45

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI COLEGIUL UNIVERSITAR DE INSTITUTORI

Departamentul de Invatamant Specialitatea : Institutori - Deschis la Distanta CREDIS Invatamantul prescolar si primar

LUCRARE DE DIPLOMA

Coordonator :

Lector Univ. Dr. ROMITA B. IUCU

Student : POROSNICU IONICA ADRIANA

Anul : III - Institutori

2003

RELATIA JOC INVATARE

LA

VARSTA PRESCOLARARECUNOSTINTA TOTALA SI SINCERE

MULTUMIRI DOMNULUI LECTOR UNIVERSITAR

DOCTOR ROMITA B. IUCU ,

PENTRU TOT SPRIJINUL ACORDAT IN ALCATUIREA ACESTEI LUCRARI !

MULTUMIRI TUTUROR PROFESORILOR SI ASISTENTILOR, PENTRU AJUTORUL DAT IN TIMPUL ANILOR DE STUDIU !

Motto :

" Copilul rade ,

Intelepciunea si iubirea e jocul !

Tanarul canta

Jocul si intelepciunea mea-i iubirea !

Batranul tace

Iubirea si jocul meu e ntelepciunea . "

( Lucian Blaga " Trei fete " )

CUPRINS

Nr. Crt.Capitolulpagina :

1Introducere 6

2Jocul didactic 9

2a2.1. definitie .9

2b2.2. tipologie 12

2c2.3. particularitatile jocului la prescolari .21

3Invatarea 27

3a3.1. definitie .27

3b3.2. tipologie 29

3c3.3. particularitatile invatarii la prescolari ..32

4Relatia joc invatare la prescolari ..36

4a4.1. relatia joc invatare .36

4b4.2. proiecte didactice .43

5Concluzii .68

6Bibliografie .70

I. INTRODUCERE

Cereintele mereu crescande ale societatii contemporane impun invatamantului actual sarcini importante care sa determine cresterea calitatii lui .

Este necesar, pentru aceasta, sa se utilizeze,in desfasurarea procesului de invatamant, cele mai eficiente cai,cele mai variate metode si mijloace care sa asigure si sa stimuleze, in acelasi timp, cresterea ritmului de instruire a cunostintelor.

Unul dintre aceste mijloace, folosite atat de frecvent in procesul de instruire si educare a prescolarilor care si-a dovedit eficienta din ce in ce mai mult in ultimul timp, este jocul didactic.

Rolul si importanta jocului didactic consta in faptul ca el faciliteaza procesul de asimilare, fitare si consolidare a cunostintelor, iar datorita caracterului sau formativ, influenteaza dezvoltarea personalitatii copilului. El este si un important mijloc de educatie intelectuala , pune in valoare si antreneaza capacitatile creatoare ale prescolarului.

Motivele pentru care m-au determinat sa aleg jocul si invatarea ca instrumente de instruire si educare determinate in activitatea zilnica la gradinita sunt multiple. Cel mai important dintre ele mi se pare a fi acela ca ele corespund perfect particularitatilor de varsta ale prescolarilor.

Jocul stimuleaza interesul si curiozitatea prescolarului, favorizand acumularea unei mari cantitati de cunostinte intra-un timp redus si , aparent fara efort.

Prin joc copilul invata cu placere, devine interesat fata de activitatea care se desfasoara.

Cu timpul, jocul schimba comportamentul unor copii timizi, nesiguri. El stimuleaza si modeleaza procesele afectiv-emotionale,imbogatind viata afectiva a copiilor si sjutandu-i sa-si stapaneasca emotiile.

Prin joc copilul ne daruieste tot ce are el mai bun, atat ca forte fizice, cat si ca valori morale. El contribuie la formarea personalitatii copilului si creeaza o ambianta de cooperare.

Datorita continutului sau practic, jocul didactic pare a fi cel mai eficient mijloc de activizare a intregii grupe de prescolari, potrivit formarii deprinderilor practice elementare si de munca organizata , dezvoltand spiritul de echipa, de intra - ajutorare.

Se poate considera ca, focurile constituie o adevarata scoala de educatie, a conduitei, a fanteziei si imaginatiei. Ele formeaza atentia,spiritul de observatie si redare(povesiri), perseverenta, indemanarea , ordinea, abilitatea, perspicacitatea , darzenia, promptitudinea, contribuind astfel la dezvoltarea si antrenarea capacitatilor fizice si intelectuale, a trasaturilor de caracter.

Jocul reprezinta in acelasi timp, o activitate in procesul careia se modeleaza dimensiunile etice ale conduitei. Cinstea, corectitudinea,onestitatea au in joc un caracter dominant.

Folosit cu pricepere si tact pedagogic jocul reuseste sa inlature si sa previna ramanerea in urma la invatatura a prescolarilor cu o intelegere mai greoaie.

Toti marii psihologi si pedagogi au acordat o importanta deosebita jocului in formarea si dezvoltarea copilului pentru viata.

J.Chateau spunea despre copilarie ca acesta este "ucenicia necesara varstei mature si nu putem ignora din acesta perioada jocul - acest impuls irezistibil prin care copilul isi modeleaza el insusi propria statuie".

A.I.Makarenko afrma ca " jocul il pregateste pe copil pentru munca de mai tarziu ", Ed.Claparede spunea ca " jocul pregateste viitorul, satisfacand necesitatile prezente."

Toate acestea mi-au intarit convigerea ca folosind jocul in procesul instructiv-educativ voi reusi sa cunosc mai usor si mai bine personalitatea prescolalilor,incat de la grupa mica si contirbutia pe care acesta o aduce in instruirea si educarea acestora, ma va ajuta sa cladesc mai usor intregul edificiu al cunoasterii, pe care prescolarii sa-l dobandeasca cu usurinta si placere.

Lucrarea de fata isi propune sa analizeze rezultatele obtinute de prescolari,in urma folosirii jocului,pentru a preveni ramanerea in urma la invatatura si pentru insusirea cu mai multa usurinta a cunostintelor.

Deoarece gradinita este institutia specializata in formarea fizica si intelectuala a copiilor,ea trebuie sa cultive jocul si invatarea ca forme dominante de de organizare a activitatii,prin care se clasifica si se largeste orizontul vietii copilului si nu ca simple momente recreative.

Copii trebuie sa invete jucandu-se caci, asa afirma Henri Walton " jocul este activitatea prin care copilul cucereste increderea in fortele sale". De aceea , orele de invatare trebuie sa alterneze cu cele de joc. Intre 3 si 6 ani invatarea apare frecvent in impletirea cu jocul, iar la cei mari si ca activitate de sine statatoare atat in forme spontane cat si organizate.

In programul zilnic al prescolalilor intervin schimbari impuse de ponderea care o are acum gradinita , schimbari care nu diminueaza insa dorinta de joc, jocul ramanand o problema majora in timpul intregii copilarii.

In familie,jocul se desfsoara intra-o maiera distractiva, devenind un mijloc placut de petrecere a timpului liber. La gradinita , acesta este inlocuit cu jocul didactic.

Fiind o acitvitate preferata de prescolari mi-am propus sa inlocuiesc momente importante ale activitatilor cu jocuri didactice sau elemente de joc, care sa favorizeze adaptarea cu usurinta a prescolalilor la activitatea dominanta-invatarea.

Am organizat jocuri didactice la toate activitatile , in orice moment al acestora , in functie de obiectivele urmarite , considerandu - le nu ca simple divertismente, ci, mijloace pretioase de invatare.

Interesul pentru joc se afla in plina expansiune si se satisface pe deplin in acest stadiu care este de apogeu, pentru acesta activitate.

Interesul pentru invatare, prezent chiar si la prescolarul mijlociu ,este clar si frecvent manifestat la cel mare.

La sfarsitul varstei prescolare este important ca jocurile sa reflecte continutul intern al unei noi activitati - invatarea pe care copiii o vor desfasura in perioada urmatoare.

II . JOCUL DIDACTIC

2.1. DEFINITIE

Jocul reprezinta un ansamblu de actiune si operatii care,paralel cu destinderea ,buna dispozitie si bucuria urmareste obiective de pregatire intelectuala,tehnica ,morala,fizica a copilului.

In anii copilariei el este o activitate centrala,intrarea copiilor la scoala il propulseaza pe locul al doilea,pentru ca ,la tinerete sa devina o activitate de consum si de energie ,iar mai tarziu ,o acivitate de reconfortare.

In timp ce pentru copii jocul este o conduita formativa, modelatoare, pentru adulti el are functii complementare celor pe care le are munca, adica functii de relaxare.

Explicarea jocului este deci raportata la modul de viata al omului,la formarea si evolutia proceselor psihice,a personalitatii,in general.

In jurul jocului se desfasoara numeroase dispute in literatura psihlogica si pedagogica Diferite teorii incearca o explicatie cat mai adecvata a comportamentului ludic si continuitatii sale,a comportamentelor de joc ce ii sunt specifice omului de diferite varste.

Ca o activitate complexa ,care angajeaza resursele cognetive ale copilului,jocul devine terenul pe care se pot exercita cele mai importante influente formative si informative.

Accentuarea laturii formative si a celei aplicative procesului instructiv-educativ se fundamenteaza pe conceptia - verificata experimental potrivit careia , calea cea mai eficienta de pregatire a copilului consta in dezvoltarea limbajului si comunicarii, formarea unor capacitati intelectuale implicate in actul cunoasterii si al invatarii propriu-zise bazate pe jocul didactic .

Cunostintele dobandite astfel sunt usor si corect intelese, temeinic asimilate, ordonate, sistematizate, corelate, constituind instrumente pretioase cu care gandirea copilului va opera ulterior .

Ursula Schiopu in " Psihologia copilului " afirma ca , prin joc copilul se apropie mai facil de intelegerea lumii, imbogatindu-si gama de atitudini si simtaminte fata de ea " .

In functie de modul cum copilul participa la joc , din punct de vedere social , dupa etapele de varsta, exista sase categorii de comportamente :

_ comportamentul copilului care se plaseaza in "afara ocupatiei" ;

_ comportamentul sau jocul solitar, izolat ;

_ comportamentul copilului care observa jocul si poate comunica cu unii din partenerii jocului ;

_ comportamentul ludic paralele , in care un copil se joaca la fel ca ceilalti copii , dar fara sa coopereze cu acestia ;

_ comportamentul ludic de cooperare cu actiuni bine organizate , in care copilul devine constient de rolul pe care-l are in cadrul grupului .

In timpul jocului se desfasoara un proces de asimilare , ce compara o functie dubla . Pe de o parte are loc o asimilare de impresii si relatii ce duc la functionalitate, iar de alta parte asimilarea se organizeaza datorita unor antrenari si organizari de natura mentala .

Pentru copil , jocul presupune un anumit efort fizic , dar si un anumit consum nervos - chiar daca este vorba de activitati nesemnificative . Efortul depus stabileste astfel o relatie stransa intre joc si munca , ambele fiind forme de activitate specific umane.

