Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Ştiinţe Economice

Catedra Teorie Economică şi Metodologia Cercetării

REFERAT

la disciplina „Teorie economică II”

TEMA:

"Particularitatile pietei muncii in Republica Moldova"

CHIŞINĂU – 2013

Cuprins:

1.Introducere2.Compartimentul I-Evaluarea resurselor demoeconomice din Republica Moldova3.Compartimentul II- Particularitatile pietei muncii in Republica Moldova4.Compartimentul III- Potenţiale prognoze de evoluţie a pieţei muncii. Masurile necesare pentru solutionarea problemelor pietei fortei de munca.5.Concluzie si recomandari6.Bibliografie.

2

Introducerea:

Orice condiţii de timp şi spaţiu, activitatea economică implică în mod obiectiv factorul

muncă menit să valorizeze sistematic resursele în interesul său. Ca şi ceilalţi factori de producţie,

el se obţine prin intermediul pieţei, care se constituie într-un subsistem al economiei de piaţă

concurenţială. Tranzacţiile pe această piaţă au ca obiect munca sau forţa de muncă. Dacă forţa de

muncă o înţelegem ca totalitate a aptitudinilor fizice şi intelectuale ce există în personalitatea vie

a omului şi pe care le pune în funcţiune atunci când creează bunuri economice, înseamnă că

munca reprezintă cheltuirea conştientă a forţei de muncă. Ele formează un tot coerent, astfel că

folosirea sinonimă a celor două expresii, în teoria şi practica economică, este benefică pentru

managementul resursele umane, care decide asupra planificării, organizării utilizării şi evaluării

rezultatelor muncii într-un anumit circuit economic.

Piaţa muncii s-a format şi funcţionează în corelaţie cu rolul determinat al muncii în dezvoltarea

economico-socială şi cu exigenţele generale ale teoriei pieţei şi preţului. Această piaţă relevă un

complex de relaţii în care se regăsesc, în cea mai mare parte, raporturile dintre oameni şi evoluţia

lor în timp şi spaţiu, punându-şi amprenta pe tipul de civilizaţie.

Omul este mai mult decât o marfă, astfel că piaţa muncii are un loc deosebit în teoria şi practica

economică, fiind o piaţă derivată şi cea mai reglementată. Ea este eterogenă, cuprinzând mai

multe segmente delimitate pe genuri de activităţi, pe zone economice, pe profesii sau meserii, pe

categorii şi niveluri de calificare, pe sexe şi vârste etc. Ca piaţă derivată, ea primeşte influenţele

celorlalte pieţe şi, totodată, generează efecte ce se regăsesc în toate sectoarele economico-

sociale.

Piaţa muncii se comportă, pe de o parte, ca orice piaţă şi, pe de altă parte, are caracteristici

proprii, determinate de specificul uman al obiectului cu care operează şi de cel al serviciilor

generate de acesta şi pe care întreprinzătorii le cumpără.

Experienţa istorică arată că, în esenţă, piaţa muncii implică întotdeauna stabilirea de raporturi

între purtătorii ofertei şi cei ai cererii de muncă. Aceasta determină anumite specificităţi

referitoare la ajustarea ofertei şi cererii, la formarea preţului muncii, la existenţa unui sistem de

norme şi valori sociale, precum şi de instituţii specializate. Cu căt gradul de ocupare al forţei de

muncă este mai mare cu atît standardul de viaţă este mai ridicat, iar cheltuielile sociale ale

administraţiilor sunt mai reduse. Piaţa naţională a factorului de muncă este o verigă importantă

fară de care o economie nu ar putea funcţiona, iar factorul de producţie este principala forţă de

muncă care formează piaţa muncii.Piaţa muncii din Moldova, ca şi orice fenomen socio-

3

economic, este foarte complexă şi este determinată de mai mulţi factori, inclusiv de nivelul

general al dezvoltării economice. Structurarea pieţii muncii a Republicii Moldova reprezintă una

dintre problemele stringente cu care se confruntă ţara, din cauza necesităţii creării şi asigurării

funcţionării unui cadru organizaţional - instituţional şi a mecanismelor eficiente de angajare şi de

menţinere a angajaţilor, precum şi a unui comportament adecvat pentru perioada de tranziţie de

la economia dirijată la cea de piaţă.

Problemele pe piaţa muncii sunt determinate de un şir de factori ce se influenţează reciproc, cum

ar fi dezvoltarea economică precară a ţării, sărăcia, salariile mici etc., care la rândul lor

alimentează migraţia excesivă a forţei de muncă peste hotare percepută de populaţie drept

singura opţiune de menţinere a unui trai decent, iar, uneori, şi de supravieţuire.

Studiul de faţă are scopul de a oferi informaţia de bază de la prima sursă (agenţii economici)

privind situaţia pieţei muncii în Republica Moldova.

Actualitatea și importanța temei de cercetare:Piaţa muncii are un rol esenţial în cadrul

interdependenţelor care asigură dinamismul economiei. Dar nu trebuie absolutizată această

relaţie, deoarece nu întotdeauna şi peste tot există o corelaţie strânsă, liniară, între factorul muncă

şi creşterea economică. Unele resurse de muncă nu se manifestă pe piaţa muncii ca atare, chiar

dacă ele sunt creatoare de bunuri economice. Exigenţele juridico-sociale, ca şi cele privind

ocuparea şi protecţia socială nu soluţionează automat nici problemele pieţei şi nici pe cele cu

care se confruntă dezvoltarea economiei.

Munca este un atribut numai al omului, constituind un consum de energie fizică şi intelectuală

într-un scop concretizat, de obicei, în bunuri economice. Aspectele demogarfice, de pregătire, de

educaţie determină valoarea forţei de muncă la un moment dat.

Modalitatea prin care se realizează unirea între forţa de muncă şi celelalte elemente ale unei

activităţi economice este caracteristică fiecărui sistem real al economiei. În condiţiile economiei

cu piaţă concurenţial-funcţională se foloseşte, în acest scop, mecanismul specific al pieţei

muncii, adică negocierea concretizată în angajarea omului ca salariat. Dar pe piaţa muncii nu se

negociază întregul potenţial de muncă al unei ţări, deoarece persoanele care au în posesie şi

ceilalţi factori de producţie îi combină pe toţi în mod direct fără a apela la mecanismul pieţei

muncii.Actualitatea temei cercetate rezida in insasi importanta acestei tematici la etapa actual de

dezvoltare a Republicii Moldova.Această cercetare îşi propune să realizeze o succintă analiză a

evoluţiilor din domeniul demografic şi a indicatorilor pieţei muncii în Republica Moldova din

ultima perioadă, precum şi a tendinţelor şi implicaţiilor prezente sau viitoare ale acestor evoluţii

în perspectiva integrării europene şi dezvoltării unei economii de piaţă consolidate. Dezvotlarea

durabilă a acesteia este posibilă numai dacă va fi bazată pe cea mai valoroasă resursă de care

dispune ţara: oamenii.

4

Obiectul de studiu:Cercetările privind subdezvoltarea care au fost abordate în diverse studii,

atît la nivel naţional, cît şi internaţional care vizeaza piata fortei de munca . Conceptualizarea

ştiinţifico-teoretică cu privire la subdezvoltare si folosirea fortei de munca , precum si analiza

somajului , populatiei in ansamblu si a particularitatilor pietii muncii in Republica Moldova. Un

accent deosebit se pune pe aspectele practice ale posibilităţilor de angajare a tinerilor în

Republica Moldova, precum și pe partea informaţională ce ţine de instituţiile care vă pot ajuta în

angajarea cu succes intr-o anumita unitate economica . În acest context, apare necesitatea

cercetării caracteristicilor subdezvoltării şi stabilirii oportunităţilor în edificarea unei societăţi

prospere, favorizînd în Republica Moldova o societate fără sărăcie, fapt ce a determinat

actualitatea temei de cercetare.

Scopul şi sarcinile lucrării: Scopul studiului este de a oferi informaţia de bază de la prima sursă

privind situaţia pieţei muncii în Republica Moldova. Scopul general al lucrarii este de a oferi un

set de informaţii pentru acele persoane care intenţionează să se angajeze in cimpul muncii sau să

asiste pe cei care oferă sprijin potenţialilor posesori ai fortei de munca în completarea

cunoștinţelor, dezvoltarea abilităţilor și aptitudinilor in vederea manifestarii unei oferte de

resurse de munca mai eficiente si cercetarea necesarului de munca salariata precum si totalitatea

resurselor de munca de care dispune socetatea la un moment dat. Problemele existente în

economia naţională, inclusiv lipsa locurilor de muncă bine plătite,afectează un număr tot mai

mare de persoane, în special tineretul, care se simte exclus atâtdin viaţa social-economică a ţării

cât și din comunitatea acesteia. O bună parte dintre tineri văd soluţionarea problemelor, cu

regret, numai prin plecarea peste hotarele ţării în căutarea unui destin mai bun, în timp ce alţii

caută soluţii aici, pe meleagurile natale, încercând să se integreze în diverse activităţi economice

precum si persoanele care hotarasc in mod deliberat sa inceteze lucrul ,considerind ca salariul

real este prea mic si cautarea unor locuri de munca mai favorabile. Scopul principal defapt

se concentrează asupra aspectelor macroeconomice ale funcţionării pieţei muncii, în special,

asupra ocupării forţei de muncă (evoluţia ocupării, structura ocupării, formele de ocupare),

şomajului (tipurile de şomaj, politicile anti-şomaj), precum şi asupra raportului dintre creştere

economică, distribuire a veniturilor şi ocupare.

