RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale

VICTOR LĂCĂTUȘCercetarea, singura cale spre progres

LEGUMICULTURA, ÎNTRE PREZENT ȘI VIITOR

USAMV BUCUREȘTICentrul de cercetare Hortinvest

FERMA STOIAN - LEGUME ROMÂNEȘTIO tradiție de familie

MGC TOPOLOVENIMotorul dezvoltării comunității locale

România RuralăReţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Numărul 30 Anul II, IUNIE 2015

România Rurală – nr. 30

II 1

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ şi nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre MADR şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro, www.rndr.ro

USR, Departamentul Publicaţii, Iunie 2015ISSN 2284-8665ISSN-L 2284-8665© RNDR, 2015

Reproducerea textelor acestei publicaţii este autorizată cu condiţia menţionării sursei.Tipărit în România.

Copyright fotografii: Victor Lăcătuș, USAMV București, SC Procema Perlit SRL, Valentina Ioniță, Ferma Stoian - Legume românești, Dănuț Bârea, MGC Topoloveni, GAL „Dobra - Băleni“, GAL Movila lui Burcel Vaslui Nord, UCPR, PRODCOM Legume-Fructe, www.ecology.md, www.pinterest.com, www.disclose.tv

BRĂILAB-dul Independenţei, nr. 282, et. 1, cod poştal 810124, usr.sud.est@rndr.ro

Tel.: 0339 732 009, Fax: 0339 732 016

CRAIOVAStr. Libertăţii, nr. 19, Facultatea de Agricultură și Horticultură, cam. L-311, et. 2,

cod poştal 200421, usr.sud.vest.oltenia@rndr.roTel.: 0251 460 377, Fax: 0251 423 651

ZALĂUStr. Kossuth Lajos, nr. 49, cod poştal 450010, usr.nord.vest@rndr.ro

Tel.: 0360 404 056, Fax: 0360 404 158

TÂRGU MUREŞStr. Mihai Eminescu, nr. 60, cod poştal 540331, usr.centru@rndr.ro

Tel.: 0365 430 349, Fax: 0365 430 351

IAŞIZona de Agrement Ciric - Complex de Agrement Ciric, cod poştal 700064, usr.nord.est@rndr.ro

Tel.: 0332 881 281, Fax: 0332 881 282

TIMIŞOARAB-dul Take Ionescu, nr. 53, et. 2, birou 26, cod poştal 300074, usr.vest@rndr.ro

Tel.: 0356 460 982, Fax: 0356 460 983

TÂRGOVIŞTEStr. Vărzaru Armaşu, nr. 7A, cod poştal 130169, usr.sud.muntenia@rndr.ro

Tel.: 0345 100 025, Fax: 0345 100 605

BUCUREŞTIStr. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, cod poştal 020961, usr.bucuresti.ilfov@rndr.ro

Tel.: 0316 900 214, Fax: 0316 900 215

BIROURILE REGIONALEUnitatea de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală

EDITORIAL ……………………………….....................................................……………….……………………………………………………… 3

INTERVIUDr. ing. Victor Lăcătuş, membru fondator al Cooperativei Agricole „Legume de Vidra”: Cercetarea, singura cale spre progres ......................................................................................................................................... 4

DEZVOLTARE RURALĂLegumicultura, între prezent și viitor ......................................................................................................................................... 8USAMV București - Centrul Hortinvest - cercetare de referință în studiul calității produselor agroalimentare ................... 12Culturi hidroponice – Tehnica de cultivare a legumelor pe film nutritiv (NFT) ..................................................................... 16Perlitul horticol – Un substrat natural de cultivare a legumelor, fabricat în România .......................................................... 18Atestatul de producător – Obligatoriu pentru comercializarea în piețele agroalimentare ..................................................... 22 Sera subterană – O alternativă la serele clasice ....................................................................................................................... 24

OAMENIValentina Ioniță și brandul „Legume de Țară” ......................................................................................................................... 26

EXPERIENŢEFerma mea: „Ferma Stoian - Legume românești” duce tradiţia familiei mai departe ........................................................... 30Afacerea mea: Dănuț Bârea și-a construit singur un centru de produs răsaduri .................................................................... 34Comunitatea mea: MGC Topoloveni, motorul dezvoltării comunității locale ........................................................................ 37

LEADER LA ZIGrupul de Acțiune Locală „Dobra-Băleni” ................................................................................................................................ 40Grupul de Acţiune Locală Movila lui Burcel Vaslui Nord ....................................................................................................... 43

ŞTIRI ŞI EVENIMENTE MADR George Turtoi: „România are încă șanse să obțină prelungirea perioadei de rambursare a plăților pentru PNDR” ............. 46

MEMBRII RNDR SE PREZINTĂUniunea Crescătorilor de Păsări din România: „Susţinem şi protejăm producătorii interni în faţa concurenţei neloiale” ... 48PRODCOM LEGUME-FRUCTE: Consolidarea sectorului legumicol, domeniu prioritar ..................................................... 50

Cuprins

România Rurală – nr. 30

2 3

Miniștrii agriculturii din statele UE au ajuns, în anul 2007, la un acord privind reformarea organizării comu-ne a pieței de legume și fructe (OCP). Conform acordului, politica în sec-tor trebuie să răspundă exigențelor pieței prin reducerea fluctuațiilor de preț și a dezechilibrului dintre cerere și ofertă și să încurajeze consumul de legume și fructe, asigurând în același timp competitivitate produselor.

În prezent, România a parcurs opt ani de implementare a regulilor co-munitare privind organizarea comu-nă a pieței legumelor și fructelor. În potențialul de producție al sectorului legumicol în România a existat, timp de secole, o puternică tradiție a fer-melor de familie.

Reorganizarea sistemului de produc-ție - valorificare a legumelor și fructe-lor în scopul eficientizării condițiilor pedoclimatice de care dispune Româ-nia, concomitent cu îmbunătățirea nivelului socio-economic al zonelor rurale, constituie un obiectiv princi-pal al strategiei 2014 - 2020.

Conform datelor INS, în perioada 2007-2013, în România, suprafețe-le cultivate cu legume au scăzut de la 253,4 mii de hectare, în 2007, la 239,0 mii de hectare, în 2014, iar producțiile au crescut de la 3116,8 mii de tone la 3807,0 mii de tone.

Producțiile obținute în 2014 la prin-cipalele specii legumicole au înre-gistrat, de asemenea, creșteri, com-parativ cu anii precedenți, astfel: la tomate s-au obținut 711,0 mii de tone, la varză 1123,0 mii de tone, la ceapă 387,0 mii de tone, iar la ardei 229,0 mii de tone.

Datele statistice arată un trend as-cendent al sectorului legumicol ro-mânesc, concomitent cu o creștere a consumului, care se preconizează că va ajunge în anul 2020 la o valoare de

190 de kg/cap de locuitor/an. Acest necesar de consum va fi asigurat, așa cum apreciază specialiștii, în propor-ție de 95 %, din producție proprie.

Despre începuturile meseriei de legu-micultor, dar și despre evoluția secto-rului legumicol și beneficiile cultivă-rii soiurilor românești de legume ne vorbește în interviul acestui număr, dr. ing. Victor Lăcătuș, care, după 50 de ani de activitate în domeniul cercetării legumicole, trage concluzia că cercetarea este singura cale spre progres.

Din rubrica „Dezvoltare rurală” pu-teți afla despre avantajele cultivării legumelor ro mânești și care sunt so-iurile recomandate de specialiști, de ce să practicați legumicultura în spa-ții protejate, beneficiile consumului de legume, calitățile legumelor româ-nești comparativ cu cele de import, despre cercetare și inovare, cu aplica-bilitate în sectorul legumicol, practi-cate la standarde europene în cadrul USAMV București – Centrul Hortin-vest, cultura hidroponică, o metodă eficientă de cultivare a plantelor fără sol, aplicând tehnica de cultură pe film nutritiv și substrat din perlit, dar și despre atestatul de producător și

obligativitatea lui începând cu data de 1 mai 2015.

Din pasiune, pricepere, dar si din dorința de a duce mai departe o tradiție de familie, câțiva oameni au reușit să-și transforme visele în realitate. Poveștile acestor oameni le puteți afla în cadrul rubricilor „Oameni”, „Ferma mea”, „Afacerea mea”, „Comunitatea mea”, acestea aducând în atenție complexul MGC Topoloveni, care, accesând fonduri europene prin PNDR 2007-2013, reușește să modernizeze la cele mai înalte standarde cea mai cunoscută fabrică de conserve din legume și fructe din țară. Achiziționând ma-teria primă de la legumicultorii din zonă și creând locuri de muncă, MGC Topoloveni a contribuit la dezvoltarea zonei și a comunității locale.

În finalul acestui număr al revistei, așa cum v-am obișnuit, vom face cu-noștință cu alți doi Membri RNDR: Uniunea Crescătorilor de Păsări din România și PRODCOM Legu-me-Fructe, care, prin activitatea pe care o desfășoară, acționează în nu-mele și interesul membrilor lor, evi-dențiind astfel importanța și benefi-ciile asocierii.

Editorial

Legumicultura – motorul dezvoltării spațiului rural

Viviana Vasile, Team Leader al proiectului „Înființarea și Sprijinirea Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală”

România Rurală – nr. 30

4 5

Dr. ing. Victor Lăcătuş, membru fondator al Cooperativei Agricole „Legume de Vidra”:Cercetarea, singura cale spre progres

Interviuo ocupație străveche, unele legume cultivându-se cu 6 000 de ani înaintea erei noastre. Aș dori să menționez, spre exemplu, faptul că în peri oa-da istorică a domnitorului Ştefan cel Mare nu se știa ce sunt acelea tomate. Ele încep să fie cunoscute și cultivate la noi în țară abia în secolul al XIX-lea.

Sunteți membru fondator al Cooperativei Agricole „Legume de Vidra”. Ce avantaje conferă această asociere producătorilor de legume?

Cel mai mare avantaj al asocierii este posibilitatea de a vinde împreună mai mult și la prețuri mai bune, către be-neficiari siguri, pe bază de contract. În felul acesta, banii dați pe taxe, cum ar fi de exemplu TVA-ul, se recupe-rează. La aceasta se adaugă timpul pe care nu-l mai pierzi vânzându-ți sin-gur produsele, faptul că scapi de stre-sul provocat de lipsa unei piețe reale de desfacere a legumelor și nu numai.

Fiind mai mulți, forța financiară a crescut, ceea ce ne-a permis dotări

suplimentare, dar și achiziția de semințe, îngrășăminte, pesticide, la prețuri de „angro”, economisirea fiind uneori și de 50 %.

Ați creat și promovat nume-roase soiuri de legume. Mili-tați pentru cultivarea soiurilor românești?

România are soluri fertile, bogate în materie organică, sursele de apă sunt încă satisfăcătoare, materialul biolo-

gic autohton este nelimitat genetic și de mare diversitate.