Jocul, deci, face legatura copilului cu munca , il fortifica si il abiliteaza cu numeroase insusiri , cu gustul performantelor si mijloacelor de a le realiza si asa cum afirma J. Chateau in " Copilul si jocul " este " o punte aruncata intre copilarie si varsta matura " .

In acelasi timp creeaza la copii deprinderi si obisnuinte pentru colaborarea de grup , pentru sincronizarea actiunilor cu alti copii , pentru conjugarea efortului in vederea atingerii scopului propus .

In toate formele de joc are loc o intensa socializare, tocmai datorita faptului ca " jocul cuprinde si asimileaza dinamica vietii sociale " .

Jocul si munca sunt practic " doua fete ale activitatii umane " , dupa cum observa J.C. Petrescu . Jocul dezvolta toate fortele omului si este prezent, dupa parerea lui Lucian Blaga "de-a lungul vietii" .

Ceea ce defineste cel mai bine jocul , este faptul ca el izvoraste din trebuintele firesti , de miscare si de manifestare a calitatilor fiintei umane , este o activitate libera , in care primeaza dorinta si necesitatea omului de a se juca, o activitate spontana , atractiva, care determina stari afective , pozitive si multe satisfactii; o activitate totala care , angajeaza fiinta umana cu toate functiile sale psihice , cognitive, afective,volitive, motrice, etc.

De asemenea , fiind considerat o activitate recreativa compensatoare , este apreciat pentru modul in care creeaza o stare de destindere si distractie .

Prin joc, in interiorul grupului prescolar, se stabilesc multiple si variate interrelatii capabile sa influenteze comportamentul social al copilului . Jocul reprezinta cadrul optim de formulare a sarcinilor complexe, prin el putand fi introduse norme mult mai dificile de comportament , insistand asupra unor elemente definitorii prielnic, colegialitate, spirit de echipa , grija fata de cel de langa tine, raspundere si disciplina.

In dinamica procesului de invatare , alaturi de activitate , jocul didactic constituie o modalitate valoroasa de actiune pedagogica , menita sa duca la formarea convingerilor moral - civice .

In conditiile unor conduceri competente , jocul creeaza copilului conditiile unor relatii de grup , de timp .

Un educator abil , inzestrat cu multa mobilitate psihica , valorifica din plin notiunile , sentimentele, convingerile formate sau in curs de formare prin joc .

Noua , slujitorilor gradinitei actuale , ne revine misiunea dificila de a-l ajuta pe copil sa treaca dintr-o etapa a copilariei in alta , sa se integreze societatii si sa paseasca pregatit din toate punctele de vedere , in lumea adultilor .

In felul acesta , in drumul de acasa pana la gradinita si inapoi , iar de aici prin timp , copilul participa la un adevarat "maraton" pentru integrarea in viata sociala , maraton din care el trebuie sa iasa invingator.

"In fata lor vor apare culmile necunosterii, vor trebui sa infrunte desertul nestiintei si nisipurile inselatoare ale comoditatii , se vor lovi de arsita indoielilor si vantul naprasnic al confruntarilor , dar pana la urma, la traditionala rubrica din catalogul vietii , va fi inscrisa nota de OM-participant devotat la uluitoarea expeditie pe care o va face de la EU - la NOI - spre deplina afirmare a telurilor noastre , a unei societati pentru care invatatura , munca , cizelarea si desavarsirea personalitatii reprezinta suprema satisfactie".

( Iuliu Ratiu , Insemnari de scriitor )

2.2. TIPOLOGIA

>

In literatura de specialitate , jocul este definit si explicat in moduri foarte diferite ; tot atat de diferite sunt si functiile si sensurile care i se atribuie . Asa cum il defineste J. Huizinga in "Homo Pudes" , jocul este o actiune specifica , incarcata de sensuri si tensiuni intotdeauna desfasurata dupa reguli acceptate de buna voie si in afara sferei utilitatii sau necesitatii materiale, insotita de simtaminte de invatare si de incordare , de voiosie si destindere (48, p 214-215) .

Din multitudinea si varietatea incercarilor de a surprinde si descifra esenta acestui proces complex jocul - pornind de la definitii care determina jocul ca fenomen tranzitoriu , ca mijloc de exprimare si exteriorizare a trairilor , ca forma de conduita , drept proces si cale de modelare, activitate in care se prefigureaza diferite genuri de activitati , ne oprim asupra definitiei jocului data de A.N. Leontiev dupa care: jocul este o activitate de tip fundamental cu rol hotarator in evolutia copilului, constand in reflectarea si reproducerea vietii reale intr-o modalitate proprie copilului, rezultat al interferentei dintre factorii biopsihosociali.

Jocul este transpunerea pe plan imaginar al vietii reale pe baza transfigurarii realitatii, prelucrarii aspiratiilor , tendintelor, dorintelor copilului.

Jocul este o activitate cu caracter dominant la acesta varsta, fapt demonstrat de modul in care polarizeaza celelalte activitati din viata copilului, dupa durata si ponderea sa , dupa eficienta , in sensul ca jocul este activitatea care conduce la cele mai importante modifcari in psihicul copilului.

Cunoscand locul pe care il ocupa jocul in viata copilului este usor de inteles eficienta folosirii lui in procesul instructiv-educativ.

Aceasta realitate face oportuna preocuparea specialistilor in teoria jocului de a se ocupa mai atent de clasificarea lui. Cei ce studiaza teoria jocului este bine sa cunoasca urmarile firesti ale unei bune clasificari.

O clasificare stiintifica convingatoare influenteaza imaginea despre joc si despre implicatiile sale teoretico aplicative :

- pune ordine in varietatea, diversitatea si unitatea formelor de manifestare a jocului la o anumita varsta;

- fiecare forma de joc isi poate gasi locul ce i se cuvine in sistemul din care face parte ;

- avand imaginea clara a diferitelor categorii sau forme de jocuri si a locului pe care il ocupa ele in sistem , se pot elabora indrumari metodice diferentiate, prilej de a arata cum se coreleaza si se determina reciproc in sistemul din care fac ele parte

- cunoscand varitatea si diversitatea formelor de joc, in unitatea lor,se pot gasi modalitati montate de implicare a jocului in conceperea stiintifico-metodica a jocului in invatamantul prescolar.

Jocurile se pot clasifica dupa mai multe criterii:

a) dupa continutul si obiectivele urmarite jocurile pot fi clasificate astfel:

- jocurile de completare si consolidare a unor cunostinte, priceperi si desprinderi;

- jocuri pentru formarea unui vocabular in vederea utilizarii lui vorbirea curenta;

- jocuri de orientare spatiala;

- jocuri de pregatire pentru intelegerea unor notiuni;

- jocuri de aplicare a unor deprinderi practice (de igiena, de munca in gradinite, in familie);

- jocuri de realizare a educatiei estetice;

- jocuri de formare a deprinderilor de educatie morala;

- jocuri didactice cu caracter cognitiv si formativ (la limba romana, matematica);

- jocuri de cunoasterea mediului inconjurator;

- jocuri de creatie, de constructii tehnice;

- jocuri didactice destinate activitatii in completare la prescolarii mari ;

b) dupa materialul folosit jocurile didactice pot fi:

- jocuri cu material didactic;

- jocuri fara material didactic;

- jocuri orale;

- jocuri cu intrebari;

- jocuri cu ghicitori;

c) dupa felul regulilor jocurile pot fi:

- jocuri cu reguli transmise din generatie in generatie;

- jocuri inventate;

d) dupa competenta psihofizica solicitata in mod dominant jocurile pot fi:

- jocuri de miscare;

- jocuri de observatie;

- jocuri de gandire;

- jocuri de atentie;

- jocuri de memorare;

- jocuri de imaginatie;

e) dupa numarul participantilor jocurile pot fi:

- cu un singur jucator;

- in perechi;

- in echipe;

- cu mai multi jucatori (in grup);

Jocul, puntea de legatura dintre viata si gradinita, permite prescolarului sa treaca cu usurinta la munca serioasa?

Alcatuirea de jocuri ditactice si alternarea lor cu iscusinta, in cadrul celorlalte metode de invatare constituie una din cele mai importante sarcini ale metodologiei actulale.

Jocul nu poate fi introdus oricum in programul prescolarilor .

Educatoarei ii revine misiunea nobila , dar dificila in acelasi timp, de a sti cum, cand si ce fel de jocuri sa desfasoare cu prescolarii.

In desfasurarea cu bune rezultate a jocului didcatic se cere stabilirea continutului jocului si amplasarea lui in sistemul activitatilor instructiv - educative.

Daca prin jocul propus se vizeaza familiarizarea prescolarilor cu anumite situatii, actiunii, sau daca se preconizeaza deschiderea spirituala catre un continut informational ce urmeaza a fi asimilat , atunci jocul se amplaseaza in partea introductiva a activitatii.

Daca prin joc se urmareste aplicarea, exercitiul necesar formarii unor priceperi si deprinderi, atunci se organizeaza in partea finala a activitatii,deci, va fi un joc cu caracter aplicativ.

Daca obiectul dominant al activitatii il constituie sistematizarea si verificarea unui sistem de cunostinte, priceperi si deprinderi, atunci jocul se amplaseaza la un interval anume de timp, fie sub forma unor concursuri, fie sub forma unor sezatori.

La prescolarii mici si mijlocii, jocurile cu material ocupa un loc insemnat.

O mare parte din materialul didactic necesar jocurilor exista si in comert (jetoane,jocuri cu scene din povesti, cu litere etc).

Indeferent de provenienta lui materialul folosit in jocurile didactice trebuie sa intruneasca si unele cerinte speciale in afara de cele cunoscute (accesibilitate, aspect atragator, calitati artistice). Aceste cerinte se rezuma la faptul ca materialele folosite nu trebuie sa fie incarcate, greoaie din punct de vedere al compozitiei si trebuie sa se refere la tema propusa in joc.

In jocurile demonstrative colective , materialul trebuie sa aiba dimensiuni mai mari pentru a putea fi perceput de copii.

Exemplu: materialele folosite la jocurile : "Gaseste cuvantul cu sens opus!", "Cand?", "Anotimpurile".

Materialul distribuit copiilor si manuit de acestia trebuie sa aiba dimensiuni mai mici.

Printr-o planificare judicioasa a jocurilor didactice esalonate pe activitati de invatamant si date calendarsitice, prin pregatirea din timp a materialului necesar jocului didactic urmarit la o anumita activitate, am putut sa respect aceste cerinte trezind interesul copiilor nu numai pentru materialul folosit, ci si pentru jocul in sine.

Intelegerea jocului in metodologia generala a activitatilor instructiv-educative impune cunoasterea logicii didactice specifice fiecarei activitati.