Structura logică a lucrării:Realizarea obiectivelor tezei au determinat structura ei logică, care

cuprinde introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări, tabele. . Structura referatului

“Particularitatile pietii muncii in Republica Moldova “propune o analiză pietii muncii, pe plan

internaţional şi naţional. Lucrare conţine o cercetare a stării actuale şi a citeva recomandari cu

referire la problema respectivă abordata pe teritoriul Republicii Moldova cit si la nivel

international. Compartimentul I-Evaluarea resurselor demoeconomice din Republica Moldova

reflecta resursele de resurse de munca si evenimentele sociale cu caracter istoric care si-au lasat

5

amprenta asupra situatiei actuale a pietii de munca din Republica Moldova si cum acestea

afecteaza populatia..Compartimentul II- Particularitatile pietei muncii in Republica Moldova

releva caracteristicile pietii muncii pentru societatea noastra ,problemele cu care se confrunta

precum si unele date statistice privind situatia actuala a pietii muncii.Compartimentul III-

Potenţiale prognoze de evoluţie a pieţei muncii. Masurile necesare pentru solutionarea

problemelor pietei fortei de munca contin citeva recomandari de ordin eucativ cit si politic

pentru diminuarea somajului si imbunatatirea nivelului de viata.

În final, sunt prezentate concluziile si citeva recomandari privind relansarea relatiilor economice,

axindu-ma mai mult spre situatia actuala din tara ,la care am ajuns în urma investigaţiilor

realizate in vigoarea creşterea bunăstării populaţiei la nivel individual şi a economiei naţionale

în ansamblu.

Suportul teoretico-științific şi metodologic: Baza informaţională a constituit-o datele statistice

şi informative ale Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova, Ministerului Economiei

şi Comerţului, ale Biroului Naţional de Statistică , publicaţiile speciale ale structurilor naţionale

susţinute de structurile internaţionale.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării pieţei muncii este dat de conceptele şi

principiile fundamentale şi lucrările unor autori marcanţi atât la nivel mondial cât şi la nivel

naţional. Astfel, curente diferite în economie precum economia neoclasică şi cea instituţională

prezintă definiţii deosebite ale pieţei.

Cuvintele cheie:Piata fortei de munca,posesori de forta de munca,economie nationala,rata

somajului marfa,munca , agenti economici , somaj , populatie activa ,particularitati ,populatie

ocupata,someri,nivelul somajului,activitatea economica,nivelul salariilor,plasare,dezvoltarea

economica,potentialul de munca,perfectionare profesionala,necesarul de munca,cererea de

munca,ocuparea in economie,emigrare,brate de munca,standartul de viata,reintegrarea somerilor.

6

Compartimentul I

Evaluarea resurselor demoeconomice din Republica Moldova

Pentru estimarea resurselor demoeconomice ocupate este necesar să se ţină cont, pe de o parte

de resursele demoeconomice totale, iar pe de altă parte de intrările datorate populaţiei casnice

atrase şi absolvenţilor de şcoală, precum şi de ieşirile datorate pensionărilor sau deceselor.

Deteriorarea volumului şi structurii populaţiei Moldovei a fost în special determinată de

perioadele de recesiune economică, în particular din sectorul industrial, ce şi-au pus amprenta

asupra nivelului de trai şi calităţii vieţii populaţiei, precum şi asupra gradului de ocupare a forţei

de muncă. Suntem de părerea că, efectele economice şi sociale ale tranziţiei la economia de piaţă

au incidenţă directă asupra costurilor pe care această tranziţie le-a generat în domeniile

demoeconomice şi ale forţei de muncă, în plan teritorial, intra- şi inter-generaţional. Una din

problemele pe care le ridică acest subcapitol este tocmai aceea a modului în care economicul s-a

repercutat asupra calităţii vieţii şi forţei de muncă, în sensul larg de capital uman, din punct de

vedere al nivelului, dinamicii şi gradului de suportabilitate a costurilor tranziţiei pe termen scurt,

mediu şi lung.

Scăderea populaţiei Republicii Moldova (fără Transnistria) de la 3657 mii locuitori în anul

1989 a reprezentat una dintre tendinţele nefavorabile în evoluţia pieţei forţei de muncă a

Moldovei, care în principal s-a datorat reducerii drastice a activităţii economice, deteriorării

calităţii vieţii şi polarizării sociale, precum şi emigraţiei forţei de muncă. Dacă analizăm evoluţia

populaţiei MolDatele ultimului recensământ din octombrie 2010 (fără populaţia din

Transnistria), pe grupe de vârstă, rezultă nu doar că procesul de îmbătrânire demografică se

desfăşoară în continuare, dar şi că, în ultimii doi ani, s-a accentuat. Proces cu implicaţii pe

termen lung asupra pieţei muncii, îmbătrânirea demografică s-a accentuat, astfel că ponderea

populaţiei vârstnice în total a trecut de la 12,6% în anul 1989 la 14,7% . Datele ultimului

recensământ din Republica Moldova arată că numărul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 15-60

ani era de 2 240 669 persoane (66,23% din total), iar potrivit metodologiei internaţionale anume

aceste persoane sunt încadrate în categoria resurselor demoeconomice ale unui stat.

Bineînţeles că trebuie să se facă o distincţie între totalul resurselor demoeconomice şi cele

ocupate. Persoanele ocupate din totalul resurselor demoeconomice ale Republicii Moldova se

evaluează la cca 1,48 milioane persoane. Totuşi, metodele pentru cuantificarea, evaluarea şi

analiza resurselor umane impun necesitatea existenţei unui fond de date iniţial corect şi complet

care să reflecte întreaga complexitate a aspectelor ce caracterizează resursele umane, lucru care

în Republica Moldova este încă dificil de realizat.Deci se impune elaborarea unui fond de date

iniţiale care va putea fi de un real folos în fundamentarea ştiinţifică a unor acte de politică

demoeconomică din ţara noastră. Aşa cum în economie a intrat în obişnuinţă întocmirea de

7

bilanţuri economice sau contabile, tot aşa se simte nevoia de a elabora bilanţul uman al

populaţiei Moldovei, bilanţ ce ne va putea indica direcţiile de acţiune pentru conservarea,

creşterea şi utilizarea din ce în ce mai eficientă a acestei resurse limitate ce trebuie să acopere

nevoile nelimitate ale societăţii. Pentru elaborarea acestui „bilanţ” este foarte important să nu se

uite analiza resurselor intelectuale ale naţiunii. Acestea reprezintă o componentă a avuţiei

naţionale care are o mare influenţă asupra nivelului şi ritmului dezvoltării unei economii,

deoarece se exprimă, în particular, prin gradul de instruire, capacitatea de cercetare ştiinţifică,

prin valorile ştiinţifice, cultural-artistice etc. de care dispune un popor.

Piaţa muncii din Moldova a suferit profunde transformări generate de reformele economice,

fiind induse influenţe directe asupra calităţii factorului uman. În plus, condiţiile sociale au

determinat reducerea sporului demografic natural şi accentuarea emigraţiei, care au cauzat la

rândul lor scăderea constantă a populaţiei şi implicit a populaţiei active.

Munca la negru în primul rând scade costurile angajatorilor. Altfel spus, productivitatea reală

este mai mică decât cea calculată statistic (de BNS), prin raportarea la numărul de salariaţi. În

termeni reali, aceştia sunt mai numeroşi decât cei declaraţi oficial. Pe lângă comparaţiile

statistice defectuoase, la baza apariţiei discrepanţelor salariale (din sectorul privat şi cel de stat)

stă aşa-zisa „remuneraţie mută”. Astfel, în cele mai multe cazuri, salariaţii din sectorul privat

beneficiază de contracte a căror valoare salarială se situează sub media celor din sistemul de stat.

În realitate însă, angajaţii firmelor private au parte de câştiguri salariale mult mai mari. În plus,

este dificil de estimat influenţa în procente a muncii la negru asupra productivităţii, dar potrivit

informaţiilor existente , fenomenul începe să scadă în amploare (probabil că şi reducerea

fiscalităţii în ultimii ani a influenţat fenomenul). De fapt, toate statele în care birocraţia este

solidă, iar legislaţia insuficient de clară, munca la negru proliferează, Republica Moldova nefiind

o excepţie în acest sens.

