Proiect Predefinit„Consolidarea capacităţii sistemului de arest preventiv de a respecta

instrumentele internaţionale relevante privind drepturile omului”

PROGRAMUL DE FINANŢARE RO23Servicii corecţionale inclusiv sancţiuni non privative de libertate

Proiect finantat prin Mecanismul Financiar Norvegian 2009-2014

Ghid de bune practiciprivind prevenirea discriminării

de către poliţiștii care lucrează în centrele de reţinere și arestare preventivă

De Dezideriu Gergely și Małgorzata Andrzejczak-Świątek

Ghid de bune practici privind prevenirea discriminării de

către poliţiștii care lucrează în centrele de reţinere și arestare preventivă

De Dezideriu Gergely și Małgorzata Andrzejczak-Świątek

Februarie 2016

Autori:

Dezideriu Gergely: lucrează ca avocat pentru drepturile omului și cooperează cu instituții internaționale, cum ar fi Consiliul Europei. Acesta ține prelegeri despre legea anti-discriminare și drepturile rromilor și oferă sesiuni de formare pentru judecători, procurori și polițiști precum și funcționari publici, ONG-uri, activiști și studenți la diferite universități. El a reprezentat România în cadrul Comitetul Consiliului Europei de Experți pentru Rromi și Călători și a fost ales de două ori președinte al comitetului, precum și vicepreședinte în perioada 2005-2010. El a reprezentat, de asemenea România în cadrul Grupului Guvernamental de Experți ai Comisiei Europene privind non-discriminarea în perioada 2008-2011.

Małgorzata Andrzejczak-Świątek: doctor în drept internațional public (domeniul de specializare: drepturile internaționale ale omului), asistent universitar la Academia de Poliție din Szczytno (Polonia); ea lucrează ca formator în cadrul sesiunilor de formare pentru drepturile omului adresate polițiștilor și altor funcționari ai organelor de drept. A participat la numeroase seminarii și conferințe privind drepturile internaționale ale omului și este autorul mai multor zeci de publicații în domeniul drepturilor omului. De asemenea, ea a colaborat, în calitate de consultant independent cu OSCE, UE - Programul TAIEX în Turcia și Consiliul Europei.

5

Cuprins

Cuvânt înainte _______________________________ 9Care sunt implicațiile drepturilor omului asupra polițiștilor care lucrează în centrele de reținere și arestare preventivă? ______________________ 12

Potejarea și respectarea drepturile individuale fundamentale ______________________________ 12Obligațiile ce reies din respectare drepturilor omului 13

Obligații individuale _______________________ 13Obligațiile statului _________________________ 13Obligația polițiștilor de a respecta ____________ 13Legalitate, necesitate și proporționalitate ______ 13Corectitudine, Imparțialitate și Non-discriminare __ 13

Drepturilor omului care se aplică indivizilor privați de libertate ___________________________ 14Protecția drepturilor persoanelor private de libertate, fără discriminare în tratatele internaționale _______ 14Protecția minorităților și luarea în considerare a nevoilor speciale __________________________ 15Protecția drepturilor persoanelor private de libertate, fără discriminare, în tratatele și recomandările Consiliului Europei _____________ 16

Non-discriminarea - element fundamental al legii internaționale și europene pentru drepturile omului _____________________ 18

6

Convenția Europeană obligă autoritățile, inclusiv poliția, să respecte principiul non-discriminării ___ 19

Un domeniu mai larg de protecție împotriva discriminării _______________________________ 20

Ce este discriminarea din punctul de vedere al Curții Europeane a Drepturilor Omului? ________ 20

Discriminarea directă și indirectă interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului _______ 21

Discriminarea directă ________________________ 21

Discriminarea indirectă ______________________ 23

Principiul non-discriminării și luarea în considerare a nevoilor specifice grupului vulnerabil _________ 25

Privarea de libertate ținând cont de vulnerabilitate și nevoi personale __________________________ 26

Abordarea nevoilor speciale ale copiilor ___________ 27

Abordarea nevoilor specifice femeilor _____________ 28

Abordarea nevoilor specifice persoanelor cu dizabilități ______________________________ 30

O atenție deosebită pentru combaterea rasismului și a discriminării împotriva rromilor ____ 31

Considerațiile Comisarului Consiliului Europei privind Poliția și discriminarea rromilor luați în custodie _____________________________ 33

Rapoarte asupra brutalității poliției și lipsa de investigare pe motive rasiale __________________ 34

Jurisprudența Curții Europene cu privire la problemele luării în custodie de către poliție _______________ 34

Discriminarea rasială și etnică - un tip aparte de discriminare flagrantă ____________________ 35

7

Autoritățile statului au datoria de a combate discriminarea etnică _________________________ 36Poliția și tratamentul persoanelor aflate în detenție __ 36Remarcile discriminatorii și insultele rasiste trebuie să fie considerate un factor agravant ____________ 36Obligația de a investiga discriminarea etnică ______ 37Vulnerabilitatea anumitor grupuri etnice necesită investigații riguroase ________________________ 37Autoritățile de stat au obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a demasca o discriminare etnică ___ 37Atunci când se ajunge la un anumit nivel, discriminarea etnică duce la un tratament degradant ____________ 38

Discriminarea rasială împotriva rromilor și consecințele asupra României înainte de Convenția Europeană a Drepturilor Omului _____ 39

Un milion de euro daune plătite de România pentru discriminare etnică prin negocieri amiabile _______ 39O jumătate de milion de euro daune plătite de România pentru discriminarea etnică prin procese de judecată distincte ________________________ 41

Recomandările Consiliului Europei și bune practici pentru a combate în mod eficient discriminarea rromilor de către poliție _________ 43

Recomandarea de Politici Generale nr. 11 a Comisiei Europene împotriva Rasismului şi Intoleranţei delimitează principii privind combaterea discriminării rasiale de către poliţie _______________________ 43Recomandarea de Politici Generali nr. 13 a Comisiei Europene împotriva Rasismului şi Intoleranţei pentru combaterea rromofobiei și a discriminării împotriva rromilor __________________________ 45

8

Bune practici de îmbunătățire a relațiilor dintre poliție și rromi ______________________________ 47

Promovarea recrutării rromilor în poliție _________ 47Înființarea unor asociații de poliție pentru rromi și non-rromi __________________________ 49Întărirea încrederii populației rrome, prin intermediul polițiștilor specialiști, asistenți și mediatori _________ 51Îmbunătățirea relațiilor prin parteneriatele poliție cu rromii ____________________________ 52Intensificarea raportărilor făcute de rromi privind infracțiunile motivate rasial ___________________ 53Protecția împotriva discriminării privind măsurile luate in cazurile de privare de liberatate în România ___________________ 54Interzicerea discriminării și a infracțiunilor pe baza unor motive discriminatorii în dreptul penal ______ 55Motivare rasială și etnică - circumstanțe agravante pentru toate infracțiunile penale _______________ 56Interzicerea funcționarilor publici de a discrimina pe motive de rasă, de etnie sau alte temeiuri _____ 57Cadrul legal complementar dreptului penal în România în domeniul nediscriminării __________ 57

9

Cuvânt înainte

Scopul acestui manual este acela de a servi ca ghid de bune practici pentru polițiștii care lucrează în centrele de reținere și arestare preventivă ale poliției din România, în domeniul discriminării. Nu este un manual academic sau juridic, ci mai degrabă un instrument practic și ghid de referință pentru polițiștii care lucrează în centrele de reținere și arestare preventivă ale poliției.

Ghidul este destinat să ajute la consolidarea apărării drepturilor omului, în special în domeniul non-discriminării, concentrându-se asupra standardelor relevante ale Consiliului Europei, inclusiv asupra Convenției Europene a Drepturilor Omului (denumită Convenția Europeană a Drepturilor Omului în continuarea acestui document), Convenția Europeană pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor Inumane sau Degradante sau a Pedepselor (denumită „Convenția privind Prevenirea Torturii” în continuarea acestui document) și Codul European de Etica Polițienească.

Acest ghid este dezvoltat în cadrul proiectului predefinit numit „Consolidarea capacității sistemului de arest preventiv de a respecta instrumentele internaționale relevante privind drepturile omului” Aria 32 „Servicii corecţionale, inclusiv sancţiuni non-privative de libertate”, finanțat de Mecanismul Financiar Norvegian 2009 -2014, care este implementat de către Inspectoratul General al Poliției Române, în parteneriat cu Consiliul Europei.

Ghidul completează în principal materialele de instruire și cursurile de formare, și în mod special, modulul nr.

10

10 concentrându-se pe Problemele de Gen, modulul nr. 11 concentrându-se asupra copiilor aflați în detenție, modulul nr. 12 concentrându-se asupra Deținuților cu dizabilități și modulul nr. 13 concentrându-se pe Egalitate, Diversitate, Non-Discriminare și Problemele rromilor, care s-au desfășurat anterior în cadrul acestui proiect în România1.

Partea de început a ghidului se referă la contextul general al drepturilor omului și la relevanța acestora pentru activitatea polițiștilor care lucrează în centrele de reținere și arestare preventivă, precum și la cadrul internațional și european relevant pentru asigurarea drepturilor și obligațiilor persoanelor aflate în arest preventiv.

Cea de-a doua parte a ghidului se axează pe conturarea importanței principiului non-discriminării și a formelor de discriminare interzise în temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

1 “Curriculum-ului de formare pentru polițiștii care lucrează în centrele de reținere și arestare preventivă”, -dezvoltat de Aleksander Krebl și Colin Smith, care a stat la baza a patru sesiuni de training “formarea formatorilor” (septembrie - noiembrie 2014) pentru polițiștii care lucrează în centrele de reținere și arestare preventivă din România și “ Material de instruire despre leadership pentru managerii de poliție “- dezvoltat de Geertje Elsinga și Friedrich Schwindt, care a servit ca model pentru două sesiuni de formare (din noiembrie 2015) pentru polițiștii superiori care lucrează în centrele de reținere și arestare preventivă ale poliției”. De asemenea, au fost consultați și experți internaționali care au oferit evaluări.

11

Cea de-a treia parte arată o altă fațetă a principiului non-discriminării, prin expunerea de situații diferite, particulare și aplicarea măsurilor care se adresează nevoilor specifice ale grupurilor vulnerabile aflate în arest, cum ar fi copiii, femeile, persoanele cu handicap, persoanele care aparțin minorităților etnice, cum ar fi rromii, în funcție de standardele internaționale în domeniul drepturilor omului, precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului.

În continuare ghidul încearcă să evidențieze per ansamblu relația rromilor cu poliția, precum și recomandările Consiliului Europei privind combaterea discriminării rasiale de către poliție și consecințele care se abat asupra Statelor Membre în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, la constatarea încălcării drepturilor omului.