Pentru prima etapa a jocului didactic, activitatea introductiva se poate realiza si prin folosirea ghicitorilor si versurilor.

Exemplu : " La sunet de clopotel / Jocu ncepe ; fiti atenti la el ! " sau

" Bate toba : bum , bum , bum ! Jocu - incepe chiar acum ! "

Dupa introducerea in activitate urmeaza comunicarea denumirii , a regulilor si precizarea conditiilor de desfasurare.

Cu cat regulile jocului implica mai multe situatii problema , cu atat valoarea formativa va fi mai mare.

Cunoscand regulile jocului in asa fel incat sa asigur intelegerea lui de catre toti copii, am obtinut intotdeauna de la ei o participare totala.

De pilda , la jocul " Gaseste silabele potrivite!", dupa ce le-am comunicat copiilor titlul , i-am anuntat ca acest joc se desfasoara pe gupe intr-un timp limitat. Am explicat regulile jocului, iar copii au alcatuit cu usurinta cuvinte potrivite si alte variante de desfasurare ale aceluiasi joc complicand in timp desfasurarea lui prin adaugarea unei silabe in plus.

Explicatia si demonstratia unui joc sunt de mare importanta didactica si pedagogica.

Deci, explicatia si demonstratia se desfasoara simultan, sunt jocuri care cer folosirea prin succesiune, explicatia precedand demonstratia, modelul actiunii fiind dezvaluit dupa ce s-a realizat instructia, drumul cunoasterii fiind parcurs de la regula la exemplu, deci, deductiv.

La prescolarii mari, in unele jocuri se parcurge acest drum pentru ca acestia au deja un fond de reprezentari, de cunostinte; demonstratia facand-o copii. In jocurile ca: "La aprozar", "La librarie'', regulile jocului au fost deduse de copii si astfel invatare a fost mai eficienta.

Daca jocul si regulile lui sunt demonstrate in intregime cu participarea directa a copiilor, solicitandu-i in asa fel incat ei insasi sa elaboreze fiecare secventa, fiecare regula, atunci, invatarea dobandeste un caracter integral si devine mai valoroasa.

Cunoscand atractia deosebita, a copiilor pe care ii conduc, pentru jocul didactic, le-am cerut sa-si imagineze si ei alte variante de jocuri si sa stabileasca reguli corespunzatoare.

Este necesar ca, inainte de executarea jocului de catre copii, pentru a avea convingerea ca acestea au inteles jocul si si-au insusit regulile lui, sa fie puse cateva intrebari, eventual copiilor cu o slaba capacitate de concentrare sau celor mai putin activi.

Orice joc se poate realiza la inceput "de proba".

Aceste fapte determina copii sa participe cu mult entuziasm la joc,sa descopere cat mai multe variante ale jocului propus. Prin jocul "de proba" n-am putut convinge intotdeauna in ce masura copii au retinut si pot aplica regulile transmise si mi-au permis trecerea, la timpul potrivit, la o alta veriga a jocului.

Executarea jocului de catre copii, reprezinta etapa fundamentala si, cea mai importanta, daca o raportam la ceea ce dorim sa realizam prin jocul respectiv.

De cate ori am constatat abateri de la respectarea regulilor jocului, am intervenit cu promtitudine si tact pedagogic determinand copii sa indeplineasca fidel regulile jocului.

Uneori am complicat cerintele unor jocuri la care copii se acomodeaza cu rapiditate.

Fiind solicitati si antrenati sa lucreze uneori si independent, copii isi mobilizeaza efortul, iar independenta si responsabilitatea lor pentru munca va creste implicit.

Obligati sa rezolve rapid sarcinile impuse de joc, copii se vor obisnui sa observe, sa descopere prin exercitii solutiile, iar toate acestea le vor trezi interesul si dorinta de a invinge greutatile.

Descoperirea solutiilor corecte ale unui joc, confirmarea sistematica a scuccesului obtinut , bucuria inregistrata la rezolvarea fiecarui "pas" in jocul didactic, sporeste,prescolarului care obtine performanta, incredere in fortele proprii.

In unele jocuri am urmarit alternarea raspunsurilor individuale cu cele colective.

Am incercat sa-mi dozez la minimum interventiile pentru ca jocul sa nu-si piarda cursivitatea si intensitatea, fapt care ar face ca micii prescolari sa nu-l mai urmareasca cu interes.

Am observat ca interventiile prea numeroase si conducerea rigida a jocului se soldeza cu rezultate slabe.

Am organizat jocuri care, prin structura lor, asigurau participarea activa a copiilor, ei trebunid sa manuiasca permanent materialul distribuit, sa-l selectioneze , sa actioneze cu el intra-un anumit fel, de pilda la jocurile:

"Gaseste aceeasi culoare", "Cauta semnul corect" etc.

In unele jocuri copii actioneaza rand pe rand cu materialul demonstrativ .

La aceste jocuri am gasit anumite procedee prin care se mentin atentia si interesul copiilor, chiar daca ei nu actioneaza direct la joc .

In acest fel am sporit ritmul desfasurarii jocului dand copiilor timizi, retrasi, materialul demonstrativ pentru a-l manui.

Am urmarit si tipurile de relatii care se stabilesc intre copii, lucru care mi-a permis o cunoastere a particularitatilor copiilor , a personalitatii acestora .

Ritmul si intensitatea jocului deprind in mare masura de clima-tul de incredere si sinceritate in care se desfasoara jocul - teama si neancrederea sau revolta ; inhiband activitatea intelectuala.

Am lasat, in schimb , libertatea copiilor de a-si exprima gandurile, ideile, fara a face din aceasta motiv de a transforma jocul didactic in haos .

Un moment important al jocului didactic , atractiv si chiar palpitant este evaluarea rezultatelor .

Aprecierea, pe care educatorul o face ca element de intarire a activitatii desfasurate de copii , are o mare rezonanta afectiva .

De fapt, copiii nu constientizeaza atat cuantumul informational dobandit , cat satisfactia propriu-zisa sau non satisfactia .

" Dirijarea jocului trebuie sa fie metodica , sistematica , dar in acelasi timp plina de delicatete si tact, fara interventii brute .

Printr-o intrebare, printr-un sfat, prin selectarea materialului pedagogul directioneaza continutul si desfasurarea jocului, ii ajuta pe copii sa se asocieze in joc " .

(Evghenie Alexandrovna Florina - " Jocul si jucaria ", Editura Didactica si Pedagogica , 1976 ) .

O buna pregatire a jocului impune stabilirea unor elemente de joc . Acestea sunt determinate de scopul jocului si de sarcina lui . Ele pot fi miscarea, aplauzele, ghicirea, concursul, intrecerea, manipularea unor obiecte sau materiale, surpriza, cuvantul, asteptarea .

In jocurile "spune mai departe" , "cifra se plimba" , am folosit ca element de intrecere mingea, balonul sau concursul in sine.

Elementele de joc au adus ineditul si au dat farmec jocurilor .

In timpul jocurilor o mare importanta se acorda stabilirii recompenselor si pedepselor . Drept recopensa am folosit : bilute, figuri geometrice , stelute, stegulete, flori, carti, jetoane, etichete, mascote, laude , etc. Nu au lipsit nici unele pedepse cum ar fi : sa spuna o poezie , o ghicitoare , sa cante un cantec , sa faca doua-trei sarituri , sa imite mersul sau glasul unui animal .

Jocurile didactice pe care le-am organizat s-au desfasurat individual si pe echipe . Am considerat intotdeauna insa , ca jocurile didactice care se desfasoara pe echipe dezvolta spiritul competitional si cooperarea intre copii .

Am constituit grupe de copii respectand posibilitatile intelectuale ale acestora , urmand ca fiecare echipa sa contina un numar egal de copii si cu posibilitati asemanatoare in privinta intelectului .

Am observat ca in jocurile desfasurate pe echipe, incordarea psihica si tensiunea sunt mari, ceea ce face ca si concentrarea sa creasca , eforturile de vointa si de gandire sa se armonizeze cu ale partenerilor .

In jocurile organizate sub forma de competitie am urmarit :

_ realizarea unui permanent schimb de idei , valorificarea in comun a cunostintelor dobandite in mod individual de fiecare membru al grupului ;

_ marirea coeziunii grupului antrenat in competitie, formarea unor deprinderi simple de organizare a actiunilor in cadrul grupului, acceptarea unui conducator din randul copiilor ;

_ cresterea ritmului actiunii de joc si a participarii efective ;

_ schimbarea creativitatii individuale si a creativitatii in grup .

In cadrul jocului am introdus variante diferite de competitie :

_ o singura forma de competitie in cadrul unei activitati ;

_ combinatii de diferite forme de competitie ;

_ competitia individuala ;

_ competitia in grupuri mici ;

_ competitia intre echipe axata pe competitia individuala ;

_ competitia pe echipe imbinata cu competitia pe grupuri mici .

Punand in prim plan una din cele trei forme de competitie si su-bordonandu-i cand uneia , cand celeilalte forme , copii au fost pusi in situatia de a-si gasi independent o solutie , un raspuns la intrebare , cand se vor consulta intre ei , cand vor coopera pentru dezvoltarea sarcinilor propuse .

In jocurile " Multe-putine", "Eu spun una, tu spui alta ! " , " Unde sunt greselile ? ", " Jocul silabelor " , " Spune cuvinte in ordinea alfabetica !" - am imbinat copetitia individuala cu competitia intre echipe , favorizand formarea simtului de raspundere individuala in stransa legatura cu spiritul de solidaritate , de echipa .

Valorificarea modului in care copiii si-au insusit diferite cerinte de exprimare corecta am realizat-o in cadrul unor intreceri pe echipe alternand formularea intrebarilor puse de mine , cu formularea intrebarilor formulate de o echipa altei echipe .

In acest mod , a devenit obiect al competitiei nu numai gasirea raspunsului corect , dar si rezolvarea corecta a unei situatii date (mare-mic, usor-greu, mult-putin).

Indiferent de activitatile la care am aplicat jocurile didactice , rezultatele au fost foarte bune , atat pe planul determinarii nivelului de cunostinte , cat si pe planul formarii multilaterale a personalitatii copiilor .

In jocurile : " Ordoneaza numerele ", " Cine lipseste ? ", " Aseaza corect ! " - competitia individuala a fost integrata in competitie din cele doua grupe corespunzatoare randurilor de bancute . La inceputul jocului am cerut reprezentantilor celor doua echipe sa ordoneze anumite numere intra-un sir , castigatoare fiind echipa al carei reprezentant a fost operativ in rezolvarea sarcinii primite .

In partea a doua a jocului fiecare copil a primit cate cinci numere spre a le aseza corect in ordine crescatoare .

Castigatoare a fost echipa care a ordonat cel mai repede numerele . Desi conlucrarea dintre copii nu este admisa in timpul jocului, prezenta unui scop comun a declansat simtul de raspundere fata de echipa din care copilul a facut parte , mobilizand astfel intregul colectiv.

