Finante publiceFinanţele reprezintă ştiinţa constituirii şi administrării mijloacelor băneşti

la dispoziţia unui agent economic pentru icircndeplinirea obiectului său de activitate a funcţiilor şi sarcinilor sale

Relaţiile financiare sunt relaţii băneşti de repartiţie a produsului global sau a componentelor sale relaţii reprezentacircnd transferuri monetare icircn dublu sens icircntre buget şi firme sau icircntre firme

Caracteristicile relaţiilor financiare sunt

a) Relaţiile financiare sunt parte a relaţiilor economiceb) Relaţiile financiare au loc organizat adică pe bază legală şi de regulă

cu caracter de continuitatec) Relaţiile financiare au efecte cu caracter definitivd) Relaţiile financiare presupun icircn principiu transferuri băneşti fără

contraprestaţie directă şi imediată şi fără titlu rambursabil

Relaţiile financiare pot fi publice sau private după cum statul apare icircn cadrul lor ca autoritate publică sau nu De pildă o societate comercială cu capital de stat este parte icircntr-un credit comercial şi icircntr-un contract de asigurare Relaţiile financiare născute icircn acest caz fac obiectul finanţelor private icircntrucacirct statul apare aici ca un agent economic oarecare Icircn acelaşi mod sunt tratate şi relaţiile financiare ce apar icircn legătură cu proprietatea publică a statului şi cu proprietatea sa privată

Componenta publică a finanţelor are icircn vedere

a) procurarea resurselor necesare statului şi utilizarea lor conform nevoilor acestuia icircn calitatea sa de autoritate publică

b) folosirea procesului de procurare şi utilizare a resurselor ca un mijloc (pacircrghie) de influenţare a desfăşurării ansamblului activităţii economico-sociale

Finanţele publice sunt definite icircn legătură cu existenţa statului şi a instituţiilor sale centrale şi locale adică icircn legătură cu existenţa şi funcţionarea instituţiilor de drept public Angajamentele financiare apar sub forma resurselor care generează creanţe (drepturi de icircncasare) sau sub forma cheltuielilor care pot genera obligaţii (datorii care trebuie plătite) Constituirea şi administrarea mijloacelor băneşti publice sunt obiect al dreptului constituţional şi al dreptului administrativ

Legea stabileşte

bull caracterul obligatoriu al resurselor şi cheltuielilor

bull caracterul nerambursabil al constituirii resurselor

bull că vărsămintele pentru constituirea resurselor nu sunt de tip contraprestaţie directă şi imediată

bull metodologia derulării relaţiilor icircntre buget şi particulari icircntre entităţi publice sau icircntre acestea şi cele private

bull atribuţiile şi obligaţiile celor ce macircnuiesc bani publici

bull caracterul de patrimoniu public al fondurilor constituite conform acestor relaţii

bull obligativitatea gestiunii unor astfel de fonduri de către administraţia de stat (centrală şi locală)

bull metodologia gestiunii fondurilor publice

Finanţele publice icircndeplinesc trei funcţii principale şi anume funcţia de alocare (fiscală) funcţia de stabilizare (extrafiscală) şi funcţia de redistribuire (socială)

A Funcţia de alocare numită şi funcţie fiscală sau funcţie de repartiţie are ca obiect formarea şi mişcarea fluxurilor financiare adică formarea veniturilor bugetului de stat şi utilizarea lor respectiv efectuarea cheltuielilor prevăzute icircn acesta

B Funcţia de stabilizare numită şi funcţie extrafiscală are ca obiect utilizarea resurselor financiare ale statului pentru favorizarea creşterii economice şi atenuarea dezechilibrelor economice Ea presupune intervenţia statului icircn activitatea socială icircn general icircn cea economică icircn particular Prin această funcţie se urmăreşte icircncasarea ritmică şi icircn cuantum a veniturilor statului cheltuirea acestora potrivit legii eradicarea (mai realist diminuarea şi limitarea) evaziunii fiscale evitarea deturnării Icircn realizarea acestei funcţii sunt avute icircn vedere mijloace operaţiuni şi procedee precum disciplina financiară legalitatea oportunitatea şi caracterul economicos al fluxurilor

C Funcţia de redistribuire numită şi funcţie socială are ca obiect transferul de putere de cumpărare icircntre diferite domenii ale activităţii economico-sociale sau icircntre diferite categorii socio-profesionale Această funcţie are un pronunţat caracter de redistribuire icircntrucacirct cel puţin icircntr-o primă fază resursele statului se formează pe baza veniturilor primare adică a veniturilor obţinute de factorii de producţie pe seama contribuţiei lor la rezultatele activităţii economice producerea de bunuri materiale servicii şi informaţii inclusiv cele de natură social-culturală cum sunt educaţia sănătatea asigurările sociale etc Pe seama acestor venituri statul icircntreprinde activităţi de susţinere fie cu character general (pregătirea şcolară obligatorie asistenţa categoriilor sau persoanelor defavorizate apărarea etc) fie cu caracter punctual (icircncurajarea unui anumit gen de activitate susţinerea unor zone defavorizate etc)

Relaţiile de credit sunt relaţii băneşti de repartiţie a produsului global sau a componentelor sale relaţii reprezentacircnd mobilizarea unor disponibilităţi băneşti icircn vederea acoperirii unor nevoi temporare

Caracteristicile relaţiilor de credit sunt

a) Au caracter rambursabil adică transferul bănesc este temporar

Partea agentul către care este direcţionat transferul numit debitor poate utiliza mijloacele numai un timp dat după care trebuie să le returneze celui de la care şi le-a procurat Partea agentul dinspre care este direcţionat transferul numit creditor este proprietarul de fapt şi de drept al respectivelor mijloace

b) Sunt purtătoare de dobacircndă adică serviciul constacircnd icircn a dispune temporar de mijloacele băneşti ce fac obiectul relaţiilor de credit este remunerat Dobacircnda apare ca o remunerare a celui ce dă cu icircmprumut reprezintă o cheltuială pentru cel ce ia cu icircmprumut şi este considerată de aceea ca un cost al capitalului bănesc Pentru necesităţi de ordin practic dar şi pentru surplusul de expresivitate acest cost se exprimă de regulă sub formă procentuală De asemenea tot ca regulă există uzanţa ca icircn lipsa unei alte precizări durata de referinţă a acestui cost să fie considerată anul (365 de zile)

Se poate formula astfel pentru activitatea financiară o regulă de aur Produsul generat de uzul unor resurse financiare neproprii (luate cu icircmprumut) trebuie să fie mai mare decacirct costul acestora

Criteriile de clasificare a creditelor sunt definite de unele caracteristici ale relaţiilor de credit

- Icircn raport cu durata relaţiilor de credit creditele se clasifică icircn trei categorii pe termen scurt pe termen mediu pe termen lung Duratele de timp ce identifică aceste termene sunt diferenţiate icircn funcţie de alte caracteristici ale respectivelor relaţii Astfel icircn cazul creditului bancar pentru nevoi curente termenul scurt este identificat prin durate de la 1 la 90 de zile termenul mediu prin durate icircntre 90 şi 365 de zile iar termenul lung prin durate de peste 1 an Icircn cazul creditului de investiţii icircnsă duratele sunt pacircnă la 1 an pentru termenul scurt icircntre 1 şi 3-5 ani pentru termenul mediu şi peste 5 ani pentru termenul lung Această variabilitate a duratei apare icircn mod specific şi la alte categorii de credite

- Icircn raport cu calitatea partenerilor ce intră icircn relaţii de credit creditele se clasifică icircn trei mari categorii1048792 credit bancar icircn care creditor este o instituţie bancară iar condiţiile de creditare le fixează creditorul negocierea lor fiind o excepţie1048792 credit public icircn care debitor este statul care de regulă fixează condiţiile de creditare1048792 credit comercial acordat icircntre partenerii de afaceri icircn care condiţiile de creditare le propune creditorul şi de regulă sunt negociate icircntre părţi un agent economic poate acorda credit comercial icircn dubla sa calitate1048792 icircn calitate de furnizor icircn care caz el icircşi generează o creanţă adică o sumă de bani pe care o va icircncasa ulterior de la clientul său1048792 icircn calitate de client icircn care caz se generează de asemenea o creanţă reprezentacircnd de data aceasta un avans pe care el l-a acordat unuia din furnizori de la care aşteaptă un flux material viitor (un lot de piese de schimb o partidă de mărfuri o livrare de materii prime etc)

Relaţii de asigurari şi reasigurări

Relaţiile de asigurări reprezintă ansamblul relaţiilor economico-financiare ce se stabilesc icircntre asiguraţi şi asigurători Asiguratul este persoana fizică sau juridică care icircn schimbul primei de asigurare icircşi asigură bunurile sau se asigură icircmpotriva unor evenimente

Asigurătorul este persoana juridică (societatea de asigurare) care preia riscurile asiguraţilor iar icircn cazul producerii acestora acoperă pagubele produse sau achită sumele asigurate Prin contractul de asigurare asiguratul se obligă să plătească o primă societăţii de asigurare iar icircn cazul producerii riscului asigurat

aceasta se obligă să achite asiguratului sau unei terţe personae denumită beneficiar o despăgubire sau suma asigurată

Funcţiiile icircndeplinite de relaţiile de asigurare sunt

diams funcţia de repartiţie cu cele două componente ale sale

1048792 de formare a fondului de asigurare pe baza primelor

1048792 de utilizare a acestuia pentru achitarea despăgubirilor sau a sumelor asigurate

diams funcţia de control care urmăreşte modul de constituire şi de repartizare a fondului de asigurare

diams funcţia de compensare a pagubelor prezintă interes pentru asigurat icircntrucacirct conferă siguranţă cu privire la protecţia vieţii şi a bunurilor iar pentru economia naţională asigurarea contribuie prin despăgubirile acordate la refacerea condiţiilor pentru desfăşurarea activităţii productive

diams funcţia de prevenire a producerii pagubelor se manifestă prin finanţarea activităţilor de prevenire a riscurilor de la fondul de asigurare

diams funcţia financiară este rezultat al tuturor fluxurilor financiare care se formează icircn cazul relaţiilor de asigurări şi anume

1048792 de plată a primelor de asigurare

1048792 de plată a despăgubirilor

1048792 de economisire icircn cazul asigurărilor de viaţă

1048792 de creditare datorită diferenţelor dintre icircncasări şi plăţi

Finanţe publice ndash Finanţe private asemănări şi deosebiri

Icircntre cele două componente ale sistemului financiar se stabilesc următoarle deosebiri şi asemănări

deg Finanţele publice sunt indisolubil legate de existenţa statului iar finanţele private sunt generate de existenţa icircntreprinderii ca celulă economică producătoare de profit

deg Astfel finanţle publice se manifestă la nivel macroeconomic pe cacircnd sfera de manifestare a finanţelor private este de nivel microeconomic

deg Scopul principal urmărit de finanţele publice constă icircn satisfacerea nevoilor publice prin intermediul utilităţilor publice iar icircn situaţia finanaţelor private se urmăreşte gestionarea fondurilor icircntreprinderii icircn vederea obţinerii profitului

deg Finanţele publice se supun dreptului public finanţele private sunt generate de dreptul comercial

deg La nivel macroeconomic bugetul de stat se stabileşte prin fundamentarea mai icircntacirci a cheltuielilor publice care trebuiesc efectuate pentru a asigura desfăşurarea proceselor economice sociale politice necesare existenţei statului după care se stabilesc veniturile necesare efectuării acestor cheltuieli

deg La nivel microeconomic bugetul icircntreprinderilor se formează prin stabilirea icircn primă fază a veniturilor pe care icircntreprinderea le poate obţine după care se stabileşte nivelul cheltuielilor pe care aceasta şi le poate permite

deg Atacirct finanţele publice cacirct şi finanţele icircntreprinderii se confruntă cu probleme de echilibru financiar

Echilibrul financiar se defineşte ca fiind acea stare căreia icirci este caracteristică pentru subiectul de referinţă corelarea stocurilor de mijloace (utilizări) cu cele de resurse şisau a fluxurilor băneşti de intrare cu cele de ieşire atacirct icircn timp cacirct şi din punct de vedere al cuantumului (dimensiunii volumului) acestora

Echilibrul financiar se poate determina static sau dinamic

Icircn cazul static el este rezultanta bdquostocurilorrdquo disponibile la momentul dat la subiectul de referinţă De pildă echilibrul icircntre creanţe şi disponibilităţi băneşti pe de o parte şi obligaţii pe de altă parte Acesta dă informaţii privind lichiditatea la un moment dat a subiectului de referinţă respectiv capacitatea sa de a onora icircn momentul dat plăţile pe care le are de făcut Dacă

Creante + disponibilitati gt sau egal obligatii

- Rezulta ca subiectul prezinta lichiditate

Pentru echilibrul dinamic se corectează situaţia momentului cu fluxurile de intrăriieşiri previzionate pentru perioadele următoare Se determină astfel variaţia stării de echilibru obţinacircndu-se informaţii privind solvabilitatea subiectului respectiv capacitatea lui de a-şi onora obligaţiile de plată icircntr-un interval dat

Un exemplu edificator al echilibrului financiar poate fi relevat la nivelul unei firme de indicatorii fond de rulment şi necesar de fond de rulment Astfel primul indicator arată cuantumul cu care capitalul permanent depăşeşte utilizările permanente (de tipul active imobilizate sau active fixe) rămacircnacircnd disponibil pentru acoperirea din resurse permanente a utilizărilor nepermanente

(stocuri de materii prime producţie icircn curs de fabricaţie etc) Icircn cazul icircn care capitalul permanent este mai mare decacirct activele imobilizate există disponibil pentru acoperirea cel puţin parţială a activelor circulante (utilizări nepermanente)

Necesarul de fond de rulment determinat ca diferenţă icircntre aceste două componente arată disponibilul de resurse temporare (necesarul lt 0) sau nevoia de resurse temporare (necesarul gt 0) adică evoluţia (dinamica) echilibrului resurse ndash utilizări temporare Corelarea celor doi indicatori pe de o parte fondul de rulment ca bdquostocrdquo şi pe de altă parte nevoia de fond de rulment ca variabilă pe subintervale de gestiune adică Necesarul de fond de rulment ndash Fond de rulment generează o condiţie de echilibru dinamic exprimată prin dimensiunea apelării la credite de trezorerie ca bdquofluxrdquo de resurse temporare care să complinească nevoia temporară de resurse pentru derularea activităţii subiectului adică să asigure un echilibru financiar icircn evoluţie pe fiecare din subintervalele de gestiune

Pentru finanţele publice echilibrul financiar prezintă caracteristica de obligativitate generată de lege a fluxurilor de intrareieşire Pentru finanţele private echilibrul financiar prezintă caracteristica de opţionalitate a fluxurilor de intrareieşire ca rezultat al deciziei agentului economic de a icircncheia sau nu contracte economice şi financiare pe seama relaţiei cerere ndash ofertă Opţionalitatea se referă nu numai la icircncheierea sau nu a contractelor ci şi la realizarea lor Icircn acest caz (opţiune pentru nerealizarea contractului) agentul icircşi asumă riscul unor bdquoreparaţiirdquo pentru partener totuşi el este cel ce decide eficienţa icircn planul rezultatelor sale financiare a unei astfel de hotăracircri

Politica financiară reprezintă mulţimea de idei şi consideraţii definite icircn sfera şi logica finanţelor de către o autoritate icircn vederea realizării unor obiective sau atingerii unor scopuri de natură financiară sau nu

De exemplu legea stabileşte că

a) Se va acorda garanţie de stat pentru investitorii icircn ramura X adică se realizează o stimulare a dezvoltării de ramură cantonată icircn sfera politicii cheltuielilor publice Garanţia de stat este o cheltuială bugetară de tipul cheltuielilor virtuale dacă icircntreprinzătorul nu este solvabil pentru un eventual credit luat icircn condiţiile menţionate (investiţie icircn ramura X) statul va prelua datoria cheltuiala apare numai condiţionat de producerea unui anumit risc Trebuie menţionat că introducerea unei astfel de garanţii nu se poate face decacirct prin lege

Legea nu obligă pe nimeni să investească icircn ramura X şi s-ar putea ca nimeni să nu o facă icircnseamnă că măsura respectivă (politica financiară promovată de stat icircn acest caz) nu a fost bună Icircn acest sens apare particularitatea de quasiopţionalitate a politicii financiare chiar dacă ea (politica financiară) a fost definită prin lege Pe de altă parte este de remarcat caracterul limitativ imperativ al legii care nu permite garantarea de către stat decacirct icircn cazul menţionat Garanţia acordată pentru altă situaţie decacirct cea prevăzută (investiţia icircn ramura X) este ilegală şi se pedepseşte prin lege

Profitul reinvestit icircn activitatea generatoare nu se impozitează ceea ce icircnseamnă o stimulare a capitalizării a dezvoltării taliei sau icircnzestrării tehnice a firmelor stimulare cantonată icircn sfera politicii fiscale Profitul icircn general şi potrivit legii este impozabil Această prevedere este imperativă şi sustragerea (adică evaziunea fiscală) se pedepseşte prin lege Dacă icircntreprinzătorul icircşi reinvesteşte profitul icircn propria afacere atunci el nu mai este chemat la impozitare pentru partea de profit pe care o reinvesteşte astfel Aici apare particularitatea de quasiopţionalitate a politicii financiare legea nu obligă la reinvestirea profitului icircn activitatea generatoare cine vrea ndash o face cine nu ndash nu

Statul A icircncheie un acord cu statul B privind acordarea reciprocă a clauzei naţiunii celei mai favorizate adică taxele vamale de import icircn relaţia reciprocă se stabilesc la o limită minimă reciproc acceptată sau se desfiinţează Aceasta icircnseamnă o stimulare a comerţului extern icircntre cele două ţări cantonată icircn sfera politicii vamale Exportatorii din A pentru B vor suporta o taxă vamală de import icircn B mai mică decacirct pacircnă acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală importatorii din A de mărfuri din B vor suporta o taxă vamală de import icircn A mai mică decacirct pacircnă acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală Din acest punct de vedere legea este imperativă Pe de altă parte legea nu-l obligă de exemplu pe importatorul Y rezident icircn ţara A să-şi importe mărfurile din ţara B Dacă el (importatorul Y) o va face nu va mai plăti taxă de import dar dacă importatorul Y va importa dintr-o terţă ţară el va plăti taxă de import Din acest punct de vedere apare quasiopţionalitatea politicii financiare

Principalele componente ale acestei politici sunt profitabilitatea finanţarea activităţii desfăşurate distribuirea profitului structura capitalului durata avansării capitalului şi dimensiunea acestuia

a) Profitabilitatea vizează obţinerea unui profit satisfăcător pentru celcei ce aau investit capitalul Este vorba nu numai de o masă a profitului ci şi de rata acestuia icircn raport cu efortul economic necesar şi care din punctul de vedere al investitorului icircl reprezintă capitalul avansat Icircn acest sens este utilizat

indicatorul rata financiară a rentabilităţii sau rata rentabilităţii financiare (rf) astfel

rf= PNCpr

PN= Profitul net

Cpr= Capital propriu

Capitalul propriu reprezintă suma dintre capitalul social şi fondurile proprii ale firmei (fond de rezervă fond de dezvoltare rezerva legală fond de asigurare şa) Icircn cazul societăţilor pe acţiuni capitalul social este reprezentat de valoarea nominală a acţiunilor emise la constituirea societăţii iar icircn cazul celorlalte firme de valoarea capitalului depus de proprietar sau de asociaţi

Acest indicator de profitabilitate arată care este rezultatul net ce revine la o unitate monetară de capital propriu Rezultatul net presupune că din profit au fost deja acoperite eventualele obligaţii financiare (rate la creditele pe termen lung şi dobacircnzile aferente unui astfel de icircmprumut ca şi orice alte cheltuieli legate de serviciul datoriei pe termen lung a firmei) alte cheltuieli care se suportă din rezultate (sponsorizări acoperirea unor pierderi din anii precedenţi) ca şi impozitul pe profit datorat statului Rezultatul net arată cacircştigul ce rămacircne efectiv icircn beneficiul firmei şi al proprietarilor ei

Distribuirea profitului este o componentă a politicii financiare care vizează modul icircn care este utilizat profitul net Decizia se referă la alternativele dividende mari sau investiţii mari

O politică de dividende mari răspunde cerinţei acţionarilor de a avea cacircştiguri (absolute şi relative) ridicate Pentru ei aceasta icircnseamnă recuperarea icircntr-un număr mai mic de ani a investiţiei făcute ca şi o evoluţie favorabilă a preţului de piaţă al acţiunilor adică posibilitatea unui cacircştig suplimentar icircn cazul vacircnzării respectivelor acţiuni Cacircştigul relativ al acţionarului este dat de rata nominală a dividendului (rd)

Rd= divVN

Div= masa dividentului

VN= valoarea nominal a actiunii

Pentru firmă aceasta icircnseamnă pe termen scurt stabilitate şi creşterea valorii ei de piaţă (numărul de acţiuni emise lowast preţul de piaţă al unei acţiuni) dar pe termen lung apariţia unor dezavantaje Neefectuarea de investiţii sau volumul mic al acestora determină stagnarea rezultatelor sau creşterea lor limitată Deoarece preţul de piaţă al acţiunilor ei este suprapari (peste valoarea

nominală) rezultatele financiare stagnante sau puţin crescătoare vor conduce la o rată efectivă a dividendului (rediv) icircn scădere

Rediv= divPpa

Div= dividentul incasat

Ppa= pretul de piata al actiunii

Echilibrul pietei monetare MV=PT

M= Masa monetara

V= viteza de rotatie a banilor

P= nivelul preturilor

T= volumul tranzactiilor

Modelul de creştere se referă la o economie icircnchisă icircn care statul intervine şi are icircn vedere ca variante caracterul exogen sau nu al unora din variabilele de intervenţie Icircn varianta icircn care toate variabilele de intervenţie sunt exogene modelul include

bull ecuaţia venitului net

Yn = Y ndash Tn

Tn = T ndash R

bull funcţia de consum

C = c lowast Yn + C0

bull funcţia de investiţii

I = I0

bull funcţia cheltuielilor guvernamentale

G = G0

bull funcţia impozitelor

T = T0

bull funcţia subvenţiilor

R = R0

bull ecuaţia de echilibru

Y = C + I + G

Să facem supoziţia că statul adoptă o politică de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar Aceasta presupune o asemenea politică fiscală şi a cheltuielilor bugetare icircncacirct variaţia celor două componente bugetare (cheltuieli şi venituri fiscale) să fie de aceiaşi mărime Conform formalizărilor practicate icircn model aceasta icircnseamnă că

Δ G0 = Δ T0

Să presupunem icircn continuare că celelalte variabile de care depinde produsul final adică nivelul autonom al consumului (C0) al investiţiilor (I0) şi al subvenţiilor (R0) nu vor suferi modificări variaţia lor fiind nulă Icircn felul acesta se poate separa icircn mod strict efectul unei politici de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar

Capitalul permanent este format din resursele ce au un astfel de caracter icircn principal capitalul propriu şi creditele pe termen mediu şi lung (bancare sau obligatare)

Cperm = Cpr + Ctml

unde

Cperm = capitalul permanent

Cpr = capitalul propriu

Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Nevoile curente de exploatare sunt icircntacirclnite noţional şi sub denumirea de cheltuielile ciclului de exploatare sau active circulante Resursele financiare din care sunt ele acoperite sunt fondul de rulment şi resursele de trezorerie astfel icircncacirct cantitativ nevoile (activele circulante) sunt egale cu sursele din care sunt finanţate

AC = FR + RT

unde

AC = active circulante

FR = fond de rulment

RT = resurse de trezorerie

Fondul de rulment reprezintă partea din resursele permanente care depăşeşte nevoile de finanţare a imobilizărilor fixe

FR = Cperm ndash AF

unde

AF = imobilizări fixe sau active fixe

Resursele de trezorerie sunt acele resurse financiare mobilizate pe termen scurt cu destinaţia de a acoperi nevoile pe termen scurt peste limita la care această nevoie este acoperită din fondul de rulment Icircn categoria lor se includ creditele de trezorerie dar şi alte resurse posibil de mobilizat pe termen scurt obligaţii (datorii) faţă de stat faţă de propriul personal faţă de asigurările sociale faţă de acţionari faţă de alţi terţi

