Daniel BotănoiuCultura cartofului este importantă pentru agricultura RomânieiCartoful, cea de-a doua pâine a țăriiDe la cercetarea științifică agronomică la propria afacere de familieCartoful de Lungulețu, brand românescÎn vestul țării, o afacere model pentru agricultura României

România RuralăReţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Numărul 35 Anul II, Iulie 2015

RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

UNIUNEA EUROPEANĂ

1

BRĂILAB-dul Independenţei, nr. 282, et. 1, cod poştal 810124, usr.sud.est@rndr.ro

Tel.: 0339 732 009, Fax: 0339 732 016

CRAIOVAStr. Libertăţii, nr. 19, Facultatea de Agricultură și Horticultură, cam. L-311, et. 2, cod poştal 200421,

usr.sud.vest.oltenia@rndr.roTel.: 0251 460 377, Fax: 0251 423 651

ZALĂUStr. Kossuth Lajos, nr. 49, cod poştal 450010, usr.nord.vest@rndr.ro

Tel.: 0360 404 056, Fax: 0360 404 158

TÂRGU MUREŞStr. Mihai Eminescu, nr. 60, cod poştal 540331, usr.centru@rndr.ro

Tel.: 0365 430 349, Fax: 0365 430 351

IAŞIZona de Agrement Ciric - Complex de Agrement Ciric, cod poştal 700064, usr.nord.est@rndr.ro

Tel.: 0332 881 281, Fax: 0332 881 282

TIMIŞOARAB-dul Take Ionescu, nr. 53, et. 2, birou 26, cod poştal 300074, usr.vest@rndr.ro

Tel.: 0356 460 982, Fax: 0356 460 983

TÂRGOVIŞTEStr. Vărzaru Armaşu, nr. 7A, cod poştal 130169, usr.sud.muntenia@rndr.ro

Tel.: 0345 100 025, Fax: 0345 100 605

BUCUREŞTIStr. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, cod poştal 020961, usr.bucuresti.ilfov@rndr.ro

Tel.: 0316 900 214, Fax: 0316 900 215

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ şi nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre MADR şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro, www.rndr.ro

USR, Departamentul Publicaţii, Iulie 2015ISSN 2284-8665ISSN-L 2284-8665© RNDR, 2015

Reproducerea textelor acestei publicaţii este autorizată cu condiţia menţionării sursei.Tipărit în România.

Copyright fotografii: Gheorghe Boțoman, Ianco și Ioji Zifceak, SC Agro Brava, Grupul producătorilor de cartofi „Țara Făgărașului” , Asociația Grupul de Acțiune Locală (GAL) Muntele Șes Județul Bihor, Asociația „Grupul pentru Dezvoltare Locală – GAL Bacăul Verde”, Stațiunea de Cercetare- Dezvoltare pentru Cartof Târgu Secuiesc, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni

CuprinsBIROURILE REGIONALEUnitatea de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală

EditorialCartoful românesc: teorie, cercetare și afacere ......................................................................................................................3

INTERVIUDaniel Botănoiu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale : Cultura cartofului este importantă pentru agricultura României ...................................................................................................................................................4

DEZVOLTARE RURALĂCartoful, cea de-a doua pâine a țării .......................................................................................................................................9Istoria asocierii în mediul rural românesc ........................................................................................................................... 14De la cercetarea științifică agronomică la propria afacere de familie ................................................................................. 19Cartoful de Lungulețu, brand românesc ...............................................................................................................................22

OAMENIDe la cercetarea științifică a cartofului la muncă agricolă ...................................................................................................25

EXPERIENŢEFerma mea: În vestul țării, o afacere model pentru agricultura României .....................................................................27Afacerea mea: Legumicultura, între vocație și profesie ................................................................................................... 31Comunitatea mea: „Cartof de Țara Făgărașului”, un brand de succes............................................................................34

LEADER LA ZIAsociația Grupul de Acțiune Locală (GAL) Muntele Șes Județul Bihor ..............................................................................37Asociația „Grupul pentru Dezvoltare Locală – GAL Bacăul Verde” ...................................................................................40

ŞTIRI ŞI EVENIMENTES-au lansat trei noi măsuri din PNDR 2014-2020 ................................................................................................................42A fost aprobată procedura de accesare a schemei de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură ..........................................................................................................................................................................43

MEMBRII RNDR SE PREZINTĂStațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Cartof Târgu Secuiesc ....................................................................................44Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni .........................................................48

România Rurală – nr. 35

2 3

tendința europeană a fermierilor, mici sau mari, de a lucra și valorifica în co-mun producția agricolă, precum și de reducere a decalajului existent între producătorii românii și cei din cele-lalte țări ale Uniunii Europene, care au beneficiat de fonduri europene o perioadă mult mai îndelungată.

Oportunitatea deschisă de noua pro-gramare prin posibilitatea finanțării investițiilor realizate de formele aso-ciative ale producătorilor cu până la 90% fonduri nerambursabile ne dă speranța că, în câțiva ani, vom putea vorbi de existența unor organizații pu-ternice, capabile să ofere produse agri-cole în cantitatea și de calitatea cerută de un comerț modern.

Lanțurile de magazine pot fi aprovizi-onate cu cartofi de calitate, ritmic și în cantități mari, doar de mari fermieri sau de organizații asociative care au făcut investiții în depozite cu temperatură și umiditate controlate, utilaje de sortare și ambalare pe sortimente a cartofilor.

Consumatorul a impus existența unor sortimente variate de cartof pe piață - pentru salate, prăjit, copt sau fiert - și, din fericire, sunt și fermieri români ale căror produse se regăsesc pe rafturile celor mai exigente magazine.

Experiența ultimilor ani a demonstrat că pe piața liberă europeană pot re-zista doar cei care sunt organizați, au investit în tehnică modernă, în depo-zite, în utilaje de sortare și ambalare, scurtând drumul de la producător la consumator, pentru a avea calitate și prețuri competitive.

Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 vine să certifice

Considerat a doua pâine a românu-lui, cartoful a beneficiat de-a lungul vremii de o atenție deosebită pentru obținerea de soiuri performante și stabilirea de tehnologii adecvate de cultură.

Cercetarea agricolă românească a fost organizată în așa fel încât să poată veni cu soluții adaptate fiecărui areal desti-nat cultivării cu preponderență a car-tofului: Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Suceava, Dolj. Institutul și stațiunile de cercetare pentru cultu-ra cartofului înființate chiar în aceste județe au convins fermierii, prin rezul-tate, că această cultură are potențial productiv și eficiență economică.

Așa cum veți afla din paginile revistei noastre, eficiența cultivării cartofului este dată de utilizarea celor mai noi so-iuri create de cercetare, a tehnologii-lor moderne de cultivare și protecție a plantei și de integrarea producției într-un concept de valorificare asociativ.

Cartoful românesc: teorie, cercetare și afacere

Editorial

Viviana Vasile, Team Leader al pro-iectului „Înființarea și Sprijinirea Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală

România Rurală – nr. 35

4 5

Funcționarea pieței și reglarea capacității de negociere – priorități MADR

Suprafața cultivată cu cartofi, precum și producția la hectar au fost afectate în România. Există diferențe între ceea ce

legate de finanțare, a funcționării gre-oaie a pieței, din cauza capacităților mici de stocare și de depozitare pe o perioadă îndelungată a cartofului, s-a ajuns la diminuarea suprafețelor cultivate cu cartof în România. Cu toate acestea, cartoful reprezintă o cultură importantă pentru agricul-tura României. Suntem al doilea stat la nivel european în ceea ce privește consumul de cartofi, primul fiind Polonia. România are un consum de aproape 100 kilograme de cartofi pe locuitor. Suntem, prin urmare, o piață importantă.

De ce ne confruntăm totuși cu problema d iminuăr ii suprafețelor cultivate?