" Fara joc , intreaga viata a copilului degenereaza ca o floare lipsita de apa si de soare " .

( Mihai Stoian )

2.3. PARTICULARITATILE JOCULUI LA PRESCOLARI

" Copilul rade : Intelepciunea si iubirea mea e jocul "

( Lucian Blaga - " Trei fete " )

Jocul este un minunat mijloc de cunoastere si autocunoastere , de exersare a unor capacitati , de socializare primara , de antrenare a capacitatilor cognitive si de exteriorizare a emotiilor si sentimentelor .

Desi este un mijloc de relaxare si distractie , jocul are importante functii instructiv-educative . El contribuie prin continutul sau obiectual sau logic la dezvoltarea intelectului .

Jocul didactic poate fi folosit cu succes scontat in captarea atentiei copiilor pe tot parcursul activitatilor didactice si inlaturarea plictiselii , dezinteresului .

Folosirea jocului didactic in procesul instructiv-educativ face ca prescolarul sa invete cu placere , sa devina interesat fata de activitatea ce se desfasoara , face ca cei timizi sa devina mai volubili , mai activi, mai curajosi sa capete mai multa incredere in capacitatile lor, mai multa siguranta si tenacitate in raspunsuri .

Pentru copil orice activitate este joc .

" Jocul este munca , este binele , este datoria , este idealul vietii . Jocul este singura atmosfera in care fiinta sa psihologica poate sa respire si, in consecinta , poate sa actioneze. "

( Claparide - " Psihologie de l`enfant " ) .

Prin joc , copilul invata sa descifreze lumea reala , motiv pentru care H Wallon apreciaza jocul ca pe o activitate de preainvatare .

Jocul didactic ocupa un loc important in dezvoltarea vorbirii , deoarece forma de joc antreneaza interesul copilului in stimularea si exersarea vorbirii in directia propusa in cadrul fiecarui joc , fara ca el sa constientizeze acest efort . Astfel prin intermediul jocului didactic se fixeaza , precizeaza si activeaza vocabularul copiilor , se contribuie la imbunatatirea pronuntiei, la formarea unor notiuni , la insusirea unor constructii gramaticale .

De exemplu , jocul didactic : " Spune cuvinte in ordinea alfabetica ! " - are ca scop activizarea vocabularului copiilor ; formarea deprinderii de a forma cuvinte incepand cu fiecare dintre literele alfabetului si dezvoltarea puterii de concentrare .

Materialele folosite sunt bastonasele si literele alfabetului .

Jocul se desfasoara astfel :

Pe tabla sunt asezate cartonase cu literele alfabetului . Copiii sunt impartiti in atatea grupe cate randuri de bancute sunt in sala de clasa .

Educatoarea numeste un copil din prima grupa . Acesta este obligat sa treaca la tabla si sa ia in mana cartonasul cu litera "A", spunand totodata un cuvant care care incepe cu litera respectiva .

Pe rand , din fiecare grupa trece cate un copil alegand litera din alfabet care urmeaza celui cu care a inceput cuvantul spus de copilul dinaintea sa si spune la randul sau un cuvant inceput cu litera pe care o are in mana . Copiii apreciaza daca alegerea literei si a cuvantului au fost facute corect .

Jocul decurge in felul acesta pana ce toti copiii au trecut la tabla.

Cei care nu au ales corect litera sau nu pot spune cuvinte cu litera de pe cartonasul pe care il tin in mana primesc o "pedeapsa" ( de exemplu : sa spuna o strofa din ultima poezie invatata , sau sa cante un cantec , sau sa faca miscari de gimnastica cu bratele , etc. ) .

Eficienta jocurilor didactice de dezvoltare a vorbirii depinde insa, in mare masura , de modul in care educatoarea stie sa le selectioneze in raport cu situatiile concrete existente in grupa de copii .

Jocurile gramaticale si cele lexicale vizeaza utilizarea unor forme corecte de exprimare , despartirea in silabe , identificarea sunetelor cu care incep sau se termina cuvintele s.a.

Un astfel de joc este de exemplu : " Eu spun una, tu spui multe ", avand ca scop formarea deprinderii de a formula pluralul substantivelor in scopul dezvoltarii vorbirii corecte .

Materialul didactic folosit : jetoane cu diferite desene reprezentand un singur lucru ( fiinta ) si altele avand desenate pe ele mai multe lucruri sau fiinte asemanatoare .

Jocul se desfasoara astfel :

Se da copiilor cate un jeton pe care sunt desenate mai multe imagini asemanatoare . Educatoarea arata un jeton cu o singura fiinta sau un singur lucru desenat pe el si cere copiilor sa-l denumeasca . Apoi le cere sa arate un cartonas cu mai multe imagini asemanatoare celor de pe cartonasul aratat . Copilul care are acest cartonas il arata spunand cuvantul corespunzator ( pluralul substantivului care fusese spus la singular ) :

De exemplu : masa - mese

copil - copii

iepure - iepuri

Varianta I :

Pentru complicarea jocului se arata un jeton cu imaginea unei singure fiinte sau lucru cerand copiilor sa spuna cuvinte corespunzatoare imaginii , dar care sa arate mai multe fiinte ( sau lucruri ) asemanatoare celei desenate pe cartonas (sau invers , se arata jetoane reprezentand mai multe lucruri sau fiinte si se cere cuvantul corespunzator unei singure fiinte sau unui singur lucru din cele aratate de el ) .

Varianta II :

O forma mai grea a jocului este cea orala . Ea poate fi folosita dupa ce copiii s-au obisnuit sa joace acest joc cu ajutorul materialului intuitiv . In aceasta ultima forma educatoarea spune un substantiv la singular, copilul intrebat trebuind sa spuna acelasi cuvant la plural. Se poate proceda si invers , adica educatoarea spune un substantiv la plural, iar copilul il trece la singular .

Un alt joc didactic este " Traista cu povesti " . Acest joc are ca scop consolidarea deprinderilor de a face legatura intre propozitii si a reda continutul unei povesti in mod corect .

Materialul folosit : o traista mica confectionata din material simplu in care sunt introduse imagini din diferite povesti cunoscute de copii:

"Punguta cu doi bani" , " Scufita rosie" , "Capra cu trei iezi" , "Alba ca Zapada", " Motanul incaltat " etc.

Desfasurarea jocului :

Se va arata copiilor traista si se va preciza ca in interiorul ei se gaseste

o ilustratie dintr-o poveste cunoscuta .

Traista va trece din mana in mana , de la un copil la altul , iar in

acest timp copiii vor recita in cor versurile :

" Traista minunata

Spune-mi mie indata

Ce se-ascunde-n tine

Ca vreau sa stiu bine ! "

Copilul la care a ajuns traista cand s-au terminat versurile o deschide , scoate ilustratia si povesteste episodul infatisat pe ea . Daca copilul la care s-a oprit traista nu recunoaste povestea si nu stie sa redea continutul ilustratiei , altul va putea face lucrul acesta .

Pentru a usura desfasurarea jocului se repeta la inceput in cor de cateva ori versurile pentru a fi memorate .

La inceperea jocului , traista este data de educatoare copilului din prima bancuta din partea dreapta , iar acesta o da celui din spate si se continua pana la terminarea versurilor . Dupa ce s-a ghicit povestea din care face parte scena reprezentata in ilustratie , educatoarea introduce in traista o alta , dand-o mai departe . Se procedeaza la fel pana ce se epuizeaza toate ilustratiile care au fost pregatite pentru activitatea respectiva .

In timpul povestirii , este bine sa fie ajutati de educatoare , copiii care se exprima mai greu .

Un loc deosebit in activitatile de la gradinita il ocupa jocurile didacto-matematice . Aceste jocuri urmaresc , pe langa dezvoltarea limbajului matematic , consolidarea numaratului in limitele 1 - 10 .

De exemplu , jocul didactic : " Numara mai departe " are ca scop formarea deprinderilor de a numara de la 1 la 10 .

Materiale folosite : cartonase pe care sunt scrise cifrele de la 1 la 9 .

Desfasurarea jocului :

Copiii vor primi de la educatoare cate un cartonas ; copiii sunt scosi in fata si asezati in cerc dupa ordinea numerelor indicate pe cartonase (1,2,3,4,5,6,7,8,9 ) . Un singur copil nu si-a primit cartonas . Acesta va trece in mijlocul cercului . Se indica de catre educatoare regulile de desfasurare a jocului care constau in a numara mai departe , tinand seama de numarul indicat pe cartonas . Copiii , invartindu-se in joc , vor rosti urmatoarele : " Daca stii a numara , locul meu il vei lua " ; apo se opresc . Cel din mijloc se adreseaza unui copil din cerc ( la alegere ) : " Numara mai departe ! " ; acesta va trebui sa iasa din cerc si sa numere mai departe , incepand cu numarul imediat urmator celui indicat pe cartonasul sau . De pilda , daca are numaru cinci pe cartonasul sau , va numara mai departe numerele de pe cartonasele copiilor aflati in dreapta lui : sase, sapte, opt, noua . Daca numara corect , ia locul celui din mijloc, imanand acestuia cartonasul sau . Jocul se reia de la inceput pana cand copiii invata sa numere bine .

Varianta :

_ educatoarea arunca mingea unui copil din cerc rostind un numar. Cel ce prinde mingea trebuie sa numere mai departe pana la zece . Activitatea se continua in limita timpului afectat .

Un alt joc matematic este " Cauta-ti casuta ! " , care are ca scop verificarea insusirii cunostintelor privind denumirile formelor si culorilor predate ; formarea priceperii de a compara dupa criteriul formei si al culorii .

Materialul didactic folosit : pentru fiecare copil cate o cheie confectionata din carton , care are pe partea de sus lipita o figura geometrica de o anumita culoare , lacate mari din carton pe care sunt desenate figuri geometrice de culori diferite .

Jocul se desfasoara astfel :

Fiecare bancuta reprezinta o "casuta" . Pe fiecare "casuta" se aseaza un lacat mare pe care este desenata o figura geometrica colorata . Se impart copiilor cheile din carton . La un semnal dat de educatoare , fie verbal, fie cu ajutorul unui clopotel , copiii isi cauta "casuta" care trebuie sa aiba desenat pe lacat aceeasi figura, de aceeasi culoare , cu cea pe care o are cheia lui . Dupa ce si-au gasit locul , copiii se

aseaza in bancuta respectiva si pun cheia alaturi de lacat , cu figura geometrica in sus . Educatoarea trece pe la fiecare bancuta si verifica daca imperecherea cheie-lacat s-a facut corect ; apo cere fiecarui copil sa denumeasca forma si culoarea pe care o au figurile lipite pe cheia si lacatul sau .