Cel mai adesea, calitatea nutrițională a soiurilor românești este inconfun-dabilă și superioară celor provenite din import, chiar și atunci când aces-tea se cultivă în România.

Forma, culoarea și mărimea sunt caracteristici tradiționale. Sunt mult mai bine adaptate condițiilor noastre specifice de mediu, dau, în general, producții constante, prețurile semin-„Nimic nu este mai presus de meseria

de cercetător. Cercetarea este singu-ra cale spre progres, oricâte costuri ar implica aceasta pentru societate.”

Sunteți un cercetător cunoscut și recunoscut în țară și străină-tate, cu peste 50 de ani de activi-tate profesională. Pe scurt, care a fost drumul parcurs în toți acești ani?

Am parcurs toate etapele prin care trece un cercetător, și anume: de la cercetător, la cercetător științific gra-dul I, de la șef de compartiment, la șef de laborator (Agrochimie, Biochi-mie, Fiziologie) și director științific. Cronologic, după absolvirea Facultă-ții de Chimie a Universității din Bu-curești, în anul 1963, am fost repar-tizat ca cercetător stagiar, fără a avea cei trei ani vechime în specialitate, la Institutul de Inframicrobiologie din București, în prezent Institutul de Virusologie. De acolo, în 1967, m-am transferat prin concurs la Institutul de Cercetări Horti-Viticole București (ICHV), ca cercetător științific. În același an, ICHV se împarte în mai multe institute, eu rămânând la Insti-tutul de Cercetare pentru Legumicul-tură și Floricultură, inițial cu sediul la Ciolpani și apoi la Vidra, județul Ilfov. Aici am lucrat până în 2013. În perioada 2002-2013, am fost director științific al institutului.

Cariera unui profesionist are realizări, dar și neîmpliniri. As-tăzi, vom vorbi despre realizări-le dumneavoastră.

Cu toată modestia, am trăit satisfac-ția multor realizări. Acest lucru s-a datorat mai multor factori, printre care colectivul de oameni (multidis-ciplinar) extraordinari în mijlocul cărora mi-am desfășurat activitatea și o perioadă deosebit de favorabi-lă cercetării științifice, în contextul unei dezvoltări fără precedent a le-gumiculturii românești, în special

a celei în sistem protejat. De altfel, cultura legumelor în sere și solarii a fost și a rămas marea mea pasiune profesională.

Care sunt calitățile pe care tre-buie să le aibă un cercetător în general? Dar pentru domeniul legumiculturii în particular?

Un cercetător trebuie să aibă „chema-re”, vocație, să-i placă să afle tainele naturii, să-și poată explica aceste tai-ne. Să nu capituleze în fața greută-ților, a lipsei de înțelegere și chiar a eșecurilor. Apoi, trebuie să fie un om de caracter. Să fie generos și să trans-mită celorlalți știința lui. Întotdeau-na trebuie să fie cu un pas înainte și

orice rezultat va fi începutul unui alt studiu experimental. Să fie cinstit, să-și cunoască limitele, să se docu-menteze mereu, cu atât mai mult cu cât posibilitățile locale de investigare sunt precare. Să nu se îndepărteze de realitate.

Anii care vor veni vor fi, pentru noi, anii producțiilor concrete și ai calită-ții acestora. Cercetarea va juca rolul avionului cu reacție, iar producția, pe cel al vuietului din urmă al acestuia.

Cât de veche este meseria de le-gumicultor?

Pe baza descoperirilor arheologice se apreciază că legumicultura a fost Tomate românești de Vidra

Fasole pitică

România Rurală – nr. 30

6 7

produse în România, iar afirmația mass-media că acest consum ar pro-veni, în principal, din import (cir-ca 80%) este total falsă. Din datele MADR rezultă că în anul 2014, Ro-mânia a importat 300 000 de tone de legume. Raportat la consumul nostru intern de legume, asta ar însemna în jur de 10 % din totalul consumat.

Cum ne situăm la nivelul UE ca producători de legume?

În prezent, pe primul loc se află Olanda, cu circa 50 t/ha. În ceea ce privește România, din datele Institu-tului Național de Statistică, reiese că producția de legume variază între 12 și 14 t/ha, ceea ce ne situează pe locul

10. O astfel de valoare este cu mult sub capacitatea reală de producție a țării noastre. Spun acest lucru din experiența celui care a trecut prin pe-rioade de glorie ale legumiculturii ro-

țelor sunt cu mult mai mici, iar legu-micultorul român practică tehnologii tradiționale, neinvazive, cu un grad de poluare redus. Acestea sunt numai câteva argumente pro cultivarea so-iurilor românești.

În concluzie, a consuma legume din țara în care ne-am născut nu este o lozincă, ci este o legătură între modul în care s-au format atâtea generații și mediul înconjurător.

Sunt legumicultorii pregătiți să pună în aplicare tot ce aduce nou munca dumneavoastră de cercetare?

Din păcate, nu! În prezent, atât au-toritățile, cât și noi, specialiștii, ne lovim de conservatorismul multora dintre producători, mai ales al celor mai în vârstă. În același timp, siste-mul de informare și promovare și, nu în ultimul rând, potențialul financiar al acestora constituie tot atâtea pie-dici în dezvoltarea fermelor mici și mijlocii de legume.

Legumicultură în spații proteja-te sau în câmp?

Ca urmare a modificărilor climatice la nivel global și regional, este clar că singura șansă a legumiculturii româ-nești o constituie legumicultura pro-tejată, în special cultura legumelor în solarii. Culturile protejate trebuie considerate cea mai bună și mai ief-tină asigurare împotriva prejudiciilor climatice.

La ora actuală, la nivelul țării noastre, care este suprafața cultivată cu legume în spații protejate? Dar la nivelul Uniunii Europene?

După aprecierile mele, suprafața de legume cultivată în sistem prote-jat (sere și solarii) este de 7 500 de hectare. În prezent, în Europa, sunt aproximativ 750 000 de hectare, ceea ce înseamnă că România are o supra-față de 1 % din cea a statelor Uniu-nii Europene. Mai mult decât atât, în

prezent, noi obținem în cultură pro-tejată cel mult 12,5 kg legume/metru pătrat/an, în timp ce în Olanda se obțin la metru pătrat, 50-60 de kg to-mate, 80-100 kg de castraveți, 40-50 kg de ardei gras și 35-40 kg de fasole de grădină.

Pornind de la sloganul „Pentru o viață sănătoasă, consumați zilnic legume și fructe”, care este ponderea consumului de legume în prezent? Predomină legumele din import sau cele românești?

În prezent, în medie, noi consumăm în jur de 160 kg legume/cap de locu-itor/an. Este, categoric, foarte clar că predomină consumul de legume

mânești. Din calculele mele, apreciez că noi realizăm astăzi 24-26 t/ha (to-tal legume câmp și spații protejate). Aceasta înseamnă locul al șaselea sau al șaptelea la nivel european.

Va reuși România să asigure din producția proprie necesarul de legume pentru consumul intern și pentru export?

Noi, specialiștii, apreciem că, după anul 2020, România va putea să asi-gure 90-95 % din necesarul de con-sum care va crește la 190 kg/cap de locuitor/an, creând și un excedent pentru export de circa 275 000 de tone.

Aveți un studiu bine elaborat, PROLEGPRO, un program de dezvoltare a culturilor protejate de legume. Cum vedeți evoluția legumiculturii în viitor?

Programul PROLEGPRO vizează tri-plarea, până în anul 2020, a supra-fețelor de sere și solarii, la 20 000 de hectare, cu o producție medie de 90 t/ha/an. Suprafața de legume în câmp deschis se va micșora, tinzând spre 100 000 de hectare, cu o pro-ducție medie de 19 t/ha.

Deci, evoluția este favorabilă, spa-țiile protejate câștigă teren în fața culturilor în câmp, ceea ce va aduce numeroase avantaje legumicultoru-lui român.

Ce sfaturi dați tinerilor care do-resc să îmbrățișeze profesia de cercetător în domeniul legumi-culturii?

A fi cercetător științific, și nu numai în domeniul legumiculturii, este o mare șansă. Sigur că, așa cum am mai spus, trebuie să ai vocație, să fii pasi-onat, dar când dovedești aceste cali-tăți, răsplata trebuie să fie pe măsură. În acest moment însă, cercetarea se află într-un impas. Se caută soluții pentru rezolvarea acestei probleme, pentru că fără cercetare, în orice do-meniu, progresul este imposibil.

Nimic nu este mai presus de meseria de cercetător. Cercetarea este singura cale spre progres, oricâte costuri ar implica aceasta pentru societate.

Realizările unei cariere de cercetător în slujba legumiculturii:• metodologia de determinare a potențialului de fertilitate momentană

a solurilor/substraturilor de cultură pentru plantele legumicole (1973, 1980);

• stabilirea unei tehnologii noi de fermentare a baloților de paie pentru cultivarea castraveților în seră (1978);

• stabilirea curbelor de nutriție și a programelor de fertilizare a principa-lelor culturi de legume din sere (1979);

• o nouă tehnologie de cultivare a andivelor în „hidrocanale” (1980);• introducerea modelului Greenwood de studiu și prognoză a nutriției și

fertilizării legumelor cultivate în câmp (1981);• compoziție pentru drajarea semințelor de legume - brevet (1983); cola-

borator;• introducerea modelului Bleasdale-Nelder pentru studiul și optimizarea

desimii de plantare a legumelor (1985);• introducerea tabelogramelor agrochimice pentru fertilizarea culturilor

de legume din câmp (1986);• realizarea unui câmp staționar de agrochimie cu introducerea unei cul-

turi cerealiere în sistemul de rotație (1986);• introducerea sistemului de cultivare a legumelor pe substraturi „active”

în solarii (1990);• introducerea „softurilor” de optimizare a programelor de fertilizare a

culturilor legumicole din sere (1996);• stabilirea factorilor directori ai acumulării nitraților în legume (1997);• introducerea a 45 de softuri de optimizare a calculului și repartizării

dozelor de îngrășăminte organice și minerale la culturile semincere de legume (2000);

• stabilirea necesarului de îngrășăminte organice și minerale pentru cul-turile de legume din România (2001);

• semnalarea unor agenți patogeni noi în culturile de legume protejate din România (1987, 1998, 2002);

• efectuarea în România a primelor studii sistematice de culturi ecologice de legume în solarii (2005);

• realizarea a 10 îngrășăminte foliare originale, moderne, complexe, con-centrate, de întreținere și cu țintă precisă, pentru agricultura României (2002-2013);

• elaborarea principalelor jaloane de dezvoltare a culturilor de legume protejate în România, prin triplarea suprafețelor până în 2020 (progra-mul PROLEGPRO, 2014).

Legume de Vidra în spații protejate

România Rurală – nr. 30

8 9

Legumicultura, între prezent și viitor

De ce să cultivăm legume românești?