ACTIV = AF + AC

AC = S + C + L

PASIV = K perm + RT

RT = Cts + F + AO

unde

S = solduri de materii prime materiale combustibili producţie icircn curs de

fabricaţie ambalaje produse finite mărfuri şi altele asemenea

C = clienţi datori avansuri către furnizori şi alte creanţe

L = lichidităţi icircn casă la bancă etc

Cts = credit bancar pe termen scurt

F = datorii către furnizori avansuri de la clienţi

AO = alte obligaţii de plată

Vom pune icircn evidenţă următorii indicatori ai structurii financiare

a) Coeficientul de icircndatorare

c icirc = DTPASIV

unde

DT = datorii totale

Acest coeficient evidenţiază două aspecte privind calitatea activităţii financiare a firmei

bull icircn ce măsură datoriile firmei au acoperire materială (avem icircn vedere că ACTIV = PASIV) acest lucru pe de o parte permite firmei să cunoască măsura icircn care datoriile contractate au acoperire iar pe de altă parte permite

creditorilor să aprecieze măsura garantării cu bunuri a sumelor pe care ei le-au dat cu icircmprumut firmei cu cacirct acest coeficient este mai aproape de unitate cu atacirct firma este icircntr-o situaţie financiară mai dificilă

bull icircn ce grad este icircndatorată firma adică ce pondere au datoriile icircn totalul resurselor mobilizate de firmă cu cacirct gradul de icircndatorare este mai ridicat (mai aproape de unitate) cu atacirct firma va obţine mai greu credite pe piaţa monetară sau de la furnizorii ei

b) Coeficientul de icircndatorare la termen numit şi coeficientul financiar

c f = CtmlCpr

unde Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Acest coeficient arată raportul icircntre sursele permanente icircmprumutate şi proprii Instituţiile de credit apreciază ca normală situaţia icircn care c f le 1 Aceasta nu icircnseamnă că situaţia c f gt 1 este icircntotdeauna anormală Icircn măsura icircn care există acoperire materială este posibil ca băncile să acorde credite chiar icircn această din urmă situaţie De pildă solicitarea unui credit pentru o investiţie poate crea o situaţie icircn care c f gt 1 banca poate acorda creditul pe baza a două condiţii

bull contribuţia firmei la investiţie prin resurse proprii de obicei la nivelul a 20 ndash 30 din valoarea acesteia

bull asigurarea că obiectul fizic material al investiţiei se realizează banca deschide finanţarea dar eliberează creditul treptat pe măsură ce icirci sunt produse documente privind realizarea respectivei investiţii

c) Cota datoriei la termen icircn capacitatea de autofinanţare

cdtka =CtmlKA

KA = PN + A

PN = (1-ci) lowast (PB ndash OF ndash COR)

PB = CA ndash CT

unde

KA = capacitatea de autofinanţare

PN = profitul net

A = amortizarea

PB = profitul brut

OF = obligaţii financiare

COR = cheltuieli şi obligaţii ce pot fi acoperite din rezultate

CA = cifra de afaceri

CT = cheltuieli totale

Acest indicator arată icircn cacircţi ani pot fi acoperite datoriile la termen din resursele de autofinanţare ale firmei Valorile pacircnă la 5 ndash 6 ani sunt considerate normale Indicatorul completează aprecierea gradului de icircndatorare prin informaţia referitoare la solvabilitatea firmei

Cota costului creditelor de trezorerie icircn profitul brut

CCT= DPB

- unde D = costul creditului de trezorerie incluzacircnd ca principal componentă dobacircnda dar şi alte obligaţii ale debitorului faţă de bancă (comisioane speze etc) Indicatorul arată efortul firmei pentru mobilizarea de resurse temporare icircn raport cu rezultatul brut al activităţii ei şi exprimă capacitatea acesteia de a suporta costul respectivelor resurse Valorile pacircnă la 03 sunt considerate normale Peste această valoare indicatorul icircn cauză arată că resursele icircmprumutate pe termen scurt sunt prea scumpe icircn raport cu eficienţa firmei

Legea stabileşte

bull caracterul obligatoriu al resurselor şi cheltuielilor

bull caracterul nerambursabil al constituirii resurselor

bull că vărsămintele pentru constituirea resurselor nu sunt de tip contraprestaţie directă şi imediată

bull metodologia derulării relaţiilor icircntre buget şi particulari icircntre entităţi publice sau icircntre acestea şi cele private

bull atribuţiile şi obligaţiile celor ce macircnuiesc bani publici

bull caracterul de patrimoniu public al fondurilor constituite conform acestor relaţii

bull obligativitatea gestiunii unor astfel de fonduri de către administraţia de stat (centrală şi locală)

bull metodologia gestiunii fondurilor publice

Finanţele publice icircndeplinesc trei funcţii principale şi anume funcţia de alocare (fiscală) funcţia de stabilizare (extrafiscală) şi funcţia de redistribuire (socială)

A Funcţia de alocare numită şi funcţie fiscală sau funcţie de repartiţie are ca obiect formarea şi mişcarea fluxurilor financiare adică formarea veniturilor bugetului de stat şi utilizarea lor respectiv efectuarea cheltuielilor prevăzute icircn acesta

B Funcţia de stabilizare numită şi funcţie extrafiscală are ca obiect utilizarea resurselor financiare ale statului pentru favorizarea creşterii economice şi atenuarea dezechilibrelor economice Ea presupune intervenţia statului icircn activitatea socială icircn general icircn cea economică icircn particular Prin această funcţie se urmăreşte icircncasarea ritmică şi icircn cuantum a veniturilor statului cheltuirea acestora potrivit legii eradicarea (mai realist diminuarea şi limitarea) evaziunii fiscale evitarea deturnării Icircn realizarea acestei funcţii sunt avute icircn vedere mijloace operaţiuni şi procedee precum disciplina financiară legalitatea oportunitatea şi caracterul economicos al fluxurilor

C Funcţia de redistribuire numită şi funcţie socială are ca obiect transferul de putere de cumpărare icircntre diferite domenii ale activităţii economico-sociale sau icircntre diferite categorii socio-profesionale Această funcţie are un pronunţat caracter de redistribuire icircntrucacirct cel puţin icircntr-o primă fază resursele statului se formează pe baza veniturilor primare adică a veniturilor obţinute de factorii de producţie pe seama contribuţiei lor la rezultatele activităţii economice producerea de bunuri materiale servicii şi informaţii inclusiv cele de natură social-culturală cum sunt educaţia sănătatea asigurările sociale etc Pe seama acestor venituri statul icircntreprinde activităţi de susţinere fie cu character general (pregătirea şcolară obligatorie asistenţa categoriilor sau persoanelor defavorizate apărarea etc) fie cu caracter punctual (icircncurajarea unui anumit gen de activitate susţinerea unor zone defavorizate etc)

Relaţiile de credit sunt relaţii băneşti de repartiţie a produsului global sau a componentelor sale relaţii reprezentacircnd mobilizarea unor disponibilităţi băneşti icircn vederea acoperirii unor nevoi temporare

Caracteristicile relaţiilor de credit sunt

a) Au caracter rambursabil adică transferul bănesc este temporar

Partea agentul către care este direcţionat transferul numit debitor poate utiliza mijloacele numai un timp dat după care trebuie să le returneze celui de la care şi le-a procurat Partea agentul dinspre care este direcţionat transferul numit creditor este proprietarul de fapt şi de drept al respectivelor mijloace

b) Sunt purtătoare de dobacircndă adică serviciul constacircnd icircn a dispune temporar de mijloacele băneşti ce fac obiectul relaţiilor de credit este remunerat Dobacircnda apare ca o remunerare a celui ce dă cu icircmprumut reprezintă o cheltuială pentru cel ce ia cu icircmprumut şi este considerată de aceea ca un cost al capitalului bănesc Pentru necesităţi de ordin practic dar şi pentru surplusul de expresivitate acest cost se exprimă de regulă sub formă procentuală De asemenea tot ca regulă există uzanţa ca icircn lipsa unei alte precizări durata de referinţă a acestui cost să fie considerată anul (365 de zile)

Se poate formula astfel pentru activitatea financiară o regulă de aur Produsul generat de uzul unor resurse financiare neproprii (luate cu icircmprumut) trebuie să fie mai mare decacirct costul acestora

Criteriile de clasificare a creditelor sunt definite de unele caracteristici ale relaţiilor de credit

- Icircn raport cu durata relaţiilor de credit creditele se clasifică icircn trei categorii pe termen scurt pe termen mediu pe termen lung Duratele de timp ce identifică aceste termene sunt diferenţiate icircn funcţie de alte caracteristici ale respectivelor relaţii Astfel icircn cazul creditului bancar pentru nevoi curente termenul scurt este identificat prin durate de la 1 la 90 de zile termenul mediu prin durate icircntre 90 şi 365 de zile iar termenul lung prin durate de peste 1 an Icircn cazul creditului de investiţii icircnsă duratele sunt pacircnă la 1 an pentru termenul scurt icircntre 1 şi 3-5 ani pentru termenul mediu şi peste 5 ani pentru termenul lung Această variabilitate a duratei apare icircn mod specific şi la alte categorii de credite

- Icircn raport cu calitatea partenerilor ce intră icircn relaţii de credit creditele se clasifică icircn trei mari categorii1048792 credit bancar icircn care creditor este o instituţie bancară iar condiţiile de creditare le fixează creditorul negocierea lor fiind o excepţie1048792 credit public icircn care debitor este statul care de regulă fixează condiţiile de creditare1048792 credit comercial acordat icircntre partenerii de afaceri icircn care condiţiile de creditare le propune creditorul şi de regulă sunt negociate icircntre părţi un agent economic poate acorda credit comercial icircn dubla sa calitate1048792 icircn calitate de furnizor icircn care caz el icircşi generează o creanţă adică o sumă de bani pe care o va icircncasa ulterior de la clientul său1048792 icircn calitate de client icircn care caz se generează de asemenea o creanţă reprezentacircnd de data aceasta un avans pe care el l-a acordat unuia din furnizori de la care aşteaptă un flux material viitor (un lot de piese de schimb o partidă de mărfuri o livrare de materii prime etc)

Relaţii de asigurari şi reasigurări

Relaţiile de asigurări reprezintă ansamblul relaţiilor economico-financiare ce se stabilesc icircntre asiguraţi şi asigurători Asiguratul este persoana fizică sau juridică care icircn schimbul primei de asigurare icircşi asigură bunurile sau se asigură icircmpotriva unor evenimente

Asigurătorul este persoana juridică (societatea de asigurare) care preia riscurile asiguraţilor iar icircn cazul producerii acestora acoperă pagubele produse sau achită sumele asigurate Prin contractul de asigurare asiguratul se obligă să plătească o primă societăţii de asigurare iar icircn cazul producerii riscului asigurat

aceasta se obligă să achite asiguratului sau unei terţe personae denumită beneficiar o despăgubire sau suma asigurată

Funcţiiile icircndeplinite de relaţiile de asigurare sunt

diams funcţia de repartiţie cu cele două componente ale sale

1048792 de formare a fondului de asigurare pe baza primelor

1048792 de utilizare a acestuia pentru achitarea despăgubirilor sau a sumelor asigurate

diams funcţia de control care urmăreşte modul de constituire şi de repartizare a fondului de asigurare

diams funcţia de compensare a pagubelor prezintă interes pentru asigurat icircntrucacirct conferă siguranţă cu privire la protecţia vieţii şi a bunurilor iar pentru economia naţională asigurarea contribuie prin despăgubirile acordate la refacerea condiţiilor pentru desfăşurarea activităţii productive

diams funcţia de prevenire a producerii pagubelor se manifestă prin finanţarea activităţilor de prevenire a riscurilor de la fondul de asigurare

diams funcţia financiară este rezultat al tuturor fluxurilor financiare care se formează icircn cazul relaţiilor de asigurări şi anume

1048792 de plată a primelor de asigurare

1048792 de plată a despăgubirilor

1048792 de economisire icircn cazul asigurărilor de viaţă

1048792 de creditare datorită diferenţelor dintre icircncasări şi plăţi

Finanţe publice ndash Finanţe private asemănări şi deosebiri

Icircntre cele două componente ale sistemului financiar se stabilesc următoarle deosebiri şi asemănări

deg Finanţele publice sunt indisolubil legate de existenţa statului iar finanţele private sunt generate de existenţa icircntreprinderii ca celulă economică producătoare de profit

deg Astfel finanţle publice se manifestă la nivel macroeconomic pe cacircnd sfera de manifestare a finanţelor private este de nivel microeconomic

deg Scopul principal urmărit de finanţele publice constă icircn satisfacerea nevoilor publice prin intermediul utilităţilor publice iar icircn situaţia finanaţelor private se urmăreşte gestionarea fondurilor icircntreprinderii icircn vederea obţinerii profitului

deg Finanţele publice se supun dreptului public finanţele private sunt generate de dreptul comercial

deg La nivel macroeconomic bugetul de stat se stabileşte prin fundamentarea mai icircntacirci a cheltuielilor publice care trebuiesc efectuate pentru a asigura desfăşurarea proceselor economice sociale politice necesare existenţei statului după care se stabilesc veniturile necesare efectuării acestor cheltuieli

deg La nivel microeconomic bugetul icircntreprinderilor se formează prin stabilirea icircn primă fază a veniturilor pe care icircntreprinderea le poate obţine după care se stabileşte nivelul cheltuielilor pe care aceasta şi le poate permite

deg Atacirct finanţele publice cacirct şi finanţele icircntreprinderii se confruntă cu probleme de echilibru financiar

Echilibrul financiar se defineşte ca fiind acea stare căreia icirci este caracteristică pentru subiectul de referinţă corelarea stocurilor de mijloace (utilizări) cu cele de resurse şisau a fluxurilor băneşti de intrare cu cele de ieşire atacirct icircn timp cacirct şi din punct de vedere al cuantumului (dimensiunii volumului) acestora

Echilibrul financiar se poate determina static sau dinamic

Icircn cazul static el este rezultanta bdquostocurilorrdquo disponibile la momentul dat la subiectul de referinţă De pildă echilibrul icircntre creanţe şi disponibilităţi băneşti pe de o parte şi obligaţii pe de altă parte Acesta dă informaţii privind lichiditatea la un moment dat a subiectului de referinţă respectiv capacitatea sa de a onora icircn momentul dat plăţile pe care le are de făcut Dacă

Creante + disponibilitati gt sau egal obligatii

- Rezulta ca subiectul prezinta lichiditate

Pentru echilibrul dinamic se corectează situaţia momentului cu fluxurile de intrăriieşiri previzionate pentru perioadele următoare Se determină astfel variaţia stării de echilibru obţinacircndu-se informaţii privind solvabilitatea subiectului respectiv capacitatea lui de a-şi onora obligaţiile de plată icircntr-un interval dat

Un exemplu edificator al echilibrului financiar poate fi relevat la nivelul unei firme de indicatorii fond de rulment şi necesar de fond de rulment Astfel primul indicator arată cuantumul cu care capitalul permanent depăşeşte utilizările permanente (de tipul active imobilizate sau active fixe) rămacircnacircnd disponibil pentru acoperirea din resurse permanente a utilizărilor nepermanente

(stocuri de materii prime producţie icircn curs de fabricaţie etc) Icircn cazul icircn care capitalul permanent este mai mare decacirct activele imobilizate există disponibil pentru acoperirea cel puţin parţială a activelor circulante (utilizări nepermanente)

Necesarul de fond de rulment determinat ca diferenţă icircntre aceste două componente arată disponibilul de resurse temporare (necesarul lt 0) sau nevoia de resurse temporare (necesarul gt 0) adică evoluţia (dinamica) echilibrului resurse ndash utilizări temporare Corelarea celor doi indicatori pe de o parte fondul de rulment ca bdquostocrdquo şi pe de altă parte nevoia de fond de rulment ca variabilă pe subintervale de gestiune adică Necesarul de fond de rulment ndash Fond de rulment generează o condiţie de echilibru dinamic exprimată prin dimensiunea apelării la credite de trezorerie ca bdquofluxrdquo de resurse temporare care să complinească nevoia temporară de resurse pentru derularea activităţii subiectului adică să asigure un echilibru financiar icircn evoluţie pe fiecare din subintervalele de gestiune

Pentru finanţele publice echilibrul financiar prezintă caracteristica de obligativitate generată de lege a fluxurilor de intrareieşire Pentru finanţele private echilibrul financiar prezintă caracteristica de opţionalitate a fluxurilor de intrareieşire ca rezultat al deciziei agentului economic de a icircncheia sau nu contracte economice şi financiare pe seama relaţiei cerere ndash ofertă Opţionalitatea se referă nu numai la icircncheierea sau nu a contractelor ci şi la realizarea lor Icircn acest caz (opţiune pentru nerealizarea contractului) agentul icircşi asumă riscul unor bdquoreparaţiirdquo pentru partener totuşi el este cel ce decide eficienţa icircn planul rezultatelor sale financiare a unei astfel de hotăracircri

Politica financiară reprezintă mulţimea de idei şi consideraţii definite icircn sfera şi logica finanţelor de către o autoritate icircn vederea realizării unor obiective sau atingerii unor scopuri de natură financiară sau nu

De exemplu legea stabileşte că

a) Se va acorda garanţie de stat pentru investitorii icircn ramura X adică se realizează o stimulare a dezvoltării de ramură cantonată icircn sfera politicii cheltuielilor publice Garanţia de stat este o cheltuială bugetară de tipul cheltuielilor virtuale dacă icircntreprinzătorul nu este solvabil pentru un eventual credit luat icircn condiţiile menţionate (investiţie icircn ramura X) statul va prelua datoria cheltuiala apare numai condiţionat de producerea unui anumit risc Trebuie menţionat că introducerea unei astfel de garanţii nu se poate face decacirct prin lege

Legea nu obligă pe nimeni să investească icircn ramura X şi s-ar putea ca nimeni să nu o facă icircnseamnă că măsura respectivă (politica financiară promovată de stat icircn acest caz) nu a fost bună Icircn acest sens apare particularitatea de quasiopţionalitate a politicii financiare chiar dacă ea (politica financiară) a fost definită prin lege Pe de altă parte este de remarcat caracterul limitativ imperativ al legii care nu permite garantarea de către stat decacirct icircn cazul menţionat Garanţia acordată pentru altă situaţie decacirct cea prevăzută (investiţia icircn ramura X) este ilegală şi se pedepseşte prin lege

Profitul reinvestit icircn activitatea generatoare nu se impozitează ceea ce icircnseamnă o stimulare a capitalizării a dezvoltării taliei sau icircnzestrării tehnice a firmelor stimulare cantonată icircn sfera politicii fiscale Profitul icircn general şi potrivit legii este impozabil Această prevedere este imperativă şi sustragerea (adică evaziunea fiscală) se pedepseşte prin lege Dacă icircntreprinzătorul icircşi reinvesteşte profitul icircn propria afacere atunci el nu mai este chemat la impozitare pentru partea de profit pe care o reinvesteşte astfel Aici apare particularitatea de quasiopţionalitate a politicii financiare legea nu obligă la reinvestirea profitului icircn activitatea generatoare cine vrea ndash o face cine nu ndash nu

Statul A icircncheie un acord cu statul B privind acordarea reciprocă a clauzei naţiunii celei mai favorizate adică taxele vamale de import icircn relaţia reciprocă se stabilesc la o limită minimă reciproc acceptată sau se desfiinţează Aceasta icircnseamnă o stimulare a comerţului extern icircntre cele două ţări cantonată icircn sfera politicii vamale Exportatorii din A pentru B vor suporta o taxă vamală de import icircn B mai mică decacirct pacircnă acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală importatorii din A de mărfuri din B vor suporta o taxă vamală de import icircn A mai mică decacirct pacircnă acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală Din acest punct de vedere legea este imperativă Pe de altă parte legea nu-l obligă de exemplu pe importatorul Y rezident icircn ţara A să-şi importe mărfurile din ţara B Dacă el (importatorul Y) o va face nu va mai plăti taxă de import dar dacă importatorul Y va importa dintr-o terţă ţară el va plăti taxă de import Din acest punct de vedere apare quasiopţionalitatea politicii financiare

Principalele componente ale acestei politici sunt profitabilitatea finanţarea activităţii desfăşurate distribuirea profitului structura capitalului durata avansării capitalului şi dimensiunea acestuia

a) Profitabilitatea vizează obţinerea unui profit satisfăcător pentru celcei ce aau investit capitalul Este vorba nu numai de o masă a profitului ci şi de rata acestuia icircn raport cu efortul economic necesar şi care din punctul de vedere al investitorului icircl reprezintă capitalul avansat Icircn acest sens este utilizat

indicatorul rata financiară a rentabilităţii sau rata rentabilităţii financiare (rf) astfel

rf= PNCpr

PN= Profitul net

Cpr= Capital propriu

Capitalul propriu reprezintă suma dintre capitalul social şi fondurile proprii ale firmei (fond de rezervă fond de dezvoltare rezerva legală fond de asigurare şa) Icircn cazul societăţilor pe acţiuni capitalul social este reprezentat de valoarea nominală a acţiunilor emise la constituirea societăţii iar icircn cazul celorlalte firme de valoarea capitalului depus de proprietar sau de asociaţi

Acest indicator de profitabilitate arată care este rezultatul net ce revine la o unitate monetară de capital propriu Rezultatul net presupune că din profit au fost deja acoperite eventualele obligaţii financiare (rate la creditele pe termen lung şi dobacircnzile aferente unui astfel de icircmprumut ca şi orice alte cheltuieli legate de serviciul datoriei pe termen lung a firmei) alte cheltuieli care se suportă din rezultate (sponsorizări acoperirea unor pierderi din anii precedenţi) ca şi impozitul pe profit datorat statului Rezultatul net arată cacircştigul ce rămacircne efectiv icircn beneficiul firmei şi al proprietarilor ei

Distribuirea profitului este o componentă a politicii financiare care vizează modul icircn care este utilizat profitul net Decizia se referă la alternativele dividende mari sau investiţii mari

O politică de dividende mari răspunde cerinţei acţionarilor de a avea cacircştiguri (absolute şi relative) ridicate Pentru ei aceasta icircnseamnă recuperarea icircntr-un număr mai mic de ani a investiţiei făcute ca şi o evoluţie favorabilă a preţului de piaţă al acţiunilor adică posibilitatea unui cacircştig suplimentar icircn cazul vacircnzării respectivelor acţiuni Cacircştigul relativ al acţionarului este dat de rata nominală a dividendului (rd)

Rd= divVN

Div= masa dividentului

VN= valoarea nominal a actiunii

Pentru firmă aceasta icircnseamnă pe termen scurt stabilitate şi creşterea valorii ei de piaţă (numărul de acţiuni emise lowast preţul de piaţă al unei acţiuni) dar pe termen lung apariţia unor dezavantaje Neefectuarea de investiţii sau volumul mic al acestora determină stagnarea rezultatelor sau creşterea lor limitată Deoarece preţul de piaţă al acţiunilor ei este suprapari (peste valoarea

nominală) rezultatele financiare stagnante sau puţin crescătoare vor conduce la o rată efectivă a dividendului (rediv) icircn scădere

Rediv= divPpa

Div= dividentul incasat

Ppa= pretul de piata al actiunii

Echilibrul pietei monetare MV=PT

M= Masa monetara

V= viteza de rotatie a banilor

P= nivelul preturilor

T= volumul tranzactiilor

Modelul de creştere se referă la o economie icircnchisă icircn care statul intervine şi are icircn vedere ca variante caracterul exogen sau nu al unora din variabilele de intervenţie Icircn varianta icircn care toate variabilele de intervenţie sunt exogene modelul include

bull ecuaţia venitului net

Yn = Y ndash Tn

Tn = T ndash R

bull funcţia de consum

C = c lowast Yn + C0

bull funcţia de investiţii

I = I0

bull funcţia cheltuielilor guvernamentale

G = G0

bull funcţia impozitelor

T = T0

bull funcţia subvenţiilor

R = R0

bull ecuaţia de echilibru

Y = C + I + G

Să facem supoziţia că statul adoptă o politică de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar Aceasta presupune o asemenea politică fiscală şi a cheltuielilor bugetare icircncacirct variaţia celor două componente bugetare (cheltuieli şi venituri fiscale) să fie de aceiaşi mărime Conform formalizărilor practicate icircn model aceasta icircnseamnă că