Paradoxal este şi faptul că în Republica Moldova se produce extrem de scump în condiţiile în

care forţa de muncă este extrem de ieftină. Ce ne-am face noi dacă majoritatea întreprinderilor

moldoveneşti ar trebui să plătească salarii lunare ca în ţările care au aderat recent la UE, unde

preţul forţei de muncă nu este mai mic de 500 Euro lunar. Pe parcursul ultimilor trei ani s-a

înregistrat o creştere puternică a salariilor pentru cei care activează în construcţii, factor care

explică sporirea cererii pentru achiziţii imobiliare. Însă actuala ascensiune imobiliară loveşte

extrem de dur în cei mai săraci şi în familiile tinere care nu-şi pot permite să procure un

apartament. Unica soluţie de a-i stimula pe aceştia este susţinerea dezvoltării unei pieţe ipotecare

adevărate prin politici locative mai eficiente (funcţionarea acesteia în Moldova deocamdată nu

poate fi numită ca ipotecară).

8

Compartimentul II

Particularitatile pietei muncii in Republica Moldova

Piata muncii in Republica Moldova este in formare.Au loc dezechilibre care se manifesta

prin cresterea somajului, prin utilizarea ineficienta a fortei de munca prin descresterea

productivitatii muncii si in consecinta reducerea salariilor reale. O mare parte a populatiei apte

de munca nu e prezenta pe piata muncii.Cele mai recente date indica ca rata somajului in

Moldova (raportul intre numarul somerilor si populatiaactiva) a constituit in primul trimestru 7,

9 la suta. Potrivit datelor Biroului International al Muncii, numarul somerilor in Moldova a

constituit peste 117 mii persoane. La populatia economica activa a RM se refera 1 mil. 474 mii

persoane. Printre someri 9,6 la suta constituie barbati, 6,4 la suta – femei. Se mentine un decalaj

considerabil intre rata somajului in orasele republicii (12,2 la suta) si localitatea rurala (4,5 la

suta). Doar fiecare al 19-a somer inregistrat in Moldova primeste indemnizatie de somer, a carei

valoare medie constituie 393 lei (33,3 dolari). Pentru un loc vacant anuntat de intreprinderile in

Moldova pretind in medie 6 someri.

Problemele principale cu care se confrunta actualmente piata fortei de munca sunt:

1.Lipsa unei analize profunde a proceselor pe piata muncii, care ar sta la baza elaborarii

politicilor de formare profesionala si ocupare a fortei de munca.

2.Numarul mic de locuri de munca libere in economia nationala.

3.Salariile mici disponibile si cerintele mari inaintate de catre agentii economici pentru ocuparea

locurilor de munca.

4.Nivelul de calificare al persoanelor aflate in somaj nu corespunde cererii pe piata fortei de

munca.

5.Posibilitatile reduse de angajare in campul muncii pentru femei, tineret, absolventi ai

institutiilor de invatamant.

6.Sporirea numarului persoanelor ocupate in sectorul neformal si exploatarea fortei de munca de

catreagentii economici. Fiind angajate neoficial, persoanele mai ales cele tinere, lucreaza o luna

sau doua,dupa care sunt concediate fara a fi remunerate. Odata cu crearea de la 01.01.2002 a

InspectieiMuncii, care deja si-a inceput activitatea, acest fenomen negativ tinde sa dispara.

7.Rolul scazut al patronatului si sindicatelor in realizarea politicilor pe piata fortei de munca.

8.Tendinta de reducere a fortei de munca. Scaderea numarului populatiei economic active si a

populatiei ocupate in economie este un fenomen relativ normal in conditiile substituirii unui

sistemeconomic cu altul. Populatia economic activa s-a redus cu 54 mii persoane fata de anul

1997, iar populatia ocupata in economia nationala - cu 147 mii persoane.

9

9.Utilizarea insuficienta a potentialului uman in perioada actuala este conditionata de scaderea

cereriide forta de munca de calificare inalta, motivata de schimbari structurale in economie, de

nivelulscazut al salariilor, lipsa locurilor de munca s.a.Actualmente nu se poate estima numarul

persoanelor aflate peste hotare in scopul muncii la ora actuala ,datorita caracterului clandestin al

multora aflati peste hotare la ora actuala. Studiile existente la ora actuala neofera o informatie

foarte diferentiata si controversata. Oficial – 340,000. Neoficial – 500,000- 600,000. Cifrele de 1

milion este eronata.

Principalele cauze a plecarii lor sint :lipsa de oportunitati de angajre la munci bine remunerate,

somajul,anumite sectoare desi ofera posturi de munca, cetatenii nu le accepta din cauza salariilor

mici, or prestindaceleasi munci peste hotare, acestia pot obtine venituri mult mai mari.

Conform studiului realizat de catre Alinata Microfinantare realizat prin suportul Fundatiei

SOROS si a OIMpe un esantion de circa 10.000 migranti aproape o treime din migranti nu aveau

inainte de plecare o ocupatiestabila aducatoare de venituri. Altii 32 erau angajati in sectorul

bugetar in calitate de medici, invatatori,functionari ai institutiilor publice , jumatate avind studii

superioare. Aproape un sfert din totalul migrantilorerau angajati nebugetari. 26 % din migranti

au avut resurse personale pentru acoperirea costurilor legate deemigrare. Altii 26% au

imprumutat bani de la camatari sau din alte surse , platind dobinzile corespunzatoare.

Cea mai mare parte din cei care au avut in Moldova locuri de munca in sectorul bugetar

(preponderent in sistemul educational, medicina sau administratie publica) peste hotare,

indeplinesc munci necalificate, cum ar fi menajul casnic si ingrijirea sociala (50,7%), sau la

constructii si reparatii (20,1%). Ei isi gasesc locuri de munca preponderent in Europa de Vest,

cca 63,7% din ei aflandu-se in acele tari. In acelasi timp, doar 12,9% dintre persoanele ce cauta

castig in CSI au studii superioare si doar 21,6% au avut acasa loc de munca ineducatie, medicina

sau administratie publica.Din cele constatate , putem afirma ca nu cei mai saraci pleaca la munci

peste hotare, probabil lumea decide sa plece de frica de deveni saraci, decat de saracie, macar din

simplul motiv ca plecare peste hotare la ora actuala inseamna sume enorme de bani platite

intermediarilor pentru obtinerea de vize sau pentru facilitarea intrarii in tara de destinatie in

conditii ilegale.

In cele mai multe cazuri decizia de a pleca peste hotare este legata de un eveniment care

trebuie sa se produca in familie si care necesita cheltuieli suplimentare financiare de care

majoritatea persoanelor nu sunt pregatite: studiile copiilor, nuntile, reparatiile la case, conditii de

trai pentru tinerele familii etc. Faptul ca cetatenii au unele necesitati financiare pana la plecare

sunt confirmate si de felul in care cheltuiesc banii. Intr-un viitor nu foarte apropiat este forte

posibil in mare parte datorita faptului ca nu sunt elaborate politici de motivare pentru cetatenii

plecati sa revina si sa investeasca in economia nationala. Toate studiile dovedesc urmatorul

10

lucru, ca daca pe parcursul a trei ani migrantul nu revine acasa, sansele acestuia de a reveni si a

se integra scad simtitor. Ori cea ce remarcam mai recent , este ca foarte multe familii tinere

plecate citiva ani in urma, dupa legalizare , isi iau si membrii familiilor.Inca un fapt ce trebuie

luat in considerare este si sporul negativ al populatiei, care va duce la descresterea numerica a

fortei de munca care va intra pe piata fortei de munca.

Migratia este un fenomen secular si in foarte multe situatii este chiar benefic pentru anumite

societati, fapt pe care l-am explicat foarte detaliat in cadrul altor raspunsuri.Ceea ce trebuie

promovat este gestionarea corecta a procesului migratiei fortei de munca, adica cei care doresc sa

plece sa o poate face pe cai legale.Este cea mai provocatoare intrebare la ora actuala pentru

gestiunea corecta a migratiei fortei de munca: trebuie sau nu trebuie sa stopam emigrarea

cetatenilor?Ca sa raspundem la acesta intrebare va trebui sa luam in calcul factorii obiectivi

economici si sociali din regiune, despre care am vorbit foarte detaliat mai sunt , in alte intrebari,

precum ar fi: globalizarea,imbatrinirea Europei, deficitul de forta de munca din tarile Europene,

existenta sectoarelor neformale pe pietele muncii de peste hotare precum si factorii interni care

vor stimula in continuare migartia: dreptul constitutional al cetatenilor la libera deplasare si la

alegerea locului de munca si de trai precum si a ocupatiei profesionale, presiunea cererii si

ofertei, lipsa unor politici de pronosticare a tendintelor pietei muncii in Moldova, surplusul

continuu al unor categorii de specialisti, politici salariale inadecvate, imperfectiunea politicilor

locative, dat fiind ca probleme locativa este unul din cele mai importante imbolduri pentru care

tinerele familii pleaca peste hotare Aceste si multe altele trebuie sa ne duca la gandul ca migratia

nu poate fi stopata, dar cea ce trebuie facut si imediat, este instituirea mecanisleor institutionale

si legislative de reglementare a proceselor migrationiste.In foarte multe state care se confrunta cu

exodul masiv al cetatenilor, statul este cel care intervine pentru a-si proteja cetatenii, in vederea

plasarii legale la munca peste hotare. Astfel masurile intreprinse de catre stat sunt multiple, dar

deocamdata ineficiente. Piata muncii nationala este buna in proces de formare si nu asigura

garantii suficiente, politicile salariale sunt unele care nu mai corespund de multi ani incoace

noilor necesitati economice, si multe alte probleme despre care am vorbit mai jos, caracterizand

piata muncii in Moldova.Pe de lata parte nici eforturile Departamentului Migratiune nu sunt

unele sesizabile deocamdata, desi se depun eforturi pentru a incheia acorduri privind migratia

fortei de munca, se monitorizeaza agentiile private de angajare in cimpul muncii, ofertele de

plecare legala peste hotare la munci deocamdata sunt foarte modeste.