Daniel Botănoiu: Din păcate, de-a lungul vremii, nu a existat o politică adecvată cu privire la dezvoltarea cul-turii cartofului. Avem multe lucruri de îndreptat, ceea ce și facem, astfel încât să menținem zonele tradiționale de cultură a cartofului. Astăzi, cu ris-curile climatice care apar, constatăm că, de fapt, zonele tradiționale au fost deplasate către alte zone mai favora-bile. Ca atare, eu cred că trebuie să ne ocupăm de funcționarea pieței. Asta am și făcut, permițând accesul pro-ducătorilor în piețe. Apoi, trebuie să reglăm capacitatea de negociere pe care producătorii din România o au cu marile lanțuri de magazine. Este nevoie să găsim acele piețe convena-bile la export, astfel încât cartoful din România să fie produs pe suprafețe mai mari decât o facem astăzi și să putem să răspundem cererilor de ex-port. De asemenea, cercetarea este importantă ca să obținem o sămânță de cartof adaptată la specificul româ-nesc, la condițiile de climă, pentru

a putea fi competitivi în concurența cu cartoful venit din celelalte state europene. Cam acestea sunt lucru-rile importante, pe lângă crearea de capacități de depozitare, integrarea producției, pentru că trebuie să avem valoare adăugată pe fiecare filieră în parte. Este preferabil ca producăto-rul să vândă materie finită: cartof tă-iat, ambalat la pungă și vândut direct către consumatori. Așa vom reuși să avem un câștig pe fiecare segment de valoare adăugată în parte.

Valoarea adăugată aduce profit pe toată linia

Deocamdată nu avem în România un grup de producători sau o cooperativă care să fi derulat un proiect cu finanțare europeană pentru a realiza și procesarea. Există un singur grup în Ţara Făgărașului care a făcut o astfel de investiție într-un depozit temporar, dotat cu linie tehnologică de spălare și ambalare a cartofilor.

Daniel Botănoiu: Este o chestiu-ne structurală legată de organizarea noastră, pentru că investiții s-au fă-cut, dar pe societăți comerciale, pe producători individuali, ele nefiind integrate de la producție până la con-sum. Intenția este să ajungem să avem

magazine care să fie ale cooperative-lor, ale grupurilor de producători sau ale asociațiilor de producători cu rol economic, care să le permită să vândă direct. Țelul este să producem și să du-cem produsul finit către consumator, pentru că așa consider că vom câștiga.

Şi ce ne împiedică să ajungem acolo?

Daniel Botănoiu: Avem o problemă din punctul acesta de vedere și anu-me importurile, prețurile la care se fac ele, modul de a le controla, de a verifica dacă îndeplinesc condiții de calitate comparabile cu cele din țara noastră. Totodată, sămânța de cartof trebuie produsă în România. Toate aceste schimburi intracomunitare cu cartof pe care le facem trebuie reglate. Unul dintre motivele principale care ne-au determinat să scoatem în afara Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale Agenția Fitosanitară a fost toc-mai pentru a-i crea independență, ca-pacitate de reacție mai bună, să poată să-și angajeze personal și să fie bine plătit. Este mai mult decât am fi putut să facem doar cu fonduri din bugetul public. Creăm astfel posibilitatea de a-i atrage pe oameni să lucreze mai mult și să fie mult mai responsabili. Pe de altă parte, sunt necesare finanțarea și dotările.

Fondul mutual, instrument de suport pentru fermieri

PNDR 2014-2020 avantajează grupurile de producători. Suntem pregătiți pentru tot ceea ce înseamnă acest lucru?

Daniel Botănoiu: În Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, accentul este pus tocmai pe asociere, pe integrarea producției, pentru că numai așa vom reuși să fim competitivi și să ne recâștigăm piața. Nu trebuie să uităm că e obligatoriu să creăm și mecanisme de garantare a veniturilor producătorilor, iar fondul mutual este unul dintre aceste instrumente. Din păcate, nu am reușit să îl facem funcțional pentru că există această reticență la asociere, fie că se cheamă asociație, cooperativă, grup de producători sau organizație interprofesională. Dar un instrument de genul acesta, un fond mutual care să garanteze riscurile produse de secetă, de boli sau dăunători la plante sau animale, ce nu pot fi asigurate prin companiile de asigurări, le-ar putea susține. Nu am observat însă acea determinare din partea producătorilor pentru a crea fondurile mutuale. Sunt ale lor și trebuie să le și controleze astfel încât să fie un instrument de succes. Nu ne

pot produce fermierii români, comparativ cu cei din alte țări cu tradiție în cultura cartofului. În aceste condiții, mai reprezintă pentru români cartoful o a doua pâine?

Daniel Botănoiu: Sigur că da. Cartoful nu a dispărut din alimentația românului. Am constatat de-a lungul timpului că din cauza problemelor

Daniel Botănoiu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale: Cultura cartofului este importantă pentru agricultura României

Interviu

Cultura cartofului a avut de suferit în ultimii ani. Producțiile scăzute la hectar, lipsa depozitelor sau prețurile mai mici pentru cartoful adus de afară sunt doar câțiva dintre factorii care au condus la această realitate. Conform secretarului de stat din cadrul MADR - Daniel Botănoiu, un pas făcut în rezolvarea acestor provocări îl reprezintă soluționarea problemelor legate de accesul producătorilor români în piețe. Mai sunt, de asemenea, pași de făcut în direcția reglării capacității de negociere pe care o au producătorii din România, a găsirii unor piețe pentru export, a asocierii producătorilor pentru a deveni o voce puternică, dar și a scurtării lanțului de la producție la produsul finit. În același timp, cercetarea este un element important care are nevoie de susținere, însă acest sector trebuie să înțeleagă nevoile agricultorilor și să vină cu soluții concrete.

România Rurală – nr. 35

6 7

avem o ordonanță de urgență care permite finanțarea activităților de producție. De asemenea, încercăm să apropiem producătorul de consumato-rul din România. Trebuie să realizăm capacități de producție industrială, pentru a avea alternative la consumul produselor în stare proaspătă. Dacă nu vom crea alternative pentru fieca-re categorie de produs în parte, va fi mai dificil și din punctul de vedere al negocierii, și din cel al capacității de recuperare a cheltuielilor. Producerea fie de alcool, fie de amidon, fie a ori-cărui produs procesat aduce un profit mai mare decât vânzarea cartofului în stare brută.

De aceea, un proiect depus pe PNDR 2014-2020 are o finanțare mai mare pentru asociații, cooperative sau grupuri de producători? Pentru a reuși împreună?

Daniel Botănoiu: Cred că un grad de cofinanțare de până la 90% în cazul cooperativelor, al acestor

respectivă administrată și deținută de ei, pământul, animalul sau activi-tatea, ci numai rezultatul muncii lor. Astfel obțin un volum mai mare, de o calitate foarte bună. Nu poți fi pre-zent pe piața națională doar trei luni într-un an, ci trebuie să asiguri con-sumatorului din România calitatea și marfa respectivă tot anul. Acesta este punctul la care noi ținem foarte mult: să putem integra acest lanț și să fim prezenți pe piața națională. Exportăm materie primă. Exportul de materie primă înseamnă export de subvenție.

Procesarea este o necesitate

La cartof încă nu am ajuns să exportăm. Deocamdată se importă foarte mult.

Daniel Botănoiu: Condițiile de producție din alte state sunt diferite față de cele de la noi. Ei sunt asociați și vin cu prețuri mai mici decât poa-te să susțină producătorul persoană fizică sau juridică din România. Noi

consumatorii din România. Nu cred că există produse din sectorul horticol, din cultura mare sau din zootehnia românească pe care să nu le putem acoperi. Problema pe care ne-o punem este că trebuie să concentrăm această ofertă, adică să creăm acele entități care să aibă o capacitate de negociere mult mai mare. Îi felicit pe cei din organizațiile interprofesionale care negociază direct cu marile lanțuri de magazine și își impun punctele de vedere pentru că au o ofertă concentrată, cu volume, calitate, dar și o capacitate de negociere mai mare. Așa trebuie să se întâmple și în cazul cartofului, mărului și al celorlalte produse pe care le putem produce la nivel național.

Cum vin în ajutorul agricultorilor instituțiile statului?

Daniel Botănoiu: În PNDR am pre-văzut alocări tocmai pentru astfel de proiecte, ca să-i putem ajuta pe pro-ducători să înțeleagă că numai împre-ună pot reuși. Aceasta nu înseamnă că ei trebuie să pună în cooperativa

coerente, clare. De exemplu, pentru măr, se poate investi în spații de depozitare cu atmosferă controlată ca mărul respectiv să nu fie transformat în țuică sau folosit ca hrană pentru porci. Să poată fi ținut un an în acel spațiu și vândut după ace-ea în piață, dar într-o formă organizată, cu o cantitate suficientă, calitate foarte bună, astfel încât producătorul să înca-seze banii care să-i permită continua-rea activității.