Δ G0 = Δ T0

Să presupunem icircn continuare că celelalte variabile de care depinde produsul final adică nivelul autonom al consumului (C0) al investiţiilor (I0) şi al subvenţiilor (R0) nu vor suferi modificări variaţia lor fiind nulă Icircn felul acesta se poate separa icircn mod strict efectul unei politici de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar

Capitalul permanent este format din resursele ce au un astfel de caracter icircn principal capitalul propriu şi creditele pe termen mediu şi lung (bancare sau obligatare)

Cperm = Cpr + Ctml

unde

Cperm = capitalul permanent

Cpr = capitalul propriu

Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Nevoile curente de exploatare sunt icircntacirclnite noţional şi sub denumirea de cheltuielile ciclului de exploatare sau active circulante Resursele financiare din care sunt ele acoperite sunt fondul de rulment şi resursele de trezorerie astfel icircncacirct cantitativ nevoile (activele circulante) sunt egale cu sursele din care sunt finanţate

AC = FR + RT

unde

AC = active circulante

FR = fond de rulment

RT = resurse de trezorerie

Fondul de rulment reprezintă partea din resursele permanente care depăşeşte nevoile de finanţare a imobilizărilor fixe

FR = Cperm ndash AF

unde

AF = imobilizări fixe sau active fixe

Resursele de trezorerie sunt acele resurse financiare mobilizate pe termen scurt cu destinaţia de a acoperi nevoile pe termen scurt peste limita la care această nevoie este acoperită din fondul de rulment Icircn categoria lor se includ creditele de trezorerie dar şi alte resurse posibil de mobilizat pe termen scurt obligaţii (datorii) faţă de stat faţă de propriul personal faţă de asigurările sociale faţă de acţionari faţă de alţi terţi

ACTIV = AF + AC

AC = S + C + L

PASIV = K perm + RT

RT = Cts + F + AO

unde

S = solduri de materii prime materiale combustibili producţie icircn curs de

fabricaţie ambalaje produse finite mărfuri şi altele asemenea

C = clienţi datori avansuri către furnizori şi alte creanţe

L = lichidităţi icircn casă la bancă etc

Cts = credit bancar pe termen scurt

F = datorii către furnizori avansuri de la clienţi

AO = alte obligaţii de plată

Vom pune icircn evidenţă următorii indicatori ai structurii financiare

a) Coeficientul de icircndatorare

c icirc = DTPASIV

unde

DT = datorii totale

Acest coeficient evidenţiază două aspecte privind calitatea activităţii financiare a firmei

bull icircn ce măsură datoriile firmei au acoperire materială (avem icircn vedere că ACTIV = PASIV) acest lucru pe de o parte permite firmei să cunoască măsura icircn care datoriile contractate au acoperire iar pe de altă parte permite

creditorilor să aprecieze măsura garantării cu bunuri a sumelor pe care ei le-au dat cu icircmprumut firmei cu cacirct acest coeficient este mai aproape de unitate cu atacirct firma este icircntr-o situaţie financiară mai dificilă

bull icircn ce grad este icircndatorată firma adică ce pondere au datoriile icircn totalul resurselor mobilizate de firmă cu cacirct gradul de icircndatorare este mai ridicat (mai aproape de unitate) cu atacirct firma va obţine mai greu credite pe piaţa monetară sau de la furnizorii ei

b) Coeficientul de icircndatorare la termen numit şi coeficientul financiar

c f = CtmlCpr

unde Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Acest coeficient arată raportul icircntre sursele permanente icircmprumutate şi proprii Instituţiile de credit apreciază ca normală situaţia icircn care c f le 1 Aceasta nu icircnseamnă că situaţia c f gt 1 este icircntotdeauna anormală Icircn măsura icircn care există acoperire materială este posibil ca băncile să acorde credite chiar icircn această din urmă situaţie De pildă solicitarea unui credit pentru o investiţie poate crea o situaţie icircn care c f gt 1 banca poate acorda creditul pe baza a două condiţii

bull contribuţia firmei la investiţie prin resurse proprii de obicei la nivelul a 20 ndash 30 din valoarea acesteia

bull asigurarea că obiectul fizic material al investiţiei se realizează banca deschide finanţarea dar eliberează creditul treptat pe măsură ce icirci sunt produse documente privind realizarea respectivei investiţii

c) Cota datoriei la termen icircn capacitatea de autofinanţare

cdtka =CtmlKA

KA = PN + A

PN = (1-ci) lowast (PB ndash OF ndash COR)

PB = CA ndash CT

unde

KA = capacitatea de autofinanţare

PN = profitul net

A = amortizarea

PB = profitul brut

OF = obligaţii financiare

COR = cheltuieli şi obligaţii ce pot fi acoperite din rezultate

CA = cifra de afaceri

CT = cheltuieli totale

Acest indicator arată icircn cacircţi ani pot fi acoperite datoriile la termen din resursele de autofinanţare ale firmei Valorile pacircnă la 5 ndash 6 ani sunt considerate normale Indicatorul completează aprecierea gradului de icircndatorare prin informaţia referitoare la solvabilitatea firmei

Cota costului creditelor de trezorerie icircn profitul brut

CCT= DPB

- unde D = costul creditului de trezorerie incluzacircnd ca principal componentă dobacircnda dar şi alte obligaţii ale debitorului faţă de bancă (comisioane speze etc) Indicatorul arată efortul firmei pentru mobilizarea de resurse temporare icircn raport cu rezultatul brut al activităţii ei şi exprimă capacitatea acesteia de a suporta costul respectivelor resurse Valorile pacircnă la 03 sunt considerate normale Peste această valoare indicatorul icircn cauză arată că resursele icircmprumutate pe termen scurt sunt prea scumpe icircn raport cu eficienţa firmei

C Funcţia de redistribuire numită şi funcţie socială are ca obiect transferul de putere de cumpărare icircntre diferite domenii ale activităţii economico-sociale sau icircntre diferite categorii socio-profesionale Această funcţie are un pronunţat caracter de redistribuire icircntrucacirct cel puţin icircntr-o primă fază resursele statului se formează pe baza veniturilor primare adică a veniturilor obţinute de factorii de producţie pe seama contribuţiei lor la rezultatele activităţii economice producerea de bunuri materiale servicii şi informaţii inclusiv cele de natură social-culturală cum sunt educaţia sănătatea asigurările sociale etc Pe seama acestor venituri statul icircntreprinde activităţi de susţinere fie cu character general (pregătirea şcolară obligatorie asistenţa categoriilor sau persoanelor defavorizate apărarea etc) fie cu caracter punctual (icircncurajarea unui anumit gen de activitate susţinerea unor zone defavorizate etc)

Relaţiile de credit sunt relaţii băneşti de repartiţie a produsului global sau a componentelor sale relaţii reprezentacircnd mobilizarea unor disponibilităţi băneşti icircn vederea acoperirii unor nevoi temporare

Caracteristicile relaţiilor de credit sunt

a) Au caracter rambursabil adică transferul bănesc este temporar

Partea agentul către care este direcţionat transferul numit debitor poate utiliza mijloacele numai un timp dat după care trebuie să le returneze celui de la care şi le-a procurat Partea agentul dinspre care este direcţionat transferul numit creditor este proprietarul de fapt şi de drept al respectivelor mijloace

b) Sunt purtătoare de dobacircndă adică serviciul constacircnd icircn a dispune temporar de mijloacele băneşti ce fac obiectul relaţiilor de credit este remunerat Dobacircnda apare ca o remunerare a celui ce dă cu icircmprumut reprezintă o cheltuială pentru cel ce ia cu icircmprumut şi este considerată de aceea ca un cost al capitalului bănesc Pentru necesităţi de ordin practic dar şi pentru surplusul de expresivitate acest cost se exprimă de regulă sub formă procentuală De asemenea tot ca regulă există uzanţa ca icircn lipsa unei alte precizări durata de referinţă a acestui cost să fie considerată anul (365 de zile)

Se poate formula astfel pentru activitatea financiară o regulă de aur Produsul generat de uzul unor resurse financiare neproprii (luate cu icircmprumut) trebuie să fie mai mare decacirct costul acestora

Criteriile de clasificare a creditelor sunt definite de unele caracteristici ale relaţiilor de credit

- Icircn raport cu durata relaţiilor de credit creditele se clasifică icircn trei categorii pe termen scurt pe termen mediu pe termen lung Duratele de timp ce identifică aceste termene sunt diferenţiate icircn funcţie de alte caracteristici ale respectivelor relaţii Astfel icircn cazul creditului bancar pentru nevoi curente termenul scurt este identificat prin durate de la 1 la 90 de zile termenul mediu prin durate icircntre 90 şi 365 de zile iar termenul lung prin durate de peste 1 an Icircn cazul creditului de investiţii icircnsă duratele sunt pacircnă la 1 an pentru termenul scurt icircntre 1 şi 3-5 ani pentru termenul mediu şi peste 5 ani pentru termenul lung Această variabilitate a duratei apare icircn mod specific şi la alte categorii de credite

- Icircn raport cu calitatea partenerilor ce intră icircn relaţii de credit creditele se clasifică icircn trei mari categorii1048792 credit bancar icircn care creditor este o instituţie bancară iar condiţiile de creditare le fixează creditorul negocierea lor fiind o excepţie1048792 credit public icircn care debitor este statul care de regulă fixează condiţiile de creditare1048792 credit comercial acordat icircntre partenerii de afaceri icircn care condiţiile de creditare le propune creditorul şi de regulă sunt negociate icircntre părţi un agent economic poate acorda credit comercial icircn dubla sa calitate1048792 icircn calitate de furnizor icircn care caz el icircşi generează o creanţă adică o sumă de bani pe care o va icircncasa ulterior de la clientul său1048792 icircn calitate de client icircn care caz se generează de asemenea o creanţă reprezentacircnd de data aceasta un avans pe care el l-a acordat unuia din furnizori de la care aşteaptă un flux material viitor (un lot de piese de schimb o partidă de mărfuri o livrare de materii prime etc)

Relaţii de asigurari şi reasigurări

Relaţiile de asigurări reprezintă ansamblul relaţiilor economico-financiare ce se stabilesc icircntre asiguraţi şi asigurători Asiguratul este persoana fizică sau juridică care icircn schimbul primei de asigurare icircşi asigură bunurile sau se asigură icircmpotriva unor evenimente

Asigurătorul este persoana juridică (societatea de asigurare) care preia riscurile asiguraţilor iar icircn cazul producerii acestora acoperă pagubele produse sau achită sumele asigurate Prin contractul de asigurare asiguratul se obligă să plătească o primă societăţii de asigurare iar icircn cazul producerii riscului asigurat

aceasta se obligă să achite asiguratului sau unei terţe personae denumită beneficiar o despăgubire sau suma asigurată

Funcţiiile icircndeplinite de relaţiile de asigurare sunt

diams funcţia de repartiţie cu cele două componente ale sale

1048792 de formare a fondului de asigurare pe baza primelor

1048792 de utilizare a acestuia pentru achitarea despăgubirilor sau a sumelor asigurate

diams funcţia de control care urmăreşte modul de constituire şi de repartizare a fondului de asigurare

diams funcţia de compensare a pagubelor prezintă interes pentru asigurat icircntrucacirct conferă siguranţă cu privire la protecţia vieţii şi a bunurilor iar pentru economia naţională asigurarea contribuie prin despăgubirile acordate la refacerea condiţiilor pentru desfăşurarea activităţii productive

diams funcţia de prevenire a producerii pagubelor se manifestă prin finanţarea activităţilor de prevenire a riscurilor de la fondul de asigurare

diams funcţia financiară este rezultat al tuturor fluxurilor financiare care se formează icircn cazul relaţiilor de asigurări şi anume

1048792 de plată a primelor de asigurare

1048792 de plată a despăgubirilor

1048792 de economisire icircn cazul asigurărilor de viaţă

1048792 de creditare datorită diferenţelor dintre icircncasări şi plăţi

Finanţe publice ndash Finanţe private asemănări şi deosebiri

Icircntre cele două componente ale sistemului financiar se stabilesc următoarle deosebiri şi asemănări

deg Finanţele publice sunt indisolubil legate de existenţa statului iar finanţele private sunt generate de existenţa icircntreprinderii ca celulă economică producătoare de profit

deg Astfel finanţle publice se manifestă la nivel macroeconomic pe cacircnd sfera de manifestare a finanţelor private este de nivel microeconomic

deg Scopul principal urmărit de finanţele publice constă icircn satisfacerea nevoilor publice prin intermediul utilităţilor publice iar icircn situaţia finanaţelor private se urmăreşte gestionarea fondurilor icircntreprinderii icircn vederea obţinerii profitului

deg Finanţele publice se supun dreptului public finanţele private sunt generate de dreptul comercial

deg La nivel macroeconomic bugetul de stat se stabileşte prin fundamentarea mai icircntacirci a cheltuielilor publice care trebuiesc efectuate pentru a asigura desfăşurarea proceselor economice sociale politice necesare existenţei statului după care se stabilesc veniturile necesare efectuării acestor cheltuieli

deg La nivel microeconomic bugetul icircntreprinderilor se formează prin stabilirea icircn primă fază a veniturilor pe care icircntreprinderea le poate obţine după care se stabileşte nivelul cheltuielilor pe care aceasta şi le poate permite

deg Atacirct finanţele publice cacirct şi finanţele icircntreprinderii se confruntă cu probleme de echilibru financiar

Echilibrul financiar se defineşte ca fiind acea stare căreia icirci este caracteristică pentru subiectul de referinţă corelarea stocurilor de mijloace (utilizări) cu cele de resurse şisau a fluxurilor băneşti de intrare cu cele de ieşire atacirct icircn timp cacirct şi din punct de vedere al cuantumului (dimensiunii volumului) acestora

Echilibrul financiar se poate determina static sau dinamic

Icircn cazul static el este rezultanta bdquostocurilorrdquo disponibile la momentul dat la subiectul de referinţă De pildă echilibrul icircntre creanţe şi disponibilităţi băneşti pe de o parte şi obligaţii pe de altă parte Acesta dă informaţii privind lichiditatea la un moment dat a subiectului de referinţă respectiv capacitatea sa de a onora icircn momentul dat plăţile pe care le are de făcut Dacă

Creante + disponibilitati gt sau egal obligatii

- Rezulta ca subiectul prezinta lichiditate

Pentru echilibrul dinamic se corectează situaţia momentului cu fluxurile de intrăriieşiri previzionate pentru perioadele următoare Se determină astfel variaţia stării de echilibru obţinacircndu-se informaţii privind solvabilitatea subiectului respectiv capacitatea lui de a-şi onora obligaţiile de plată icircntr-un interval dat

Un exemplu edificator al echilibrului financiar poate fi relevat la nivelul unei firme de indicatorii fond de rulment şi necesar de fond de rulment Astfel primul indicator arată cuantumul cu care capitalul permanent depăşeşte utilizările permanente (de tipul active imobilizate sau active fixe) rămacircnacircnd disponibil pentru acoperirea din resurse permanente a utilizărilor nepermanente

(stocuri de materii prime producţie icircn curs de fabricaţie etc) Icircn cazul icircn care capitalul permanent este mai mare decacirct activele imobilizate există disponibil pentru acoperirea cel puţin parţială a activelor circulante (utilizări nepermanente)

Necesarul de fond de rulment determinat ca diferenţă icircntre aceste două componente arată disponibilul de resurse temporare (necesarul lt 0) sau nevoia de resurse temporare (necesarul gt 0) adică evoluţia (dinamica) echilibrului resurse ndash utilizări temporare Corelarea celor doi indicatori pe de o parte fondul de rulment ca bdquostocrdquo şi pe de altă parte nevoia de fond de rulment ca variabilă pe subintervale de gestiune adică Necesarul de fond de rulment ndash Fond de rulment generează o condiţie de echilibru dinamic exprimată prin dimensiunea apelării la credite de trezorerie ca bdquofluxrdquo de resurse temporare care să complinească nevoia temporară de resurse pentru derularea activităţii subiectului adică să asigure un echilibru financiar icircn evoluţie pe fiecare din subintervalele de gestiune

Pentru finanţele publice echilibrul financiar prezintă caracteristica de obligativitate generată de lege a fluxurilor de intrareieşire Pentru finanţele private echilibrul financiar prezintă caracteristica de opţionalitate a fluxurilor de intrareieşire ca rezultat al deciziei agentului economic de a icircncheia sau nu contracte economice şi financiare pe seama relaţiei cerere ndash ofertă Opţionalitatea se referă nu numai la icircncheierea sau nu a contractelor ci şi la realizarea lor Icircn acest caz (opţiune pentru nerealizarea contractului) agentul icircşi asumă riscul unor bdquoreparaţiirdquo pentru partener totuşi el este cel ce decide eficienţa icircn planul rezultatelor sale financiare a unei astfel de hotăracircri

Politica financiară reprezintă mulţimea de idei şi consideraţii definite icircn sfera şi logica finanţelor de către o autoritate icircn vederea realizării unor obiective sau atingerii unor scopuri de natură financiară sau nu

De exemplu legea stabileşte că

a) Se va acorda garanţie de stat pentru investitorii icircn ramura X adică se realizează o stimulare a dezvoltării de ramură cantonată icircn sfera politicii cheltuielilor publice Garanţia de stat este o cheltuială bugetară de tipul cheltuielilor virtuale dacă icircntreprinzătorul nu este solvabil pentru un eventual credit luat icircn condiţiile menţionate (investiţie icircn ramura X) statul va prelua datoria cheltuiala apare numai condiţionat de producerea unui anumit risc Trebuie menţionat că introducerea unei astfel de garanţii nu se poate face decacirct prin lege

Legea nu obligă pe nimeni să investească icircn ramura X şi s-ar putea ca nimeni să nu o facă icircnseamnă că măsura respectivă (politica financiară promovată de stat icircn acest caz) nu a fost bună Icircn acest sens apare particularitatea de quasiopţionalitate a politicii financiare chiar dacă ea (politica financiară) a fost definită prin lege Pe de altă parte este de remarcat caracterul limitativ imperativ al legii care nu permite garantarea de către stat decacirct icircn cazul menţionat Garanţia acordată pentru altă situaţie decacirct cea prevăzută (investiţia icircn ramura X) este ilegală şi se pedepseşte prin lege

Profitul reinvestit icircn activitatea generatoare nu se impozitează ceea ce icircnseamnă o stimulare a capitalizării a dezvoltării taliei sau icircnzestrării tehnice a firmelor stimulare cantonată icircn sfera politicii fiscale Profitul icircn general şi potrivit legii este impozabil Această prevedere este imperativă şi sustragerea (adică evaziunea fiscală) se pedepseşte prin lege Dacă icircntreprinzătorul icircşi reinvesteşte profitul icircn propria afacere atunci el nu mai este chemat la impozitare pentru partea de profit pe care o reinvesteşte astfel Aici apare particularitatea de quasiopţionalitate a politicii financiare legea nu obligă la reinvestirea profitului icircn activitatea generatoare cine vrea ndash o face cine nu ndash nu

Statul A icircncheie un acord cu statul B privind acordarea reciprocă a clauzei naţiunii celei mai favorizate adică taxele vamale de import icircn relaţia reciprocă se stabilesc la o limită minimă reciproc acceptată sau se desfiinţează Aceasta icircnseamnă o stimulare a comerţului extern icircntre cele două ţări cantonată icircn sfera politicii vamale Exportatorii din A pentru B vor suporta o taxă vamală de import icircn B mai mică decacirct pacircnă acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală importatorii din A de mărfuri din B vor suporta o taxă vamală de import icircn A mai mică decacirct pacircnă acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală Din acest punct de vedere legea este imperativă Pe de altă parte legea nu-l obligă de exemplu pe importatorul Y rezident icircn ţara A să-şi importe mărfurile din ţara B Dacă el (importatorul Y) o va face nu va mai plăti taxă de import dar dacă importatorul Y va importa dintr-o terţă ţară el va plăti taxă de import Din acest punct de vedere apare quasiopţionalitatea politicii financiare

Principalele componente ale acestei politici sunt profitabilitatea finanţarea activităţii desfăşurate distribuirea profitului structura capitalului durata avansării capitalului şi dimensiunea acestuia

a) Profitabilitatea vizează obţinerea unui profit satisfăcător pentru celcei ce aau investit capitalul Este vorba nu numai de o masă a profitului ci şi de rata acestuia icircn raport cu efortul economic necesar şi care din punctul de vedere al investitorului icircl reprezintă capitalul avansat Icircn acest sens este utilizat

indicatorul rata financiară a rentabilităţii sau rata rentabilităţii financiare (rf) astfel

rf= PNCpr

PN= Profitul net

Cpr= Capital propriu

Capitalul propriu reprezintă suma dintre capitalul social şi fondurile proprii ale firmei (fond de rezervă fond de dezvoltare rezerva legală fond de asigurare şa) Icircn cazul societăţilor pe acţiuni capitalul social este reprezentat de valoarea nominală a acţiunilor emise la constituirea societăţii iar icircn cazul celorlalte firme de valoarea capitalului depus de proprietar sau de asociaţi

Acest indicator de profitabilitate arată care este rezultatul net ce revine la o unitate monetară de capital propriu Rezultatul net presupune că din profit au fost deja acoperite eventualele obligaţii financiare (rate la creditele pe termen lung şi dobacircnzile aferente unui astfel de icircmprumut ca şi orice alte cheltuieli legate de serviciul datoriei pe termen lung a firmei) alte cheltuieli care se suportă din rezultate (sponsorizări acoperirea unor pierderi din anii precedenţi) ca şi impozitul pe profit datorat statului Rezultatul net arată cacircştigul ce rămacircne efectiv icircn beneficiul firmei şi al proprietarilor ei

Distribuirea profitului este o componentă a politicii financiare care vizează modul icircn care este utilizat profitul net Decizia se referă la alternativele dividende mari sau investiţii mari

O politică de dividende mari răspunde cerinţei acţionarilor de a avea cacircştiguri (absolute şi relative) ridicate Pentru ei aceasta icircnseamnă recuperarea icircntr-un număr mai mic de ani a investiţiei făcute ca şi o evoluţie favorabilă a preţului de piaţă al acţiunilor adică posibilitatea unui cacircştig suplimentar icircn cazul vacircnzării respectivelor acţiuni Cacircştigul relativ al acţionarului este dat de rata nominală a dividendului (rd)

Rd= divVN

Div= masa dividentului

VN= valoarea nominal a actiunii

Pentru firmă aceasta icircnseamnă pe termen scurt stabilitate şi creşterea valorii ei de piaţă (numărul de acţiuni emise lowast preţul de piaţă al unei acţiuni) dar pe termen lung apariţia unor dezavantaje Neefectuarea de investiţii sau volumul mic al acestora determină stagnarea rezultatelor sau creşterea lor limitată Deoarece preţul de piaţă al acţiunilor ei este suprapari (peste valoarea

nominală) rezultatele financiare stagnante sau puţin crescătoare vor conduce la o rată efectivă a dividendului (rediv) icircn scădere

Rediv= divPpa

Div= dividentul incasat

Ppa= pretul de piata al actiunii

Echilibrul pietei monetare MV=PT

M= Masa monetara

V= viteza de rotatie a banilor

P= nivelul preturilor

T= volumul tranzactiilor

Modelul de creştere se referă la o economie icircnchisă icircn care statul intervine şi are icircn vedere ca variante caracterul exogen sau nu al unora din variabilele de intervenţie Icircn varianta icircn care toate variabilele de intervenţie sunt exogene modelul include

bull ecuaţia venitului net

Yn = Y ndash Tn

Tn = T ndash R

bull funcţia de consum

C = c lowast Yn + C0

bull funcţia de investiţii

I = I0

bull funcţia cheltuielilor guvernamentale

G = G0

bull funcţia impozitelor

T = T0

bull funcţia subvenţiilor

R = R0

bull ecuaţia de echilibru

Y = C + I + G

Să facem supoziţia că statul adoptă o politică de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar Aceasta presupune o asemenea politică fiscală şi a cheltuielilor bugetare icircncacirct variaţia celor două componente bugetare (cheltuieli şi venituri fiscale) să fie de aceiaşi mărime Conform formalizărilor practicate icircn model aceasta icircnseamnă că

