefiind maturizați, o parte mor; cei care re-zistă pornesc în vegetație, pentru că este căldură. Dacă aș găsi un comerci-ant care ar respecta condițiile de păs-trare, nu aș avea nimic împotrivă.”

Spune că el scoate pomii spre sfârșit de octombrie, noiembrie, pentru că așteaptă repaosul vegetativ. „Anul tre-cut am fost nevoiți să dăm jos frunza de pe pom; se poate face și așa ceva,

trei piețari, unul pretinde că îl are 100%. Zici numai «dă-mi cireș ochiul boului» sau inventezi un cuvânt și unul tot spune că are. Ar trebui dată o mai mare atenție identității soiu-rilor. Să fie protejați consumatorii, să nu se mai permită vânzarea fără etichetă.” De aceea, de vreo zece ani nu mai merge în piețe. Și nu doar din considerentele astea. „I-am învățat pe oameni să vină acasă; acolo au toate sortimentele, și nici nu este bine să umbli cu pomii la piață, să se des-hidrateze rădăcinile. La piață îl vezi pe vânzător doar atunci, pe când la mine poate să se întoarcă și dacă vrea să reclame ceva și dacă i-a plăcut și vrea să mai cumpere. Iar soția mea îi și poate consilia o vreme prin tele-fon, pentru stropiri și alte probleme pe care le întâmpină”. Își face publi-citate pe site și se bazează pe reclama pe care i-o fac oamenii care au cum-părat de la el și au fost mulțumiți. Ar fi putut să livreze supermarketurilor


22 23

Din cele 30 de hectare, 22 sunt plantate cu cireși, șase cu peri și două cu pruni.

Cireșii sunt de mai multe soiuri, cu mare căutare pe piața românească și europeană. Sunt plantați pe Gisela 5, un portaltoi care imprimă altoiului o vigoare redusă, pentru fructe de cali-tate ridicată.

Plantația a fost finalizată chiar în anul în care s-au demarat lucrările și anu-me 2012. Anul trecut, producția a fost destul de mică, în jur de 80 de tone. În plus, din cauza ploilor, în anumite

Lucrările au început în anul 2012, pe o suprafață de 17 hectare, cu investiții realizate cu finanțare europeană. Suprafața de teren a fost extinsă în anii următori cu patru hectare, investiția realizându-se de data aceasta din fon-duri proprii. Dezvoltarea a fost con-stantă, iar în prezent sunt plantate 30 de hectare din cele 32 câte are ferma pomicolă.

Pe terenul plantat acum doar cu pomi fructiferi se afla o fermă zootehnică. Primii pași au constat în igieniza-rea terenului, ceea ce a presupus toa-te operațiunile de scoatere a plăcilor de beton, de nivelare și scarificare. „Ulterior s-a făcut proiectul tehnic, pe care l-am predat la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) și care s-a materializat într-un timp foarte scurt. Prin proiectul european s-au făcut efectiv plantația, sistemul antigrindină și sistemul de irigații. Ulterior ne-am dotat cu uti-laje și cu un depozit frigorific, mașini de sortat cireșe, mere, pere și prune”, ne-a declarat Adrian Popescu, cel care stă în spatele acestui proiect de am-ploare și care de meserie este inginer horticol.

zone cireșele au crăpat. Investiția va fi însă amortizată în cel mult patru ani, în condiții normale.

Materialul săditor, piesa de rezistență a investiției

Una dintre provocările celor care doresc să înființeze o plantație su-per intensivă este reprezentată de găsirea materialului săditor de cali-tate. La fel s-a întâmplat și în cazul fermei pomicole de la 1 Decembrie. „După doi ani de tatonări și de mers

În condițiile în care recoltezi 20 de tone de fructe pe zi, trebuie să ai și un sistem organizat de livrare către magazine.

„Lucrez cu marketurile și hipermar-keturile de doi ani. Sunt membru al Organizațiilor Interprofesionale pen-tru Produsele Agroalimentare - OIPA de trei ani și asta ne-a dat posibilita-tea de a merge la foarte multe târguri și expoziții internaționale, organiza-te cu ajutorul Guvernului României, pentru promovarea pomiculturii. Am luat contact cu diverse companii mari și mici, am avut posibilitatea să cunosc fermieri de prin alte țări, au fost la mine, m-am dus la ei și am luat contacte și pentru desfacere cu marii distribuitori. Mai mult, am aflat mo-dul în care se vor petrece lucrurile, cum va fi comerțul peste ani de zile. Noi ne gândim ce să facem mâine, ei se gândesc ce să facă peste cinci sau zece ani. Problema este că se cere mar-fă de foarte bună calitate, prețurile sunt oarecum acceptabile, dar trebuie cantități și pentru aceasta mi-am dat seama că trebuie să mă pot uni cu încă

Mai mult, plasa asigură și un micro-climat pentru plantație. „Asigură un grad de umbrire de 12%, cireșul fiind o specie căreia îi trebuie mult soare. Mărul și părul au nevoie de plasă nea-gră, deoarece aceasta are un grad de umbrire de 18%”, menționează propri-etarul plantației.

O altă investiție din fonduri europe-ne a fost făcută în panouri solare, dar dezvoltarea nu s-a oprit aici. A fost construit și un depozit, pentru că de-geaba ai fructe de calitate dacă nu sunt depozitate corespunzător. „Fructele de cireș sunt în pericol dacă stau mai mult de două ore în câmp. Trebuie ră-cite imediat, de la 25 de grade Celsius la 2 grade Celsius. Este o tehnologie specială de răcire pe care eu o am. Mai trebuie totuși să o îmbunătățesc pentru că am văzut ce nu merge. Trebuie să faci socoteala cât stă în market sau în piață, inclusiv în frigi-der la consumator și chiar pe masă. Trebuie să fie proaspăt, până la ulti-mul fruct care ajunge la consumator”, afirmă producătorul ilfovean.

prin majoritatea țărilor producă-toare din Europa, cum ar fi Belgia, Olanda, Germania și Slovacia, din 28 de companii ne-am oprit la 14, apoi la 4 și, în final, am luat material să-ditor din Olanda, din Germania și din Slovacia”, povestește Adrian Popescu. Anul acesta, el speră că nu va avea par-te de brume târzii de primăvară sau grindină și că producția va fi de 12-16 tone la hectar, cu un calcul de apro-ximativ 10 kilograme la cireș și 1600 de pomi la hectar. Dar este conștient că de la evaluare la trimiterea mărfii către supermarketuri mai e cale lun-gă și sunt mulți factori ce pot influența acest proces.

Investițiile generează profit

Plantația pomicolă de lângă București se bucură de o investiție extrem de im-portantă și anume plasa antigrindină, a cărei funcționalitate este multiplă deoarece terenul este amplasat într-o zonă cu pădure, astfel că pomii sunt protejați și de păsările din apropiere.

Livada de la 1 Decembrie: succesul unei afaceri de familie

Lângă București, în localitatea

1 Decembrie, se află una din-

tre plantațiile pomicole reali-

zate cu finanțare nerambursa-

bilă de un milion de euro. La

numai trei ani de la înființare,

livada poate fi considerată una

dintre cele mai frumoase din

țară, cu o producție estimată

de aproximativ 15 tone la hec-

tar. Investiția se estimează a fi

amortizată în patru ani.

Oameni


24 25

două sau trei societăți, într-o coope-rativă sau organizație prin care să ne vindem împreună produsele”, spune Adrian Popescu.

Implicare, muncă, devotament – drumul spre succes

În noul Program Național de Dezvoltare Rurală există mai multe măsuri pentru reconversia în pomicul-tură și înființarea de plantații. Astfel, cei care sunt interesați de acest subiect au acum o susținere consistentă. „Am înțeles că s-au simplificat lucrurile, dar investitorul trebuie să știe foarte bine ce vrea, pentru că el va investi și banii lui și banii PNDR-ului. Pentru pomicultură sunt trei sau patru ani

de zile de susținere financiară fără să câștigi absolut nimic, pentru că nu produci până în al doilea sau chiar al treilea an. Iar plantația trebuie să o întreții și sunt costuri. Ca atare, acel consultant trebuie să informeze foarte bine omul”, crede pomiculto-rul ilfovean.

În condițiile în care la nivelul plantațiilor din întreaga țară există un proces de îmbătrânire avansat, de peste 25 de ani, într-o proporție de aproximativ 90%, astfel de măsuri vin să susțină înființarea de plantații tine-re. O plantație îmbătrânită nu va da fructele de calitatea cerută în prezent de consumatorul român și nu numai.

Afacerea condusă de Adrian Popescu este una de familie și poate fi

consideratăde succes. Dar pentru a ajunge la acest nivel a fost nevoie de implicare, muncă și devotament. „Lucrez cu soția mea care este doctor inginer în agrochimie. Lucrurile sunt împărțite și știm fiecare ce avem de fă-cut. La problemele tehnologice lucrăm împreună, problemele de irigare și de fertilizare sunt ale ei și ea stabilește ce trebuie făcut. Partea comercială este doar a mea. Depozitarea i-a re-venit soției. Este destul de multă mun-că în perioada respectivă și trebuie foarte mare atenție, oamenii trebu-ie urmăriți, sfătuiți cum trebuie să facă pentru că dacă lovesc fructele, acestea se depreciază foarte repede”, ne-a spus în încheiere producătorul care petrece în jur de 300 de zile din an în livadă.

Crama din centrul Aiudului

În crama din centrul orașului Aiud, județul Alba, sunt adăpostite mii de li-tri, vinurile fiind adunate începând cu 1991, anul în care fostul inginer meta-lurgist a pus prima sticlă de vin în vi-notecă. „Crama este aici de peste 200 de ani. De când există clădirea, este și crama. A fost școală cu autofinanțare și profesorii își luau o parte din sa-larii în vin. Școala avea peste 40 de hectare de vie și cramă. Momentan, am scos de acolo butoaiele și le-am adus în crama aceasta. Capacitatea în butoaie este de 165.000 de litri”, a precizat Emil Andraș, proprietarul Cramei Logos.

Despre noua sa îndeletnicire spune că este tot o meserie în care se toarnă li-chid, doar că nu este așa fierbinte ca în metalurgie – tot o chimie, doar că una extrem de complexă.