Oferta concentrată aduce succes în negocieri

Care este politica pe care minis-terul o are în vedere cu privire la prezența în marile lanțuri de magazine a mărfurilor produse în România?

Daniel Botănoiu: De fiecare dată am spus că este bine să ne menținem piața națională. Suntem suficient de puternici din punct de vedere agricol, ca să producem atât cât au nevoie

Carnetul de producător, siguranță pentru consumator

Se văd roadele instrumentelor de control? Sau mai avem de așteptat?

Daniel Botănoiu: Este o măsură care începe să funcționeze, dar trebuie ținută sub control. Nu este suficient să dai o lege, ci trebuie să ai un control preven-tiv astfel încât disfuncționalitățile să nu apară. Nu are rol punitiv, de a-i amenda pe producători, dar ținând cont de fap-tul că au fost copii care și acum sunt sub tratament din cauza staphylococcus au-reus din consumul de lapte, rolul nostru este de prevenție. Dacă cineva constată că există o anumită disfuncționalitate în calitate, trebuie să știe exact cui i se adresează. Mai mult, având o balanță foarte clară cu privire la aceste piețe agroalimentare – câtă marfă intră, care sunt produsele existente pe fieca-re specie în parte –, se pot face politici

gândim ca producătorii să facă aces-te operațiuni. Ei vor angaja societăți care se ocupă cu astfel de activități – asigurări, capacitate de asigurare a finanțărilor etc, dar producătorii tre-buie să fie cei care administrează ase-menea fonduri.

Producătorul român trebuie să fie prezent în piețe

Legat de accesul în piață, cum s-a desfășurat proiectul privind atestatul de producător și carne-tul de comercializare?

Daniel Botănoiu: Ca orice instru-ment nou, a demarat cu oarece sus-piciuni. Noi sperăm ca el să-și atingă scopul și să găsim în piețe producăto-rul, persoană fizică sau persoana fi-zică autorizată care își vinde propria marfă, astfel încât să creăm consu-matorului posibilitatea de a alege în-tre produsele aduse din import și pro-dusele autohtone, naturale, iar lanțul de la producție până la consumator să fie foarte scurt. Producătorul trebuie să fie prezent în piața românească și noi trebuie să garantăm că produsele provin din surse sigure, că îndepli-nesc condițiile de calitate și nu pre-zintă risc pentru sănătate. S-au mai întâmplat și astfel de cazuri când au fost depășite procentele de reziduuri și am fost obligați să confiscăm mar-fa, să o distrugem.

Prin urmare, cum ajutăm produ-cătorul român de bună-credință?

Daniel Botănoiu: Producătorul are nevoie să-și prezinte marfa. Aceste spații acordate producătorilor persoa-ne fizice și persoane fizice autorizate le permit acestora să-și facă reclamă bună. Este bine și pentru piața respec-tivă, pentru că arată că este în stare să aducă mărfuri de calitate și bine controlate. Ne-a bucurat că s-a înțeles că de fapt aceste documente nu sunt decât hârtii care atestă proveniența mărfii. Nu duc la o dublă impozitare, cum exista în trecut.

România Rurală – nr. 35

8 9

(1902), din care reiese că domnito-rul, în scopul extinderii culturii de cartofi, a pus să fie tradusă din grea-că o broșură intitulată „Învățătura sau povățuirea pentru facerea pâinii din cartofle” (tipărită la Iași în 1818), fiind posibil ca aceasta să fie prima carte în limba română despre cartof. Acestea nu sunt singurele exemple de documente care atestă introducerea cartofului în cultură în cele trei țări românești.

Cartoful, ca subiect de studiu și cercetare la nivel universitar

În spiritul tradiționalei școli supe-rioare agronomice românești, cer-cetătorii din domeniu s-au implicat în mod direct, încă de la începuturi, pentru extinderea culturii de cartof în cât mai multe zone ale țării. Un prim exemplu este dr. doc. Ecaterina Constantinescu, cea care a efectuat culturi comparative cu soiuri de car-tof, pentru a le putea recomanda pe cele mai valoroase. Cercetările au fost

Transilvania. De altfel, există un în-scris oficial care atestă faptul că, la 14 martie 1769, cartoful deja se cul-tiva pe teritoriul Transilvaniei, când oficialitățile vremii, reprezenta-te de Guberniatul Regal al Marelui Principat al Transilvaniei cu sediul la Sibiu, au emis o circulară privind cartoful, deoarece existau numeroase voci din rândul populației care se opu-neau cultivării acestei plante.

Denumirea a variat de la „mere de pă-mânt” (într-un raport al primarului din Tohanul Nou, din anul 1780) la „crumpene și perele cele de pământ” (în lucrarea „Povăduire către econo-mia de câmp” semnată de Gheorghe Șincai - istoric, filolog, traducător și scriitor român, reprezentant al Școlii Ardelene). Într-un raport al oficia-lilor din Zărnești, din anul 1781, se menționează chiar denumirea de cartof.

Despre introducerea cartofului în cele două principate române se amintește în lucrarea lui Nicolae Iorga numită „Documentele familiei Callimachi”

Drumul cartofului din Anzii Cordilieri la Carpații României

Deși este foarte popular în țara noas-tră, fiind considerat de mulți ca a doua pâine a românului, cartoful se inter-sectează cu istoria noastră mult mai recent decât s-ar putea crede. Cu cer-titudine, se știe că planta numită car-tof este originară din America de Sud, din zona Munților Anzi.

Drumul cartofului spre Europa a fost intermediat de spanioli, ei fiind cei care l-au descoperit prin anul 1530, în Peru, și l-au adus în Spania, unde a fost introdus în cultură. De aici, s-a răspândit în statele din sudul Europei, unde a fost remarcat de istorici zece ani mai târziu, ulterior ajungând și în insulele britanice și în celelalte țări vest-europene.

A început să se cultive pe teritoriul țării noastre pe la începutul secolu-lui al XIX-lea deși nu este exclusă posibilitatea să fi fost cultivat, mult mai devreme, în micile grădini din

lucreze direct cu cercetătorul. Dacă avem acest feedback, înclinația pro-ducătorului către produsul respectiv, înseamnă că am reușit.

Cum credeți că se poate întâm-pla acest lucru?

Daniel Botănoiu: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a venit cu o propunere de restructurare a cercetării din România, cu o propu-nere de finanțare a activității de cerce-tare. În PNDR 2014-2020 s-au prevă-zut astfel de posibilități, încât aceste unități să vină mai aproape de produ-cători și să cerceteze nevoile acestora – capacitatea de reacție a plantei, dez-voltarea unui animal, cu un consum mai mic sau mai mare de furaje, redu-cerea medicamentației printr-un con-sum echilibrat de furaje. Producătorul cere ceea ce are nevoie, iar cercetăto-rul trebuie să fie alături de el.

Diversitatea culturilor aduce stabilitate

Cum vedeți viitorul culturii car-tofului în România?

Daniel Botănoiu: În dezvolta-re. Chiar dacă trece prin momente grele, chiar dacă este mai complicat acum, România nu poate produce nu-mai grâu și porumb. Fiecare zonă a României are o anumită specificitate. Trebuie menținută o anumită rotație, o diversitate, pentru că într-un an

filiere integrate, este un pas înain-te. Ne permite să putem crea acele entități economice de care avem ne-voie cu o parte de cofinanțare mai mică. Să primești 90.000 de euro din 100.000 de euro, din partea Uniunii Europene și a statului român, cred că este o chestiune interesantă. Dar pen-tru asta trebuie să găsești formula ca să îndeplinești condițiile necesare.

O agricultură performantă nu poate exista fără cercetare

Ce se întâmplă pe segmentul cercetării și inovării în ceea ce privește cultura cartofului?