În prezent, un lucru este cert, și anu-me că gustul legumelor produse în România, în condițiile noastre de sol, climă și tehnologie, folosind materi-al biologic autohton, este inconfun-dabil, acestea fiind din ce în ce mai solicitate pe piață. În acest sezon, tomatele extratimpurii, cultivate în solarii încălzite, din soiuri autohtone, s-au vândut începând cu 30 de lei pe kilogram. Oamenii le caută și sunt dispuși să plătească mai mult pentru calitățile amintite.

Produsele legumicole, ca rezultat al activității în legumicultura din țara noastră, constituie o componentă obli gatorie de strategie alimenta-ră, fiind apreciate pentru echilibrul acido-bazic, aportul predominant al glucidelor și prezența vitaminelor din aproape toate clasele cunoscute; toate acestea impun menținerea le-gumiculturii pe primul plan al obiec-tivelor naționale.

În Strategia MADR (2013), se men-ționează faptul că „percepția consu-matorului s-a schimbat substanțial în ultimii ani și tinde către un nivel mai înalt de conștientizare în legă-tură cu alegerea alimentelor. Con-sumatorii români au început să fie tot mai interesați de calitatea ali-mentelor și modul în care acestea sunt produse, punându-și tot mai des întrebări referitoare la igiena produselor alimentare existente pe piață. În esență, luarea deciziei de a consuma un aliment se bazează pe

sintagma «aliment în care pot avea încredere»”.

Tot mai multă lume se întreabă unde sunt tomatele românești de altă dată. Acestea există, dar sunt sufocate de promovarea uneori agresivă a hibri-zilor străini. Din buzunarele cultiva-torilor pleacă anual cel puțin 25 de milioane de euro pentru procurarea acestora.

Tocmai pentru că legumele autoh-tone sunt căutate, cercetarea legu-micolă din România, cu sprijinul MADR, și-a propus să mărească de 3,6 ori oferta de sămânță certificată de legume. Aceasta înseamnă că, de la 17 650 kg sămânță în 2015, se va ajunge la 63 540 kg în 2020. Valoa-

rea nutrițională a soiurilor de legume românești, condițiile favorabile de me diu, precum și experiența pe care o au cultivatorii autohtoni de legume constituie premise sigure în atinge-rea obiectivelor propuse, de interes național.

Dezvoltarea cercetării în domeniul legumiculturii este esențială

În perioada 1952-2013, au fost omo-lo gate 355 de soiuri și hibrizi de legu-me. În prezent, în catalogul oficial, sunt înregistrate 303 soiuri și hibrizi de legume dintre care 193 (64 %) au fost obținuți în cadrul ICDLF Vidra și SCDL Bacău, Buzău, Iernut și Ișalnița.

Asigurarea necesarului de legume din câmp, în contextul schimbărilor climatice la nivel global și regional, se va realiza nu atât prin creșterea suprafețelor cultivate, care se vor cantona probabil la circa 100 de mii de hectare, cât prin mărirea randa-mentelor productive, ajungând la o producție medie de 24 t/ha.

Pentru aceasta, se impun o serie de măsuri, printre care regândirea și refacerea zonării și microzonării, cultivarea de soiuri sau hibrizi cu to-leranță la factorii adverși de mediu, extinderea sistemelor de irigare loca-lizată.

De asemenea, este absolut necesară realizarea unor programe de calcul computerizat al normelor de udare și de irigare pentru legumele de bază din principalele areale legumicole, precum și existența unui site on-line de informare zilnică. Măsuri absolut necesare sunt și extinderea perdele-lor de protecție, a culturilor în culise, folosirea mulciului de acoperire a solului, stimularea fotosintezei și ab-sorției radiculare, creșterea coeficien-tului de utilizare a apei, menținerea unei structuri și fertilități adecvate a solului, păstrarea unei stări bune de sănătate și nutriție a plantelor, reali-zarea unui control optim al buruieni-lor. Cel din urmă factor, dar esențial pentru ca sectorul legumicol să aducă profit, este dezvoltarea cercetării în domeniu.

Legumicultură în câmp sau în spații protejate?

Vremurile în care condițiile climati-ce și anotimpurile erau statornice au apus demult. Astăzi, agricultorii și, implicit, legumicultorii se confrun-

tă cu fenomene extreme cauzate de schimbările climatice, care și-au pus amprenta și asupra caracteristicilor celor patru anotimpuri.

Seceta extremă, ploile acide, grindi-na și inundațiile, vântul puternic și vijeliile tot mai frecvente, diferen-țele mari de temperatură dintre zi și noapte sunt factori de risc pentru legumicultură.

Astfel, experiențele ultimilor ani au demonstrat că tehnologia de cul-tură pentru legume, în special cele termofile și verdețurile, nu poate fi

stăpânită decât în spații protejate. În plus, aceste tehnologii răspund cel mai bine cerințelor cultivatorilor și pieței.

Pentru legumicultura din România, cea mai bună soluție este aceea a mă-ririi suprafețelor cu spații protejate (sere și solarii). Aceste suprafețe au scăzut dramatic, de la 2460 de hec-tare de sere încălzite în anul 1990, la 280 de hectare, în anul 2015. Pentru perioada 2014-2020, se preconizează o creștere a acestor suprafețe cu peste 300 de hectare, folosind ca masă de încălzire biomasa.

Dezvoltare rurală

Legumele își au rolul lor bine stabilit în cadrul dietei noastre. Consu-mând tomatele ca atare, mai ales cele românești, beneficiem de con-ținutul lor bogat în substanțe antioxidante, printe care: licopenul, care asigură o foarte bună protecție împotriva cancerului și a atacu-lui de cord prin reducerea colesterolului rău, dar și flavonoidele și β-carotenul. În ordine descrescătoare, morcovul, roșiile, spanacul, salata, pătrunjelul verde, ceapa verde, mărarul, țelina de pețiol, adică legumele galbene-portocalii și cele verzi-închise, sunt cele mai cunoscu-te pentru conținutul ridicat de vitamina A. Ardeiul, varza de Bruxelles, muștarul verde, pătrunjelul verde, ridichile negre, spanacul, mazărea verde și conopida se remarcă prin concentrații mari de vitamina C. Vitamina B1 se găsește din abundență în bob, mazăre, fasole uscată, sparanghel și conopidă. Spanacul, muștarul verde și prazul se eviden-țiază și prin conținutul de vitamina B2. Vitamina PP se găsește în fasole și mazăre verde, spanac, bob, sparanghel și morcov. Aportul de elemente minerale, Ca, P, K, Fe, S, I, sau Mg, reacția preponderent bazică a majorității legumelor și conținutul de fibre fac din legumicul-tură un domeniu de real interes strategic național, dacă dorim să fim un popor sănătos.

În mai 1999, cu ocazia vizitei în țara noastră, Papa Ioan Paul al II-lea declara că „România este Grădina Maicii Domnului”. Semnificația celor spuse este foarte complexă, dar, în termeni agricoli, România beneficiază de pământuri roditoare, de surse de apă și, nu în ultimul rând, de lumină, țara noastră aflându-se în zona europeană B de însorire. Dispunem de toate condițiile pentru a produce legume de cea mai bună calitate nutrițională.

Soiul Pontica

România Rurală – nr. 30

10 11

În ceea ce privește solariile, până în anul 2020, se preconizează că se va ajunge la 20 000 de hectare, cu un ritm de creștere anual de 1500-2000 de hectare. Cele 20 000 de hectare pot produce minimum 1,5 milioane de tone de legume, adică peste 40% din producția actuală totală de legu-me.

Tomate de import versus roșii românești

Analiza din ultimii ani a preferințe-lor de consum ale populației scoate în evidență o creștere a ponderii le-gumelor în dieta zilnică, deși nu toți consumatorii cunosc valorile nutriti-ve și necesitatea de a consuma legu-me.

În momentul de față, sunt soiuri și hibrizi românești apreciați de consu-matorul român. Astfel, se cunosc so-iurile de tomate Pontica 102, Viorica, Buzău 22 și 47, Kristinica, Carisma și hibridul Siriana. Preferințele ro-mânilor se îndreaptă către acele so-iuri și hibrizi ale căror fructe au un gust ușor acrișor, gust dat de raportul dintre zahăr și aciditate.

Analiza biochimică a unor hibrizi de tomate olandezi comparativ cu hibri-dul românesc Siriana, efectuată în laboratorul de Agrochimie, Biochi-mie și Fiziologie din cadrul ICDLF Vidra, a arătat diferențe evidente în ceea ce privește concentrația de zahăr și valorile acidității, care au condus la un raport zahăr-aciditate foarte mare în cazul hibrizilor străini. Este un caz tipic pentru ceea ce românii aprecia-

ză, de regulă, ca gust „fad” al tomate-lor din import.

În cazul hibridului Siriana avem și un conținut mai mare cu 41 % de lico-pen și cu 19 % mai mult acid ascorbic. Parametrii biochimici ai hibridului Siriana sunt mult mai apropiați de limitele de variație pentru tomatele românești cultivate în câmp.

Aceste calități nutriționale incon-fundabile recomandă promovarea în cultură a materialului biologic au-tohton, deoarece este mult mai bine adaptat condițiilor noastre specifice de mediu, dă producții constante, iar forma, culoarea și mărimea sunt ca-racteristici tradiționale.

Un argument în plus în favoarea cul-tivării soiurilor românești este acela al prețului semințelor, mai mic.

Soiuri românești de legume recomandate în cultură

Soiuri de tomate:• soiul de tomate Pontica 102 - creș-

tere determinată, cu fructe sferice, de culoare roșie - intensă pe toată suprafața, soi mare, cu greutatea între 90 și 150 de grame, rezistent la verticilioză și tolerant la bacterio-ze - capacitatea de producție este de 85-95 t/ha;

• soiul de tomate Viorica - destinat in dustrializării, creștere determina-tă, productiv, cu fructe de greutate medie (55-75 de grame), rotunde- ovoide, rezistente la crăpare, cu un conținut de substanță uscată de 5,5 % și un grad de concentrare a coace-rii de 85 %; producția este de 75 t/ha; este tolerant la alternarioză;

• hibridul de tomate Siriana - cu creștere nedeterminată, soi timpu-riu, destinat cultivării în solarii, cu fructe sferice, de culoare roșie -uni-formă, strălucitoare, cu greutate de 120-180 de grame; producția este de 5-5,5 kg/plantă; soiul este tole-rant la bolile vasculare și la mană;

• soiul de tomate cu creștere deter-minată Buzău 22 - foarte productiv, 80-100 t/ha, cu fructe mari de 180 de grame, globuloase, de culoare ro-șie - uniformă;

• soiul de tomate tip cireașă, cu creș-tere nedeterminată;

• Carisma, cu fructe rotunde, de cu-loare roșie intensă, greutate de 25 grame și o producție de 2,5 kg/plan-tă (70 t/ha); este tolerant la Virusul Mozaicului Tomatelor (VMT).