Ultima parte a ghidului prezintă diferite practici adecvate care vor conduce la îmbunătățirea relațiilor dintre rromi și poliție prin promovarea ideii de recrutare în poliție, stabilirea unor asociații polițienești non-guvernamentale de combatere a discriminării, clădirea încrederii prin intermediul unor specialiști din rândul oamenilor legii, mediatori, prin parteneriate și prin consolidarea incidenței rapoartelor asupra infracțiunilor care au la bază discriminarea rasială.

Ghidul conchide prin evidențierea cadrului legislativ penal relevant care interzice discriminarea în România în ceea ce privește măsurile de privare de libertate precum și cadrul legal complementar dreptului penal în România în domeniul nediscriminării aplicabil reprezentanților autorităților publice, inclusiv poliției.

12

Care sunt implicațiile drepturilor omului asupra polițiștilor care lucrează în centrele de reținere și arestare preventivă?

Principalele obiective ale poliției, inclusiv ale personalului de poliție într-o societate democratică guvernată de legi, sunt de a proteja și respecta libertățile și drepturile fundamentale ale individului așa cum sunt ele prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și de a preveni și combate infracționalitatea; de a descoperi infracțiunea; de a menține liniștea publică, legea și ordinea în societate, de a oferi asistență și servicii pentru public2, să se asigure că toate persoanele private de libertate sunt în siguranță și se află în condiții care sunt conforme cu standardele internaționale relevante.

Protejarea și respectarea drepturilor individuale fundamentale

Respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale individului așa cum sunt prevăzute ele în Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca obiectiv al poliției, inclusiv al personalului din poliție care lucrează în centrele de reținere și arestare preventivă, este probabil cel mai important indiciu al funcționării instituției poliției într-o societate guvernată de statul de drept3.

2 Consiliul Europei, Recomandarea Rec (2001) 10, Codul European de Etică al Poliției.

3 Consiliul Europei, Memorandum Explicativ, Codul european de Etică al Poliției.

13

Obligațiile ce reies din respectarea drepturilor omului

Obligații individuale: Indivizii trebuie să-și respecte drepturile reciproc. Libertatea și drepturile unei persoane se încheie acolo unde încep libertatea și drepturile altei persoane.4

Obligațiile statului: Statele sunt obligate atât la a se abține de la limitarea drepturilor omului în mod nejustificat (obligația de a respecta) cât și la a acționa pentru a asigura drepturile omului (obligația de a proteja).

Obligația polițiștilor de a respecta: Poliția are obligația de a respecta drepturile omului. Acest lucru înseamnă că polițiștii nu trebuie să intervină în mod arbitrar sau fără justificare, în drepturile omului, ale fiecărui individ.

Legalitate, necesitate și proporționalitate: Activitatea poliției este reglementată prin legi clare, precise și accesibile. Se aplică reglementări stricte și de control în folosirea forței. Folosirea forței și toate celelalte acte întreprinse de poliție sunt strict legate de principiile necesității și proporționalității5.

Corectitudine, Imparțialitate și Non-discriminare. Poliția își va îndeplini sarcinile în mod echitabil fiind ghidată, în special, de principiile imparțialității și non-discriminării. Acesta este principiul de bază pentru toate acțiunile poliției și este relevantă pentru condițiile de arest. Poliția va acționa cu corectitudine și respect față de fiecare individ care va fi subiectul îndatoririlor lor polițienești6. 4 Agenția pentru Drepturile Fundamentale din cadrul Uniunii

Europene, Training al poliției pe baza drepturilor fundamentale, un manual pentru traineri ai poliției, 2013.

5 Ibidem6 Consiliul Europei, Recomandarea Rec (2001) 10, Codul European de

Etică al Poliției, regula 40.

14

Imparțialitatea presupune, de exemplu, ca poliția să se comporte cu integritate și să încerce să aibă o atitudine imparțială față de cei implicați într-un conflict, care se află sub o investigație amănunțită7.

Drepturile omului se aplică și indivizilor privați de libertate

Mecanismele internaționale și europene în domeniul drepturilor omului protejează drepturile omului, ale persoanelor private de libertate în centrele de reținere și arestare preventivă și persoanelor condamnate.

Protecția drepturilor persoanelor private de liberatate, fără discriminare în tratatele internaționale

Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile și Politice și Convenţia ONU împotriva Torturii și a altor Tratamente Crude, Inumane sau Degradante sau Pedepselor interzic fără excepție sau derogare tortura și tratamentele crude, inumane sau degradante, precum și discriminarea.

Comitetul ONU împotriva Torturii (CT), a subliniat faptul că non-discriminarea este inclusă în definiția torturii în sine8, care în mod explicit interzice actele specifice atunci când sunt efectuate pentru „orice motiv bazat pe discriminare de orice fel ...” 9

7 Consiliul Europei, Memorandum Explicativ, Adăugire la articolul 40, Recomandare (2001).

8 Convenția ONU împotriva Torturii și a altor Tratamente Crude, Inu-mane sau Degradante.

9 Articolul 1, paragraful 1 al Convenției ONU împotriva Torturii [...] “termenul” tortură “înseamnă orice act prin care o durere sau sufer-ință puternică, fizică sau mentală, este aplicată în mod intenționat

15

Protecția minorităților și luarea în considerare a nevoilor speciale

În opinia Comitetului ONU împotriva Torturii, protecția anumitor minorități și a indivizilor sau populațiilor marginalizate, aflați în special în pericol de a fi torturați este parte a obligației de prevenire a torturii sau a relelor tratamente.

Statele membre trebuie să se asigure că, în ceea ce privește obligațiile care decurg din Convenția în cauză, legile lor sunt aplicate în practică tuturor persoanelor, indiferent de rasă, culoare, etnie, vârstă, credință sau apartenență religioasă, convingeri politice sau de altă natură, origine sau naționalitate, gen, orientare sexuală, identitatea transsexuală, handicap mental sau de orice alt fel, sau orice alt statut sau diferențiere10 nefavorabilă. Prin urmare, statele membre trebuie să asigure protecția membrilor grupurilor în special a celor expuși riscului de a fi torturați, prin urmărirea penală și pedepsirea tuturor actelor de violență și abuz împotriva acestor persoane și asigurarea punerii în aplicare a altor măsuri pozitive de prevenire și de protecție11.

unei persoane pentru a obtine de la el informații sau confesiuni despre el sau o terță persoană, a o pedepsi pentru un fapt pe care aceasta sau o terță persoană este suspectat că ar fi comis-o, sau a intimida, sau forța acel individ sau o terță persoană, sau pentru orice alt motiv bazat pe discriminare de orice fel, atunci când o astfel de durere sau suferință este provocată de către sau la in-stigarea sau cu consimțământul expres sau tacit al unui funcționar public sau altă persoană care acționează în calitate oficială.

10 Comitetul ONU împotriva Torturii, Adăugire Generală nr. 2, Punerea în aplicare a articolului 2 de către părțile de stat, CT / C / GC / 2, 24 ianuarie 2008.

11 Ibidem

16

Departamentul ONU al Principiilor pentru Protecţia tuturor Persoanelor aflate sub orice formă de Detenţie sau Încarcerare este un instrument adițional care scoate în evidență drepturile umane ale celor privați de libertate, stipulând că principiile vor fi aplicate tuturor persoanelor private de libertate fără a se face vreo distincție de vreun fel, cum ar fi rasa, culoarea pielii, sexul, limba, religia sau crezuri religioase, opinii politice sau de altă natură, naționalitate, etnie sau origine socială, naștere sau alt statut12.

Protecția drepturilor persoanelor private de libertate, fără discriminare, în tratatele și recomandările Consiliului Europei

Convenția Europeană a Drepturilor Omului asigură garanții de respectare a drepturilor omului chiar și pentru persoanele private de libertate, de asemenea garantează și protecția împotriva discriminării în Articolul 14. Mai mult, Protocolul 12 din cadrul Convenției a emis o posibilitate mai mare de protecție care se extinde până la dreptul de a te bucura pe deplin de drepturile care se regăsesc în legea națională și garantează că nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică, inclusiv de poliție. În plus, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii, Tratamentului Inuman sau Degradant și Pedepselor (CPT) asigură un mecanism de monitorizare pentru a proteja persoanele private de libertate de tortură și alte forme de tratament necorespunzător. CPT-ul acordă o importanță mai mare celor 3 drepturi de bază ale persoanelor deținute de poliție: dreptul persoanei în cauză de a putea să anunțe o terță persoană că este reținută (membri ai

12 Principiile ONU pentru protecția tuturor persoanelor aflate sub orice formă de detenție sau încarcerare, Principiul 5, paragraful 1.

17

familiei, un prieten, consulatul), accesul la un avocat, și accesul la un doctor, inclusiv dreptul de a fi examinat de un doctor la alegere, dacă persoana reținută dorește acest lucru (în plus față de examenul medical făcut de un doctor chemat de autorități13). Acestea sunt, în opinia, CPT-ului, trei măsuri fundamentale de protejare împotriva abuzurilor persoanelor reținute care trebuie aplicate din momentul privării de libertate, indiferent cum este descris acest moment sub sistemul legal în cauză (reținere, arest, etc.)14. Aceste drepturi vor fi implementate fără discriminare.

Tratate universale privind drepturile omului care interzic discriminarea

Acordul Internațional asupra Drepturilor Civile și Politice,Acordul Internațional asupra Drepturilor Economice, Sociale și CulturaleConvenția Internațională de Eliminare a tuturor Formelor de Discriminare Rasială, Convenția pentru Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor, Convenția pentru Drepturile Copilului Declarații universale care interzic discriminareaDeclarația Universală a Drepturilor Omului, Declarația pentru Eliminarea Tuturor formelor de Intoleranță și Discriminare bazată pe Religie și credințe,Declarația pentru Drepturile Persoanelor care aparțin unei minorități naționale, etnice, religioase sau lingvistice

13 Comitetul European pentru Prevenirea Torturii, Tratamentului Inuman sau Degradant și Pedepselor, standarde (CPT) secțiunile “Faptice” ale Rapoartelor Generale ale CPT, CPT/Inf/E (2002) 1 - Rev. 2015, Reținerea de către oficiali ai legii.

14 Ibid, standarde CPT.

18

Tratate ale Consiliului Europei pentru drepturile omului care interzic discriminarea Convenția Europeană pentru Drepturile Omului Carta Europeană Socială și Carta Europeană Socială (Revizuită)Convenția pentru Protecția Minorităților Naționale

Non-discriminarea - element fundamental al legii internaționale și europene pentru drepturile omului

Principiul non-discriminării este unul dintre cele mai importante și fundamentale principii ale legii internaționale pentru drepturile omului.

