PLAN CURS
1. LEZIUNI RADIOLOGICE ELEMENTARE
OSOASE ŞI ARTICULARE
2. SINDROAME ÎN PATOLOGIA
OSTEO-ARTICULARĂ
SINDROAME ÎN
PATOLOGIA
OSTEO-ARTICULARĂ
SINDROAME
DISPLAZII
DISTROFII
TRAUMATISME
INFLAMAŢII
TUMORI
DISPLAZII
Tulburări ale procesului de creştere a
osului
Anomalii de dezvoltare osoasă ce
asociază modificări:
de formă
dimensiuni
contur
structură
DISPLAZII
tulburarea mecanismului de creştere
encondrală
cartilaginoase unidirecţionale
tulburarea mecanismelor de modelare
şi tubulaţie
periostale
Condromatoză humerus şi mână
Osteocondrom femur drept – displazie cartilaginoasă “direcţională”
DISTROFII
Predomină modificările de structură
Clasificare
– Carenţiale
Rahitism / scorbut, osteoporoză / osteomalacie
– Fibroase
Osteopatia fibroasă polisotică
Hiperparatiroidismul
Osteita deformantă progresivă
– Sanguine
Eritropatii constituţionale
Eritropatii câştigate
– Toxice
Intoxicaţii cu fosfor, plumb, fluor
OSTEOMALACIA
Apare la adulţi prin carenţă fosfocalcică
HP: ţesutul osos este înlocuit de ţesut osos
necalcificat
RX: dificil de diferenţiat de osteoporoză
– Reducerea intensităţii structurii osoase
– Deformări osoase (bazin în cupă, coxa vara, torace în
clopot)
– Fracturi în lemn verde
Distrofie de aport prin hipovitaminoză D2 sau prin
accentuarea eliminării calciului (leziuni renale,
malabsorbţie)
RAHITISMUL
Apare la copii prin carenţă fosfocalcică
Etiologie:
– Aport scăzut de vitamina D
– Aport insuficient de calciu
– Provitamina D inactivată
– Accentuarea pierderilor renale
HP:
– Lipsa calcificării în zonele de formare a ţesutului osos cu
hipertrofia celulelor cartilaginoase
– Creşterea în grosime a cartilajului de conjugare cu metafize largi
şi suprafeţe neregulate
– Apariţia tardivă a nucleilor epifizari
Forma precoce se manifestă de la 3 luni la 2 ani
Forma tardivă apare de la 2 ani la pubertate
RAHITISMUL
Clinic:
– Persistenţa fontanelei anterioare
– Întârzierea dentiţiei
– “mătănii costale”, deformări în coxa vara si genum valgum
– Fracturi spontane cu calusuri voluminoase
RX:
– Afectare poliostică sau generală
– Lărgirea metafizei cu aspect şters, concav spre nucleul
epifizar
– “pinteni rahitici” – compacta osoasă depăşeşte linia
metafizo-epifizară
– Întârzierea apariţiei nucleilor epifizari
– Scăderea intensităţii structurii osoase
Rahitism
- Lărgirea
metafizei
cu aspect
şters,
concav
spre
nucleul
epifizar
- scăderea
intensităţii
osoase
TRAUMATISME
FRACTURI
– soluţii continuitate la nivelul osului
LUXAŢII
– pierderea contactului normal între 2
suprafeţe osoase
ENTORSE
– Leziuni ale aparatului capsulo-ligamentar
– Invizibile radiologic
FRACTURI
Factori:
– Intrinseci sistemului osos
– Solicitări excesive osoase – posttraumatice
– Micşti (intrinseci şi traumatici)
Factori mecanici:
– Compresiune
– Tracţiune
– Forfecare
– Torsiune
– Hiperflexie
– micşti
FRACTURI
Descrierea unei fracturi:
– SEDIU (localizare)
– TIP DE FRACTURĂ
– TRAIECT DE FRACTURĂ
– EVENTUALĂ DEPLASARE
– LEZIUNI ASOCIATE
– DESCRIERE ÎN EVOLUŢIE
FRACTURI
SEDIUL
– OASE LUNGI
EPIFIZAR (intra / extraarticular)
METAFIZAR
DIAFIZAR
– OASE SCURTE
– OASE PLATE
TIP DE FRACTURĂ
– INCOMPLETE
– COMPLETE (bifragmentare, cominutive, bifocale,
prin tasare, prin smulgere, cu separaţie
completă)
FRACTURI
Traiect de fractură
– Transversal
– Oblic
– Longitudinal
– Spiroid
Deplasarea fragmentelor de fractură
– Fără deplasare
– Cu deplasare
Angulare
Deplasare laterală
Încălecare
Telescopare
Angrenare
Rotaţie
FRACTURI
Fractura se poate vindeca normal sau se poate
complica
Vindecarea se face prin calus în 3 faze:
– Faza iniţială inflamatorie – 1-2 săptămâni
Scăderea intensităţii structurii osoase a extremităţilor
fragmentelor fracurate cu lărgirea aparentă a traiectului de