Castigatorii jocului vor fi cei care isi gasesc in mod corect "casuta" si care indica exact forma si culoarea figurii respective . La confectionarea cheilor , educatoarea va avea grija ca aceeasi forma si culoare sa nu aiba mai mult de doi copii . In timpul desfasurarii jocului , cheile se pot schimba de mai multe ori astfel incat fiecare copil sa lucreze cu figuri si culori diferite .

De exemplu :

_ jocul didactic matematic " Al catelea lipseste ? " are ca scop formarea deprinderilor de a numara corect si rapid pana la zece .

Desfasurarea jocului :

_ se aseaza pe tabla de fetru zece ratuste si dedesupt zece iepurasi. Se numara cu copiii de la stanga la dreapta . La o bataie din palme copiii isi vor aseza capul pe banca . Educatoarea va lua o ratusca sau un iepuras . La doua batai, copiii se vor ridica de pe bancute si vor trebui sa spuna a cata ratusca ( iepuras ) lipseste .

Pentru complicarea jocului se va lua , deodata , o ratusca si un iepuras , fiecare din alt loc , sau doua ratuste alaturate .

Acest joc se poate desfasura si cu alte figuri decupate , de exemplu : brazi si ciuperci , flori si fluturi etc.

Prescolarii se joaca unii cu altii , colaborand foarte bine , reusesc sa-si coordoneze actiunile, sa respecte regulile, sa controleze actiunile proprii dar si pe ale partenerului etc. Dezvoltarea atentiei, a memoriei , a vointei, a capacitatii de intelegere , toate asigura desfasurarea in bune conditii a jocului . Nivelul jocului exprima nivelul dezvoltarii psihice a copilului, dar jocul este si un stimulator principal al dezvoltarii psihice , confirmand si prin aceasta locul lui fundamental in viata prescolarului .

" Jocul are particularitatea de a crea jucatorilor o dispozitie fericita , de a-i scoate din > si de a-i introduce in > "

( O.F. Bolinow , atat de Erich E. Geissler )

III . INVATAREA

3.1. DEFINITIE

" Fiti siguri , spuse plugarul ,

Ca nu vindeti mostenirea

Lasata de inaintasi :

Inauntru sta ascunsa o comoara "

La Fontaine

" Dar batranul a fost intelept

Sa le arate inainte de a muri

Ca invatatura este acea comoara ."

J. Delors

Desi invatarea nu este un fenomen exclusiv uman , la nivelul oamenilor ea suporta o modelare socio-culturala , devenind o trasatura definitorie pentru fiintele umane .

In sens larg , invatarea poate fi definita ca : " un proces evolutiv , de esenta formativ-informativ, constand in dobandirea ( receptionarea, stocarea si valorificarea interna ) de catre fiinta vie, intr-o maniera activa , explorativa a experientei proprii si, pe aceasta baza, in modificarea selectiva si sistematica a conduitei , in ameliorarea si perfectionarea controlata si continua sub influenta actiunilor variabile ale mediului ambiant " .

Cele mai multe acceptiuni date invataturii , atesta existenta unei constante in definitie , schimbare, modificarea comportamentului pe baza experientei traite (structura educationala) . In sens definitional, invatarea este o transformare de comportament pe baza unei experiente organizate scolar, organizare supusa structurarii,observatiei controlului,in conditiile activitatii si ambiantei scolare.

Procesul de invatamant incearca sa produca o schimbare , in timp in spatiu si in forma a experientei traite de individ:psihomotrice,actionale,deoarece numai o experienta noua , poate genera o noua invatare.

Procesul de invatare presupune o dualitate de forte implicate:

-forte care inlesnesc ,provoaca si determina schimbarea(cadrul didactic) ;

-forte in dezvoltare ,care suporta schimbarea si care se implica activ in actul de transformare personala.

Acceptiunile date procesului de invatare sunt cunoscute in literatura de specialitate sub doua denumiri:invatarea ca proces si invatrea ca produs:

A) - invatarea ca proces reprezinta o succesiune de operati de actiuni , stari si evenimente interne constient finalizate in procesul de transformare a comportamentelor interne in structuri de cunostinte mentale:

-imagine-notiune-act-gandire

-contemplare senzoriala-gandire abstracta

-empiric-stiintific in invatare

-perceptie-reprezentare

Abordarea procesualaa invatarii conduce la elaborarea unor produse ce apar in calitate de produse noi si care devine in plan interior puncte de plecare si mecanisme interne ce stau la baza unor noi acte de invatare . Totodata , aceeasi abordare, genereaza o progresie de schimbari care combina acte constructive si acte distructive . Invatarea este in permanenta pierdere si castig , elaborare si reelaborare, retinere si excludere , o continua evolutie progresiva (in spirala) pe calea cunoasterii , pe baza angajarii si dezvoltarii unor insusiri intelectuale :

creativitate si independenta .

O idee pentru reusita actului de invatare o reprezinta convingerea ca o "cunostinta" nu este formativa prin ea insasi ci prin procesul prin care se ajunge la ea . Deplina angajare a individului in actul invatarii este totdeauna un alt factor determinant pentru producerea invatarii . Orice experienta cognitiva, traita cu interes genereaza la randul sau nevoia unei noi experiente de cunoastere .

Invatarea ca proces solicita un activism sustinut din partea celui care invata astfel incat , sarcina cadrului didactic este aceea de a organiza si dirija invatarea in sensul in care ea poate sa implice , sa angajeze , sa determine participarea activa a prescolarului .

B) - invatarea ca produs apare ca un ansamblu de rezultate noi, produse de activitatea procesuala si se refera la cunostinte, priceperi, notiuni , modalitati de gandire , atitudini si comportamente .

Rezultatele reprezinta o materializare a schimbarilor cantitative si calitative , relativ stabile , de natura afectiva sau cognitiva si de asemenea , corespund unor schimbari intervenite fata de stadiul anterior . Fluctuatia rezultatelor ofera masura eficacitatii si a eficientei procesului de predare-invatare .

3.2. TIPOLOGIE

In ceea ce priveste problematica teoriilor invatarii , una dintre cele mai interesante si mai controversate discutii pe o tema de psihologie educationala , profesorul Ioan Neacsu de la Universitatea din Bucuresti, unul dintre cei mai mari specialisti in psihologia educatiei , atat pe plan intern cat si plan international arata in anul 1990 : " nu exista o singura teorie a invatarii care sa fie completa si sa serveasca aplicarii si organizarii comportamentului de invatare ; exista in mod cert, mai multe teorii ale invatarii in baza carora ne putem apropia de substanta unei conduite aflate sub incidenta conceptului de invatare .

In ceea ce priveste , tendintele principalelor tipuri de invatare, mutatiile survenite in momentul actual sunt urmatoarele :

_ invatarea prin imitare ;

_ invatarea prin rezolvarea de probleme ;

_ invatarea senzoriala ;

_ invatarea prin receptare ;

_ invatarea logica ;

_ invatarea mecanica ;

_ invatarea creatoare .

a) Invatarea prin imitare (invatarea prin observarea altora). Se inscrie intr-o teorie mai larga , cea a invatarii sociale , concept introdus de N.E. Miller si J. Dollard , in lucrarea sugestiv - intitulata : " invatarea sociala si imitatia " (1941).

Aceasta teorie a imitatiei deschide perspectiva implicarii socialului in explicarea invatarii umane . Omul poate adesea sa invete prin observarea altor persoane . Comportamentele acestora sunt modele reale supuse imitatiei de catre cei care se afla in interactiune sociala . Se presupune ca tendinta spre imitatie este proprie fiintei umane . Comportamentul educatorului in clasa reprezinta un model prin imitatie .

b) Invatarea prin rezolvarea de probleme . Se realizeaza prin inlantuirea a doua sau mai multe reguli insusite anterior . Este tipul superior de invatare care , in esenta, este expresia efectelor cumulative ale celorlalte tipuri . " Prin acest proces de combinare a vechilor reguli in altele noi , omul rezolva probleme noi pentru el si isi formeaza astfel mai multe capacitati noi ." (H. Wallon - 1959 , " Tratat de psihologie aplicata" pag. 1526 ) . Ele sunt noi pentru el , nu si pentru stiinta . Rezolvarea de probleme ne apare astfel ca o combinare a unor reguli invatate an -

terior. Cum se realizeaza pe plan interior aceasta combinare ? Este o intrebare care depaseste simpla constatare a rezultatului obtinut in urma combinarii .

c) Invatarea senzoriala . Putem spune astfel ca in cadrul invatarii senzoriale se realizeaza anumite corespondente si articulatii intre datele perceptive si actele motrice corespunzatoare . Semnificativ, deci, in cadrul acestui tip de invatare este modelul in care se articuleaza latura perceptiva cu cea motorie . " Din jocul combinat al factorilor externi si interni modelul actului, tatonari, exercitiul, autocontrol, corectii etc va rezulta o noua desprindere, o noua cucerire."

(I.Radu,"Psihologie scolara", Editura Stiintifica,1974,pag 51)

d)Invatarea prin receptare este cunoscuta si sub denumirea de invatare verbala,de invatare a conceptelor(notiunilor),de invatare a sensurilor sau de invatare constienta.

Cel care a studiat acest tip de invatare a fost psihologul David Ausubel. Potrivit tezei sale fundamentale copiii invata in primul rand cele mai multe prin receptare si apoi prin descoperire , principiile si ideile ce constituie continutul celor ce urmeaza a fi invatate sunt prezentate si receptionate de copii si in mai mica masura descoperite de ei. De aici si denumirea pe care o intalnim de "invatare verbala a sensului". Deducem astfel ca purtatorul informatiei este cuvantul.Invatarea nu se reduce la simpla memorare a acestuia, ea presupune in mod necesar intelegera sensului, prin constientizarea sarcinii de invatat cu ajutorul actunilor mintale prealabile.

Achizitia de informatii pe care o presupune acest tip de invatare include un evantai larg de elemente, incepand din imagini si reprezentari privtoare la obiecte si fenomene concrete si terminanad cu notiuni (concepte) principii si idei abstracte .

e)Invatarea logica este acea alternativa in care achizitia finala a procesului de invatare(notiune,principiu,idee etc.)poate fi articulata si inclusa in structura conjunctiva a subiectului,poate fi corelata cu ceea ce subiectul stie dinainte,dandu-i astfel acestei achizitii un sens. Achizitia devine veriga sau componenta intra-un lant mai complex imbogatind-o cu nuante suplimentare.

f)Invatarea mecanica e alternativa in care achizitia finala este doar memorata fara sa fie articulata cu cunostintele anterioare.

g)Invatarea creatoare presupune cu precadere acest din urma aspect , descoperirea unei solutii originale pentru rezolvarea situatiilor problematice . Ea intervine atunci cand simpla aplicare a unor raspunsuri automatizate sau algoritmi nu este suficienta pentru descoperirea solutiei .