Non-discriminarea reprezintă un principiu fundamental al legii Europene inclusiv al Convenției Europene pentru Drepturile Omului și instrumentelor legale ale Consiliul Europei, precum și Cartei Uniunii Europene pentru Drepturile Fundamentale. Includerea lor în Carta ONU, Declarația Universală pentru Drepturile Omului și toate instrumentele succesive de importanță pentru drepturile omului, mai ales cele care se adresează diferitelor forme de discriminare, cum ar fi Convenția Internațională pentru Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare Rasială sau Convenția pentru Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor, toate acestea fac ca non-discriminarea să fie una dintre temele centrale ale legislației in domeniul drepturilor internaționale ale omului.

Tratatele Consiliului Europei și mecanismele privind drepturile omului interzic discriminarea și garantează

19

respectarea drepturilor pentru grupurile vulnerabile, cum ar fi anumite minorități naționale și etnice. Articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului interzice discriminarea în exercitarea drepturilor prevăzute în Convenție15. Prin directivele europene, UE interzice discriminarea pe baza rasei și originii etnice, sex, orientare sexuală, religie sau convingeri religioase, vârstă și handicap de orice natură.

Convenția Europeană obligă autoritățile, inclusiv poliția, să respecte principiul non-discriminării

Protocolul 12 a extins domeniul de aplicare al Articolului 14 al Convenției16. privind non-discriminarea, interzice discriminarea numai în exercitarea drepturilor deja consacrate în Convenție. Protocolul a introdus o interdicție generală a discriminării, garantând că:

„Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege [naţională] va fi asigurată fără discriminare pe niciun temei precum cel de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinie politică sau de altă natură, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, proprietăţi, naștere sau orice altă situaţie. „ Protocolul 12 al Convenției Europene prevede că „nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică sub niciun pretext sau temei[...]”

15 România a ratificat Convenția prin legea nr. 30/1994 și a intrat în vigoare la 20 Iunie 1994.

16 România a ratificat Protocolul 12, prin legea numărul 103 din 25 aprilie 2006. Protocolul 12 a intrat în vigoare în România la 1 noiembrie, 2006

20

Un domeniu mai larg de protecție împotriva discriminării

Articolul 1 din Protocolul 12 prevede o clauză generală de non-discriminare și prin urmare, oferă o arie de protecție care se extinde asupra exercitării drepturilor prevăzute în legislația națională. În special, domeniul suplimentar de aplicare a protecției în temeiul articolului 1 din Protocolul 12 are în vedere cazurile în care o persoană este discriminată: în exercitarea oricărui drept acordat individual fiecărei persoane, care se găsește în legislația națională; în exercitarea unui drept care poate fi dedus dintr-o obligație clară a unei autorități publice aflată sub egida legislației naționale, adică, în cazul în care o autoritate publică, inclusiv poliția, se află sub o obligație în temeiul legislației naționale aceasta trebuie să se comporte într-un anumit mod; de către o autoritate publică, inclusiv poliția, în exercitarea opțională a puterii (de exemplu, în asigurarea drepturilor deținuților din centrele de reținere și arestare preventivă); prin orice alt act sau omisiune de către o autoritate publică, inclusiv poliția (de exemplu, comportamentul organelor responsabile cu aplicarea legii atunci când gestionează o revoltă17).

Ce este discriminarea din punctul de vedere al Curții Europeane a Drepturilor Omului?

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat că:

„Discriminarea înseamnă tratarea în mod diferit, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, a oamenilor în situații clar similare18”.

17 Consiliul Europei, Raport explicativ pentru Protocolul 12 la Con-venția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților funda-mentale.

18 CEDO, Boacă și alții vs. România, 12.01.2016.

21

Discriminarea directă și indirectă, interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului

În general, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului face distincția între o discriminare clară (discriminarea directă) și discriminarea ascunsă (discriminarea indirectă).

Conform statisticilor Curții Europene între 1959 și 2015 au existat un număr de 242 de constatări împotriva diferitelor state de către Curtea Europeană, adică, încălcări ale principiului non-discriminării în raport cu drepturile prevăzute în Convenție19.

De exemplu, România este a doua în top, cu un număr de 30 de hotărâri de constatare a unei încălcări a principiului non-discriminării. Un număr important de condamnări se referă la discriminarea rasială și etnică în cadrul administrării justiției, inclusiv hotărâri judecătorești naționale părtinitoare, investigații părtinitoare din sistemul judiciar, rele tratamente sau abuzuri. Cu toate acestea, alte încălcări în cazul României se referă și la discriminarea diferitelor categorii profesionale, inclusiv polițiști, personalul închisorii și poliția de frontieră.

Discriminarea directă are loc în cazul în care anumite categorii de indivizi sunt tratati în mod diferit, fără ca această diferențiere să fie justificabilă și rezonabilă. Curtea Europeană folosește următoarea formulare: „trebuie să existe o diferență în tratamentul persoanelor în situații similare” adică, care să fie „bazată pe o caracteristică identificabilă”20.

19 Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Încălcari de către articol și de către stat, 1959-2015, 28 ianuarie în 2016.

20 CEDO, Carson și alțiis v. UK, 16.03.2010.

22

Așadar, discriminarea directă are loc atunci când:

• Un individ este tratat în mod nefavorabil

• Prin comparație cu modul în care alții, care se află într-o situație similară, au fost sau vor fi tratați

• Și motivul pentru acestea este o caracteristică pe care o au, care intră sub incidența unui «temei protejat»21.

Exemplu de discriminare directă. Cazul Stoica vs România22 avea ca punct de plecare un conflict apărut între mai mulți polițiști și alți funcționari publici, și indivizi rromi, după ce funcționarii au intrat într-un bar care se știa că este frecventat de romi, aparent cu scopul verificării documentelor proprietarului. Pronunțându-se asupra cazului, Curtea a adnotat: [...] polițiștii au întrebat dacă F.L este „român sau țigan” înainte de a-l bate, la cererea viceprimarului, pentru a-i învăța pe rromi „o lecție”. Curtea a considerat că „observațiile făcute [...] în raportul poliției descriu presupusul comportament agresiv ca fiind „pur specific țiganilor”, acestea din urmă sunt în mod clar stereotipuri și demonstrează faptul că polițiștii nu au fost neutri în gândire, fie în timpul incidentelor sau pe parcursul anchetei. Curtea a constatat, prin urmare, că nu există vreun motiv să considere că agresiunea asupra reclamantului de către polițiștii a fost scoasă din acset context rasist23”.

21 Art. 14 din Conventie referitoare la “sex, rasă, coloare, limbă, religie, opinie politică, origine nationala sau sociala, asociere cu minoritati nationale, avere, nastere sau alt statut”.

22 CEDO, Stoica v. Romania, 4.03.2008, para.126-131. 23 Ibidem

23

Discriminarea poate rezulta nu numai din tratarea, în mod diferit a persoanelor aflate în situații similare dar, de asemenea, și din oferirea aceluiași tratament persoanelor care se află în situații diferite.

Discriminarea indirectă are loc atunci când o politică generală sau măsură care este aparent neutră are efecte păgubitoare disproporționate asupra indivizilor sau unui grup de persoane, în pofida faptului că o astfel de politică sau astfel de măsuri nu vizează în mod specific acel grup24. De fapt, Articolul 14 nu interzice unui stat membru să trateze grupurile în mod diferit pentru a corecta „inegalitățile faptice” între ele și, în anumite circumstanțe, un eșec în încercarea de a corecta inegalitatea prin tratament diferit poate duce la o încălcare a Articolului25”.

Prin urmare, discriminarea indirectă se produce atunci când:

• O regulă neutră, un criteriu sau o practică

• Afectează un grup definit printr-un „temei protejat” într-un mod semnificativ mai negativ în comparație cu alte persoane într-o situație similară

Exemplu discriminare indirectă. Lege neutră cu impact negativ asupra unui grup. În cazul lui Thlimmenos vs. Grecia26, reclamantul, un martor al lui Iehova, a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru refuzul de a purta uniforma militară. Reclamantul 24 CEDO, Hoogendijk v the Netherlands, 6.01.2005.25 CEDO, Kiss and Horvath v. Ungaria, 29.01.2013.26 CEDO, Thlimmenos v. Greece, 6.04.2000.

24

a fost eliberat condiționat după doi ani. El a susținut un examen public pentru a deveni contabil, dar a fost refuzat pe motiv că a fost condamnat pentru o infracțiune gravă. El s-a plâns de faptul că legea exclude persoanele condamnate pentru o infracțiune gravă de la numirea în postul de contabil, mai mult nu s-a făcut o distincție între persoanele condamnate ca urmare a unor credințe și persoanele condamnate din alte motive. Curtea Europeană a considerat că statul care a adoptat legislația în vigoare a încălcat dreptul reclamantului de a nu fi discriminat în exercitarea dreptului său la libertatea religioasă. Statul a greșit prin faptul că nu a introdus excepții de la regula corespunzătoare de restricționare a persoanelor condamnate pentru o infracțiune gravă de la profesia de contabil.

Exemplu de discriminare indirectă. Inegalitate faptica având în vedere faptul ca nu s-au luat în considerare nevoile diferite. În cazul DH vs. Republica Cehă27 elevii de origine rromă au contestat sistemul de învățământ bazat pe școli speciale pentru copii cu „deficiențe” mentale. Majoritatea copiilor din aceste școli speciale erau de origine rromă, aceștia au fost repartizați în urma testelor care nu țineau cont de nevoile lor individuale de educație. Curtea Europeană a decis că Articolul 14 necesită eforturi pentru a corecta inegalitățile faptice, chiar dacă acest lucru necesită un tratament diferențiat, iar Curtea Europeană a condamnat cu fermitate discriminarea rasială. Curtea Europeană a considerat că nu era necesar să se dovedească intenția de discriminare și că, odată ce a fost demonstrat un efect discriminatoriu, sarcina a revenit apoi statului pentru a justifica tratamentul respectiv.

27 CEDO, D.H. și alții v. Cehia, 13.11.2007.

25

Principiul non-discriminării și luarea în considerare a nevoilor specifice grupului vulnerabil

Acest capitol ia în considerare modulele privind lupta împotriva discriminării și grupurile vulnerabile care s-au dezvoltat anterior în cadrul proiectului, iar scopul său este de a completa informațiile furnizate cursanților și de a fi utilizate în continuare de toți polițiștii care lucrează în centrele de reținere și arestare preventivă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat că principiul non-discriminării este încălcat atunci când autoritățile statelor membre tratează în mod diferit persoanele aflate în situații similare, fără a oferi o justificare obiectivă și rezonabilă. Cu toate acestea, Curtea Europeană a considerat că acest lucru nu este singurul aspect al interzicerii discriminării. Dreptul de a nu fi discriminat [...] este încălcat și atunci când autoritățile statelor membre [...] nu tratează în mod diferit persoanele ale căror situații sunt semnificativ diferite28.

Cu alte cuvinte, anumite categorii de indivizi trebuie tratate în mod diferit fiind luată în considerare situația specială a acestora sau nevoile lor speciale.