Daniel Botănoiu: O agricultură per-formantă nu poate exista fără cerceta-re. Știm că avem nevoie în fiecare an, la începutul campaniei, de tehnolo-gie performantă. Acest lucru se reali-zează doar cu cercetare performantă, motiv pentru care noi am făcut pro-puneri de foarte mult timp pentru a putea investi în cercetare și recupera ceea ce am pierdut de-a lungul tim-pului. Eu am încredere că și cei care își desfășoară activitatea în sectorul cercetării, al inovării din România, vor ajunge la aceeași concluzie la care am ajuns și noi: că trebuie suficient de mulți bani, dar că responsabilitatea cercetării nu poate fi lăsată în grija unei singure entități. E nevoie de un cumul de instituții, de sume, de bu-gete, astfel încât să avem o cercetare performantă care să se adreseze direct producătorului, iar acesta trebuie să

funcționează mai bine piața grâului, într-un an cea a rapiței, iar în alt an poate funcționa cea a cartofului. Ca atare, trebuie menținută această di-versitate și, dacă se pierde la un anu-mit produs, să existe capacitatea de a recupera la altul. Monocultura, în general, în ferme, nu aduce progres. Poate să se prezinte un an sau doi ani din cinci la un nivel bun, după care să existe pierderi. Atunci se constată că de fapt agricultorul nu a pierdut, ci și-a abandonat activitatea. Pentru asta trebuie create perspective de diversi-ficare, adică să se producă și cartof, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, dar și porumb și grâu, astfel încât produ-cătorul să aibă capacitatea de replie-re în funcție de piața internațională.

Cartoful, cea de-a doua pâine a țării

Dezvoltare rurală

România Rurală – nr. 35

10 11

modeste. Abia când s-a pus accent pe cultivarea cartofului în sistem de iri-gare s-au obținut rezultate mai bune.

Prezent și viitor în cercetarea științifică a cartofului românesc

În prezent, se continuă activitatea la nivel superior, în ceea ce privește producerea de soiuri noi, adaptate condițiilor climatice din România, deoarece teritoriul țării noastre are un număr foarte mare de microcli-mate. Pe de altă parte, schimbările climatice la nivel global sunt tot mai evidente și au impus drept capitol de cercetare crearea unor soiuri cu o pu-tere mai mare de adaptabilitate, care să corespundă mai bine solicitărilor fermierilor.

Pe lângă soiurile de clasă Christian și Roclas, care la ora actuală reprezintă 90% din producția de sămânță reali-zată în cadrul institutului, în ultima perioadă, mai cu seamă în ultimul an, au fost brevetate o serie de soiuri de cartof cu caracteristici aparte:

Marvis: face parte din grupa carto-filor timpurii, cu tuberculi ovali, coaja galbenă, pulpa galben deschis;

Castrum: semitimpuriu cu coaja galbenă și pulpa galben deschis;

Sarmis: cu tuberculi alungiți ovali, coaja galbenă și pulpa alb-gălbuie;

Brasovia: cu tuberculi rotund-ovali, coaja galbenă, pulpa alb-gălbuie

Toate aceste soiuri nou create au și câ-teva caracteristici comune: rezistență mijlocie la mană, pe frunze și pe tuber-culi, la virusul Y al cartofului și la vi-rusul răsucirii frunzelor de cartof. De asemenea, sunt rezistente la râia nea-gră a cartofului. Pe lângă aceasta, au și calități culinare bune, fiind destinați consumului de toamnă-iarnă.

La aceste soiuri mai noi, realizate la Brașov, se mai adaugă cele create de-a lungul timpului, atât la institut, cât și la stațiuni:

anul 1977, când cercetarea în domeniul cartofului a fost extinsă în teritoriu, fiind înființate cinci stațiuni de speci-alitate în zone din țară unde această cultură era dezvoltată.

Cei angrenați direct sau indirect în cercetarea științifică a cartofului au înțeles că organizarea este cheia succe-sului dezvoltării producției de cartof. Astfel, institutul și stațiunile din sub-ordine și-au orientat activitatea de cer-cetare, în primul rând spre cartof, din toate punctele de vedere: crearea de soiuri, testarea soiurilor străine, teh-nologii de cultivare, combaterea boli-lor și a dăunătorilor cartofului, unele aspecte privind păstrarea tuberculilor.

Zone închise pentru obținerea de sămânță de cartof

O altă etapă importantă în dezvoltarea cercetării este marcată de momentul în care s-au pus bazele zonelor închise pentru producerea și înmulțirea carto-fului pentru sămânță. Totul a pornit în anul 1964, când a avut loc la Berlin un congres internațional pe această temă.

Un obiectiv foarte important în cerce-tare l-a constituit extinderea culturii cartofului în zona de câmpie, unde a pătruns mult mai greu. De altfel, încă din perioada miciurinistă s-a introdus în prim plan cultura cartofului la câm-pie, dar acțiunea s-a soldat cu rezultate

Organizarea modernă a cercetării în cultura cartofului

Bazele cercetării moderne în do-meniul cartofului au avut ca în-ceput anul 1949, prin înființarea Stațiunii Experimentale Agricole de la Măgurele, din județul Brașov, unde se aflau mari suprafețe cultivate cu aceas-tă plantă. Specialiștii din acea vreme și nu numai au înțeles că sunt nece-sare eforturi pentru studierea acestei plante, cartoful devenind de atunci a doua pâine a țării. Ca urmare, în anul 1967 se ridică gradul de importanță al cercetării științifice, Stațiunea deve-nind Institut de Cercetare a Cartofului și Sfeclei de Zahăr, astăzi purtând denumirea de Institut Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr cu sediul la Stupini, în același județ.

Obiective noi, într-o nouă organizare

În institutul creat în 1967, activitatea de cercetare a fost stabilită pe două secții: cartof și sfeclă de zahăr. Prima preocupare a celor două secții destina-te studiului a fost instruirea cercetă-torilor și a lucrătorilor din Ministerul Agriculturii în ceea ce privește cauzele reale ale degenerării cartofului, lucru pentru care au fost trimiși la specia-lizare în Danemarca și în Germania. O altă etapă hotărâtoare a avut loc în

de vară a cartofului, pentru produce-rea materialului de plantare și pentru obținerea a două recolte de cartof pe an în zona de câmpie.

Astfel de experimentări au fost efectu-ate la Stațiunile de cercetări agricole de la Mărculești din județul Ialomița, la Valul Traian din județul Constanța, la Studina din județul Olt, la Lovrin din județul Timiș, la Câmpia Turzii din județul Cluj și la baza experimen-tală a ICAR de la Moara Domnească. Din punct de vedere biologic, s-au obținut rezultate satisfăcătoare, dar nu s-au extins în producție din cauza metodelor laborioase și a costurilor de producție mari.

Perioada respectivă a adus însă un mare serviciu: locuitorii din zona de câmpie și cei din zona colinară au prins gustul cartofului. S-a extins cultura cartofului pentru consumul timpuriu, în primul rând, dar și a ce-lui pentru consumul de toamnă-iar-nă. În acest scop, au fost organizate cercetări și în aceste zone. Perioada miciurinistă a cercetării corespunde, din punct de vedere organizatoric, cu colectivizarea agriculturii.

experimentale la baza de cercetare de la Moara Domnească. Tot atunci au fost înființată Stațiunea de Cercetări Agricole Măgurele-Brașov și Stațiunea de Cercetări Agricole Suceava, ambe-le având ca profil principal cercetarea cartofului, cu toate aspectele acestei culturi: creare de soiuri, stabilirea ce-lor mai bune soiuri, tehnologia de cul-tivare a cartofului, combaterea bolilor și dăunătorilor, precum și depozitarea.

De la „învățătura miciurinistă” la cercetarea științifică și aprofundată a cartofului

După anul 1948, Institutului de Cercetări Agronomice al României (ICAR) i-au fost repartizați consilieri sovietici, care au obligat profesioniștii cartofului să treacă la învățătura miciurinistă (Ivan Vladimirovici Miciurin, n. 1855 - d. 1935, botanist rus, practician al selecției plantelor, a creat peste 300 de soiuri de plante). În așa-zisa „perioadă miciurinistă”, în cercetarea agricolă din România au fost efectuate lucrări privind cultura

efectuate la Stațiunea de cercetări agricole Cenad, din județul Timiș, și la Baza experimentală a Institutului de Cercetări Agronomice al României, de la Băneasa București. În Transilvania, au fost realizate cercetări în dome-niul culturii cartofului de către prof. dr. doc. Vasile Velican, la stațiunile de cercetări agricole de la Câmpia Turzii și Cluj și de ing. Alexandru Luca - la Sângeorgiu de Mureș. De remarcat este faptul că în acea peri-oadă se aduceau cartofii de sămânță din Germania, printr-o asociație din Făgăraș-Brașov.

