of 383/383
UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU FACULTATEA FINANŢE – CONTABILITATE EMILIA CORNELIA STOICA 1

FINANTE PUBLICE

  • View
    85

  • Download
    7

Embed Size (px)

DESCRIPTION

CURS

Text of FINANTE PUBLICE

INTRODUCERE

UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU

FACULTATEA FINANE CONTABILITATE

EMILIA CORNELIA STOICA

CUPRINS

1CUPRINS

4INTRODUCERE

5CAPITOLUL I

5ROLUL I FUNCIILE FINANELOR PUBLICE

51.1. Conceptul de finane publice i funciile acestora

71.2. Serviciile publice

131.3. Rolul finanelor publice n economiile moderne

24CAPITOLUL II

24ORGANIZAREA SISTEMULUI FINANELOR PUBLICE

242.1. Rolul Statului n finanarea economiei

302.2. Reprezentarea economiei naionale la nivel macroeconomic. Conturile Naionale

362.3. Organizarea finanelor publice la nivelul administraiilor publice central i locale n Romnia

41CAPITOLUL III

41CHELTUIELILE N SISTEMUL FINANELOR PUBLICE

413.1. Cheltuielile publice i cheltuielile bugetare

423.2. Clasificarea cheltuielilor bugetare i factorii care influeneaz evoluia acestora

423.2.1. Clasificarea cheltuielilor publice

443.2.2. Factori care influeneaz evoluia cheltuielilor publice i metode de analiz

463.3. Finanarea serviciilor publice n sectoarele economico-sociale

463.3.1. Cheltuielile publice pentru actiuni social - culturale

533.4. Cheltuieli publice pentru obiective si actiuni economice

61CAPITOLUL IV

61RESURSELE SISTEMULUI FINANELOR PUBLICE

614.1. Resursele financiare ale economiei naionale

634.2. Structura resurselor finanelor publice

654.1.2 Structura sistemului resurselor financiare publice

684.3. Resursele fiscale

88CAPITOLUL V

88DATORIA PUBLIC INTERN I EXTERN

885.1. Caracteristici comune datoriei interne i datoriei externe

885.2. Datoria public intern i extern

885.3. Datoria public extern

885.4.Msurarea gradului de ndatorare

88CAPITOLUL VI

88PROCESUL BUGETAR LA NIVEL CENTRAL I LOCAL

886.1. Structura sistemului de bugete publice

886.2. Principii bugetare

886.3. Etapele procesului bugetar la nivel central i local

886.4. Metode i tehnici de elaborare a bugetelor publice

886.5. Operaiuni n etapele de elaborare execuie control ncheiere

886.5.1. Elaborarea proiectului de buget.

886.6. Executia de casa a bugetului prin sistemul bancar si prin sistemul de trezorerie

88CAPITOLUL VII

88BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT

887.1. Bugetul de stat

887.2. Bugetul asigurrilor sociale de stat

887.3. Bugetul instituiilor publice

887.5. Bugetele locale

887.5. Operaiuni de consolidare

88CAPITOLUL VIII

88POLITICI FISCAL BUGETARE

888.1. Politici economice de cretere utilizate de autoritile publice n etapa actual

888.2. Fiscalitate i politica fiscal

888.3. Corelarea politicii privind cheltuielile publice cu fiscalitatea

888.4. Teoria intervenionist pentru relansarea economica. Efectul multiplicator

88Exemple de aplicare a teoriei intervenioniste

88CAPITOLUL IX

88FINANTELE PUBLICE IN UNIUNEA EUROPEAN

889.1. Structura instituional a Uniunii Europene

889.2. Bugetul Uniunii Europene

88BIBLIOGRAFIE

88I. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

88II. BIBLIOGRAFIE FACULTATIV

INTRODUCERE

Relaiile financiare au aprut odat cu dezvoltarea schimbului de mrfuri mijlocit de bani, sub forma monedelor metalice, aceasta realizndu-se n ri sau zone geografice n care se organizaser formaiuni statale cu un anumit grad de dezvoltare politic i economic.

Dac apariia finanelor este strns legat de apariia banilor, dezvoltarea acestora este un proces istoric ndelungat i complex, al crui obiectiv principal const n finanarea aciunilor de satisfacere a nevoilor de consum i protecie a oamenilor fie aceste nevoi individuale sau ale comunitilor precum i nevoile de organizare i aprare, comune unor colectiviti mai mari, ajungnd pn la nivelul statelor moderne actuale.

n viaa economico-social a oricrei colectiviti se constituie i se utilizeaz resurse de natur divers: umane, materiale, informaionale i bneti, n procesul repartiiei primare i secundare a valorii nou create de ntreaga societate. De altfel, indicatorul economic cel mai sintetic, care exprim aceast valoare nou creat - Produsul Intern Brut sau Produsul Naional Brut - st la baza analizei i estimrilor privind dezvoltarea de ansamblu a rii, att din punct de vedere economic, ct i social i cultural.

CAPITOLUL I

ROLUL I FUNCIILE FINANELOR PUBLICE

1.1. Conceptul de finane publice i funciile acestora

Finantele reprezinta relatii de natura economica, exprimate valoric, sub forma baneasca, ce se stabilesc intre indivizii unei societati, relatii care apar in procesul de repartizare a valorii nou create in cursul perioadei luata in considerare.

Cuvantul finante exprima mai multe notiuni, cu sensuri mai inguste sau mai largi, dupa caz; finante private, finantele intreprinderii, finante publice etc. In prezent, el a capatat un sens foarte larg, care include bugetul statului, creditul din economie, operatiunile bancare si bursiere, relatiile cambiale s.a., adica resursele, relatiile si operatiunile banesti.

In sens larg, relatiile financiare sunt de mai multe tipuri:

Tipuri de relaii financiare n economie transfer de resurse financiare fara echivalent si cu titlu nerambursabil; astfel de relatie financiara este realizata prin intermediul bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale si fondurilor extrabugetare. Acest tip de relatii financiare reprezinta finantele in sens restrans;

relatii de credit, cu percepere de dobanda;

transferuri obligatorii sau facultative de resurse banesti, in schimbul unei contraprestatii de care pot beneficia toti participantii la fonduri sau numai unii dintre acestia (de exemplu fondurile de asigurari, fondul de somaj, fondul pentru pensia suplimentara).

Se disting doua mari categorii de finante, respectiv finantele publice si cele private.

Categorii de finane Finantele publice

Finantele publice exprima resursele, cheltuielile, imprumuturile si datoria administratiei centrale, a celei locale si ale altor institutii publice.

Finantele private

Finantele private se refera la resursele, cheltuielile, imprumuturile primite si acordate, creantele de incasat si obligatiile de plata, asigurarile si reasigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila.

Relatiile financiare (sau finantele) reprezinta relatiile economice, exprimate valoric, care apar in procesul repartitiei Produsului Intern Brut, in vederea satisfacerii nevoilor colective ale societatii.

Scopul finantelor publice este satisfacerea nevoilor generale ale societatii, in timp ce finantele private sunt dirijate catre desfasurarea activitatii in intreprinderile si institutiile cu capital privat in conditii de rentabilitate.

Gestiunea finantelor publice este supusa dreptului public (administrativ si constitutional), iar gestiunea financiara a intreprinderilor private trebuie sa respecte regulile dreptului comercial.

Finantele publice sunt definite in mai multe feluri:

Definiii ale finanelor publice Fonduri banesti la dispozitia statului - venituri ale statului, resurse banesti prelevate la dispozitia statului in vederea indeplinirii functiilor si sarcinilor sale, mijloace de acoperire a cheltuielilor administratiei centrale de stat si ale colectivitatilor locale etc.

Mijloace de interventie a statului in economie. respectiv impozite, imprumuturi, alocatii bugetare, subventii si alte parghii sau instrumente cu ajutorul carora statul influenteaza activitatea economica;

Metode de gestionare a banului public, care includ forme si metode de administrare si utilizare a resurselor financiare ale statului;

Act juridic - actul de dispozitie autoritara sau contractuala prin care se preia la dispozitia statului o parte din PIB, in scopul realizarii functiilor si sarcinilor statului;

Relatii sociale, de natura economica, care apar in procesul constituirii fondurilor publice de resurse banesti si repartizarii acestora in scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii.

Procurarea si distribuirea resurselor financiare ale statului se realizeaza in procesul repartizarii PIB, cu ajutorul unor metode si instrumente specifice, intr-un cadru juridic adecvat, in scopul satisfacerii nevoilor sociale si al influentarii activitatii economice. aceste prelevari si redistribuiri de resurse banesti au loc intre persoane fizice si juridice, prin intermediul autoritatilor publice si afecteaza, direct sau indirect, intreaga economie nationala si pe toti membrii societatii.

Conceptul finantelor publice cuprinde doua elemente esentiale:

Elemente ale conceptului de finane publice Conceptul economic favorizeaza analiza mijloacelor de interventie a statului prin intermediul cheltuielilor si veniturilor publice;

Conceptul sociologic, datorit cruia se realizeaza protectia sociala a populatiei.

In procesul de creare si repartizare a produsului social se produc fluxuri materiale si banesti intre persoanele fizice si juridice participante la viata economico-sociala a societatii. Finantele publice reprezinta fluxuri banesti care se stabilesc intre persoanele fizice si juridice - pe de o parte si stat - pe de alta parte.

Relatiile sociale pe care le exprima finantele publice se grupeaza in doua mari categorii:

Categorii de relaii sociale pe care le exprim finanele publice de colectare, respectiv agentii economici si membrii colectivitatii care participa ca persoane fizice transfera fonduri banesti, fara contraprestatie directa, catre stat, ca reprezentant al colectivitatii;

de repartitie, respectiv statul dirijeaza fondurile publice catre beneficiarii acestora, care pot fi agenti economici sau persoane fizice.

Sfera finantelor publice este mai ingusta decat a relatiilor banesti, deoarece ele presupun numai transferuri de valoare, in timp ce relatia baneasca poate sa faca, pe langa transferul de valoare, si schimbarea formei valorii, prin relatie reciproca marfa-bani.

1.2. Serviciile publice

ntr-o accepiune larg a sferei sale de activitate, Statul produce bunuri i servicii foarte diverse, de la educaie la electricitate i de la aprare nional la anumite servicii bancare. n pofida marilor diversiti, aceste produse pot fi grupate n dou categorii distincte:

pe de o parte, prin intermediul administraiilor publice, Statul produce servicii colective cu titlu gratuit sau semi-gratuit, cum sunt cele referitoare la educaie, aprare, sntate;

pe de alt parte, prin intrprinderile publice, Statul produce bunuri i servicii necesare populaiei, la preuri mai mult sau mai puin la nivelul pieei - spre exemplu: energie electric, servicii de transport etc.Utilizarea echipamentelor colective municipale, apelarea la serviciile nvmntului public, protecia oferit de poliie sau de armata naional, accesul la ngrijirea sntii .a. decurg din ceea ce este denumit, cu termen generic, economie public necomercial, adic producia i consumul de servicii colective.