Soiuri de ardei gras:• soiurile de gogoșar Cornel 209 și

Asteroid 204, cele mai cultivate și apreciate în România, sunt soiuri productive (43-53 t/ha), cu fructe mari (120-250 de grame), rotund- turtite, de culoare roșie - închisă, lucioase, cu pulpă suculentă și cro-cantă, cu grosimea de 9-12 milime-tri; au o toleranță ridicată la vertici-lioză și VMT;

• soiul de ardei gras Bârsan, semi-timpuriu, cu fructe de formă conică, verzi-gălbui, de 95-120 de grame;

• soiul de ardei gras Buzău 10, tim-puriu, cu fructe de formă trapezoi-dală, culoare galbenă - deschisă, cu greutatea de 90-100 de grame și o producție de 35 t/ha;

• soiul de ardei lung Bogdan, cu fruc-te de culoare roșie la maturitatea fi-ziologică, lungi de 20 de centimetri și o grosime a pericarpului de 5,5 milimetri, cu toleranță ridicată la verticilioză;

• soiul de ardei lung Lung de Ișal-nița, cu fructe de 13-15 centimetri lungime și o grosime a pericarpului de 4,5 milimetri, de culoare roșie la maturitatea fiziologică; se recoltea-ză circa 15 fructe/plantă.

Soiuri de vinete:• soiul de pătlăgele vinete Luiza, cel

mai răspândit în România, semi-timpuriu, cu fructe colorate violet foarte închis (negru), cu luciu per-sistent, ovoid-alungite, de 250-300 de grame; capacitatea de producție este de 45-50 t/ha;

• soiul de pătlăgele vinete Drăgaica, timpuriu, cu fructe colorate vio-let-închis, foarte lucioase, în gre-utate de 300 de grame, cu o mare plasticitate ecologică și o producție de 51 t/ha;

• soiul de pătlăgele vinete de culoare albă Belona, semitimpuriu, cu fruc-te ovoide-alungite, de 250-300 de grame, cu toleranță la mană și ver-ticilioză; poate fi cultivat și în câmp, și în solarii.

Soiuri de ceapă albă și roșie• soiul de ceapă albă, ceaclama, se-

mitardiv, De Buzău, cu bulbul de formă sferică, ușor turtită, de circa 170 de grame și cu o capacitate de producție de 60 t/ha; se păstrează bine peste iarnă;

• soiul de ceapă roșie de apă, Rubi-niu, semitardiv, în formă de trunchi de con, cu greutatea medie de 250 de grame, de culoare violet și o pro-ducție de 70 t/ha.

Soiuri de fasole:• fasole urcătoare cu păstaia galbenă:

Auria Bacăului și Maura 2000 – semitardiv, respectiv timpuriu, cu păstăile de circa 20 de centimetri lungime și 1,5-2 centimetri lățime, fără ațe, cărnoase, suculente și fra-gede, cu producții de 35-40 t/ha;

• fasole pitică: Mileniu, Ișalnița 43 și Iuliana.

Soiuri de mazăre de grădină: Adela și Ișalnița 60

Soiuri de păstârnac: soiul Alb Lung

Soiuri de pepeni verzi: Dulce de Dă-buleni și Oltenia

Soiuri de ridichi de lună: Roșioară și Negre Rotunde (de iarnă)

Soiuri de varză de toamnă: Silviana, Buzoiana și De Buzău - târziu și se-mitârziu, cu căpățâni afânate de trei și respectiv cinci kilograme, excepți-onale pentru murat.

Încheiem citându-l pe domnul dr. ing. Victor Lăcătuș, care ne-a spri-jinit în realizarea acestui material: „Aș dori să aduc un argument ma-jor în favoarea cultivării de soiuri și hibrizi de legume românești. Și anu-me, să cultivăm materialul biologic autohton. Nu este doar o lozincă. A cultiva soiuri românești însemnă nu numai a obține legume cu o calitate nutrițională remarcabilă, dar este și un gură de oxigen atât pentru culti-vatori, cât și pentru cei care au creat aceste soiuri, pentru cercetarea ro-mânească.”

PNDR 2014-2020, susținere financiară pentru legumicul-tori și cultivarea de soiuri românești:

• Submăsura 4.1. „Investiții în exploatații agricole”: solicitan-tul care își propune prin proiect să dezvolte nucleul de soiuri au-tohtone pe toată durata de implementare a proiectului, adică va cultiva soiuri românești de legume, va primi cinci punc-te suplimentare;

• Submăsura 6.1. „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”: solicitantul care deține/dezvoltă la nivelul exploatației și preve-de folosirea soiurilor autohtone (conform Catalogului Oficial al soiurilor românești aprobat de către ISTIS) pe toată durata de implementare a proiectului, primește cinci puncte suplimentare.

Cu alte cuvinte, unul dintre criteriile de selecție a proiectelor este principiul soiurilor autohtone.

Ceapa roșie de Buzău

Gogoșari Asteroid 204

România Rurală – nr. 30

12 13

Universitatea de Științe Agrono-mice și Medicină Veterinară Bu-curești și-a propus să devină un centru de referință în studierea calității produselor agroalimen-tare, iar înființarea Hortinvest, o infrastructură de cercetare la standarde europene, ce oferă com-petitivitate, atât în plan intern, cât și internațional, este începutul unui drum lung pe calea inovării și descoperirilor în domeniu.

Acum un an, pe data de 5 iunie, minis-trul Agriculturii, Daniel Constantin, inaugura Centrul de Cercetare Hor-tinvest, realizat în cadrul unui proiect cu o valoare totală de 51 580 432 lei, din care asistență financiară neram-bursabilă reprezenta 42 000 000 lei.

Proiectul a fost demarat de către USAMV București pentru a crea o infrastructură de cercetare modernă prin construcția și dotarea la stan-darde europene a sediului Hortin-vest, amenajat cu 13 laboratoare și o seră-bloc de cercetare.

Hortinvest permite abordarea de noi tematici în domeniul agriculturii și industriei agroalimentare care să sti-muleze dezvoltarea ofertei de servicii de cercetare rapide, performante și de calitate către unitățile economice interesate, sporind astfel atractivi-tatea instituției pentru realizarea de parteneriate strategice.

Un alt obiectiv al Hortinvest este dez-voltarea resurselor umane angrenate în activitățile de cercetare-dezvoltare

din acest domeniu, în scopul îmbună-tățirii calității și eficienței.

Sera-bloc de cercetare Hortinvest dispune de 19 unități de cercetare (denumite după tipul culturii prevă-zute a se realiza), utilate cu sisteme moderne care asigură variația para-metrilor de cultură, aici producân-du-se deja tomate, ardei, castraveți, flori direct în sol, dar și pe mese de cultură, răsaduri pe mese de cultură și salată NFT (cultură hidroponică pe film nutritiv).

Beneficiari direcți

Principala categorie de beneficiari ai rezultatelor proiectului o reprezintă persoanele care vor avea noi locuri de muncă în cercetare-dezvoltare, după încheierea finanțării, în faza de ope-rare.

Alte categorii de beneficiari sunt cercetătorii aflați la studii postdoctorale și doctoranzii pentru care se va asigura infrastructura necesară realizării de studii și cercetări avansate în domeniu, dar și masteranzii care vor avea posibilitatea de a deprinde cunoștințe

practice, competențe de lucru cu echipamente de ultimă generație, aliniate la normele și standardele europene, în condiții similare cu cele de pe plan internațional.

Cadrele didactice și cercetătorii USAMV București sunt, ca speci-aliști, primii beneficiari; ei se vor bucura de facilitățile tehnologice de care va dispune centrul de cercetare la finalizarea implementării proiec-tului prin creșterea potențialului de cercetare-dezvoltare-inovare al uni-versității, ceea ce le va permite impli-carea în programe internaționale de cercetare-dezvoltare.

Totodată, agenții economici din regiu nile București Ilfov și 3 Sud Muntenia vor putea beneficia de consultanță specializată, iar baza materială a centrului de cercetare va constitui punctul de plecare în derularea unor viitoare colaborări în domeniul cercetării cu diferite societăți comerciale.

Totuși, spun specialiștii, comunitatea va avea cel mai mare beneficiu pentru că va dispune de informații de specia-litate în domeniul calității produselor agroalimentare pe tot fluxul de pro-ducție, ca rezultat al politicii de dise-minare propusă prin proiect.

Beneficiari indirecți

Există și câteva categorii de colabo-ratori indirecți, la nivel internațional, existenți și potențiali, care în urma parteneriatului încheiat cu centrul de cercetare vor putea beneficia de rezultatele cercetării științifice și teh-nologice de excelență.

Implementarea rezultatelor proiectu-lui va determina firme din domeniul agricol cu activități în producția vege-tală să ofere consumatorilor produse agroalimentare de calitate superioa-ră, în conformitate cu cerințele exis-tente pe piață.

Ultima categorie de beneficiari indi-recți o reprezintă studenții universi-tății care vor beneficia de creșterea calității actului educațional în dome-niul agronomic.

Sisteme de cultură ne-convenționale utilizate în sera-bloc automatizată

Pentru obținerea unor recolte mari și de calitate, în prezent, în seră, se folo-sesc tehnologii moderne, performan-te, de cultivare a plantelor legumicole în diferite tipuri de sisteme necon-

USAMV BUCUREșTI – Centrul Hortinvest - cercetare de referință în studiul calității produselor agroalimentare

România Rurală – nr. 30

14 15

venționale (fără sol), cunoscute sub numele de culturi hidroponice.

Susținerea financiară a derulării ex-perimentelor a fost posibilă prin pro-iectul de cercetare „Elaborarea unor metode și tehnici noi pentru cultu-rile horticole integrate și ecologice prin folosirea unor produse și ma-teriale biodegradabile prietenoase mediului”.

Întrucât sera a fost construită cu sco-pul efectuării diferitelor studii și cer-cetări asupra unor specii horticole, în compartimentele destinate cercetări-lor legumicole în sistem neconvenți-onal au fost cultivate tomate, ardei și castraveți. Ca substrat de cultură se folosesc saltele umplute cu perlit de diferite granulații, nucă de cocos și vată minerală.

Sortimentul de tomate este specific pentru culturile de seră, hibrizi cu rezistență la boli și dăunători, având productivitate mare. Potrivit cercetă-rilor, este recomandat să se folosească răsad altoit de tomate pentru ca rezis-tența plantelor la variațiile de umidi-tate sau temperatură să crească.

În sera Hortinvest sunt folosiți diverși fertilizanți chimici, dar și ecologici, cu scopul testării și ex-tinderii utilizării acestora în cultura de seră și al obținerii unor fructe mai sănătoase.

Plantele sunt îngrijite conform tehnologiei pentru cultura din seră, aplicând toate lucrările spe-cifice - de palisare a plantelor, co-pilire, defoliere, cârnire după 11 in-florescențe, polenizare supli mentară cu bondari, combatere bio logică a dăunătorilor.