Cercetare, dezvoltare, organizare

Dezvoltarea cercetărilor la cartof a dus și la luarea unor măsuri orga-nizatorice. Astfel, în Institutul de Cercetări Agronomice al României au fost create două laboratoare spe-cializate: unul pentru ameliorarea cartofului, în cadrul Secției de ame-liorare, condus de dr. doc. Ecaterina Constantinescu, și altul pentru fitoteh-nica culturii cartofului, condus de ing. Vasile Comarnescu, având câmpurile

România Rurală – nr. 35

12 13

ca urmare a deficiențelor din procesul de control fitosanitar al importurilor, cât și din cauza utilizării cartofului de consum, de unii cultivatori, drept sămânță. Din păcate, sunt încă mulți cultivatori care nu înțeleg ce perico-le poartă această practică, mai ales intensificarea apariției unor boli de carantină, de tipul celor apărute în ultimul timp, cum ar fi Rastonia sau Clavibactero.

La ora actuală există un sistem destul de complex de control al bolilor și dă-unătorilor, însă extrem de importantă este comunicarea constantă, sub ori-ce formă, dar mai ales pe cale direc-tă, prin întâlnirile cu fermierii culti-vatori de cartof.

necesită din punct de vedere tehnolo-gic o altă abordare a producerii car-tofului de sămânță. În acest moment, institutul a și realizat primele verigi ale unui astfel de sistem de depozitare.

O altă abordare a cercetării științifice are în vedere un domeniu extrem de important, acesta fiind sistemul de control al bolilor și dăunătorilor. Accelerarea cercetării acestor aspec-te a fost determinată de apariția unor boli și dăunători care n-au mai fost întâlniți în zona țării noastre.

Acești dăunători au apărut, pe de o parte, din cauze naturale, ca urmare a schimbării pragurilor de temperatu-ră, dăunătorii migrând spre nord și, pe de altă parte, din cauze antropice, atât

potențialul genetic, care în ultima pe-rioadă a crescut destul de mult, fără o tehnologie corespunzătoare. Se discu-tă în prezent despre producții medii, la unii cultivatori de cartofi, de peste 50 de tone la hectar.

Pentru obținerea unor asemenea producții a fost nevoie de sămânță corespunzătoare, și în acest domeniu este implicat institutul. Este singura unitate din țară care pornește produ-cerea cartofului de sămânță folosind tehnologii moderne sau biotehnologii, produce material clonal de bază și, ca noutate față de ceea ce știau cultiva-torii, nu se mai lucrează atât de mult în câmp deoarece se dorește un con-trol cât mai eficace al sistemului de producere a cartofului de sămânță în primele faze, având la bază dotări rea-lizate cu ajutorul unui program deru-lat în trecut cu Banca Mondială, dar și cu ajutorul programelor susținute de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Educației Naționale. Ce se produce în meriste-me (țesut vegetal tânăr situat la extre-mitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vede-rea creșterii acestora) se modifică în spații speciale și nu se mai merge cu ele în câmp liber. De-abia după doi ani de multiplicare se iese cu ele în câmp. Prin această metodă s-a reali-zat o reducere a perioadei de produ-cere a cartofului de sămânță, ceea ce se va regăsi și la cultivatori.

Legat de schimbări climatice, cerce-tarea științifică actuală din domeniul cartofului are în vedere o altă veri-gă pentru producerea cartofului și anume veriga tehnologică. Se discută în prezent despre transferarea unor activități din perioada de primăvară înspre toamnă. Se creează posibilita-tea de a sădi cât mai repede cartoful în primăvară, pentru ca planta să be-neficieze de precipitațiile din perioada lunilor de primăvară–vară și pentru a se ocoli cât se poate de mult perioada de secetă, care de obicei se instalea-ză începând cu lunile iulie și august.

De aici se ridică o altă problemă, sis-temul de păstrare. Sunt necesare de-pozite cu atmosferă controlată, care

produc semințe din categorii biologi-ce superioare la cereale și există două baze de selecție animală atât în ceea ce privește rasa „Bălțată Românească” la taurine, cât și pentru menținerea sin-gurului patrimoniu genetic din țară la curci.

Fermierii - beneficiarii rezultatelor cercetării

Cercetarea științifică din domeniul cartofului a dat un răspuns definitiv cultivatorilor, convingându-i că aceas-tă plantă extrem de generoasă este în același timp extrem de pretențioasă.

În practica fermierilor s-a adeverit ceea ce a spus părintele cartofului ro-mânesc și mentorul tuturor celor care s-au alăturat cercetării științifice din domeniu: „Cartoful are prieteni nu-mai oameni deștepți", adică oameni care știu să aplice cum trebuie tehno-logia corespunzătoare. Soiurile, ori-cât de bune ar fi, nu își pot manifesta

dintre ele, create la institut, au drept unul dintre părinți tot soiuri create la noi, deci au o moștenire genetică, având o mare capacitate de adapta-re la condițiile noastre. Noi le vom prezenta anul acesta, pe data de 9 iu-lie, în cadrul simpozionului național „Ziua verde a cartofului, la Drăguși, în Țara Făgărașului, unde avem lo-turi de prezentare a lor și ne întâlnim față în față cu fermierii, astfel încât să îi convingem de calitățile lor și să sperăm că le vor prelua cât se poate de repede în cultură”.

Institutul Național de Cercetare și stațiunile din subordine, profilate pe cartof și sfeclă de zahăr, au fost și sunt conectate atât la aria tematică a cerce-tării naționale, cât și la cea europea-nă, ceea ce le-a dat posibilitatea de a câștiga unele proiecte de cercetate, care au asigurat o parte din finanțarea activității.

Pe lângă activitatea principală, de cer-cetare științifică a cartofului, aici se

La institut:Roclas, Christian, Rustic, Cumidava, Ruxandra, Zamolxis, Tampa, Kronstad și Transilvasnia;

La Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof Târgu Secuiesc:Luiza, Coval, Gared, Redsec, Albioana, Ndemere, Productiv, și Armonia.

La Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof Miercurea Ciuc:Amicii. Tentant, Rozal, Robustă, Frumoasă, Harghita, Nativ, Eternă;

La Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Suceava:Magic, Astral și Claudiu.

„Toate aceste soiuri, remarca dr. ing. Sorin Claudian Chiru, directo-rul general al Institutului Național de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Brașov, vin cu noutăți în sensul că sunt mai bine adaptate condițiilor climatice și sunt semitim-purii. Important este faptul că trei

România Rurală – nr. 35

14 15

inginer Neguți Ioan, doctor inginer Sân Constantin, inginer Pomacu Petre, inginer Popiuc Ioan, doctor inginer Pop Silaghi Vasile.

Un specialist la conducerea Federației

Între membrii fondatori ai Federației Naționale CARTOFUL din România" (F.N.C. - România) se află și actualul președinte, doctor inginer Gheorghe Boțoman, absolvent al Facultății de Horticultură din București.

La terminarea studiilor universitare, după un stagiu de trei ani în producție,

docent Matei Berindei, doctor ingi-ner Draica Constantin, inger Olteanu Gheorghe, inginer economist Nan Ion, inginer Aposteanu Marius, doc-tor inginer Antochi Gheorghe, ingi-ner Ionescu Mihai Dragomir, doctor inginer Vârcan Paul, doctor inginer Diaconu Marin, inginer Plămădeală Adriana, doctor inginer Blaga Lucian, doctor inginer Cojocaru Nicolae, doc-tor inginer Bianu Teodor, doctor bio-log Plămădeală Boris, doctor inginer Toader Viorel, doctor inginer Mureșan Sabin, economist Vulcu Nicolae, doc-tor inginer Silvas Emil, doctor ingi-ner Ianoși Sigismund, dr. ing. Chiru Sorin Claudian, dr. ing. Lado Ladislau, dr. ing. Munteanu Emil, doctor

a Cooperației. Legii i se aduc mo-dificări în 1935, 1938 1939, 1940 și 1941, când se înființează Institutul Național al Cooperației (INCOOP) care desființează cele cinci centre, statul devenind asociat alături de federații și cooperative.