Sub denumirea de servicii colective sunt desemnate serviciile prestate cu titlu gratuit sau semi-gratuit i finanate de o autoritate public - central sau local. Exist o mare diversitate, att n ceea ce privete natura acestor servicii, ct i a organizaiilor care le produc:

serviciile oferite pot fi din domeniul nvmntului, sntii publice, justiiei, telecomunicaiilor, etc.;

productorii ofertani pot fi Statul central, colectivitile locale, organismele de securitate social .a.

n ceea ce privete natura serviciilor colective, bunurilor i serviciilor productive - sau comerciale - li se opun serviciile colective - sau necomerciale. Dac primele fac obiectul unui consum individualizat, cele din urm se numesc adesea invizibile, n sensul c n cele mai multe cazuri, nu se poate preciza a priori care sunt beneficiarii acestor prestaii. De asemenea, bunurile comerciale sunt vndute pe pia la un pre remuneratoriu pentru productori, n timp ce serviciile colective sunt furnizate cu titlu gratuit sau parial gratuit.

n previzionarea activitii sale economice att pentru o perioad scurt ct i pentru una mai lung de timp, Statul este pus n situaia de a alege ntre mai multe i dificile alternative, referitoare la natura serviciilor colective i rolul acestora n societate:

alternative legate de mecanismele pieei concureniale:

care ar fi nivelul ce trebuie fixat pentru ofert

cum s stabileasc preul sau tariful serviciilor

cum s evite risipa n consumul acestora.

alternative care privesc situaia economic. ntr-un context de criz global - i n special al unei crize financiare cu care s-ar confrunta autoritatea public - producia degajat de aceasta ar trebui s evolueze n sensul unei restrngeri de activitate sau ntr-un context mai larg de cutare a mijloacelor de amplificare a procesului de economisire.

alternative referitoare chiar la activitatea productiv. n imposibilitatea de a realiza n acelai timp cantitate i calitate n ceea ce privete serviciile colective, ce ar trebui ales dintre acestea, n conjunctura economico-social dat.

Un bun sau un serviciu public va fi definit prin caracteristicile urmtoare:

Definirea bunurilor publice, private i mixte.

este destinat consumului public n general i dac o persoan l consum, aceasta nu mpiedic consumul, din acelai bun, al altei persoane;

persoanele care nu pot plti pentru bunul sau serviciul respectiv nu pot fi excluse de la consumarea acestuia;

este accesibil tuturor sau majoritii beneficiarilor int sau publicului larg i este finanat din fonduri publice;

producerea sau executarea bunului / serviciului public nu se realizeaz n scopul obinerii de profit, ci din consideraii de strategie social, politic, economic sau legislativ.

Invers, un bun sau un serviciu privat este acela care nu ndeplinete aceste caracteristici, ceea ce nseamn c:

serviciul este utilizat numai de cei care pltesc pentru el;

persoanele care nu-l pot plti sunt excluse de la folosirea acestuia;

producerea sa este realizat n scopul de a obine profit;

nu este destinat consumului public;

realizarea sa este finanat din surse private.

n concluzie, din punct de vedere operaional, sintagma "serviciu public" desemneaz o activitate de interes general pentru colectivitatea uman la care se refer, iar din punct de vedere instituional, serviciul public desemneaz o persoan juridic, privat sau public prin care se realizeaz o activitate de interes general.

Avnd n vedere schema ce cuprinde caractersticile care se afl la baza definiiilor de mai sus, marea varietate de servicii publice realizate de autoritatea public din stat - central sau local - este clasificat n funcie de scopul realizrii acestora, respectiv din consideraii sociale, politice, legale sau economice.

Aceast schem este aplicat unei game mari de servicii, care sunt caracterizate de unul sau mai muli parametri dintre cei prezentai, dar la niveluri i/sau grade de extindere diferite. n aceast situaie, schema de clasificare va fi aplicat fiecrui serviciu prin ataarea caracteristicilor sale, precum i procentul n care acestea definesc respectivul serviciu.

Criterii de clasificare a serviciilor ca bunuri private, publice sau mixte

din punct de vedere economic:

Analiznd ponderile caracteristicilor, acele bunuri ce se apreciaz ca avnd o trstur puternic "economic" pot fi introduse n procesul de privatizare, adic de ncredinare a gestionrii ctre sectorrul privat. Serviciile cu caraceristici preponderent sociale, politice sau legale sunt considerate ca fiind de natur mai apropiat de serviciile publice.

din punctul de vedere al ofertanilor de servicii publice:

Fa de aceste considerente, cea mai mare parte a serviciilor / bunurilor ce se nscriu n schema de clasificare nu pot fi delimitate net ca fiind servicii publice sau servicii private, ci mai curnd sunt mixte, deoarece au caracteristici i dintr-o categorie i din cealalt, n proporii diferite.

Mai mult, gama de servicii publice pe care o realizeaz o autoritate public - central sau local - variaz n funcie de organizarea administrativ a statului, inclusiv de performana administraiei publice n ansamblul ei.

Pentru a stabili care serviciu poate fi privatizat i care trebuie s fie realizat de sectorul public, n circumstanele date, trebuie parcurse mai multe etape. Este important de analizat, n funcie de conjunctura economico-social dat, dac un serviciu ce se adreseaz ntregii comuniti este realizat cu mai mult eficen i eficacitate de sectorul privat sau de cel public.

Un exemplu gritor n acest sens l constituie sistemul energetic. Acesta este un serviciu public prin excelent, dar exist state n care realizarea acestuia a fost transferat unor societi naionale cu capital mixt sau chiar privat integral, ce funcioneaz pe principii de profitabilitate, specifice sectorului privat. S-a constatat, ns, c rezultatele nu sunt ntotdeauna mulumitoare (vezi cderea reelei de energie electric din SUA i Canada n data de 15 august 2003), ceea ce conduce la necesitatea ca autoritile administraiei publice centrale sau locale s monitorizeze aceast activitate.

Prima etap const n determinarea naturii bunului sau serviciului. Dac, prin natura sa, serviciul sau produsul constituie un bun public, acesta va rmne de competena sectorului public, att timp ct condiiile economico - sociale nu vor se vor schimba. Orice serviciu ce este perceput a fi de natura unui bun privat ar trebui privatizat, n msura n care sectorul privat este capabil s-l realizeze la standardele necesare. Dac, ns, dei serviciul este de natura unui bun privat, dar condiiile momentului arat c privatizarea nu aduce o eficientizarea serviciului respectiv, acesta va rmne bun public i eficientizarea sa va urma o alt abordare, apelnd la descentralizarea funcionale i/sau financiar.

La nivel naional, intele de stabilitate macroeconomic i cretere susinut implic necesitatea consolidrii fiscale, precum i disciplina n ceea ce privete cheltuielile publice, la toate nivelurile administrative, fie acestea publice sau private, centrale sau locale.

n prezent, autoritatea public din numeroase ri a promovat politici de liberalizare, privatizare, concesionare sau descentralizare a serviciilor publice, fie din proprie iniiativ, fie la ndemnul organismelor financiare internaionale.

Obiectivul global cel mai important urmrit de stat prin astfel de aciuni este eficientizarea economic, rolul preponderent ndeplinit de autoritile publice constnd n crearea mediului de afaceri capabil s faciliteze operaiunile derulate de sectorul privat. n acest sens, statul se strduiete s asigure firmelor infrastructura instituional, legislativ i operaional care s permit realizarea unor activiti profitabile, prin protejarea competitivitii pe toate pieele interne. Eecurile pieei, chiar dac adeseori sunt inevitabile, vor fi corectate prin programe special implementate n acest scop.

Sectorul privat are rolul de principal instrument al creterii economice ntr-un mediu caracterizat de concuren, mediu n care se dezvolt spiritul ntreprinztor al agentului economic, care se strduiete s scad costurile operaionale pentru a fi capabil s ofere pe pia preuri mai atractive.

Printr-o politic de liberalizare bine condus, consumatorii vor beneficia de reducerea preurilor, productorii de costurile mai sczute i de creterea produciei i a productivitii, pe ansamblu nregistrndu-se o mrire a output-ului macroeconomic.

De asemenea, este general acceptat c programele de liberalizare i privatizare implementate att n rile n curs de dezvoltare, ct i n rile n tranziie ctre o economie concurenial au nsemnat intrarea ntr-un proces - de multe ori ndelungat - de refacere i modernizare a economiei. Aceast nclinaie ctre privatizare este, cel mai adesea, nsoit de nencrederea n capacitatea sectorului public de a oferi populaiei servicii eficiente i eficace, la important i n corelaie cu cererea.

Practica a artat, ns, c nu toate serviciile publice pot fi privatizate, dar pentru o mai bun gestionare, acestea vor trebui s fie realizate de persoane publice situate ct mai aproape de consumatori i aceste persoane pot fi autoritile locale, n conformitate cu organizarea administrativ a statului.

Multe elemente care pledeaz n favoarea principiului potrivit cruia trebuie lsat piaa s furnizeze bunurile i serviciile. Intr-adevr, ntreprinderile sunt constrnse, pentru a supravieui, s furnizeze produsele i prestaiile pe care le cer consumatorii; de altfel, concurena ntre ntreprinderi ar trebuie s asigure eficiena produciei lor de bunuri i servicii.

Exist situaii n care statul nu poate lsa jocului liber al concurenei ntreaga responsabilitate a distribuirii resurselor. Este vorba de situaiile numite "eecul pieei", adic acelea n care pieele nu funcioneaz foarte bine. Aceste situaii pot fi legate de producia anumitor bunuri i servicii speciale i anume:

bunurile i serviciile a cror producie face, n general, obiectul unui monopol, ca de exemplu distribuia electricitii, a gazelor, a apei i buna funcionare a acestor sectoare, dac monopolurile exist, pentru a se asigura de faptul c ntreprinderile particulare nu abuzeaz de poziia lor practicnd tarife ridicate n timp ce furnizeaz servicii mediocre, statul poate impune o reglementare, poate prelua el nsui producia;

bunurile i serviciile al cror pre este imposibil de evaluat, ca de exemplu aprarea sau poliia: partea ntreprinderilor particulare va fi foarte redus, dac nu chiar nexistent n aceste sectoare. Statul se poate angaja el nsui i constrnge ansamblul populaiei de a le finana prin impozit;

serviciile, ca de exemplu ridicarea deeurilor (gunoaielor) menajere, care sunt destinate s rezolve problemele de externalitate: ntr-adevr, dac aceste servicii ar fi ncredinate sectorului privat, muli oameni i-ar arunca gunoaiele n strad sau pe cmp pentru a nu fi nevoii s plteasc un tarif pentru serviciul pe care l presteaz o ntreprindere specializat. Statul poate s-i asume acest tip de servicii sau s cear ca ele s fie furnizate de sectorul privat; n orice caz, se obinuiete ca aceste servicii s fie finanate prin tarife i, numai n completarea cheltuielilor, dac este cazul, prin impozite sau alte prelevri obligatorii;

serviciile pe care populaia le consum, uneori, mai puin dect ar dori statul, n special educaia i sntatea, cci anumite persoane nu pot s-i permit s cheltuiasc mult n acest domeniu. Se ntmpl chiar ca prinii s ignore interesul pe care l prezint educaia i securitatea social pentru copiii lor. i aici, statul poate aciona asigurnd el nsui aceste servicii, finanndu-le din fonduri publice.