Prin urmare, în exercitarea atribuțiilor autoritățile nu au voie să discrimineze pe baza rasei, genului, religiei, limbii, culorii pielii, apartenenței politice, originii naționale, proprietății, nașterii sau oricărei alte situații.

28 CEDO, Thlimmenos v. Grecia, 6.04.2000, paragraful 44.

26

Pe de altă parte, având în vedere principiul non-discriminării, nu este considerată o discriminare ilicită dacă poliția impune anumite măsuri speciale menite să abordeze starea și nevoile femeilor, minorilor, bolnavilor, persoanelor în vârstă și alte categorii care necesită un tratament special, în conformitate cu standardele29 internaționale în domeniul drepturilor omului.

Privarea de libertate ținând cont de vulnerabilitate și nevoi personale

Codul European de Etică al Poliției30 prevede că poliția trebuie să își îndeplinească sarcinile ghidându-se după principiul non-discriminării31, acordând atenție specială situației persoanelor care aparțin grupurilor vulnerabile32. Poliția trebuie să admită faptul că publicul este format din indivizi, cu nevoi și cereri individuale și poliția33 trebuie să acorde atenție suplimentară persoanelor vulnerabile.

29 Acordul Internațional pentru Drepturile Civile și Politice al ONU, articolul 10; Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, articolele 4 (2) și articolul 12, alineatul (2); Convenția privind drepturile copilului, articolele 37 și 40; Ansamblul de principii pentru protecția tuturor persoanelor aflate sub orice formă de detenție sau încarcerare, principiul 5 (2); Standard de Reguli Minime pentru administrarea justiției pentru minori, Partea 1, regulile 1-8.

30 Consiliul Europei, Recomandarea (2001) 10, Codul European de Etică al Poliției.

31 Ibidem, Secțiunea V Îndrumare pentru acțiunea poliției, A., paragraful 40

32 Ibidem, paragraf 44. 33 Consiliul Europei, Memorandum explicativ, Comentariu la articolul 44.

27

În conformitate cu standardele stabilite de Codul European investigațiile făcute de poliție trebuie de asemenea să fie sensibile și adaptate la nevoile speciale ale indivizilor, cum ar fi copiii, adolescenții, femeile, minoritățile, inclusiv minoritățile etnice și persoanele vulnerabile34.

Privarea de libertate a indivizilor trebuie să fie cât mai limitată posibil și realizată cu considerație față de demnitatea, vulnerabilitatea și nevoile personale ale fiecărui deținut35.

Abordarea nevoilor speciale ale copiilor

Mecanismele internaționale și europene în domeniul drepturilor omului, subliniază faptul că copiii și minorii privați de libertate sunt foarte vulnerabili iar autoritățile, inclusiv poliția trebuie să protejeze integritatea fizică și psihică pentru a le favoriza bunăstarea36. O atenție deosebită se acordă nevoilor minorilor mai mici; fetelor gravide și mamelor cu copii sugari; minorilor cu probleme de sănătate fizică și mentală; minorilor care au suferit abuzuri fizice, psihice sau sexuale.

Măsurile care au în vedere vulnerabilitatea și nevoile copiilor și minorilor includ, printre altele, acordarea de asistență, de la începutul și pe parcursul oricărei privări de libertate, de către agențiile care ar putea fi responsabile pentru ei după eliberare37; un sistem de evaluare adecvat

34 Ibidem, Secțiunea V, B, paragraf 49. 35 Ibidem, Secțiunea V, B, 2. Arest/privare de libertate de poliție,

paragraf 54.36 Consiliul Europei, Recomandarea CM/Rec (2008)11 on the norme

europene pentru delicvența juvenilă sanctiuni si măsuri, paragraf 52.1.

37 Ibidem, rec, paragraf 51.

28

pentru a îi plasa în funcție de nevoile lor educaționale, de dezvoltare și de siguranță. În mod normal, minorii de sex masculin și feminin, sunt ținuți în instituții sau unități separate în cadrul unei instituții38 și sunt cazați în mod normal în timpul nopții, în dormitoare individuale39. Dieta furnizată în timpul privării de libertate trebuie să ia în considerare vârsta, starea de sănătate, starea fizică, religia, cultura și activitățile minorilor din timpul privării de libertate40. Juvenilii aflați în detenție trebuie să fie integrați în sistemul de educație și formare profesională, astfel încât, după eliberarea lor să poată să-și continue educația și formarea profesională fără dificultate41.Minorilor care sunt cetățeni străini trebuie să li se permită vizitele extinse sau alte forme de contact cu lumea exterioară care sunt necesare pentru a compensa izolarea lor socială42. Aranjamente speciale vor fi făcute pentru a satisface nevoile minorilor care aparțin minorităților etnice sau lingvistice, de exemplu, utilizarea interpreților43. Minorii cu dizabilități ar trebui să fie deținuți în instituții obișnuite, în care unitatea de cazare a fost adaptatâ pentru a le satisface nevoile44.

Abordarea nevoilor specifice ale femeilor

Femeile sunt vulnerabile la discriminare și încălcări specifice ale drepturilor lor cum ar fi violența sau traficul pe criterii de sex. Femeile în detenție constituie

38 Ibidem, rec, paragraf 60, 61.39 Ibidem, paragraf 63.2.40 Ibidem, paragraf 68.1.41 Ibidem, paragraf 78.5.42 Ibidem, paragraf 104.5.43 Ibidem, paragraf 106.1. 106.3. 44 Ibidem, paragraf 107.1.

29

un grup vulnerabil, iar nevoile lor și vulnerabilitățile acestora diferă mult față de cele ale bărbaților, fie din cauza identității și a diferențelor biologice, de exemplu, rolurile lor ca mame sau îngrijitori, sau din cauza unui trecut plin de violență și persecutări. Nevoile speciale ale femeilor pot fi fizice, psihologice, sociale, profesionale sau juridice45.

Femeile aflate în detenție nu trebuie să fie discriminate și trebuie să fie protejate împotriva oricărei forme de violență sau de exploatare46. Poliția trebuie să depună toate eforturile pentru a preveni și a investiga toate actele de violență împotriva femeilor, indiferent dacă acestea sunt comise de persoane private sau funcționari publici în instituții private sau instituții de stat47. Poliția trebuie să ia măsuri riguroase pentru a preveni victimizarea femeilor și să se asigure că victimizarea nu se produce ca urmare a unor omisiuni ale poliției sau a practicilor de aplicare a legii care nu sunt sensibile la problemele de gen. 48

Femeile deținute trebuie să fie supravegheate și percheziționate de către polițiști de sex femeiesc. Femeile vor fi ținute separat de deținuții de sex masculin. Femeile însărcinate și mamele care alăptează trebuie să beneficieze de ceea ce au nevoie pentru starea lor49.

45 Demnitate, Institutul danez împotriva Torturii, Jo Baker, Therese Rytter, Condiții pentru femeile aflate în detenție, nevoi, vulnerabilități și bune practici, 2014.

46 Ibidem, Articolul 4 (f).47 Declarația ONU privind eliminarea violenței împotriva femeilor,

articolul 4 litera (c) și 4 (i).48 Ibid, article 4(f).49 Standard Reguli Minime ONU pentru tratamentul deținuților,

regula 23, 53

30

Abordarea nevoilor specifice ale persoanelor cu dizabilități

Discriminarea împotriva persoanelor cu dizabilități are un lung istoric cu privire la excluderea de la participarea la viața socială și izolarea din cauza barierelor fizice și sociale în societatea majoritară. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a identificat persoanele cu dizabilități mentale ca un „grup deosebit de vulnerabil”, în concordanță cu discriminarea considerabilă pe care au simțit-o în trecut. Grupul, Curtea Europeană afirmă că, au fost „istoric supuse la prejudecăți pe termen lung, având ca rezultat excluderea50 lor socială”. În mod similar, referindu-se la persoanele care au HIV, Curtea Europeană a constatat că acestea au suferit de pe urma stigmatului pe scară largă și a excluziunii până în prezent și având în vedere istoria prejudecăților și stigmatizărilor aceștia au început să constituie un grup vulnerabil51.

Statele membre garantează că, în cazul în care persoanele cu dizabilități sunt private de libertate prin orice proces, acestea sunt, în condiții de egalitate cu ceilalți, au dreptul, în conformitate cu dreptul internațional al drepturilor omului, și vor fi tratate în conformitate cu obiectivele și principiile Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, inclusiv prin furnizarea de cazare rezonabilă52.

50 CEDO, Alajos Kiss vs. Ungaria, 20.05.2010, paragraf 42.51 CEDO, Kiyutin vs. Russia, 10.03.2011, paragraf 63,64.52 Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handi-

cap, articolul 14, paragraful 2.

31

De exemplu, deținuților cu handicap ar trebui să le fie alocate locuri pentru cazare adecvate nevoilor lor. Ar trebui făcute adaptări la cazare pentru a le ajuta să facă față noului mediu. De exemplu, le-ar putea fi furnizate balustrade în celulele lor, scările pot fi vopsite în culori aprinse și marcate pentru a le face vizibile pentru cei cu dizabilități vizuale, rampe portabile pot fi utilizate pentru a facilita accesul acestora cu scaunele cu rotile. Serviciile medicale ar trebui să fie ușor accesibile. Bibliotecile ar trebui să ofere cărți în formate alternative pentru a satisface nevoile deținuților cu handicap: de exemplu, materiale în Braille sau cărți audio pentru cei cu dizabilități vizuale și videoclipuri interpretate prin intermediul limbajului semnelor pentru deținuții cu deficiențe de auz. În cazul în care accesul la biblioteci este dificil pentru cei care au deficiențe de mișcare, cărțile să poată fi aduse până la celule / cămine, de exemplu, cu cărucioare de bibliotecă53.

O atenție deosebită pentru combaterea rasismului și a discriminării împotriva rromilor

Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței a dezvoltat principii pentru poliție în domeniul combaterii rasismului și a discriminării etnice Recomandarea de Politică Generală Nr. 11 a Comisiei Europene împotriva rasismului și intoleranței, privind rasismul și discriminarea rasială în activitățile poliției se referă la o serie de aspecte relevante, printre care și relațiile dintre poliție și membrii grupurilor minoritare, rolul poliției în lupta împotriva infracțiunilor rasiste, monitorizarea incidentelor rasiste și a abaterilor rasiale motivate de

53 Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate, Manualul Deținuți cu nevoi speciale, Justiția Penală seria manual, 2009, pag 43.

32

către poliție54. Recomandarea de Politică Generală Nr. 13 a Comisiei Europene împotriva rasismului și intoleranței, se referă la combaterea rasismului și a discriminării împotriva rromilor, inclusiv măsuri adresate autorităților polițienești55.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a conchis că romii au devenit un tip specific de minoritate defavorizată și vulnerabilă, ca urmare a istoriei lor tumultoase și a dezrădăcinării constante. Într-un număr de cazuri de discriminare a rromilor56 în sistemul educațional Curtea Europeană a făcut trimiteri extinse la standardele și documentele din cadrul Consiliului Europei care raportau prejudicii împotriva rromilor făcând astfel încât Curtea să ia cunoștință de vulnerabilitatea rromilor. Curtea a înțeles că, de asemenea, atitudinile sociale negative sunt o cauză principală a vulnerabilității rromilor, precum și dezavantajul social57.