Mecanismul psihologic intern implicat in acest proces este prea putin cunoscut . De cele mai multe ori intervine operatia de combinare intr-o structura cognitiva noua a regulilor invatate anterior .

h)Invatarea prin descoperire se refera la o situatie in care materialul de invatat nu este prezentat intra-o forma finala , el urmeaza sa fie descoperit ca urmare a unei activitati mintale si apoi inclus in structura cognitiva a celui ce invata .

Din punct de vedere al formelor de organizare descoperirea se poate realiza prin instruire individuala in ritm propriu , pe perechi , in grupe mici , sau prin activitatea independenta in ritm dirijat cu participarea tuturor copiilor .

Se recunoaste ca din punct de vedere teoretic invatarea prin descoperire constituie un generator al motivatiei si increderii in sine . Accentul pus pe descoperire in cazul invatarii "are drept efect calauzirea copilului pe o cale constructiva" ( D. Ausubel, F. Robinson :"Invatarea in scoala", Editura didactica si pedagogica Bucuresti ,1971, pagina _578 ) . Conditia necesara este ca situatia de invatare sa fie bine structurata si adaptata particularitatilor de varsta ale celui care invata cat si continutul disciplinei stiintifice .

In construirea unei activitati putem efectua , desigur , potrivit noilor conceptii metodologice , combinarea diversa de metode , precum si a fiecarei modalitati de folosire a formelor , procedeelor sau mijloacelor de invatamant fie pentru intreaga activitate , fie pentru parti din ea .

Intreaga problematica a invatarii trebuie sa constituie alaturi de predare o constanta a preocuparilor cadrului didactic la nivel de organizare si desfasurare a procesului de invatamant .

3.3. PARTICULARITATILE INVATARII LA PRESCOLARI

Invatarea la varsta prescolara se deosebeste in mod distinct de invatarea in cadrul activitatilor obligatorii .

Invatarea este o activitate complexa a omului in care sunt implicate si alte procese cognitive . O contributie importanta in invatare o au procesele afective , vointa si motivatia ca si atentia si utilizarea numeroaselor deprinderi de toate felurile.

Prescolaritatea este si stadiul in care se realizeaza o evidenta invatare afectiva prin observarea conduitelor celorlalti , prin imitarea dar si prin asimilarea unor cerinte si norme .

Intre trei si sase ani invatarea apare frecvent in impletirea cu jocul, iar la cei mari , si ca activitate de sine statatoare atat in forme spontane cat si organizate .

Invatarea reprezinta o activitate menita sa schimbe comportamentul copilului , sa-i faciliteze asimilarea de informatii , sa ajute copilul sa se adapteze la mediu . Ea presupune asimilarea de cunostinte si abilitati , formarea de capacitati adaptative , prelucrare de informatii , aplicarea in practica si evaluare a propriilor performante .

Stiintele educatiei si psihologia au parcurs in ultimile decenii pasi importanti in descifrarea mecanismelor cognitive , in decriptarea modului cum invata copilul , mai ales la varsta prescolara .

J.Piaget, Henry Wallon, Vagotski si alti precursori ai psihologiei cognitive au deschis drumul unor cercetari fructuoase in domeniu, urmate de psihologii si pedagogii contemporane .

Activitatile din gradinita sunt un antrenament al capacitatii de invatare , in masura in care sunt adaptate particularitatile si capacitatile de invatare, specifice varstei. Numai prin cunosterea psihologiei copilului si a personalitatii fiecarui copil in parte, educatorul poate sa-i organizeze experienta de invatare in asa maniera incat sa-i faciliteze accesul in cunoastere si sa-i amplifice capacitatile de asimilare de noi cunostinte , de formare a unor deprinderi de munca intelectuala esentiale in adaptarea la activitatea scolara .

Cercetarile de psihologie a invatarii, particularizate pentru varsta prescolara , subliniaza caracterul concret-intuitiv al invatarii , necesitatea de vehiculare a obiectivelor si al jocului in dezvoltarea personalitatii prescolarului . Rolul familiei, al educatorului , al grupului de copii (prieteni si colegi de gradinita) reprezinta factorii ce influenteaza major evolutia invatarii .

De aici decurg urmatoarele cerinte ale stimularii interesului pentru invatare si pentru largirea orizontului de conoastere :

_ deschiderea copilului pentru cunoasterea nemijlocita (concret-intuitiva) a realitatii cu care poate intra in contact direct, pe calea simturilor si a actiunii , a jocului si a manipularii de obiecte ;

_ largirea cunoasterii prin antrenarea capacitatilor de reflectare la nivelul perceptiilor si reprezentarilor (dezvoltarea spiritului de observatie , a finetii analizatorilor) ;

_ declansarea curiozitatii epistemice , accentul pe activitati la alegere, care-i trezesc interesul ;

_ formarea deprinderilor de munca intelectuala accesibile varstei .

Cercetarile au pus in evidenta ca prescolarul are disponibilitati de cunoastere sporite fata de cele valorificate in gradinita, rezerve de energie neutilizate . Se impune educarea timpurie si cresterea numarului de conexiuni nervoase (50.000 la nivel normal) . Generalizarea grupei pregatitoare si , in perspectiva , a gradinitei ar fi o solutie mai ales pentru situatiile in care familiile nu acorda suficient interes pentru dezvoltarea intelectuala a copilului . Gradinita de copii ofera cadrul prielnic pentru organizarea stiintifica a invatarii , esalonarea gradata a sarcinilor de invatare , conducerea cu profesionalism a copilului pe calea cunoasterii.

Valorificarea experientei de viata a copilului , predominanta jocului ca tip de activitate si imbinarea activitatilor comune cu cele alese sunt premisele unei invatari eficiente la varsta prescolara . Recuperarea unor ramaneri in urma , a unor carente educative din familie , a unor componente gresite se realizeaza numai in cadrul organizat din gradinita .

Compexitatea invatarii rezulta si din cerintele multiple ridicate de viata scolara si integrarea sociala viitoare . Copilu este format si informat in domeniul intelectual , moral, estetic , fizic, explicativ, religios , s.a. sporind sansele unei adaptari rapide la activitatea scolara si la exigentele de mediu , integrare scolara si culturala .

Treptat , copiii vor putea trece de la cunoasterea senzorio-motorie la cea rationala prin valorificarea situatiilor propice invatarii: "curiozitatea vie " a copiilor , repetarea, uneori obsesiva a intrebarilor cauzale : "de ce ? ", "cum ? " , demonstreaza marea plasticitate a sistemului nervos , capacitatea de a descoperi relatii cauzale si interpretari stiintifice, daca raspunsurile vor fi formulate adecvat varstei ( de exemplu , copilul de 5-6 ani intelege si poate explica de ce cad frunzele toamna , de ce pleaca pasarile calatoare , de ce ingheata apa etc. ) , iar la sapte ani

poate intelege transformarea naturii de-a lungul anotimpurilor . Legarea explicatiilor teoretice de demonstrarea practica si de experienta copiilor va grabi trecerea lor in stadiul operatiilor formale , accesul lor la abstractiuni si generalizari .

Dezvoltarea limbajului este spectaculoasa : copilul invata notiuni empirice intr-un ritm ce nu va mai fi niciodata acelasi in toata viata sa ; se dezvolta la 5-6 ani limbajul contextual ( chiar in absenta materialului intuitiv ) care face trecerea la notiunile stiintifice . Gandirea se dezvolta in acelasi ritm cu limbajul , legatura dintre cele doua procese psihice fiind una de conditionare reciproca .

Imaginatia are un rol de compensare a necunoscutului , de inlocuire a ceea ce nu poate face copilul in plan real cu planul dorintelor si nazuintelor manifestate in reverie si joc . Treptat, spre varsta scolara, copilul incepe sa discearna intre real si imaginar , sa se indoiasca de continutul unor povesti, mituri , sa caute explicatii rationale ale realitatii.

Actiunea reala este cheia de bolta a dezvoltarii intelectuale. O imagine ( un tablou ) ilustreaza un acces la abstractie decat in situatia participarii reale, motrice, intelectuale, afective, motivate si sustinute de curiozitate . Orice fortare a abstractizarii duce la invatare formala , memorare mecanica , fara eficienta practica.

Poate mai mult decat factorii biologici si nativi , conditiile psihologice si psihosociale joaca un rol important in invatare .

Atitudinile si formele de conduita se constituie in cea mai mare parte de invatare , desi se vorbeste si despre " stilul personal " in comportare de la varste fragede ( 3-4 ani ) . Factorii intaritori ca : repetitia , aprobarea adultului , aprecierea reciproca in grup , trairea afectiva pozitiva a reusitei , satisfacerea motivului sau a trebuintei care au indemnat la actiune, isi manifesta din plin influenta . Achizitia unor atitudini nu presupune doar imitarea , copierea atitudinii adultilor , ci si imbunatatirea lor prin autocontrol si creatie proprie , prin originalitate . Pentru Pia_

get , evolutia personalitatii infantile apare ca o invatare prin asimilareacomodare (deci ca o adaptare) , ca o constructie de structuri acomodate conditiilor exterioare , pe care copilul le asimileaza .

Cautarile recente , starile asupra ansamblului biopsihic structurat ca fundament

al individualizarii copiilor in perioade timpurii ( 3-4 ani ) , conturarea prin invatare a unor atitudini caracteristice , a unui mod propriu de conduita la solicitarile mediului .

La varsta prescolara mare se remarca o "descentralizare" a psihismului , in sensul depasirii egocentrismului . Apare identificarea sinelui si eului , in trei ipostaze (Ursula Schiopu - " Cunoasterea copilului prescolar " ) : sinele sau eul perceput de copil (autoperceput), cel dorit sau ideal si imaginea de sine reflectata in perceperea de catre cei apropiati ( parinti, educator ) . Totodata apar relatii sociale de tip eu-tu,

eu-noi, eu-noi-voi , etc. Invatarea psihosociala da nastere unor noi comportamente : comportarea reverentioasa , salutul, exprimarea gratitudinii , adresarea cu "dumneavoastra" in discutiile cu adultii , atentie si solicitudine in grup ce constituie temeiul angregarii normale in colectivul clasei intai . Invatarea comportamentelor civilizate , a regulilor morale elementare si aplicarea lor in practica sunt desigur un domeniu important al muncii educative din gradinita .

IV. RELATIA JOC-INVATARE LA PRESCOLARI

4.1. RELATIA JOC-INVATARE

" Dorintele noastre sunt posibilitati ce zac in noi . Visele sunt realizari in avanpremiera "

Goethe

Conceptia moderna asupra educatiei prescolare presupune folosirea din plin a invatarii dirijate si spontane considerand invatarea drept actiunea principala a dezvoltarii inteligentei copilului si o normare de baza a procesului de larga sociabilizare a copilului . Invatarea are , in acest sens ,un continut foarte larg si este strans legata de latura psihica si sociala a personalitatii copilului.In lumina acestei conceptii ,invatarea nu este indreptata spre achizitionarea de cunostinte verbale si nu este inteleasa ca o activitate bazata pe operatii abstracte,ci se sprijina pe structura concreta a gandirii copilului.Abia la varsta prescolara mai mare,cand structura psihicului copilului trece din planul actiunii in planul vorbirii ,invatarea dobandeste caracterele de invatare propriu-zisa si serveste la formarea si sistematizarea cunostintelor elementare in anumite domenii.