O problem important este aceea de a stabili dac un bun sau un serviciu s fie gestionat de sectorul public sau s fie privatizat. Exist anumite servicii care sunt considerate n totalitate de ddomeniu public. Aceste servicii trebuie s fie gestionate de sectorul public, care, n aceast situaie, poate fi considerat ca una dintre prile ce se constituie n contractul social, cu populaia de cealalt parte.

Rolul sectorului public n producerea i gestionarea serviciilor publice

Serviciul este n responsabilitatea autoritii centrale sau locale i este gestionat n conformitate cu legea.

Pentru buna execuie a servicului public se stabilesc standarde de calitate - unii parametri, cum sunt calitatea apei, gradul de poluare etc. - ce trebuie s fie conforme cu normele internaionale sau cu alte prevederi cuprinse n documente oficiale.

Serviciul public promoveaz obiective strategice ale autoritii responsabile i urmrete interesul colectivitii - la nivel naional sau local.

Sectorul public poate avea ca sarcin s participe i s sprijine realizarea de ctre sectorul privat a unor servicii publice (sau mixte) ce le-au fost ncredinate spre execuie, n cadrul contractului social dintre autoritate i colectivitatea respectiv. De exemplu, aici pot fi citate responsabiliti referitoare la pregtirea profesional, cercetare-dezvoltare, meninerea unui anumit nivel al calitii controlului, performana managerial etc.

Pentru rile n tranziie, un rol foarte important al sectorului public const n a urmri, cu scopul de a diminua gradual, volumul de subvenii i, implicit, necesitatea controlului utilizrii acestora. Aceast aciune este cu att mai necesar cu ct direcionarea respectivelor subvenii creaz discriminri pozitive i/sau negative pe pia, cu efecte evident nefavorabile asupra liberei concurene. Considerentele de acest fel sunt cu att mai valabile n cazul unor bunuri mixte, adic pot fi produse i oferite unei anumite categorii ale populaiei de o autoritate public, concomitent cu realizarea acestora de ctre sectorul privat. Soluia este de diminuare, ntr-un ritm mai alert sau mai lent, a ponderii implicrii sectorului public n oferta acestui serviciu.

Cnd serviciul reprezint un beneficiu esenial pentru comunitate, dar furnizarea lui necesit fonduri considerabile i, mai mult, recuperarea acestora se realizeaz ntr-un timp ndelungat, respectivul serviciu nu poate fi dect public, cel puin pentru o bun bucat de vreme. De exemplu, furnizarea energiei electrice, incluznd aici investiiile noi i de modernizare a centralelor, reelelor de distribuie etc.

De asemenea, servicii publice prin excelen sunt interveniile n caz de calamitate, n urma unor dezastre naturale, combaterea duntorilor, a secetei etc.

1.3. Rolul finanelor publice n economiile moderne

Sistemul economic este unul dintre cele mai importante, de rezultatele economice depinzand in cea mai mare masura atat calitatea vietii populatiei, cat si pozitia tarii in plan international.

Sistemul economic adoptat la nivel national trebuie sa tina seama de conditiile concrete din fiecare etapa istorica. El va trebui sa dispuna de o relativa stabilitate, respectiv reglarea activitatii economice se va realiza fie prin mijlocirea pietei concurentiale, fie prin intermediul planului de stat, cu caracter preponderent imperativ. In tarile cu economie planificata, instrumentul de baza al conducerii economiei nationale este planul directiva, in timp ce in tarile cu economie de piata, rolul hotarator in reglarea (autoreglarea) proceselor economice il are piata concurentiala.

Mecanismul economic este o modalitate de functionare a sistemului economic si a componentelor sale; el este format din totalitatea principiilor, corelatiilor, formelor, metodelor, instrumentelor si parghiilor economice, reglementate legal, pe baza carora si prin care agentii economici realizeaza, regleaza si perfectioneaza propria lor activitate, tinand seama de principiul rationalitatii economice. Practic, mecanismul economic este alcatuit dintr-o serie de subsisteme de functionare si reglare, cum sunt, de pilda, mecanismul preturilor, mecanismul formarii veniturilor, mecanismele bugetare, mecanismele bursiere etc. Mecanismul economic caracterizat prin raporturile libere intre agentii economici este denumit mecanism al economiei de piata, iar cel bazat pe raporturi de comanda mecanism al economiei planificate.

In vederea stabilirii echilibrului general economic intr-o economie de piata, se folosesc numeroase mijloace, instrumente, institutii caracteristice piatei concurentiale care joaca un rol hotarator in reglarea, respectiv autoreglarea, proceselor economice. In tarile cu economie de piata, si cu atat mai mult in tarile aflate in tranzitie catre o economie de piata, rolul statului actioneaza pe de o parte ca autoritate publica si, pe de alta parte, ca producator si consumator de bunuri si servicii, organizator si finantator al asigurarilor si protectiei sociale, bancher si contractant de imprumuturi, asigurator sau asigurat.

In domeniul financiar, mecanismul adoptat intr-o economie de piata cuprinde numeroase elemente, prin intermediul carora se produc efecte semnificative in domeniul financiar, dar si in domenii ce tin de economia reala, sectoarele monetar, valutar etc. Cele mai importante elemente ale mecanismului financiar sunt:

Elementele mecanismului financiar sistemul fondurilor de resurse financiare parghiile financiare utilizate de stat pentru a influenta activitatea economica metodele utilizate in managementul financiar cadrul institutional, respectiv institutiile si organizatiile financiare cadrul juridic, alcatuit din legi, decrete, hotarari si alte reglementari cu caracter normativ in domeniul financiar

Statul are un rol hotarator in repartizarea venitului national (a valorii nou create) prin prelevarea unei cote din acesta la fondurile de resurse financiare publice. De asemenea, statul influenteaza major activitatea economica prin instrumente economico-financiare, cum sunt: impozitele si taxele, granturile direcionate sau nu, finantarea din fonduri publice a serviciilor publice realizate de administraiile centrale i locale, managementul prudenial al creditului i al dobnzii, cursul de schimb i regimul valutar etc.

La nivel macroeconomic, bugetul de stat reprezinta, intr-o economie de piata, un plan financiar pe termen scurt. Pentru termene medii sau lungi se elaboreaza bugete-program, prin care se planifica cheltuielile publice mai indelungate, cum ar investitiile, concomitent cu prognozarea veniturilor corespunzatoare.

Finantele publice au un rol deosebit de important si, in acelasi timp, activ, atat in satisfacerea nevoilor populatiei, cat si pentru realizarea obiectivelor economice propuse prin programele guvernamentale. Acestea reprezinta obiective de interes national, care pot fi infaptuite pe termen mediu sau lung si cu eforturi financiare considerabile.

In acest sens, din fondurile publice autoritatile competente aloca fonduri pentru:

Destinaiile fondurilor publice desfasurarea actiunilor cu caracter social, respectiv pentru educatie si invatamant, in domeniul sanitar, pentru odihna si tratament, cultura s.a.;

realizarea actiunilor economice in diverse sectoare, cum ar fi: infrastructura feroviara si rutiera, senalul navigabil si aeroporturile, posta, telefon, telegraf, energia, irigatiile, exploatarea forestiera etc.;

ordinea interna, apararea tarii si sustinerea relatiilor externe, in scopul acoperirii necesitatilor de finantare a fortelor armate, a functionarii Presedintiei, Guvernului, administratiei publice centrale si locale, a institutiilor care mentin ordinea publica si care indeplinesc relatiile diplomatice ale tarii;

pregatirea profesionala a fortei de munca, astfel incat sa corespunda exigentelor impuse de conditiile tehnologice noi;

asigurarea si consolidarea democratiei, urmarindu-se respectarea drepturilor minoritatilor, stabilirea si indeplinirea acordurilor bi si multilaterale, integrarea europeana;

protejarea mediului inconjurator si desfasurarea de actiuni sustinute in vederea imbunatatirilor conditiilor de mediu.

Fiecare etapa istorica are prioritatile sale specifice, in functie de situatia concreta in care se afla viata economico-sociala. Astfel, daca s-a constatat o subdimensionare a resurselor finantelor publice, aceasta s-a reflectat in neasigurarea cu forta de munca calificata, in sustinerea necorespunzatoare a activitatilor economice, in calitatea productiei.

Constituirea unor fonduri publice de resurse financiare, precum si gestionarea acestora reprezinta un proces obiectiv, necesar in toate tarile, indiferent de oranduire sociala, dezvoltare economica, politica a protectiei sociale etc. Finantele publice isi indeplinesc rolul in economie prin intermediul a doua functiuni: functia de repartitie si cea de control.

Functia de repartitie a finantelor publiceFunctia de repartitie a finantelor publice se manifesta prin doua faze distincte, dar strict corelate intre ele: constituirea fondurilor publice si distribuirea acestora.

Fondurile publice se formeaza prin transferul catre autoritatile publice de resurse financiare de la agentii economici (regii autonome, societati comerciale cu capital majoritar de stat, mixt sau privat, intreprinzatori particulari, institutii publice si unitati subordonate acestora) si populatie (persoane fizice rezidente in tara sau strainatate)

Formele pe care le imbraca aceste transferuri sunt: impozite, taxe, contributii pentru asigurari sociale, varsaminte din profitul regiilor autonome, a institutiilor publice, venituri din valorificarea unor bunuri ale statului etc.; imprumuturi de stat primite de la persoane juridice si fizice, rambursari de credite acordate, donatii s.a. In cea mai mare parte, resursele finantelor publice provin din distribuirea valorii adaugate brute (exprimata, in general, prin macroindicatorul Produs Intern Brut) care a rezultat in desfasurarea procesului economic. Ele sunt constituite din participarea tuturor sectoarelor economiei nationale, indiferent de forma de proprietate (de stat, privata, mixta, cooperatista), precum si de la populatie.

A doua faza a functiei de repartitie a finantelor publice este distribuirea fondurilor constituite. Aceasta se realizeaza tinand seama de nevoile sociale si economice, exprimate prin cereri de resurse financiare din partea organismelor abilitate si de disponibilitatile de astfel de resurse. Atat la proiectarea bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale, cat si in timpul derularii acestora, autoritatile competente actioneaza pentru echilibrarea cerere-oferta de resurse bugetare, avand in vedere prioritatile sociale si economice nationale.