Istoria cooperației în România după cel de-al Doilea Război Mondial în-cepe cu reorganizarea acestui sector. Este semnificativ faptul că în ceea ce privește agricultura s-a simțit din plin metoda sovietică de colectiviza-re forțată. Aceasta a produs un val de nemulțumiri înăbușite de conducerea comunistă a României. După ani, sta-tutul gospodăriilor agricole colective s-a schimbat numindu-se cooperativeagricole de producție. Statutul acesto-ra era destul de democrat pentru acea vreme, dar niciodată nu a fost respec-tat de către statul român.

Un nou început

Odată cu promulgarea Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultu-ră, producătorii de cartof din România au fost printre primii care s-au con-stituit în forme asociative, ceea ce a înlesnit constituirea la nivel de țară a Federației Naționale CARTOFUL din România, autentificată în noiembrie 1991 cu personalitate juridică, de drept privat, de interes public, cu caracter interprofesional și de protecție socială a cultivatorilor, depozitarilor, proce-satorilor, distribuitorilor de cartof și derivate. Federația reunește asociațiile profesionale cu personalitate juridică din domeniul producerii cartofului de consum și de sămânță, depozitării, prelucrării și distribuției produsului cartof și derivatelor acestuia.

Printre membrii fondatori s-au numărat Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr de la Brașov și stațiunile de specialitate de la Mârșani, județul Dolj, de la Târgu Jiu, județul Gorj, Miercurea Ciuc, județul Harghita, Târgu Secuiesc, județul Covasna, personalitățile din domeniul cercetării - profesor doctor

Falansterul conținea elemente pre-luate de societatea românească de după 1848: eliberarea robilor țigani, ziua de muncă de opt ore, egalita-tea formală dintre sexe, condiții de muncă decente. Ideile cooperatiste, ca atare, au pătruns mai puternic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind propagate în România sub influența lumii occidentale. În mediul rural, ideea unei cooperații moderne a fost introdusă și materializată de Ion Ionescu de la Brad (1818 - 1891, eco-nomist, statistician, agronom, perso-nalitate marcantă a științelor agro-nomice românești și reputat om poli-tic). El a militat în paginile publicației „Țăranul român" pentru constituirea de asociații de economie, de credit și ajutor mutual; acestea au luat ființă în ținutul Bistriței, din Ardeal, în anul 1851, în orașul Brăila (1855), în sa-tul Brad din județul Roman (1860), în comuna Rășinari din județul Sibiu (1867) și în București (1870). Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, unirea

Cooperarea în agricultura românească

Istoria asocierii agricultorilor din România începe la 10 martie 1835, când Theodor Diamant a pus baze-le „Falansterului de la Scăieni”. Era o formă de organizare care trebuiasă devină o asociație de producție șiconsum bazată exclusiv pe îndeletni-ciri agricole.

Proiectul, în sine, i-a aparținut so-cialistului utopist Francois-Marie Charles Fourier și era destinat viitoa-rei societăți, imaginată de el. Autorul sugera reorganizarea spațiului rural social în comunități rurale închise.

Întreaga activitate avea să se desfășoare numai în jurul falanste-rului, care ar fi trebuit să fie o clădire, în care membrii comunității locuiau, mâncau și lucrau în comun.

Proiectul lui Theodor Diamant s-a destrămat la 20 septembrie 1836; a rămas doar o curiozitate istorică și se înscrie în eforturile de modernizare și de racordare a societății românești la valorile Occidentului european.

în forme asociative a fost reglementată prin acte normative: între anii 1887 - 1903 aceste organizații au funcționat în baza Codului de Comerț, iar ulteri-or, până în anul 1923, au avut la bază legi speciale diferite pentru coopera-tivele orășenești și pentru cele sătești.

Din anul 1923 statul a interve-nit și a coordonat acest sector prin Ministerului Muncii, dar din 1929 se acordă autonomie deplină cooperației față de stat.

În anul 1935, intră în vigoa-re „Legea pentru organizarea cooperației” prin care se statuea-ză alcătuirea sectorului coopera-tist compus din: Banca Centrală Cooperativă; Centrala Cooperativă de Producție, Aprovizionare și Valorificare a Produselor Agricole; Centrala Cooperativă de Consum; Centrala Cooperativă de Îndrumare, Organizare și Control; Casa Centrală

Istoria asocierii în mediul rural românesc

România Rurală – nr. 35

16 17

În momentul de față, FNC România este recunoscută ca organizație acti-vă, oricând gata să vină cu propuneri pertinente în fața oficialităților și să apere interesele membrilor săi, dar în primul rând interesele consumatori-lor. „Din păcate, în ultimii ani, piața românească a fost invadată de tot fe-lul de importuri, mai mult sau mai puțin legale, cu cartofi de o calitate inferioară. Îmi permit să spun că, la nivel european, nu se consumă car-toful de dimensiuni foarte mari, peste opt centimetri. Acesta este perfect co-mestibil, dar considerat în afara sta-sului pentru că are un conținut mare de apă, în detrimentul substanței us-cate, iar calitățile culinare sunt foarte scăzute. Un cartof de calitate trebuie să provină, în primul rând, dintr-un soi creat de institutele de specialita-te. Există soiuri clasificate în funcție de destinația culinară: soiuri pen-tru prăjit, soiuri pentru piure, soiuri pentru cartofi naturi, soiuri pentru copt și soiuri pentru industrializa-re din care se fac chipsuri și alte de-rivate”, explică Gheorghe Boțoman, președintele FNC România.

Între teorie și practică

Așa cum recunosc membrii fondatori, federația a avut suișuri și coborâșuri. Pe parcurs, o parte dintre membrii federației au abandonat sistemul or-ganizat, așa cum s-a întâmplat cu asociațiile non-lucrative din Făgăraș. O mare fabrică de procesare a cartofu-lui din Făgăraș s-a închis, în condițiile în care tehnologia foarte veche nu a putut supraviețui în economia de piață.

Dar au existat și numeroase momente bune. Entuziasmul membrilor fonda-tori și dezvoltarea unor fermieri pu-ternici, capabili să concureze cu orice producător din UE, din punct de vede-re al calității și producției, a menținut cursul federației la un nivel constant și chiar crescut în ultimii ani. Există în prezent mari cultivatori de cartof în județele Brașov, Covasna, Harghita, Neamț, Sibiu, Suceava, Bacău. Zona Lungulețu din județul Dâmbovița, una dintre cele mai propice pentru cultu-ra cartofului timpuriu, a fost revigo-rată cu ajutorul federației, crescând performanțele calitative și cantitative.

valoroase, tehnologii moderne sau îmbunătățite, produse specifice diferitelor zone, produse biolo-gice, cartof cu destinații speciale etc;

- Apărarea intereselor membrilor organizației în relațiile cu alte or-ganisme guvernamentale și ale administrației de stat;

- Elaborarea și promovarea unor programe (proiecte) de susținere financiară a membrilor și de obținere a unor facilitați de la bu-getul de stat, bugete locale și de la Uniunea Europeană;

- Cooperarea cu organisme ale sta-tului și ale societății civile, în vederea elaborării și implementă-rii unor politici agrare comune;

- Promovarea unor practici și tehno-logii de producție care să asigure protecția mediului înconjurător;

- Acordarea de consultanță, în principal în domeniul aso-cierii, managementului și marketingului, în colaborare cu Agenția Națională de Consultanță Agricolă.

- Elaborarea și implementarea programelor destinate creșterii calității cartofului de sămânță, în principal, pentru îmbunătățirea stării fitosanitare a acestuia;

- Corelarea nivelului producțiilor de cartof și a calității cu cerințele pieței;

- Stimularea producției de produse biologice;

- Intermediere în aprovizionarea membrilor organizației cu inpu-turi tehnologice și în activitățile de import-export;

- Îmbunătățirea sistemu-lui informațional privind cererea și oferta de cartof, cât și asigurarea unei circulații rapide a informațiilor;

- Formarea și dezvoltarea pistei produsului cartof și a spiritului de afaceri, specific economiei de piață;

- Promovarea produsului cartof și derivate obținut de membrii organizației, pe piața internă și externă;

- Punerea în valoare a măr-cilor de calitate: soiuri noi

să cuprindă producători, procesa-tori, depozitari și mai ales distribu-itori. Scopul era acela de a oferi con-sumatorului de cartof din România o producție de calitate, prin respec-tarea trasabilității, astfel încât cum-părătorul să poată ști ce fel de cartof pune pe masă.