Δ G0 = Δ T0

Să presupunem icircn continuare că celelalte variabile de care depinde produsul final adică nivelul autonom al consumului (C0) al investiţiilor (I0) şi al subvenţiilor (R0) nu vor suferi modificări variaţia lor fiind nulă Icircn felul acesta se poate separa icircn mod strict efectul unei politici de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar

Capitalul permanent este format din resursele ce au un astfel de caracter icircn principal capitalul propriu şi creditele pe termen mediu şi lung (bancare sau obligatare)

Cperm = Cpr + Ctml

unde

Cperm = capitalul permanent

Cpr = capitalul propriu

Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Nevoile curente de exploatare sunt icircntacirclnite noţional şi sub denumirea de cheltuielile ciclului de exploatare sau active circulante Resursele financiare din care sunt ele acoperite sunt fondul de rulment şi resursele de trezorerie astfel icircncacirct cantitativ nevoile (activele circulante) sunt egale cu sursele din care sunt finanţate

AC = FR + RT

unde

AC = active circulante

FR = fond de rulment

RT = resurse de trezorerie

Fondul de rulment reprezintă partea din resursele permanente care depăşeşte nevoile de finanţare a imobilizărilor fixe

FR = Cperm ndash AF

unde

AF = imobilizări fixe sau active fixe

Resursele de trezorerie sunt acele resurse financiare mobilizate pe termen scurt cu destinaţia de a acoperi nevoile pe termen scurt peste limita la care această nevoie este acoperită din fondul de rulment Icircn categoria lor se includ creditele de trezorerie dar şi alte resurse posibil de mobilizat pe termen scurt obligaţii (datorii) faţă de stat faţă de propriul personal faţă de asigurările sociale faţă de acţionari faţă de alţi terţi

ACTIV = AF + AC

AC = S + C + L

PASIV = K perm + RT

RT = Cts + F + AO

unde

S = solduri de materii prime materiale combustibili producţie icircn curs de

fabricaţie ambalaje produse finite mărfuri şi altele asemenea

C = clienţi datori avansuri către furnizori şi alte creanţe

L = lichidităţi icircn casă la bancă etc

Cts = credit bancar pe termen scurt

F = datorii către furnizori avansuri de la clienţi

AO = alte obligaţii de plată

Vom pune icircn evidenţă următorii indicatori ai structurii financiare

a) Coeficientul de icircndatorare

c icirc = DTPASIV

unde

DT = datorii totale

Acest coeficient evidenţiază două aspecte privind calitatea activităţii financiare a firmei

bull icircn ce măsură datoriile firmei au acoperire materială (avem icircn vedere că ACTIV = PASIV) acest lucru pe de o parte permite firmei să cunoască măsura icircn care datoriile contractate au acoperire iar pe de altă parte permite

creditorilor să aprecieze măsura garantării cu bunuri a sumelor pe care ei le-au dat cu icircmprumut firmei cu cacirct acest coeficient este mai aproape de unitate cu atacirct firma este icircntr-o situaţie financiară mai dificilă

bull icircn ce grad este icircndatorată firma adică ce pondere au datoriile icircn totalul resurselor mobilizate de firmă cu cacirct gradul de icircndatorare este mai ridicat (mai aproape de unitate) cu atacirct firma va obţine mai greu credite pe piaţa monetară sau de la furnizorii ei

b) Coeficientul de icircndatorare la termen numit şi coeficientul financiar

c f = CtmlCpr

unde Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Acest coeficient arată raportul icircntre sursele permanente icircmprumutate şi proprii Instituţiile de credit apreciază ca normală situaţia icircn care c f le 1 Aceasta nu icircnseamnă că situaţia c f gt 1 este icircntotdeauna anormală Icircn măsura icircn care există acoperire materială este posibil ca băncile să acorde credite chiar icircn această din urmă situaţie De pildă solicitarea unui credit pentru o investiţie poate crea o situaţie icircn care c f gt 1 banca poate acorda creditul pe baza a două condiţii

bull contribuţia firmei la investiţie prin resurse proprii de obicei la nivelul a 20 ndash 30 din valoarea acesteia

bull asigurarea că obiectul fizic material al investiţiei se realizează banca deschide finanţarea dar eliberează creditul treptat pe măsură ce icirci sunt produse documente privind realizarea respectivei investiţii

c) Cota datoriei la termen icircn capacitatea de autofinanţare

cdtka =CtmlKA

KA = PN + A

PN = (1-ci) lowast (PB ndash OF ndash COR)

PB = CA ndash CT

unde

KA = capacitatea de autofinanţare

PN = profitul net

A = amortizarea

PB = profitul brut

OF = obligaţii financiare

COR = cheltuieli şi obligaţii ce pot fi acoperite din rezultate

CA = cifra de afaceri

CT = cheltuieli totale

Acest indicator arată icircn cacircţi ani pot fi acoperite datoriile la termen din resursele de autofinanţare ale firmei Valorile pacircnă la 5 ndash 6 ani sunt considerate normale Indicatorul completează aprecierea gradului de icircndatorare prin informaţia referitoare la solvabilitatea firmei

Cota costului creditelor de trezorerie icircn profitul brut

CCT= DPB

- unde D = costul creditului de trezorerie incluzacircnd ca principal componentă dobacircnda dar şi alte obligaţii ale debitorului faţă de bancă (comisioane speze etc) Indicatorul arată efortul firmei pentru mobilizarea de resurse temporare icircn raport cu rezultatul brut al activităţii ei şi exprimă capacitatea acesteia de a suporta costul respectivelor resurse Valorile pacircnă la 03 sunt considerate normale Peste această valoare indicatorul icircn cauză arată că resursele icircmprumutate pe termen scurt sunt prea scumpe icircn raport cu eficienţa firmei

Criteriile de clasificare a creditelor sunt definite de unele caracteristici ale relaţiilor de credit

- Icircn raport cu durata relaţiilor de credit creditele se clasifică icircn trei categorii pe termen scurt pe termen mediu pe termen lung Duratele de timp ce identifică aceste termene sunt diferenţiate icircn funcţie de alte caracteristici ale respectivelor relaţii Astfel icircn cazul creditului bancar pentru nevoi curente termenul scurt este identificat prin durate de la 1 la 90 de zile termenul mediu prin durate icircntre 90 şi 365 de zile iar termenul lung prin durate de peste 1 an Icircn cazul creditului de investiţii icircnsă duratele sunt pacircnă la 1 an pentru termenul scurt icircntre 1 şi 3-5 ani pentru termenul mediu şi peste 5 ani pentru termenul lung Această variabilitate a duratei apare icircn mod specific şi la alte categorii de credite

- Icircn raport cu calitatea partenerilor ce intră icircn relaţii de credit creditele se clasifică icircn trei mari categorii1048792 credit bancar icircn care creditor este o instituţie bancară iar condiţiile de creditare le fixează creditorul negocierea lor fiind o excepţie1048792 credit public icircn care debitor este statul care de regulă fixează condiţiile de creditare1048792 credit comercial acordat icircntre partenerii de afaceri icircn care condiţiile de creditare le propune creditorul şi de regulă sunt negociate icircntre părţi un agent economic poate acorda credit comercial icircn dubla sa calitate1048792 icircn calitate de furnizor icircn care caz el icircşi generează o creanţă adică o sumă de bani pe care o va icircncasa ulterior de la clientul său1048792 icircn calitate de client icircn care caz se generează de asemenea o creanţă reprezentacircnd de data aceasta un avans pe care el l-a acordat unuia din furnizori de la care aşteaptă un flux material viitor (un lot de piese de schimb o partidă de mărfuri o livrare de materii prime etc)

Relaţii de asigurari şi reasigurări

Relaţiile de asigurări reprezintă ansamblul relaţiilor economico-financiare ce se stabilesc icircntre asiguraţi şi asigurători Asiguratul este persoana fizică sau juridică care icircn schimbul primei de asigurare icircşi asigură bunurile sau se asigură icircmpotriva unor evenimente

Asigurătorul este persoana juridică (societatea de asigurare) care preia riscurile asiguraţilor iar icircn cazul producerii acestora acoperă pagubele produse sau achită sumele asigurate Prin contractul de asigurare asiguratul se obligă să plătească o primă societăţii de asigurare iar icircn cazul producerii riscului asigurat

aceasta se obligă să achite asiguratului sau unei terţe personae denumită beneficiar o despăgubire sau suma asigurată

Funcţiiile icircndeplinite de relaţiile de asigurare sunt

diams funcţia de repartiţie cu cele două componente ale sale

1048792 de formare a fondului de asigurare pe baza primelor

1048792 de utilizare a acestuia pentru achitarea despăgubirilor sau a sumelor asigurate

diams funcţia de control care urmăreşte modul de constituire şi de repartizare a fondului de asigurare

diams funcţia de compensare a pagubelor prezintă interes pentru asigurat icircntrucacirct conferă siguranţă cu privire la protecţia vieţii şi a bunurilor iar pentru economia naţională asigurarea contribuie prin despăgubirile acordate la refacerea condiţiilor pentru desfăşurarea activităţii productive

diams funcţia de prevenire a producerii pagubelor se manifestă prin finanţarea activităţilor de prevenire a riscurilor de la fondul de asigurare

diams funcţia financiară este rezultat al tuturor fluxurilor financiare care se formează icircn cazul relaţiilor de asigurări şi anume

1048792 de plată a primelor de asigurare

1048792 de plată a despăgubirilor

1048792 de economisire icircn cazul asigurărilor de viaţă

1048792 de creditare datorită diferenţelor dintre icircncasări şi plăţi

Finanţe publice ndash Finanţe private asemănări şi deosebiri

Icircntre cele două componente ale sistemului financiar se stabilesc următoarle deosebiri şi asemănări

deg Finanţele publice sunt indisolubil legate de existenţa statului iar finanţele private sunt generate de existenţa icircntreprinderii ca celulă economică producătoare de profit

deg Astfel finanţle publice se manifestă la nivel macroeconomic pe cacircnd sfera de manifestare a finanţelor private este de nivel microeconomic

deg Scopul principal urmărit de finanţele publice constă icircn satisfacerea nevoilor publice prin intermediul utilităţilor publice iar icircn situaţia finanaţelor private se urmăreşte gestionarea fondurilor icircntreprinderii icircn vederea obţinerii profitului

deg Finanţele publice se supun dreptului public finanţele private sunt generate de dreptul comercial

deg La nivel macroeconomic bugetul de stat se stabileşte prin fundamentarea mai icircntacirci a cheltuielilor publice care trebuiesc efectuate pentru a asigura desfăşurarea proceselor economice sociale politice necesare existenţei statului după care se stabilesc veniturile necesare efectuării acestor cheltuieli

deg La nivel microeconomic bugetul icircntreprinderilor se formează prin stabilirea icircn primă fază a veniturilor pe care icircntreprinderea le poate obţine după care se stabileşte nivelul cheltuielilor pe care aceasta şi le poate permite

deg Atacirct finanţele publice cacirct şi finanţele icircntreprinderii se confruntă cu probleme de echilibru financiar

Echilibrul financiar se defineşte ca fiind acea stare căreia icirci este caracteristică pentru subiectul de referinţă corelarea stocurilor de mijloace (utilizări) cu cele de resurse şisau a fluxurilor băneşti de intrare cu cele de ieşire atacirct icircn timp cacirct şi din punct de vedere al cuantumului (dimensiunii volumului) acestora

Echilibrul financiar se poate determina static sau dinamic

Icircn cazul static el este rezultanta bdquostocurilorrdquo disponibile la momentul dat la subiectul de referinţă De pildă echilibrul icircntre creanţe şi disponibilităţi băneşti pe de o parte şi obligaţii pe de altă parte Acesta dă informaţii privind lichiditatea la un moment dat a subiectului de referinţă respectiv capacitatea sa de a onora icircn momentul dat plăţile pe care le are de făcut Dacă

Creante + disponibilitati gt sau egal obligatii

- Rezulta ca subiectul prezinta lichiditate

Pentru echilibrul dinamic se corectează situaţia momentului cu fluxurile de intrăriieşiri previzionate pentru perioadele următoare Se determină astfel variaţia stării de echilibru obţinacircndu-se informaţii privind solvabilitatea subiectului respectiv capacitatea lui de a-şi onora obligaţiile de plată icircntr-un interval dat

Un exemplu edificator al echilibrului financiar poate fi relevat la nivelul unei firme de indicatorii fond de rulment şi necesar de fond de rulment Astfel primul indicator arată cuantumul cu care capitalul permanent depăşeşte utilizările permanente (de tipul active imobilizate sau active fixe) rămacircnacircnd disponibil pentru acoperirea din resurse permanente a utilizărilor nepermanente

(stocuri de materii prime producţie icircn curs de fabricaţie etc) Icircn cazul icircn care capitalul permanent este mai mare decacirct activele imobilizate există disponibil pentru acoperirea cel puţin parţială a activelor circulante (utilizări nepermanente)

Necesarul de fond de rulment determinat ca diferenţă icircntre aceste două componente arată disponibilul de resurse temporare (necesarul lt 0) sau nevoia de resurse temporare (necesarul gt 0) adică evoluţia (dinamica) echilibrului resurse ndash utilizări temporare Corelarea celor doi indicatori pe de o parte fondul de rulment ca bdquostocrdquo şi pe de altă parte nevoia de fond de rulment ca variabilă pe subintervale de gestiune adică Necesarul de fond de rulment ndash Fond de rulment generează o condiţie de echilibru dinamic exprimată prin dimensiunea apelării la credite de trezorerie ca bdquofluxrdquo de resurse temporare care să complinească nevoia temporară de resurse pentru derularea activităţii subiectului adică să asigure un echilibru financiar icircn evoluţie pe fiecare din subintervalele de gestiune

Pentru finanţele publice echilibrul financiar prezintă caracteristica de obligativitate generată de lege a fluxurilor de intrareieşire Pentru finanţele private echilibrul financiar prezintă caracteristica de opţionalitate a fluxurilor de intrareieşire ca rezultat al deciziei agentului economic de a icircncheia sau nu contracte economice şi financiare pe seama relaţiei cerere ndash ofertă Opţionalitatea se referă nu numai la icircncheierea sau nu a contractelor ci şi la realizarea lor Icircn acest caz (opţiune pentru nerealizarea contractului) agentul icircşi asumă riscul unor bdquoreparaţiirdquo pentru partener totuşi el este cel ce decide eficienţa icircn planul rezultatelor sale financiare a unei astfel de hotăracircri

Politica financiară reprezintă mulţimea de idei şi consideraţii definite icircn sfera şi logica finanţelor de către o autoritate icircn vederea realizării unor obiective sau atingerii unor scopuri de natură financiară sau nu

De exemplu legea stabileşte că

a) Se va acorda garanţie de stat pentru investitorii icircn ramura X adică se realizează o stimulare a dezvoltării de ramură cantonată icircn sfera politicii cheltuielilor publice Garanţia de stat este o cheltuială bugetară de tipul cheltuielilor virtuale dacă icircntreprinzătorul nu este solvabil pentru un eventual credit luat icircn condiţiile menţionate (investiţie icircn ramura X) statul va prelua datoria cheltuiala apare numai condiţionat de producerea unui anumit risc Trebuie menţionat că introducerea unei astfel de garanţii nu se poate face decacirct prin lege

Legea nu obligă pe nimeni să investească icircn ramura X şi s-ar putea ca nimeni să nu o facă icircnseamnă că măsura respectivă (politica financiară promovată de stat icircn acest caz) nu a fost bună Icircn acest sens apare particularitatea de quasiopţionalitate a politicii financiare chiar dacă ea (politica financiară) a fost definită prin lege Pe de altă parte este de remarcat caracterul limitativ imperativ al legii care nu permite garantarea de către stat decacirct icircn cazul menţionat Garanţia acordată pentru altă situaţie decacirct cea prevăzută (investiţia icircn ramura X) este ilegală şi se pedepseşte prin lege

Profitul reinvestit icircn activitatea generatoare nu se impozitează ceea ce icircnseamnă o stimulare a capitalizării a dezvoltării taliei sau icircnzestrării tehnice a firmelor stimulare cantonată icircn sfera politicii fiscale Profitul icircn general şi potrivit legii este impozabil Această prevedere este imperativă şi sustragerea (adică evaziunea fiscală) se pedepseşte prin lege Dacă icircntreprinzătorul icircşi reinvesteşte profitul icircn propria afacere atunci el nu mai este chemat la impozitare pentru partea de profit pe care o reinvesteşte astfel Aici apare particularitatea de quasiopţionalitate a politicii financiare legea nu obligă la reinvestirea profitului icircn activitatea generatoare cine vrea ndash o face cine nu ndash nu

Statul A icircncheie un acord cu statul B privind acordarea reciprocă a clauzei naţiunii celei mai favorizate adică taxele vamale de import icircn relaţia reciprocă se stabilesc la o limită minimă reciproc acceptată sau se desfiinţează Aceasta icircnseamnă o stimulare a comerţului extern icircntre cele două ţări cantonată icircn sfera politicii vamale Exportatorii din A pentru B vor suporta o taxă vamală de import icircn B mai mică decacirct pacircnă acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală importatorii din A de mărfuri din B vor suporta o taxă vamală de import icircn A mai mică decacirct pacircnă acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală Din acest punct de vedere legea este imperativă Pe de altă parte legea nu-l obligă de exemplu pe importatorul Y rezident icircn ţara A să-şi importe mărfurile din ţara B Dacă el (importatorul Y) o va face nu va mai plăti taxă de import dar dacă importatorul Y va importa dintr-o terţă ţară el va plăti taxă de import Din acest punct de vedere apare quasiopţionalitatea politicii financiare

Principalele componente ale acestei politici sunt profitabilitatea finanţarea activităţii desfăşurate distribuirea profitului structura capitalului durata avansării capitalului şi dimensiunea acestuia

a) Profitabilitatea vizează obţinerea unui profit satisfăcător pentru celcei ce aau investit capitalul Este vorba nu numai de o masă a profitului ci şi de rata acestuia icircn raport cu efortul economic necesar şi care din punctul de vedere al investitorului icircl reprezintă capitalul avansat Icircn acest sens este utilizat

indicatorul rata financiară a rentabilităţii sau rata rentabilităţii financiare (rf) astfel

rf= PNCpr

PN= Profitul net

Cpr= Capital propriu

Capitalul propriu reprezintă suma dintre capitalul social şi fondurile proprii ale firmei (fond de rezervă fond de dezvoltare rezerva legală fond de asigurare şa) Icircn cazul societăţilor pe acţiuni capitalul social este reprezentat de valoarea nominală a acţiunilor emise la constituirea societăţii iar icircn cazul celorlalte firme de valoarea capitalului depus de proprietar sau de asociaţi

Acest indicator de profitabilitate arată care este rezultatul net ce revine la o unitate monetară de capital propriu Rezultatul net presupune că din profit au fost deja acoperite eventualele obligaţii financiare (rate la creditele pe termen lung şi dobacircnzile aferente unui astfel de icircmprumut ca şi orice alte cheltuieli legate de serviciul datoriei pe termen lung a firmei) alte cheltuieli care se suportă din rezultate (sponsorizări acoperirea unor pierderi din anii precedenţi) ca şi impozitul pe profit datorat statului Rezultatul net arată cacircştigul ce rămacircne efectiv icircn beneficiul firmei şi al proprietarilor ei

Distribuirea profitului este o componentă a politicii financiare care vizează modul icircn care este utilizat profitul net Decizia se referă la alternativele dividende mari sau investiţii mari

O politică de dividende mari răspunde cerinţei acţionarilor de a avea cacircştiguri (absolute şi relative) ridicate Pentru ei aceasta icircnseamnă recuperarea icircntr-un număr mai mic de ani a investiţiei făcute ca şi o evoluţie favorabilă a preţului de piaţă al acţiunilor adică posibilitatea unui cacircştig suplimentar icircn cazul vacircnzării respectivelor acţiuni Cacircştigul relativ al acţionarului este dat de rata nominală a dividendului (rd)

Rd= divVN

Div= masa dividentului

VN= valoarea nominal a actiunii

Pentru firmă aceasta icircnseamnă pe termen scurt stabilitate şi creşterea valorii ei de piaţă (numărul de acţiuni emise lowast preţul de piaţă al unei acţiuni) dar pe termen lung apariţia unor dezavantaje Neefectuarea de investiţii sau volumul mic al acestora determină stagnarea rezultatelor sau creşterea lor limitată Deoarece preţul de piaţă al acţiunilor ei este suprapari (peste valoarea

nominală) rezultatele financiare stagnante sau puţin crescătoare vor conduce la o rată efectivă a dividendului (rediv) icircn scădere

Rediv= divPpa

Div= dividentul incasat

Ppa= pretul de piata al actiunii

Echilibrul pietei monetare MV=PT

M= Masa monetara

V= viteza de rotatie a banilor

P= nivelul preturilor

T= volumul tranzactiilor

Modelul de creştere se referă la o economie icircnchisă icircn care statul intervine şi are icircn vedere ca variante caracterul exogen sau nu al unora din variabilele de intervenţie Icircn varianta icircn care toate variabilele de intervenţie sunt exogene modelul include

bull ecuaţia venitului net

Yn = Y ndash Tn

Tn = T ndash R

bull funcţia de consum

C = c lowast Yn + C0

bull funcţia de investiţii

I = I0

bull funcţia cheltuielilor guvernamentale

G = G0

bull funcţia impozitelor

T = T0

bull funcţia subvenţiilor

R = R0

bull ecuaţia de echilibru

Y = C + I + G

Să facem supoziţia că statul adoptă o politică de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar Aceasta presupune o asemenea politică fiscală şi a cheltuielilor bugetare icircncacirct variaţia celor două componente bugetare (cheltuieli şi venituri fiscale) să fie de aceiaşi mărime Conform formalizărilor practicate icircn model aceasta icircnseamnă că

Δ G0 = Δ T0

Să presupunem icircn continuare că celelalte variabile de care depinde produsul final adică nivelul autonom al consumului (C0) al investiţiilor (I0) şi al subvenţiilor (R0) nu vor suferi modificări variaţia lor fiind nulă Icircn felul acesta se poate separa icircn mod strict efectul unei politici de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar

Capitalul permanent este format din resursele ce au un astfel de caracter icircn principal capitalul propriu şi creditele pe termen mediu şi lung (bancare sau obligatare)

Cperm = Cpr + Ctml

unde

Cperm = capitalul permanent

Cpr = capitalul propriu

Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Nevoile curente de exploatare sunt icircntacirclnite noţional şi sub denumirea de cheltuielile ciclului de exploatare sau active circulante Resursele financiare din care sunt ele acoperite sunt fondul de rulment şi resursele de trezorerie astfel icircncacirct cantitativ nevoile (activele circulante) sunt egale cu sursele din care sunt finanţate

AC = FR + RT

unde

AC = active circulante

FR = fond de rulment

RT = resurse de trezorerie

Fondul de rulment reprezintă partea din resursele permanente care depăşeşte nevoile de finanţare a imobilizărilor fixe

FR = Cperm ndash AF

unde

AF = imobilizări fixe sau active fixe

Resursele de trezorerie sunt acele resurse financiare mobilizate pe termen scurt cu destinaţia de a acoperi nevoile pe termen scurt peste limita la care această nevoie este acoperită din fondul de rulment Icircn categoria lor se includ creditele de trezorerie dar şi alte resurse posibil de mobilizat pe termen scurt obligaţii (datorii) faţă de stat faţă de propriul personal faţă de asigurările sociale faţă de acţionari faţă de alţi terţi