Având în vedere vulnerabilitatea rromilor, Curtea Europeană a declarat, prin urmare, că ei necesită o protecție specială. Poziția lor vulnerabilă înseamnă că trebuie acordată o atenție specială nevoilor lor58. De exemplu, în domeniul activităților politicilor Curtii Europene se consideră că, atunci când este vorba de

54 Consiliul Europei, CERI, Recomandarea de politici generale nr. 11, Combaterea rasismului și a discriminării rasiale în activitățile poliției, Strasbourg, iunie 2007

55 Consiliul Europei, CERI, Recomandarea de politici generale nr.13 privind combaterea anti-romofobiei și discriminarea împotriva rromilor.

56 CEDO, D.H. și alții vs. the Republica Cehă, 2007; Sampanis și alții v. Grecia, 2008; Oršuš și alții vs. Croația), 2010, Horváth și Kiss vs. Ungaria, 2013.

57 V.C. vs. Slovacia, 8.11.2011, paragraf 146; Yordanova vs. Bulgaria, 24.04.2012.

58 CEDO, Horvath and Kiss vs., 29.01.2013, paragraf 102.

33

infracțiuni comise în detrimentul membrilor grupurilor deosebit de vulnerabile, cum ar fi romii, este necesară o investigație riguroasă din partea poliției59.

Considerațiile Comisarului Consiliului Europei privind Poliția și discriminare rromilor luați în custodie

Comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului este o instituție non-judiciară independentă și imparțială, pentru promovarea conștientizării și a respectării drepturilor omului, inclusiv de către poliție, care emite rapoarte de monitorizare relevante și avize de specialitate cu privire la practicile pentru drepturile omului relevante pentru activitatea poliției60.

Comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului în analiza sa asupra situației drepturilor omului ale rromilor în toate cele 47 de state membre ale Consiliului Europei, a indicat anumite tipare de discriminare și rele tratamente față de rromi aplicate de către poliție, care se repetă61. Raportul Comisarului pentru Drepturile Omului a subliniat, printre altele, că rromii au fost supuși la violență din partea poliției, inclusiv în locurile de detenție. În aceste cazuri, anchetele penale de conduită necorespunzătoare din partea poliției pe motive rasiale, părtinitoare sau discriminatorii sunt frecvente. De asemenea, rromii par să fi fost supuși în mod incorect la detenție arbitrară62.59 CEDO, Balazs vs. Ungaria, 20.10.2015, paragraf 53.60 Comisarul pentru Drepturile Omului, Aviz cu privire la o determinare

independentă și eficientă împotriva poliției, 2009.61 Consiliul Europei, Comisarul pentru drepturile omului, drepturile

omului ale rromilor și nomazilor în Europa, în 2012.62 Ibidem

34

Rapoarte asupra brutalității poliției și lipsa de investigare pe motive rasiale

Abuzul fizic sau hărțuirea rromilor de către poliție a fost raportat în țări precum Austria, Azerbaidjan, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Franța, Georgia, Grecia, Ungaria, Italia, Portugalia, România, Federația Rusă, Serbia, Slovacia, Turcia și Ucraina. Aceste rapoarte arată că există un model de utilizare excesivă a forței de către poliție împotriva rromilor în timpul arestului și în cursul raidurilor poliției, care, uneori, au dus la moartea victimelor63.

Jurisprudența Curții Europene cu privire la problemele luării în custodie de către poliție

Comisarul pentru Drepturile Omului a menționat în raportul său către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, că s-a confruntat în mod repetat, cu cazuri în care persoanele de etnie rromă au fost abuzate fizic de către poliție, inclusiv cazuri în care persoanele de etnie rromă au murit în arestul poliției64. Începând cu hotărârea în cazul Nachova și alții vs. Bulgaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a identificat cauza în aceste probleme ca fiind discriminarea rasială65.

63 Ibidem, Capitolul 3 Tratamentul rromilor și nomazilor prin aplicarea legii și a autorităților judiciare, 3.1. Abuzurile poliției rromilor și nomazilor

64 Consiliul Europei, Comisarul Drepturile Omului, Drepturile Omului ale rromilor și nomazilor din Europa, referindu-se, printre altele la CEDO, Petrov vs. Bulgaria, 10.06.2010, Carabulea vs. România, 13.07.2010, Jasar vs. “Fosta Republică Iugoslavă a Macedonia”, 15.02.2007, Stefanou vs Grecia, 22.04.2010.

65 CEDO, Nachova și alții vs. Bulgaria, 6.07.2005.

35

Alte cazuri notabile includ Stoica vs. România66, Beko Koutropoulos67 vs. Grecia, Petropoulou-Tsakiris vs. Grecia68, și Cobzaru vs. România69 toate având legătură cu relele tratamente aplicate rromilor de către poliție și, în special, eșecul autorităților în investigarea discriminării rasiale și în remedierea acestor abuzuri în mod eficient70.

Cazuri recente includ Balasz vs. Ungaria71 și Boacă și alții vs. România72. Aceste cazuri ulterioare, implică de asemenea, eșecul autorităților în investigarea discriminării rasiale împotriva victimelor rrome.

Discriminarea rasială și etnică - un tip aparte de discriminare flagrantă

Din punctul de vedere al Curții Europene a Drepturilor Omului, discriminarea pe baza originii etnice a unei persoane este o formă de discriminare rasială. Discriminarea rasială este un tip deosebit de discriminare și, având în vedere consecințele periculoase ale acesteia, necesită din partea autorităților o vigilență specială și o reacție impetuoasă73.

66 CEDO, Stoica v. România, 4.03.2008. 67 CEDO, Bekos and Koutropoulos vs. Grecia, 13.12.2005.68 CEDO, Petropoulou-Tsakiris vs. Grecia, 6.12.2007.69 CEDO, Cobzaru vs. România, 26.07.2007.70 Consiliul Europei, Comisarul Drepturile Omului, Drepturile omului

ale rromilor și nomazilor din Europa71 CEDO, Balasz vs. Ungaria, 20.10.2015.72 CEDO, Boacă și alții vs. România, 12.01.2016.73 CEDO, Nachova și alții vs. Bulgaria, 6 Iulie 2005

36

Autoritățile statului au datoria de a combate discriminarea etnică

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în repetate rânduri că autoritățile, inclusiv poliția, trebuie să utilizeze toate mijloacele disponibile pentru combaterea rasismului și a discriminării etnice74.

Poliția și tratamentul persoanelor aflate în detenție Curtea Europeană consideră că persoanele aflate în custodie sunt într-o poziție vulnerabilă, iar autoritățile au obligația de a avea grjă de tratamentul lor. În consecință, în cazul în care un individ este luat în custodia poliției în stare bună de sănătate, dar mai târziu moare, este de datoria statului să dea o explicație plauzibilă asupra evenimentelor care au dus la moartea sa75.

Remarcile discriminatorii și insultele rasiste trebuie să fie considerate un factor agravant

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a considerat că remarcile discriminatorii și insultele rasiste trebuie să fie luate în considerare, în orice caz, ca un factor agravant atunci când se analizează cu un anumit caz de rele tratamente conform Articolului 376.

74 CEDO, Nachova și alții vs. Bulgaria, 6 Iulie 2005, Timishev vs. Rusia, 13 Decemberie 2005

75 CEDO, Anguelova vs. Bulgaria, 13.06.2002. 76 CEDO, Balazs vs. Ungaria, 20.10.2015, paragraf 49, B.S. vs.

Spaina, 24.07.2012, paragraf 41.

37

Obligația de a investiga discriminarea etnică

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că în cazul în care există suspiciunea că există atitudini rasiste care au dus la un act violent este deosebit de important să fie făcută o investigație oficială, riguroasă și imparțială. Trebuie avută în vedere necesitatea de a reafirma în mod constat faptul că este condamnat rasismului și ura față de etnii77.

Vulnerabilitatea anumitor grupuri etnice necesită investigații riguroase

Observând că rromii au devenit un tip specific de minoritate dezavantajată și vulnerabilă, Curtea Europeană a afirmat că acest lucru necesită o protecție specială. De exemplu, atunci când este vorba de infracțiuni comise în detrimentul grupurilor vulnerabile, este necesară o investigație riguroasă78.

Autoritățile de stat au obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a demasca o discriminare etnică

Statele au o obligație generală în temeiul Articolului 2 și al Articolului 3 din cadrul Convenției, de a efectua o investigație eficientă în cazurile de privare de viață sau de maltratare de către poliție sau de alte organe ale statului. În viziunea Curții Europene, această obligație trebuie să fie făcută fără discriminare, așa cum se prevede în Articolul 14 din Convenție.

77 CEDO, Boacă și alții vs. România, 12.01.2016.78 Balazs v. Ungaria, 20.10.2015, paragraf 53.

38

Autoritățile de stat au obligația suplimentară de a lua toate măsurile rezonabile pentru a demasca orice temei rasist și să stabilească dacă ura etnică sau prejudecațile au jucat un rol în evenimentele prezente79.

Atunci când se ajunge la un anumit nivel, discriminarea etnică duce la un tratament degradant

În opinia Curții Europene pentru Drepturile Omului tratamentul diferențiat pe baza rasei sau etniei, atunci când atinge un anumit nivel sau gravitate constituie o „formă specială de afront la adresa demnității umane,” și, ulterior, un tratament degradant împotriva Articolului 3 din Convenție80.

Exemplu de discriminare rasială care duce la tratamente degradante. În cazul Moldovan și alții vs. România81, Curtea Europeană a considerat că, discriminarea pe motive de rasă ar putea ea însăși constitui un tratament degradant în cadrul Articolului 3, remarci discriminatorii din partea procurorilor, instanțeleor penale și civile, Guvernului și autorităților locale, care perpetuează sentimentele de nesiguranță ale reclamanților, acestea constituie în sine un obstacol în fața drepturilor reclamanților la respectarea vieții lor private și de familie și a caselor lor și toate acestea ar trebui să fie luate în considerare ca factori care exacerbează situația de fapt. În opinia Curții, condițiile de viață ale reclamanților și discriminarea rasială la care au fost supuși în mod 79 Cobzaru vs. România, 26.07.2007, Nachova v. Bulgaria, 6.07.2005,

Stoica v. România, 4.03.2008.80 CEDO, East African Asians v United Kingdom, 15.12.1973; Cyprus

v. Turkey, 10.05.2001.81 CEDO, Moldovan și alții v. Romania (no.2), 5.07.2005.