Formarea si distribuirea fondurilor publice presupune fluxuri multiple, provenienta si dimensiunea fondurilor fiind in continua transformare, in functie atat de performantele economiei, cat si de politica adoptata de autoritatile competente in domeniul protectiei sociale, dezvoltarii unor sectoare economice, tinand, totodata, seama de influenta factorilor externi.

Functia de control a finantelor publice Functia de control a finantelor publice decurge din faptul ca fondurile care se constituie la bugetul de stat, la bugetele locale si la bugetul asigurarilor sociale apartin intregii societati. Finantele publice trebuie sa asigure resursele bugetare necesare satisfacerii nevoilor obstesti; sa dirijeze aceste resurse in functie de prioritatile societatii, prioritati care sunt stabilite de autoritatile competente; sa determine utilizarea resurselor financiare publice in conditii de maxima eficienta economica, sociala etc.; sa urmareasca armonizarea intereselor imediate ale societatii cu cele de perspectiva.

Datorita faptului ca finantele publice provin in cea mai mare parte din distribuirea valorii nou create la nivel national, a aparut necesitatea controlului riguros asupra formarii, distribuirii si utilizarii Produsului Intern Brut, concomitent cu pastrarea integritatii si buna gospodarire a patrimoniului public, precum si incasarea la timp si integrala a creantelor statului.

Prin exercitarea functiei de control a finantelor publice se impiedica irosirea avutului obstesc, efectuarea de cheltuieli care nu sunt in concordanta cu prevederile legale in vigoare, prejudiciul avutului public, in acelasi timp cu actiunile indreptate catre inlaturarea dezordinii si indisciplinei in gestionarea valorilor publice.

Organele abilitate sa exercite functia de control a finantelor publice au sarcina de a verifica integritatea avutului public, eficienta utilizarii finantelor publice, legalitatea si oportunitatea cheltuielilor institutiilor publice, respectarea obligatiilor contractuale, a celor fata de buget, fata de creditori etc.

Organele care sunt abilitate sa efectueze control financiar Parlamentul

Guvernul

Curtea de Conturi

organe ale Ministerului Finantelor Publice (Garda Financiara si Directia Generala a Controlului Financiar de Stat, Direcia General a Vmilor)

Directiile Generale ale Finantelor Publice din teritoriu

bancile si alte institutii bugetare care participa la executarea de casa a bugetului

controlul financiar intern din intreprinderi cu capital majoritar de stat si institutii publice

Sfera de control a finantelor publice la nivel national cuprinde activitatea economica, activitatea de educatie si cea cultural-stiintifica, ocrotirea medicala, protectia si asistenta sociala, ordinea publica si apararea nationala, promovarea relatiilor cu alte tari.

Pentru fiecare domeniu care face obiectul controlului finantelor publice sunt urmarite trei aspecte: indeplinirea corespunzatoare a sarcinilor specifice (de exmplu realizarile in productie, rezultatele in invatamant etc.); respectarea nivelului programat al efortului financiar al statului pentru sustinerea activitatii; aparitia efectelor utile pentru societate rezultate in urma desfasurarii activitatii respective, efecte care se pot exprima in bani. In cazul ultimelor doua aspecte, controlul efect-efort exercitat asupra activitatii economice este mijlocit de expresia baneasca, respectiv de asa numitul control prin leu. Acesta din urma are, insa, o sfera mai larga, cuprinzand, pe langa controlul financiar propriu-zis, si formarea preturilor, circulatia baneasca etc.

Controlul financiar urmareste conditiile in care se formeaza fondurile publice, modul de repartizare a acestora pe beneficiari, precum si eficienta utilizarii lor de catre institutiile publice si agentii economici cu capital de stat. El se realizeaza in faza de repartitie si analizeaza provenienta resurselor si destinatia acestora, nivelul finantelor publice, titlul cu care se mobilizeaza si cel cu care se repartizeaza fondurile, gradul de fiscalitate (totalul prelevarilor prin impozite si taxe raportat la Produsul Intern Brut ), gradul de redistribuire intre diferitele sectoare economico-sociale, zone geografice etc., modul de echilibrare intre resurse si destinatii, caile de acoperire a necesarului de resurse neacoperit.

Functia de control a finantelor publice este strans legata de functia de repartitie, dar are o sfera de aplicabilitate mai larga. Cele doua functii se interconditioneaza, respectiv functia de repartitie creeaza conditiile pentru exercitarea functiei de control, iar aceasta din urma genereaza alte domenii pentru functia de repartitie, statul foloseste mai multe cai de prelevare a veniturilor, putandu-se inlocui prelevarea nerambursabila la buget cu avansarea rambursabila, in functie de conditiile concrete in care se gaseste economia nationala in momentul respectiv.

Controlul financiar se exercita asupra activitatii productive desfasurate de societatile comerciale cu capital majoritar de stat, vizand toate elementele productiei (resursele, rezultetele) pana la incasarea contravalorii finite livrate in afara.

In faza schimbului, controlul financiar verifica realizarea in bani a marfurilor, valoarea de intrebuintare a acestora, costurile corelate cu pretul de livrare, viteza de circulatie a marfurilor produse, forta de munca implicata, stocurile de produse finite ce rezulta in urma desfasurarii procesului de productie-livrare.

In faza consumului, controlul se exercita asupra indicatorilor de performanta a procesului productiv, respectiv consumul de materii prime, materiale etc., gradul de valorificare a acestora, coeficientul de scoatere s.a.; rentabilitatea; cursul de revenire la export etc. Pentru institutiile publice din sfera nemateriala controlul financiar urmareste cheltuielile materiale in corelatie cu indicatorii specifici de realizare a activitatii proprii.

Rolul bugetului de stat se manifesta in activitatea economica, financiara, dar si in cea sociala:

Rolul bugetului public naional din punct de vedere financiar, asigura mobilizarea si distribuirea resurselor financiare ale statului, permitand acestuia sa-si indeplineasca sarcinile si functiunile;

din punct de vedere economic, bugetul de stat cuprinde o serie de instrumente si tehnici de interventie in activitatea economico-sociala, prin intermediul carora statul isi desfasoara politica de stimulare economica si de protectie sociala

Aplicarea de politici fiscale si bugetare implica utilizarea de instrumente adecvate in vederea realizarii obiectivelor politicii economice promovate de autoritati.

O cerinta fundamentala pentru aplicarea corecta si eficienta a unei politici economice (inclusiv in domeniul fiscal, bugetar etc.) este studierea in profunzime a mediului economic in care se aplica aceste politici, cunoasterea caracteristicilor si corelatiilor cauzale stabilite in cadrul activitatii economico-sociale, pentru a putea prevedea reactia economiei la diversi stimuli exogeni produsi de actiunea parghiilor utilizate de politicile economice, fiscale, bugetare, monetare etc.

Formularea si implementarea politicilor economice reprezinta un proces complex, in care unul dintre cele mai importante roluri il joaca structura institutionala a societatii, inclusiv reglementarile si procedurile de determinare si implementare a obiectivelor economice. Intr-o economie de piata, obiectivele la nivel national sunt stabilite in urma dezbaterilor pe scara larga, care implica participarea institutiilor cheie ale vietii societatii democratice, cum sunt Parlamentul si executivul, potrivit unor mecanisme statuate prin legile fundamentale ale tarii, ceea ce presupune aplicarea regulilor impuse de votul majoritar.

Guvernul sau organismele executive sunt organizate in diferite departamente sau ministere, in vederea aplicarii eficiente a programelor economico-sociale realizate in scopul atingerii obictivelor propuse, cum ar fi imbunatatirea invatamantului, educatiei, sanatatii, apararii nationale.Toate aceste programe au o trasatura comuna - necesitatea de finantare a cheltuielilor proprii.

Intr-o economie planificata, finantarea se realizeaza la nivel centralizat, dirijata cu scopul de indeplinire a planului, indiferent de cerintele reale ale dezvoltarii tarii.

Intr-o economie de piata, rolul Ministerului Finantelor Publice este preponderent pentru desfasurarea procesului de finantare a cheltuielilor publice, in conformitate cu politica fiscala si bugetara care se inscrie in politica economica globala a autoritatilor publice. Deoarece preturile sunt flexibile, este necesar sa se utilizeze metode si tehnici diferite pentru a determina nivelul corespunzator al cheltuielilor pentru fiecare departament in parte.

Intrebri i rspunsuri pentru fixarea cunotinelor

1. Care este cel mai agregat indicator macroeconomic:

a) indicele general al preurilor de consum

b) Produsul Intern Brut

c) soldul bugetului general consolidat

2. Ce reprezint noiunea de finane:

a) relaiile bneti dintre agenii economici, populaie i exterior

b) relaiile de formare a veniturilor n societate

c) relaiile de repartitie a Produsului Intern Brut i fac parte din baza economic a societii

3. Precizai care este scopul finanelor publice este:

a. satisfacerea nevoile generale ale populaiei

b. punerea la dispoziia autoritilor a sumelor de bani necesare pentru protecia social a populaiei

c. furniza fonduri agenilor economici i populaiei pentru a se dezvolta

4. Cum pot fi definite finanelor publice:

(a) Fonduri banesti la dispozitia statului

(b) Mijloace de interventie a statului in economie.

(c) Metode de gestionare a banului public.

(d) Act juridic prin care se preia la dispozitia statului o parte din PIB, in scopul realizarii functiilor si sarcinilor statului.

(e) Relatii sociale, de natura economica, care apar in procesul constituirii fondurilor publice

5. Comletai enunul: Relaiile financiare publice n sens restrns reprezint transferuri de resurse financiare fara echivalent si cu titlu .........................; astfel de relatie financiara este realizata prin intermediul bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale si fondurilor speciale

nerambursabil

6. Completai enunul: Relaiile financiare publice n sens larg cuprind, pe lng transferurile de resurse financiare fr echivalent i cu titlu nerambursabil i transferuri ........................... sau .......................... de resurse banesti, in schimbul unei contraprestatii de care pot beneficia toti participantii la fonduri sau numai unii dintre acestia (de exemplu fondurile de asigurari, fondul de somaj, fondul pentru pensia suplimentara)

obligatorii sau facultative

7. Care sunt formele pe care le mbrac transferurile de la agenii economici i populaie ctre autoritile publice prin care se constituie finanele publice

(a) impozite si taxe

(b) contributii pentru asigurari sociale

(c) varsaminte din profitul regiilor autonome, a institutiilor publice;

(d) venituri din valorificarea unor bunuri ale statului etc.;

(e) imprumuturi de stat primite de la persoane juridice si fizice;

(f) rambursari de credite acordate;

(g) donatii s.a

8. Principalele obiective ale funciei de control a finanelor publice sunt:

(a) asigure resursele bugetare necesare satisfacerii nevoilor obstesti;

(b) sa dirijeze aceste resurse in functie de prioritatile societatii, prioritati care sunt stabilite de autoritatile competente;

(c) sa determine utilizarea resurselor financiare publice in conditii de maxima eficienta economica, sociala etc.;

(d) sa urmareasca armonizarea intereselor imediate ale societatii cu cele de perspectiva

9. Domeniile vieii economico-sociale ale rii n care se desfoar controlul finanelor publice:

(a) activitatea economica,

(b) activitatea de educatie si cea cultural-stiintifica,

(c) ocrotirea medicala

(d) protectia si asistenta sociala

(e) ordinea publica si apararea nationala

(f) promovarea relatiilor cu alte tari.