ACTIV = AF + AC

AC = S + C + L

PASIV = K perm + RT

RT = Cts + F + AO

unde

S = solduri de materii prime materiale combustibili producţie icircn curs de

fabricaţie ambalaje produse finite mărfuri şi altele asemenea

C = clienţi datori avansuri către furnizori şi alte creanţe

L = lichidităţi icircn casă la bancă etc

Cts = credit bancar pe termen scurt

F = datorii către furnizori avansuri de la clienţi

AO = alte obligaţii de plată

Vom pune icircn evidenţă următorii indicatori ai structurii financiare

a) Coeficientul de icircndatorare

c icirc = DTPASIV

unde

DT = datorii totale

Acest coeficient evidenţiază două aspecte privind calitatea activităţii financiare a firmei

bull icircn ce măsură datoriile firmei au acoperire materială (avem icircn vedere că ACTIV = PASIV) acest lucru pe de o parte permite firmei să cunoască măsura icircn care datoriile contractate au acoperire iar pe de altă parte permite

creditorilor să aprecieze măsura garantării cu bunuri a sumelor pe care ei le-au dat cu icircmprumut firmei cu cacirct acest coeficient este mai aproape de unitate cu atacirct firma este icircntr-o situaţie financiară mai dificilă

bull icircn ce grad este icircndatorată firma adică ce pondere au datoriile icircn totalul resurselor mobilizate de firmă cu cacirct gradul de icircndatorare este mai ridicat (mai aproape de unitate) cu atacirct firma va obţine mai greu credite pe piaţa monetară sau de la furnizorii ei

b) Coeficientul de icircndatorare la termen numit şi coeficientul financiar

c f = CtmlCpr

unde Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Acest coeficient arată raportul icircntre sursele permanente icircmprumutate şi proprii Instituţiile de credit apreciază ca normală situaţia icircn care c f le 1 Aceasta nu icircnseamnă că situaţia c f gt 1 este icircntotdeauna anormală Icircn măsura icircn care există acoperire materială este posibil ca băncile să acorde credite chiar icircn această din urmă situaţie De pildă solicitarea unui credit pentru o investiţie poate crea o situaţie icircn care c f gt 1 banca poate acorda creditul pe baza a două condiţii

bull contribuţia firmei la investiţie prin resurse proprii de obicei la nivelul a 20 ndash 30 din valoarea acesteia

bull asigurarea că obiectul fizic material al investiţiei se realizează banca deschide finanţarea dar eliberează creditul treptat pe măsură ce icirci sunt produse documente privind realizarea respectivei investiţii

c) Cota datoriei la termen icircn capacitatea de autofinanţare

cdtka =CtmlKA

KA = PN + A

PN = (1-ci) lowast (PB ndash OF ndash COR)

PB = CA ndash CT

unde

KA = capacitatea de autofinanţare

PN = profitul net

A = amortizarea

PB = profitul brut

OF = obligaţii financiare

COR = cheltuieli şi obligaţii ce pot fi acoperite din rezultate

CA = cifra de afaceri

CT = cheltuieli totale

Acest indicator arată icircn cacircţi ani pot fi acoperite datoriile la termen din resursele de autofinanţare ale firmei Valorile pacircnă la 5 ndash 6 ani sunt considerate normale Indicatorul completează aprecierea gradului de icircndatorare prin informaţia referitoare la solvabilitatea firmei

Cota costului creditelor de trezorerie icircn profitul brut

CCT= DPB

- unde D = costul creditului de trezorerie incluzacircnd ca principal componentă dobacircnda dar şi alte obligaţii ale debitorului faţă de bancă (comisioane speze etc) Indicatorul arată efortul firmei pentru mobilizarea de resurse temporare icircn raport cu rezultatul brut al activităţii ei şi exprimă capacitatea acesteia de a suporta costul respectivelor resurse Valorile pacircnă la 03 sunt considerate normale Peste această valoare indicatorul icircn cauză arată că resursele icircmprumutate pe termen scurt sunt prea scumpe icircn raport cu eficienţa firmei

aceasta se obligă să achite asiguratului sau unei terţe personae denumită beneficiar o despăgubire sau suma asigurată

Funcţiiile icircndeplinite de relaţiile de asigurare sunt

diams funcţia de repartiţie cu cele două componente ale sale

1048792 de formare a fondului de asigurare pe baza primelor

1048792 de utilizare a acestuia pentru achitarea despăgubirilor sau a sumelor asigurate

diams funcţia de control care urmăreşte modul de constituire şi de repartizare a fondului de asigurare

diams funcţia de compensare a pagubelor prezintă interes pentru asigurat icircntrucacirct conferă siguranţă cu privire la protecţia vieţii şi a bunurilor iar pentru economia naţională asigurarea contribuie prin despăgubirile acordate la refacerea condiţiilor pentru desfăşurarea activităţii productive

diams funcţia de prevenire a producerii pagubelor se manifestă prin finanţarea activităţilor de prevenire a riscurilor de la fondul de asigurare

diams funcţia financiară este rezultat al tuturor fluxurilor financiare care se formează icircn cazul relaţiilor de asigurări şi anume

1048792 de plată a primelor de asigurare

1048792 de plată a despăgubirilor

1048792 de economisire icircn cazul asigurărilor de viaţă

1048792 de creditare datorită diferenţelor dintre icircncasări şi plăţi

Finanţe publice ndash Finanţe private asemănări şi deosebiri

Icircntre cele două componente ale sistemului financiar se stabilesc următoarle deosebiri şi asemănări

deg Finanţele publice sunt indisolubil legate de existenţa statului iar finanţele private sunt generate de existenţa icircntreprinderii ca celulă economică producătoare de profit

deg Astfel finanţle publice se manifestă la nivel macroeconomic pe cacircnd sfera de manifestare a finanţelor private este de nivel microeconomic

deg Scopul principal urmărit de finanţele publice constă icircn satisfacerea nevoilor publice prin intermediul utilităţilor publice iar icircn situaţia finanaţelor private se urmăreşte gestionarea fondurilor icircntreprinderii icircn vederea obţinerii profitului

deg Finanţele publice se supun dreptului public finanţele private sunt generate de dreptul comercial

deg La nivel macroeconomic bugetul de stat se stabileşte prin fundamentarea mai icircntacirci a cheltuielilor publice care trebuiesc efectuate pentru a asigura desfăşurarea proceselor economice sociale politice necesare existenţei statului după care se stabilesc veniturile necesare efectuării acestor cheltuieli

deg La nivel microeconomic bugetul icircntreprinderilor se formează prin stabilirea icircn primă fază a veniturilor pe care icircntreprinderea le poate obţine după care se stabileşte nivelul cheltuielilor pe care aceasta şi le poate permite

deg Atacirct finanţele publice cacirct şi finanţele icircntreprinderii se confruntă cu probleme de echilibru financiar

Echilibrul financiar se defineşte ca fiind acea stare căreia icirci este caracteristică pentru subiectul de referinţă corelarea stocurilor de mijloace (utilizări) cu cele de resurse şisau a fluxurilor băneşti de intrare cu cele de ieşire atacirct icircn timp cacirct şi din punct de vedere al cuantumului (dimensiunii volumului) acestora

Echilibrul financiar se poate determina static sau dinamic

Icircn cazul static el este rezultanta bdquostocurilorrdquo disponibile la momentul dat la subiectul de referinţă De pildă echilibrul icircntre creanţe şi disponibilităţi băneşti pe de o parte şi obligaţii pe de altă parte Acesta dă informaţii privind lichiditatea la un moment dat a subiectului de referinţă respectiv capacitatea sa de a onora icircn momentul dat plăţile pe care le are de făcut Dacă

Creante + disponibilitati gt sau egal obligatii

- Rezulta ca subiectul prezinta lichiditate

Pentru echilibrul dinamic se corectează situaţia momentului cu fluxurile de intrăriieşiri previzionate pentru perioadele următoare Se determină astfel variaţia stării de echilibru obţinacircndu-se informaţii privind solvabilitatea subiectului respectiv capacitatea lui de a-şi onora obligaţiile de plată icircntr-un interval dat

Un exemplu edificator al echilibrului financiar poate fi relevat la nivelul unei firme de indicatorii fond de rulment şi necesar de fond de rulment Astfel primul indicator arată cuantumul cu care capitalul permanent depăşeşte utilizările permanente (de tipul active imobilizate sau active fixe) rămacircnacircnd disponibil pentru acoperirea din resurse permanente a utilizărilor nepermanente

(stocuri de materii prime producţie icircn curs de fabricaţie etc) Icircn cazul icircn care capitalul permanent este mai mare decacirct activele imobilizate există disponibil pentru acoperirea cel puţin parţială a activelor circulante (utilizări nepermanente)

Necesarul de fond de rulment determinat ca diferenţă icircntre aceste două componente arată disponibilul de resurse temporare (necesarul lt 0) sau nevoia de resurse temporare (necesarul gt 0) adică evoluţia (dinamica) echilibrului resurse ndash utilizări temporare Corelarea celor doi indicatori pe de o parte fondul de rulment ca bdquostocrdquo şi pe de altă parte nevoia de fond de rulment ca variabilă pe subintervale de gestiune adică Necesarul de fond de rulment ndash Fond de rulment generează o condiţie de echilibru dinamic exprimată prin dimensiunea apelării la credite de trezorerie ca bdquofluxrdquo de resurse temporare care să complinească nevoia temporară de resurse pentru derularea activităţii subiectului adică să asigure un echilibru financiar icircn evoluţie pe fiecare din subintervalele de gestiune

Pentru finanţele publice echilibrul financiar prezintă caracteristica de obligativitate generată de lege a fluxurilor de intrareieşire Pentru finanţele private echilibrul financiar prezintă caracteristica de opţionalitate a fluxurilor de intrareieşire ca rezultat al deciziei agentului economic de a icircncheia sau nu contracte economice şi financiare pe seama relaţiei cerere ndash ofertă Opţionalitatea se referă nu numai la icircncheierea sau nu a contractelor ci şi la realizarea lor Icircn acest caz (opţiune pentru nerealizarea contractului) agentul icircşi asumă riscul unor bdquoreparaţiirdquo pentru partener totuşi el este cel ce decide eficienţa icircn planul rezultatelor sale financiare a unei astfel de hotăracircri

Politica financiară reprezintă mulţimea de idei şi consideraţii definite icircn sfera şi logica finanţelor de către o autoritate icircn vederea realizării unor obiective sau atingerii unor scopuri de natură financiară sau nu

De exemplu legea stabileşte că

a) Se va acorda garanţie de stat pentru investitorii icircn ramura X adică se realizează o stimulare a dezvoltării de ramură cantonată icircn sfera politicii cheltuielilor publice Garanţia de stat este o cheltuială bugetară de tipul cheltuielilor virtuale dacă icircntreprinzătorul nu este solvabil pentru un eventual credit luat icircn condiţiile menţionate (investiţie icircn ramura X) statul va prelua datoria cheltuiala apare numai condiţionat de producerea unui anumit risc Trebuie menţionat că introducerea unei astfel de garanţii nu se poate face decacirct prin lege

Legea nu obligă pe nimeni să investească icircn ramura X şi s-ar putea ca nimeni să nu o facă icircnseamnă că măsura respectivă (politica financiară promovată de stat icircn acest caz) nu a fost bună Icircn acest sens apare particularitatea de quasiopţionalitate a politicii financiare chiar dacă ea (politica financiară) a fost definită prin lege Pe de altă parte este de remarcat caracterul limitativ imperativ al legii care nu permite garantarea de către stat decacirct icircn cazul menţionat Garanţia acordată pentru altă situaţie decacirct cea prevăzută (investiţia icircn ramura X) este ilegală şi se pedepseşte prin lege

Profitul reinvestit icircn activitatea generatoare nu se impozitează ceea ce icircnseamnă o stimulare a capitalizării a dezvoltării taliei sau icircnzestrării tehnice a firmelor stimulare cantonată icircn sfera politicii fiscale Profitul icircn general şi potrivit legii este impozabil Această prevedere este imperativă şi sustragerea (adică evaziunea fiscală) se pedepseşte prin lege Dacă icircntreprinzătorul icircşi reinvesteşte profitul icircn propria afacere atunci el nu mai este chemat la impozitare pentru partea de profit pe care o reinvesteşte astfel Aici apare particularitatea de quasiopţionalitate a politicii financiare legea nu obligă la reinvestirea profitului icircn activitatea generatoare cine vrea ndash o face cine nu ndash nu

Statul A icircncheie un acord cu statul B privind acordarea reciprocă a clauzei naţiunii celei mai favorizate adică taxele vamale de import icircn relaţia reciprocă se stabilesc la o limită minimă reciproc acceptată sau se desfiinţează Aceasta icircnseamnă o stimulare a comerţului extern icircntre cele două ţări cantonată icircn sfera politicii vamale Exportatorii din A pentru B vor suporta o taxă vamală de import icircn B mai mică decacirct pacircnă acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală importatorii din A de mărfuri din B vor suporta o taxă vamală de import icircn A mai mică decacirct pacircnă acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală Din acest punct de vedere legea este imperativă Pe de altă parte legea nu-l obligă de exemplu pe importatorul Y rezident icircn ţara A să-şi importe mărfurile din ţara B Dacă el (importatorul Y) o va face nu va mai plăti taxă de import dar dacă importatorul Y va importa dintr-o terţă ţară el va plăti taxă de import Din acest punct de vedere apare quasiopţionalitatea politicii financiare

Principalele componente ale acestei politici sunt profitabilitatea finanţarea activităţii desfăşurate distribuirea profitului structura capitalului durata avansării capitalului şi dimensiunea acestuia

a) Profitabilitatea vizează obţinerea unui profit satisfăcător pentru celcei ce aau investit capitalul Este vorba nu numai de o masă a profitului ci şi de rata acestuia icircn raport cu efortul economic necesar şi care din punctul de vedere al investitorului icircl reprezintă capitalul avansat Icircn acest sens este utilizat

indicatorul rata financiară a rentabilităţii sau rata rentabilităţii financiare (rf) astfel

rf= PNCpr

PN= Profitul net

Cpr= Capital propriu

Capitalul propriu reprezintă suma dintre capitalul social şi fondurile proprii ale firmei (fond de rezervă fond de dezvoltare rezerva legală fond de asigurare şa) Icircn cazul societăţilor pe acţiuni capitalul social este reprezentat de valoarea nominală a acţiunilor emise la constituirea societăţii iar icircn cazul celorlalte firme de valoarea capitalului depus de proprietar sau de asociaţi

Acest indicator de profitabilitate arată care este rezultatul net ce revine la o unitate monetară de capital propriu Rezultatul net presupune că din profit au fost deja acoperite eventualele obligaţii financiare (rate la creditele pe termen lung şi dobacircnzile aferente unui astfel de icircmprumut ca şi orice alte cheltuieli legate de serviciul datoriei pe termen lung a firmei) alte cheltuieli care se suportă din rezultate (sponsorizări acoperirea unor pierderi din anii precedenţi) ca şi impozitul pe profit datorat statului Rezultatul net arată cacircştigul ce rămacircne efectiv icircn beneficiul firmei şi al proprietarilor ei

Distribuirea profitului este o componentă a politicii financiare care vizează modul icircn care este utilizat profitul net Decizia se referă la alternativele dividende mari sau investiţii mari

O politică de dividende mari răspunde cerinţei acţionarilor de a avea cacircştiguri (absolute şi relative) ridicate Pentru ei aceasta icircnseamnă recuperarea icircntr-un număr mai mic de ani a investiţiei făcute ca şi o evoluţie favorabilă a preţului de piaţă al acţiunilor adică posibilitatea unui cacircştig suplimentar icircn cazul vacircnzării respectivelor acţiuni Cacircştigul relativ al acţionarului este dat de rata nominală a dividendului (rd)

Rd= divVN

Div= masa dividentului

VN= valoarea nominal a actiunii

Pentru firmă aceasta icircnseamnă pe termen scurt stabilitate şi creşterea valorii ei de piaţă (numărul de acţiuni emise lowast preţul de piaţă al unei acţiuni) dar pe termen lung apariţia unor dezavantaje Neefectuarea de investiţii sau volumul mic al acestora determină stagnarea rezultatelor sau creşterea lor limitată Deoarece preţul de piaţă al acţiunilor ei este suprapari (peste valoarea

nominală) rezultatele financiare stagnante sau puţin crescătoare vor conduce la o rată efectivă a dividendului (rediv) icircn scădere

Rediv= divPpa

Div= dividentul incasat

Ppa= pretul de piata al actiunii

Echilibrul pietei monetare MV=PT

M= Masa monetara

V= viteza de rotatie a banilor

P= nivelul preturilor

T= volumul tranzactiilor

Modelul de creştere se referă la o economie icircnchisă icircn care statul intervine şi are icircn vedere ca variante caracterul exogen sau nu al unora din variabilele de intervenţie Icircn varianta icircn care toate variabilele de intervenţie sunt exogene modelul include

bull ecuaţia venitului net

Yn = Y ndash Tn

Tn = T ndash R

bull funcţia de consum

C = c lowast Yn + C0

bull funcţia de investiţii

I = I0

bull funcţia cheltuielilor guvernamentale

G = G0

bull funcţia impozitelor

T = T0

bull funcţia subvenţiilor

R = R0

bull ecuaţia de echilibru

Y = C + I + G

Să facem supoziţia că statul adoptă o politică de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar Aceasta presupune o asemenea politică fiscală şi a cheltuielilor bugetare icircncacirct variaţia celor două componente bugetare (cheltuieli şi venituri fiscale) să fie de aceiaşi mărime Conform formalizărilor practicate icircn model aceasta icircnseamnă că

Δ G0 = Δ T0

Să presupunem icircn continuare că celelalte variabile de care depinde produsul final adică nivelul autonom al consumului (C0) al investiţiilor (I0) şi al subvenţiilor (R0) nu vor suferi modificări variaţia lor fiind nulă Icircn felul acesta se poate separa icircn mod strict efectul unei politici de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar

Capitalul permanent este format din resursele ce au un astfel de caracter icircn principal capitalul propriu şi creditele pe termen mediu şi lung (bancare sau obligatare)

Cperm = Cpr + Ctml

unde

Cperm = capitalul permanent

Cpr = capitalul propriu

Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Nevoile curente de exploatare sunt icircntacirclnite noţional şi sub denumirea de cheltuielile ciclului de exploatare sau active circulante Resursele financiare din care sunt ele acoperite sunt fondul de rulment şi resursele de trezorerie astfel icircncacirct cantitativ nevoile (activele circulante) sunt egale cu sursele din care sunt finanţate

AC = FR + RT

unde

AC = active circulante

FR = fond de rulment

RT = resurse de trezorerie

Fondul de rulment reprezintă partea din resursele permanente care depăşeşte nevoile de finanţare a imobilizărilor fixe

FR = Cperm ndash AF

unde

AF = imobilizări fixe sau active fixe

Resursele de trezorerie sunt acele resurse financiare mobilizate pe termen scurt cu destinaţia de a acoperi nevoile pe termen scurt peste limita la care această nevoie este acoperită din fondul de rulment Icircn categoria lor se includ creditele de trezorerie dar şi alte resurse posibil de mobilizat pe termen scurt obligaţii (datorii) faţă de stat faţă de propriul personal faţă de asigurările sociale faţă de acţionari faţă de alţi terţi

ACTIV = AF + AC

AC = S + C + L

PASIV = K perm + RT

RT = Cts + F + AO

unde

S = solduri de materii prime materiale combustibili producţie icircn curs de

fabricaţie ambalaje produse finite mărfuri şi altele asemenea

C = clienţi datori avansuri către furnizori şi alte creanţe

L = lichidităţi icircn casă la bancă etc

Cts = credit bancar pe termen scurt

F = datorii către furnizori avansuri de la clienţi

AO = alte obligaţii de plată

Vom pune icircn evidenţă următorii indicatori ai structurii financiare

a) Coeficientul de icircndatorare

c icirc = DTPASIV

unde

DT = datorii totale

Acest coeficient evidenţiază două aspecte privind calitatea activităţii financiare a firmei

bull icircn ce măsură datoriile firmei au acoperire materială (avem icircn vedere că ACTIV = PASIV) acest lucru pe de o parte permite firmei să cunoască măsura icircn care datoriile contractate au acoperire iar pe de altă parte permite

creditorilor să aprecieze măsura garantării cu bunuri a sumelor pe care ei le-au dat cu icircmprumut firmei cu cacirct acest coeficient este mai aproape de unitate cu atacirct firma este icircntr-o situaţie financiară mai dificilă

bull icircn ce grad este icircndatorată firma adică ce pondere au datoriile icircn totalul resurselor mobilizate de firmă cu cacirct gradul de icircndatorare este mai ridicat (mai aproape de unitate) cu atacirct firma va obţine mai greu credite pe piaţa monetară sau de la furnizorii ei

b) Coeficientul de icircndatorare la termen numit şi coeficientul financiar

c f = CtmlCpr

unde Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Acest coeficient arată raportul icircntre sursele permanente icircmprumutate şi proprii Instituţiile de credit apreciază ca normală situaţia icircn care c f le 1 Aceasta nu icircnseamnă că situaţia c f gt 1 este icircntotdeauna anormală Icircn măsura icircn care există acoperire materială este posibil ca băncile să acorde credite chiar icircn această din urmă situaţie De pildă solicitarea unui credit pentru o investiţie poate crea o situaţie icircn care c f gt 1 banca poate acorda creditul pe baza a două condiţii

bull contribuţia firmei la investiţie prin resurse proprii de obicei la nivelul a 20 ndash 30 din valoarea acesteia

bull asigurarea că obiectul fizic material al investiţiei se realizează banca deschide finanţarea dar eliberează creditul treptat pe măsură ce icirci sunt produse documente privind realizarea respectivei investiţii

c) Cota datoriei la termen icircn capacitatea de autofinanţare

cdtka =CtmlKA

KA = PN + A

PN = (1-ci) lowast (PB ndash OF ndash COR)

PB = CA ndash CT

unde

KA = capacitatea de autofinanţare

PN = profitul net

A = amortizarea

PB = profitul brut

OF = obligaţii financiare

COR = cheltuieli şi obligaţii ce pot fi acoperite din rezultate

CA = cifra de afaceri

CT = cheltuieli totale

Acest indicator arată icircn cacircţi ani pot fi acoperite datoriile la termen din resursele de autofinanţare ale firmei Valorile pacircnă la 5 ndash 6 ani sunt considerate normale Indicatorul completează aprecierea gradului de icircndatorare prin informaţia referitoare la solvabilitatea firmei

Cota costului creditelor de trezorerie icircn profitul brut

CCT= DPB

- unde D = costul creditului de trezorerie incluzacircnd ca principal componentă dobacircnda dar şi alte obligaţii ale debitorului faţă de bancă (comisioane speze etc) Indicatorul arată efortul firmei pentru mobilizarea de resurse temporare icircn raport cu rezultatul brut al activităţii ei şi exprimă capacitatea acesteia de a suporta costul respectivelor resurse Valorile pacircnă la 03 sunt considerate normale Peste această valoare indicatorul icircn cauză arată că resursele icircmprumutate pe termen scurt sunt prea scumpe icircn raport cu eficienţa firmei

deg Finanţele publice se supun dreptului public finanţele private sunt generate de dreptul comercial

deg La nivel macroeconomic bugetul de stat se stabileşte prin fundamentarea mai icircntacirci a cheltuielilor publice care trebuiesc efectuate pentru a asigura desfăşurarea proceselor economice sociale politice necesare existenţei statului după care se stabilesc veniturile necesare efectuării acestor cheltuieli

deg La nivel microeconomic bugetul icircntreprinderilor se formează prin stabilirea icircn primă fază a veniturilor pe care icircntreprinderea le poate obţine după care se stabileşte nivelul cheltuielilor pe care aceasta şi le poate permite

deg Atacirct finanţele publice cacirct şi finanţele icircntreprinderii se confruntă cu probleme de echilibru financiar

Echilibrul financiar se defineşte ca fiind acea stare căreia icirci este caracteristică pentru subiectul de referinţă corelarea stocurilor de mijloace (utilizări) cu cele de resurse şisau a fluxurilor băneşti de intrare cu cele de ieşire atacirct icircn timp cacirct şi din punct de vedere al cuantumului (dimensiunii volumului) acestora

Echilibrul financiar se poate determina static sau dinamic

Icircn cazul static el este rezultanta bdquostocurilorrdquo disponibile la momentul dat la subiectul de referinţă De pildă echilibrul icircntre creanţe şi disponibilităţi băneşti pe de o parte şi obligaţii pe de altă parte Acesta dă informaţii privind lichiditatea la un moment dat a subiectului de referinţă respectiv capacitatea sa de a onora icircn momentul dat plăţile pe care le are de făcut Dacă

Creante + disponibilitati gt sau egal obligatii

- Rezulta ca subiectul prezinta lichiditate

Pentru echilibrul dinamic se corectează situaţia momentului cu fluxurile de intrăriieşiri previzionate pentru perioadele următoare Se determină astfel variaţia stării de echilibru obţinacircndu-se informaţii privind solvabilitatea subiectului respectiv capacitatea lui de a-şi onora obligaţiile de plată icircntr-un interval dat