fractură
– Faza de proliferare celulară – remodelarea cheagului
fibrinos
Creşterea intensităţii ţesuturilor moi din jurul focarului şi
traiectului de fractură
– Faza de remodelaj – calcifierea calusului şi formarea osului
Refacerea osului cu dispariţia treptată a traiectului de
fractură
– Complicaţii
Întârzierea formării calusului, pseudoartroză, calus vicios,
osteomielită
LUXAŢIILE
Pierderea totală sau parţială a
contactului între suprafeţele articulare
a două oase
Pot fi postraumatice sau congenitale
Diagnosticul este RX
Se pot asocia fracturilor
ENTORSELE
Reprezintă afectări posttraumatice ale
aparatului articular capsulo-ligamentar
Diagnosticul este IRM
Se pot asocia fracturilor şi luxaţiilor
INFLAMAŢII
OSTEITE sau OSTEOMIELITE
Pot fi monostice sau poliostice
Se pot extinde la nivelul articulaţiilor
(OSTEOARTITE) sau la nivelul
structurilor moi
INFLAMAŢII
Mecanisme de apariţie:
– Hematogen – propagare la distanţă a
unei infecţii cu altă localizare
– Prin contiguitate – extinderea unei infecţii
dintr-un focar învecinat
– Inoculare directă – fractură deschisă,
intervenţie chirurgicală
OSTEOMIELITA ACUTĂ
5 – 20 de ani
Metafiza oaselor lungi – cu extensie spre diafiză /
epifiză
Fiziopatologie:
– Edem, hiperemie, reacţie periostală
– Necroză osoasă cu apariţia unei colecţii purulente
– În centrul arie de necroză sechestru osos
RX:
– DEMINERALIZARE
– PERIOSTOZĂ
– OSTEONECROZĂ SECHESTRU OSOS
OSTEOMIELITA CRONICĂ
Poate apare prin cronicizarea unui
proces acut, domină procesele
constructive
Forme particulare de OMC
– Abces osos central Brodie
– Formă osteocondensantă
– Formă pseudotumorală
OSTEOARTRITA TBC
Localizare osoasă, articulară sau
osteoarticulară
La oasele lungi este localizată iniţial
metafizar sau epifizar
– Articulaţii coxo-femurale
– Genunchi
– Coloană vertebrală
– Articulaţii tibio-tarsiene
Evoluţie lentă, cu posibilitatea apariţiei
abceselor reci care pot fistuliza
OSTEOARTRITA TBC
RX
– Demineralizare periarticulară cu extensie
diafizară şi afectarea corticalei şi spongioasei
– Osteoliză excentrică geode sau carii, rareori
cu sechestre
– Osteocondensarea nu este caracteristică
– Afectarea articulară lărgirea iniţitală a
spaţiului articular, iar în fazele tardive fuzionarea
oaselor (sinostoză) cu dispariţia spaţiului
articular
Sinostoza
coxofemurala
TBC
TBC VERTEBRAL
Localizare frecventă – coloana toracală
inferioară sau lombară
Afectează un cuplu de vertebre şi discul
adiacent
RX:
– Zone de osteoliză la nivelul platourilor vertebrale, cu
scăderea înălţimii spaţiului intervertebral
– Reducerea înălţimii corpilor vertebrali cu deformare
cuneiformă
– Dispariţia spaţiului intervertebral cu formare de
blocuri vertebrale
– Opacitatea paravertebrală – “fus” – reprezentând
abcesul rece
Morb Pott lombar
Morb Pott toracal
TUMORI OSOASE
BENIGNE
MALIGNE
– PRIMITIVE
– SECUNDARE (metastaze)
Tumorile osoase sunt afecţiuni
monostice, monotope, cu excepţia
metastazelor care sunt poliostice.
TUMORI BENIGNE
Apar la vârste tinere
Nu modifică starea generală
Au evoluţie lentă
NU RECIDIVEAZĂ
NU METASTAZEAZĂ
HP: celule bine diferenţiate
CRITERII DE BENIGNITATE
Localizare metafizară diafiză
Contur net, integru – fracturi în os patologic
Corticală subţiată, “suflată”
Împing structurile de vecinătate
NU infiltrează părţile moi
Structură: litice / osteosclerotice / mixte
CLASIFICARE
TUMORI BENIGNE
OSTEOGENICE
– OSTEOM
– OSTEOM OSTEOID
– EXOSTOZE
– FIBROM OSIFIANT
CARTILAGINOASE
– CONDROM
– OSTEOCONDROM
– CONDROBLASTOM
BENIGN
– FIBROM
CONDROMIXOID
VASCULARE
– HEMANGIOM
– LIMFANGIOM
CONJUNCTIVE
– LIPOM
– FIBROM
ALTE TUMORI
– CHIST OSOS SOLITAR
– CHIST ANEVRISMAL
– DISPLAZIE FIBROASĂ
OSTEOM
Tumoră benignă OSTEOGENICĂ