10. Controlul exercitat de finanele publice are ca obiective:

(a) provenienta resurselor

(b) destinatia acestora

(c) nivelul finantelor publice

(d) titlul cu care se mobilizeaza si cel cu care se repartizeaza fondurile

(e) gradul de fiscalitate (totalul prelevarilor prin impozite si taxe raportat la Produsul Intern Brut )

(f) gradul de redistribuire intre diferitele sectoare economico-sociale, zone geografice etc.

(g) modul de echilibrare intre resurse si destinatii

(h) caile de acoperire a necesarului de resurse neacoperit.

Teme

1. Funciile finanelor publice n economiile moderne concureniale

2. Conceptul de finane publice i rolul acestora n economiile moderne

3. Servicii publice i servicii private prezentare comparativ

CAPITOLUL II

ORGANIZAREA SISTEMULUI FINANELOR PUBLICE

2.1. Rolul Statului n finanarea economiei

Noiunea de Stat a evoluat n cursul istoriei, de-a lungul timpului succedndu-se trei concepii despre Stat, fiecare corespunznd cte unuia din cele trei mari curente de gndire:

pentru economitii liberali - Statul arbitru

pentru marxiti - Statul partizan

pentru economitii keynesieni i neokeynesieni - Statul gestionar

Statul arbitruConceptul Statului arbitru corespunde unei autoriti publice care urmrete realizarea unui consens la nivelul societii. Fiind plasat peste interesele individuale, principalele sale sarcini se refer la realizarea cerinelor obinuite ale societii. Pentru gnditori ca Machiaveli i economitii clasici - Adam Smith, David Ricardo, Say i cei neoclasici - Walras, Friedman, Hayek, Statul trebuie s intervin numai n anumite domenii:

susinerea oferit de Stat n scopul facilitrii derulrii activitii economice particulare. n acest sens, Statul ofer sectorului privat un ansamblu de servicii colective indispensabile dezvoltrii iniiativei particulare, cum sunt: ordinea public, justiia, securitatea socil, creearea i meninerea n funciune a unor mainii, utilaje, echipamente de uz colectiv .a.

ajutorul Statului pentru a corecta rezultatele necorespunztoare ale activitii economice particulare. De exemplu, Statul urmrete i intervine pentru a restabilii condiiile de concuren intre agenii economici, luptnd, totodat, mpotriva monopolurilor. De asemenea, realizarea unei politici sociale finanat de un buget echilibrat i neinflaionist pentru a dimensiona veniturile n sensul funcionrii economiei de pia.

Pentru autorii cu gndire liberal, Statul, nu are existen proprie. Existena sa se limiteaz la singurele funciuni de protecie a persoanei individuale i a ntregii naiuni. De asemenea, n concepia acestora, Statul trebuie s fie un agent pasiv, neutru fa de sectorul privat; dac intervine, aciunea lui sufer - potrivit gnditorilor liberali - de un dublu aspect negativ:

o intervenie inoportun, deoarece mecanismul de pia este, prin natura relaiilor pe care le promoveaz, echilibrant i opional, asigurnd cea mai mare satisfacere a cerinelor fiecrui individ;

o intervenie ineficient, orice politic economicputnd numai s mreasc instabilitatea economic dac acioneaz contrar mecanismelor naturale.

Statul partizann teoria marxist, conceptul de Stat aparine suprastructurilor. El apare i i desfoar activitatea odat cu apariia capitalismului, constituie un susintor al acestuia i va trebui s-i diminueze treptat influena n societatea socialist.

Potrivit marxitilor, Statul a prezentat, din punct de vedere istoric,dou aspecte:

mai nti, capitalismul a determinat apariia i dezvoltarea Statului modern;

n a doua etap, Statul a fost acela care a susinut capitalismul, acionnd asupra salariului i asupra ansamblului condiiilor de munc, reglementnd disparitile sau contribuind la dezvoltarea profitului.

Sub forma sa din epoca modern, Statul este partizan, n sensul c i pierde calitatea de arbitru, de mediator neutru i se situeaz n mod deliberat n viitor, orientndu-i activitatea dup cum opteaz pentru meninerea strii economice prezente sau, dimpotriv, pentru transformarea acesteia. n acest sens, potrivit gnditorilor marxiti, Statul ndeplinete dou funciuni:

caut s pstreze relaiile sociale de producie i pentru aceasta vegheaz la meninerea ordinii sociale existente, intervenind pentru ca toate condiiile de reproducie s fie ndeplinite;

reprezint un sprijin efectiv pentru capital. Astfel, Statul susine societatea capitalist, ajutnd capitalul s-i depeasc contradiciile, n special pe cele generate de conflictele dintre clasele sociale. in plus, el intervine direct pentru a susine rata profitului n sectorul privat acest Stat partizan, care intervine n sistemul economic genereaz, ns la rdul lui, conflicte ntre diferii participani la viaa economic i social: capitaliti, salariai, bancheri, diverse grupuri de presiune, etc.

Statul gestionarStatul gestionar este o aprofundare a Statului arbitru. El asigur cu mai mult suplee securitatea intern i extern pe plan politic, concomitent cu securitatea economic i social. Atrgnd aproape jumtate din bogia nou creat de naiune pentru a o redistribui, Statul joac un rol providenial.

Astfel, Statul nu are numai drepturi politice ci i drepturi economice. Statul funcioneaz precum o companie de asigurri , care are ca sarcin eliminarea riscurilor ce amenin colectivitatea. Totodat, el gestioneaz o mare parte a economiei naionale i angajeaz politicile economice la nivel naional.

Curentul de gndire keynesist care a dezvoltat aceast concepie despre Stat, consider c acesta reprezint un agent economic autonom, care ndeplinete dou funciuni eseniale:

asigur echilibrul global al naiunii. Deoarece un mecanism spontan nu asigur un echilibru corespunztor al sistemului economic, Statul nu mai trebuie s fie numai un simplu arbitru, ci un veritabil agent care, prin interveniile sale, s-i exercite influena n sensul dezvoltrii ntregii economii: investiii publice, participarea la managementul societilor .a.

ndeplinete o misiune de meninere i perfecionare a sistemului economic. Statul a fost conceput ca responsabil de progresul social i ca acela care asigur accesul tuturor membrilor societii la bunstarea naiunii. Prin intermediul impozitelor i transferurilor sociale, Statul ofer fiecrui individ condiii corespunztoare de via. Ca ordonator al cheltuielilor necesare perenitii societii - cheltuieli cu protecia social, alocaii de omaj, etc.

Statul se plaseaz, de la bun nceput, deasupra tuturor agenilor economici din sistem. Astfel a aprut noiunea de economie public care definete domniul de intervenie propriu puterii publice din economie.

Definirea i descrierea cu precizie a funciilor Statului la un anumit moment reprezint o aciune dificil prin nsi natura acestuia, care face obiectul unor abordri foarte diferite.

n economiile contemporane, Statul are un triplu rol:

produce bunuri i servicii pe care sectorul privat nu poate din diverse motive, s la realizeze;

diminueaz inegalitile ce pot s apar n societate prin redistribuirea unei pri a bogiei nou create de naiune;

coordoneaz activitatea economic n sensul echilibrrii acesteia prin meninerea cererii globale la o dimensiune potrivit cu ajutorul unor politici economice adecvate.

Economistul american Musgrave a propus o clasificare pertinent i generalizat a funciunilor Statului:

funcia de afectare;

funcia de redistribuire;

funcia de stabilizare a conjuncturii.

Funcia de afectareFuncia de afectare reprezint intervenia Statului ca productor de bunuri i servicii, el asigurnd satisfacerea necesitilor publice i ajustrile necesare n afectarea resurselor ce se formeaz pe pia. Aceast aciune trebuie ndeplinit de autoritatea economic deoarece nici un agent privat nu ar accepta s o ndeplineasc, din cauza riscului economic i financiar prea mare ce decurge din realizarea i valorificare unor anumite produse i servicii la acele preuri i tarife acceptabile tuturor categoriilor sociale. n acest caz, ns, se pune problema - foarte dificil - a eficienei Statului ca agent economic productor de bunuri i servicii.

Funcia de redistribuirePrin nsi natura lor, liberalismul i economia de pia creaz inegalitate n societate. Cnd aceast inegalitate este excesiv, Statul trebuie s intervin pentru a o reduce, prin ndeplinirea funciunii sale de redistribuire. n acest scop, Statul acioneaz pe dou ci:

colecteaz, sub form de impozite, o parte din veniturile nou create pe plan naional;

redistribuie ceea ce a prelevat prin intermediul transferurilor cu caracter economic i social:

obiectivul general al transferurilor economice - concretizate, n cea mai mare parte , n subvenii adresate unor anumite sectoare economice i n aporturi de capital pentru realizarea unor investiii considerate prioritare la nivel naional - este de a sprijini situaia financiar a agenilor crora le sunt destinate, fie acetia publici sau privai;

transferurile sociale se realizeaz ca aciune de solidaritate naional. Prin astfel de transferuri se realizeaz o redistribuire a veniturilor pe vertical, respectiv de la cei cu venituri mai mari la cei cu venituri mai mici .a.

Funcia de stabilizare a conjuncturii economiceStatul i fixeaz ca obiectiv esenial stabilizarea conjuncturii economice, adic meninerea cererii globale la nivelul dorit. Aceast funcie relativ nou a Statului necesit mijloace adecvate, care sunt, n principal, politicile monetare, bugetare, industriale.

De o manier general:

ntr-o perioad caracterizat de o conjunctur nefavorabil, Statul injecteaz venituri n circuitul economic prin intermediul bugetului sau al unei politici monetare suple, n scopul susinerii cererii i relansrii economiei;

ntr-o perioad caracterizat de o conjunctur favorabil, Statul controleaz crearea bogiei - de exemplu limitnd nivelul creditului intern - pentru a frna expansiunea cererii globale. Economia, care adesea are tendina de a se ndeprta de starea sa de echilibru, este readus - sau reglementat - la aceast stare prin intervenia direct i/sau indirect a Statui.