Un exemplu edificator al echilibrului financiar poate fi relevat la nivelul unei firme de indicatorii fond de rulment şi necesar de fond de rulment Astfel primul indicator arată cuantumul cu care capitalul permanent depăşeşte utilizările permanente (de tipul active imobilizate sau active fixe) rămacircnacircnd disponibil pentru acoperirea din resurse permanente a utilizărilor nepermanente

(stocuri de materii prime producţie icircn curs de fabricaţie etc) Icircn cazul icircn care capitalul permanent este mai mare decacirct activele imobilizate există disponibil pentru acoperirea cel puţin parţială a activelor circulante (utilizări nepermanente)

Necesarul de fond de rulment determinat ca diferenţă icircntre aceste două componente arată disponibilul de resurse temporare (necesarul lt 0) sau nevoia de resurse temporare (necesarul gt 0) adică evoluţia (dinamica) echilibrului resurse ndash utilizări temporare Corelarea celor doi indicatori pe de o parte fondul de rulment ca bdquostocrdquo şi pe de altă parte nevoia de fond de rulment ca variabilă pe subintervale de gestiune adică Necesarul de fond de rulment ndash Fond de rulment generează o condiţie de echilibru dinamic exprimată prin dimensiunea apelării la credite de trezorerie ca bdquofluxrdquo de resurse temporare care să complinească nevoia temporară de resurse pentru derularea activităţii subiectului adică să asigure un echilibru financiar icircn evoluţie pe fiecare din subintervalele de gestiune

Pentru finanţele publice echilibrul financiar prezintă caracteristica de obligativitate generată de lege a fluxurilor de intrareieşire Pentru finanţele private echilibrul financiar prezintă caracteristica de opţionalitate a fluxurilor de intrareieşire ca rezultat al deciziei agentului economic de a icircncheia sau nu contracte economice şi financiare pe seama relaţiei cerere ndash ofertă Opţionalitatea se referă nu numai la icircncheierea sau nu a contractelor ci şi la realizarea lor Icircn acest caz (opţiune pentru nerealizarea contractului) agentul icircşi asumă riscul unor bdquoreparaţiirdquo pentru partener totuşi el este cel ce decide eficienţa icircn planul rezultatelor sale financiare a unei astfel de hotăracircri

Politica financiară reprezintă mulţimea de idei şi consideraţii definite icircn sfera şi logica finanţelor de către o autoritate icircn vederea realizării unor obiective sau atingerii unor scopuri de natură financiară sau nu

De exemplu legea stabileşte că

a) Se va acorda garanţie de stat pentru investitorii icircn ramura X adică se realizează o stimulare a dezvoltării de ramură cantonată icircn sfera politicii cheltuielilor publice Garanţia de stat este o cheltuială bugetară de tipul cheltuielilor virtuale dacă icircntreprinzătorul nu este solvabil pentru un eventual credit luat icircn condiţiile menţionate (investiţie icircn ramura X) statul va prelua datoria cheltuiala apare numai condiţionat de producerea unui anumit risc Trebuie menţionat că introducerea unei astfel de garanţii nu se poate face decacirct prin lege

Legea nu obligă pe nimeni să investească icircn ramura X şi s-ar putea ca nimeni să nu o facă icircnseamnă că măsura respectivă (politica financiară promovată de stat icircn acest caz) nu a fost bună Icircn acest sens apare particularitatea de quasiopţionalitate a politicii financiare chiar dacă ea (politica financiară) a fost definită prin lege Pe de altă parte este de remarcat caracterul limitativ imperativ al legii care nu permite garantarea de către stat decacirct icircn cazul menţionat Garanţia acordată pentru altă situaţie decacirct cea prevăzută (investiţia icircn ramura X) este ilegală şi se pedepseşte prin lege

Profitul reinvestit icircn activitatea generatoare nu se impozitează ceea ce icircnseamnă o stimulare a capitalizării a dezvoltării taliei sau icircnzestrării tehnice a firmelor stimulare cantonată icircn sfera politicii fiscale Profitul icircn general şi potrivit legii este impozabil Această prevedere este imperativă şi sustragerea (adică evaziunea fiscală) se pedepseşte prin lege Dacă icircntreprinzătorul icircşi reinvesteşte profitul icircn propria afacere atunci el nu mai este chemat la impozitare pentru partea de profit pe care o reinvesteşte astfel Aici apare particularitatea de quasiopţionalitate a politicii financiare legea nu obligă la reinvestirea profitului icircn activitatea generatoare cine vrea ndash o face cine nu ndash nu

Statul A icircncheie un acord cu statul B privind acordarea reciprocă a clauzei naţiunii celei mai favorizate adică taxele vamale de import icircn relaţia reciprocă se stabilesc la o limită minimă reciproc acceptată sau se desfiinţează Aceasta icircnseamnă o stimulare a comerţului extern icircntre cele două ţări cantonată icircn sfera politicii vamale Exportatorii din A pentru B vor suporta o taxă vamală de import icircn B mai mică decacirct pacircnă acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală importatorii din A de mărfuri din B vor suporta o taxă vamală de import icircn A mai mică decacirct pacircnă acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală Din acest punct de vedere legea este imperativă Pe de altă parte legea nu-l obligă de exemplu pe importatorul Y rezident icircn ţara A să-şi importe mărfurile din ţara B Dacă el (importatorul Y) o va face nu va mai plăti taxă de import dar dacă importatorul Y va importa dintr-o terţă ţară el va plăti taxă de import Din acest punct de vedere apare quasiopţionalitatea politicii financiare

Principalele componente ale acestei politici sunt profitabilitatea finanţarea activităţii desfăşurate distribuirea profitului structura capitalului durata avansării capitalului şi dimensiunea acestuia

a) Profitabilitatea vizează obţinerea unui profit satisfăcător pentru celcei ce aau investit capitalul Este vorba nu numai de o masă a profitului ci şi de rata acestuia icircn raport cu efortul economic necesar şi care din punctul de vedere al investitorului icircl reprezintă capitalul avansat Icircn acest sens este utilizat

indicatorul rata financiară a rentabilităţii sau rata rentabilităţii financiare (rf) astfel

rf= PNCpr

PN= Profitul net

Cpr= Capital propriu

Capitalul propriu reprezintă suma dintre capitalul social şi fondurile proprii ale firmei (fond de rezervă fond de dezvoltare rezerva legală fond de asigurare şa) Icircn cazul societăţilor pe acţiuni capitalul social este reprezentat de valoarea nominală a acţiunilor emise la constituirea societăţii iar icircn cazul celorlalte firme de valoarea capitalului depus de proprietar sau de asociaţi

Acest indicator de profitabilitate arată care este rezultatul net ce revine la o unitate monetară de capital propriu Rezultatul net presupune că din profit au fost deja acoperite eventualele obligaţii financiare (rate la creditele pe termen lung şi dobacircnzile aferente unui astfel de icircmprumut ca şi orice alte cheltuieli legate de serviciul datoriei pe termen lung a firmei) alte cheltuieli care se suportă din rezultate (sponsorizări acoperirea unor pierderi din anii precedenţi) ca şi impozitul pe profit datorat statului Rezultatul net arată cacircştigul ce rămacircne efectiv icircn beneficiul firmei şi al proprietarilor ei

Distribuirea profitului este o componentă a politicii financiare care vizează modul icircn care este utilizat profitul net Decizia se referă la alternativele dividende mari sau investiţii mari

O politică de dividende mari răspunde cerinţei acţionarilor de a avea cacircştiguri (absolute şi relative) ridicate Pentru ei aceasta icircnseamnă recuperarea icircntr-un număr mai mic de ani a investiţiei făcute ca şi o evoluţie favorabilă a preţului de piaţă al acţiunilor adică posibilitatea unui cacircştig suplimentar icircn cazul vacircnzării respectivelor acţiuni Cacircştigul relativ al acţionarului este dat de rata nominală a dividendului (rd)

Rd= divVN

Div= masa dividentului

VN= valoarea nominal a actiunii

Pentru firmă aceasta icircnseamnă pe termen scurt stabilitate şi creşterea valorii ei de piaţă (numărul de acţiuni emise lowast preţul de piaţă al unei acţiuni) dar pe termen lung apariţia unor dezavantaje Neefectuarea de investiţii sau volumul mic al acestora determină stagnarea rezultatelor sau creşterea lor limitată Deoarece preţul de piaţă al acţiunilor ei este suprapari (peste valoarea

nominală) rezultatele financiare stagnante sau puţin crescătoare vor conduce la o rată efectivă a dividendului (rediv) icircn scădere

Rediv= divPpa

Div= dividentul incasat

Ppa= pretul de piata al actiunii

Echilibrul pietei monetare MV=PT

M= Masa monetara

V= viteza de rotatie a banilor

P= nivelul preturilor

T= volumul tranzactiilor

Modelul de creştere se referă la o economie icircnchisă icircn care statul intervine şi are icircn vedere ca variante caracterul exogen sau nu al unora din variabilele de intervenţie Icircn varianta icircn care toate variabilele de intervenţie sunt exogene modelul include

bull ecuaţia venitului net

Yn = Y ndash Tn

Tn = T ndash R

bull funcţia de consum

C = c lowast Yn + C0

bull funcţia de investiţii

I = I0

bull funcţia cheltuielilor guvernamentale

G = G0

bull funcţia impozitelor

T = T0

bull funcţia subvenţiilor

R = R0

bull ecuaţia de echilibru

Y = C + I + G

Să facem supoziţia că statul adoptă o politică de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar Aceasta presupune o asemenea politică fiscală şi a cheltuielilor bugetare icircncacirct variaţia celor două componente bugetare (cheltuieli şi venituri fiscale) să fie de aceiaşi mărime Conform formalizărilor practicate icircn model aceasta icircnseamnă că

Δ G0 = Δ T0

Să presupunem icircn continuare că celelalte variabile de care depinde produsul final adică nivelul autonom al consumului (C0) al investiţiilor (I0) şi al subvenţiilor (R0) nu vor suferi modificări variaţia lor fiind nulă Icircn felul acesta se poate separa icircn mod strict efectul unei politici de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar

Capitalul permanent este format din resursele ce au un astfel de caracter icircn principal capitalul propriu şi creditele pe termen mediu şi lung (bancare sau obligatare)

Cperm = Cpr + Ctml

unde

Cperm = capitalul permanent

Cpr = capitalul propriu

Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Nevoile curente de exploatare sunt icircntacirclnite noţional şi sub denumirea de cheltuielile ciclului de exploatare sau active circulante Resursele financiare din care sunt ele acoperite sunt fondul de rulment şi resursele de trezorerie astfel icircncacirct cantitativ nevoile (activele circulante) sunt egale cu sursele din care sunt finanţate

AC = FR + RT

unde

AC = active circulante

FR = fond de rulment

RT = resurse de trezorerie

Fondul de rulment reprezintă partea din resursele permanente care depăşeşte nevoile de finanţare a imobilizărilor fixe

FR = Cperm ndash AF

unde

AF = imobilizări fixe sau active fixe

Resursele de trezorerie sunt acele resurse financiare mobilizate pe termen scurt cu destinaţia de a acoperi nevoile pe termen scurt peste limita la care această nevoie este acoperită din fondul de rulment Icircn categoria lor se includ creditele de trezorerie dar şi alte resurse posibil de mobilizat pe termen scurt obligaţii (datorii) faţă de stat faţă de propriul personal faţă de asigurările sociale faţă de acţionari faţă de alţi terţi

ACTIV = AF + AC

AC = S + C + L

PASIV = K perm + RT

RT = Cts + F + AO

unde

S = solduri de materii prime materiale combustibili producţie icircn curs de

fabricaţie ambalaje produse finite mărfuri şi altele asemenea

C = clienţi datori avansuri către furnizori şi alte creanţe

L = lichidităţi icircn casă la bancă etc

Cts = credit bancar pe termen scurt

F = datorii către furnizori avansuri de la clienţi

AO = alte obligaţii de plată

Vom pune icircn evidenţă următorii indicatori ai structurii financiare

a) Coeficientul de icircndatorare

c icirc = DTPASIV

unde

DT = datorii totale

Acest coeficient evidenţiază două aspecte privind calitatea activităţii financiare a firmei

bull icircn ce măsură datoriile firmei au acoperire materială (avem icircn vedere că ACTIV = PASIV) acest lucru pe de o parte permite firmei să cunoască măsura icircn care datoriile contractate au acoperire iar pe de altă parte permite

creditorilor să aprecieze măsura garantării cu bunuri a sumelor pe care ei le-au dat cu icircmprumut firmei cu cacirct acest coeficient este mai aproape de unitate cu atacirct firma este icircntr-o situaţie financiară mai dificilă

bull icircn ce grad este icircndatorată firma adică ce pondere au datoriile icircn totalul resurselor mobilizate de firmă cu cacirct gradul de icircndatorare este mai ridicat (mai aproape de unitate) cu atacirct firma va obţine mai greu credite pe piaţa monetară sau de la furnizorii ei

b) Coeficientul de icircndatorare la termen numit şi coeficientul financiar

c f = CtmlCpr

unde Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Acest coeficient arată raportul icircntre sursele permanente icircmprumutate şi proprii Instituţiile de credit apreciază ca normală situaţia icircn care c f le 1 Aceasta nu icircnseamnă că situaţia c f gt 1 este icircntotdeauna anormală Icircn măsura icircn care există acoperire materială este posibil ca băncile să acorde credite chiar icircn această din urmă situaţie De pildă solicitarea unui credit pentru o investiţie poate crea o situaţie icircn care c f gt 1 banca poate acorda creditul pe baza a două condiţii

bull contribuţia firmei la investiţie prin resurse proprii de obicei la nivelul a 20 ndash 30 din valoarea acesteia

bull asigurarea că obiectul fizic material al investiţiei se realizează banca deschide finanţarea dar eliberează creditul treptat pe măsură ce icirci sunt produse documente privind realizarea respectivei investiţii

c) Cota datoriei la termen icircn capacitatea de autofinanţare

cdtka =CtmlKA

KA = PN + A

PN = (1-ci) lowast (PB ndash OF ndash COR)

PB = CA ndash CT

unde

KA = capacitatea de autofinanţare

PN = profitul net

A = amortizarea

PB = profitul brut

OF = obligaţii financiare

COR = cheltuieli şi obligaţii ce pot fi acoperite din rezultate

CA = cifra de afaceri

CT = cheltuieli totale

Acest indicator arată icircn cacircţi ani pot fi acoperite datoriile la termen din resursele de autofinanţare ale firmei Valorile pacircnă la 5 ndash 6 ani sunt considerate normale Indicatorul completează aprecierea gradului de icircndatorare prin informaţia referitoare la solvabilitatea firmei

Cota costului creditelor de trezorerie icircn profitul brut

CCT= DPB

- unde D = costul creditului de trezorerie incluzacircnd ca principal componentă dobacircnda dar şi alte obligaţii ale debitorului faţă de bancă (comisioane speze etc) Indicatorul arată efortul firmei pentru mobilizarea de resurse temporare icircn raport cu rezultatul brut al activităţii ei şi exprimă capacitatea acesteia de a suporta costul respectivelor resurse Valorile pacircnă la 03 sunt considerate normale Peste această valoare indicatorul icircn cauză arată că resursele icircmprumutate pe termen scurt sunt prea scumpe icircn raport cu eficienţa firmei

(stocuri de materii prime producţie icircn curs de fabricaţie etc) Icircn cazul icircn care capitalul permanent este mai mare decacirct activele imobilizate există disponibil pentru acoperirea cel puţin parţială a activelor circulante (utilizări nepermanente)

Necesarul de fond de rulment determinat ca diferenţă icircntre aceste două componente arată disponibilul de resurse temporare (necesarul lt 0) sau nevoia de resurse temporare (necesarul gt 0) adică evoluţia (dinamica) echilibrului resurse ndash utilizări temporare Corelarea celor doi indicatori pe de o parte fondul de rulment ca bdquostocrdquo şi pe de altă parte nevoia de fond de rulment ca variabilă pe subintervale de gestiune adică Necesarul de fond de rulment ndash Fond de rulment generează o condiţie de echilibru dinamic exprimată prin dimensiunea apelării la credite de trezorerie ca bdquofluxrdquo de resurse temporare care să complinească nevoia temporară de resurse pentru derularea activităţii subiectului adică să asigure un echilibru financiar icircn evoluţie pe fiecare din subintervalele de gestiune

Pentru finanţele publice echilibrul financiar prezintă caracteristica de obligativitate generată de lege a fluxurilor de intrareieşire Pentru finanţele private echilibrul financiar prezintă caracteristica de opţionalitate a fluxurilor de intrareieşire ca rezultat al deciziei agentului economic de a icircncheia sau nu contracte economice şi financiare pe seama relaţiei cerere ndash ofertă Opţionalitatea se referă nu numai la icircncheierea sau nu a contractelor ci şi la realizarea lor Icircn acest caz (opţiune pentru nerealizarea contractului) agentul icircşi asumă riscul unor bdquoreparaţiirdquo pentru partener totuşi el este cel ce decide eficienţa icircn planul rezultatelor sale financiare a unei astfel de hotăracircri

Politica financiară reprezintă mulţimea de idei şi consideraţii definite icircn sfera şi logica finanţelor de către o autoritate icircn vederea realizării unor obiective sau atingerii unor scopuri de natură financiară sau nu

De exemplu legea stabileşte că

a) Se va acorda garanţie de stat pentru investitorii icircn ramura X adică se realizează o stimulare a dezvoltării de ramură cantonată icircn sfera politicii cheltuielilor publice Garanţia de stat este o cheltuială bugetară de tipul cheltuielilor virtuale dacă icircntreprinzătorul nu este solvabil pentru un eventual credit luat icircn condiţiile menţionate (investiţie icircn ramura X) statul va prelua datoria cheltuiala apare numai condiţionat de producerea unui anumit risc Trebuie menţionat că introducerea unei astfel de garanţii nu se poate face decacirct prin lege

Legea nu obligă pe nimeni să investească icircn ramura X şi s-ar putea ca nimeni să nu o facă icircnseamnă că măsura respectivă (politica financiară promovată de stat icircn acest caz) nu a fost bună Icircn acest sens apare particularitatea de quasiopţionalitate a politicii financiare chiar dacă ea (politica financiară) a fost definită prin lege Pe de altă parte este de remarcat caracterul limitativ imperativ al legii care nu permite garantarea de către stat decacirct icircn cazul menţionat Garanţia acordată pentru altă situaţie decacirct cea prevăzută (investiţia icircn ramura X) este ilegală şi se pedepseşte prin lege

Profitul reinvestit icircn activitatea generatoare nu se impozitează ceea ce icircnseamnă o stimulare a capitalizării a dezvoltării taliei sau icircnzestrării tehnice a firmelor stimulare cantonată icircn sfera politicii fiscale Profitul icircn general şi potrivit legii este impozabil Această prevedere este imperativă şi sustragerea (adică evaziunea fiscală) se pedepseşte prin lege Dacă icircntreprinzătorul icircşi reinvesteşte profitul icircn propria afacere atunci el nu mai este chemat la impozitare pentru partea de profit pe care o reinvesteşte astfel Aici apare particularitatea de quasiopţionalitate a politicii financiare legea nu obligă la reinvestirea profitului icircn activitatea generatoare cine vrea ndash o face cine nu ndash nu

Statul A icircncheie un acord cu statul B privind acordarea reciprocă a clauzei naţiunii celei mai favorizate adică taxele vamale de import icircn relaţia reciprocă se stabilesc la o limită minimă reciproc acceptată sau se desfiinţează Aceasta icircnseamnă o stimulare a comerţului extern icircntre cele două ţări cantonată icircn sfera politicii vamale Exportatorii din A pentru B vor suporta o taxă vamală de import icircn B mai mică decacirct pacircnă acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală importatorii din A de mărfuri din B vor suporta o taxă vamală de import icircn A mai mică decacirct pacircnă acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală Din acest punct de vedere legea este imperativă Pe de altă parte legea nu-l obligă de exemplu pe importatorul Y rezident icircn ţara A să-şi importe mărfurile din ţara B Dacă el (importatorul Y) o va face nu va mai plăti taxă de import dar dacă importatorul Y va importa dintr-o terţă ţară el va plăti taxă de import Din acest punct de vedere apare quasiopţionalitatea politicii financiare

Principalele componente ale acestei politici sunt profitabilitatea finanţarea activităţii desfăşurate distribuirea profitului structura capitalului durata avansării capitalului şi dimensiunea acestuia

a) Profitabilitatea vizează obţinerea unui profit satisfăcător pentru celcei ce aau investit capitalul Este vorba nu numai de o masă a profitului ci şi de rata acestuia icircn raport cu efortul economic necesar şi care din punctul de vedere al investitorului icircl reprezintă capitalul avansat Icircn acest sens este utilizat

indicatorul rata financiară a rentabilităţii sau rata rentabilităţii financiare (rf) astfel

rf= PNCpr

PN= Profitul net

Cpr= Capital propriu

Capitalul propriu reprezintă suma dintre capitalul social şi fondurile proprii ale firmei (fond de rezervă fond de dezvoltare rezerva legală fond de asigurare şa) Icircn cazul societăţilor pe acţiuni capitalul social este reprezentat de valoarea nominală a acţiunilor emise la constituirea societăţii iar icircn cazul celorlalte firme de valoarea capitalului depus de proprietar sau de asociaţi

Acest indicator de profitabilitate arată care este rezultatul net ce revine la o unitate monetară de capital propriu Rezultatul net presupune că din profit au fost deja acoperite eventualele obligaţii financiare (rate la creditele pe termen lung şi dobacircnzile aferente unui astfel de icircmprumut ca şi orice alte cheltuieli legate de serviciul datoriei pe termen lung a firmei) alte cheltuieli care se suportă din rezultate (sponsorizări acoperirea unor pierderi din anii precedenţi) ca şi impozitul pe profit datorat statului Rezultatul net arată cacircştigul ce rămacircne efectiv icircn beneficiul firmei şi al proprietarilor ei

Distribuirea profitului este o componentă a politicii financiare care vizează modul icircn care este utilizat profitul net Decizia se referă la alternativele dividende mari sau investiţii mari

O politică de dividende mari răspunde cerinţei acţionarilor de a avea cacircştiguri (absolute şi relative) ridicate Pentru ei aceasta icircnseamnă recuperarea icircntr-un număr mai mic de ani a investiţiei făcute ca şi o evoluţie favorabilă a preţului de piaţă al acţiunilor adică posibilitatea unui cacircştig suplimentar icircn cazul vacircnzării respectivelor acţiuni Cacircştigul relativ al acţionarului este dat de rata nominală a dividendului (rd)

Rd= divVN

Div= masa dividentului

VN= valoarea nominal a actiunii

Pentru firmă aceasta icircnseamnă pe termen scurt stabilitate şi creşterea valorii ei de piaţă (numărul de acţiuni emise lowast preţul de piaţă al unei acţiuni) dar pe termen lung apariţia unor dezavantaje Neefectuarea de investiţii sau volumul mic al acestora determină stagnarea rezultatelor sau creşterea lor limitată Deoarece preţul de piaţă al acţiunilor ei este suprapari (peste valoarea

nominală) rezultatele financiare stagnante sau puţin crescătoare vor conduce la o rată efectivă a dividendului (rediv) icircn scădere

Rediv= divPpa

Div= dividentul incasat

Ppa= pretul de piata al actiunii

Echilibrul pietei monetare MV=PT

M= Masa monetara

V= viteza de rotatie a banilor

P= nivelul preturilor

T= volumul tranzactiilor

Modelul de creştere se referă la o economie icircnchisă icircn care statul intervine şi are icircn vedere ca variante caracterul exogen sau nu al unora din variabilele de intervenţie Icircn varianta icircn care toate variabilele de intervenţie sunt exogene modelul include

bull ecuaţia venitului net

Yn = Y ndash Tn

Tn = T ndash R

bull funcţia de consum

C = c lowast Yn + C0

bull funcţia de investiţii

I = I0

bull funcţia cheltuielilor guvernamentale

G = G0

bull funcţia impozitelor

T = T0

bull funcţia subvenţiilor

R = R0

bull ecuaţia de echilibru

Y = C + I + G

Să facem supoziţia că statul adoptă o politică de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar Aceasta presupune o asemenea politică fiscală şi a cheltuielilor bugetare icircncacirct variaţia celor două componente bugetare (cheltuieli şi venituri fiscale) să fie de aceiaşi mărime Conform formalizărilor practicate icircn model aceasta icircnseamnă că