Odată numită, conducerea și-a sta-bilit un program bine structurat, urmărindu-se:

- Promovarea progresului tehnic pe întreaga filieră a produsului cartof, în vederea creării unor funda-mente noi și solide ale agriculturii românești, stimulării activității de producere a unui cartof de calitate, prelucrării industriale eficiente și distribuirii moderne a cartofului și derivatelor;

- Dezvoltarea activității de cerceta-re științifică în domeniu, pentru o mai rapidă și eficientă intervenție în rezolvarea tuturor probleme-lor cu care se confruntă membrii organizației, în scopul obținerii unei producții superioare, canti-tativ și calitativ și cu costuri cât mai reduse;

Gheorghe Boțoman a activat ca cerce-tător științific la Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare a Cartofului de la Brașov, la Departamentul de protecția plantelor, genetică și ameliorare.

Ulterior, Gheorghe Boțoman a trecut în activitatea privată, dar tot în dome-niul protecției cartofului. În prezent, face cercetări multiple și testări privind efectul unor substanțe chimice asupra sănătății și calității culturilor de cartof.

De la experiență științifică, la organizarea cultivatorilor de cartof

Nucleul inițiativei pentru constitu-irea FNC România s-a închegat la institutul de la Brașov, unde, în pri-măvara anului 1991, unui grup de aproape 30 de cercetători i s-au ală-turat profesioniști în domeniul carto-fului, din toate județele care aveau ca tradiție această cultură.

S-au hotărât să înființeze asociații non-lucrative, la nivel județean, care

România Rurală – nr. 35

18 19

„Ziua verde a cartofului”

Cel mai important eveniment orga-nizat de FNC România este Ziua ver-de a cartofului, programată să se desfășoare în fiecare an și în cadrul căreia sunt prezentate cele mai noi tehnologii, cele mai noi soiuri și cele mai eficiente mijloace pentru păstra-rea sănătății cartofilor. Periodic se țin simpozioane în care se prezintă noi so-iuri de cartof realizate atât la institutul de la Brașov, cât și în stațiuni. Rămâne însă an de an nerezolvată problema evaziunii fiscale, cauzată în special de importurile necontrolate de cartof lipsit de calități nutritive.

fărâmițării suprafețelor agricole în prea multe parcele.

Înainte de 1989, se cultivau între 25.000 și 30.000 de hectare cu cartof de sămânță, iar în prezent suprafața s-a redus la câteva sute de hectare. Sămânța de calitate din producția internă este insuficientă, astfel că se importă masiv cartofi de sămânță, de foarte bună calitate din Olanda, Germania și Franța.

Ca să se ajungă la astfel de producții și în România, fermierul trebuie bine în-drumat, concret susținut. Cheltuielile la hectar pentru producția de sămânță sunt mult mai mari decât pentru cul-tura cartofului de consum.

Cartoful pentru sămânță, o problemă greu de rezolvat

În istoria de după 1990 a cartofului, au apărut sincope în asigurarea ma-terialului de reproducție. Membrii federației au înțeles că genetica, re-spectiv sănătatea cartofului, deter-mină peste 50% din rezultatul final al producției de cartof.

Cu toate că în țara noastră, pentru cul-tura cartofului, există condiții pedo-climatice impecabile, mai ales pen-tru sămânță, problemele nu au pu-tut fi rezolvate, mai ales din cauza

privește calitatea semințelor pentru reproducție. De aceea, din noua sa poziție de mic fermier a socotit că esențială, pentru prezent și mai ales pentru viitor, este dotarea tehnică și tehnologia necesară obținerii unor semințe din verigi superioare și, bineînțeles, certificate.

Producția realizată pentru sămânță a fost repede vândută, pentru că venea de la un specialist și garanta recol-te de calitate. A fost plăcut surprins să constate că solicitările din partea fermierilor erau mari, iar prețurile obținute, bune. Situația nou creată l-a determinat să-și reconsidere, în mod temeinic, cunoștințele teoretice, dar și

Cine știe, câștigă!

Ca producător privat, Mihail Mucsi a debutat practic în anul în 1995, când a arendat circa 26 ha de teren arabil în comuna Catalina și în jurul orașului Târgu Secuiesc. Aici, au fost înființate primele culturi unde a folosit sămânță din categorii biologice superioare, procurată de la unitățile de cercetare din țară.

Încă din perioada în care a fost cercetător știa că tehnologia folosită în toate lucrările agrotehnice necesare plantelor agricole este determinantă pentru obținerea de producții mari și constante, mai ales în ceea ce

Din laborator, direct sub cerul liber

Despre Mihail Mucsi s-ar putea afirma că este un „fost” cercetător științific în cultura cartofului. Dar nu este adevă-rat. Chiar dacă nu mai deține această funcție, pe care a avut-o timp de 15 ani (atunci a susținut și teza de doc-torat în științe agronomice cu o temă foarte importantă și de actualitate - „Creșterea conținutului de amidon al cartofului pentru industrializare”), acum se poate spune că realizează „cercetare aplicată” direct în propria afacere de familie, susținut fiind, în totalitate, de soție și fiică. Așa că poa-te să verifice pe propria piele, vorba aceea: „Teoria ca teoria, dar practica ne omoară’’.

Adeseori a fost întrebat de ce a tre-cut în sectorul privat? A răspuns sim-plu: „În acel an, 1994, am apreciat că nu mai puteam realiza mare lucru în cercetarea științifică a cartofului. Fondurile bănești, și așa insuficien-te, s-au redus și nu se mai puteau face investiții. Nu mai aveam resurse pen-tru o cercetare corectă și competitivă, iar viitorul era din ce în ce mai incert. Dar nu am fost singurul care a evadat din laborator direct în câmp. Am avut multe exemple în acea perioadă, toc-mai se demarase activitatea privată în agricultură și apăruseră fermieri care s-au încumetat să-și ia soarta în propriile mâini. Erau vizibile rezulta-te concrete ale muncii lor în zona pri-vată, atât prin investițiile pe care le făceau, cât și în situația materială din ce în ce mai prosperă a familiilor lor. Am hotărât atunci că nu merită să mă evidențiez într-o zonă neperforman-tă și plătită derizoriu. Am fost mâhnit că am lăsat în urmă ani fructuoși din cercetarea științifică, domeniu cunos-cut în țările dezvoltate ca una dintre cele mai profitabile investiții pentru viitorul fiecărei națiuni”.

De la cercetarea științifică agronomică la propria afacere de familie

România Rurală – nr. 35

20 21

Este evident că nu a fost o întâmpla-re că în data de 25 iunie 2015 la fer-ma lui Mihail Mucsi a fost organizat un eveniment din cadrul turneului Bayer AgroArena, la care au participat numeroși fermieri din Covasna și din alte patru județe limitrofe. Compania germană a înțeles că acolo se lucrea-ză pământul ca la carte, pe baza unor tehnologii moderne, iar substanțele de protecție a plantelor sunt folosite corect, mai mult pentru prevenire și mai puțin pentru combatere.

Mihail Mucsi spune cu modestie că din punct de vedere al dotării tehnice nu se află într-o fază extraordinară, dar oricum este la un nivel care stârnește interesul multor fermieri, în special tineri, care vin să se informeze, mai ales la evenimente cum a fost cel din ziua de 25 iunie.

Așa s-a consolidat o afacere de familie

În prezent, familia Mucsi cultivă anual 110 hectare cu cartofi, grâu pe 120 hec-tare, rapiță pe 40 de hectare, muștar sămânță (pentru o firmă care expor-tă în Franța) pe 25 de hectare și soia (cultură nouă pentru zona Covasna, dar și pentru el), pentru că a trebuit să introducă, din acest an, și măsura de înverzire pe 20 hectare, impusă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. Mai are o mică suprafață

pe cele practice acumulate în calitate de cercetător științific, inițiat, mai în-tâi, ca stagiar la Institutul Cartofului de la Brașov și perfecționat în conti-nuare în cadrul Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Cartofului de la Târgu Secuiesc, județul Covasna, unde a fost promovat până la funcția de inginer șef, specializat în probleme de investiții. Toate aceste cunoștințe s-au reflectat în noua poziție de practi-cian. Avea să constate că era cu câțiva pași în fața altora, cu toate că cei mai mulți dintre ei proveneau din dome-niul agricol, fie din fostele unități agricole de stat, fie din cooperative-le agricole de producție. De câte ori a fost întrebat, dr. ing. Mihail Mucsi a mărturisit că i-a fost mult mai ușor să se adapteze cerințelor unei piețe libere, având posibilitatea să înceapă noua activitate cu un apreciabil avans, mai ales în ceea ce privește rezolvarea profitabilă a problemelor investițiilor, precum și în chestiunile de tehnică și tehnologie agricolă.