La nivel naional, intele de stabilitate macroeconomic i cretere susinut implic necesitatea consolidrii fiscale, precum i disciplina n ceea ce privete cheltuielile publice, la toate nivelurile administrative, fie acestea publice sau private, centrale sau locale.

n prezent, autoritatea public din numeroase ri a promovat politici de liberalizare, privatizare, concesionare sau descentralizare a serviciilor publice, fie din proprie iniiativ, fie la ndemnul organismelor financiare internaionale.

Obiectivul global cel mai important urmrit de stat prin astfel de aciuni este eficientizarea economic, rolul preponderent ndeplinit de autoritile publice constnd n crearea mediului de afaceri capabil s faciliteze operaiunile derulate de sectorul privat. n acest sens, statul se strduiete s asigure firmelor infrastructura instituional, legislativ i operaional care s permit realizarea unor activiti profitabile, prin protejarea competitivitii pe toate pieele interne. Eecurile pieei, chiar dac adeseori sunt inevitabile, vor fi corectate prin programe special implementate n acest scop.

Sectorul privat are rolul de principal instrument al creterii economice ntr-un mediu caracterizat de concuren, mediu n care se dezvolt spiritul ntreprinztor al agentului economic, care se strduiete s scad costurile operaionale pentru a fi capabil s ofere pe pia preuri mai atractive.

Printr-o politic de liberalizare bine condus, consumatorii vor beneficia de reducerea preurilor, productorii de costurile mai sczute i de creterea produciei i a productivitii, pe ansamblu nregistrndu-se o mrire a output-ului macroeconomic.

De asemenea, este general acceptat c programele de liberalizare i privatizare implementate att n rile n curs de dezvoltare, ct i n rile n tranziie ctre o economie concurenial au nsemnat intrarea ntr-un proces - de multe ori ndelungat - de refacere i modernizare a economiei. Aceast nclinaie ctre privatizare este, cel mai adesea, nsoit de nencrederea n capacitatea sectorului public de a oferi populaiei servicii eficiente i eficace, la important i n corelaie cu cererea.

Practica a artat, ns, c nu toate serviciile publice pot fi privatizate, dar pentru o mai bun gestionare, acestea vor trebui s fie realizate de persoane publice situate ct mai aproape de consumatori i aceste persoane pot fi autoritile locale, n conformitate cu organizarea administrativ a statului.

Multe elemente care pledeaz n favoarea principiului potrivit cruia trebuie lsat piaa s furnizeze bunurile i serviciile. Intr-adevr, ntreprinderile sunt constrnse, pentru a supravieui, s furnizeze produsele i prestaiile pe care le cer consumatorii; de altfel, concurena ntre ntreprinderi ar trebuie s asigure eficiena produciei lor de bunuri i servicii.

Exist situaii n care statul nu poate lsa jocului liber al concurenei ntreaga responsabilitate a distribuirii resurselor. Este vorba de situaiile numite "eecul pieei", adic acelea n care pieele nu funcioneaz foarte bine. Aceste situaii pot fi legate de producia anumitor bunuri i servicii speciale i anume:

Situaii de "eec al pieei" bunurile i serviciile a cror producie face, n general, obiectul unui monopol, ca de exemplu distribuia electricitii, a gazelor, a apei i buna funcionare a acestor sectoare, dac monopolurile exist, pentru a se asigura de faptul c ntreprinderile particulare nu abuzeaz de poziia lor practicnd tarife ridicate n timp ce furnizeaz servicii mediocre, statul poate impune o reglementare, poate prelua el nsui producia;

bunurile i serviciile al cror pre este imposibil de evaluat, ca de exemplu aprarea sau poliia: partea ntreprinderilor particulare va fi foarte redus, dac nu chiar nexistent n aceste sectoare. Statul se poate angaja el nsui i constrnge ansamblul populaiei de a le finana prin impozit;

serviciile, ca de exemplu ridicarea deeurilor (gunoaielor) menajere, care sunt destinate s rezolve problemele de externalitate: ntr-adevr, dac aceste servicii ar fi ncredinate sectorului privat, muli oameni i-ar arunca gunoaiele n strad sau pe cmp pentru a nu fi nevoii s plteasc un tarif pentru serviciul pe care l presteaz o ntreprindere specializat. Statul poate s-i asume acest tip de servicii sau s cear ca ele s fie furnizate de sectorul privat; n orice caz, se obinuiete ca aceste servicii s fie finanate prin tarife i, numai n completarea cheltuielilor, dac este cazul, prin impozite sau alte prelevri obligatorii;

serviciile pe care populaia le consum, uneori, mai puin dect ar dori statul, n special educaia i sntatea, cci anumite persoane nu pot s-i permit s cheltuiasc mult n acest domeniu. Se ntmpl chiar ca prinii s ignore interesul pe care l prezint educaia i securitatea social pentru copiii lor. i aici, statul poate aciona asigurnd el nsui aceste servicii, finanndu-le din fonduri publice.

2.2. Reprezentarea economiei naionale la nivel macroeconomic. Conturile Naionale

Sistemul Conturilor Naionale realizeaz prezentarea simplificat, dar coerent, a realitii economice, n toat complexitatea acesteia. Este simplificat deoarece constituie un model redus al ansamblului activitii economice i coerent pentru c realizeaz o imagine fidel a globalizrii fluxurilor, fr s-l descrie pe fiecare dintre acestea.

Conturile naionale ale venitului i produsului intern (net sau brut) cuprind o situaie sintetic ce recapituleaz tranzaciile realizate ntre economia intern i exterior, situaie concretizat ntr-un cont al restului lumii.

Contabilitatea naional nregistreaz operaiunile nefinanciare, din punct de vedere al capitalului i al finanrii fa de restul lumii. In statisticile finanelor publice, operaiunile nefinanciare sunt prezentate sub forma veniturilor i cheltuielilor publice, iar operaiunile financiare sub forma mprumuturilor nete i a finanrii deficitului sau a utilizrii excedentului bugetului general consolidat.

Agenii economici sunt grupai n sectoare instituionale, potrivit funciunii lor principale:

Sectoare instituionale n cadrul Sistemului Conturilor Naionale societile i cvasi-societile nefinanciare

menajele (sau gspodriile populaiei, incluznd aici i pe ntreprinztorii individuali)

administraiile publice i administraiile private

instituiile financiare

restul lumii.

Activitatea economic a oricrei naiuni este compus dintr-un numr foarte mare de operaiuni diverse. Pentru a reui o reprezentare simpl i real a acestei activiti, conturile naionale realizeaz gruparea operaiunilor dup natura lor, repectiv operaiuni de producie, distribuie, consum, acumulare i finanare.

n reprezentarea statistic pe care o prezint Conturile Naionale exist o coresponden strns ntre sectoarele instituionale i funciunile economice care exprim activitatea economic realizat.

Prin gruparea n categorii de operaiuni omogene a tuturor tranzactiilor efectuate de sectoarele instituionale se obine o imagine succint, dar i clar n acelai timp, sub forma conturilor, ceea ce permite realizarea unei analize comparative a fluxurilor de venituri i cheltuieli (sau a fluxului de creane i datorii) ale fiecrui sector n cursul perioadei analizate. Prin aceasta, Sistemul Conturilor Naionale arat care sunt circuitele economice ce se stabilesc n procesele de producie, de repartiiea veniturilor sau de circulaie a mijloacelor de finanare.

Sector instituionalFuncia principalResursele principale

Societi i qvasi-societi nefinanciareProducia de bunuri i servicii comerciale nefinanciareVeniturile din vnzri

Instituii de creditFinanarea - respectiv colectarea, transformarea i repartiia - disponibilitilor financiareFondurile provenite din angajamentele financiare contractate.

Societi de asigurriAsigurarea, respectiv garantarea unei pli n cazul realizrii unui risc.Primele contractuale sau cotizaiile sociale voluntare.

Administraiile publiceProducerea de servicii necomerciale destinate colectivitii i efectuarea de operaiuni de redistribuire a venitului naional.Vrsminte obligatorii efectuate de sectoarele instituionale i primite direct sau undirect.

Administraiile privateProducerea de servicii necomerciale, n general fr scop lucrativ, a serviciilor comerciale destinate Gospodriilor populaiei.Contribuii benevole efectuate de Gospodriile populaiei sau cumprrile efectuate de acestea.

Gospodriile populaieiConsumul i, n calitate de ntreprinztori particulari, producerea de bunuri i servicii comerciale nefinanciare.Remuneraia factorilor de producie; transferuri efectuate de alte sectoare; venituri din vnzri.

Tabloul Economic de Ansamblu reunete sectoarele instituionale i, de asemenea, prezint relaiile economiei naionale cu exteriorul, prin intermediul contului numit "Restul lumii", care cuprinde toate operaiunile efectuate de rezideni n relaiile cu unitile nerezidente. Tabloul Economic de Ansamblu este un tablou de sintez, nsoit i completat de tablouri anex, care furnizeaz informaii mai detaliate despre domeniile cheie ale economiei naionale. Astfel, Tabloul Intrri-Ieiri prezint o analiz specific a procesului de producie la nivel naional, precum i ansamblul fluxurilor de bunuri i servicii care circul ntre agenii economici autohtoni i cei nerezideni.

De asemenea, Tabloul Operaiunilor Financiare detaliaz mecanismele financiare ale activitii economice i rolul pe care l joac intermediarii financiari.

Secvena conturilor pentru fiecare sector instituional Contul de producie

Prezint n resurse producia i n utilizare consumul intermediar, soldul rezultat fiind valoarea adugat brut, indicator ce msoar valoarea nou creat n cursul procesului de producie.

Contul de exploatare

Are n resurse valoarea adugat brut, la ce se adaug, dac este cazul, subveniile de exploatare.

Utilizrile reprezint o prim repartiie a veniturilor direct legat de procesul de producie, sub forma remuneraiilor vrsate salariailor i impozitele legate de producie.

Soldul acestui sub-cont este excedentul brut de exploatare, care reprezint venitul primar pe care agentul economic l obine din activitatea sa.

Contul de venit

Prezint n resurse excedentul brut de exploatare, la care se adaug transferurile pe care le primete de la alte uniti:

n cazul gospodriilor populaiei, aceste transferuri sunt constituite din salarii;

n cazul Statului, transferurile sunt impozitele;

n cazul unei bnci, aceste transferuri sunt, n principal, dobnzi sau dividende.

Soldul acestui sub-cont este venitul disponibil brut.

Contul de utilizare a venitului

Are ca resurs venitul disponibil, iar ca utilizare nregistreaz un singur flux, respectiv consumul final. Astfel, pentru a studia comportamentul Gospodriilor, se pune n eviden partea din venitul lor disponibil pe care o consacr cheltuielilor de consum final, soldul cu care se ncheie acest sub-cont fiind economia brut, indicator ce arat suma cu care a variat, n timpul exerciiului financiar considerat, patrimoniul unitilor instituionale pentru care s-a ntocmit contul.