Δ G0 = Δ T0

Să presupunem icircn continuare că celelalte variabile de care depinde produsul final adică nivelul autonom al consumului (C0) al investiţiilor (I0) şi al subvenţiilor (R0) nu vor suferi modificări variaţia lor fiind nulă Icircn felul acesta se poate separa icircn mod strict efectul unei politici de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar

Capitalul permanent este format din resursele ce au un astfel de caracter icircn principal capitalul propriu şi creditele pe termen mediu şi lung (bancare sau obligatare)

Cperm = Cpr + Ctml

unde

Cperm = capitalul permanent

Cpr = capitalul propriu

Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Nevoile curente de exploatare sunt icircntacirclnite noţional şi sub denumirea de cheltuielile ciclului de exploatare sau active circulante Resursele financiare din care sunt ele acoperite sunt fondul de rulment şi resursele de trezorerie astfel icircncacirct cantitativ nevoile (activele circulante) sunt egale cu sursele din care sunt finanţate

AC = FR + RT

unde

AC = active circulante

FR = fond de rulment

RT = resurse de trezorerie

Fondul de rulment reprezintă partea din resursele permanente care depăşeşte nevoile de finanţare a imobilizărilor fixe

FR = Cperm ndash AF

unde

AF = imobilizări fixe sau active fixe

Resursele de trezorerie sunt acele resurse financiare mobilizate pe termen scurt cu destinaţia de a acoperi nevoile pe termen scurt peste limita la care această nevoie este acoperită din fondul de rulment Icircn categoria lor se includ creditele de trezorerie dar şi alte resurse posibil de mobilizat pe termen scurt obligaţii (datorii) faţă de stat faţă de propriul personal faţă de asigurările sociale faţă de acţionari faţă de alţi terţi

ACTIV = AF + AC

AC = S + C + L

PASIV = K perm + RT

RT = Cts + F + AO

unde

S = solduri de materii prime materiale combustibili producţie icircn curs de

fabricaţie ambalaje produse finite mărfuri şi altele asemenea

C = clienţi datori avansuri către furnizori şi alte creanţe

L = lichidităţi icircn casă la bancă etc

Cts = credit bancar pe termen scurt

F = datorii către furnizori avansuri de la clienţi

AO = alte obligaţii de plată

Vom pune icircn evidenţă următorii indicatori ai structurii financiare

a) Coeficientul de icircndatorare

c icirc = DTPASIV

unde

DT = datorii totale

Acest coeficient evidenţiază două aspecte privind calitatea activităţii financiare a firmei

bull icircn ce măsură datoriile firmei au acoperire materială (avem icircn vedere că ACTIV = PASIV) acest lucru pe de o parte permite firmei să cunoască măsura icircn care datoriile contractate au acoperire iar pe de altă parte permite

creditorilor să aprecieze măsura garantării cu bunuri a sumelor pe care ei le-au dat cu icircmprumut firmei cu cacirct acest coeficient este mai aproape de unitate cu atacirct firma este icircntr-o situaţie financiară mai dificilă

bull icircn ce grad este icircndatorată firma adică ce pondere au datoriile icircn totalul resurselor mobilizate de firmă cu cacirct gradul de icircndatorare este mai ridicat (mai aproape de unitate) cu atacirct firma va obţine mai greu credite pe piaţa monetară sau de la furnizorii ei

b) Coeficientul de icircndatorare la termen numit şi coeficientul financiar

c f = CtmlCpr

unde Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Acest coeficient arată raportul icircntre sursele permanente icircmprumutate şi proprii Instituţiile de credit apreciază ca normală situaţia icircn care c f le 1 Aceasta nu icircnseamnă că situaţia c f gt 1 este icircntotdeauna anormală Icircn măsura icircn care există acoperire materială este posibil ca băncile să acorde credite chiar icircn această din urmă situaţie De pildă solicitarea unui credit pentru o investiţie poate crea o situaţie icircn care c f gt 1 banca poate acorda creditul pe baza a două condiţii

bull contribuţia firmei la investiţie prin resurse proprii de obicei la nivelul a 20 ndash 30 din valoarea acesteia

bull asigurarea că obiectul fizic material al investiţiei se realizează banca deschide finanţarea dar eliberează creditul treptat pe măsură ce icirci sunt produse documente privind realizarea respectivei investiţii

c) Cota datoriei la termen icircn capacitatea de autofinanţare

cdtka =CtmlKA

KA = PN + A

PN = (1-ci) lowast (PB ndash OF ndash COR)

PB = CA ndash CT

unde

KA = capacitatea de autofinanţare

PN = profitul net

A = amortizarea

PB = profitul brut

OF = obligaţii financiare

COR = cheltuieli şi obligaţii ce pot fi acoperite din rezultate

CA = cifra de afaceri

CT = cheltuieli totale

Acest indicator arată icircn cacircţi ani pot fi acoperite datoriile la termen din resursele de autofinanţare ale firmei Valorile pacircnă la 5 ndash 6 ani sunt considerate normale Indicatorul completează aprecierea gradului de icircndatorare prin informaţia referitoare la solvabilitatea firmei

Cota costului creditelor de trezorerie icircn profitul brut

CCT= DPB

- unde D = costul creditului de trezorerie incluzacircnd ca principal componentă dobacircnda dar şi alte obligaţii ale debitorului faţă de bancă (comisioane speze etc) Indicatorul arată efortul firmei pentru mobilizarea de resurse temporare icircn raport cu rezultatul brut al activităţii ei şi exprimă capacitatea acesteia de a suporta costul respectivelor resurse Valorile pacircnă la 03 sunt considerate normale Peste această valoare indicatorul icircn cauză arată că resursele icircmprumutate pe termen scurt sunt prea scumpe icircn raport cu eficienţa firmei

Legea nu obligă pe nimeni să investească icircn ramura X şi s-ar putea ca nimeni să nu o facă icircnseamnă că măsura respectivă (politica financiară promovată de stat icircn acest caz) nu a fost bună Icircn acest sens apare particularitatea de quasiopţionalitate a politicii financiare chiar dacă ea (politica financiară) a fost definită prin lege Pe de altă parte este de remarcat caracterul limitativ imperativ al legii care nu permite garantarea de către stat decacirct icircn cazul menţionat Garanţia acordată pentru altă situaţie decacirct cea prevăzută (investiţia icircn ramura X) este ilegală şi se pedepseşte prin lege

Profitul reinvestit icircn activitatea generatoare nu se impozitează ceea ce icircnseamnă o stimulare a capitalizării a dezvoltării taliei sau icircnzestrării tehnice a firmelor stimulare cantonată icircn sfera politicii fiscale Profitul icircn general şi potrivit legii este impozabil Această prevedere este imperativă şi sustragerea (adică evaziunea fiscală) se pedepseşte prin lege Dacă icircntreprinzătorul icircşi reinvesteşte profitul icircn propria afacere atunci el nu mai este chemat la impozitare pentru partea de profit pe care o reinvesteşte astfel Aici apare particularitatea de quasiopţionalitate a politicii financiare legea nu obligă la reinvestirea profitului icircn activitatea generatoare cine vrea ndash o face cine nu ndash nu

Statul A icircncheie un acord cu statul B privind acordarea reciprocă a clauzei naţiunii celei mai favorizate adică taxele vamale de import icircn relaţia reciprocă se stabilesc la o limită minimă reciproc acceptată sau se desfiinţează Aceasta icircnseamnă o stimulare a comerţului extern icircntre cele două ţări cantonată icircn sfera politicii vamale Exportatorii din A pentru B vor suporta o taxă vamală de import icircn B mai mică decacirct pacircnă acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală importatorii din A de mărfuri din B vor suporta o taxă vamală de import icircn A mai mică decacirct pacircnă acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală Din acest punct de vedere legea este imperativă Pe de altă parte legea nu-l obligă de exemplu pe importatorul Y rezident icircn ţara A să-şi importe mărfurile din ţara B Dacă el (importatorul Y) o va face nu va mai plăti taxă de import dar dacă importatorul Y va importa dintr-o terţă ţară el va plăti taxă de import Din acest punct de vedere apare quasiopţionalitatea politicii financiare

Principalele componente ale acestei politici sunt profitabilitatea finanţarea activităţii desfăşurate distribuirea profitului structura capitalului durata avansării capitalului şi dimensiunea acestuia

a) Profitabilitatea vizează obţinerea unui profit satisfăcător pentru celcei ce aau investit capitalul Este vorba nu numai de o masă a profitului ci şi de rata acestuia icircn raport cu efortul economic necesar şi care din punctul de vedere al investitorului icircl reprezintă capitalul avansat Icircn acest sens este utilizat

indicatorul rata financiară a rentabilităţii sau rata rentabilităţii financiare (rf) astfel

rf= PNCpr

PN= Profitul net

Cpr= Capital propriu

Capitalul propriu reprezintă suma dintre capitalul social şi fondurile proprii ale firmei (fond de rezervă fond de dezvoltare rezerva legală fond de asigurare şa) Icircn cazul societăţilor pe acţiuni capitalul social este reprezentat de valoarea nominală a acţiunilor emise la constituirea societăţii iar icircn cazul celorlalte firme de valoarea capitalului depus de proprietar sau de asociaţi

Acest indicator de profitabilitate arată care este rezultatul net ce revine la o unitate monetară de capital propriu Rezultatul net presupune că din profit au fost deja acoperite eventualele obligaţii financiare (rate la creditele pe termen lung şi dobacircnzile aferente unui astfel de icircmprumut ca şi orice alte cheltuieli legate de serviciul datoriei pe termen lung a firmei) alte cheltuieli care se suportă din rezultate (sponsorizări acoperirea unor pierderi din anii precedenţi) ca şi impozitul pe profit datorat statului Rezultatul net arată cacircştigul ce rămacircne efectiv icircn beneficiul firmei şi al proprietarilor ei

Distribuirea profitului este o componentă a politicii financiare care vizează modul icircn care este utilizat profitul net Decizia se referă la alternativele dividende mari sau investiţii mari

O politică de dividende mari răspunde cerinţei acţionarilor de a avea cacircştiguri (absolute şi relative) ridicate Pentru ei aceasta icircnseamnă recuperarea icircntr-un număr mai mic de ani a investiţiei făcute ca şi o evoluţie favorabilă a preţului de piaţă al acţiunilor adică posibilitatea unui cacircştig suplimentar icircn cazul vacircnzării respectivelor acţiuni Cacircştigul relativ al acţionarului este dat de rata nominală a dividendului (rd)

Rd= divVN

Div= masa dividentului

VN= valoarea nominal a actiunii

Pentru firmă aceasta icircnseamnă pe termen scurt stabilitate şi creşterea valorii ei de piaţă (numărul de acţiuni emise lowast preţul de piaţă al unei acţiuni) dar pe termen lung apariţia unor dezavantaje Neefectuarea de investiţii sau volumul mic al acestora determină stagnarea rezultatelor sau creşterea lor limitată Deoarece preţul de piaţă al acţiunilor ei este suprapari (peste valoarea

nominală) rezultatele financiare stagnante sau puţin crescătoare vor conduce la o rată efectivă a dividendului (rediv) icircn scădere

Rediv= divPpa

Div= dividentul incasat

Ppa= pretul de piata al actiunii

Echilibrul pietei monetare MV=PT

M= Masa monetara

V= viteza de rotatie a banilor

P= nivelul preturilor

T= volumul tranzactiilor

Modelul de creştere se referă la o economie icircnchisă icircn care statul intervine şi are icircn vedere ca variante caracterul exogen sau nu al unora din variabilele de intervenţie Icircn varianta icircn care toate variabilele de intervenţie sunt exogene modelul include

bull ecuaţia venitului net

Yn = Y ndash Tn

Tn = T ndash R

bull funcţia de consum

C = c lowast Yn + C0

bull funcţia de investiţii

I = I0

bull funcţia cheltuielilor guvernamentale

G = G0

bull funcţia impozitelor

T = T0

bull funcţia subvenţiilor

R = R0

bull ecuaţia de echilibru

Y = C + I + G

Să facem supoziţia că statul adoptă o politică de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar Aceasta presupune o asemenea politică fiscală şi a cheltuielilor bugetare icircncacirct variaţia celor două componente bugetare (cheltuieli şi venituri fiscale) să fie de aceiaşi mărime Conform formalizărilor practicate icircn model aceasta icircnseamnă că

Δ G0 = Δ T0

Să presupunem icircn continuare că celelalte variabile de care depinde produsul final adică nivelul autonom al consumului (C0) al investiţiilor (I0) şi al subvenţiilor (R0) nu vor suferi modificări variaţia lor fiind nulă Icircn felul acesta se poate separa icircn mod strict efectul unei politici de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar

Capitalul permanent este format din resursele ce au un astfel de caracter icircn principal capitalul propriu şi creditele pe termen mediu şi lung (bancare sau obligatare)

Cperm = Cpr + Ctml

unde

Cperm = capitalul permanent

Cpr = capitalul propriu

Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Nevoile curente de exploatare sunt icircntacirclnite noţional şi sub denumirea de cheltuielile ciclului de exploatare sau active circulante Resursele financiare din care sunt ele acoperite sunt fondul de rulment şi resursele de trezorerie astfel icircncacirct cantitativ nevoile (activele circulante) sunt egale cu sursele din care sunt finanţate

AC = FR + RT

unde

AC = active circulante

FR = fond de rulment

RT = resurse de trezorerie

Fondul de rulment reprezintă partea din resursele permanente care depăşeşte nevoile de finanţare a imobilizărilor fixe

FR = Cperm ndash AF

unde

AF = imobilizări fixe sau active fixe

Resursele de trezorerie sunt acele resurse financiare mobilizate pe termen scurt cu destinaţia de a acoperi nevoile pe termen scurt peste limita la care această nevoie este acoperită din fondul de rulment Icircn categoria lor se includ creditele de trezorerie dar şi alte resurse posibil de mobilizat pe termen scurt obligaţii (datorii) faţă de stat faţă de propriul personal faţă de asigurările sociale faţă de acţionari faţă de alţi terţi

ACTIV = AF + AC

AC = S + C + L

PASIV = K perm + RT

RT = Cts + F + AO

unde

S = solduri de materii prime materiale combustibili producţie icircn curs de

fabricaţie ambalaje produse finite mărfuri şi altele asemenea

C = clienţi datori avansuri către furnizori şi alte creanţe

L = lichidităţi icircn casă la bancă etc

Cts = credit bancar pe termen scurt

F = datorii către furnizori avansuri de la clienţi

AO = alte obligaţii de plată

Vom pune icircn evidenţă următorii indicatori ai structurii financiare

a) Coeficientul de icircndatorare

c icirc = DTPASIV

unde

DT = datorii totale

Acest coeficient evidenţiază două aspecte privind calitatea activităţii financiare a firmei

bull icircn ce măsură datoriile firmei au acoperire materială (avem icircn vedere că ACTIV = PASIV) acest lucru pe de o parte permite firmei să cunoască măsura icircn care datoriile contractate au acoperire iar pe de altă parte permite

creditorilor să aprecieze măsura garantării cu bunuri a sumelor pe care ei le-au dat cu icircmprumut firmei cu cacirct acest coeficient este mai aproape de unitate cu atacirct firma este icircntr-o situaţie financiară mai dificilă

bull icircn ce grad este icircndatorată firma adică ce pondere au datoriile icircn totalul resurselor mobilizate de firmă cu cacirct gradul de icircndatorare este mai ridicat (mai aproape de unitate) cu atacirct firma va obţine mai greu credite pe piaţa monetară sau de la furnizorii ei

b) Coeficientul de icircndatorare la termen numit şi coeficientul financiar

c f = CtmlCpr

unde Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Acest coeficient arată raportul icircntre sursele permanente icircmprumutate şi proprii Instituţiile de credit apreciază ca normală situaţia icircn care c f le 1 Aceasta nu icircnseamnă că situaţia c f gt 1 este icircntotdeauna anormală Icircn măsura icircn care există acoperire materială este posibil ca băncile să acorde credite chiar icircn această din urmă situaţie De pildă solicitarea unui credit pentru o investiţie poate crea o situaţie icircn care c f gt 1 banca poate acorda creditul pe baza a două condiţii

bull contribuţia firmei la investiţie prin resurse proprii de obicei la nivelul a 20 ndash 30 din valoarea acesteia

bull asigurarea că obiectul fizic material al investiţiei se realizează banca deschide finanţarea dar eliberează creditul treptat pe măsură ce icirci sunt produse documente privind realizarea respectivei investiţii

c) Cota datoriei la termen icircn capacitatea de autofinanţare

cdtka =CtmlKA

KA = PN + A

PN = (1-ci) lowast (PB ndash OF ndash COR)

PB = CA ndash CT

unde

KA = capacitatea de autofinanţare

PN = profitul net

A = amortizarea

PB = profitul brut

OF = obligaţii financiare

COR = cheltuieli şi obligaţii ce pot fi acoperite din rezultate

CA = cifra de afaceri

CT = cheltuieli totale

Acest indicator arată icircn cacircţi ani pot fi acoperite datoriile la termen din resursele de autofinanţare ale firmei Valorile pacircnă la 5 ndash 6 ani sunt considerate normale Indicatorul completează aprecierea gradului de icircndatorare prin informaţia referitoare la solvabilitatea firmei

Cota costului creditelor de trezorerie icircn profitul brut

CCT= DPB

- unde D = costul creditului de trezorerie incluzacircnd ca principal componentă dobacircnda dar şi alte obligaţii ale debitorului faţă de bancă (comisioane speze etc) Indicatorul arată efortul firmei pentru mobilizarea de resurse temporare icircn raport cu rezultatul brut al activităţii ei şi exprimă capacitatea acesteia de a suporta costul respectivelor resurse Valorile pacircnă la 03 sunt considerate normale Peste această valoare indicatorul icircn cauză arată că resursele icircmprumutate pe termen scurt sunt prea scumpe icircn raport cu eficienţa firmei

indicatorul rata financiară a rentabilităţii sau rata rentabilităţii financiare (rf) astfel

rf= PNCpr

PN= Profitul net

Cpr= Capital propriu

Capitalul propriu reprezintă suma dintre capitalul social şi fondurile proprii ale firmei (fond de rezervă fond de dezvoltare rezerva legală fond de asigurare şa) Icircn cazul societăţilor pe acţiuni capitalul social este reprezentat de valoarea nominală a acţiunilor emise la constituirea societăţii iar icircn cazul celorlalte firme de valoarea capitalului depus de proprietar sau de asociaţi

Acest indicator de profitabilitate arată care este rezultatul net ce revine la o unitate monetară de capital propriu Rezultatul net presupune că din profit au fost deja acoperite eventualele obligaţii financiare (rate la creditele pe termen lung şi dobacircnzile aferente unui astfel de icircmprumut ca şi orice alte cheltuieli legate de serviciul datoriei pe termen lung a firmei) alte cheltuieli care se suportă din rezultate (sponsorizări acoperirea unor pierderi din anii precedenţi) ca şi impozitul pe profit datorat statului Rezultatul net arată cacircştigul ce rămacircne efectiv icircn beneficiul firmei şi al proprietarilor ei

Distribuirea profitului este o componentă a politicii financiare care vizează modul icircn care este utilizat profitul net Decizia se referă la alternativele dividende mari sau investiţii mari

O politică de dividende mari răspunde cerinţei acţionarilor de a avea cacircştiguri (absolute şi relative) ridicate Pentru ei aceasta icircnseamnă recuperarea icircntr-un număr mai mic de ani a investiţiei făcute ca şi o evoluţie favorabilă a preţului de piaţă al acţiunilor adică posibilitatea unui cacircştig suplimentar icircn cazul vacircnzării respectivelor acţiuni Cacircştigul relativ al acţionarului este dat de rata nominală a dividendului (rd)

Rd= divVN

Div= masa dividentului

VN= valoarea nominal a actiunii

Pentru firmă aceasta icircnseamnă pe termen scurt stabilitate şi creşterea valorii ei de piaţă (numărul de acţiuni emise lowast preţul de piaţă al unei acţiuni) dar pe termen lung apariţia unor dezavantaje Neefectuarea de investiţii sau volumul mic al acestora determină stagnarea rezultatelor sau creşterea lor limitată Deoarece preţul de piaţă al acţiunilor ei este suprapari (peste valoarea

nominală) rezultatele financiare stagnante sau puţin crescătoare vor conduce la o rată efectivă a dividendului (rediv) icircn scădere

Rediv= divPpa

Div= dividentul incasat

Ppa= pretul de piata al actiunii

Echilibrul pietei monetare MV=PT

M= Masa monetara

V= viteza de rotatie a banilor

P= nivelul preturilor

T= volumul tranzactiilor

Modelul de creştere se referă la o economie icircnchisă icircn care statul intervine şi are icircn vedere ca variante caracterul exogen sau nu al unora din variabilele de intervenţie Icircn varianta icircn care toate variabilele de intervenţie sunt exogene modelul include

bull ecuaţia venitului net

Yn = Y ndash Tn

Tn = T ndash R

bull funcţia de consum

C = c lowast Yn + C0

bull funcţia de investiţii

I = I0

bull funcţia cheltuielilor guvernamentale

G = G0

bull funcţia impozitelor

T = T0

bull funcţia subvenţiilor

R = R0

bull ecuaţia de echilibru

Y = C + I + G

Să facem supoziţia că statul adoptă o politică de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar Aceasta presupune o asemenea politică fiscală şi a cheltuielilor bugetare icircncacirct variaţia celor două componente bugetare (cheltuieli şi venituri fiscale) să fie de aceiaşi mărime Conform formalizărilor practicate icircn model aceasta icircnseamnă că

Δ G0 = Δ T0

Să presupunem icircn continuare că celelalte variabile de care depinde produsul final adică nivelul autonom al consumului (C0) al investiţiilor (I0) şi al subvenţiilor (R0) nu vor suferi modificări variaţia lor fiind nulă Icircn felul acesta se poate separa icircn mod strict efectul unei politici de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar

Capitalul permanent este format din resursele ce au un astfel de caracter icircn principal capitalul propriu şi creditele pe termen mediu şi lung (bancare sau obligatare)

Cperm = Cpr + Ctml

unde

Cperm = capitalul permanent

Cpr = capitalul propriu

Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Nevoile curente de exploatare sunt icircntacirclnite noţional şi sub denumirea de cheltuielile ciclului de exploatare sau active circulante Resursele financiare din care sunt ele acoperite sunt fondul de rulment şi resursele de trezorerie astfel icircncacirct cantitativ nevoile (activele circulante) sunt egale cu sursele din care sunt finanţate

AC = FR + RT

unde

AC = active circulante

FR = fond de rulment

RT = resurse de trezorerie

Fondul de rulment reprezintă partea din resursele permanente care depăşeşte nevoile de finanţare a imobilizărilor fixe

FR = Cperm ndash AF

unde

AF = imobilizări fixe sau active fixe

Resursele de trezorerie sunt acele resurse financiare mobilizate pe termen scurt cu destinaţia de a acoperi nevoile pe termen scurt peste limita la care această nevoie este acoperită din fondul de rulment Icircn categoria lor se includ creditele de trezorerie dar şi alte resurse posibil de mobilizat pe termen scurt obligaţii (datorii) faţă de stat faţă de propriul personal faţă de asigurările sociale faţă de acţionari faţă de alţi terţi