39

public prin modul în care au fost tratate plângerile lor de către diferitele autorități, pentru o perioadă de 10 ani, a interferat cu demnitatea lor umană, care, în circumstanțele speciale ale cazului, a devenit „tratament degradant” în sensul Articolului 3 al Convenției.

Discriminarea rasială împotriva rromilor și consecințele asupra României înainte de Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Un milion de euro daune plătite de România pentru discriminare etnică prin negocieri amiabile

Obiectivul acestui capitol nu este de a oferi ca exemplu o practică negativă / un exemplu negativ, ci dimpotrivă să conducă la reflecție și la o abordare pozitivă în timpul interacțiunii cu deținuții rromi.

În mai multe cazuri, depuse de solicitanți rromi în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, Guvernul român a fost de acord să plătească aproape 1.000.000 de Euro

+An Cazuri Despăgubiri05.07.2005 MOLDOVAN ȘI ALȚII

vs. ROMÂNIA (nr. 1)262.000 EUR

26.04.2007 KALANYOS ȘI ALȚII vs. ROMÂNIA

96.5000 EUR

26.04.2007 GERGELY vs. ROMÂNIA 36.500 EUR

26.05.2009 TĂNASE ȘI ALȚII vs. ROMÂNIA

565.193 EUR

Total 960.193 EUR

40

despăgubiri victimelor și să pună în aplicare măsuri generale de combatere a discriminării etnice în urma înțelegerilor amiabile.

Atacuri piromane și incendierea caselor cu implicarea poliției. Toate aceste cazuri care au avut ca rezultat negocieri amiabile au ridicat probleme legate de distrugerea locuințelor reclamantului prin atacuri piromane sau folosirea focului de mulțimi mari de oameni non-rromi, cu presupusa implicare a poliției în cazuri cum ar fi cel al lui Moldovan și alții82. Au avut loc cazuri în care poliția nu a intervenit să oprească atacurile cum ar fi în cazul Kalanyos și alții și Gergely83. În cazul Tănase și alții84 mai mult de două mii de locuitori non-romi, împreună cu primarul, au ars casele rromilor. Cu toate acestea, reclamanții au fost ajutați de poliție să fugă din sat într-o dubă militară fără ferestre.

Remarci discriminatorii făcute de către instanțele civile și procurori. Cazurile au pus de asemenea problema faptului că instanțele interne și procurorii au făcut referire la rromi în termeni peiorativi și discriminatorii în cursul procedurii la care au participat. În timp ce, în cazul Moldovan și Tănase judecătorii au făcut legături discriminatorii între stilul de viață criminal sau anti-social al reclamantei cu faptul că sunt „țigani”85. În cazurile Kalanyos și Gergely procurorii au făcut remarci discriminatorii care leagă faptele grave și provocatoare ale „țiganilor”, ei înșiși fiind răspunzători pentru ceea ce s-a întâmplat pentru că „fură pentru a trăi și sunt agresivi față de alte persoane86”.

82 CEDO, Moldovan și alții vs. România (no.1), paragraf 15.83 CEDO, Kalanyos vs. România, 2007, paragraf 11. 84 CEDO, Tănase și alții vs. România, 2009, paragraf 9 and 11.85 CEDO, Moldovan și alțiis vs. România (nr.2), 2005, paragraf 44, 66,

71, 111; Tănase și alții vs. România, paragraf 15.86 CEDO, Kalanyos vs. România, paragraf 15 și Gergely v. România,

paragraf 12.

41

O jumătate de milion de euro daune plătite de România pentru discriminarea etnică prin procese de judecată distincte

Cu toate acestea, într-o serie de cazuri diferite, Curtea Europeană a constatat încălcări ale principiului non-discriminării în ceea ce privește tratamentul aplicat de către sistemul judiciar, poliție și autorități publice și a obligat România să plătească despăgubiri pentru rromi.

Anul Cazul Despăgubiri12.01.2016 BOACĂ ȘI ALȚII vs.

ROMÂNIA11.700 EUR

27.01.2015 CIORCAN ȘI ALȚII vs. ROMÂNIA

192.000 EUR

13.11.2012 LĂCĂTUȘ ȘI ALȚII vs. ROMÂNIA

42.000 EUR

04.032008 STOICA vs. ROMÂNIA 15.000 EUR26.07.2007 COBZARU vs.

ROMÂNIA8.000 EUR

12.07.2005 MOLDOVAN ȘI ALȚII (no.2) vs. ROMÂNIA

238.000 EUR

Total 498.700 EUR

Folosirea forței și a armelor de foc. Intervențiile poliției. Lipsa de investigație a discriminării. În cazul Boacă și alții vs. România (2016) reclamanții s-au plâns că au fost maltratați de către poliție și că ancheta nu a fost eficientă, în principal din cauza originii rromilor. Curtea Europeană a considerat că lipsa oricărei aparente investigații în legătură cu plângerea de discriminare echivalează cu o încălcare în domeniul său procedural87 a Articolului 14 coroborat cu Articolul 3 al Convenției

87 CEDO, Boacă și alții vs. România, 12.01.2016.

42

În cazul Ciorcan și alții vs. România (2015) reclamanții s-au plâns că viața lor a fost pusă în pericol prin utilizarea forței excesive de către poliție, prin utilizarea armelor de foc și că ancheta în acest caz a fost inadecvată. Ei au considerat că prejudecățile și atitudinile ostile față de rromi au jucat un rol decisiv, atât în cadrul operațiunilor poliției, cât și în referire la caracterul inadecvat al investigațiilor autorităților. Curtea Europeană a constatat că autoritățile nu și-au respectat obligația în conformitate cu Articolul 14 coroborat cu Art. 2 și Art.3 din Convenție care spune că trebuie să se ia toate măsurile posibile pentru a investiga dacă este sau nu o discriminare, ar fi jucat un rol în derularea evenimentelor88.

Rele tratamente. Prejudecată rasială. În cazul Stoica vs. România (2008), reclamantul a pretins că a fost maltratat de către poliție din cauza prejudecăților rasiale, din cauza etniei sale. Curtea nu a constatat nici un motiv să se considere că atacul asupra reclamantului de către polițiștii a fost scos din contextul rasist. Nici procurorul însărcinat cu urmărirea penală și nici Guvernul nu au putut invoca vreun argument pentru a arăta că incidentul a fost neutru din punct de vedere rasial. Dimpotrivă, probele au indicat că comportamentul polițiștilor a fost motivat în mod clar de rasism. A existat o încălcare a Articolului 14 coroborat cu Articolul 389.

Folosirea forței. Custodia poliției. În cazul Cobzaru vs. România (2007), reclamantul s-a plâns că a fost supus la rele tratamente în custodia poliției din cauza etniei sale și că autoritățile nu au efectuat o investigație eficientă. Curtea a observat că nu a existat nici o încercare din partea procurorilor de a verifica comportamentul polițiștilor implicați în aceste acte violente, constatând, 88 CEDO, Ciorcan și alții vs. România, 27.01.2015.89 CEDO, Stoica vs. România, 04.03.2008.

43

de exemplu, fie că au fost implicați în trecut în incidente similare, sau au fost acuzați de afișare de sentimente anti-rromi. Curtea a notat în continuare că procurorii au făcut remarci părtinitoare pe tot parcursul anchetei în legătură cu originea rromă a reclamantului. În opinia Curții cazul a prezentat o atitudine generală discriminatorie a autorităților și s-a constatat o încălcare a Articolului 14 coroborat cu Articolul 390.

Recomandările Consiliului Europei și bune practici pentru a combate în mod eficient discriminarea rromilor de către poliție

Consiliul Europei și Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței a adoptat recomandări relevante pentru ca poliția să își intensifice eforturile de combatere a discriminării, inclusiv împotriva rromilor.

Recomandarea de Politici Generale nr. 11 a Comisiei Europene împotriva Rasismului și Intoleranței delimitează principii privind combaterea discriminării rasiale de către poliție91

Statele membre ar trebui să instruiască poliția în asigurarea ordinii într-o societate diversă, în domeniul drepturilor omului, inclusiv dreptul de a nu fi supus rasismului și discriminării rasiale92.

90 CEDO, Cobzaru vs. România, 26.07.2007. 91 Consiliul Europei, CERI, Recomandarea de Politici Generale nr.

11, Combaterea rasismului și a discriminării rasiale în activitățile poliției, Strasbourg, iunie 2007.

92 Consiliul Europei (CERI), Recomandarea de Politici Generale nr. 11, articolul 16 și articolul 6.

44

Prejudecata legată de rasă, culare a pielii, originea națională sau etnică afectează modul în care poliția tratează membrii grupurilor minoritare în contextul infracțiunilor legate de discriminarea rasială. Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței subliniază faptul că membrii grupurilor minoritare sunt mai ușor considerati a fi autorii unor infracțiuni de o anume natură. Pe de altă parte, poliția este mai puțin probabil să se încreadă în membrii grupurilor minoritare. Dificultăți în acest domeniu rezultă, de asemenea, din cauza lipsei de competență, în rândul polițiștilor, pentru lucrul într-o societate diversă93.

Statele membre ar trebui să prevadă mecanisme de sprijin și consiliere pentru victimele discriminării rasiale sau a comportamentului rasist al poliției94.

Victimele discriminării rasiale și ale comportamentului rasist al poliței se află într-o situație deosebit de vulnerabilă, din moment ce poliția este, în principiu, interlocutorul firesc pentru victimele acestor acte atunci când acestea sunt comise de către alții. Prin urmare, este necesar să se asigure consiliere juridică și un sprijin psihologic adecvat, fie în cadrul poliției sau în afara acesteia. De asemenea, ar trebui să li se garanteze accesul acestora la asistență juridică și asistență medicală95.

93 Consiliul Europei (CERI), Recomandarea de Politici Generale nr. 11, Memorandum explicativ

94 Consiliul Europei (Comisia Europeană împotriva rasismului și intoleranței), Recomandarea de Politici Generale nr. 11, articolul 8. Memorandum explicativ

95 Consiliul Europei (Comisia Europeană împotriva rasismului și into-leranței), Recomandarea de Politici Generale nr. 11. Memorandum explicativ

45

Statele membre ar trebui să asigure anchete eficiente cu privire la presupusele cazuri de discriminare rasială, inclusiv prin luarea în considerare a actelor rasiste din cadul infracțiunilor banale și să se asigure că autorii acestor acte sunt pedepsiți în mod adecvat96.

Pentru a fi eficientă, o anchetă trebuie să fie, în special, adecvată, cuprinzătoare, temeinică, promptă, rapidă și independentă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat obligația autorităților naționale de a efectua o investigație asupra posibilelor motive rasiste din spatele comportamentului organelor responsabile cu aplicarea legii, atunci când există indicii cu privire la existența unor astfel de motive97.