Caracteristicile specifice pieţei muncii din Republica Moldova în a. 2011:

- numărul populaţiei economic active a înregistrat o creştere de 1,8% în comparaţie cu anul

precedent;

- rata de ocupare a crescut cu 0,9 p.p. faţă de anul 2010;

11

- ocuparea în sectorul non-agricol a înregistrat o creştere cu 2,6% faţă de a.2010;

- numărul persoanelor ocupate în sectorul agricol, a crescut cu 8,3 mii persoane (+2,6%) în

comparaţie cu a.2010;

- 7,7% din numărul persoanelor ocupate au fost persoane subocupate numărul lor scăzând cu

15,9 mii faţă de anul precedent, fenomenul subocupării continuând a fi o caracteristică a

mediului rural;

- rata şomajului a scăzut cu 0,8 p.p.

Principalii indicatori ai pieţei muncii din Republica Moldova în anul 2011 se prezintă după

cum urmează:

În anul 2011 populaţia economic activă a Republicii Moldova a constituit circa 1257,5 mii

persoane, fiind în creştere faţă de anul precedent cu 1,8%. Ponderea bărbaţilor în cadrul

persoanelor active a depăşit-o puţin pe cea a femeilor (51,1% şi 48,9%). Deosebiri mai

semnificative s-au înre-gistrat în distribuţia pe medii. Ponderea populaţiei rurale a fost mai mare

decât cea a populaţiei ur-bane (51,7% şi, respectiv 48,3%).

12

Sursa:Biroul National de Statisctica

Rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste a constituit 42,3%, atingând valori mai înalte

în rândul bărbaţilor – 45,6%, în comparaţie cu rata pentru femei – 39,3%. În rândul populaţiei

urba-ne rata de activitate a atins 48,0%, în comparaţie cu rata de activitate în rândul populaţiei

rurale – 38,0%.(Diagrama 1)

13

Populaţia ocupată a constituit circa 1173,5 mii persoane, în creştere cu 2,6% faţă de 2010. Re-

partiţia pe sexe relevă că ponderea bărbaţilor a fost practic egală cu cea a femeilor (50,5%,

respectiv 49,5%). Mediului rural i-au revenit 52,6% din totalul populaţiei ocupate şi celui urban

– 47,4%.

Sursa: Biroul National de Statistica

Rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste a fost de 39,4%, fiind mai mare cu 0,9 p.p. fa-ţă

de valoarea anului precedent. La bărbaţi ea a fost mai înaltă (42,1%) în comparaţie cu femeile -

14

37,1%. În distribuţia pe medii de reşedinţă rata de ocupare a fost de 44,1% în mediul urban şi

36,0% în mediul rural.

Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (16-56/61 ani) a înregistrat valoarea de 46,2%,

crescând cu 1,0 p.p. faţă de nivelul anului 2010. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 15-64

ani (vârstă de muncă conform UE) a fost de 47,4%.

Analiza structurii populaţiei ocupate pe grupe de vârstă arată că ponderea persoanelor tinere (15-

24 ani) a constituit 10,2% din total. După nivelul de instruire s-a conturat următorul tablou:

persoanelor cu studii medii generale şi profesionale le-a revenit 42,9%, persoanelor cu studii

superi-oare – 23,7%.

În distribuţia după activităţi economice se constată că 27,5% din totalul persoanelor ocupate au

activat în sectorul agricol, păstrând aceeaşi pondere ca în anul 2010. Numărul persoanelor

ocupate în acest sector a crescut cu 8,3 mii, ceea ce reprezintă 2,6%. Din ei, 56,1% au lucrat în

gospodăriile auxiliare proprii. În comparaţie cu anul precedent, numărul lor a crescut cu 2,0%.

Numărul persoanelor ocupate în sectorul non-agricol a constituit 850,5 mii, înregistrând o creş-

tere cu 2,6% faţă de anul 2010.

15

Conform repartizării după forme de proprietate, 66,4% din populaţie a fost ocupată în unităţi cu

forma de proprietate privată şi 27,6% - în unităţi cu forma de proprietate publică. Ponderea

secto-rului privat a predominat în agricultură (98,1%), în construcţii (96,6%), în comerţ (94,1%),

în acti-vitatea hotelieră (79,9%).

Sursa:Biroul National de Statistica

Structura populaţiei ocupate după statutul profesional relevă, că salariaţii au alcătuit 70,6%, iar

lucrătorilor pe cont propriu le-a revenit 25,6% din totalul persoanelor ocupate. În comparaţie cu

anul precedent ponderile salariaţilor şi a lucrătorilor pe cont propriu nu s-au modificat

semnificativ. Patronii continuă să deţină o pondere nesemnificativă, alcătuind circa 0,7% din

totalul populaţiei ocupate, 64,7% din ei activând în comerţ.

Numărul şomerilor în sens BIM a fost de 84,0 mii, fiind mai mic cu 8,0 mii faţă de anul pre-

cedent. Ponderea bărbaţilor printre şomeri a fost de 59,0%, iar a persoanele din mediul urban de

59,5%. Doar 3,5% din totalul şomerilor au urmat o formă de instruire. Este necesar de menţionat

că din rândul şomerilor 69,1% au fost persoane cu experienţă în muncă.

16

Sursa :Biroul National de Statistica

Rata şomajului (proporţia şomerilor BIM în populaţia activă) la nivel de ţară a înregistrat va-

loarea de 6,7%, fiind mai mică cu 0,8 p.p. faţă de anul precedent. S-au înregistrat disparităţi

semni-ficative dintre ratele şomajului la bărbaţi – 7,7% şi la femei – 5,6%; în mediul urban –

8,2% faţă de mediul rural - 5,2%.

Rata şomajului în rândul tinerilor (15-24 ani) a fost de 14,9%, cu 2,9 p.p. mai mică faţă de anul

2010. Deosebirile pe sexe a ratei şomajului la tineri sunt neesenţiale: 14,2% la bărbaţi si 15,8% -

la femei. Ponderea şomerilor tineri în total şomeri a fost de 25,0%.

17

Incidenţa şomajului cu durata de 6 luni şi peste în rândul tinerilor (ponderea şomerilor de 15-24

ani cu durata şomajului de 6 luni şi peste în numărul total al şomerilor din aceeaşi grupă de

vârstă) a alcătuit 40,8%, mai mare faţă de anul 2010 cu 2,3 p.p.

Salariul mediu nominal brut al unui lucrător din economie în anul 2011 a înregistrat 3042 lei,

majorîndu-se faţă de anul 2010 în valoare nominală cu 11%, iar în termeni reali (ajustat la

indicele preţurilor de consum) cu 3,1%.

Valorile cele mai mari ale salariului mediu au fost înregistrate în activităţile financiar bancare

(6047 lei), energie electrică şi termică, gaze şi apă (5031 lei), tranzacţii imobiliare (3854 lei), iar

ce-le mai mici – în piscicultura (1600 lei), agricultură, economia vînatului şi silvicultură (1832

lei), ho-teluri şi restaurante (2101 lei).

Salariul mediu lunar pe forme de proprietate se prezintă după cum urmează: în sectorul public –

3179 lei, sectorul privat – 2347 lei, în întreprinderile cu forma de proprietate mixtă (publică şi

pri-vată) – 4259 lei şi în întreprinderile cu forma de proprietate străină şi mixtă (proprietatea

Republicii Moldova cu investiţii străine), respectiv, 4722 lei.

În anul 2011 au fost înregistrate 452 accidente de muncă. Rata accidentelor de muncă a consti-

tuit 0,76‰ . Cele mai multe accidente au fost înregistrate în industrie – 137 cazuri.

În anul precedent cheltuielile agenţilor economici aferente acţiunilor de protecţie a muncii au

constituit 367,3 lei în medie pe un salariat, faţă de 361,3 lei în anul 2010.

În activităţile de formare profesională a salariaţilor au fost cuprinse în anul precedent circa 68

mii persoane, ceea ce reprezintă aproximativ 9% din numărul total de salariaţi.

Situaţia tinerilor pe piaţa forţei de muncă în Republica

Moldova

Ocuparea forţei de muncă este o sarcină primordială a politicii economice care asigură

echilibrul macroeconomic şi stabilitatea social-politică. Obiectivele strategice de atingere a unui

grad sporit de ocupare sunt stabilite în Strategia naţională privind politicile de ocupare a forţei de

muncă pe anii 2007-2015, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.605 din 31 mai 2007. Totodată,

pe parcursul ultimilor ani,ocuparea forţei de muncă tinere rămâne a fi una din principalele

probleme ce persistă în Republica Moldova, problemă pe care procesul de tranziţie la economia

de piaţă a amplificat-o şi a aprofundat-o,accentuând necorelarea între cererea şi oferta forţei de

muncă în ansamblu.