ACTIV = AF + AC

AC = S + C + L

PASIV = K perm + RT

RT = Cts + F + AO

unde

S = solduri de materii prime materiale combustibili producţie icircn curs de

fabricaţie ambalaje produse finite mărfuri şi altele asemenea

C = clienţi datori avansuri către furnizori şi alte creanţe

L = lichidităţi icircn casă la bancă etc

Cts = credit bancar pe termen scurt

F = datorii către furnizori avansuri de la clienţi

AO = alte obligaţii de plată

Vom pune icircn evidenţă următorii indicatori ai structurii financiare

a) Coeficientul de icircndatorare

c icirc = DTPASIV

unde

DT = datorii totale

Acest coeficient evidenţiază două aspecte privind calitatea activităţii financiare a firmei

bull icircn ce măsură datoriile firmei au acoperire materială (avem icircn vedere că ACTIV = PASIV) acest lucru pe de o parte permite firmei să cunoască măsura icircn care datoriile contractate au acoperire iar pe de altă parte permite

creditorilor să aprecieze măsura garantării cu bunuri a sumelor pe care ei le-au dat cu icircmprumut firmei cu cacirct acest coeficient este mai aproape de unitate cu atacirct firma este icircntr-o situaţie financiară mai dificilă

bull icircn ce grad este icircndatorată firma adică ce pondere au datoriile icircn totalul resurselor mobilizate de firmă cu cacirct gradul de icircndatorare este mai ridicat (mai aproape de unitate) cu atacirct firma va obţine mai greu credite pe piaţa monetară sau de la furnizorii ei

b) Coeficientul de icircndatorare la termen numit şi coeficientul financiar

c f = CtmlCpr

unde Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Acest coeficient arată raportul icircntre sursele permanente icircmprumutate şi proprii Instituţiile de credit apreciază ca normală situaţia icircn care c f le 1 Aceasta nu icircnseamnă că situaţia c f gt 1 este icircntotdeauna anormală Icircn măsura icircn care există acoperire materială este posibil ca băncile să acorde credite chiar icircn această din urmă situaţie De pildă solicitarea unui credit pentru o investiţie poate crea o situaţie icircn care c f gt 1 banca poate acorda creditul pe baza a două condiţii

bull contribuţia firmei la investiţie prin resurse proprii de obicei la nivelul a 20 ndash 30 din valoarea acesteia

bull asigurarea că obiectul fizic material al investiţiei se realizează banca deschide finanţarea dar eliberează creditul treptat pe măsură ce icirci sunt produse documente privind realizarea respectivei investiţii

c) Cota datoriei la termen icircn capacitatea de autofinanţare

cdtka =CtmlKA

KA = PN + A

PN = (1-ci) lowast (PB ndash OF ndash COR)

PB = CA ndash CT

unde

KA = capacitatea de autofinanţare

PN = profitul net

A = amortizarea

PB = profitul brut

OF = obligaţii financiare

COR = cheltuieli şi obligaţii ce pot fi acoperite din rezultate

CA = cifra de afaceri

CT = cheltuieli totale

Acest indicator arată icircn cacircţi ani pot fi acoperite datoriile la termen din resursele de autofinanţare ale firmei Valorile pacircnă la 5 ndash 6 ani sunt considerate normale Indicatorul completează aprecierea gradului de icircndatorare prin informaţia referitoare la solvabilitatea firmei

Cota costului creditelor de trezorerie icircn profitul brut

CCT= DPB

- unde D = costul creditului de trezorerie incluzacircnd ca principal componentă dobacircnda dar şi alte obligaţii ale debitorului faţă de bancă (comisioane speze etc) Indicatorul arată efortul firmei pentru mobilizarea de resurse temporare icircn raport cu rezultatul brut al activităţii ei şi exprimă capacitatea acesteia de a suporta costul respectivelor resurse Valorile pacircnă la 03 sunt considerate normale Peste această valoare indicatorul icircn cauză arată că resursele icircmprumutate pe termen scurt sunt prea scumpe icircn raport cu eficienţa firmei

nominală) rezultatele financiare stagnante sau puţin crescătoare vor conduce la o rată efectivă a dividendului (rediv) icircn scădere

Rediv= divPpa

Div= dividentul incasat

Ppa= pretul de piata al actiunii

Echilibrul pietei monetare MV=PT

M= Masa monetara

V= viteza de rotatie a banilor

P= nivelul preturilor

T= volumul tranzactiilor

Modelul de creştere se referă la o economie icircnchisă icircn care statul intervine şi are icircn vedere ca variante caracterul exogen sau nu al unora din variabilele de intervenţie Icircn varianta icircn care toate variabilele de intervenţie sunt exogene modelul include

bull ecuaţia venitului net

Yn = Y ndash Tn

Tn = T ndash R

bull funcţia de consum

C = c lowast Yn + C0

bull funcţia de investiţii

I = I0

bull funcţia cheltuielilor guvernamentale

G = G0

bull funcţia impozitelor

T = T0

bull funcţia subvenţiilor

R = R0

bull ecuaţia de echilibru

Y = C + I + G

Să facem supoziţia că statul adoptă o politică de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar Aceasta presupune o asemenea politică fiscală şi a cheltuielilor bugetare icircncacirct variaţia celor două componente bugetare (cheltuieli şi venituri fiscale) să fie de aceiaşi mărime Conform formalizărilor practicate icircn model aceasta icircnseamnă că

Δ G0 = Δ T0

Să presupunem icircn continuare că celelalte variabile de care depinde produsul final adică nivelul autonom al consumului (C0) al investiţiilor (I0) şi al subvenţiilor (R0) nu vor suferi modificări variaţia lor fiind nulă Icircn felul acesta se poate separa icircn mod strict efectul unei politici de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar

Capitalul permanent este format din resursele ce au un astfel de caracter icircn principal capitalul propriu şi creditele pe termen mediu şi lung (bancare sau obligatare)

Cperm = Cpr + Ctml

unde

Cperm = capitalul permanent

Cpr = capitalul propriu

Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Nevoile curente de exploatare sunt icircntacirclnite noţional şi sub denumirea de cheltuielile ciclului de exploatare sau active circulante Resursele financiare din care sunt ele acoperite sunt fondul de rulment şi resursele de trezorerie astfel icircncacirct cantitativ nevoile (activele circulante) sunt egale cu sursele din care sunt finanţate

AC = FR + RT

unde

AC = active circulante

FR = fond de rulment

RT = resurse de trezorerie

Fondul de rulment reprezintă partea din resursele permanente care depăşeşte nevoile de finanţare a imobilizărilor fixe

FR = Cperm ndash AF

unde

AF = imobilizări fixe sau active fixe

Resursele de trezorerie sunt acele resurse financiare mobilizate pe termen scurt cu destinaţia de a acoperi nevoile pe termen scurt peste limita la care această nevoie este acoperită din fondul de rulment Icircn categoria lor se includ creditele de trezorerie dar şi alte resurse posibil de mobilizat pe termen scurt obligaţii (datorii) faţă de stat faţă de propriul personal faţă de asigurările sociale faţă de acţionari faţă de alţi terţi

ACTIV = AF + AC

AC = S + C + L

PASIV = K perm + RT

RT = Cts + F + AO

unde

S = solduri de materii prime materiale combustibili producţie icircn curs de

fabricaţie ambalaje produse finite mărfuri şi altele asemenea

C = clienţi datori avansuri către furnizori şi alte creanţe

L = lichidităţi icircn casă la bancă etc

Cts = credit bancar pe termen scurt

F = datorii către furnizori avansuri de la clienţi

AO = alte obligaţii de plată

Vom pune icircn evidenţă următorii indicatori ai structurii financiare

a) Coeficientul de icircndatorare

c icirc = DTPASIV

unde

DT = datorii totale

Acest coeficient evidenţiază două aspecte privind calitatea activităţii financiare a firmei

bull icircn ce măsură datoriile firmei au acoperire materială (avem icircn vedere că ACTIV = PASIV) acest lucru pe de o parte permite firmei să cunoască măsura icircn care datoriile contractate au acoperire iar pe de altă parte permite

creditorilor să aprecieze măsura garantării cu bunuri a sumelor pe care ei le-au dat cu icircmprumut firmei cu cacirct acest coeficient este mai aproape de unitate cu atacirct firma este icircntr-o situaţie financiară mai dificilă

bull icircn ce grad este icircndatorată firma adică ce pondere au datoriile icircn totalul resurselor mobilizate de firmă cu cacirct gradul de icircndatorare este mai ridicat (mai aproape de unitate) cu atacirct firma va obţine mai greu credite pe piaţa monetară sau de la furnizorii ei

b) Coeficientul de icircndatorare la termen numit şi coeficientul financiar

c f = CtmlCpr

unde Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Acest coeficient arată raportul icircntre sursele permanente icircmprumutate şi proprii Instituţiile de credit apreciază ca normală situaţia icircn care c f le 1 Aceasta nu icircnseamnă că situaţia c f gt 1 este icircntotdeauna anormală Icircn măsura icircn care există acoperire materială este posibil ca băncile să acorde credite chiar icircn această din urmă situaţie De pildă solicitarea unui credit pentru o investiţie poate crea o situaţie icircn care c f gt 1 banca poate acorda creditul pe baza a două condiţii

bull contribuţia firmei la investiţie prin resurse proprii de obicei la nivelul a 20 ndash 30 din valoarea acesteia

bull asigurarea că obiectul fizic material al investiţiei se realizează banca deschide finanţarea dar eliberează creditul treptat pe măsură ce icirci sunt produse documente privind realizarea respectivei investiţii

c) Cota datoriei la termen icircn capacitatea de autofinanţare

cdtka =CtmlKA

KA = PN + A

PN = (1-ci) lowast (PB ndash OF ndash COR)

PB = CA ndash CT

unde

KA = capacitatea de autofinanţare

PN = profitul net

A = amortizarea

PB = profitul brut

OF = obligaţii financiare

COR = cheltuieli şi obligaţii ce pot fi acoperite din rezultate

CA = cifra de afaceri

CT = cheltuieli totale

Acest indicator arată icircn cacircţi ani pot fi acoperite datoriile la termen din resursele de autofinanţare ale firmei Valorile pacircnă la 5 ndash 6 ani sunt considerate normale Indicatorul completează aprecierea gradului de icircndatorare prin informaţia referitoare la solvabilitatea firmei

Cota costului creditelor de trezorerie icircn profitul brut

CCT= DPB

- unde D = costul creditului de trezorerie incluzacircnd ca principal componentă dobacircnda dar şi alte obligaţii ale debitorului faţă de bancă (comisioane speze etc) Indicatorul arată efortul firmei pentru mobilizarea de resurse temporare icircn raport cu rezultatul brut al activităţii ei şi exprimă capacitatea acesteia de a suporta costul respectivelor resurse Valorile pacircnă la 03 sunt considerate normale Peste această valoare indicatorul icircn cauză arată că resursele icircmprumutate pe termen scurt sunt prea scumpe icircn raport cu eficienţa firmei

Să facem supoziţia că statul adoptă o politică de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar Aceasta presupune o asemenea politică fiscală şi a cheltuielilor bugetare icircncacirct variaţia celor două componente bugetare (cheltuieli şi venituri fiscale) să fie de aceiaşi mărime Conform formalizărilor practicate icircn model aceasta icircnseamnă că

Δ G0 = Δ T0

Să presupunem icircn continuare că celelalte variabile de care depinde produsul final adică nivelul autonom al consumului (C0) al investiţiilor (I0) şi al subvenţiilor (R0) nu vor suferi modificări variaţia lor fiind nulă Icircn felul acesta se poate separa icircn mod strict efectul unei politici de bdquoicircngheţarerdquo a deficitului bugetar

Capitalul permanent este format din resursele ce au un astfel de caracter icircn principal capitalul propriu şi creditele pe termen mediu şi lung (bancare sau obligatare)

Cperm = Cpr + Ctml

unde

Cperm = capitalul permanent

Cpr = capitalul propriu

Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Nevoile curente de exploatare sunt icircntacirclnite noţional şi sub denumirea de cheltuielile ciclului de exploatare sau active circulante Resursele financiare din care sunt ele acoperite sunt fondul de rulment şi resursele de trezorerie astfel icircncacirct cantitativ nevoile (activele circulante) sunt egale cu sursele din care sunt finanţate

AC = FR + RT

unde

AC = active circulante

FR = fond de rulment

RT = resurse de trezorerie

Fondul de rulment reprezintă partea din resursele permanente care depăşeşte nevoile de finanţare a imobilizărilor fixe

FR = Cperm ndash AF

unde

AF = imobilizări fixe sau active fixe

Resursele de trezorerie sunt acele resurse financiare mobilizate pe termen scurt cu destinaţia de a acoperi nevoile pe termen scurt peste limita la care această nevoie este acoperită din fondul de rulment Icircn categoria lor se includ creditele de trezorerie dar şi alte resurse posibil de mobilizat pe termen scurt obligaţii (datorii) faţă de stat faţă de propriul personal faţă de asigurările sociale faţă de acţionari faţă de alţi terţi

ACTIV = AF + AC

AC = S + C + L

PASIV = K perm + RT

RT = Cts + F + AO

unde

S = solduri de materii prime materiale combustibili producţie icircn curs de

fabricaţie ambalaje produse finite mărfuri şi altele asemenea

C = clienţi datori avansuri către furnizori şi alte creanţe

L = lichidităţi icircn casă la bancă etc

Cts = credit bancar pe termen scurt

F = datorii către furnizori avansuri de la clienţi

AO = alte obligaţii de plată

Vom pune icircn evidenţă următorii indicatori ai structurii financiare

a) Coeficientul de icircndatorare

c icirc = DTPASIV

unde

DT = datorii totale

Acest coeficient evidenţiază două aspecte privind calitatea activităţii financiare a firmei

bull icircn ce măsură datoriile firmei au acoperire materială (avem icircn vedere că ACTIV = PASIV) acest lucru pe de o parte permite firmei să cunoască măsura icircn care datoriile contractate au acoperire iar pe de altă parte permite

creditorilor să aprecieze măsura garantării cu bunuri a sumelor pe care ei le-au dat cu icircmprumut firmei cu cacirct acest coeficient este mai aproape de unitate cu atacirct firma este icircntr-o situaţie financiară mai dificilă

bull icircn ce grad este icircndatorată firma adică ce pondere au datoriile icircn totalul resurselor mobilizate de firmă cu cacirct gradul de icircndatorare este mai ridicat (mai aproape de unitate) cu atacirct firma va obţine mai greu credite pe piaţa monetară sau de la furnizorii ei

b) Coeficientul de icircndatorare la termen numit şi coeficientul financiar

c f = CtmlCpr

unde Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Acest coeficient arată raportul icircntre sursele permanente icircmprumutate şi proprii Instituţiile de credit apreciază ca normală situaţia icircn care c f le 1 Aceasta nu icircnseamnă că situaţia c f gt 1 este icircntotdeauna anormală Icircn măsura icircn care există acoperire materială este posibil ca băncile să acorde credite chiar icircn această din urmă situaţie De pildă solicitarea unui credit pentru o investiţie poate crea o situaţie icircn care c f gt 1 banca poate acorda creditul pe baza a două condiţii

bull contribuţia firmei la investiţie prin resurse proprii de obicei la nivelul a 20 ndash 30 din valoarea acesteia

bull asigurarea că obiectul fizic material al investiţiei se realizează banca deschide finanţarea dar eliberează creditul treptat pe măsură ce icirci sunt produse documente privind realizarea respectivei investiţii

c) Cota datoriei la termen icircn capacitatea de autofinanţare

cdtka =CtmlKA

KA = PN + A

PN = (1-ci) lowast (PB ndash OF ndash COR)

PB = CA ndash CT

unde

KA = capacitatea de autofinanţare

PN = profitul net

A = amortizarea

PB = profitul brut

OF = obligaţii financiare

COR = cheltuieli şi obligaţii ce pot fi acoperite din rezultate

CA = cifra de afaceri

CT = cheltuieli totale

Acest indicator arată icircn cacircţi ani pot fi acoperite datoriile la termen din resursele de autofinanţare ale firmei Valorile pacircnă la 5 ndash 6 ani sunt considerate normale Indicatorul completează aprecierea gradului de icircndatorare prin informaţia referitoare la solvabilitatea firmei

Cota costului creditelor de trezorerie icircn profitul brut

CCT= DPB

- unde D = costul creditului de trezorerie incluzacircnd ca principal componentă dobacircnda dar şi alte obligaţii ale debitorului faţă de bancă (comisioane speze etc) Indicatorul arată efortul firmei pentru mobilizarea de resurse temporare icircn raport cu rezultatul brut al activităţii ei şi exprimă capacitatea acesteia de a suporta costul respectivelor resurse Valorile pacircnă la 03 sunt considerate normale Peste această valoare indicatorul icircn cauză arată că resursele icircmprumutate pe termen scurt sunt prea scumpe icircn raport cu eficienţa firmei

unde

AF = imobilizări fixe sau active fixe

Resursele de trezorerie sunt acele resurse financiare mobilizate pe termen scurt cu destinaţia de a acoperi nevoile pe termen scurt peste limita la care această nevoie este acoperită din fondul de rulment Icircn categoria lor se includ creditele de trezorerie dar şi alte resurse posibil de mobilizat pe termen scurt obligaţii (datorii) faţă de stat faţă de propriul personal faţă de asigurările sociale faţă de acţionari faţă de alţi terţi

ACTIV = AF + AC

AC = S + C + L

PASIV = K perm + RT

RT = Cts + F + AO

unde

S = solduri de materii prime materiale combustibili producţie icircn curs de

fabricaţie ambalaje produse finite mărfuri şi altele asemenea

C = clienţi datori avansuri către furnizori şi alte creanţe

L = lichidităţi icircn casă la bancă etc

Cts = credit bancar pe termen scurt

F = datorii către furnizori avansuri de la clienţi

AO = alte obligaţii de plată

Vom pune icircn evidenţă următorii indicatori ai structurii financiare

a) Coeficientul de icircndatorare

c icirc = DTPASIV

unde

DT = datorii totale

Acest coeficient evidenţiază două aspecte privind calitatea activităţii financiare a firmei

bull icircn ce măsură datoriile firmei au acoperire materială (avem icircn vedere că ACTIV = PASIV) acest lucru pe de o parte permite firmei să cunoască măsura icircn care datoriile contractate au acoperire iar pe de altă parte permite

creditorilor să aprecieze măsura garantării cu bunuri a sumelor pe care ei le-au dat cu icircmprumut firmei cu cacirct acest coeficient este mai aproape de unitate cu atacirct firma este icircntr-o situaţie financiară mai dificilă

bull icircn ce grad este icircndatorată firma adică ce pondere au datoriile icircn totalul resurselor mobilizate de firmă cu cacirct gradul de icircndatorare este mai ridicat (mai aproape de unitate) cu atacirct firma va obţine mai greu credite pe piaţa monetară sau de la furnizorii ei

b) Coeficientul de icircndatorare la termen numit şi coeficientul financiar

c f = CtmlCpr

unde Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Acest coeficient arată raportul icircntre sursele permanente icircmprumutate şi proprii Instituţiile de credit apreciază ca normală situaţia icircn care c f le 1 Aceasta nu icircnseamnă că situaţia c f gt 1 este icircntotdeauna anormală Icircn măsura icircn care există acoperire materială este posibil ca băncile să acorde credite chiar icircn această din urmă situaţie De pildă solicitarea unui credit pentru o investiţie poate crea o situaţie icircn care c f gt 1 banca poate acorda creditul pe baza a două condiţii

bull contribuţia firmei la investiţie prin resurse proprii de obicei la nivelul a 20 ndash 30 din valoarea acesteia

bull asigurarea că obiectul fizic material al investiţiei se realizează banca deschide finanţarea dar eliberează creditul treptat pe măsură ce icirci sunt produse documente privind realizarea respectivei investiţii

c) Cota datoriei la termen icircn capacitatea de autofinanţare

cdtka =CtmlKA

KA = PN + A

PN = (1-ci) lowast (PB ndash OF ndash COR)

PB = CA ndash CT

unde

KA = capacitatea de autofinanţare

PN = profitul net

A = amortizarea

PB = profitul brut

OF = obligaţii financiare

COR = cheltuieli şi obligaţii ce pot fi acoperite din rezultate

CA = cifra de afaceri

CT = cheltuieli totale

Acest indicator arată icircn cacircţi ani pot fi acoperite datoriile la termen din resursele de autofinanţare ale firmei Valorile pacircnă la 5 ndash 6 ani sunt considerate normale Indicatorul completează aprecierea gradului de icircndatorare prin informaţia referitoare la solvabilitatea firmei

Cota costului creditelor de trezorerie icircn profitul brut

CCT= DPB

- unde D = costul creditului de trezorerie incluzacircnd ca principal componentă dobacircnda dar şi alte obligaţii ale debitorului faţă de bancă (comisioane speze etc) Indicatorul arată efortul firmei pentru mobilizarea de resurse temporare icircn raport cu rezultatul brut al activităţii ei şi exprimă capacitatea acesteia de a suporta costul respectivelor resurse Valorile pacircnă la 03 sunt considerate normale Peste această valoare indicatorul icircn cauză arată că resursele icircmprumutate pe termen scurt sunt prea scumpe icircn raport cu eficienţa firmei

creditorilor să aprecieze măsura garantării cu bunuri a sumelor pe care ei le-au dat cu icircmprumut firmei cu cacirct acest coeficient este mai aproape de unitate cu atacirct firma este icircntr-o situaţie financiară mai dificilă

bull icircn ce grad este icircndatorată firma adică ce pondere au datoriile icircn totalul resurselor mobilizate de firmă cu cacirct gradul de icircndatorare este mai ridicat (mai aproape de unitate) cu atacirct firma va obţine mai greu credite pe piaţa monetară sau de la furnizorii ei

b) Coeficientul de icircndatorare la termen numit şi coeficientul financiar

c f = CtmlCpr

unde Ctml = credite pe termen mediu şi lung

Acest coeficient arată raportul icircntre sursele permanente icircmprumutate şi proprii Instituţiile de credit apreciază ca normală situaţia icircn care c f le 1 Aceasta nu icircnseamnă că situaţia c f gt 1 este icircntotdeauna anormală Icircn măsura icircn care există acoperire materială este posibil ca băncile să acorde credite chiar icircn această din urmă situaţie De pildă solicitarea unui credit pentru o investiţie poate crea o situaţie icircn care c f gt 1 banca poate acorda creditul pe baza a două condiţii

bull contribuţia firmei la investiţie prin resurse proprii de obicei la nivelul a 20 ndash 30 din valoarea acesteia

bull asigurarea că obiectul fizic material al investiţiei se realizează banca deschide finanţarea dar eliberează creditul treptat pe măsură ce icirci sunt produse documente privind realizarea respectivei investiţii

c) Cota datoriei la termen icircn capacitatea de autofinanţare

cdtka =CtmlKA

KA = PN + A

PN = (1-ci) lowast (PB ndash OF ndash COR)

PB = CA ndash CT

unde

KA = capacitatea de autofinanţare

PN = profitul net

A = amortizarea

PB = profitul brut

OF = obligaţii financiare

COR = cheltuieli şi obligaţii ce pot fi acoperite din rezultate

CA = cifra de afaceri

CT = cheltuieli totale

Acest indicator arată icircn cacircţi ani pot fi acoperite datoriile la termen din resursele de autofinanţare ale firmei Valorile pacircnă la 5 ndash 6 ani sunt considerate normale Indicatorul completează aprecierea gradului de icircndatorare prin informaţia referitoare la solvabilitatea firmei

Cota costului creditelor de trezorerie icircn profitul brut

CCT= DPB

- unde D = costul creditului de trezorerie incluzacircnd ca principal componentă dobacircnda dar şi alte obligaţii ale debitorului faţă de bancă (comisioane speze etc) Indicatorul arată efortul firmei pentru mobilizarea de resurse temporare icircn raport cu rezultatul brut al activităţii ei şi exprimă capacitatea acesteia de a suporta costul respectivelor resurse Valorile pacircnă la 03 sunt considerate normale Peste această valoare indicatorul icircn cauză arată că resursele icircmprumutate pe termen scurt sunt prea scumpe icircn raport cu eficienţa firmei

OF = obligaţii financiare

COR = cheltuieli şi obligaţii ce pot fi acoperite din rezultate

CA = cifra de afaceri

CT = cheltuieli totale

Acest indicator arată icircn cacircţi ani pot fi acoperite datoriile la termen din resursele de autofinanţare ale firmei Valorile pacircnă la 5 ndash 6 ani sunt considerate normale Indicatorul completează aprecierea gradului de icircndatorare prin informaţia referitoare la solvabilitatea firmei

Cota costului creditelor de trezorerie icircn profitul brut

CCT= DPB

- unde D = costul creditului de trezorerie incluzacircnd ca principal componentă dobacircnda dar şi alte obligaţii ale debitorului faţă de bancă (comisioane speze etc) Indicatorul arată efortul firmei pentru mobilizarea de resurse temporare icircn raport cu rezultatul brut al activităţii ei şi exprimă capacitatea acesteia de a suporta costul respectivelor resurse Valorile pacircnă la 03 sunt considerate normale Peste această valoare indicatorul icircn cauză arată că resursele icircmprumutate pe termen scurt sunt prea scumpe icircn raport cu eficienţa firmei