Afacere născută din pasiune

Dacă la început producea vin din stru-guri cumpărați, acum inginerul me-talurgist a plantat 21 de hectare cu viță-de-vie. Ceea ce inițial era doar o pasiune s-a transformat încet, încet într-o afacere.

Unul dintre punctele forte ale Cramei Logos este tradiția, care a fost păs-trată pe tot parcursul procesului de vinificație. Dar foarte importanți sunt și pașii făcuți în reconversie. Din cele 21 de hectare plantate cu viță-de-vie, pe 15 hectare s-a realizat recon-versia și vor intra anul viitor pe rod. Soiurile plantate sunt Traminer Roz, Pinot Gris, Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc, Fetească Regală, Fetească Albă și Pinot Noir. „Zona noastră nu este

renumită pentru vinurile roșii, pen-tru că acestea necesită mai multe ore de soare pe an decât cele albe. Dar, din 2007, în fiecare an am avut soare destul, așa că am avut curaj să pun și un hectar de pe care să obțin struguri roșii. Mai mult, am găsit chiar trei hectare de Fetească Neagră, într-un singur loc unde, de dimineață până seara, bătea soarele”, povestește Emil Andraș, care din 1990 se ocu-pă de cramă.

„Crama pe care am luat-o prima dată avea o capacitate de 60.000 de litri de vin. Puțin cam mult pentru un hobby. După ce am mai cumpărat o aripă din

Emil Andraș este un inginer metalurgist cu o cramă chiar în Aiud. Are vinuri strânse în vinoteca sa de mai bine de 20 de ani și lucrează în pre-zent 21 de hectare de viță-de-vie. A făcut reconversie pe 15 hectare și a depus un proiect pentru alte 3 hectare. Pasiunea inițială s-a transformat, în timp, într-o afacere de viitor.


26 27

Constantin Demian, administratorul firmei Agromec Cheresig, mărturisește că are încă din copilărie prejudecata că din agricultură nu prea poți să te îmbogățești, dar afacerea odată înce-pută trebuie să meargă înainte. Crede că direcția pe care o pornise vechiul proprietar al livezii, aceea a culturii de tip „bio”, este bună și că nișa aceasta, a produselor bio, se va dezvolta și în România, de aceea are răbdare. Mai

ales că din merele de la Cheresig se face și suc natural, care are cerere pe piață.

Pentru eficiență e nevoie de extindere

În prezent, Agromec Cheresig exploa-tează 20 de hectare de livadă ecologi-că de mere.

Investiția inițială, aceea pe care a pre-luat-o, a fost făcută pe baza unui pro-iect european și s-a ridicat la aproxi-mativ 120 de mii de euro. Dar numai pentru plantație, pentru că, atunci când a preluat livada, nu a găsit niciun utilaj în afară de pompa de stropit.

Intenționează să acceseze fonduri pe subprogramul pentru pomicul-tură. Spune că trebuie să se extindă

caramelizate a început să se forme-ze clientelă”, susține Emil Andraș. În crama de la Aiud, vinurile tinere au prețuri începând cu suma de 12 lei, iar cel mai scump vin de vinotecă, de peste 20 de ani, costă 50 de lei.

Printre planurile de viitor se află și cel legat de plantarea de noi hectare cu viță-de-vie. Deja a fost depus un pro-iect pentru reconversia a trei hectare, iar fiul său lucrează la depunerea acte-lor pentru alte șapte hectare. „Nu este neapărat vorba de bani, ci de faptul că lași ceva în urma ta. Sper ca fiul meu să mă urmeze”, ne-a spus Emil Andraș.

Un alt pas este investiția în tehnologie nouă pentru modernizarea procesării strugurilor. La peste 20 de hectare de viță-de-vie este nevoie de o vinificare consistentă și o tehnologie bună, iar fermentarea sub control este cea mai importantă.

parfumat, care e dulce și te unge la suflet, sau când un demisec fructuos de Sauvignon îți face plăcere. Vinul este viu ca și omul când se naște. Apoi crește și ajunge la maturitate. După aceea vine decadența”, ne-a povestit producătorul care în 1991 și-a început producția cu Riesling italian.

Vinurile învechite sunt tot mai căutate

În crama Logos din centrul Aiudului vinurile sunt înnobilate, sticlele fi-ind acoperite cu mucegai. Deși într-o vreme era căutat cu precădere vi-nul tânăr, acum a crescut foarte mult interesul pentru vinurile de vinote-că. „Gusturile diferă. Este normal. Sunt persoane cărora le place vinul proaspăt cu gust de fructe. Pentru vinurile de vinotecă, maturate, tre-cute prin parfumul bisericii, tămâ-ioase, cu buchet de ceară de albine,

clădire, am trecut la o capacitate de 160.000 de litri și atunci s-au schim-bat lucrurile. Bineînțeles că și în ziua de astăzi mai fac investiții în aface-rea asta. Profitul se lasă așteptat, dar știu că viitorul firmei mele acesta va fi. Pe lângă asta, eu mă ocup și cu alt-ceva, pentru că nu puteam să susțin investiția care este aici”, ne-a spus Emil Andraș, care lucrează cu firme din Germania, pentru care realizea-ză bobine de inductanță. La început lucra cu 300 de oameni, dar acum a mai rămas cu doar 26, pentru că a fost nevoit să își restrângă activitatea din cauza crizei și a faptului ca mulți au preferat să producă în China.

În producția de vin, ca angajați are pa-tru persoane în cramă, trei tractoriști în vie, un inginer, un tehnician și zili-eri pentru munca în plantația viticolă, numărul total ajungând până la 25, în funcție de perioadă.

„Alegem vinul în funcție de dispoziție”

În prezent, distribuția se face direct de la cramă și prin magazinul propriu, aflat în Aiud. „Până în 2012, am vândut vi-nuri și către o rețea de magazine, dar în 2012 am scos 15 hectare de vie, nu am mai putut acoperi cererea și am renunțat. Abia de anul viitor, dacă via intră pe rod, voi căuta o rețea prin care să mai comercializez vin”, a mai spus producătorul din Aiud care a învățat treptat toate secretele vinului. Și chiar dacă s-a documentat mereu, cel mai bun învățător rămâne practica. Una dintre surprizele recente a fost că, deși anul trecut strugurii nu au avut mult zahăr, gustul vinurilor este excelent.

Despre vin spune că îl preferăm în funcție de dispoziție. „Mie îmi pla-ce Pinot Gris. Este vin bărbătesc. El poate fi și dulce, deși în zona noastră nu prea avem vin dulce. În 2011 am avut 260 de grame de zahăr pe litrul de must, dar vinul tot nu a fost dul-ce pentru că aciditatea zonei acope-ră dulceața. Este ca și cum ai mân-ca mere cu lămâie. Eu dau 50 de ani garanție vinului respectiv. Sunt mo-mente când îți place și un Muscat

Constantin Demian s-a apucat

de pomicultură din întâmplare.

A făcut afaceri în construcții și

dorea să facă niște investiții în

terenuri. Prin 2012 a cumpărat

vreo 37 de hectare de la o firmă

austriacă. În timpul lucrărilor,

avea nevoie de un loc de birouri

și a găsit în apropiere o fermă pe

care a dorit să o cumpere, dar

proprietarul o vindea doar îm-

preună cu livada.

experiențe

20 de hectare de livadă ecologică de mere, la Cheresig - Bihor

Ferma mea


28 29

sunt culese toate odată. „Începem din august și, până în octombrie, tot cu-leg. Umplu depozitul, vând, mai culeg și iar vând. Dacă aș avea un depozit mai mare, l-aș umple și nu aș fi stre-sat că mi se strică producția și trebu-ie să o vând”.

Banii europeni din PNDR 2014-2020 pentru pomicultură sunt așteptați cu nerăbdare

Constantin Demian crede că vreo trei, patru sute de mii de euro pe care ar putea să-i obțină cu ajutorul fonduri-lor europene pentru pomicultură din PNDR 2014-2020 (cu un procent de 70% nerambursabil) ar fi suficienți pentru a construi un depozit de vreo 400 de tone, cu climă și o stație de spălare și sortare a merelor și una de

prelucrare, amplasată în fața depozi-tului, precum și o linie de procesare.

Acum realizează cam 20.000 de bag-in-box-uri de trei litri și speră să cres-că cinci ori capacitatea. „Dacă voi avea 100.000 de bag-in-box-uri, ajung la 300.000 de litri și atunci voi putea vorbi de eficiență”, precizează producătorul bi-horean. Un litru de suc se obține din două kilograme de mere. Resturile provenite din procesare le dă gratis unor ferme de animale din apropiere.

Pentru un ciclu anual de producție investește în jur de 300 de mii de lei. „Tratamentele ajung la 80.000 de lei. Dacă mai pui motorina și mâna de lucru, sari de suma asta pentru cele 20 de hectare.”

Aplică tratamente fitosanitare spe-ciale pentru cultura ecologică, tra-tamente care sunt mai scumpe decât

într-o livadă convențională. „Folosesc ulei mineral primăvara, mai dau cu o substanță care costă 17 lei plus TVA litrul și am nevoie de 23 de li-tri la hectar. Pe urmă dau pentru tot felul de ciuperci, cu piatră vână-tă sau Funguran OH 300 pe bază de cupru și pe urmă cu insecticide care au prețul de 800 de lei litrul și ne mai trebuie și îngrășăminte foliare”, arată Constantin Demian. La acestea se mai adaugă operațiunile care se fac manual, tăiatul, cositul ierbii și culesul. Pentru tăiat, se descurcă cu cei zece angajați, dar la cules și la coasă tocmește zilieri, cam douăzeci pe zi.

Crede că ar trebui mai multă îngăduință în ceea ce privește terme-nele, pentru că el a avut ghinionul să nu se încadreze cu certificarea strict în perioada depunerii solicitărilor pen-tru subvenționarea agriculturi ecolo-gice, iar în anul următor nu s-au mai

primit cereri, rămânând valabile doar suprafețele prinse cu un an înainte.

Crengile le toacă și le lasă pe jos drept îngrășământ. Folosește și gunoi de grajd de la niște ferme de animale din apropiere.

