Click here to load reader

Curs 5 - Leziuni Distrofice

  • View
    2.580

  • Download
    8

Embed Size (px)

Text of Curs 5 - Leziuni Distrofice

Prof. Dr. ASCHIE MARIANA

1

LEZIUNI DISTROFICE (CELULARE SI INTERSTITIALE) DEFINITIE Leziunile

distrofice sunt leziuni patologice elementare, care reprezinta expresia morfopatologica a alterarilor metabolice survenite la nivel celular si/sau tisular.

Pot apare in orice afectiune, fie congenitala, fie dobandita, datorita

perturbarilor metabolice care apar indiferent de cauza procesului patologic

2

CLASIFICAREA LEZIUNILOR DISTROFICETulburari ale metabolismului I. II. III. IV. V. PROTEINELOR GLUCIDELOR LIPIDELOR MINERALELOR PIGMENTILOR

3

TULBURARI ALE METABOLISMULUI PROTEINELORSinteza proteinelor este realizata prin participarea mai multor organite citoplasmatice: ribozomi, reticulul endoplasmatic si aparatul Golgi. Rolul major in sinteza proteinelor este dat de ribozomi, organite celulare formate din doua subunitati, in structura carora se gaseste ARN ribozomal, informatia necesara sintezei proteice fiind adusa in citoplasma de un ARN mesager Initial, aminoacizii folositi in sinteza sunt esterificati cu un ARN de transfer, specific fiecarui aminoacid in parte. Sinteza propriu-zisa incepe de la codonul de initiere din ARN-ul mesager legat de ribozom si se continua cu adaugarea secventiala a cate unui aminoacid; sinteza se opreste la nivelul citirii codonului de terminare din ARN-ul mesager Proteinele se acumuleaza in cisternele reticulului endoplasmatic rugos, de unde sunt transportate catre cisternele aparatului Golgi, care asigura stocarea, cuplarea cu secventele polizaharidice pe care le sintetizeaza si apoi excretia lor4

CLASIFICARE

TULBURARI ALE METABOLISMULUI PROTEINELOR

A) DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE Distrofii hidroprotidice citoplasmatice Distrofia hialina Distrofia ceroasa B) DISTROFII PROTIDICE EXTRACELULARE Distrofia hialina Distrofia fibrinoida Distrofia amiloida (amiloidoza) Distrofia mucoida

5

DISTROFII PROTIDICE INTRACELULAREAlterari ale membranei citoplasmatice - In cadrul aceste categorii este afectat gradul de hidratareconsecutiv, starea coloida a proteinelor citoplasmatice celulara si,

Cauze:In functie de mecanismul de actiune a agentilor cauzatori se disting patru tipuri de injurii: 1. Scaderea cantitatii de ATP (transportul ionilor de Na+ si K+ prin membrana este un proces activ care necesita consum de ATP) 2. Pierderea permeabilitatii selective membranare (alterarea structurii membranei celulare) 3. Cresterea Na+ extracelular 4. Modificari de pH ale mediului extracelular

6

DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE

7

DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE Daca procesul continua, apar tulburari majore ale permeabilitatii

membranare; moleculele mari, inclusiv enzimele, vor difuza din celula spre mediul extracelular. Acest proces are loc si intre compartimentele intracelulare. Modificarile structurale observate la microscopul electronic: Condensarea cromatinei nucleare Dilatarea reticulului endoplasmatic Condensarea compartimentului intern al mitocondriilor (in scurt timp mitocondriile se balonizeaza) Pana in acest stadiu modificarile sunt reversibile

8

TIPURI DE DISTROFII HIDROPROTIDICE CITOPLASMATICEIn functie de gradul afectarii:

1) Intumescenta clara 2) Intumescenta tulbure 3) Distrofia granulara 4) Distrofie vacuolara

Toate aceste modificari sunt reversibile.

9

Intumescenta clara ( hidrops, edem celular)Ex. nefroza osmotica Microscopic - celulele sunt marite de volum - citoplasma transparenta, clara - nucleii mariti de volum cu cromatina dezorganizata

Intumescenta tulbure- apare in special la organele parenchimatoase (cord, ficat, rinichi) - Macroscopic - organele sunt marite de volum, mai ferme, fara luciu - la sectionare, parenchimul pare sa se omogenizeze (aspect de carne fiarta) - Microscopic - celulele turgescente, cu numeroase granulatii de marimi diferite in citoplasma - se constata diferite grade de anizocorie10

Distrofia granulara - apare in stadiile mai avansate - granulatiile intracitoplasmatice sunt vizibile - nucleii sunt picnotici Distrofia vacuolara - citoplasma tumefiata, palida, clar conturata, cu putine granulatii intracitoplasmatice si cu numeroase vacuole mari, uneori acestea putand masca nucleul - celula capata un aspect spumos si reticular

Distrofie granulovacuolara in celulele epiteliale ale tubilor renali Col HE, ob 40x

11

Distrofie granulo-vacuolara renala

Celulele tubilor contorti cu prezenta de granulatii si vacuole intracitoplasmatice

12

Distrofia hialina intracelulara ( degenerescenta hialina)-Se caracterizeaza prin aparitia in citoplasma de teritorii omogene, acidofile, usor refrigente, care se coloreaza histochimic de aceeasi maniera cu proteinele - au aspect: - de picaturi sferice (cel mai frecvent) - lanceolat - retea perinucleara

Distrofia ceroasa

(degenerescenta Zencker)- apare la nivelul muschilor striati (drepti abdominali, diafragm) in stari infectioase grave (febra tifoida) -tesutul muscular este foarte moale si friabil, cu spect ceros - fibrele musculare isi pierd striatiile si au aspect hialin

13

DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE1) DISTROFIA HIALINA (degenerescenta hialina) - consta in transformarea elementelor care alcatuiesc interstitiul intr-o masa structurata, omogena, eozinofila. - apare la nivelul cicatricelor, seroaselor, fibroamelor uterine Macroscopic: - Hialinul apare albicios, translucid, consistenta regiunii este crescuta.