Contul de capital

Resursa economie brut este utilizat n vederea modificrii patrimoniului, contul prezentnd modul n care eventualele transferuri de capital primite sau vrsate au fost utilizate pentru a finana acumularea de active nefinanciare (echipamente, stocuri, terenuri i active necorporale).

Soldul contului se numete capacitate de finanare, dac este pozitiv i, invers, dac este negativ, necesar de finanare. Capacitatea sau necesarul de finanare se traduc prin creterea sau diminuarea valorii nete a patrimoniului financiar.

Contul financiar

Contul financiar descrie diversele fluxuri monetare care afecteaz acest patrimoniu financiar, modificndu-i valoarea net i structura. Elementele patrimoniale se materializeaz n creante sau datorii, care modific situaia patrimonial existent. De exemplu, o ieire monetar se traduce printr-un flux net negativ de creane.

Soldul contului financiar, calculat ca diferena dintre fluxurile nete de creane i fluxurile nete de datorii se numete soldul creanelor i datoriilor.

Logica elaborrii conturilor naionale presupune:

coerena stabilit la nivelul operaiunilor cu bunuri i servicii, care furnizeaz, pentru conturile pe ansamblul sectoarelor instituionale, informaiile necesare pentru completarea contului de producie i a elementelor din conturile de utilizare a venitului i a contului de capital;

un alt nivel de coeren se stabilete pentru operaiunile de repartiie, n situaia analizei funcionrii acestora fiind implicate concomitent cel puin dou sectoare.

Tabloul Economic de Ansamblu se situeaz n centrul informaiilor furnizate de Contabilitatea Naional, principalul su obiectiv fiind s reuneasc ntr-o form sintetic toate fluxurile economice care fac obiectul Conturilor Naionale, ceea ce ofer posibilitatea de a gsi n acelai tablou descrierea comportamentului economic al fiecrui sector instituional i relaiile dintre aceste sectoare - ntre ele i cu restul lumii - prin intermediul circuitelor economice, care se refer la circulaia produselor, repartiia veniturilor, fluxurile financiare.

Ca importan, cel dinti tip de analiz ce poate fi ntreprins pe baza Conturilor Naionale se refer la fluxurile i circuitele economice pe care acestea le parcurg. Astfel, o simpl lectur a poziiei "impozite curente pe venit i patrimoniu" arat c aceste impozite sunt, n totalitate, resurse ale sectorului instituional "Administraia public" i au fost suportate de toate celelalte sectoare.

Sectorul administraiilor publice desemneaz, att n sistemul conturilor naionale referitoare la venit i produs intern, ct i n statisticile administraiilor publice, totalitatea unitilor care exercit funciuni ale puterii publice, respectiv acele entiti instituionale care execut aciunile iniiate de puterile publice, viznd prestaiile de servicii n cea mai mare parte necomerciale i transferul venitului, ambele finanate, n principal, prin prelevri obligatorii din alte sectoare economice.

In cadrul Contabilitii Naionale, administraia este definit ca organismul ce produce bunuri i servicii necomerciale, respectiv furnizate gratuit sau la un pre mai mic dect costul lor de producere. Pentru a delimita cmpul de aciune al interveniei autoritilor publice, se pot defini dou criterii de clasificare:

mai nti, urmnd logica economic, se pot distinge activitile comerciale de cele necomerciale. Producerea acestora din urm genereaz un cost monetar, dar cel care beneficiaz de ele nu le suport - n sensul de plat - direct sau integral. Astfel de bunuri i servicii sunt puse la dispoziia populaiei de ctre o administraie - public sau privat - care dispune de finanare, n general de tip fiscal;

n al doilea rnd, se face distincia instituional ntre sectorul public i cel privat. Este considerat public orice organism) ce depinde de oricare dintre ealoanele reprezentrii naionale.

In sistemul Conturilor Naionale ntocmit n Romnia de Comisia Naional pentru Statistic, construit pe structura sistemelor instituionale, administraia public, definit n categoria conturilor naionale nefinanciare, cuprinde unitile instituionale a cror funcie principal este de a produce servicii nedestinate pieei pentru colectivitate i de a efectua operaii de redistribuire a veniturilor publice. Resursele lor provin din prelevri sau vrsminte obligatorii efectuate de uniti aparinnd altor sectoare economice).

Sectorul administraiilor publice cuprinde administraia central, subdiviziunile politice ale federaiei n statele de tip federal, administraiile locale la toate nivelurile. In cadrul acestui sector nu sunt cuprinse ntreprinderile publice nefinanciare, al cror capital este deinut sau controlat de Stat, fie c sunt organizate ca societi de capital sau c ofer unui public larg bunuri i servicii cu caracter public. In categoria acestor instituii publice se regsesc, de exemplu, companiile aeriene i cele ale cilor ferate aparinnd Statului, serviciile de utiliti publice etc.

Trebuie precizat c, n statistica finanelor publice nu sunt cuprinse operaiunile bancare i monetare ale Statului, ca parte a operaiunilor administraiei publice, dar ele figureaz n conturile naionale ale venitului i produsului intern. Disocierea acestor operaiuni este necesar pentru a face distincia dintre politica bugetar i cea monetar i realizarea concordanei dintre statisticile monetare i financiare, pe de o parte i statisticile finanelor publice, pe de alt parte.

Operaiunile administraiei publice cu restul lumii sunt reprezentate att n statisticile finanelor publice, ct i n balana de pli, ambele sisteme msurnd, n general, fluxurile (variaia dintre intrrile i ieirile de fonduri), mai curnd dect variaia stocurilor, respectiv valoarea rmas la sfritul perioadei considerate.

Operaiunile economice - ce descriu realizarea, utilizarea i repartizarea bunurilor i serviciilor la nivel naional - dau natere la trasferuri de instrumente financiare. Astfel, n contrapartida livrrii unui produs apare un transfer de natur monetar, eventual recunoaterea unei datorii, sub forma unei cambii. De asemenea, tot sub forma unui transfer monetar sunt realizate, n general, stingerea drepturilor ce decurg din unele operaiuni de repartiie - cum ar fi salariile, dobnzile, impozitele etc. Aceste fenomene economice stau la baza logicii contabile n dubl partid, potrivit creia se nregistreaz, pe de o parte, fluxul corespunztor operaiunii reale i, pe de alt parte, contrapartida financiar a respectivelor operaiuni.

Utilizarea noiunilor de crean sau de datorie subliniaz un alt aspect al operaiunilor financiare, respectiv acela potrivit cruia acestea reprezint posibilitatea prin care unitile aflate n deficit pot s-i procure de la alte uniti - care nregistreaz excedent - mijloacele monetare necesare acoperirii trezoreriei lor negative.

Administraia public, pe lng ndeplinirea funciei de productor i distribuitor de produse i servicii necomerciale destinate colectivitii (bunuri i servicii publice), deine un rol financiar de prim importan, n primul rnd prin intermediul trezoreriei statului, n cadrul creia de deruleaz toate operaiunile de trezorerie a sistemului bugetar i care ndeplinete, totodat, activiti de tip bancar, inclusiv de creaie monetar.

Contabilitatea Naional, care realizeaz nregistrarea statistic a fluxurilor financiare la nivel macroeconomic n aa numitele operaiuni financiare, a adoptat pentru clasificarea acestora criterii ce deriv din natura instrumentelor financiare ce au constituit suportul pentru fiecare flux. De aceea, nomenclatorul operaiunilor financiare ce se regsete n Contabilitatea Naional reprezint, n fapt, nomenclatorul instrumentelor financiare utilizate n ara respectiv, n perioada pentru care s-au ntocmit conturile macroeconomice.

2.3. Organizarea finanelor publice la nivelul administraiilor publice central i locale n Romnia

Necesitatile populatiei se pot grupa in doua mari categorii, respectiv in necesitati individuale si necesitati colective, cu caracter social, care se refera la apararea tarii, la ordinea publica, echilibrul ecologic, utilitati publice, educatie, cultura, ocrotire medicala pentru anumite categorii sociale cum sunt batranii, handicapatii etc.

Finantele publice au un rol deosebit de important si, in acelasi timp, activ, atat in satisfacerea nevoilor populatiei, cat si pentru realizarea obiectivelor economice propuse prin programele guvernamentale. Acestea reprezinta obiective de interes national, care pot fi infaptuite pe termen mediu sau lung si cu eforturi financiare considerabile.

In acest sens, din fondurile publice autoritatile competente aloca fonduri pentru:

Destinaia fondurilor publice desfasurarea actiunilor cu caracter social, respectiv pentru educatie si invatamant, in domeniul sanitar, pentru odihna si tratament, cultura s.a.;

realizarea actiunilor economice in diverse sectoare, cum ar fi: infrastructura feroviara si rutiera, senalul navigabil si aeroporturile, posta, telefon, telegraf, energia, irigatiile, exploatarea forestiera etc.;

ordinea interna, apararea tarii si sustinerea relatiilor externe, in scopul acoperirii necesitatilor de finantare a fortelor armate, a functionarii Presedintiei, Guvernului, administratiei publice centrale si locale, a institutiilor care mentin ordinea publica si care indeplinesc relatiile diplomatice ale tarii;

pregatirea profesionala a fortei de munca, astfel incat sa corespunda exigentelor impuse de conditiile tehnologice noi;

asigurarea si consolidarea democratiei, urmarindu-se respectarea drepturilor minoritatilor, stabilirea si indeplinirea acordurilor bi si multilaterale, integrarea europeana;

protejarea mediului inconjurator si desfasurarea de actiuni sustinute in vederea imbunatatirilor conditiilor de mediu.

Fiecare etapa istorica are prioritatile sale specifice, in functie de situatia concreta in care se afla viata economico-sociala. Astfel, daca s-a constatat o subdimensionare a resurselor finantelor publice, aceasta s-a reflectat in neasigurarea cu forta de munca calificata, in sustinerea necorespunzatoare a activitatilor economice, in calitatea productiei.

Fiecare tara intretine legaturi economice , politice, culturale etc. cu celelalte tari aflate in zona sa geografica sau la nivel mondial. Aceste legaturi sunt mai mult sau mai putin intense, in functie de interesele respectivelor tari si de asemanarile dintre sistemele pe care acestea le-au adoptat in plan economic, politic etc.

Sistemul economic este unul dintre cele mai importante, de rezultatele economice depinzand in cea mai mare masura atat calitatea vietii populatiei, cat si pozitia tarii in plan international.

Sistemul economic adoptat la nivel national trebuie sa tina seama de conditiile concrete din fiecare etapa istorica. El va trebui sa dispuna de o relativa stabilitate, respectiv reglarea activitatii economice se va realiza fie prin mijlocirea pietei concurentiale, fie prin intermediul planului de stat, cu caracter preponderent imperativ. In tarile cu economie planificata, instrumentul de baza al conducerii economiei nationale este planul directiva, in timp ce in tarile cu economie de piata, rolul hotarator in reglarea (autoreglarea) proceselor economice il are piata concurentiala.