„Merita”, sucul de mere din livada bio din județul Bihor

În momentul de față, capacitatea de procesare de la Agromec Cheresig este de aproximativ 30-40% din ceea ce re-coltează. Și, din păcate, nu reușește să vândă tot ce nu procesează. Are și pier-deri. Ceea ce se strică se vinde produ-cătorilor de palincă, pe aproape nimic.

În opinia lui Constantin Demian, prețul merelor este influențat de producătorii mari de suc. El nici nu prea lucrează cu

ei. A primit o ofertă din Ungaria de 4 cenți pe kilogramul de mere, dar mai bine le dă la pălincari, cu 50 de bani kilogramul. Acum doi ani, a trimis în Polonia mere pentru suc concentrat, tot la un preț de 50 de bani kilogramul. Nici piața internă nu prea a mers anul trecut, importurile au coborât foarte mult prețul. Are noroc cu Asociația Operatorilor din Agricultura Ecologică Bio România, cu care are contract. Până acum vindea doar sucul prin ei; din toamna aceasta vor prelua și mere, câte vor putea să vândă.

Brandul sub care vinde sucul de mere este creat chiar de Constantin Demian. A zis că dacă din vișine se face vișinată, din cireșe se face cireșată, din mere ar trebui să se numească merită. Așa a ieșit numele sucului din mere ecolo-gice de la Cheresig – „Merita”.

pentru că la aceste dimensiuni nu are eficiență. „Vrem un depozit perfor-mant, cel pe care îl avem este mic. Pe lângă depozitul de frig mai vreau încă o linie de suc, performantă, și o linie de sortare a fructelor. Linia actuală de suc este bună, dar capacitatea este mică și nu face față producției pe care o am eu în livadă. Ca să procesez me-rele în timp util, să nu se strice, îmi mai trebuie și un depozit unde să le țin și o altă linie de capacitate mai mare, ca să nu le țin prea mult în depozit”, spune Constantin Demian.

Soiurile pe care le are în livadă, pro-venite din Ungaria, sunt rezistente la boli, dar sunt destul de perisabile după culegere. Au nevoie de condiții speci-ale. Acesta este motivul pentru care capacitatea actuală a depozitului, de 100 de tone, nu este suficientă pentru a putea gestiona o producție medie de 400 de tone pe an. Asta chiar dacă nu


30 31

Ca orice început, nici cel al producă-torului din Blaj nu a fost prea ușor. A muncit, a investit, a învățat și acum el este cel care îi ajută pe apicultorii aflați la început de drum. „Este loc pen-tru toată lumea deoarece consumul de miere este în continuă creștere, iar mierea de la un mic apicultor privat are mai mare credibilitate, fiindcă știi că produce câteva sute de kilograme și din acea activitate își completează veniturile. Am consiliat destul de mulți apicultori. I-am sprijinit, i-am învățat, le-am arătat ce să facă. Nici perioa-da din învățământ nu a fost fără re-zultate, fiindcă aproximativ 70% din angajații din firmă sunt foști elevi, care atunci erau de 16-18 ani și acum au în jur de 40”, ne-a povestit Victor Mateș, managerul companiei Apidava, cu sediul la Blaj, județul Alba.

Dacă la început procesa 500 de kilo-grame de la un singur apicultor, în pre-zent cantitatea este de 1600 – 1800 de tone pe an.

Deși unitatea condusă de fostul pro-fesor nu se poate compara cu unitățile procesatoare din Vestul Europei, din Italia, Franța sau Germania, la nivel național este una dintre cele mai mari, cu 50 de angajați permanenți și o cifră de afaceri de 6 milioane de euro doar din vânzarea de miere.

Societatea condusă de Victor Mateș organizează în fiecare an, în luna martie, împreună cu reprezentanții Consiliului Județean Alba și Primăria Blaj „Sărbătoarea Mierii”, un târg des-tinat consumatorilor de produse apico-le, dar și apicultorilor.

Firma din Blaj ambalează mierea sub brandul „Roua Florilor”, dar și sub branduri proprii ale unor rețele de

magazine și lucrează cu câteva mii de furnizori și cu firme de achiziții din România.

Desfacerea se face atât pe piața inter-nă, cât și pe cea externă, în proporție de 50%-50%. „Exportăm miere am-balată în Israel, Canada, China și miere vrac, la butoi de 300 de litri, în general pentru industria cosme-tică, în Japonia, unde avem cel mai

important client al nostru, dar și în Polonia, Germania, Franța, Spania”, spune managerul Apidava.

Calitățile superioare ale acestui brand au fost certificate în cadrul Congresului Internațional Apimondia 2009, unde mierea de albine de la Apidava Blaj a fost premiată.

Produse cosmetice pe bază de miere

Compania fostului profesor de fizică și-a mărit gama de produse prin cos-meticele Apidava. Gama a fost creată înglobând experiența de zeci de ani în selecția produselor apicole 100% natu-rale cu o formulă eficientă ce asigură hidratarea tenului printr-un complex de miere, ceară, propolis și lăptișor de matcă. Această formulă presupu-ne încorporarea ingredientelor apico-le în stare pură, păstrând nealterate proprietățile acestora. „Ideea de produ-se cosmetice pe bază de produse api-cole ne-a venit de la partenerul din Japonia. Acesta ne-a invitat la el, ne-a arătat fabrica, care are o producție în valoare de 100 de milioane de dolari pe an, în fundul unui sat care are as-falt doar cât să încapă o mașină. Este un altfel de comerț, deoarece livrează numai prin curier și prin poștă”, expli-că Victor Mateș, care ne-a povestit și că partenerul din Japonia și-a făcut un institut propriu de cercetare și analiză având ca model pe cel de la București, văzut în cadrul unei vizite la noi în țară. Investiția japonezilor s-a ridicat la 10 milioane de euro și în câteva zeci de laboratoare se pregătesc produse noi, se analizează toată materia primă care intră în procesare, se atestă calitatea.

Victor Mateș, profesor de fizică de meserie, a renunțat în 1991 la catedră ca să înceapă o afa-cere pe cont propriu, ce pornea însă dintr-o pasiune: dragostea pentru albine. În prezent pro-cesează până la 1800 de tone de miere pe an, cifra de afaceri ale celor două companii pe care le deține fiind de opt milioane de euro.

Mierea, un dulce de milioane de euroAfacerea mea


32 33

Câteva milioane de euro din miere și comerț cu utilaje apicole

Producătorul din Blaj a demarat comer-cializarea produselor cosmetice și nu

a neglijat nici mediul on-line. „Partea aceasta este cea care are cea mai bună perspectivă fiindcă industria cosme-ticelor este o afacere imensă. Trebuie să avem răbdare, să o dezvoltăm, să promovăm produse noi și să menținem calitatea”, a precizat Victor Mateș, care lucrează în companie alături de întrea-ga familie: soția are grijă de partea fi-nanciar-bancară, fata cea mare de par-tea juridică, iar cea mică este implica-tă în realizarea produselor cosmetice.

Ginerele managerului Apidava se ocu-pă de comerțul cu utilaje apicole pen-tru care au construit recent și o hală de 1400 metri pătrați. „Vânzările se fac se-parat. Echipamentele se vând prin fir-ma Apis, care are o cifră de afaceri de aproape două milioane de euro pe an, pornind acum patru ani de la 150.000 de euro. Pe Apidava facem comerț nu-mai cu miere. Achiziționăm și vindem miere, îmbuteliată sau vrac, și cifra de afaceri a ajuns la șase milioane de euro”, a specificat producătorul.

Mierea românească are căutare în toată lumea

Despre calitatea mierii românești, Victor Mateș spune că depinde în primul rând de apicultor și apoi de condițiile favorizante, cum ar fi pădu-rile de salcâm și de tei. Cele două sor-timente, salcâm și tei, ne poziționează de altfel undeva în fruntea calității mie-rii pe plan european. Chiar dacă sal-câmii există în toată lumea, dacă nu sunt concentrați pe suprafețe de sute de hectare nu oferă cantitate și calita-te mierii în perioada culesului. Mierea de salcâm din România este extrem de apreciată în Germania și în Franța, iar cea de tei în Polonia.

Cel mai bine însă, se vinde mierea po-lifloră deoarece are preț accesibil, ce-lelalte fiind considerate specialități și având prețuri mai ridicate. Una din-tre specialitățile de top este mierea de mană care se vinde însă în cantități foarte mici.

Foarte căutată în prezent este mie-rea zaharisită, care reprezintă 50% din segmentul de piață din Austria și Germania.


34 35

nu s-au putut coordona nici la acest capitol. Posibilitățile financiare reduse pe care le aveau cei mai mulți membri asociați nu le-a permis o uniformiza-re a calității.

Din păcate, nu au reușit să gestioneze prea bine nici fondurile europene lua-te prin proiectele de semi-subzistență, pentru că banii le ajungeau doar să înființeze o plantație și să o exploate-ze o vreme. Ea nu devenea profitabi-lă, pentru că în patru ani o plantație de căpșun îmbătrânește, trebuie

și li se par prea scumpe pesticidele și insecticidele, iar când ajung să aibă pagubă de 70% spun că nu mai mer-ge căpșunul, și renunță”. La început, luau împreună aceste substanțe de protecție a plantelor, dar pentru că pe parcurs unii nu și-au mai putut permi-te și au renunțat, au fost nevoiți să își cumpere fiecare singur ce are nevoie.

Nici valorificarea nu au reușit să o facă prin asociație, decât în primii ani. Angrosiștii cereau cantități mari și unitare, adică din același soi, iar ei

«noi» n-ar fi mult prea sensibile: „Pe când acum 25 – 30 de ani nu dădeam cu nimic pe căpșuni, culegeam o lună de zile din ele și nu aveau nicio boa-lă. Acum, dacă nu le faci șapte, opt stropiri, nu mai culegi nimic. Soiul «Zenga» avea o productivitate mare, dar era de dimensiune mică și me-die, iar noi o sortam, căpșuna medie o duceam pe piața liberă (București, Constanța sau unde mai mergea fie-care), iar căpșuna de dimensiune mică o puneam la butoaie, o oxidam și o trimiteam în toată Europa.”