Statistica spune ca somajul ii afecteaza in mod deosebit pe cei cu virsta cuprinsa intre 15 si 29

de ani. Ei formeaza cel mai numeros grup de someri cu o pondere de 36%.Nu intimplator,ei sint

si categoria cea mai mare in rindul emigrantilor.Cu cel mai mare risc de somaj se confrunta

tinerii de virsta de 20-24 de ani,majoritatea fiind absolventi ai institutiilor superioare de

18

invatamint. Situatia este deosebit de grava pentru barbatii tineri care locuiesc in orase,riscul lor

de a nu gasi un loc de munca pe potriva fiind mai mare decit in mediu pe tara.

Analizând evoluţia principalilor indicatori ocupaţionali din ultimul deceniu referitor la

populaţiatânără, se observă că în Republica Moldova comportamentul tinerilor pe piaţa muncii se

apropie tot mai mult de comportamentul tinerilor pe piaţa muncii din ţările cu economie de piaţă.

În ansamblu, vorbind despre evoluţia ocupării tinerilor din ultimii ani, putem constata că aceasta

a fost influenţată de mai mulţi factori de ordin demografic, economic şi social, care au condus la

o creştere a populaţiei tinere atât în valoare absolută, cât şi ca pondere în totalul populaţiei

ocupate. Acest fapt a fost condiţionat de o creştere puternică a natalităţii din ţară în anii 1986-

1990. Totodată, datele Anchetei Forţei de Muncă arată că în anul 2010 populaţia ocupată în

vârstă de 15-29 ani a constituit doar 257,1 mii persoane sau 22,5 % din totalul populaţiei

încadrate în câmpul muncii din republică, din care 140,6 mii bărbaţi şi, respectiv, 116,5 mii

femei.Pe fundalul descreşterii numărului populaţiei economic active şi a populaţiei ocupate

tinere, se observă o creştere a populaţiei inactive în vârstă de 25-29 ani şi o descreştere a

populaţiei inactive în vârstă de 15-19 ani.

Astfel, pe parcursul ultimilor ani, numărul populaţiei economic active şi a celei ocupate în vârstă

de 15-29 de ani s-a redus, respectiv, de la 388,4 mii şi 334,3 mii persoane în 2000 până la 298,6

mii şi257,1 mii persoane în 2010. Reducerea a avut loc pe fundalul unei creşteri evidente a

numărului populaţiei totale în vârstă de 15-29 de ani de la 857,2 mii până la 970,9 mii persoane.

Din acest considerent, ratele de activitate şi de ocupare pentru acest grup al populaţiei au

înregistrat reduceri şi mai puternice – respectiv, de la 45,3% şi 39,0% în 2000 până la 30,8% şi

26,5%, în 2010.Analiza structurii populaţiei ocupate pe grupe de vârstă demonstrează că

ponderea persoanelor tinere (15-29 ani) a constituit 10,3 % din totalul persoanelor adulte. După

nivelul de instruire s-a conturat următorul tablou: persoanelor cu studii superioare le-au revenit

28,9%, celor cu studii gimnaziale – 25,3%, fiind urmaţi de cei cu studii liceale şi secundar

profesionale, respectiv – 19,5% şi 17,5%. Dintre persoanele ocupate cu studii superioare trei din

patru lucrează în localităţile urbane, iar femeile reprezintă mai mult de jumătate – 52,2%.

19

Conform datelor statistice, în anul 2009 au absolvit instituţiile de învăţământ superior 26,6 mii

persoane, cu 3,0 mii (10,1%) mai puţin faţă de anul de studii precedent. Dintre aceştia, au fost

plasaţi în câmpul muncii doar 3 883 tineri specialişti sau 14,6% din total. Motivul principal l-a

constituit lipsa locurilor de muncă corespunzătoare şi remunerate respectiv, precum şi surplusul

de absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior la specialităţile de economie şi drept (circa

50% din absolvenţi au studii economice şi juridice). În anii precedenţi, circa 59 la sută reveneau

absolvenţilor specialităţilor economice, relaţii internaţionale, drept şi limbi moderne. Din

numărul celor plasaţi în câmpul muncii, în anul 2009, ponderea cea mai mare le revine celor din

educaţie şi formare profesională – 18,2%, fiind urmaţi de jurişti – 10,6%, finanţe şi bănci –

9,4%, contabili – 6,9%, medicină generală – 5,8% etc. Paradoxal, dar din cei 3883 tineri

specialişti plasaţi în câmpul muncii, chiar în primul an de activitate s-au eliberat din proprie

dorinţă 331 persoane (8,6%).Distribuţia populaţiei tinere ocupate în funcţie de mediul de

reşedinţă arată că cea mai mare concentraţie a acesteia se constată în mediul urban – 135,2 mii

persoane, comparativ cu 121,8 mii persoane în mediu rural, cu toate că o concentraţie mare a

populaţiei din această categorie de vârstă se află în mediul rural: 549,3 mii persoane comparativ

cu 421,6 mii persoane în mediul urban.Printre efectele negative ale crizei mondiale cu

repercusiuni directe asupra pieţei forţei de muncă a fost şi diminuarea numărului de locuri de

muncă vacante aflate în gestiune. Astfel, din numărul total al locurilor libere de muncă

înregistrate de agenţiile teritoriale, au fost gestionate 30,2 mii locuri de muncă vacante (cu 7,3

mii mai mult faţă de anul precedent). Cele mai solicitate profesii pentru persoane cu studii

superioare şi medii de specialitate au fost: cea de medic (de familie, medicină generală),

inginer,programator, contabil etc. Pentru persoanele cu studii medii generale şi secundare

profesionale, sunt solicitate profesiile: cusătoreasă, croitor, inclusiv croitor în industria

confecţiilor, asamblor, conducător auto, muncitor, bucătar-cofetar, chelner etc.Creşterea

numărului şomerilor este cauzată de diverse efecte ce s-au produs pe piaţa forţei de muncă

autohtone, cum ar fi: lipsa locurilor de muncă, necorespunderea cererii cu oferta forţei de

20

muncă, existenţa forţei de muncă necompetitive pe piaţa muncii, disponibilizarea personalului,

reîntoarcerea în ţară a cetăţenilor aflaţi în căutarea unui loc de muncă peste hotare.Situata creată

ne demonstrează, prin urmare, că problema ocupării forţei de muncă în rândul tinerilor

rămâne a fi una majoră. În special, în condiţiile crizei economice este necesar de a acorda o

atenţie sporită aspectului în cauză. Eforturile urmează să fie orientate către ocuparea forţei de

muncă reîntoarsă din străinătate, recalificării şi redistribuirii între sectoarele economiei naţionale.

Restructurarea economiei naţionale de la începutul anilor 1990 a dus la migrarea unei părţi

impunătoare din populaţia rurală, inclusiv tânără, dacă nu în exteriorul ţării, atunci, cel puţin, de

la sate spre oraşe. În Republica Moldova, acest proces durează încontinuu, majoritatea populaţiei

nu are posibilitate să-şi satisfacă necesităţile cu venitul din activitatea economică şi păşeşte pe

calea migraţiei de muncă care se dovedeşte a fi o soluţie de rezolvare a mai multor probleme:

asigurarea unui trai decent şi a unei calităţi mai bune a viaţii, sănătăţii, educaţiei etc.

Migrarea în străinătate pentru căutarea unui loc de muncă reprezintă principala caracteristică a

peisajului social şi economic al ţării. Analizând procesele ce se desfăşoară în societate, cu

siguranţă putem menţiona că Republica Moldova se include tot mai intens în procesul de trans-

naţionalizare prin migraţia forţei de muncă, care are consecinţe atât pozitive, cât şi negative

asupra calităţii vieţii populaţiei. La moment, acest fenomen ia o amploare şi se extinde practic în

toate ţările lumii, fiind influenţat de procesele de globalizare care reprezintă o etapă modernă de

internaţionalizare a activităţii economice. Peste o jumătate din lucrătorii emigranţi au vârsta sub

30 ani şi circa 80 la sută au mai puţin de 45 ani, ceea ce înseamnă că lucrătorii din primul grup

de vârstă au plecat din ţară, acesta fiind cel mai valoros contingent în aspectele socio-

demografice şi economice.Numărul migranţilor de pe glob este estimat la circa 200 mil.

persoane, fiind în creştere permanentă, proces care, cu siguranţă, se va înregistra şi pe parcursul

anilor următori. Iată de ce, acest proces trebuie să fie privit ca un fenomen obiectiv ireversibil,

care este determinat de mai mulţi factori, interni şi externi, rezultând din relaţiile de muncă şi

nivelul de dezvoltare economică a ţării.