În cadrul experimentelor, s-a consta-tat că prin utilizarea perlitului ca sub-strat de cultură s-a obținut o recoltă timpurie, ceea ce reprezintă un be-neficiu privind valorificarea pe piață înainte de termenele clasice. De ase-menea, s-a obținut o producție tota-lă mai mare, comparativ cu celelalte substraturi de cultură.

La ardei, s-a practicat cultura pe diferite substraturi, perlit, nucă de cocos și vată minerală și au fost fo-losiți diferiți hibrizi specifici culturii în seră. În acest caz, plantele trebuie

obligatoriu palisate, iar lucrările de conducere și fructificare sunt foarte importante. Conducerea se efectuea-ză pe unu, două, trei și patru brațe. La final, plantele au o înălțime de 1,8 metri, iar ardeii se recoltează eșalo-nat. La cultura ardeiului nu este ne-cesară polenizarea suplimentară cu bondari, iar tratamentele fitosanita-re sunt limitate, deoarece s-a folosit combaterea biologică.

La cultura castraveților, s-a folosit în ciclul I (12 februarie-1 iunie) un sortiment cu fructul lung și semilung, iar în ciclul II un sortiment cu fructul de tip cornișon, cu fructificare parte-nocarpică. Şi în cazul acestei culturi, s-au folosit cele trei tipuri de substrat menționate. Plantele au o înălțime de 1,8 metri, recoltarea fructelor a fost efectuată atât de pe tulpina principa-lă, cât și de pe lăstari. Primii castra-veți cu fructul lung au avut la recolta-re 200-250 g/bucată, apoi s-a ajuns la 350-400 de grame. Producția pe o plantă a fost de 7-8 kilograme.

Substraturi de cultură

Proprietățile cele mai importante ale unui mediu de cultură includ activita-tea chimică a acestuia și modificarea suprafeței. Din acest punct de vedere, substraturile sunt clasificate ca active (turbă, tuf vulcanic) sau inerte (vată din rocă minerală și nisip).

În cadrul studiilor de cercetare efec-tuate în sera Hortinvest, pentru sta-bilirea principalelor caracteristici ale

substraturilor de cultură, s-au avut în vedere originea materialului, im-portanța pentru mediul de cultură, caracteristicile fizice - densitate, ca-pacitate de reținere a apei, conducti-vitate hidraulică -, proprietăți esenți-ale pentru un management corect al irigărilor, precum și caracteristicile chimice - compoziția chimică, stabi-litatea (care poate influența pH-ul), modificarea suprafeței materialului din substrat. S-a stabilit că pH-ul și salinitatea sunt date de bază pentru determinarea unui management co-respunzător al fertilizării și irigării.

Studiile efectuate au scos în evidență faptul că substratul de cultură pe care legumicultorii îl pot folosi în spații protejate, respectiv vata minerală,

perlitul, vermiculitul, filmul nutritiv (NFT) trebuie să prezinte următoare-le caracteristici: să aibă o porozitate optimă pentru a asigura schimbul de aer corespunzător și respirația rădă-cinii, să aibă capacitate de reținere hidrică, să fie capabil să dreneze solu-ția (să prezinte granulație mică - circa 2-10 mm).

În sfârșit, din punct de vedere chimic, acesta nu trebuie să interacționeze cu soluția nutritivă și nici să solubilizeze sau să favorizeze procesul de transfer.

Avantajele sistemelor neconvenționale de cultură sunt: • producerea legumelor în zone cu condiții naturale improprii pentru cul-

turile legumicole pe sol;• reducerea cheltuielilor prin eliminarea lucrării de dezinfecție a solului; • eliminarea poluării solului;• standardizarea tehnologiilor de cultură și a mediului de înrădăcinare;• raționalizarea consumului de apă;• administrarea eficientă a nutrienților necesari plantelor;• obținerea unor producții timpurii și totale ridicate;• obținerea de produse de calitate superioară;• reducerea consumului de forță de muncă;• creșterea posibilităților de mecanizare și robotizare a lucrărilor tehno-

logice;• cultivarea intensivă pe tot timpul anului.

România Rurală – nr. 30

16 17

Sistemul NFT, un tip de cultură hidroponică

Unul dintre cele mai interesante sis-teme de cultură folosite în noile sere este reprezentat de sistemul NFT (Nutrient Film Technique), acesta fi-ind un tip de cultură hidroponică. În sera de la USAMV se cultivă tomate, castraveți, ardei, salată sau busuioc, pe acest tip de substrat fără sol.

Sistemul NFT (pe film nutritiv) este un sistem modern, simplu de reali-zat, economic, ecologic și se bazează pe circulația soluției nutritive într-un traseu închis. Conductele sau rigolele (jgheaburile) prin care trece soluția nutritivă sunt de dimensiuni mici și etanșe.

În cadrul USAMV București - Centrul de Cercetare Hortinvest - există un tip de sistem NFT modern și perfor-mant. Studiile și cercetările efectuate în cadrul unui proiect finanțat de UE-FISCDI s-au concretizat și prin depu-nerea unei cereri în vederea brevetă-

Culturi hidroponice: Tehnica de cultivare a legumelor pe film nutritiv (NFT)

nuă creștere. Specialiștii consideră că acest tip de cultură are unele avanta-je care o recomandă în favoarea celei tradiționale.

Un prim avantaj al acestui tip de cul-tură este rata de creștere a plantelor, cu 30 - 50% mai rapidă decât în cazul culturii tradiționale, ceea ce asigură o productivitate mai mare.În plus, este eliminată posibilitatea apariției bolilor, a dăunătorilor și a producerii unor evenimente clima-tice sau de altă natură care ar putea compromite cultura în diferite etape de dezvoltare.

În fine, chiar dacă din cauza condi-țiilor artificiale s-ar putea crede că plantele rezultate nu sunt sănătoase, în realitate, lucrurile stau diferit pen-tru că în cazul culturii hidroponice se elimină utilizarea erbicidelor și pes-ticidelor, îngrășămintele folosite re-prezintă doar un sfert din cantitatea utilizată în culturile obișnuite, și în plus, se pot folosi cu succes nutrienți ecologici.

Cultura hidroponică este un concept relativ nou, o meto-dă eficientă de a cultiva plan-te fără sol în spații protejate.

rii unui tip de ghiveci, special pentru acest sistem. Parteneri în acest studiu au fost SC. Procema Perlit SRL, SC Marketing&Consulting Grup SRL, ICPA București și Stațiunea Legu-micolă Bacău. Răsadul este produs direct în acest tip de ghiveci umplut cu perlit. Avantajul este acela că ma-rea parte a rădăcinilor se dezvoltă, în special, în interiorul ghiveciului, fără să înfunde jgheabul prin care circulă soluția nutritivă.

Ideal pentru plante de talie mică și răsaduri

Sistemul NFT este folosit pentru ob-ținerea pe scară industrială a plante-lor legumicole cu talie mică (salată, busuioc, rucola, varză chinezească, mangold). Sistemul poate fi folosit și pentru creșterea unor răsaduri, de exemplu, de pepeni sau castraveți.

Avantajul acestei tehnologii este că se obțin recolte de calitate într-un timp mai scurt, comparativ cu alte sisteme (20-22 zile la sistemul NFT, compa-rativ cu 30-35 zile la sistemul clasic, cultură pe sol), nu se efectuează tra-tamente fitosanitare, există un con-trol asupra nutrienților și factorilor de mediu.

Pentru obținerea unor produse cât mai sănătoase, se pot folosi nutrienți ecologici.

Tehnologie simplă

Răsadurile se produc în spații special amenajate. Semănatul se face manu-al sau mecanizat, în ghivece umplute cu perlit. Când plantele au două sau trei frunze adevărate (după circa 10-14 zile) se efectuează transplantarea răsadurilor direct în alveolele situa-te în partea superioară a jgheabului prin care circulă soluția nutritivă.

Conductele sau jgheaburile trebuie bine dimensionate, astfel încât sal-teaua de rădăcini care se formează să nu împiedice circulația soluției nutri-tive.

Soluția nutritivă trebuie să curgă con-tinuu timp de 24 ore sau intermitent,

alternând cu perioade de întrerupere a alimentării, acest lucru contribuind la o mai bună oxigenare a rădăcinilor. Este bine ca întreruperea alimentării cu soluție nutritivă să fie făcută pe timpul nopții, pe parcursul a opt ore, stabilite prin programul computeru-lui. Înainte de repornirea sistemului,

se recomandă verificarea și reechi-librarea soluției nutritive, deoarece se pot ivi probleme privind apariția unor boli la nivelul rădăcinilor.

Cel mai mare avantaj al acestui sis-tem este reducerea volumului de nu-trienți folosiți și de apă.

Este surprinzător pentru oameni, în general, și chiar pentru mulți legu-micultori să audă că solul nu este o componentă indispensabilă dezvol-tării plantelor. De altfel, se știe că, în anumite situații, solul constituie un factor restrictiv pentru unele specii de plante. Ceea ce contează cel mai mult este ca mediul în care sunt can-tonate rădăcinile să conțină nutrien-ții necesari.

Mai puțin cunoscută și utilizată în România, cultura hidroponică s-a dovedit a fi o adevărată binecuvânta-re pentru marii producători horticoli din întreaga lume. De exemplu, în SUA există în prezent peste o sută de centre în care se practică acest tip de cultură, iar numărul lor este în conti-

Părțile componente ale sistemului NFT: • Rezervor pentru stocarea soluției nutritive; • Jgheaburi (rigole) de cultură închise etanș în care cresc rădăcinile plantelor;• Pompa care trimite soluția spre rigolele de cultură;• Conducte de retur care preiau soluția și o dirijează spre rezervorul insta-

lației; prin cădere, soluția nutritivă se oxigenează;• Sistem computerizat pentru controlul parametrilor soluției recirculate

(pH, EC, temperatură).

Evoluția suprafețelor culturilor în sistem hidroponic

România Rurală – nr. 30

18 19

Perlitul horticol - Un substrat natural de cultivare a legumelor, fabricat în România

perfect uscat, steril, ecologic, extrem de ușor, excelent termoizolant, stabil chimic, nedegradabil în timp, care nu arde și poate fi utilizat, eficient și fără riscuri la temperaturi obișnuite ale mediului ambiant, dar și în condiții deosebite, la temperaturi extreme, de - 2000C sau + 8500C.

În timpul procesului de fabricație, la temperatura de aproximativ 900°C se produce instantaneu fenomenul de expandare, adică creșterea bruscă, de la 5 la 27 de ori, a volumului granule-lor. În ultima etapă a fluxului tehno-logic, perlitul expandat este sortat pe fracții granulometrice, obținându-se granule de dimensiuni diferite sau pulberi. Perlitul expandat poate fi utilizat ca substrat horticol.