Recomandarea de Politici Generale nr.1398 a Comisiei Europene împotriva Rasismului și Intoleranței pentru combaterea rromofobiei și a discriminării împotriva rromilor

“Anti-rromismul” este o formă specifică de rasism, o ideologie bazată pe superioritate rasială, o formă de dezumanizare și rasism instituțional, alimentată de discriminare istorică, care este exprimată, printre altele, prin violență, discurs al urii, exploatare, stigmatizare și cea mai flagrantă discriminare; Antirromismul este o formă deosebit de persistentă, violentă, recurentă și ostentativă a rasismului99.

96 Consiliul Europei (Comisia Europeană împotriva rasismului și intoleranței), Recomandarea de Politici Generale nr. 11, articolul 9 și 11. Memorandum explicativ

97 Consiliul Europei (Comisia Europeană împotriva rasismului și intoleranței), Recomandarea de Politici Generale nr. 11. Memorandum explicativ

98 Council of Europe, ECRI, General Policy Recommendation no.13. 99 Ibidem

46

Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței recomandă guvernelor statelor membre să combată rromofobia care emană cel mai adesea de la poliție și:

• Să ia măsuri pentru a promova recrutarea rromilor pentru forțele de poliție, prin efectuarea, în acest scop, a campaniilor de informare în comunitățile de rromi;

• Să încurajeze romii, care sunt victime ale comportamentului abuziv al poliției să depună plângeri, și să fie sprijiniți;

• Să se asigure faptul că sunt efectuate investigații în cazul în care există acuzații de abuz ale poliției față de rromi, iar făptașii să fie cercetați în instanță;

• Instruirea poliției în domeniul drepturilor omului, pentru a îmbunătăți relațiile cu comunitățile de rromi;

• Sensibilizarea poliției în fața problemelor rromilor și organizarea de cursuri de formare cu privire la problemele care afectează rromii, în special cu privire la violență și infracțiuni legate de rasism;

• Recrutarea și instruirea corespunzătoare a unui număr semnificativ de mediatori, în special din rândul populației rrome, în scopul de a asigura o legătură între rromi și poliție;

• Asigurarea creării unui organism independent pentru investigarea plângerilor făcute împotriva poliției, făcute în special de către rromi 100.

100 Ibidem, punctul 9, litera c-i.

47

Bune practici de îmbunătățire a relațiilor dintre poliție și rromi

Acest capitol oferă exemple de bune practici din diferite țări europene, incluzând toate categoriile de organe de poliție. Ele ar putea servi drept sursă de inspirație pentru poliția din România și, în special, pentru polițiștii care lucrează în centrele de reținere și arestare preventivă și ar putea fi extinse la nevoile lor de zi cu zi și practicate în relația cu minoritățile rrome.

Promovarea recrutării rromilor în poliție În Serbia, Ministerul de Interne a organizat campanii publice care vizează recrutarea minorităților naționale și a grupurilor marginalizate, inclusiv a rromilor, în forțele de poliție. De exemplu, tinerii rromi au fost invitați la centrele de formare pentru poliție pentru a se familiariza cu perimetrele și activitatea unor astfel de centre, cu scopul de a încuraja și a obține un interes în aplicarea pentru instruirea101 în acest domeniu.

În 2015, autoritățile sârbe au pus în aplicare un proiect în ceea ce privește includerea femeilor și a bărbaților de etnie rromă în sectorul de securitate, care viza creșterea participării rromilor în activitățile de poliție și întărirea încrederii rromilor în poliție102.

101 OSCE ODIHR, Poliție și rromi: Bune practici în construirea de încredere și înțelegere, SPMU Publicația Seria Vol.9, DPMU, PRSI, 2010.

102 Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Raport în urma vizitei în Serbia din 16-20 martie 2015, Paragraf 57.

48

În Ungaria, Ministerul de Interne a organizat „tabere de orientare în cariera în domeniul aplicării legii” pentru elevii rromi. În timpul taberelor de cinci zile, studenții sunt familiarizați cu cerințele de aplicare, activitatea instituțiilor secundare și terțiare ale educației de aplicare a legii și cu experiențele personale ale ofițerilor de poliție rromi. În timpul taberei, elevii sunt instruiți să se pregătească pentru a intra în școlile de poliție103.

Ministerul maghiar de Interne a stabilit, de asemenea, un program secundar de burse pentru studenții rromi care doresc să urmeze o carieră în poliție, pentru a se asigura că dificultățile financiare nu le-ar putea împiedica aderarea la poliție. Beneficiarii de burse primesc subvenții pentru manuale și echipamente școlare, subvenții pentru cazare și masă, precum și subvenții bazate pe performanță104.

În România, autoritățile, în parteneriat cu Ministerul de Interne, au efectuat campanii care vizează recrutarea în forțele de poliție a membrilor din minoritățile naționale și etnice105.

Ministerul român de Interne a aprobat un număr de locuri în cadrul diverselor școli de poliție din țară și în cadrul Academiei de Poliție, care urmează să fie alocate pentru reprezentanții minorităților naționale / etnice, în special rromi106. 683 de persoane aparținând 103 Consiliul Europei, Al treilea raport Prezentat de Ungaria, Convenția

de referință pentru protecția minorităților naționale, ACFC / SR / III (2009) 007, Strasbourg, 2009, p. 46

104 Consiliul Europei, CERI, Raport privind Ungaria, (al patrulea ciclu de monitorizare), 2009, p. 47.

105 Consiliul Europei, CERI Raport privind România, al patrulea ciclu de monitorizare, cu referire la 2014, la campanii precum Misiune Posibilă - Șanse egale în alegerea unei cariere (2010); Misiune Posibilă - Polițiștii într-o comunitate Multiculturală (2011).

106 Consiliul Europei, CERI Raport privind România, al patrulea ciclu de monitorizare, 2014, p. 48.

49

minorităților naționale sunt angajați în cadrul Poliției Române, după cum urmează: 417 de angajați de origine maghiară; 169 de angajați de etnie rroma; 21 de origine ucraineană; 18 de origine turcească; 12 de origine tătarască; 10 de origine slovacă; 7 de origine rusă; 7 de origine sărbă; 5 de origine bulgară; 5 de origine germană; 2 de origine polonă și 1 angajat lipovean107.

Această practică ar trebui continuată.

Înființarea unor asociații de poliție pentru rromi și non-rromi

Asociația Fraternă a Polițiștilor Rromi Europeni a fost înființată la Budapesta în 2006, cu sprijinul Institutului pentru o Societate Deschisă, Ministerului Justiției și Instituțiilor de Aplicare a Legii din Ungaria și Asociației Polițistilor de Culoare din Marea Britanie și Statele Unite. Asociația a fost înființată mai întâi de către polițiștii rromi și non-rromi din Ungaria, dar înființarea sa formală a fost susținută în mod diligent de către oficiali ai legii din șase țări europene (Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, România, Slovacia și Regatul Unit).

În cadrul domeniului său de activitate, Asociația Fraternă a Polițiștilor Rromi Europeni contribuie la combaterea discriminării, promovarea egalității de șanse în agențiile de aplicare a legii, încearcă să reducă prejudecățile reciproce existente între agențiile de aplicare a legii și comunitățile de rromi; crește numărul de angajați de origine rromă în agențiile de aplicare a legii108.

107 Cel de-al patrulea Raport de prezentare asupra României, Convenția de referință pentru protecția minorităților naționale, 2016, p.40.

108 Proiectul NET-Kard, Ghid practic pentru serviciile de poliție pentru prevenirea discriminării împotriva comunităților de rromi, Javier Saez, Sara Giménez, 2014, p. 32-33

50

Asociația polițienească a Rromilor Țigani Călători a fost fondată în 2013 de Jim Davies, un polițist din Valea Tamisei de origine engleză - rromă, și Petr Torak, un polițist ceh – rrom, care lucrează în Regatul Unit, pentru a servi rețeaua de sprijin pentru polițițtii care provin dintr-un mediu rrom, țigănesc, sau nomad. Organizația are sediul în Marea Britanie, dar își propune să aibă o acoperire internațională, cu peste 50 de membri din Regatul Unit și câțiva din UE109.

Asociația lucrează cu țigani, rromi și nomazi pentru a stopa concepțiile greșite despre poliție și promovează o înțelegere mai pozitivă a activității poliției. Asociația oferă cursuri de formare pentru comunitățile de rromi cu privire la legislația nouă relevantă și oferă informații despre ceea ce pot face membrii afectați ai comunității. În plus, asociația ține legătura cu mass-media și contrabalansează informațiile negative din mass-media cu privire la comunitățile de rromi și nomazi cu exemple pozitive, cum ar fi interviurile cu țigani, rromi și polițiști nomazi, acestea din urmă fiind primite pozitiv și determinând un nivel surprinzător de interes. Asociațiile au contribuit, de asemenea, la proiectul schiță Strategia pentru Infracționalitatea Determinată de Ură și Orientare Operațională, care a recunoscut țiganii, rromii și nomazii ca fiind grupuri speciale, și a oferit recomandări utile privind combaterea infracțiunilor determinate de ura împotriva acestor comunități110.

109 Grupul de suport pentru rromi, Ghid european Estic de dezvoltare a culturii rromilor, 6. Lucrul cu romii într-un context polițienesc, 2015, p. 11.

110 OSCE, Raport de sinteză al Reuniunii Experților: Poliția, rromii și sinti - Provocări actuale și bunele practici în construirea încrederii și înțelegerii, 2014.

51

Întărirea încrederii populației rrome, prin intermediul polițiștilor specialiști, asistenți și mediatori

În Slovacia, un proiect pilot - Specialiști de poliție - a fost extins în activitatea obișnuită de poliție, cu un număr de 231 de specialiști din poliție destinați lucrului cu comunitățile de rromi. Specialistii de poliție au fost recrutați din rândul polițiștilor care au experiență în lucrul cu rromii marginalizați. În plus față de menținerea unor contacte strânse cu comunitățile de rromi și cu alte agenții guvernamentale și non-guvernamentale relevante, aceștia au rolul unor ofițeri de legătură între rromi și alți polițiști111.

În Republica Cehă, Ministerul de Interne a introdus „Asistenți din poliție” care să lucreze în zone excluse social. Scopul proiectului a fost de a introduce Asistenți din Poliție, selectați din comunitatea de rromi și instruiți în domeniul medierii și facilitării comunicării și contactului între comunitatea de rromi și poliție112.

În Spania Poliția Regională Catalană a stabilit un mecanism conceput pentru a intra în contact cu anumite persoane de etnie rromă, care acționează în calitate de persoane de contact în cazul unui conflict cu implicarea rromilor sau în cartiere unde există o populație rromă semnificativă. Înainte de a merge la zona de conflict,

111 Ministerul de Interne al Republicii Slovace, Eva Kralčáková, Proiectul Specialiștilor de poliție pentru lucrul cu comunitățile, Prezidiul forțelor de poliție, Ordinul Departamentului Publice, 2009.

112 OSCE, Poliția, rromi și sinti: Bune practici în construirea de încredere și înțelegere „, SPM Publicația Seria Vol.9, SPMU, CPRSI, 2010.