Consideră că acele soiuri s-au pierdut. „Nu știu când ne-om reveni, să punem iar căpșunile alea pe plantații și să le dăm românilor ce le plăcea acum

Ce nu se vindea la piață, se ducea «la centru».”

Cauza acestei diminuări o pune pe sea-ma reducerii forței de muncă care, pe de o parte, a îmbătrânit și, pe de alta, e plecată în străinătate. „Eu mergeam vreo două sate mai încolo și luam per-sonal de lucru. Acum, femeile au îm-bătrânit, iar cele tinere nu vor să mai vină, se duc în Italia, în Spania, că iau o mie de euro pe lună.”

Au fost nevoiți să se adapteze cerințelor pieței care apreciază mai mult aspectul, căpșunile mari și re-zistente pe o perioadă mai mare, în detrimentul gustului. Și asta n-ar con-stitui o problemă dacă soiurile acestea

Producătorii de fructe s-au adaptat, în timp, cerințelor pieței

Înainte de Revoluție, erau, în „Oltenia de sub munte” (de la Horezu, Vaideeni, Polovragi, Baia de Fier, mergând până la Bunești, Tomșani, Slătioara), cam o mie de hectare de căpșuni; acum, suprafețele au scăzut dramatic. Sorinel Pătruț spune că „în 20 de ani s-au di-minuat suprafețele, de n-au mai ră-mas, cred, nici cinci la sută. Mai sunt plantațiile astea bătrâne de măr și prun și ceva plantații noi tot de măr, dar foarte puține. Erau centre de achiziție, se făcea export în Rusia, se colecta direct în butoaie, nu în lăzi.

30 de ani, pentru că e foarte greu să mai găsim soiurile alea, cred că s-au pierdut de tot”.

Nevoia i-a unit, însă mai există probleme care persistă

Mecanismele economice nu îi favori-zează pe cei slabi și singuri. De aceea, asocierea este singura soluție. Acest lucru l-a înțeles și Sorinel Pătruț care a hotărât că trebuie să facă ceva după ce i-a deschis ochii un inginer de la Institutul de la Mărăcineni. „Prin 2003 – 2004, am mers la Institut ca să iau vreo zece mii de stoloni de căpșuni, și unul dintre inginerii de acolo m-a întrebat de ce nu facem o asociație. Eu nu prea aveam încrede-re, știam cum e lumea pe la noi. Dar a început să-mi explice care ar fi avan-tajele, iar eu am fost foarte receptiv. Mi-a explicat că am putea lua și sto-lonii mai ieftin, dar și puietul de prun și de măr și mi-a vorbit despre multe alte avantaje. Atunci m-am hotărât să încerc ceva. Într-un an am cooptat câțiva agricultori din zonă, mai precis cinci membri, și am făcut asociația. Aveam 20 de hectare împreună, măr, păr și căpșun.” Pe parcurs s-au mai adăugat și alții, iar acum sunt cam trei sute de gospodari în asociație, dar în-tre timp au mai îmbătrânit și lucrurile încep să nu prea mai meargă.

La un moment dat, prin 2008, au transformat asociația în grup de pro-ducători, dar cerințele pe care trebuia să le îndeplinească au crescut, iar în 2010 au revenit la statutul de asociație.

Asociația funcționează, dar nu a ajuns la punctul acela în care să fie eficientă. Avantajele pe care le-a luat în calcul la început nu prea s-au materializat. Încă mai cumpără cantități mai mari de stoloni (a luat și o sută de mii de fire pe campanie), dar cantitățile acestea sunt în scădere pentru că unii mem-bri îmbătrânesc și nu mai au putere să planteze, iar alții renunță pentru că nu înțeleg că trebuie să folosească mai multe inputuri, și nu mai au rezulta-te. „Ei sunt obișnuiți să nu stropeas-că, așa cum făceau cu soiurile vechi,

Căpșunile din Oltenia de sub munte - Asociația județeană a cultivatorilor de căpșuni, arbuști și pomi fructiferi Vâlcea

Comunitatea mea

Zona colinară a României, din

care face parte și Oltenia de sub

munte – cum a numit-o Sorinel

Pătruț, președintele Asociației

județene a cultivatorilor de

căpșuni, arbuști și pomi fruc-

tiferi Vâlcea – are caracteristi-

cile ei aparte în ceea ce privește

economia, stilul de viață, acce-

sul la informație. Pentru regiu-

nile de deal, pe lângă creșterea

animalelor, o sursă de venit la

îndemână este pomicultura.


36 37

reînființată și nu aveau fonduri sufi-ciente pentru asta.

Spune despre procedura realizării pro-iectelor că este, pe de o parte, destul de anevoioasă și, pe de alta, prea scru-pulos interpretată de funcționarii care se ocupă cu colectarea documente-lor: „Trebuie să merg 60 de kilometri până la Vâlcea, să fac un proiect, și am nevoie de o grămadă de avize. Ar trebui să fiu angajat în treaba asta zi de zi. În lege scrie ori un document, ori altul, iar funcționarul mi le ce-rea pe amândouă, ca să fie sigur. Sau îmi cerea un aviz care expira până se aproba proiectul și trebuia să aduc unul nou”.

Deși suprafețele pe care se cultivă căpșuni sunt în scădere, fărâmițarea proprietăților îi pune în dificultate în realizarea asolamentelor. Crede că nu a fost bună soluția de a retroceda terenul

pe vechiul amplasament, adică acolo unde a avut fiecare moștenirea. Trebuia să primească fiecare întreaga suprafață la un loc. Așa ar fi funcționat și asoci-erea: „Cinci inși făceam repede zece hectare la un loc. Așa, din bucățelele astea, ca să faci cinci hectare trebuie să aduni de la douăzeci de inși și ime-diat găsești unul care nu vrea.”

Cercetarea ar putea fi susținută și de cultivatori

Sorinel Pătruț se gândește că ar fi fost mai bine să se fi ameliorat fostele so-iuri pe care le putea ține și zece ani și pe care le considera mai bune și crede că problema dimensiunii și a perisabilității putea fi rezolvată de cer-cetarea românească. „Era bine dacă fiecare cultivator dădea unu la sută din ce obținea pentru susținerea in-stitutelor de cercetare, să ne fi adus

soiuri noi, să ne fi spus «aici merge cu-tare, aici cutare», să nu fim nevoiți să stropim soiurile astea de zece ori, că degeaba avem căpșuni mari și luăm cu cinci lei mai mult, dacă noi dăm șase lei pe stropit.”

În afară de căpșuni, în zonă mai sunt pruni și meri, dar mai mult plantații vechi de 30 - 40 de ani. Fructele sunt nevandabile, fiecare și le procesează singur, făcând țuică. Dar nici asta nu e o afacere, pentru că nu au cum s-o vândă. Accizele ar fi prea mari pentru ce ar putea să ia pe ea. Își aduce aminte că merele ionatan erau foarte apreciate peste hotare, chiar cu viermi în ele. Și acum mai vin străinii să le cumpere, dar plătesc prea puțin. Spune că a fă-cut un calcul în care a pus doar scu-turatul cu prăjina și culesul cu oame-nii, ambalarea în saci și transportul la centru și a obținut un preț cu 30 de bani pe kilogram mai mare față de cel

primit de la cumpărătorii străini. De aceea, le lasă neculese, să se scuture singure și să îngrașe pământul.

În zonă se mai pot culege afine și zme-ură din flora spontană, dar piața din România nu prea cere așa ceva, tot străinii sunt cei care cumpără. Susține că din zona de munte a Sibiului, a Petroșaniului, de pe la Rânca din Gorj, din Vâlcea și de prin Argeș se ajunge la două, trei mii de tone, cel puțin. Asta luând în calcul numai marii achizi-tori, la care se adaugă și cei mici și făbricuțele din zonă.

Își pune speranța în subprogramul pentru pomicultură care, după păre-rea lui, s-ar putea să revigoreze acti-vitatea în zonă. Își dorește să fie mai puțin complicat decât până acum. Zice că intenționează să facă și el reconver-sia pe vreo două hectare pentru a da

exemplu celorlalți: „Uite, domnule, că se poate face!”

Se gândește că poate prin noul PNDR va reuși să obțină bani pentru asociație și să facă o fabrică de proce-sare. Așteaptă să vadă cum vor fi mă-surile, ce condiții vor fi puse și cum vor putea aplica. Nu are informațiile ne-cesare, de-a lungul discuției a amintit de multe ori lipsa informațiilor. Spune că și-ar dori foarte mult înființarea cât mai rapidă a Camerelor Agricole, pe care le consideră foarte utile și din acest punct de vedere.

Speranța nu a pierit definitiv. Cu siguranță că, învățând din greșelile făcute până acum, soluțiile pe care le putem propune acestor oameni le vor reda entuziasmul, pentru a redeveni cel mai important centru de produce-re a căpșunelor din țară.


38 39

întregului teritoriu, precum și a ori-cărui vizitator.

Parteneriatul este realizat în cadrul Axei LEADER din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), care prevede finanțarea strategiilor inte-grate de dezvoltare locală, într-un ca-dru care încurajează abordarea parte-nerială și teritorială. Obiectivele iden-tificate pentru dezvoltarea regiunii aferente GAL „Valea Cricovului” sunt specifice măsurilor din PNDR: dezvol-tarea infrastructurii fizice rurale de bază - modernizare și/sau extindere; dezvoltarea serviciilor de bază pentru populație și a activităților economice non-agricole; dezvoltarea activităților agricole; dezvoltarea turismului și va-lorificarea patrimoniului natural și peisagistic al teritoriului; conservarea și valorificarea patrimoniului cultural și arhitectural tradițional românesc; sprijinirea funcționării Grupului de Acțiune Locală „Valea Cricovului”.

Asociația GAL „Valea Cricovului” a fost înființată legal în noiembrie 2012, în martie 2013 fiind semnat contractul de finanțare în cadrul Axei LEADER din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013.

În acest context, teritoriul GAL „Valea Cricovului” se identifică prin faptul că, în mare parte, are în componența sa localități situate pe Valea râului Cricovul Sărat (râu cu o lungime de 83 km, ce traversează județele Prahova, Buzău și Ialomița), localități ce se află pe celebrul Drum al Vinului, care sunt unite de o istorie comună, aflate la li-mita dintre Subcarpații de Curbură, Podișul Getic și Câmpia Română.