Perlitul horticol

Acesta este un produs fabricat din materii prime naturale care, prin ca-litățile sale, îmbunătățește structura solurilor. Datorită compoziției sale granulare și poroase, perlitul horti-col are capacitatea de a aera solul și de a absorbi apa, eliberând-o apoi, treptat, plantelor cultivate. Este un

La ora actuală, în lume, cea mai mare parte dintre legu-mele, zarzavaturile, fructele, plantele aromatice și medi-cinale și florile existente pe piață provin din sistemele de cultură fără sol.

Una dintre tehnicile acestei culturi este plantarea pe substrat de perlit, material ce și-a dovedit utilitatea în timp în mai multe domenii de activi-tate, începând cu cel al construcțiilor și terminând cu agricultura.

În România, perlitul a început să fie studiat la începutul anilor ’70 de către departamentul de geologie al Institu-tului de Cercetări și Proiectări pentru Materiale de Construcții (ICPMC), care a identificat un zăcământ bogat la Negrești Oaș.

În anul 1978, institutul a definitivat tehnologia de obținere și a pus în funcțiune, după un proiect de concep-ție proprie, prima linie de fabricație a perlitului expandat din România. În lume însă, această rocă naturală înzestrată cu proprietăți deosebite a început să fie exploatată încă din anii ‘40, cele mai mari zăcăminte fiind descoperite în Grecia, Turcia și State-le Unite ale Americii.

În timp, ICPMC a trecut prin mai multe faze de transformare, iar în 2003, din această instituție se des-prinde SC Procema Perlit SRL care, în prezent, fabrică două produse des-tinate culturilor din sere pe substrat nutritiv – saltele și caserole cu perlit - ca urmare a unei retehnologizări la înalte standarde și a colaborării în cadrul unui proiect de cercetare cu Universitatea de Ştiințe Agronomice și Medicină Veterinară din București.

produs ecologic, netoxic, nepoluant pentru sol, recomandat ca element component în rețetele de preparare a substraturilor de cultură sau ca subs-trat nutritiv în culturile hidroponice din sere. Perlitul horticol se folosește în pomicultură, viticultură, legumi-cultură și floricultură.

Salteaua cu perlit expandat, substrat de cultivare a plantelor

Salteaua cu perlit expandat este un substrat de cultură care înlocuiește complet solul, destinat culturilor hi-droponice în serele horticole, dotate adecvat acestor tipuri de culturi.

Produsul se obține din perlit expan-dat învelit într-un material imper-meabil, din polietilenă triplu-strati-ficată, rezistentă la acțiunea razelor ultraviolete, neagră la interior și albă la exterior.

Saltelele hidroponice cu perlit expan-dat permit utilizarea ca substrat de cultură timp de trei până la cinci ani. După desființarea culturii, conținutul saltelelor (perlitul expandat înrădă-cinat) poate fi împrăștiat, fără niciun

Ce este perlitul?

Perlitul este o rocă obținută din lavă vulcanică solidificată în apă. La tem-peraturi de aproximativ 900 °C, roca devine semiplastică și se produce ru-perea moleculelor de apă, care intră în structura sa, ducând la o degajare de gaze ce determină umflarea gra-nulelor de rocă care devin poroase. Această proprietate specifică a per-litului, ce permite creșterea bruscă a volumului, se numește expandare. Prin acest proces se obține un mate-

impediment de ordin ecologic, pe terenurile agricole deschise sau aco-perite, pentru îmbunătățirea calității solurilor.

Calități speciale ale saltelelor cu perlit expandat:

• capilaritate superioară, ce asigu-ră menținerea cu ușurință a unei umidități optime în jurul rădăci-nilor;

• aerarea superioară a rădăcinilor;• umiditate constantă;• dezvoltarea rădăcinilor plantei în

toată masa substratului; • volumul saltelei rămâne nemo-

dificat pe toată perioada de utili-zare, menținându-și intacte toate caracteristicile ce determină aera-rea, absorbția și drenajul apei;

• nu permite supraviețuirea roză-toarelor și insectelor, evitându-se astfel degradarea sa în cazul sto-cării pe perioade oricât de lungi și în orice condiții de depozitare.

Cum se utilizează salteaua cu perlit?

• Se așază cu lipitura longitudinală orientată în sus, pe suportul spe-cial sau pe solul acoperit cu folie.

• Se practică trei sau patru (în func-

rial foarte ușor, poros, ce reține ume-zeala timp îndelungat și care îl reco-mandă pentru folosirea cu succes ca substrat de cultură.

Perlitul expandat

Obținut prin tratarea termică a rocii perlitice în cuptoare speciale, perlitul este cunoscut și sub denumirea de „perlită”. Este un material natural, anorganic, granular, ce conține dio-xid de siliciu și oxid de aluminiu, este

Utilizarea perlitului horticol:

• în amestec omogen cu solul, în pro-porție de 1/3 - 1/5, în funcție de ca-litatea acestuia, pentru asigurarea unei aerări sporite, umidități con-stante și a unui drenaj corespunză-tor, pe suprafețe mari, terenuri agri-cole, sere, în ghivece și jardiniere;

• pentru plante de grădină, după pre-lucrarea uzuală a solului, se așază în fiecare groapă de plantare un strat de perlit horticol cu o grosime de 4 - 5 centimetri;

• pentru plantele cultivate în ghivece, se așază pe fundul vasului un strat

de perlit horticol cu o grosime 3-4 centimetri, umezit în prealabil, peste care se pune pământ;

• poate constitui substrat de cul-tură (fără adaos de pământ) în ghivece speciale, cuve, saltele hidroponice, caserole hidroponi-ce, în serele unde există dotări și tehnologii adecvate de fertirigare;

• perlitul horticol așezat între două straturi de material geotextil con-stituie un strat ușor, cu rol de dre-naj, de filtrare și rezervor de apă în sistemele de terase verzi.

Saltele și caserole cu perlit - plante de ardei

România Rurală – nr. 30

20 21

ție de câte răsaduri se vor planta) decupaje în suprafața superioară a saltelei.

• Se racordează salteaua la instala-ția de fertirigat prin înfigerea în fiecare decupaj a unei duze (pipe).

• Se inundă salteaua cu soluție de fertirigare și se menține cu lichid 48 de ore.

După primele 24 de ore, se așază caserolele cu răsad sau se plantează răsadurile fără caserolă în substratul saltelei, în decupajele existente, apoi se racordează fiecare caserolă la in-stalația de fertirigare prin înfigerea duzei (pipei) la baza plantei. După 24 de ore de la plantare și 48 de ore de la inundare, se practică în lateral trei sau patru înțepături, grupate la capete și la mijloc, pentru drenarea lichidului. Acest montaj va rămâne nemodificat până la recoltare.

Caserole hidroponice cu perlit expandat, substrat pentru ră-saduri

Acestea sunt vase de dimensiuni re-duse umplute cu perlit expandat, des-tinate, în special, culturilor hidropo-nice pentru plante tinere (răsaduri), sere horticole etc., dotate adecvat acestor tipuri de culturi.

Produsul este realizat dintr-o casero-lă specială, ușor tronconică, din po-lietilenă, umplută cu perlit expandat, închisă prin termolipire cu un mate-rial geotextil pâslos, cu structură ra-refiată, care devine fundul caserolei.

Cum se utilizează caserolele cu perlit?

• Se îndepărtează capacul pretăiat de pe suprafața superioară (opusă

feței din geotextil) obținându-se un decupaj.

• Se așază caserolele în tăvi ampla-sate într-un spațiu special amena-jat, în interiorul serei, cu fața din geotextil în jos.

• Se alimentează tăvile-suport cu soluție de fertirigare sau se înfige în perlitul din caserolă, prin de-cupajul superior, un racord spe-cial (pipa) al instalației automate de fertirigare programată.

• Se așteaptă aproximativ 30 de minute pentru a se produce iri-garea perlitului din caserolă, prin absorbție.

• Se plantează sămânța în decupa-jul realizat, într-o adâncitură de aproximativ 1-2 centimetri care, ulterior, este acoperită cu perlit.

• Se irigă periodic caserola (prin alimentarea tăvilor sau prin in-stalația de fertirigare) astfel încât

să se mențină o umiditate con-stantă a perlitului.

• Montajul rămâne nemodificat până la dezvoltarea răsadului, astfel încât volumul caserolei de-vine insuficient pentru rădăcini și acestea vor străpunge materia-lul geotextil din care este realizat fundul caserolei.

• De la acest stadiu, caserola cu ră-sad va fi așezată într-un decupaj special creat în ambalajul unei saltele hidroponice fertirigată programat; aici rădăcinile vor migra, traversând materialul ge-otextil al caserolei, în substratul din saltea, permițând dezvoltarea plantei până la maturitate.

Un parteneriat benefic și avan-tajele substratului cu perlit

În prezent, PROCEMA SRL produce perlit horticol în cadrul unei fabrici moderne, amplasată în comuna Jila-va, județul Ilfov, dotată cu instalații specifice de ultimă generație.

Avantajele utilizării saltelelor și ca-serolelor hidroponice cu perlit au fost evidențiate în cadrul unui proiect de cercetare aflat în derulare, în care PROCEMA și USAMV București sunt parteneri. Astfel, în sera modernă a USAMV București, dotată cu instala-ții specifice și moderne, sunt cultiva-te legume, dar și alte plante horticole, în sistemul de cultură hidroponică pe substrat nutritiv cu perlit horticol, fa-bricat de PROCEMA.

Dintre avantajele oferite legumicul-torilor care folosesc acest tip de subs-trat, menționăm:

• obținerea unor recolte de cinci până la șase ori mai mari decât în cazul culturilor realizate pe sol natural;

• prețul saltelelor cu perlit, cu 10-30% inferior saltelelor din fibre de cocos sau vată minerală importa-tă;

• prețul caserolelor hidroponice, care înlocuiesc cuburile de vată minerală, este cu 15-20% mai mic;

• utilizarea saltelelor o perioadă

lungă de timp (până la cinci ani) influențează prețul final al pro-duselor cu până la de trei ori mai puțin, comparativ cu aceeași vată minerală care se poate utiliza ma-ximum doi ani;

• scutirea cultivatorului de timpul și costurile de pregătire a solului, atât prin prelucrări mecanice și manuale, cât și prin tratamente fi-tosanitare necesare înființării unei culturi pe sol;

• investiția în sistemul de cultură în substrat nutritiv din perlit, în ve-derea renunțării la cultura pe sol, datorită avantajelor menționate și respectând tehnologiile indicate de producător, poate fi amortiza-tă, pentru suprafețe de minimum 2000 de metri pătrați, într-o peri-oadă de doi până la patru ani;

• prin structura sa naturală, perfect sterilă și stabilă chimic și fizic, substratul cu perlit oferă posibili-tatea cultivării în regim ecologic, dacă se folosesc fertilizanți și ma-terial germinativ produs după teh-nologii ecologice.