Baza invatamantului prescolar trebuie sa o constituie activitatea operational -activa a copilului,care ii ofera copilului prilejul de initiativa si experienta - constituind o baza pentru formularea verbala a cunostintelor.

Se stie ca invatarea este uneori obositoare-daca nu intelectual, cel putin fizic.De aceea ,introducand cu mult tact ,cu pricepere,activitati de joc,cream o legatura ,o continuitate cu perioada de varsta anterioara , iar prin reusita actiunii intreprinse,ii dam copilului satisfactie , ii captam pentru mai departe intelectul, il invioram.

In frageda copilarie,invatarea este naturala si spontana.Curiozitatea si gandirea care-l stimuleaza in joc sunt parte integrata din placerea sa de a invata.Prin joc ,copilul se aventureza in necunoscut, incercand sa vada cat poate sa construiasca de inalt un turn din cuburi; cate obiecte diferite poate modela din plastilina , testand astfel si materialul de joc si pe sine .

Jocul da copilului prescolar "simplu" ideilor importante , care treptat constituie "mijloacele" cu ajutorul carora el va cuprinde , mai tarziu, mai multe concepte complexe , cand copilul va dobandi o gandire profunda .

Tot jocul este cel care da posibilitatea copilului de a fi mai de graba un initiator in propria sa lume decat o persoana manipulata si disciplinata tot jocul determina cresterea increderii in sine a copilului, cat si dorinta de autodepasire, lasindu-i la indemana libera optiune, libera directionare, fantezia si imaginatia.

Imbinarea judicioasa a elementelor de joc cu cele de invatare constituie un mijloc important de pregatire psihologica a copilului pentru scoala.

Jocul de asemenea, trebuie indrumat de adult, fara ca prin aceasta spontanietatea copilului sa fie stingherita.

Rolul educatoarei consta in orientarea si conducerea jocului nu numai pentru clarificarea scopurilor urmarite, dar si pentru sporirea efortului constient in directionarea efectelor educative.

In functie de particularitati de varsta ale prescolarilor, insusi procesul de invatare prezinta anumite particularitatile. Aceste particularitati sunt, de fapt, un rezultat al legaturilor ce se stabilesc intre joc si invatare pe parcursul perioadei prescolare. Aceasta corelatie intre cele doua forme de activitate nu ramane constanta. Ca regula generala, pe masura ce se trece de la o grupa prescolara la alta, activitatile obligatorii castiga termen din ce in ce mai mult. Chiar si in jocurile copiilor, motivele invatarii la scoala incep sa apara net exprimate(la prescolarii

mari). La aceasta varsta copii manifesta un vis interesant pentru o forma mai organizata de activitate, pentru invatatura, ceea ce dovedeste ca ei au atins sub aspectul dezvoltarii psihice nivelul corespunzator spre a putea intra in scoala.

Acest fapt se poate constata comparand felul in care se joaca prescoarii din grupa mijlocie si cei din grupa mare " de-a scoala ". Se observa ca sensul principal al invatarii nu este inca oglindit in jocurile prescolarilor de varsta mijlocie. Cand se joaca " de-a scoala ", elementul dominant il constituie rolurile si actiunilece decurg din actiunile jocului (trezirea la timp pentru a nu intarzia la scoala, drumul spre scoala, asezarea in banci, etc). Invatarea ca atare nu apare de loc in jocurile copiilor.

Astfel se reprezinta lucrurile in jocurile prescolarilor mari. In centrul jocului se afla activitatea propriu-zisa de invatare. Actiunile de joc constau in a "scrie", a "citi", a "calcula", intra-un cuvant, in a face tot ceea ce preocupa un copil care invata. Prin urmare, in jocul copiilor din grupa mare, invatarea ocupa un loc central. Semnificativ este si faptul ca rolurile preferate de copii sunt acelea de elevi, adica, toti vor sa des

fasoare o activitate specifica vietii scolare, aceea de a invata. Aceasta dovedeste noua atitudine a copilului fata de activitatea de invatare, faptul ca el s-a ridicat la o noua treapta de intelegere a semnificatiei acestei activitati de raspundere.

Corelatia dintre joc si invatare la diferite etape ale varstei prescolare este conditionata de nivelul general de dezvoltare psihica a copilului. Dar pe masura introducerii treptate a elementelor de invatare, se produc schimbari vizibile in activitatea psihica a copilului; la varsta prescolara mica asimilare cunostintelor si formarea deprinderilor in cadrul activitatilor obligatorii sunt indistubil legate de joc. Copilul manifesta tendinta de a transforma in joc activitatile programate de educatoare pentru a-i transmite cunostinta si a-i forma deprinderilor. De pilda copilul manuieste cu multa placere creionul pe hartie,dar fara intentia de a "desena" ceva. Pe el il captiveaza insusi procesul operarii cu creionul, faptul , ca, trasand cu creionul pe hartie diferite linii intortocheate. La fel se intampla si cu celelalte activitati. Pe el nu-l intereseaza inca obtinerea unui anumit rezultat, de exemplu,prin

asezarea cuburilor realizarea unei constructii, prin modelarea plastilinei confectionarea unei jucarii. De asemenea, asimilarea cunostintelor si insusirea deprinderilor nu constituie pentru copil o problema de rezolvat Cu toate acestea, prin imbinarea elementelor de invatare cu cele de joc copilul isi insuseste unele cunostinte si face pasi in directia formarii deprinderilor de munca intelectuala.

Aceasta particularitate psihologica a invatarii la varsta prescolara unica face necesara includerea "procedeelor de joc" in desfasurarea activitatilor obligatorii. Pe aceasta cale se capteaza mai usor atentia, se intesifica procesele de analiza si sinteza, se dirijeaza miscarile si actiunile, se mentine viu interesul copiilor pentru activitatea desfasurata Jocul devine astfel un important mijloc pentru insusirea cunostintelor si deprinderilor, daca este imbinat in mod rational cu elemente de invatare.

Jocurile si invatarea sunt formele de activitate sub influenta carora copilul prescolar se formeaza si se dezvolta. Intre aceste forme exista o stransa legatura. La diferite etape ale varstei prescolare,corelatia dintre joc si invatare se realizeaza in forme specifice. La varsta prescolara mica jocul ocupa in preocuparile copilului locul central. Chiar si invatarea implica anumite elemente de joc. Totusi in formele cele mai simple motivele invatarii incep sa se constituie chiar si la prescolarii mici.

Aceste motive nu sunt dominante fata de motivele jocului. La prescolarii din grupa mijlocie si din cea mare, interesul pentru invatare creste din ce in ce mai mult. Cu toate acestea jocul nu-si pierde din insemnatate nici la aceasta varsta. El ramane si mai departe tipul fundamental de activitate prescolara, care indeplineste importanta functiei educative. Astfel, in procesul jocului, copilul isi insuseste mai bine semnificatia sociala si isi formeaza mai usor unele deprinderi practice elementare.(De pilda, in cadrul unor jocuri,presolarii confectioneaza din diferite materiale cadouri pentru altii).

Jocul si invatarea exercita o influenta pozitiva asupra dezvoltarii psihice a copilului. La randul lor, ele sufera influenta pozitiva a acestei dezvoltari. Nivelul tot mai inalt al dezvoltarii psihice generale a copilului actioneaza pozitiv asupra nivelului la care se desfasoara cele doua forme de activitate. In aceasta consta influenta reciproca, relatia dialectica intre joc si inavatare , pe de o parte si dezvoltarea psihica generala a prescolarului, pe de alta parte. Fiind factori importanti ai dezvoltarii psihice, jocul si invatarea sunt in acelasi timp si un efect al acestei dezvoltari. In felul acesta , in procesul desfasurarii activitatilor obligatorii se creaza premisele psihologice ale pregatirii precolarului pentru activitatea de invatare in scoala.

In procesul de invatamant, jocul este conceput ca mijloc de instruire si educare a copiilor ,ca procedeu de realizare optima a sarcinilor concrete pe care si le propune procesul de invatamant si ca forma de organizare a activitatii de cunoastere si dezvoltare a capacitatilor psiho-fizice pe toate planurile.

"Prin joc , ca activitate inrstuctiv educativa , se realizeaza adapterea copilului la invatarea sistematica,prin libera manifestare a spiritului de independenta in efectuarea diferitelor activitati, jocuri simuland la maximum actvismul copilului."

(El. Pop,"Jocuri si alte activitati la alegerea copiilor" in "Programul gradinitei",in "Jocuri si alte actvitati alese " - supliment al revistei pedagogice, Bucuresti 1976,pag 11)

In literatura pedagogica,ca mijloc de instruire si educare, jocul este cunoscut sub numele de joc didactic-forma de invatare prin joc.

Ca mijloc de invatare,jocul contribuie la dezvoltarea intelectuala a copiilor,prin el procedeul luand cunostinta cu observatiile si fenomenele lumii inconjuratoare,proprietatile,relatiile si raporturile dintre ele, invatand sa le denumeasca.Tot in cadrul jocului se dezvolta perceptia, imaginatia, memoria, gandirea etc. ; copiii isi pot exprima in joc impresiile ,descoperirile si starile afective jocul - ca forma a invatarii-contribuind astfel la dezvoltarea proceselor si insusirilor psihice.

Prin joc, copilulu isi exerseaza pronuntia, isi imbogateste vocabularul invata sa faca unele generalizari care duc la precizarea continutului notional. Imbinand elementele de invatare cu cele de joc si invers, copilul isi imbogateste sistematic cunostintele.

Jocul creeaza premisele comporatarii constiente a copiilor, conditie esentiala a invatarii.Indiferent de forma pe care o imbraca,jocul dezvolta capacitatea de cunoastere a copilului, cultiva sentimentele dintre cele mai variate, educa vointa,pune bazele, insusirii pesonalitatii, incat toate aceste modificari aparute in viata psiho-fizica au o inraurire pozitiva asupra desfasurarii tot mai eficiente a activitatii organizate in scopul invatarii.Relatiile dintre invatarea sistematica si joc este suportul pe care se sprijina intreaga activitate instructiv-educativa din gradinita.

Participarea activa, optionala si libera la jocuri a copilului duce permanent la invatarea noului,invatarea sistematica la aceasta varsta nu poate fi conceputa in afara jocului.