52

poliția contactează un bătrân rrom ales dinainte sau care este respectat de rromi, cunoaște comunitatea și acționează ca un mediator sau interlocutor113 bun.

Acest mecanism contribuie la o acțiune eficientă a poliției în măsura în care: facilitează acceptarea prezenței poliției în cartier; previne exagerarea situației de către poliție care ar putea afecta oamenii care nu sunt implicați într-un conflict; permite poliției să înțeleagă mai bine contextul, cauzele profunde ale conflictului și posibilele soluții114.

Îmbunătățirea relațiilor prin parteneriatele poliției cu rromii

În Glasgow, în Marea Britanie, comunitatea rromă denumită MATRIX, un consorțiu de organizatii115, lucrează cu Poliția Scoțiană pentru a îmbunătăți relațiile bilaterale între ei și comunitățile locale de rromi.

Ei dezvoltă un Plan de Executare, Supraveghere a Ordinii, Informare și Comunicare (ESOC) și are rromi în cadrul grupurilor de lucru. Rromii MATRIX se întâlnesc în mod regulat cu poliția pentru a planifica și a aborda probleme și pentru a ajuta la construirea unor relații care să permită poliției să aibă un front deschis și abordabil pentru rromi116.

113 Proiectul NET-Kard, Ghid practic pentru serviciile de poliție pentru a preveni discriminarea împotriva comunităților de rromi, 2014, p. 34.

114 Ibidem115 MATRIX este un proiect de rromi, care are drept scop combaterea

rasismului, intoleranței și xenofobiei față de rromi. Cu 20 de parteneri din 10 țări, este una dintre cele mai mari proiecte de incluziune a rromilor în Uniunea Europeană.

116 Proiectul MATRIX, Ghid de bune practici, 2. Rețeaua în domeniul aplicării legii, 2015, p. 16-17.

53

Intensificarea raportărilor făcute de rromi privind infracțiunile motivate rasial

În Finlanda, Guvernul a stabilit un program axat pe creșterea raportării infracțiunilor motivate de ură și a clădirii încrederii comunității. Prin campanii transparente, seminarii de instruire și distribuirea materialelor informative, inițiativa vizează abilitarea ONG-urilor relevante și încurajează victimele rrome să raporteze crimele motivate de ură117.

Ministerul de Interne al Finlandei a finalizat un proiect de combatere a rasismului, a xenofobiei și a altor forme de intoleranță, inclusiv a infracțiunilor motivate de ură și a discursului din motive de ură. Proiectul a dezvoltat indicatori pentru măsurarea relațiilor interculturale și comunitare, și a testat bune practici de prevenire a conflictelor și de clădire a încrederii. În 2014 a fost realizat un studiu privind discriminarea și infracțiunile motivate de ură care vizează rromii din Finlanda118.

În Suedia, apărătorii drepturilor civile, au lucrat cu poliția pentru a îmbunătăți capacitatea lor de a combate infracțiuni motivate de ură în cadrul proiectului „Dreptul oricărei Ființe Umane - Responsabilitatea Suediei”

Printre obiectivele proiectului a fost și creșterea cunoștințelor polițiștilor „cu privire la infracțiunile motivate de ură care vizează grupurile vulnerabile (în primul rând musulmani, rromi și oameni de origine africană). De asemenea, proiectul vizează creșterea 117 OSCE, Poliția, rromii și sinti: Bune practici în construirea de

încredere și înțelegere, 2010118 OSCE, Hate Crime reporting, Finland, 2014, at

http://hatecrime.osce.org/finland?year=2014.

54

gradului de conștientizare a persoanelor în poziții de decizie din cadrul poliției și a guvernului, cu privire la necesitatea acordării de prioritate luptei împotriva infracțiunilor motivate de ură, inclusiv finanțarea sistemului de justiție și poliție119.

În Serbia au fost organizate diverse training-uri privind protecția minorităților și infracțiunile motivate de ură pentru funcționarii judiciari, inclusiv poliția. Ministerul de Interne a adoptat un „Plan de acțiune pentru îmbunătățirea muncii de Cooperare a Poliției cu Reprezentanții Asociațiilor de Persoane cu Orientare Sexuală Diferită120.”

Protecția împotriva discriminării privind măsurile luate în cazurile de privare de libertate în România

Legea nr. 254/2013121 care prevede standardele legale, inclusiv cele a drepturilor omului privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, pronunțată de către autoritățile judiciare în cursul procesului penal interzice orice formă de discriminare și caută să pedepsească discriminarea potrivit legilor penale122.

119 OSCE, Raportarea crimelor din ură, Suedia, 2014, la http://hatCERIme.osce.org/sweden.

120 Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Raport în urma vizitei în Serbia din 16-20 martie 2015, Paragraf 99.

121 Legea nr. 254/2013 publicată în Jurnalul Oficial, Partea I, nr. 514 din 14.04.2013.

122 Legea nr. 254/2013, Articolul 6, paragraf 1 and 2.

55

Articolul 6 prevede că „În timpul executării pedepselor și a măsurilor privative de libertate este interzisă orice formă de discriminare pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infecție cu HIV / SIDA sau pentru alte temeiuri de același fel123”. În conformitate cu alin. (2) din articolul 6, încălcarea interdicției de discriminare se pedepsește conform legii penale124.

Judecătorul care se ocupă cu supravegherea privării de libertate trebuie să urmărească legalitatea și exercitarea drepturilor, inclusiv orice formă de discriminare care poate să apară împotriva persoanelor aflate în arest preventiv sau în închisoare125.

Interzicerea discriminării și a infracțiunilor pe baza unor motive discriminatorii în dreptul penal

Noul Cod Penal126 prevede diverse infracțiuni pe motive de discriminare sau legate de discriminare, cum ar fi abuzul în serviciu al unui funcționar public127, tortura

123 Legea nr. 254/2013, Articolul 6, paragraf 1.124 Legea nr. 254/2013, Articolul 6, paragraf 2.125 Legea nr. 254/2013, Titlul II Judecătorul care supraveghează de

privare de libertate, Articolul 9, punctul 2-5 coroborat cu Articolul 6 și 7.

126 Legea nr.286/2009 amendamentele ulterioare și modificări.127 Noul Cod Penal, Articolul 297 Abuz în serviciu.

56

dintr-un motiv bazat pe orice formă de discriminare128, incitarea la ură sau discriminare129, precum și genocid și crime împotriva omenirii pe motive discriminatorii130.

Motivare rasială și etnică - circumstanțe agravante pentru toate infracțiunile

Unul dintre cele mai importante aspecte din Codul Penal este faptul că săvârșirea unei infracțiuni pe motive precum rasa, naționalitatea sau etnia este considerată o circumstanță agravantă.

Articolul 77 lit. (h) din Codul Penal prevede ca circumstanțe agravante situațiile când: „infracțiunea a fost comisă pentru motive legate de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie politică ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV / SIDA, ori pentru alte îmrejurări de acelașii fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte.”

128 Noul Cod Penal, Articolul 282 Tortura, “(1) Fapta unui funcționar public care deține o funcție care presupune exercitarea autorității de stat sau a altei persoane care acționează asupra instigării sau cu consimțământul specific sau tacit al acestuia pentru a provoca o durere individuală sau suferință intensă, fie fizică sau mentală: [...] d) pentru un motiv bazat pe orice formă de discriminare, se pedepsește cu nu mai puțin de 2 și nu mai mult de 7 ani de închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi. “

129 Noul Cod Penal, Articolul 369 Incitat la ură sau discriminare “, incitarea publicului prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de indivizi este pedepsită cu cel puțin 6 luni și nu mai mult de 3 ani de închisoare sau cu amendă.”

130 Noul Cod Penal, Articolul 438 Genocidul, 439 Crime împotriva umanității.

57

Interzicerea funcționarilor publici de a discrimina pe motive de rasă, de etnie sau alte temeiuri

Articolul 297 din Codul Penal definește abuzul în serviciu, pe baza discriminării și stipulează că „fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. Cu aceeași pedeapsă se sancţionează și fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu îngradește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.”131.

Cadrul legal complementar dreptului penal în România în domeniul nediscriminării

Cu scopul de a transpune legislația132 UE relevantă, România a adoptat O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare133. 131 Noul Cod Penal, Articolul 297, paragraf 1 și 2.132 Cum ar fi Directiva 2000/43 / CE din 29 iunie 2000 care pune în aplicare

principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/78 / CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ocuparea forței de muncă și ocupație (religie sau convingeri, handicap, vârstă, orientare sexuală).

133 Aprobată prin Legea nr. 48/2002, din Jurnalul Oficial, Partea I, nr. 69, 31 01.2002.

58

Ordonanța a suferit modificări ulterioare pentru a se alinia la standardele UE134.

Cadrul legislativ din România135 privind prevenirea şi sancţionarea formelor de discriminare, interzice:

•Discriminarea directă și indirectă •Hărțuirea•Ordin de a discrimina •Victimizarea •Discriminarea multiplă

• Pe baza rasei, naționalității, etniei, limbii, religiei, categoriei sociale, credințe, sexului, vârstei, dizabilității, bolilor cronice care nu sunt contagioase, HIV, categoriilor defavorizate sau orice alt temei136

•Discriminarea este interzisă în toate domeniile vieții137.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este autoritatea națională de stat care se adresează dicriminării în România și are îndatorirea să sancționeze cu amenzi pecuniare orice comportament discriminator138.

134 Ordonanța Guvernului nr. 77/2003, Legea nr.27 / 2004, Ordonanța de urgență nr. 75/2008, Legea nr. 61/2013, republicată prin Ordonanța de Urgență nr. 19/2013, cu modificarile ulterioare prin Legea nr. 189/2013 și rectificările publicate în Jurnalul Oficial, Partea I, nr. 133 din 24.02.2014.

135 Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată

136 Conform Articolului 2, paragraf 1 of O.G. no.137/2000 cu modificări și amendamente.

137 Articolul 1 și Articolul 3 din O.G. no.137/2000 cu modificări și amendamente.

138 Vezi detalii despre Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pe adresa www.cncd.or.ro. Pentru sancțiuni vezi O.G. no. 137/2000 cu amendamente după cum au fost publicate în Jurnalul Oficial, Partea I, nr. 133 din 24.02.2014.

Acest ghid a fost elaborat în cadrul Proiectului Predefinit, care este implementat de Inspectoratul General al Poliției Române în parteneriat cu Consiliul Europei, şi finanţat de Mecanismul de Finanţare Norvegian 2009-2014.

Opiniile şi părerile exprimate în acest ghid sunt acelea ale autorului, acţionând în calitatea lui de consultant independent, şi nu reflectă neapărat părerile donatorilor Consiliului Europei.

http://norwaygrants.politiaromana.rohttp://norwaygrants.just.ro

www.norwaygrants.org