Caserole hidroponice cu perlit, pe masa de răsaduri

Perlit horticol cu granulații diferite Saltele hidroponice cu perlit

România Rurală – nr. 30

22 23

Atestatul de producător – obligatoriu pentru comercializarea în piețele agroalimentare

De asemenea, sunt incluse și infor-mații privind suprafețele cultivate și structurile corespunzătoare pe specii de legume, pomi fructiferi, cartofi, cereale, oleaginoase, viță-de-vie pen-tru struguri de vin sau struguri de masă, alte culturi, respectiv pe specii de animale, care să reflecte producți-ile destinate comercializării. Această filă este semnată de primar și va ră-mâne nedetașabilă.

Potrivit actului normativ, carnetul de comercializare a produselor funcțio-nează precum un chitanțier.

Modul de completare a carnetu-lui de comercializare

Atunci când vând produse, indife-rent de calitatea cumpărătorului, re-spectiv persoană fizică sau juridică, agricultorii utilizează filele din acest carnet, după cum urmează:

• primul exemplar se înmânează cumpărătorului;

• al doilea exemplar revine vânză-torului;

• al treilea exemplar se păstrează în carnet.

O excepție de la aceste prevederi este situația în care vânzarea se desfășoa-ră în piețe agroalimentare, târguri și piețe ambulante. În acest caz, pro-ducătorii agricoli sunt obligați să în-scrie, la sfârșitul fiecărei zile, într-o filă corespunzătoare, produsele agri-cole și cantitățile totale vândute în ziua respectivă.

Carnetele utilizate, care conțin al treilea exemplar al filelor, se restitu-ie primăriilor emitente în termen de 15 zile lucrătoare de la data utilizării ultimei file.

Amenzi de 22 500 de lei pentru producătorii care nu dețin ates-tat de producător și carnet de comercializare

Reglementările în vigoare prevăd și o serie de sancțiuni pentru producăto-rii care nu țin cont de regulile privind atestatul de producător și carnetul de comercializare.

Începând cu 1 mai 2015, producăto-rii agricoli, persoane fizice, trebuie să dețină acest atestat de producă-tor, care va înlocui certificatul folosit până acum.

Noile norme privind comercializarea produselor agricole în piețe au fost implementate în urma aplicării pre-vederilor Legii nr. 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglemen-tare a produselor din sectorul agricol.

Atestatul de producător cuprinde:• numele și prenumele producăto-

rului agricol;• denumirea produselor;• suprafața de teren exploatată;• efectivele de animale care sunt în-

scrise în registrul agricol organi-zat de autoritățile administrației publice locale pe a căror rază se află terenul/ferma/gospodăria.

Autoritățile, obligate să verifice veridicitatea informației oferite de producător

Dispozițiile în vigoare prevăd că do-cumentul se eliberează, la cerere, persoanelor fizice, după ce autorită-țile verifică atât în baza de date din registrul agricol, cât și la fața locului, dacă există suprafețele de teren, re-spectiv efectivele de animale pentru care se solicită eliberarea atestatului de producător.

Astfel, cei care utilizează carnetul de comercializare fără să respecte regi-mul de utilizare al filelor pot fi sanc-ționați cu amendă de la 200 la 1 000 de lei.

De asemenea, producătorii agricoli care transportă produse agricole de la locul de deținere la locul de co-mercializare, dar nu respectă obli-gația de a deține o filă completată corespunzător cantităților și struc-

Numai după această verificare, pri-măria eliberează atestatul de produ-cător în termen de cinci zile lucră-toare de la data solicitării, cu avizul consultativ al structurilor asociative profesionale/patronale/sindicale din agricultură, după caz, constituite po-trivit legii și organizate la nivel local și județean.

Carnetul de comercializare are rol de chitanțier

Agricultorii persoane fizice care dețin un atestat de producător pot să vân-dă produsele obținute în ferma/gos-podăria proprie, fie în piață, fie altor comercianți, însă trebuie să dețină și un carnet de comercializare a produ-selor.

Potrivit Legii nr. 145/2014, carnetul de comercializare este documentul utilizat de persoana fizică ce deține atestat de producător, precum și de soțul sau soția, rudele sau afinii de gradul I, după caz, pentru exercita-rea actului de comerț cu ridicata sau comerț cu amănuntul al produselor agricole obținute în ferma sau gospo-dăria proprie.

turii sortimentelor transportate, pot primi o amendă cuprinsă între 3000 și 4000 de lei.

În plus, dacă nu afișează eticheta pro-dusului, comercianții sunt pasibili de o amendă cuprinsă între 100 și 300 de lei.

Amenzile cresc considerabil în cazul în care producătorii comercializea-ză produse, dar nu au un atestat de producător valabil și un carnet de co-mercializare a produselor. În această situație, amenzile sunt cuprinse între 15 000 și 22 500 de lei. Dacă produ-cătorii vând, în baza carnetului de co-mercializare, alte produse decât cele din producția proprie, atunci fapta constituie contravenție și se sanc-ționează cu amendă de la 7 500 la 15 000 de lei.

La fel ca atestatul de producător, car-netul de comercializare se eliberează la cerere de către primăria pe a cărei rază de competență se află terenul, ferma sau gospodăria în care se obțin produsele destinate comercializării, în termen de cinci zile lucrătoare de la data solicitării, dar după verifica-rea existenței atestatului de produ-cător, precum și după verificarea în teren a existenței produselor supuse comercializării, se arată în dispozi-țiile în vigoare.

Prima filă din acest carnet conține date privind identitatea producăto-rului agricol ca titular și, după caz, a soțului sau soției, rudelor sau afinilor de gradul I.

Atestatul de producător re-prezintă documentul elibe-rat persoanei fizice care des fășoară activitate econo-mică în sectorul agricol. Este valabil pentru titularul acestuia și îi atestă calitatea de producător agricol, per-soană fizică.

IMPORTANT!Atestatul de producător este valabil un an calendaristic de la data emiterii și este vi-zat semestrial, prin aplica-rea ștampilei și a semnăturii primarului comunei, orașu-lui, municipiului, sectoru-lui municipiului București, după caz.

IMPORTANT!Vânzarea produselor cum-părate de la terțe persoane în baza carnetului de comer-cializare este interzisă.

România Rurală – nr. 30

24 25

Una dintre alternative, o idee de in-vestiție în agricultură, este conceptul de seră subterană, care folosește re-sursele naturale pentru a asigura un mediu prielnic cultivării legumelor pe tot timpul anului.

Conceptul a fost dezvoltat de Insti-tutul american Benson Agriculture and Food Institute. Sera subterană sau walipini („loc cald”, în limba hi-ndi) a fost construită în urmă cu 20 de ani în regiunile montane reci din America de Sud. Această metodă, pe cât de nouă în perioada modernă, pe atât de veche în istorie (serele existau și la începutul secolului al XIX- lea), permite agricultorilor să mențină producția la același nivel pe tot par-cursul anului, chiar și în zonele cele mai reci.

Sera subterană combină principiile încălzirii solare pasive cu proprie-tățile solului care protejează struc-tura. Institutul Benson, organizație nonprofit pentru agricultură sustena-bilă, a prezentat într-un manual foar-te explicit, principiile funcționării unei sere walipini. În plus, este de-taliată și modalitatea de construcție.

Conform proiectului inițial, pentru zona respectivă, investiția într-o seră subterană de 137 de metri pătrați, construită în Bolivia, La Paz, ajunge

la doar 300 de dolari. Costurile de întreținere sunt foarte mici, deoarece se combină două metode sustenabile și ieftine de încălzire.

Cele mai importante principii pe care se bazează succesul unei astfel de construcții sunt localizarea zonei de creștere la 1,8 - 2,5 metri sub pământ, și capturarea și depozitarea căldurii solare din timpul zilei.

Mai concret, sera walipini este o „gaură” dreptunghiulară în pământ,

acoperită cu o folie de plastic. Fiind protejată de pământ, profită de tem-peratura solului, astfel încât cantita-tea de energie necesară încălzirii in-teriorului să fie mult mai mică decât în cazul unei sere de suprafață.

Există și precauții legate de hidroizo-lare, drenaj și ventilare care trebuie luate în considerare. Construcția se realizează în funcție de poziția Soa-relui - înspre nord, în emisfera sudică și înspre sud, în emisfera nordică.

Un zid gros de pământ în partea din spate și un perete mai mic în partea din față furnizează unghiul necesar pentru acoperișul din folie de plas-tic. Acest acoperiș sigilează „gaura”, asigură un spațiu izolator între cele două straturi de plastic și permite razelor solare să pătrundă în interior, creând un mediu cald și stabil.

Acum 150 de ani, Tolstoi avea o seră subterană la Iasnaia Poliana

De serele subterane se vorbește, ti-mid, de 20 de ani. Însă acestea nu sunt o noutate. Legumicultorii de la începutul seco-lului al XIX- lea, în special cei din țări cu climă rece (ca de exemplu Rusia), cunoșteau acest tip de construcție pentru cultura protejată și o foloseau la scară mai mare decât în prezent.Potrivit presei ruse, una dintre serele subterane „celebre” funcționează și astăzi pe proprietatea de la Iasnaia Poliana a celebrului scriitor rus Lev Nicolaevici Tolstoi.

Marele scriitor Tolstoi iubea grădină-ritul. Ca vegetarian, era un cultivator de legume pasionat, dar și un apicul-tor neobosit, producția de miere de la Iasnaia Poliana fiind bine cunoscută la epoca respectivă. Neavând dimen-siuni mari, sera subterană, veche de 150 de ani, era preferata scriitorului, care se ocupa de ea pe toată perioada anului.

Prima construcție de acest fel de la Iasnaia Poliana a existat încă de la începutul anilor 1800, dar pe la 1850 a fost distrusă de un incendiu. Tols-toi a fost extrem de afectat și a lucrat timp de câțiva ani la proiectul unei noi sere, care funcționează și astăzi.

Văzută de afară, sera subterană nu pare a fi ceea ce înțelegem în prezent printr-o seră, chiar și subterană. Are acoperișul jos, cu geamuri puțin în-clinate, astfel încât zăpada alunecă repede și sera este destul de lumina-tă. În interior, are două niveluri, fiind săpată la doi metri adâncime. Pereții de pământ, înclinați în formă de „V”,

sunt căptușiți cu grinzi și păstrează o temperatură constantă. Mai mult, având în vedere temperaturile ex-trem de scăzute din Rusia, în interior este amenajat un cuptor mic folosit și atunci, dar și astăzi, chiar dacă do-meniul, cu tot ce cuprinde, a devenit muzeu.

În afară de legume, Tolstoi cultiva și cafea în care amesteca rădăcină de ci-coare uscată, pe care o ducea la Mos-cova pentru vânzare. Tradiția a fost preluată și continuată de urmașii lui Tolstoi, ei cultivând acum nu doar ră-saduri, dar și portocale, ananas, caise, rodii, smochine, piersici și cafea.

Sera subterană – O alternativă pentru serele clasice

Cultivarea legumelor în zonele cu climă mai rece reprezintă o provocare pentru fermieri și implică găsirea unor alternative ieftine și eficiente pentru serele clasice care presu-pun cheltuieli mari de în-călzire.