Destul de relevante sunt şi datele privind numărul persoanelor tinere în vârstă de 15-29 ani

declarate plecate peste hotare care, fiind în componenţa populaţiei inactive în 2010, au constituit

128,7 mii persoane sau 41,4% din totalul persoanelor declarate plecate peste hotare (circa 311

mii persoane).Dintre acestea, 98,6 mii persoane sunt din mediul rural şi numai 30,1 mii persoane

din mediul urban.Diferenţa mare dintre numărul persoanelor tinere declarate plecate peste hotare

din mediile rural şi urban poate fi explicată. Dacă tinerii inactivi din mediul urban, în mare parte,

sunt antrenaţi în activităţi de formare profesională şi investire în capitalul lor uman, atunci tinerii

inactivi din mediul rural, din cauza lipsei unor oportunităţi de angajare reale, precum şi a lipsei

unor instituţii de învăţământ profesional, sunt motivaţi fie să plece în localităţile din mediul

21

urban, în scopul formării lor profesionale,fie să părăsească ţara în căutarea unui loc de muncă

mai atractiv şi mai bine remunerat. La fel,distribuţia persoanelor plecate peste hotare în căutarea

unui loc de muncă pe grupele de vârstă 15-19 ani, 20-24 ani şi 25-29 ani arată o concentraţie mai

mare a persoanelor date în grupa de vârstă de 20-24

ani – 60,6 mii, comparativ cu 9,1 mii persoane în vârstă de 15-19 ani şi 59,0 mii persoane în

vârstă de 25-29 ani în 2010. Adică, pleacă într-o măsură mai mare acele persoane care şi-au

finisat deja stagiul de formare profesională şi încă nu şi-au întemeiat o familie sau o gospodărie

proprie.

Analiza emigranţilor în funcţie de nivelul de studii demonstrează că ponderea cea mai mare

revine celor cu studii gimnaziale –l 37,9%, fiind urmaţi de cei cu studii medii generale – 22,8%,

secundare profesionale – 19,9% şi cei cu studii superioare – 12,3%.

O altă problemă constă în faptul că tinerii care au absolvit studiile generale nu sunt orientaţi

corect pe piaţa muncii. Aceasta se întâmplă din cauza lipsei unui sistem eficient de orientare

profesională. În acest sens, în programul de studii al sistemului de învăţământ obligatoriu

urmează a fi instituită disciplina „Orientarea profesională”. Potrivit unor studii, 40% dintre tineri

nu doresc să lucreze conform specialităţii alese. Evident, pentru ca absolviţii studiilor generale

să-şi poată alege o profesie pentru viitor, este necesar de a restabili în instituţiile de învăţământ

unităţile de psihologi, care ar contribui la selectarea unei profesii cerute pe piaţa muncii

autohtone, pentru fiecare tânăr în parte.

Compartimentul III

22

Potenţiale prognoze de evoluţie a pieţei muncii

Analizând teoriile şi metodele de determinare a optimului demografic, am ajuns la concluzia

că în Republica Moldova optimul demografic este strâns legat de noţiunea de dezvoltare durabilă

şi creştere economică care ar asigura prosperitate populaţiei. În acest sens, potrivit unor estimări

ale Fondului ONU pentru Populaţie Republica Moldova ar putea ajunge o ţară bătrână, bolnavă

şi aproape pustie la jumătatea acestui secol, daca Guvernul nu va începe urgent să pună la punct

o strategie naţională demografică. Moldova se îndreaptă spre o criză de „oameni”. Ultima

prognoză arată că, dacă lucrurile vor merge în ritmul actual (natalitate redusă, spor natural

negativ, emigrarea în masă a populaţiei), în 2050 vom fi doar 2 milioane de moldoveni, respectiv

populaţia economic activă nu va depăşi 700 mii persoane. Motivele: femeile pleacă la muncă în

străinătate într-un număr mult mai mare decât bărbaţii, ne îmbolnăvim mai mult şi mai frecvent

decât europenii, părinţii se feresc să aibă al doilea copil fie din cauza sărăciei, fie pentru a-şi

păstra serviciul. Toţi aceşti factori inevitabil vor avea incidenţe asupra pieţei muncii din

Republica Moldova.

Conform studiilor, chiar dacă vom avea creştere economică constantă, aceasta nu va rezolva

situaţia demografică Peste încă o generaţie, începând cu 2030, pe piaţa muncii vor intra copiii

născuţi în perioada tranziţiei, probabil cei mai puţin numeroşi. Respectiv, nu este exclus că

pentru a-şi completa forţa de muncă, Moldova va fi nevoită să atragă în ţară muncitori din alte

ţări ale lumii.

O soluţie pentru depăşirea crizei ar fi creşterea vârstei de pensionare după cum şi-au propus mai

multe guverne europene. Guvernul ar trebui să identifice toate măsurile posibile pentru ca

moldovenii plecaţi în străinătate cu contract de muncă, să se introducă obligativitatea de a

contribui la sistemul de pensie în ţările în care lucrează, urmând ca drepturile sa fie transferate

ulterior. Asta, în cazul în care Moldova are (sau va avea) asemenea acorduri cu ţările respective.

În caz con¬trar, imigranţii moldoveni ar putea să contribuie din străinătate direct la sistemul de

pensii autohton, deoarece siguranţa acestuia poate fi ameninţată pe viitor cînd o parte din

emigranţi vor reveni la baştină.

În ceea ce priveşte emigraţia forţei de muncă în străinătate, părerile sunt împărţite în ce

priveşte efectele acesteia; pe de o parte este opinia potrivit căreia emigrarea are o serie întreagă

de efecte nefavorabile asupra ţării de origine (diminuarea potenţialului resurselor umane,

diminuarea forţei de muncă mai bine pregătite, reducerea veniturilor la bugetul statului, investiţii

în capital uman nevalorificate în ţară), iar pe de altă parte opinia potrivit căreia emigrarea are o

influenţă favorabilă asupra ţării de origine, legată de:

– utilizarea transferurilor băneşti (remitenţele) cu efect pozitiv asupra nivelului de trai al celor

rămaşi în ţară;

23

– revenirea în ţară a unei forţe de muncă mai bine calificată şi cu spirit antreprenorial;

– scăderea presiunii şomajului asupra pieţei forţei de muncă;

– posibilitatea mijlocirii unor contacte de afaceri între ţara de origine şi ţara de destinaţie prin

intermediul emigranţilor.

Masurile necesare pentru solutionarea problemelor pietei fortei de munca

Studiul cu agenţii economici a conturat patru măsuri principale necesare de întreprins din partea

conducerii ţării pentru soluţionarea problemei insuficienţei forţei de muncă şi a fluctuaţiei forţei

de muncă în Moldova (vezi Diagrama 1):

oferirea salariilor compatibile cu un nivel de trai decent (39%)

crearea locurilor de muncă stabile (inclusiv prin crearea de noi întreprinderi) şi cu

perspectivă de creştere profesională (32%)

susţinerea businessului mic prin reducerea poverii de impozitare, scutirea de variate taxe

pe diferite perioade de timp, precum şi reducerea numărului de controale din partea

organelor abilitate (21%)

dezvoltarea şi consolidarea economiei ţări (18%).

Diagrama 1: Măsurile din partea statului pentru soluţionarea problemelor pieţei forţei de

muncă

Întrebare deschisă / Răspuns multiplu

38,8%

16,7%

6,3%

8,9%

32,1%

21,2%

41,3%

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45%

Oferirea salariilor decente

Ridicarea economiei ţării/stabilitate economică

Condiţii de muncă moderne

Creşterea nivelului de trai/ ajustarea la coşul mediu de consum

Oferirea locurilor de muncă stabile cu perspectivă de creştere

Susţinerea micului business

Alte măsuri

Interesant este faptul că nici o companie cu capital străin nu consideră că oferirea unui salariu

decent ar soluţiona problema fluctuaţii şi insuficienţei cadrelor. În schimb, oferirea unui loc de

muncă stabil cu perspectiva de creştere profesională ar fi cea mai reuşită soluţie (în opinia a 50%

24

din companii cu capital străini) din partea conducerii ţării pentru soluţionarea acestor probleme

pe piaţa forţei de muncă.

Printre alte măsuri necesare de întreprins de către conducerea ţării care merită să fie evidenţiate,

deşi au fost specificate de un procent mai mic de agenţi economici, sunt acordarea de înlesniri

(de exemplu, susţinere în procurarea de locuinţă) cadrelor tinere, perfecţionarea sistemului de

învăţământ şi ajustarea acestuia la cerinţele pieţei forţei de muncă. În acest context, este

important faptul că unii agenţi economici au exprimat dorinţa/necesitatea de a conlucra cu

instituţiile de învăţământ în privinţa pregătirii şi recrutării viitorilor angajaţi. Totuşi, practica

respectivă este viabilă doar în cazul întreprinderilor medii şi mari care au un potenţial de

angajare mare. În cazul întreprinderilor mici şi micro este necesar un efort considerabil pentru

conştientizarea necesităţii şi avantajelor de conlucrare între toţi actorii de pe piaţa forţei de

muncă.

În ceea ce priveşte măsurile necesare de întreprins din partea agenţilor economici pentru

soluţionarea problemei insuficienţei şi a fluctuaţiei forţei de muncă, principalele sunt

remunerarea corespunzătoare nivelului de trai decent (55%) şi asigurarea condiţiilor optime de

muncă (38%). Alte măsuri secundare sunt prezentate în Diagrama 2.