Distrofie hialina- corp albicans ovarian, stroma cu vase sanguine Col HE, ob 10x

14

2) DISTROFIA FIBRINOIDA- a fost intens studiata in cazul reumatismului poliarticular acut - apare frecvent in tesutul conjunctiv al valvelor cardiace sau al miocardului si in testurile periarticulare. - Mai poate apare si in periarterita nodoasa, lupusul eritematos diseminat, dermatomiozita , placenta (mai ales in cazul hipertensiunii de sarcina) etc Microscopic: - apar modificari la nivelul substantei fundamentalesi al fibrelor colagene, care se edematiaza, capatand aspect omogen - in interstitiu, se depune o substanta extrem de eozinofila, cu aspect similar fibrinei - in cazuri severe, cand tesuturile in care isi are sediul leziunea sufera o distructie completa, se poate vorbi de necroza fibrinoida Microscopia electronica si imunofluorescenta - releva faptul ca la formarea leziunilor de distrofie fibrinoida participa in mare masura fibrina exsudata

15

Distrofie fibrinoida placentara

Fibrinoidul substanta eozinofila, amorfa, cu resturi nucleare si celulare

16

DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE 3) DISTROFIA AMILOIDA ( amiloidoza) Definitie: depunerea unei substante omogene, amorfe in tesutul

interstitial. Amiloidul: - este o substanta de natura glicoproteica. - histochimic este metacromatic cu violetul de metil - se coloreaza cu Rosu de Congo si polarizeaza lumina dupa aceasta colorare - devina fluorescent dupa tratarea cu tioflavina T - Microscopia electronica amiloidul este alcatuit din fibrile dispersate, dispuse neregulate. Structura fibrilara permite persistenta schimburilor nutritive in organelor afectate si, in plus,permite absorbtia a diferite substante, fapt care ii confera o mare variabilitate chimica

17

Structura amiloidului Din punct de vedere chimic amiloidul este alcatuit din: - fibrile proteice (95%) - o glicoproteina (5%) Din punct de vedere al componentei biochimice sunt descrise 15 forme distincte de amiloid, cele mai frecvente fiind: tipul AL (amiloid light chain) contine lanturi de imunoglobuline - tip

kappa si lambda tipul AA (amyloid associated) contine o proteina sintetizata de ficat, fara structura imunoglobulinica

18

Clasificarea amiloidozelorIn functie de localizare :

I) Amiloidoze sistemiceEreditare (familiale)- sunt rare si se caracterizeaza prin fibre de amiloid de tip AA - ex:febra mediteraneana familiala (tranzmitere autozomal recesiv) - clinic : episoade febrile si poliserozite polineuropatia amiloidozica familiala (tranzmitere autozomal dominant)- se descriu depuneri de amiloid la nivelul nervilor periferici

Primare

sunt cele mai frecvente si se datoareaza in principal gamapatiilor monoclonale (5 15% din pacientii cu mielom multiplu dezvolta amiloidoza) se caracterizeaza prin depunerea de amiloid de tip AL depunerile de amiloid sunt localizate frecvent la nivelul miocardului, limbii, tubului digestiv, peretilor arterelor, splina, ficat rinichi si mai rar in peretii arborelui traheobronsic sau parenchimului pulmonar masele de amiloid sunt uneori inconjurate de celule gigante de corp strain si limfocite19

Clasificarea amiloidozelorSecundare- se caracterizeaza prin depuneri de tipul AA mai ales la nivelul splinei, ficatului si rinichilor Cauze: frecvent : tuberculoza si infectiile cronice (Incidenta amiloidozei secundare a scazut considerabil datorita tratamentului antituberculos si introducerii antibioterapiei). mai rar: periarterita nodoasa, lupus eritematos diseminat, dermatomiozitei, rectocolitei ulcerohemoragice, bolii Hodgkin, tumorilor maligne (in special cele digestive Localizarea la nivel hepatic: o Macroscopic ficatul este marit de volum, de consistenta crescuta, culoare cenusie, usor translucid o Microscopic - initial amiloidul se depune intre endoteliul sinusoidelor si celulele hepatice. (Datorita ingreunarii aportului de substante nutritive si oxigen, hepatocitele degenereaza)20

Clasificarea amiloidozelorLocalizarea la nivel renal Amiloidul se depune la nivelul peretilor arteriolelor mici, in special a arteriolelor aferente, precum si la nivelul glomerulilor, intre endoteliul si membrana bazala a capilarelor Functia renala poate fi grav afectata daca procesul este suficient de extins, in final putandu-se ajunge la insufi