Mecanismul economic este o modalitate de functionare a sistemului economic si a componentelor sale; el este format din totalitatea principiilor, corelatiilor, formelor, metodelor, instrumentelor si parghiilor economice, reglementate legal, pe baza carora si prin care agentii economici realizeaza, regleaza si perfectioneaza propria lor activitate, tinand seama de principiul rationalitatii economice. Practic, mecanismul economic este alcatuit dintr-o serie de subsisteme de functionare si reglare, cum sunt, de pilda, mecanismul preturilor, mecanismul formarii veniturilor, mecanismele bugetare, mecanismele bursiere etc. Mecanismul economic caracterizat prin raporturile libere intre agentii economici este denumit mecanism al economiei de piata, iar cel bazat pe raporturi de comanda mecanism al economiei planificate.

In vederea stabilirii echilibrului general economic intr-o economie de piata, se folosesc numeroase mijloace, instrumente, institutii caracteristice piatei concurentiale care joaca un rol hotarator in reglarea, respectiv autoreglarea, proceselor economice. In tarile cu economie de piata, si cu atat mai mult in tarile aflate in tranzitie catre o economie de piata, rolul statului actioneaza pe de o parte ca autoritate publica si, pe de alta parte, ca producator si consumator de bunuri si servicii, organizator si finantator al asigurarilor si protectiei sociale, bancher si contractant de imprumuturi, asigurator sau asigurat.

In domeniul financiar, mecanismul adoptat intr-o economie de piata cuprinde numeroase elemente, prin intermediul carora se produc efecte semnificative in domeniul financiar, dar si in domenii ce tin de economia reala, sectoarele monetar, valutar etc. Cele mai importante elemente ale mecanismului financiar sunt:

Principalele elemente ale mecanismului financiar sistemul fondurilor de resurse financiare;

parghiile financiare utilizate de stat pentru a influenta activitatea economica;

metodele utilizate in managementul financiar;

cadrul institutional, respectiv institutiile si organizatiile financiare;

cadrul juridic, alcatuit din legi, decrete, hotarari si alte reglementari cu caracter normativ in domeniul financiar.

Statul are un rol hotarator in repartizarea venitului national (a valorii nou create) prin prelevarea unei cote din acesta la fondurile de resurse financiare publice. De asemenea, statul influenteaza major activitatea economica prin instrumente economico-financiare, cum sunt: impozitele si taxele, transferurile si subventiile, creditul, dobanda, preturile, cursul de schimb etc.

Activitatea financiara dintr-o tara democratica este gestionata de instituii publice ntre acre sunt diverse grade de subordonare, astfel:

Organele puterii reprezentativeOrganele puterii reprezentative, in frunte cu Parlamentul, ca autoritate legislativa suprema; el dezbate si aproba programul de dezvoltare economica a tarii si, coroborat cu acesta, bugetul public national (bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat si contul general anual de executie a bugetului). De asemenea, el aproba sistemul de impozitare, legea de functionare a sistemului bancar, a Ministerului Finantelor Publice si a celorlalte ministere, legea asigurarilor sociale, legea asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila, legea de functionare a Curtii de Conturi etc.

consiliile judetene si al municipiului Bucuresti;

consiliile comunale, orasenesti, municipale si ale setoarelor municipiului Bucuresti.Parlamentul si consiliile judetene, municipale, orasenesti si comunale au in subordine organele administratiei de stat, centrale si locale: Guvernul, ministerele, prefecturile si primariile etc.

Organele specializate ale puterii executive Guvernul, ca organ executiv suprem, analizeaza , avizeaza si inainteaza spre aprobare Parlamentului, proiectul bugetului public national, contul general anual de executie; exercita functia de conducere si control a activitatii economico - financiare;

Ministerul Finantelor Publice:

elaboreaza proiectul bugetului public national;

initiaza proiecte de acte normative in domeniul financiar: contabilitate, fiscalitate, acoperirea deficitului etc.

fundamenteaza si urmareste in executie echilibrul financiar, monetar, valutar;

asigura incasarea veniturilor bugetului public national, efectuand operatiunile de trezorerie (imprumuturile guvernamentale si rambursarea acestora);

actioneaza in vederea crearii si mentinerii pietei concurentiale si supravegheaza evolutia preturilor si tarifelor in economie;

exercita controlul si supravegherea financiara a organelor si institutiilor de stat, regiilor autonome si societatilor comerciale cu capital de stat;

coordoneaza Garda Financiara;

gestioneaza participatiile statului in societatile comerciale etc.

Banca Nationala a Romaniei, ca banca centrala a tarii, elaboreaza si conduce politica monetara, de credit, valutara si de plati;

bancile comerciale, CEC-ul, Eximbanc, societatile de asigurari, efectueaza operatiuni specifice financiare;

ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale indeplinesc functiuni financiare, precum elaborarea bugetelor de venituri si cheltuieli pentru ele si organismele subordonate, repartizarea creditelor publice, controlul financiar etc.;

regiile autonome si societatile comerciale cu capital majoritar de stat.

Intrebri i rspunsuri pentru fixarea cunotinelor

1. Care sunt principalele instrumente financiare i monetare utilizate de stat pentru influenarea activitii economice ntr-o economie de pia sunt:

a) impozitele i taxele

b) trasferurile i subveniile

c) creditul i dobnda

d) preurile

e) cursul de schimb al monedei nationale etc.

Teme

4. Evoluia privind concepiile referitoare la rolul Statului n economie

5. Funciile ndeplinite de Stat n economiile moderne

6. Politica liberal de neintervenie n funcionarea pieei i situaii n care Statul trebuie s intervin pentru a regle mecanismele pieei

7. Organizarea instituional i relaiile dintre sectoarele economiei nationale descrise prin sistemul statistic al Conturilor Naionale

8. Cadrul instituional al finanelor publice din ara noastr

CAPITOLUL III

CHELTUIELILE N SISTEMUL FINANELOR PUBLICE

3.1. Cheltuielile publice i cheltuielile bugetare

Rolul cel mai important al autoritatilor publice intr-un stat democratic modern este de a actiona in vederea asigurarii unui trai decent populatiei.

Cheltuielile publice, efectuate din fondurile bugetului public national, fondurilor extrabugetare sau fondurile institutiilor si intreprinderilor publice, prin intermediul unor programe economice si sociale adecvate, reprezinta un important sistem de parghii in vederea indeplinirii acestui rol. Ele constituie o parte insemnata a valorii nou create in tara (ceea ce se exprima prin PIB), cu titlul de consum definitiv cand se adreseaza populatiei in scopul de a o proteja sau cu titlu de avans cand se efectueaza pentru finantarea investitiilor.

Caracteristicile cheltuielilor publice sunt in stransa corelatie cu stadiul de dezvoltare a economiei nationale si cu nivelul de democratizare a tarii. Ele cuprind trei mari categorii:

Categorii de cheltuieli publice cheltuielile publice realizate din fondurile bugetare si extrabugetare;

cheltuielile publice efectuate din bugetele proprii ale institutiilor sau intreprinderilor publice;

cheltuielile organismelor internationale din resurse publice prelevate de la membrii acestora.

Cheltuielile bugetare au o sfera mai mica decat a celor publice, ele reprezentand numai cheltuielile efectuate de stat din bugetul de stat, bugetele locale si bugetul asigurarilor sociale de stat.

Cheltuielile bugetare trebuie sa respecte anumite reguli, potrivit legislatiei in vigoare:

realizarea lor se face numai daca sunt prevazute in proiectul de buget aprobat de Parlament pentru anul in curs;

sumele alocate prin proiectul de buget si cheltuite nu sunt rambursabile;

prin organismele abilitate (Ministerul Finanelor Publice, Curtea de Conturi) se realizeaza un control preventiv si ulterior asupra alocarii si utilizarii fondurilor bugetare.

3.2. Clasificarea cheltuielilor bugetare i factorii care influeneaz evoluia acestora

3.2.1. Clasificarea cheltuielilor publice

Pentru a analiza daca parghia financiara pe care o reprezinta cheltuielile publice isi indeplineste rolul in societate, ele sunt privite din mai multe puncte de vedere, care corespund unor criterii de clasificare:

Criterii de clasificare clasificarea administrativa tine seama de institutiile (ministere, unitati teritoriale etc.) prin intermediul carora se efectueaza cheltuielile publice. Exista incovenientul ca la orice modificare a structurii institutionale, informatiile devin incompatibile ca serii de date.

clasificarea economica imparte cheltuielile publice in doua categorii:

cheltuielile curente (de functionare), care reprezinta un consum definitiv de PIB si se reinnoiesc anual. Ele cuprind:

cheltuielile privind serviciile publice sau administrative (remunerarea acestora);

cheltuielile de transfer, care pot avea caracter economic (subventii acordate agentilor economici pentru stimularea productiei, pentru export, restructurare etc.) sau caracter social (burse, pensii, ajutoare, alocatii sociale etc).

cheltuielile de capital, realizate in scopul investitiilor publice.

O alta varianta a clasificarii economice cuprinde:

cheltuielile pentru salarii si alte drepturi banesti de personal;

cheltuielile materiale;

cheltuielile de transfer;

cheltuielile de investitii.

clasificarea financiara, in functie de modul in care cheltuielile publice afecteaza resursele financiare ale statului:

cheltuielile definitive (de investitii si de functionare), care constituie majoritatea;

cheltuielile temporare sau operatiuni de trezorerie (finantarea rambursarii imprumuturilor, avansuri in contul unor furnituri, servicii etc.);

cheltuielile virtuale sau posibile, cum sunt garantiile acordate de stat pentru imprumuturi.

Dupa forma de manifestare, cheltuielile publice pot fi:

cu sau fara contraprestatie;

definitive sau provizorii;

speciale sau globale etc.

clasificarea dupa rolul cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale:

cheltuielile reale (negative) sunt cheltuielile cu intretinerea aparatului de stat, plata anuitatilor, dobanzilor si comisioanelor la imprumuturile de stat, intretinerea si dotarea armatei etc. Acestea reprezinta un consum definitiv de PIB;

cheltuielile economice (pozitive) cuprind investitiile pentru dezvoltarea infrastructurii, crearea de noi intreprinderi etc. Acestea reprezinta o avansare a PIB.

clasificarea pe care o utilizeaza institutiile specializate, cum sunt ONU, CEE, se realizeaza pe baza criteriilor functional si economic.

Clasificarea ONU a cheltuielilor publice pe baza criteriului functional

Total cheltuieli publice

- servicii publice generale

- aparatul administrativ economic si financiar

- institutii de ordine publica si