Diagrama 2: Măsurile din partea întreprinderilor pentru soluţionarea problemelor pieţei

forţei de muncă

Întrebare deschisă / Răspuns multiplu

37,5%

55,0%

6,3%

8,1%

6,6%

8,0%

5,7%

16,9%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%

Asigurarea unor condiţii optime de lucru

Salarii corespunzătoare

Pregătirea specialiştilor la locul de muncă, cursuri de perfecţionare etc.

Renovarea tehnologică a întreprinderilor

Oferirea unor facilităţi lucrătorilor (cămin, plata transportului, etc.)

Asigurarea cu locuri de muncă stabile

Climat favorabil la locul de lucru/ atitudine bună din partea administraţiei

Alte măsuri

25

Analiza comparată a măsurile necesare de întreprins din partea agenţilor economici şi a

conducerii ţării a evidenţiat patru măsuri comune, după cum urmează:

oferirea de salarii decente;

asigurarea cu locuri de muncă stabile;

oferirea de facilităţi angajaţilor (loc de trai, rambursarea cheltuielilor de transport etc.);

conlucrarea cu instituţiile de învăţământ în vederea pregătirii cadrelor solicitate, inclusiv

acoperirea parţială sau totală a cheltuielilor de studii.

CONCLUZII ŞI CONSTATĂRI

A. Posturi de muncă vacante

Estimările datelor rezultate în urma sondajului cu agenţii economici indică un număr de circa

980 mii angajaţi. 93 la sută din angajaţi au regim de muncă complet. Ponderea cea mai mare a

angajaţilor este în mediul urban (86%), la întreprinderile medii şi mari (73%) şi cele cu capital

privat (65%).Analiza cererii de forţă de muncă din partea agenţilor economici evidenţiază cifra

de circa 91 mii locuri vacante, ceea ce este de circa 5,5 ori mai mare decât numărul de locuri

vacante înregistrate la Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă. Ponderea cea mai mare

a locurilor vacante este înregistrată la întreprinderile din sectorul industrial (40%). Discrepanţa

semnificativă a volumului de locuri vacante dintre datele oficiale şi cele obţinute prin sondaj

evidenţiază necesitatea identificării unor mecanisme noi de conlucrare cu agenţii economici în

vederea soluţionării problemelor de suplinire a locurilor vacante. Este necesar de îmbunătăţit

procesul de comunicare/interacţionare dintre patroni-intermediarii procesului de ocupare a forţei

de muncă-potenţiali angajaţi.

În acest context evidenţiam faptul că modalităţile principale de recrutare a personalului folosite

de angajatori sunt anunţurile plasate în mass-media (în special ziarele) şi locuri publice, precum

şi recomandările din partea cunoscuţilor. Aceste două practici de recrutare sunt folosite de 90 la

sută din patroni. În comparaţie, doar 7% din agenţi economici apelează la asistenţa oficiilor de

ocupare a forţei de muncă.

Cerinţele principale înaintate de agenţii economici potenţialilor angajaţi sunt profesionalismul şi

disciplina. Astfel, dacă cea de a doua cerinţe este un dat interiorizat al persoanei, atunci

profesionalismul este dobândit prin studiile specializate, consolidate de experienţa de muncă.

Din aceste considerente cadrele tinere / tinerii absolvenţi sunt dezavantajaţi. Mai mult ca atât,

situaţia prezentă pe piaţa forţei de muncă indică insuficienţa forţei de muncă calificate,

determinată atât de migraţia excesivă, cât şi de carenţele în sistemul de învăţământ. Este necesară

conlucrarea cu agenţii economici în vederea conştientizării de către aceştia a ideii de investiţii în

personal.De asemenea este necesar de perfecţionat mecanismul de comunicare dintre agenţii

economici, instituţiile de ocupare a forţei de muncă şi instituţiile de instruire, în vederea

26

consolidării consistenţei dintre cerinţele pieţei forţei de muncă şi cadrele pregătite de instituţiile

de învăţământ.Fluctuaţia forţei de muncă în prezent este o problemă minoră pentru agenţii

economici, doar 17 la sută dintre aceştia fiind afectaţi de acest fenomen. Factorul principal ce

determină fluctuaţia cadrelor este cel tradiţional pentru ţările cu o economie slab dezvoltată –

salariul mic.

B. Suplinirea posturilor vacante

Spre deosebire de fluctuaţia cadrelor, problema suplinirii locurilor de muncă vacante este una

deosebit de gravă pentru agenţii economici din Moldova. Cu această dificultate s-a confruntat

fiecare al treilea agent economic. Cele mai vulnerabile în această privinţă sunt întreprinderile

medii şi mari (76%), precum şi întreprinderile ce activează în sectorul industrie (60%), servicii

medicale (50%), transport (42%), deservirea populaţiei (40%) şi sectorul agricol (40%)

Perioada medie de ocupare a unui loc de muncă vacant este de 23 zile. Peste 60 la sută din

întreprinderi reuşesc să suplinească locul de muncă vacant în cel mult o lună, iar 17 la sută au

nevoie de o perioadă mai mare de o lună.

Dificultăţile cele mai mari întâmpinate de agenţii economici la suplinirea locurilor vacante

vizează funcţiile ce necesită personal specializat calificat. Or, acest lucru este firesc din moment

ce produsul sistemului actual de învăţământ nu corespunde cerinţelor pieţei forţei de muncă, iar

migraţia forţei de muncă, în special a celei calificate, este foarte înaltă.

Factorul principal ce determină problemele pentru suplinirea locurilor vacante este salariul mic

ce nu asigură un nivel de trai decent. Al doilea factor vizează nivelul de calificare scăzut al

potenţialilor angajaţi, cauzele acestuia fiind deja prezentate mai sus.

C. Măsurile necesare pentru soluţionarea problemelor pe piaţa forţei de muncă

Măsurile pe care ar trebui să le întreprindă conducerea ţării în vederea rezolvării problemei

insuficienţei şi fluctuaţiei forţei de muncă vizează trei direcţii prioritare:

măsuri îndreptare pentru dezvoltarea economică generală a ţării

măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale populaţiei economic-active, cum ar fi

asigurarea cu salarii decente

măsuri îndreptate spre susţinerea micului business

La rândul lor, agenţii economici ar trebui să contribuie, în special, prin asigurarea remunerării la

nivelul traiului decent şi asigurarea condiţiilor optime de muncă.

27

Recomandari si concluzii

Recomandări de politici

În ceea ce priveşte politicile de pe piaţa muncii, Republica Moldova trebuie să-şi concentreze

eforturile în primul rând asupra a 3 priorităţi principale, priorităţi care sunt prevăzute şi de

Agenda Lisabona: atragerea şi menţinerea mai multor oameni pe piaţa forţei de muncă,

îmbunătăţirea adaptabilităţii şi creşterea investiţiilor în capitalul uman, realizând o combinare cu

prevederile conţinute în obiectivele Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei –

problema demografică şi migraţia, excluderea socială, precum şi elementele asociate cum ar fi

sănătatea populaţiei şi aspectele sensibile ale sărăciei.

Obiectivul principal de politică economică al Guvernului ar trebui să fie păstrarea unui nivel

relativ redus al şoma¬jului în condiţiile continuării restructurării sectoriale. Pentru atingerea

acestui obiectiv Guvernul trebuie să aibă ca prioritate creşterea calităţii ocupării şi a

siguranţei locului de muncă, simultan cu crearea de oportunităţi de pregătire profesională şi

instruire.

De asemenea, guvernul trebuie să se preocupe de introdu¬cerea unor măsuri favorabile

mediului de afaceri în scopul creşterii productivităţii şi flexibilităţii pe piaţa muncii.

În condiţiile globalizării, piaţa muncii din Moldova trebuie să răspundă nevoii companiilor

de a se adapta permanent cerinţelor de creştere a competitivităţii. Din acest motiv politicile

de ocupare trebuie să conţină rezultatele colaborării constante cu mediul de afaceri,

reprezentanţii lucrătorilor şi ai asociaţiilor profesionale, pentru reglementarea eficientă a

relaţiilor de muncă

Mai multă specializare şi adaptare a întreprinderilor la apariţia de noi cerinţe şi ocupaţii

determinate de progresul tehnic. Pentru ca întreprinderile să fie dinamice în demersurile lor,

cererea şi oferta de formare profesională iniţială şi continuă pe piaţa muncii trebuie să

satisfacă aceste nevoi. În acest context, pe lângă necesitatea unei informări mai bune asupra

locurilor de angajare disponibile promovate prin structurile de plasare de forţă de muncă,

trebuie întărite legăturile acestora cu întreprinderile şi centrele de instruire şi formare, pentru

a veni în întâmpinarea solicitărilor întreprinderilor.