România Rurală – nr. 30

26 27

A demarat afacerea în decembrie 2012 când a cumpărat terenul, iar în 2013 a cultivat primele legume. Şase luni mai târziu, Valentina Ioniță a în-ceput să vândă. Nu a fost deloc ușor, dar tânăra și soțul ei erau animați de două obiective majore. „Ne doream să mâncăm pe tot parcursul anului legume sănătoase de la noi din gră-dină. Ne doream și un copil. În toam-na anului 2013, s-a născut băiețelul nostru, Mihnea, căruia ne străduim să-i oferim o hrană cât mai sănătoa-să. Apoi, voiam să pornim o aface-re în care să credem, o afacere care să producă ceva, într-o țară în care toată lumea vrea să facă doar co-merț. Ne-am sfătuit în familie și așa a luat naștere «Legume de Țară»”.

De la PR și marketing la grădina de legume

Valentina Ioniță este de profesie so-ciolog, iar la fostele locuri de muncă

Valentina Ioniță și brandul „Legume de Țară”

s-a ocupat de PR și marketing. Soțul lucrează în IT și nici părinții sau fra-tele ei nu au pregătire în domeniu. „Am pornit de la ceea ce am învățat în vacanțele de vară de la bunicii din Teleorman, când sarcina noastră era să îngrijim grădina. Ne-am do-cumentat foarte mult și, în 2014, am urmat un curs de agricultură ecolo-gică atestat de Ministerul Educației. Dar cel mai bun profesor ne-a fost experiența. Am învățat mult din gre-șeli și am făcut multe erori, mai ales în primii doi ani”, spune ea.

Afacerea merge ca pe roate doar cu o mână de oameni. Valentina și so-țul ei se ocupă de promovare, ma-gazin online, suport logistic, pe de o parte, iar pe de altă parte, părinții și fratele ei cultivă legumele și se ocupă de livrare. Pe timpul verii, au două ajutoare. Fiecare membru al familiei este implicat în această afacere. Nici socrii Valentinei Ioniță nu stau deo-parte - au oferit copiilor mașina cu care livrează legumele și au grijă de cel mai mic membru al familiei. Fără implicarea tuturor, acest proiect nu ar fi avut sorți de izbândă. Au decis împreună să nu aștepte nimic de la nimeni. Apoi, au avut încredere că piața din România, sau cel puțin cea din București, este deschisă pentru produse crescute sănătos.

O investiție de 20 000 de euro

Investiția inițială a fost de 20 000 de euro, bani cu ajutorul cărora s-a achi-ziționat și împrejmuit terenul, s-au construit și amenajat trei solarii cu sistem de udare prin picurare, s-au branșat utilitățile și au fost cumpăra-te semințele. Primul solar a avut 630 de metri pătrați, iar acum se întinde pe o suprafață de 1 200 de metri pă-trați. În plus, familia cultivă și grădi-na casei care are aproximativ 1 500 de metri pătrați.

„În acest moment ne declarăm op-timiști. Lucrurile au început să meargă în direcția bună. În pro-movare am investit mult mai puțin, principalul nostru canal de comuni-care fiind pagina de Facebook. Nici

Oameni

În comuna Albota din județul Argeș, tânăra Valentina Ioniță, susținută de întreaga familie, a dezvoltat în numai doi ani o afacere la care mulți nu îndrăznesc să viseze. Este de profesie sociolog, dar cu dedicare, perseverență și multă muncă, a reușit să facă din „Legume de Țară” un brand devenit cunoscut și apreciat de cumpărători din București și, mai nou, din întreaga țară.

site-ul nu este neglijat. Sunt la rândul meu client online și știu că dacă intru pe un site câteva luni la rând și este neschimbat, atunci trag concluzia că este inactiv. Ori clienții noștri sunt persoane active. Şi așa trebuie să fie și imaginea noastră, una activă, mai ales că noi nu stăm cu mâinile în sân să crească legumele, ci le îngrijim zil-nic și clienților le place să vadă acest lucru”, spune Valentina Ioniță.

«Legume de Țară» produce răsadu-rile pentru folosință proprie, dar de

anul trecut le oferă și spre vânzare. Au achiziționat, inițial, semințele de la Institutul de Cercetare de la Buzău și de la diverși furnizori de semințe tradiționale.

În acest moment, principalele chel tuieli sunt reprezentate de com bustibilul pentru livrările în București, întreținerea solariilor, a mașinii cu care se fac livrările și de ambalaje (caserole, cutii, pungi țiplate, pungi din hârtie), toate personalizate.

„Îmi doresc o afacere care să crească la fel de sănătos ca legumele de țară pe care le cultiv.”

„Am cultivat legume pentru consumul nostru, așa cum ne-au învățat părinții și bunicii. În fiecare vară, vecinii lăudau gră-dina și gustul legumelor noastre. De aici a pornit ideea de a le oferi și altor persoane bunătăți din grădina proprie. Dincolo de a fi o mică afacere de familie, «Legume de Țară» este o pro-misiune făcută nouă înșine, și anume de a duce tradiția mai departe, dar și de a o împleti cu modernitatea. Jumătate din legume sunt produse în solar și jumătate în câmp. În decursul unui an, avem deci legume proaspete și sănătoase o perioadă mai îndelungată de timp”, povestește Valentina Ioniță.

România Rurală – nr. 30

28 29

Valentina Ioniță nu a accesat până acum fonduri europene, pentru că a decis să-și dezvolte afacerea treptat, cu forțe proprii. Pentru viitor nu ex-clude posibilitatea de a o face și spu-ne că va apela la un consultant spe-cializat pentru a realiza un proiect eligibil.

În cât timp devine o astfel de afacere profitabilă?

„Încă nu am amortizat investiția ini-țială. Plănuisem să o recuperăm în

de la început că nu devin prosperi peste noapte, totul se dezvoltă lent, dar durabil, este nevoie de încredere și transparență. Primii clienți se gă-sesc prin recomandări. Ce am desco-perit noi pe parcurs este faptul că nu este atât de greu să găsești un client nou, ci să îl fidelizezi”.

„Legume de Țară”… la ușă

Produsele se comercializează în principal online. Din toamna anului trecut au început să vină comenzi

cinci ani, dar dezvoltarea afacerii ne determină să fim optimiști și sperăm că acest lucru se va întâmpla mai devreme. Afacerea evoluează, dar încă nu am ajuns în punctul maxim de dezvoltare. Ne dorim mai mult, dar intenționăm să parcurgem eta-pele pas cu pas. Vrem să cultivăm cu randament maxim toată suprafața de teren. Dacă ne gândim după cât timp o afacere de acest fel se poate susține singură, în acest caz vorbim de o perioadă scurtă, de cel mult un an. Cei care doresc să pornească o afacere în domeniu trebuie să știe

constante din toată țara. Cele din București sunt livrate cu mașina pro-prie, de două ori pe săptămână, iar cele din țară prin curier rapid. Clien-ții din Pitești, cel mai apropiat oraș, preferă să vină personal la grădină și să-și culeagă legumele singuri. Bucu-reștenii s-au obișnuit deja cu livrarea legumelor la ușă și dacă este vorba de produse crescute sănătos, trendul este ascendent. Acest lucru o deter-mină pe Valentina Ioniță să constate cu bucurie că rezultatele sunt pe mă-sura așteptărilor, dar spune că abia în toamna acestui an va decide în ce măsură și cum își va dezvolta pe mai departe afacerea. „Îmi doresc o afa-cere ce se dezvoltă treptat, de la an la an. O afacere care crește sănătos, ca legumele pe care le cultivăm”, conchide tânăra antreprenoare. Pe de altă parte, vorbind despre evoluția sectorului legumicol în România, ea crede în potențialul țării noastre.

Paradox: dăunătorii dau credi-bilitate „Legumelor de Țară”

„Lipsa experienței și factorii de me-diu (dăunători, perioade lungi cu precipitații multe) au fost principa-lele probleme cu care ne-am con-fruntat. Experiența am căpătat-o pe parcurs, iar pentru mulți dăunători am găsit metode naturale de comba-tere, însă cu vremea de afară nu ne putem lupta. Deși cultivăm în solar, depindem foarte mult de soare. Ma-rea provocare a venit anul trecut, în luna august, când o serie de dă-unători ne-au atacat toate culturile

din solar, de la fasole verde, la roșii, castraveți, ardei și gogoșari. Pen-tru mai mult de o lună a trebuit să oprim livrările și să încercăm să sal-văm ce mai era de salvat. Am reușit să ne revenim și, se pare, acest epi-sod nefericit s-a transformat într-un mare avantaj pentru noi - clienții au

înțeles că nu mințim și că produsele noastre sunt crescute așa cum spu-nem, natural.”

Afacere sau pasiune?

„Și una și alta. Nu cred că se poate altfel. Răspund la telefon și în weekend, verific comenzile înainte de a merge la culcare, vorbesc uneori și de trei, patru ori pe zi cu fratele meu sau cu mama pentru a fi la curent cu stadiul lucrărilor din grădină. Noi locuim la București, producția se realizează la Albota. De aceea, comunicarea este foarte importantă. Și pentru că și clienții noștri mizează pe comunicare în timp real, am instalat în solariile din curte două camere web ce pot fi accesate 24 de ore din 24 de oricine are conexiune la internet și intră pe site-ul nostru (www.legumedetara.ro).

Pachete pregătite de livrare Ovidiu, fratele Valentinei Ioniță, livrând legume

Mama Valentinei Ioniță, plantând răsaduri

Valentina Ioniță la Rural Fest

Valentina, alături de mama și fratele ei, la târgul Rural Fest

România Rurală – nr. 30

30 31

Suprafața totală a spațiului în care se află halele de depozitare este de trei hectare. Începând din 2002, pe lân-gă acestea, au fost construite clădirile administrative în care funcționează astăzi Ferma Stoian și Big Land Com-pany. Până în 2005, s-au construit atelierele mecanice de lăcătușerie - strungărie, în care utilajele sunt reparate, modificate și la interiorul cărora sunt aduse îmbunătățiri speci-fice activităților și terenurilor pe care se lucrează.

„Dacă muncești cu pasiune, vei ajunge să conduci o afacere de succes.”

La nici 40 de ani, Florin Stoian este un om de afaceri de succes și păs-trătorul tradiției familiei. Alături de

tatăl și bunicul său, s-a ocupat cu pa-siune de legumicultură. Familia cul-tiva încă înainte de 1989 roșii, ardei și vinete în grădina proprie, legumele fiind încă de pe atunci apreciate de cumpărători. Prin urmare, au conti-nuat tradiția.

Florin Stoian își amintește cu plă-cere de acele vremuri și, în special, de anul 1994, când vânzările au fost foarte bune deoarece s-a cultivat var-ză mai bună calitativ decât ce se afla atunci pe piață. Cu banii câștigați