Stilizat, teritoriul GAL „Valea Cricovului” are forma unui pocal, plin cu vin cu arome fine, de Dealu Mare, ale cărui miresme se împletesc cu parfumul îmbătător al fructelor, pentru a echilibra și acoperi miro-sul înțepător al nămolurilor adăpos-tite în albia Cricovului sau în adân-curile „Ochiului Bărăganului”, așa cum mai este numit Lacul Rodeanu din comuna Jilavele. Metaforic, în cupa sa se amestecă, precum bule-le unui vin spumos, Bucovul, Valea Călugărească, Urlați, Iordăcheanu, Gornet-Cricov și Ceptura, alunecând ușor spre baza cupei noastre imagi-nare, acolo unde Albești-Paleologu, Drăgănești, Ciorani, Sălciile și Jilavele creează suportul de sprijin al paha-rului închinat în cinstea locuitorilor

care servește pe deplin planul de afa-ceri al beneficiarului. Urmează pune-rea pe hârtie a ideii de investiție prin elaborarea unui proiect care conține o Cerere de Finanțare, specifică fiecă-rei măsuri în parte, împreună cu toate documentele necesare. În momentul completării Cererii de Finanțare și a documentației necesare, trebuie res-pectate întocmai condițiile de eligibili-tate specifice din Ghidul Solicitantului aferent măsurii accesate. Cererea de Finanțare trebuie completată conform modelului standard disponibil în for-mat electronic pe pagina web a AFIR.

În cazul în care se apelează la instituții de consultanță, toate cheltuielile lega-te de întocmirea Cererii de Finanțare sunt considerate eligibile și pot fi ram-bursate după semnarea Contractului de Finanțare a proiectului.

Pe baza Cererii de Finanțare este apro-bat proiectul pentru finanțare și se asigură cadrul contractual de imple-mentare a investiției.

O parte dintre documentele nece-sare, care se constituie ca anexe la Cererea de Finanțare, sunt următoa-rele (prezentate orientativ): Studiu de Fezabilitate – document cerut pen-tru proiectele care prevăd lucrări de construcții-montaj sau Memoriu Justificativ – pentru proiectele care nu prevăd lucrări de construcții-montaj; documentul care dovedește cofinanțarea solicitantului – scri-soare de confort sau extras de cont; acte de proprietate sau de dovedire

Pașii unei investiții prin GAL

Înainte de a porni la drum, primul pas pentru obținerea fondurilor europene nerambursabile este identificarea cu exactitate a domeniului de investiții vizat de proiectul dorit. După aceas-ta, beneficiarul trebuie să se adreseze telefonic, în scris sau direct la sediul GAL, ori poate fi accesată pagina de internet www.galvaleacricovului.ro, pentru a stabili eligibilitatea investiției și pentru a identifica linia de finanțare

a folosinței pentru terenul pe care se va realiza investiția; acte de proprie-tate pentru clădiri; avize și acorduri specifice emise de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pen-tru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), Agenția pentru Protecția Mediului (APM) etc.; declarații pe propria răs-pundere; alte documente relevante și în conformitate cu specificul activității investiției propuse pentru finanțare.

Odată cu anunțarea deschiderii licitației pentru depunerea de proiecte prin GAL se va putea depune Cererea de Finanțare (alături de anexele afe-rente, în trei exemplare: original și

copii), personal sau prin împuterni-cit, la Grupul de Acțiune Locală „Valea Cricovului”.

Experții GAL vor verifica Cererea de Finanțare și restul dosarului, iar după această etapă a conformității, Cererile de Finanțare intră în etapa de confir-mare a eligibilității proiectului.

Un ultim pas, de o importanță de-finitorie, este verificarea în teren a cererilor de finanțare de către GAL și experții AFIR. În această etapă, experții evaluatori verifică dacă datele prezentate în anexele tehnice și admi-nistrative corespund cu situația de pe

Asociația Grupul de Acțiune Locală „Valea Cricovului”

Leader la zi

Asociația Grupul de Acțiune Locală „Valea Cricovului” re-prezintă un parteneriat pu-blic–privat, care cuprinde zona de Sud-Est a județului Prahova (comunele: Albești – Paleologu, Bucov, Ceptura, Ciorani, Drăgănești, Gornet Cricov, Iordăcheanu, Sălciile, Valea Călugărească și orașul Urlați) și o zonă din Nord-Vestul județului Ialomița (co-muna Jilavele), acoperind un teritoriu cu 11 localități, cu 69.981 locuitori și o suprafață de 586 km2.


40 41

Măsura 322 – Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale

Cu ajutorul GAL „Valea Cricovului” este îmbunătățită rețeaua de drumuri locale din comuna Jilavele, județul Ialomița. Proiectul este în implemen-tare și are o valoare totală de 120.128 euro, valoarea eligibilă fiind de 74.615 euro, egală cu ajutorul nerambursabil.

În cadrul acestui proiect s-au reali-zat investiții în infrastructura de dru-muri comunale care asigură legătura cu principalele căi rutiere. Beneficiarii proiectului sunt locuitorii comunei Jilavele. Până în prezent, s-au asfaltat două străzi locale, acestea fiind căi de acces principale în comuna Jilavele, asigurând accesul populației către DN 1D și DC16, cât și către obiectivele so-cio-culturale din comună.

Tot prin intermediul Grupului de Acțiune Locală „Valea Cricovului”, co-muna Ceptura din județul Prahova a beneficiat de fonduri europene pentru achiziționarea unui echipament speci-alizat pentru vidanjat în cadrul servi-ciului public din structura Primăriei comunei Ceptura. Valoarea totală a investiției a fost de 116.386 de euro, din care valoarea eligibilă și ajuto-rul nerambursabil - 92.000 de euro. Proiectul a fost finalizat, obiectivul lui fiind acela de îmbunătățire a accesu-lui la serviciile publice de bază pentru populația rurală, respectiv oferirea unui serviciu complet de gospodărie comunală care să asigure atât activita-tea de vidanjare a foselor septice și ba-zinelor vidanjabile, cât și întreținerea eficientă a rețelei de canalizare, pen-tru intervenție în caz de avarie și funcționare defectuoasă a acesteia.

De investiția realizată cu sprijinul GAL beneficiază locuitorii comu-nei Ceptura, precum și cei din co-munele învecinate care fac parte din Asociația Grupul de Acțiune Locală „Valea Cricovului”.

Un alt proiect aflat în implementare este cel de la Valea Călugărească, prin care comuna din județul Prahova be-neficiază de bani europeni pentru re-novarea sediului primăriei. Valoarea totală a proiectului este de 132.677 de euro, din care valoare eligibilă și ajutor nerambursabil - 85.806 euro (intensitate ajutor: 100%).

Din cauza lipsei banilor, clădirea pri-măriei s-a deteriorat în timp, înveli-toarea având foarte mult de suferit. Se impune cu necesitate intervenția de urgență pentru a stopa deteriorarea puternică a clădirii și modernizarea

acesteia, investiția având o contribuție majoră la îmbunătățirea condițiilor de viață ale locuitorilor comunei Valea Călugărească.

Prin acest proiect se urmărește reali-zarea tuturor lucrărilor care sunt ne-cesare la nivelul șarpantei și al înve-litorii pentru a corespunde cerințelor și nevoilor actuale de confort și siguranță în exploatare; înlocuirea tâmplăriei exterioare plus dotarea cu geam termoizolant, precum și reface-rea vopselei exterioare la nivelul între-gii construcții.

teren. Scopul verificărilor este acela de a evita inadvertențele ce ar putea influența selecția pentru finanțare a proiectelor depuse.

Proiectele declarate eligibile sunt cla-sificate în conformitate cu punctajul obținut și cu valoarea proiectului. În funcție de fondurile disponibile pen-tru sesiunea în care au fost depuse proiectele respective, se face selecția acestora de către GAL prin întocmi-rea raportului de selecție. După pu-blicarea acestui raport pe pagina de internet www.galvaleacricovului.ro, beneficiarii sunt notificați în vederea informării stadiului evaluării proiec-tului. După selecția GAL, proiectele sunt depuse la OJFIR în vederea luării deciziei finale. Semnarea contractului de finanțare va fi rezolvată cu AFIR.

Beneficiarii fondurilor europene, con-form Contractului de Finanțare, vor trebui să respecte o serie de condiții: toate criteriile de eligibilitate și selecție asumate în Cererea de Finanțare vor trebui să fie respectate pe toată dura-ta contractului; proiectul nu trebuie modificat pe o perioadă de cinci ani de la data semnării Contractului de Finanțare cu AFIR; durata de execuție a Contractului de Finanțare este de trei ani pentru proiectele care prevăd investiții care includ construcții și/sau montaj, respectiv doi ani pentru pro-iectele de investiții care includ achiziții simple de utilaje.

Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri

Mădălina – Victorița Gojnea, în vârstă de 28 ani, deține o fermă de creștere a prepelițelor, cu un efectiv de 8.400 de păsări. Exploatația SC Romad Bio Invest SRL are sediul în orașul Urlați, județul Prahova, având ca activitate principală creșterea prepelițelor pen-tru producția de ouă pentru consum.

După absolvirea liceului, Mădălina – Victorița Gojnea s-a ocupat de creșterea prepelițelor alături de fa-milia sa, aceasta fiind o preocupare permanentă.

pe Axa 1 – Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri, ca persoană fizi-că, și s-a constituit în Întreprindere Individuală (I.I.) după aprobarea aces-tuia. Tânărul apicultor a hotărât să în-ceapă propria afacere după ce a lucrat în stupina familiei, instalându-se ul-terior ca șef de exploatație la stupina amplasată în comuna Cioranii de Jos, județul Prahova. Creșterea dimensi-unii economice a fermei apicole se va realiza prin creșterea numărului de familii de albine de la 172 la 225 de familii de albine. Obiectivul princi-pal al proiectului este achiziționarea a 183 de stupi verticali și a utilajelor apicole noi (centrifugă din inox, colec-tor de propolis, topitor solar, recipient pentru miere etc).