Modificarea Codului Muncii prin care să se instituie o serie de relaţii de muncă flexibile şi

instrumente în aplicarea acestora pentru reducerea barierelor la angajare: relaxarea

restricţiilor privind contractul individual de muncă pe perioadă determinată cu scopul

aducerii în zona fiscală a raporturilor de muncă din zona informală a economiei;

promova¬rea unor noi forme de angajare prin contracte de muncă, atât cele cu timp parţial,

prin agent de muncă temporară, cât şi cele referitoare la munca la domiciliu; simplificarea

proce¬durilor de evidenţă a salariaţilor prin introducerea registrului general de evidenţă a

28

salariaţilor; flexibilizarea procedurilor de concediere individuală şi colectivă, precum şi

garantarea drepturilor salariaţilor în cazul acestor concedieri.

Altă componentă a flexibilizării pieţei forţei de muncă o constituie sprijinirea formării şi

obţinerea calificărilor manageriale care să facă din antreprenoriat o opţiune de carieră.

Încurajarea responsabilităţii corporative prin oferirea de stimulente pentru angajaţi, în scopul

dezvoltării companiilor, dar şi pentru conştientizarea angajatorilor şi a angajaţilor cu privire

la necesitatea formării profesionale continue.

Simultan cu creşterea flexibilităţii pieţei muncii este necesară îmbunătăţirea nivelului de

protejare a salariaţilor, inclusiv prin responsabilizarea individuală cu privire la eforturile

acestora de a căuta un loc de muncă.

Angajatorii trebuie să aibă obligaţia să informeze şi să consulte angajaţii asupra situaţiei

economice a firmei şi a politicilor privind forţa de muncă în cadrul întreprinderii. De

asemenea, ei trebuie să informeze angajaţii cu privire la orice decizie care duce la modificări

importante în organizarea muncii, în relaţiile contractuale sau în raporturile de muncă.

Creşterea securităţii în ceea ce priveşte ocuparea trebuie să aibă în vedere nu numai

componenta de intervenţie, ci şi cea preventivă, care implică stabilirea responsabilităţilor în

relaţia angajat-angajator (guvernul ar trebui să mai gândească la stabilirea salariului minim

pe economie, precum şi la posibilitatea de a stabili/negocia compensaţii băneşti pentru

pierderea locului de muncă).

Integrarea şi facilitarea accesului tinerilor pe piaţa muncii, lupta împotriva şomajului în

rândul tinerilor şi pe calitatea actului de învăţământ.

Facilitarea trecerii de la şcoală la locul de muncă. Trebuie să se ţină cont şi de necesitatea de

a compensa deficitul de calificare sau experienţă. În acest sens, pentru a răspunde cerinţelor

sectoriale şi regionale trebuie să se promoveze şi îmbunătăţească învăţământul tehnic,

profesional şi de meserii.

Continuarea campaniilor de informare a elevilor şi studenţilor din anii terminali pentru a le

acorda informaţii privind oportunităţile de angajare şi riscurile existente pe piaţa muncii.

Facilitarea încadrării în muncă cu normă redusă după pensionare, precum şi asigurarea

accesului nediscriminatoriu la formare profesională pe tot parcursul vieţii.

Integrarea pe piaţa muncii a persoanelor dezavantajate.

Trebuie să se urmărească gestionarea adecvată a emigraţiei şi migraţiei economice pentru

compensarea deficitului de forţă de muncă internă în anumite sectoare.

Gestionarea fluxurilor de emigranţi moldoveni în scop de muncă, ceea ce presupune

implementarea unor sisteme eficiente de monitorizare a fluxurilor de emigranţi angajaţi în

străinătate.

29

Ţinând cont de importanţa incadrarii in cimpul muncii a tinerilor,sunt formulat un şir de

recomandări:

- să fie introduse discipline în programele de studii ale şcolilor medii şi ale liceelor care ar forma

aptitudini profesionale muncitoreşti (de tractorist, lemnar, strungar, cusătoreasă etc.);

- să fie extinse prevederile ce ţin de acordarea în primii 3 ani de activitate a unei locuinţe

gratuite,plata unei indemnizaţii unice în mărime de 30 mii lei etc. asupra tuturor categoriilor de

absolvenţi(conform legislaţiei în vigoare, beneficiază doar absolvenţii instituţiilor superioare de

învăţământ finanţaţi din Bugetul de stat, medicii şi profesorii, absolvenţii din mediul rural);

- să fie modificată legislaţia privind stimularea personalului,care angajează absolvenţi ai

instituţiilor de învăţământ superior, indiferent de sursele de finanţare a studiilor;

- să fie perfecţionat mecanismul ce vizează implementarea prevederii referitoare la acordarea

reducerilor la plata contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, acordate angajatorilor

care încadrează tineri absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior;

- să fie sporit gradul de ocupare a forţei de muncă tinere prin atragerea investiţiilor pentru

dezvoltarea infrastructurii, în special, în localităţile rurale şi, după posibilitate, investiţii gratuite;

- să fie elaborat un mecanism privind stimularea tinerilor plecaţi la muncă în străinătate pentru

revenirea în ţară: de prevăzut creşterea salariilor prin perfecţionarea sistemului existent de

salarizare,aplicarea diferitor forme noi de salarizare ţinând cont de experienţa mondială, inclusiv

europeană (sistem de beneficii, aplicarea pachetelor de acordare a serviciilor sociale, inclusiv

pentru alimentaţia angajaţilor, facilităţi pentru iniţierea afacerilor, formare/reformare

profesională, facilităţi pentru familii).

Concluzii

In Republica Moldova exista un puternic dezechilibru intre cerere si oferta, piata muncii

neputind fi tratata separat de mediul economic general, fiind in fapt la randul sau un instrument

functional pentru economia de piata. Este o piata cu oferta scazuta si nu foarte diversificata si

respectiv cu o cerere mare, concentrata si ea pe citeva segmente. Din cauza decalajului evident

intre cerere si oferta(decalaj de altfel vizibil si in situatia statistica ), presiunea care apasa asupra

celor implicati in sistem este foarte mare, mecanismul sanatos al concurentei inceteaza sa mai

functioneze. In fapt, pe „piata” apar doar anumite posturi, altele fiind tranzactionate in afara

pietei, adica pe o piata neagra paralela. Acest fapt creaza pe termen mediu si lung puternice

frustrari si dezechilibre, pentru ca se transmite implicit mesajul ca nu valoarea conteaza, ci

accesul preferential la informatii si oportunitati de munca. Deoarece se tranzactioneaza liber in

principal posturi mai putin dezirabile, oamenii de valoare invata ca nu este loc pentru ei .Piata

30

muncii se caractearizeaza in principal prin natura „produsului” vindut, care este munca, o

combinatie rara intre timp dedicat activitatii, vointa, inteligenta, educatie si experienta, calitati

personale, imaginatie si curaj, sacrificii si neimpliniri, efort si oboseala.Piata muncii depinde

foarte mult de mediul economic prin genererea de locuri de munca, regmenentari

legale, fiscalitate. Daca acestea sunt mai greu de imbunatatit in timp, macar mentalitatea

angajatorilor ar putea suferi transformari pozitive, prin apelul la profesionistii in resurse umane,

la agentii specializate si la cursuri de perfectionare. Destul de putini angajatori inteleg exact

schimbarea de paradigma pe care o presupune tranzactia de competente, dar nici sistemul oficial

nu-i ajuta. Pentru a tranzactiona competente, pe scurt abilitati si capacitati, ar trebui construit un

sistem de certificare a acestora, sistem cu ciclu foarte scurt.Exista mari deosebiri intre ocupatie,

functie, meserie si profesie. Calificarile „tehnice”, profesionale, formate de sistemul de

invatamint nu mai sunt suficiente. Se cere in plus, practic si pentru pozitii nondecizionale:

comunicarea, colaborarea, lucrul in echipa, initiativa, creativitatea, asumarea responsabilitatilor,

intelegerea interactiunilor complexe, a sistemelor relationale, utilizarea in activitatea cotidiana in

special a calculatorului.

31

Bibiografie:

1 Anuarul statistic al Republicii Moldova 2010, www.statistica.md.2. Ancheta forţei de muncă, http://www.statistica.md/public/files/Metadate/AFM.pdf.3. BNS, Raport trimestrial, Piaţa forţei de muncă, T3-2006.

4. BNS, Notă informativă, Forţa de muncă în Republica Moldova: Ocupare şi şomaj, anul 2005 http://www.statistica.md/statistics/dat/784/ro/PiaţaFM_ocup_somajul_anul_2005.pdf.

5. Centrul Analitic EXPERT-GRUP, Analize de Business şi Economie, www.expert-grup.org.

6. Institutul de Politici Publice, Barometrul de opinie publică, noiembrie 2006, www.ipp.md.

7.Forţa de muncă în Republica Moldova – ocupare şi şomaj, 2010,

8.IMF /International Monetary Fund/ „World Economic Outlook Database, April 2006”, http://www.imf.org.

9. WB /World Bank/, „Moldova: Poverty Update”, Report no. 35618-MD, Human Development Sector Unit, Ukraine, Belarus and Moldova Country Unit, Europe and Central Asia Region, June 12, 2006.

10. Ghencea Boris and Gudumac Igor, Labor Migration and Remittances in the Republic of Moldova, sponsored by AMM and Moldova-Soros Foundation, March 14, 2004.

11. Materialele Conferinţei Internaţionale, Transformările demografice şi socio-economice ale populaţiei. Actualitate şi Viitor.

32