Sintetizand cele relatate mai sus privind raportul dintre joc si invatare dirijata in anii prescolaritatii , putem retine urmatoarele coordonate generale :

a)_ la varsta prescolara activitatea de invatare dirijata nu se poate realiza decat in sprijinul jocului , ea trebuie sa contina elemente ludice pentru a se inscrie printre ocupatiile preferate si sa poata fi finalizata in cele din urma ;

b)_ invatarea dirijata nu se poate realiza in mod strict -independent ci numai in prezenta si sub indrumarea atenta, pas cu pas, a educatoarei;

c)_ invatarea , sub aspectul continutului , nu se poate ridica decat pana la nivelul real de a gandi si actiona ( obiectual, verbal, afectiv ) al copilului , teoria structurilor mintale a lui J. Piaget fiind convingatoare din punct de vedere stiintific .

Jocul si invatarea influenteaza pozitia dezvoltarii psihica generala.

Influenta lor este reciproca , pentru ca intre joc si invatare exista o relatie dialectica .

Intre dezvoltarea comportamentului psihic si invatare , la varsta prescolara se stabilesc raporturi de interdependenta si conditionare reciproca . Forma specifica de realizare a invatarii in aceasta perioada este jocul . Prin el copilul invata , iar prin intensificarea invatarii se ating nivelurile progresive de dezvoltare psihica si implicit , forme si tipuri , progresiv superioare de joc ( de la jocul de manipulare simpla de obiecte si jucarii, la jocul cu subiect imitat, la cel cu subiect creat de copil, de constructie, iar in final la jocul de dramatizare si cel cu reguli ) .

In perioada prescolara , desi jocul detine importante functii formative, el nu este unica forma de activitate prin care se asigura dezvoltarea psihica a copilului . Activitatea de invatare de tip scolar organizata sub forma activitatii comune, intregeste si desavarseste functia formativa a jocului .

Relatia dintre joc si invatare se schimba pe masura ce copilul inainteaza in varsta , in sensul ca activitatea comuna castiga din ce in ce mai mult teren (de la durata de 10-15 minute la durata de 25-30 minute).

Datorita schimbarilor ce se produc in psihicul copilului , jocul se poate schimba trecand de la un stadiu de dezvoltare la altul, devenind treptat o forma de activitate tot mai complexa , intre joc si dezvoltarea psihica , existand un raport corelativ - stimulator . Deci, invatarea imbraca forme diferite potrivit particularitatilor caracteristice dezvoltarii psihologice a copilului . In perioada prescolara copilul invata in mod spontan , dupa un program propriu - prin joc si alte activitati - si dupa

programul adultilor , in activitatile comune .

La varsta prescolara mica , pentru a facilita insusirea cunostintelor , formelor si deprinderilor prin activitati comune , este indispensabila folosirea elementelor de joc pentru a le capta usor atentia si pentru a-i antrena in activitatile intregului parcurs.

Trecand la grupa mijlocie , procesul insusirii cunoasterii , de formare a deprinderilor si obisnuintelor incep sa se detaseze de actiunile cu caracter de joc .

Acum prescolarii dovedesc interes in urmarirea explicatiilor transmise verbal , pun intrebari - solicitand precizari cu privire la realizarea temei , toate acestea fiind posibile datorita intensificarii functiei reglatoare a sistemului verbal si a experientei dobandite anterior . La aceasta varsta se pune accent pe integrarea copiilor in activitatea de invatare sistematica, organizatorica, in care procedeele de joc sunt folosite in mai mica masura , fara insa a se renunta la ele .

La grupa mare , invatarea incepe sa fie privita ca activitate dominanta , realizandu-se asimilarea activa a cunoasterii , conturandu se anumite procedee mintale de lucru , copiii intelegand mai bine problemele supuse spre rezolvare, straduindu-se sa gaseasca solutii proprii, sporind astfel rezistenta la efortul intelectual .

Asa cum rezulta din cercetarile lui J. Piaget , invatarea este un fenomen

specific adaptarii omului la viata sociala .

In concluzie, din punct de vedere educativ, trebuie sa fie asigurata o justa proportionare a jocului cu invatarea, a elementului distractiv cu efortul fizic si intelectual. Desi jocul este activitatea dominanta la varsta prescolara, totusi ea se imbina cu anumite forme de munca intelectuala accesibila acestei varste.

" Unele jocuri sunt inventate chiar de spiritul copiilor, altele sunt inchipuite si organizate de educatoarea lor, anume pentru a ocupa placut pe copii cu o activitate ce contribuie, fara se se observe, la educarea lor "

(I. Gavanescu) .

4.2. PROIECTE DIDACTICE

Raspunde repede si bine!

Grupa: Mare si Pregatitoare

Obiective operationale:

- sa constituie multimi dupa criterii comune;

- sa aprecieze cantitaea numarare si punere in corespondenta in vederea formarii sirului crescator ;

- sa formeze conform algoritmului sirul crescator si descrescator(0-10, 10 - 0), precizand locul fiecarui numar in sirul de numeric ;

- sa raporteze cantitatea la numar, respectiv la cifra corespunzatoare, recunoscand si stabilind vecinii numerelor;

- sa contina si sa descompuna un numar dat in variante posibile;

- sa efectueze operatii simple de calcul oral recunoscand semnificatia simbolurilor aritmetice(+; -; =);

Sarcina Didactica

- formarea sirului crescator si descrescator in limitele 0 -10, numararea constienta in limitele 0 -10; operatii de calcul matematic in limitele 0 -10.

Reguli de joc

- toate sarcinile jocului incep si se termina la semnalul educatoarei raspund copiii desemnati de aceasta sau de copii; toate sarcinile propuse in " asigurarea performantei" sunt considerate probe de concurs; castiga echipa care rezolva "repede si bine" sarcinile propuse prin probe; fiecare proba va fi punctata cu bulina corespunzatoare pe tabla de evidenta a rezultatelor.

Elementele de joc:

- clopotel, trompeta, toba,teme de concurs,mascote distinctive.

Continutul matematic:

- sir crescator, descrescator, numar, cantitate, cifra, operatie aritmetica.

Strategia didactica

Metode si procedee:

- conversatia, explicatia, demonstratia, problematizarea, exercitiul.

Material didactic:

a) demonstrativ: multimi de jetoane(fructe, 1-10), flanelograf, cifrele 0 10 , tabla magnetica , siluete cu magnet, tabla pentru evidenta rezultatelor , medalioane cu

fructe pentru recompensa.

b) distributiv: cosulete, jetoane(flori de sezon) cifrele 0 -10, simbolurile (+ , - , =), diagrama colorata, panou cu buzunare orizontale, fisa individuala, creioane colorate.

Strategie simulativ-evaluativa;

- aprecieri, recompense.

Resurse temporare : 30 de minute.

MOMENTE PEDAGOGICECONTINUTUL ACTIVITATII

ACTIVITATEA EDUCATOOAREIACTIVITATEA COPIILOR

Introducerea in joc PREGATIREA ACTIVITATII_ creeaza conditii optime de desfasurare a activitatii

_ aranjeaza masutele si scaunele in forma de semicerc ; _ pregateste si distribuie materialul_intra ordonat in sala de grupa si isi ocupa locurile.

PREZENTAREA OBIECTIVELOR SI A REGULILOR JOCULUI Captarea atentiei Enuntarea scopului si a obiectivelor_anunta titlul jocului : "Raspunde repede si bine!" _solicita denumirea materialului demonstrativ _prezinta scopul si obiectivele, jocului in termeni accesibili._repeta titlul jocului propus spre desfasurare

_denumesc materialul demon

strativ; _recepteaza cele enuntate.

DEMONSTRAREA JOCULUI Reactulizarea cunostintelor cu privire la compararea cantitatii, punerea in corespondenta locul numerelor in sirul numeric._la semnalul sonor(clopotel) propune constituirea de multimi dupa forma;

_cere compararea cantitatii global si prin numarare; _propune compararea prin punere in corespondenta in vederea realizarii sirului crescator; _solicita formarea sirului descrescator la tabla magnetica; _la semnal ( trompeta ) cere raportarea cantitatii la numar , respectiv la cifra corespunza-toare (antreneaza cat mai multi copii); (lucreaza simultan la cele doua siruri, respectiv la flanelograf sir crescator si la tabla magnetica-sir descresca-tor;

_solicita precizarea locul fiecarui multimi in sirul numeric, stabilind vecinii, numere pare si impare; _propune exercitii de tipul " Gaseste greseala " producand greseli intentionate in asezarea multimilor in sir crescator , respectiv a cifrelor corespunzatoare ._constituie multimi dupa forma la masa educatoarei; _compara multimile stabilind multimea cu cele mai multe elemente(10) si multimea cu cele mai putine elemente (1), apoi multimea fara nici un element(0-vida); _numara prin gest de incercuire _enunta algoritmul de formare a sirului crescator, lucreaza la flanelograf ; _rezolva sarcina motivand algoritmul de formare ; _asociaza cifrele numarului din multime ;

_verbalizeaza corect actiunile _caracterizeaza multimile in limbaj matematic adecvat ; _sesiseaza greseala produsa caracterizeaza si verbalizea-za actiunea (ex: multimea cu 9 elemente nu poate fi asezata intre multimea cu 3 si 4 elemente , deoarece multimea cu 9 elemente se afla intre multimea cu 8 si 9 elemente )

EXECUTAREA JOCULUI_ propune desfasurarea jocului pe echipe distribuind mascote distinctive (fluturasi si buburuze)

_precizeaza regulile si sarcinile jocului stabilind ideile de reusita si sistemul de evidenta a rezultatelor (fiecare lucru se puncteaza si se considera proba la concurs );

(toate probele incep la semnalul "repede si bine" ) . PROBA Nr. 1 "Colorati pe tabel atatea patratele cat indica cifra !" (sarcinile sunt rea- lizate pe fise de evaluare) .

PROBA Nr. 2 "Ordonati margaretele pe diagrama colorata , numarati-le"

a)"Luati margareta cores-punzatoare insir numarul de zile dintr-o sapatamana asezati-o in buzunarul corespunzator al punctului; asociati-i cifra " (7) b) " Luati din sir margareta corespunzatoare nr. degetelor de la ambele maini , asezati-o in buzunarul corespunzator ; asociati-i cifra corespunzatoare" (10) ;

c) " Numarati in gand cate picioare are un catel ! ; luati margareta corespunzatoare nr. de picioare si asezati-o in buzunarul corespunzator asociati-i cifra (4) ;_ recepteaza enunturile educatoarei _"echipa fluturasilor" realizeaza sirul crescator 0-10 ; _"echipa buburuzelor" realizeaza sirul descrescator 10-0 _realizeaza sarcina utilizand corect nr ordinal (1-10) ; _rezolva sarcinile in timpul acordat .

COMPLICAREA JOCULUI Realizarea feed-back -ului si obtinerea performanteiPROBA Nr. 3 "desenati in caseta libera , prin corespondenta, bulinele de pe domino Ce nr de buline ati obtinut?"