Valoarea totală a investiției ajunge la 178.840 lei (40.000 de euro), iar procentul de finanțare publică este de 100%. Proiectul lui Florin Daniel Oprea este în implementare.

Și în cazul tânărului apicultor praho-vean, GAL „Valea Cricovului” este un sprijin în accesarea fondurilor euro-pene nerambursabile prin Programul Național de Dezvoltare Rurală.

În vara anului 2014, tânăra a depus un proiect pe Axa 1 - Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri, având ca obiectiv achiziționarea a 60 de mo-dule de cuști pentru prepelițe, pre-cum și creșterea dimensiunii econo-mice a fermei cu minimum 4 UDE (creșterea efectivului de prepelițe de la 8.400, în anul zero, la 10.700, în anul 1). Valoarea totală a investiției este de 178.840 lei (40.000 euro), iar procentul de finanțare publică este de 100%. În momentul de față, proiectul este în implementare.

Tânăra crescătoare de prepelițe a acce-sat fonduri europene nerambursabile prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, cu sprijinul Asociației Grupul de Acțiune Locală „Valea Cricovului”, a cărei echipă tehnică monitorizează implementarea proiectului, care va contribui la creșterea standardului propriu de viață.

Alt proiect de succes realizat de GAL „Valea Cricovului”, pe Măsura 112, este „Îmbunătățirea și creșterea competitivității fermei apicole din comuna Ciorani, județul Prahova.” Florin Daniel Oprea a depus proiectul


42 43

știri și evenimente

Proceduri de achiziții on-line pentru beneficiarii privați ai fondurilor europene

APIA eliberează adeverințe pentru crescătorii de păsări

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a modificat metodologia spe-cifică achizițiilor pentru beneficiarii privați ai fondurilor europene acor-date pentru agricultură și dezvoltarea mediului rural prin adaptarea manu-alului de procedură pentru achiziții la fluxul derulării și avizării on-line a procedurilor de achiziții.

Portalul pe care se vor derula achizițiile on-line este pagina de in-ternet a Agenției, putând fi accesat la adresa AFIR http://www.afir.info.

„Acest demers a fost realizat de că-tre AFIR pentru a simplifica imple-mentarea proiectelor de investiții ale beneficiarilor Programului Național de Dezvoltare Rurală. Considerăm că este o etapă deosebit de importantă privind simplificarea și transparența procesului de achiziții, fiind în același timp unul dintre angajamentele im-portante asumate de AFIR în relația cu Comisia Europeană și cu benefi-ciarii Programului. Acest demers re-prezintă o premieră în procesul de implementare a fondurilor europene acordate pentru agricultură”, a de-clarat David Eugen Popescu, director general al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Procedura on-line este aplicabilă pen-tru toate achizițiile demarate începând

cu jumătatea lunii martie a.c., indi-ferent de versiunea de contract de finanțare.

Ulterior, pe parcursul derulării proce-durii, contractul se va actualiza prin acte adiționale. Acestea pot fi încheia-te, după caz, ca urmare a modificărilor survenite în urma derulării procesului de achiziții on-line sau pot cuprinde și alte modificări ale proiectului. Actele adiționale se vor încheia până la mo-mentul avizării finale a achizițiilor, conform noii proceduri.

Această abordare evită apariția în-târzierilor în derularea contractelor de finanțare.

„Procedura de achiziții stabilește mo-dul derulării și verificării contractelor de achiziții de servicii, bunuri, cu sau fără montaj, și de execuție de lucrări (construcții, montaj) în cadrul pro-iectelor finanțate prin PNDR pentru beneficiarii privați”, a afirmat direc-torul general AFIR.

În vederea derulării on-line a proce-durilor de achiziții, beneficiarii privați au obligația autentificării pe pagina oficială a AFIR, în partea superioară a paginii, destinată depunerii on-line. Astfel, beneficiarul privat va publica pe site-ul AFIR invitația de participare și dosarul cererii de oferte în format

electronic. De asemenea, ofertanții vor parcurge procedura de înregistrare pe pagina de internet a Agenției și, ulte-rior, vor depune on-line ofertele pen-tru respectiva procedură de achiziție.

Ca o măsură suplimentară de simplifi-care, numărul minim al ofertelor con-forme primite s-a redus la două, de la minimum trei cât era stabilit prin pro-cedura anterioară.

Verificarea și avizarea dosarului de achiziții se va face on-line la nivelul OJFIR și CRFIR, prin intermediul de-partamentelor de specialitate.

Ulterior, pe site-ul www.afir.info se publică rezultatul procedurii de achiziție (inclusiv notificările pentru ofertanții câștigători și necâștigători), cu respectarea termenului legal pentru depunerea unor eventuale contestații.

După expirarea acestui termen, be-neficiarul va încheia contractul cu ofertantul declarat câștigător și va putea publica pe site soluționarea contestațiilor.

Întreaga procedură se va derula on-line, conform prevederilor proce-durale și instrucțiunilor de utilizare de pe site-ul Agenției (tutoriale), vala-bile atât pentru beneficiarii privați ai PNDR, cât și pentru ofertanți.

Agenția de Plăți și Intervenție pen-tru Agricultură (APIA) informează că eliberează adeverințe pentru be-neficiarii Măsurii 215 – Plăți privind bunăstarea animalelor – pachetul b) păsări, care intenționează să acceseze credite pentru finanțarea activităților curente de la băncile care au încheiat Convenții cu Agenția.

Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN – SA și Fondul Național de Garantare a Creditului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii garan-tează creditele acordate de bănci fermierilor, în cadrul acestui tip de convenție.

Toate convențiile încheiate între APIA, bancă și Fondul de Garantare vor fi postate pe site-ul APIA, la adresa www.apia.org.ro.

Potrivit convențiilor, la solicitarea scrisă a fermierului, APIA va elibe-ra următoarele tipuri de adeverințe, în funcție de sesiunea de depunere și anul de angajament, astfel:

1 pentru sesiunea a II-a de depunere - anul I de angajament: adeverință prin care confirmă faptul că solici-tantul a depus, în perioada 20 mai – 30 iunie 2014, cerere de ajutor pentru Măsura 215 – Plăți privind bunăstarea animalelor - păsări și suma care reprezintă 50% din va-loarea sumei solicitate în cererea de ajutor aferentă sesiunii a II-a de depunere - anul I de angajament, minus valoarea adeverinței emise anterior, cu excepția beneficiarilor care au aplicat pentru efectiv mediu și care nu au obligația depunerii de-conturilor justificative trimestriale.

2 pentru sesiunea I de depunere - anul III de angajament: adeverință prin care confirmă faptul că soli-citantul a depus, în perioada 16 octombrie – 15 noiembrie 2014, cerere de plată și două deconturi

justificative pentru Măsura 215 – Plăți privind bunăstarea animale-lor - păsări, precum și suma care reprezintă 20% din valoarea su-mei solicitate în cererea de plată. În cazul neeliberării niciuneia din-tre adeverințele precizate, se poate elibera, la cererea solicitanților, o adeverință prin care se confirmă faptul că solicitantul a depus, în pe-rioada 16 octombrie – 15 noiembrie 2014, cerere de plată și două de-conturi justificative pentru Măsura 215 – Plăți privind bunăstarea ani-malelor - păsări, precum și suma care reprezintă 50% din valoarea sumei solicitate în cererea de plată (cu excepția beneficiarilor care au aplicat pentru efectiv mediu și care nu au obligația depunerii decontu-rilor justificative trimestriale).

În conformitate cu prevederile Ordinului ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 703/ 23.07.2013 privind aprobarea condițiilor în care se vor încheia Convențiile din-tre instituțiile financiare bancare și nebancare și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în vederea finanțării de către acestea a activităților curente ale beneficiarilor plăților derulate prin APIA, banca tre-buie să respecte nivelurile costurilor aferente acordării creditelor pentru beneficiarii plăților directe, astfel încât dobânda finală aplicată beneficiarului să nu depășească ROBOR 6M + 4%, iar comisioanele aferente creditului să fie în limita de 1%.

Totodată, potrivit aceluiași act norma-tiv, banca trebuie să facă dovada că, în perioada 2008 – 2012, a acordat cre-dite beneficiarilor axei I - Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier, axei III - Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea econo-miei rurale și axei IV LEADER din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.


44 45

Produsele horticole reprezintă o importantă sursă de hrană, ocupând un loc esențial în alimentația umană datorită compoziției lor biochimi-ce complexe. Ele au o pondere importantă în rația alimentară zilnică a omului modern.

România dispune de un potențial horticol apreciabil, ceea ce a impus în a doua jumătate a secolului XX realizarea unui cadru organizat pentru valo-rificarea lui superioară în vederea satisfacerii cererii de produse horticole proaspete și procesate de calitate, pe tot parcursul anului.

Acest fapt a determinat, în urmă cu peste 40 de ani, ca specialiști cu înaltă ținută științifică din domeniul horticulturii să ia inițiativa înființării Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketingul Produselor Horticole- Horting.

MADR a actualizat Anexa II privind zonarea pomiculturiiMinisterul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a publicat pe site-ul său varian-tele finale ale Anexei II, care cuprind zonarea pomiculturii, metodologia studiului și valorile pentru costuri-le standard și contribuția în natură, aplicabile pe submăsura 4.1a.

Potrivit documentului, Anexa II STP se aplică astfel:

- pentru sub-măsurile 4.2a, 6.1, 6.3 și 9a sunt eligibile pentru sprijin proiectele implementate în unitățile administrative te-ritoriale (UAT) care au nota de favorabilitate potențată >/= 2,40.

- pentru sub-măsura 16.4a sunt eli-gibile pentru sprijin proiectele parteneriatelor în care fermierii și formele asociative își desfășoară

activitatea în localități cu nota de favorabilitate potențată >/=2,40;

- pentru sub-măsura 4.1a:a) sunt eligibile proiectele imple-

mentate în UAT-urile care au nota de favorabilitate naturală >=2,40;

b) proiectele implementate în UAT-urile cu nota de favorabili-tate naturală <2.40, dar care au nota de favorabilitate potențată >=2.40 sunt eligibile dacă prin proiect se prevede și sistem de irigații pentru toată suprafața înființată, în reconversie. În acest caz proiectele care prevăd achiziții simple sunt eligibile doar dacă plantațiile pomico-le deținute de beneficiar sunt irigate. Sistemele de irigații

trebuie să fie funcționale și să fie conectate la o sursă de apă ce poate asigura debitul ne-cesar suprafețelor pomicole menționate anterior.

c) pentru UAT-urile din prezenta anexă, care au nota de favora-bilitate potențată <2,40, pot fi eligibile amplasamente în cadrul UAT-ului, dacă bene-ficiarul sprijinului furnizează AFIR un studiu avizat de ICDP Mărăcineni sau de o stațiune pomicolă, efectuat prin me-todologia prezentului studiu, prin care demonstrează că amplasamentul respectiv are o notă de favorabilitate natu-rală sau potențată >=2.40, cu condiția respectării punctului (b) în cazul notei potențate.

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketingul Produselor Horticole - Horting

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketingul Produselor Horticole din București a fost conceput ca o unitate etalon în care să se realizeze o producție expe-rimentală, să se testeze noile tehno-logii și care să servească ca bază de instruire pentru lucrătorii din cadrul sectorului de valorificare a legume-lor și fructelor. La vremea respectivă,

Membrii RNDR se prezintă

când s-a înființat în 1967, Institutul a fost dotat cu spații experimentale de depozitare, stație pilot pentru proce-sarea legumelor și fructelor și realiza-rea concentratelor aromate, sucurilor și băuturilor răcoritoare, sere pentru legume și flori. Pentru întregirea lan-țului producător-consumator a fost realizat și un magazin etalon de des-facere (Fortuna).

Activitatea de cercetare a avut caracter fundamental și aplicativ, fiind orien-tată în următoarele direcții:

- Condiționarea și păstrarea produ-selor horticole proaspete;

- Procesarea produselor hortico-le (conserve de legume și fructe, sucuri naturale, produse deshi-dratate și congelate);

- Concentrate aromate și băuturi răcoritoare;

- Ambalare, transport, mecanizare, organizare și economia valorifică-rii produselor horticole;

- Cultura legumelor și florilor în se-re și valorificarea lor.

Horticultura a cunoscut o dezvolta-re de excepție la începutul activității. Institutul a avut circa 328 de salariați, dintre care 166 cercetători și proiectanți, organizați în șase labora-toare de cercetare și un atelier de pro-iectare. Pe parcursul anilor, Institutul s-a dezvoltat, ajungând la aproximativ 1 100 de salariați (în 1990), dintre care


46 47

circa 200 de cercetători și proiectanți cu studii superioare. În țară existau 18 laboratoare de analiză și punc-te de cercetare (Arad, Oradea, Baia Mare, Bistrița, Brașov, Buzău, Cluj, Constanța, Craiova, Focșani, Iași, Târgu Mureș etc.). Dotarea cu apa-ratură de cercetare era relativ bună (camere de climatizare, celule expe-rimentale de păstrare, frigorifice și cu A.C., gaz-cromatograf, termohidrogra-fe, penetrometre, microscoape, apara-tură de determinat șocuri și vibrații, pasatrice etc.).

Pentru modernizarea comerciali-zării de produse horticole, în 1970 Institutul a organizat și dotat maga-zinul de tip Fortuna din București, pe Calea Victoriei, cu mobilier comercial conceput în Institut, în care s-a intro-dus pentru prima dată în țara noastră desfacerea produselor preambalate, precum și a altor produse realizate în Institut (conserve, sucuri, băuturi

răcoritoare) și în care se efectuau peri-odic degustări și sondarea opiniei con-sumatorilor referitor la noile produse sau forma de prezentare a acestora.

Horting în perioada 1967-1990

Dintre realizările perioadei 1967 – 1990 amintim:

- Elaborarea a 55 de tehnologii de condiționare și păstrare;

- Finalizarea a 92 de metode fizi-ologice și biochimice de analiză, de determinare a gradului de poluare, de prevenire și com-batere a bolilor și dăunătorilor post-recoltă;

- S-au creat 70 de noi tipuri de ambalaje (lăzi, lăzi paletă) și au-xiliare de ambalare (platouri, coșulețe, copertine etc.) și livrare (palete, colțare);

- S-au elaborat și revizuit pes-te 235 de standarde de calitate pentru produsele horticole proas-pete și prelucrate și 306 norme și instrucțiuni tehnologice pentru conserve;

- S-au realizat 274 de sortimente noi, omologate, de conserve și pro-duse prelucrate: 17 tipuri de sucuri naturale pasteurizate, 7 concen-trate aromate tip «Brifcor», 18 concentrate aromate pentru con-sum casnic, 35 de feluri de băuturi răcoritoare, 6 tipuri de sucuri concentrate;

- S-au obținut și brevetat enzime pectolitice PECTIROM;

- S-au creat 8 tehnologii noi de cul-tură pentru legume de seră;

- S-a realizat o colecție națională de flori, cu 850 de soiuri și s-au creat 19 hibrizi noi omologați de legume și flori;

- S-au realizat baze de date pentru caracterizarea resurselor horti-cole și cunoașterea sistemelor de mașini aferente sectorului.

Activitatea de proiectare a debutat încă de la înființare, aceasta având scopul de a transpune în practică rezultatele obținute în sectorul de cercetare.

Principalele realizări în domeniul proiectării au constat în elaborarea documentațiilor de execuție și inginerie tehnologică necesare pentru 315 obiec-tive (depozite de păstrare a legumelor și fructelor cu ventilație mecanică și frig, fabrici de conserve și secții de procesare legume-fructe, centre de vinificație, ciu-percării industriale, distilerii de țuică și rachiuri naturale, depozite de conserve, secții de producere a sucurilor, secții de producere a pastei de tomate).

În afara acestor realizări trebuie menționată producția experimenta-lă a Institutului, realizată în secția de microproducție și în sectorul de sere. Activitatea consta în:

- Depozitarea anuală în spații fri-gorifice (200 de tone de legume și fructe);

- Producție de conserve (circa 2000 tone/an);

- Băuturi răcoritoare (circa 300 tone/an);

- Concentrate aromate (circa 250 tone/an);

- Legume de seră (circa 3500 tone/an);

- Flori de seră (circa 700.000 fire/an).

Unitate etalon a cercetării românești în domeniul produselor horticole

După 1990, preocupările ICDIMPH Horting se regăsesc în cele 52 de teme de cercetare ale Programului Orizont 2000, 6 proiecte în Programul AGRAL, 4 proiecte în Programul CALIST, 16 proiecte în Programul CEEX (Modulele I, III și IV), 10 proiec-te în Programul Sectorial, 2 granturi CNCSIS, 8 proiecte PN II, 6 proiecte internaționale derulate ca activități coordonate de Institut sau în partene-riat cu universități, unități de cerce-tare și producție din țară și din străi-nătate: Italia, Franța, Grecia, Belgia, Israel, Olanda, Turcia, Spania.

Direcțiile principale de cercetare-dez-voltare, concretizate în planul tematic al ICDIMPH Horting, elaborat în baza Strategiei Naționale de Cercetare-Dezvoltare-Inovare, definit prin Legea nr.217/2007, aprobat de ASAS și îna-intat la MEC și MADR sunt:

- Obținerea de produse noi din le-gume și fructe pentru grupuri vulnerabile de consumatori și elaborarea de noi tehnologii (s-au obținut 20 de produse noi hipoglucidice, hipocalorice, nu-traceutice, cu acțiune terapeutică etc. );

- Elaborarea și revizuirea standardelor de calitate a pro-duselor horticole proaspete și procesate. Elaborarea standarde-lor naționale, precum și a normelor privind calitatea și valorificarea produselor horticole prin alinie-rea acestora la prevederile Uniunii Europene (39 de norme privind natura, conținutul, fabricarea, ca-litatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea și trans-portul produselor prelucrate din legume și fructe, precum și 36 de standarde de calitate comerci-ală la produse horticole în stare proaspătă);


48 49

- Elaborarea unui sistem de ma-nagement al calității produselor alimentare bazat pe gestiunea riscurilor chimice, biochimice și microbiologice (Ghid pentru elabo-rarea sistemului de management privind securitatea - salubritatea produselor alimentare);

- Testarea comportării în procesul valorificării în vederea omologării a 150 de soiuri noi și hibrizi de le-gume și 15 soiuri de fructe);

- Elaborarea studiilor de mar-keting, organizare și eficiență economică în valorificarea și comercializarea produselor horti-cole (patru studii de piață și patru studii de fezabilitate);

- Prelungirea duratei de păstrare a fructelor excesiv de perisabile și foarte perisabile prin manage-mentul factorilor de risc cu acțiune pre și post-recoltă;

- Caracterizarea materialului biolo-gic din punct de vedere al calității și capacității de păstrare la soiuri-le de mere și pere rezistente la boli în vederea selecției de noi soiuri pretabile culturii ecologice;

- Modernizarea și optimizarea teh-nologiilor specifice deshidratării produselor horticole ecologice;

- Realizarea unui laborator spe-cializat în evaluarea calității și siguranței alimentare a materiilor prime agro-alimentare și a produ-selor alimentare folosind factorul de prospețime stabilit pe baza conținutului în amine biogene;

- Cercetări privind realizarea unui sistem integrat de producție eco-logică în serele horticole, format prin integrarea acvaculturii ca sursă de substanțe nutritive în cultura horticolă ca filtru biologic și mecanic în acvacultură;

- Stabilirea unor alternative la fo-losirea bromurii de metil pentru dezinfecția solului în cultura le-gumelor în spații protejate;

- Stabilirea modalităților de pro-tejare a stratului de ozon, proiect european (FP6 - coordonat de Franța), în care Horting este unul dintre cei nouă parteneri;

- Studii de fezabilitate pentru obiective industriale finanțate din surse proprii și/sau surse

nerambursabile și proiecte pentru realizarea de investiții ale produ-cătorilor (sere, solarii, depozite frigorifice, centre de condiționare și ambalare etc.) și procesatorilor (linii, secții și fabrici de conserve etc. ) de legume și fructe;

- În sectorul de dezvoltare, „stații pilot agricultură și procesa-re”, Institutul a realizat an de an producții de legume și flori în spații protejate, o gamă largă de conserve sterilizate din legume și fructe, sucuri naturale și băuturi răcoritoare, păstrare de produse horticole proaspete (mere, pere, struguri, cartofi) în spații frigo-rifice și în condiții de atmosferă controlată;

- În ultimii ani, ca rezultat al proiectelor de cercetare-dezvol-tare, patrimoniul Institutului s-a îmbogățit cu un laborator de de-terminare a calității produselor horticole atestat RENAR, pentru determinarea aminelor biogene, și cu trei noi stații pilot unicate în România: o stație pilot pentru obținerea produselor deshidrata-te, o stație pilot pentru obținerea răsadurilor altoite de legume, respectiv o stație pilot pentru obținerea legumelor în spații pro-tejate pe substrat floating system cu efluent rezultat din acvacultură în spatii protejate.

Cu o finanțare corespunzătoare, ICDIMPH Horting poate să devină o unitate etalon a cercetării românești în domeniul valorificării produselor horticole și al culturii legumelor în seră, capabilă să răspundă cerințelor economiei de piață și sectorului agro-alimentar, asigurând controlul calității produselor proaspete și prelucrate, re-alizarea unor produse procesate de calitate superioară, implementarea unor tehnologii moderne, acordarea de consultanță și asistență tehnică de înaltă calificare în realizarea unor pro-iecte fiabile, instruirea fermierilor și persoanelor implicate în producerea și valorificarea legumelor și fructelor, totul în beneficiul valorificării superi-oare a produselor horticole și al asigu-rării protecției consumatorilor.

SCDP Vâlcea este o unitate de cercetare–dezvoltare care are misiunea de a relansa și moderniza pomicultura românească, în general, și pomicul-tura din regiunea Oltenia, în special, de a integra și alinia acest dome-niu, în plan științific și economic, la Uniunea Europeană, cu respectarea cerințelor comunitare și asigurarea unei competitivitați internaționale a produselor pomicole, a celor bioenergetice și de protecție a mediului. Scopul activitații SCDP Vâlcea este de a asigura baza științifică, biologi-că și tehnologică în măsură să contribuie la modernizarea pomiculturii românești și să asigure pregătirea și formarea profesională a studenților, masteranzilor și doctoranzilor în acest domeniu.

Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea

Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea a fost înfi-ințată în anul 1977 prin decret, având scopul de a asigura baza științifică, biologică și tehnologică în măsură să contribuie la modernizarea pomicul-turii românești și să asigure pregăti-rea și formarea profesională a studen-ților, masteranzilor și doctoranzilor în acest domeniu.

Din anul 2009, când a fost preluată prin absorbție de către Universitatea

din Craiova, SCDP Vâlcea este o in-stituție publică fără personalitate juridică.

În cadrul Stațiunii își desfășoară activitatea cercetători cunoscuți și apreciați în țară și străinătate, pre-cum și doctoranzi și masteranzi de la Facultatea de Horticultură și Agricultură din Craiova.

În prezent, activitatea de cercetare – dezvoltare de la SCDP Vâlcea se

desfășoară pe o suprafață de 129,02 hectare, teren din domeniul public al statului. Au existat și există în conti-nuare probleme (litigii în instanță) cauzate de retrocedările de teren din stațiune, cu toate că pe aceste supra-fețe se află singurele colecții naționa-le cu resurse genetice autohtone sau străine, cu rol important în dezvolta-rea pomiculturii românești.

La SCDP Vâlcea au fost create 40 de soiuri noi

Direcțiile de cercetare-dezvoltate în cadrul unității sunt: ameliorarea ge-netică a soiurilor și portaltoaielor de nuc, castan și prun; identificarea, co-lectarea, evaluarea, utilizarea și con-servarea resurselor genetice în colecții naționale la speciile Prunus, Juglans, Corylus, Castanea; modernizarea și eficientizarea înmulțirii plantelor po-micole din categorii biologice superi-oare; tehnologii moderne, integrate și ecologice pentru cultura plantelor pomicole; transfer tehnologic.


50 51

Obiectivele cercetării

La nivel național:

- Dezvoltarea unei pomiculturi du-rabile cu beneficii economice și sociale pentru generația actuală, fără a dăuna proceselor ecologice fundamentale și fără a compromi-te capacitatea generațiilor viitoare de a-și realiza propriile dorințe;

- Ameliorarea genetică a soiurilor și portaltoaielor de prun, nuc, alun, castan și măr în direcția îmbu-nătățirii productivității, calității și rezistenței la boli și dăunători, în vederea asigurării unei compe-titivități reale pe piețele Uniunii Europene, dar și pe alte piețe;

- Modernizarea și asigurarea pro-ducerii materialului săditor pomicol din categorii biologice su-perioare (prebază și bază), inclusiv prin utilizarea biotehnologiilor moderne, în vederea asigurării circulației libere pe piețele UE și alte piețe;

- Stabilirea unor sisteme de culturi pomicole, a tehnologiilor și a unor verigi tehnologice moderne pen-tru plantațiile de prun, nuc, alun castan și măr în diferite zone eco-logice ale țării.

La nivel zonal:

- Asigurarea unor noi concepte privind restructurarea și moder-nizarea pomiculturii;

- Stabilirea structurii plantelor po-micole și a sortimentelor din zonă capabile să facă față concurenței pe diferite piețe;

- Modernizarea producerii materi-alului săditor pomicol certificat la nivelul cerințelor UE;

- Elaborarea documentațiilor pri-vind studiile de fezabilitate și proiectele tehnico-economice pentru înființarea de noi plantații pomicole și parcuri dendrologice;

- Realizarea unui transfer teh-nologic eficient și modern către exploatațiile pomicole din zona de influență.

De la înființarea sa și până în prezent, în cadrul SCDP Vâlcea au fost create 40 de soiuri noi, foarte valoroase, din-tre care amintim:

- soiuri de prun: Andreea, Vâlcean, Topval, Alutus;

- soiuri de nuc: Valcor, Valrex, Valmit, Timval, Unival;

- soiuri de alun: Vâlcea 22, Romavel, Cozia, Uriașe de Vâlcea, Arutela, Roverd;

- soiuri de castan comestibil: Romval.

Au fost create, de asemenea, portal-toaie corespunzătoare culturii mo-derne de plante pomicole. La prun au fost obținute portaltoaiele Oteșani 8, Oteșani 11, Rival, Miroval, Pinval, lLa nuc - portaltoiul Portval, iar la cas-tanul comestibil - portaltoiul Casval.

Ca urmare a activității de cercetare desfășurate în cadrul unui proiect POS-CEE au fost create și omologa-te soiuri de salcie pentru biomasă (Robisal, Fragisal, Cozia 1, Pesred) în vederea obținerii de energie nepo-luantă și regenerabilă.

Specialiștii de la Universitatea din Craiova – SCDP Vâlcea au elaborat și publicat un număr însemnat de cărți, tratate, monografii, lucrări științifi-ce și lucrări tehnice de popularizare.

Anual, în pepinieră se înmulțesc zeci de mii de plante pomicole de mare va-loare biologică din speciile măr, prun, piersic, cais, alun, nuc, castan comes-tibil, soiuri adaptate condițiilor de me-diu de la noi.

SCDP Vâlcea asigură anual peste șapte mii de nuci altoiți din soiurile reco-mandate a fi cultivate în România. Altoirea nucului se realizează într-o instalație specială unică în țară.

Prin specialiștii săi, stațiunea a par-ticipat permanent la asigurarea tran-sferului tehnologic, prin modalități multiple de implementare a celor mai valoroase rezultate ale cercetării către fermele de producție din diferite zone ale țării (Călărași, Sibiu, Ilfov, Mureș Vâlcea, etc.).


52

Vă invităm să participaţi la redactarea revistei

Doriţi să împărtăşiţi din experienţa dumneavoastră de dezvoltare rurală pentru o posibilă publicare în revistă?

Fotografii şi imagini • Imaginile trebuie să ilustreze o experienţă.

• Imaginile se vor transmite ca fişiere electronice separate (rezoluţie înaltă >300 dpi şi > 850 KB).

• Toate fişierele care conţin imagini vor fi trimise în format .JPEG

• Vă rugăm să includeţi un titlu scurt pentru fiecare fotografie/imagine transmisă, precum şi numele fotografului/autorului.

Scrisori către Redacţie • Scrisorile trebuie să fie legate de o temă de dezvoltare rurală şi să nu depăşească 200 de cuvinte.

• Redactorii pot interveni asupra textului, pentru a-l adapta la stilul, lungimea, claritatea şi acurateţea necesare şi nu garantează că toate scrisorile vor fi publicate.

• Atunci când spaţiul este insuficient, scrisorile care nu sunt publicate în revistă pot fi publicate pe website-ul RNDR.

Vă invităm să ne trimiteţi experienţele dumneavoastră, fotografii, scrisori şi articole la adresa: [email protected]

Ghid de participare Aceste indicații sunt orientative pen-tru omogenizarea contribuțiilor. Au-torii înțeleg că redacția poate modi-fica textul primit, pentru o mai bună înțelegere.

• Autor: Trebuie identificat cu nume, prenume și ocupația actuală.

• Introducere: Trebuie inclusă o scurtă introducere care să evidenție-ze relevanța subiectului prezentat.

• Lungimea articolului: 400 – 800 cuvinte

• Informații corecte: Nu prezen-tați decât informații de care sunteți 100% sigur și pe care le puteți sus-ține. Menționați sursa informațiilor, atunci când prezentați date care pro-vin de la alte instituții sau organizații.

• Stil: Vorbind despre un articol de revistă, este de dorit ca textul să nu semene cu un raport. De aceea, sunt indicate:

» 0 exprimare simplă; » date relevante pentru a susține ideea principală a articolului, și nu toate detaliile proiectului; » evitarea excesului de acronime; » denumirea completă, urmată de acronim, trebuie inserată atunci când apare prima dată în text; » evitarea comentariilor și a referin-țelor externe care pot fi controver-sate sau greșit înțelese.

Deschişi Către Viitor

RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

CONTACT:Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: [email protected], Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România, în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală“. Proiect cofinanţat prin

FEADR prin Măsura 511 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013. Martie 2015

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.Se distribuie gratuit.

Documents

România Rurală – nr. 22