Acumulările și reușitele în primii ani de agricultor practician l-au determi-nat pe fermierul Mihail Mucsi să ia o decizie foarte importantă pentru vii-torul propriei familii. Au hotărât îm-preună să mărească suprafețele culti-vabile și în același timp să diversifice culturile, mai ales cele de elită pentru obținerea semințelor de reproducție. Important în acest sens este anul 2010, când a cultivat circa 115 ha cu cartof,

atât pentru sămânță, cât și pentru con-sum, restul suprafețelor fiind semă-nate cu grâu pentru sămânță, rapiță și muștar.

Informația înseamnă putere și pentru agricultor

Mihail Mucsi este convins că cine deține informația deține și puterea și că acest concept, deși este unul dintre factorii foarte importanți ai activității de zi cu zi, în multe sectoare ale vieții politice, economice și sociale, în agri-cultură este și mai important.

Acest obiectiv a intrat în cotidian. Se realizează prin comunicări constante dinspre sectoarele de cercetare, dar și prin firmele multinaționale care vin spre cei care practică agricultura cu substanțe de protecție a plantelor, cu semințe, cu îngrășăminte. Ei aduc informații de ultimă oră și au ca scop să dovedească, prin loturile demon-strative, avantajul folosirii produse-lor realizate de un anumit producător, comparativ cu produsele altora. „Este o luptă continuă între aceste firme cu inputuri, sublinia Mihai Mucsi, și din această competiție, sigur că cel care are ochi și urechi și înțelege ce se întâmplă în jurul lui trage conclu-ziile și aplică cât mai mult din aceste informații în propriile ferme”.

Banii au fost investiți în achiziționarea unor mașini și utilaje performante, de ultimă generație, dar și pentru construirea unui depozit de cartofi, a unui siloz de cereale și a unor șoproane pentru tractoare și mașini agricole. În afara depozitului ridicat cu fonduri SAPARD, a mai construit cu bani pro-prii un depozit frigorific cu atmosfe-ră controlată, de 900 de tone, - pen-tru păstrarea cartofilor și menținerea nealterată a calităților acestora de la recoltare până la livrare.

Determinant a fost faptul că, după absolvirea Facultății de Agronomie, fiica sa, Eniko, s-a implicat direct în activitatea firmei.

Marfă de calitate pentru marile magazine

Mihail Mucsi și-a dat seama că, alături de calitate, și ambalajul vinde marfa, iar pentru aceasta a achiziționat o linie modernă de ambalare, care îi permi-te să vândă cartofi spălați și ambalați în saci de 2,5 kg sau 10 kg, cu cod de bare și etichetă. Livrează 2300- 2400 de tone de cartofi la unul dintre cele mai mari supermarketuri - Carrefour. A intrat pe filiera calității cu mai mul-te sortimente: cartofi speciali pentru salată, pentru prăjit sau pentru piu-re. Este o dovadă că și producătorii din România pot fi regăsiți pe raftu-rile marilor magazine, dacă respectă cerințele unui comerț modern și civi-lizat. Cartoful de consum se află pe piață în fiecare sezon, din 10 august până pe 20 mai.

noastră. Piața este controlată, la ni-vel național sau chiar global. Trebuie însă să știm că și în acest caz putem atenua efectele negative produse de piață. Eu am investit în depozitarea produselor recoltate de pe pămân-tul pe care-l lucrez”. I-a fost clar că una este să vinzi la recoltare și alta e să vinzi când piața este favorabilă. Astfel și-a construit un sistem închis, așa cum se întâmplă într-o fabrică: se cunosc la perfecție intrările și mai ales prețurile de achiziție, știe cât se bagă în pământ și cât se scoate. Totul presupune existența informațiilor cât mai proaspete și mai precise din toate domeniile care sunt în relație cu afa-cerea familiei.

Banul, socotit și iar socotit

În orice afacere, rolul cel mai impor-tant îl au rezervele bănești. Care au fost acestea în afacerea familiei Mucsi?

La început s-a bazat pe resursele proprii, dar imediat profitul realizat din vânzare, în special a materialului semincer de cartof și de grâu, a fost reinvestit. A vândut fără intermediar, atât fermierilor din zonă, cât și în județele Dâmbovița, Teleorman, Călărași, Dolj, Vrancea, Buzău și Satu Mare.

A apelat și la fondurile europene, cu timpul, prin intermediul SAPARD și FEADR. Prin programul SAPARD a investit peste 400.000 de euro, iar prin programul PNDR/finanțarea prin FEADR - peste 700.000 de euro.

cultivată cu fasole și loturi demonstra-tive, pe mai bine de cinci hectare, în care urmărește comportarea, în zonă, a diferitelor soiuri de cereale, rapiță și cartof (cultură aflată la loc de frun-te, fiind de bază în județul Covasna). Crede că va avea succes numai dacă își va folosi în continuare, în mod con-stant, cunoștințele dobândite în cer-cetarea științifică și că, dacă vremea îi va fi favorabilă, din cartof va putea să facă și investiții.

Investigând toate detaliile practice ale cultivării pământului, Mihail Mucsi a tras propriile concluzii, valabile, însă, și pentru cei din jurul său: „Fermierii pot controla două elemente: în pri-mul rând cel tehnologic, ceea ce în-seamnă că pot alege soiurile, moda-litatea de fertilizare și cele mai adec-vate tratamente pentru menținerea sănătății culturilor agricole - numai fermierul este cel ce hotărăște apli-carea celei mai adecvate tehnologii. În al doilea rând, tot fermierul și nu-mai fermierul poate controla cheltu-ielile pentru alegerea un soi, a unui tratament sau a unei fertilizări mai scumpe sau mai ieftine. Așadar, aces-te două elemente - tehnologia și chel-tuielile - sunt în mâna fermierului. În schimb, nu se pot controla alți doi factori importanți: ploaia și grindi-na, dar sper ca în timp să putem crea o tehnologie pentru a diminua, cât de cât, efectele negative ale naturii. Acum, cu mijloacele moderne se pot atenua efectele ploilor torențiale și se pot folosi mijloace antigrindină.”

„Cu toate că ne ocupăm de producția agricolă, remarcă Mihail Mucsi, do-meniul valorificării nu este în mâna

România Rurală – nr. 35

22 23

Nu se poate fără tehnologie specifică

În martie, ca în fiecare an, timp de trei săptămâni a fost ocupat cu înființarea culturii de cartofi. Sămânța folosită adusă de la Covasna, dar și din import, din Olanda. Ca o particularitate, car-toful pe care-l produce la Lungulețu este un produs pentru care se folosește doar îngrășământ natural și anume, gunoi de pasăre luat de la avicolele din jurul satului.

Născut și crescut în această locali-tate, agricultorul spune că a învățat această meserie practicând-o. Imediat după Revoluție, fiecare familie a pri-mit câte un hectar. „Am primit pă-mântul moștenire, dar am și cumpă-rat pe parcurs... Am putut să intru în posesia a 20 de hectare”, ne-a declarat agricultorul.

Are doi copii – un băiat și o fată – care sunt căsătoriți în același sat și lucrea-ză împreună, iar forma de organiza-re este de Întreprindere Individuală.

Producția internă de cartofi e aco-perită în proporție de 5% de ceea ce scot fermierii din pământul comunei Lungulețu. Unul dintre fermierii de vază ai comunei este Ilie Marinescu care are 20 de hectare pe care le lu-crează împreună cu familia de mai bine de 25 de ani. Cartofii și varza sunt culturile pe care se axează și cu care a devenit cunoscut.

Comuna Lungulețu din județul Dâmbovița este cunoscută ca unul dintre cele mai mari centre din țară pentru producția de varză și cartofi. Totalul de 4.000 de hectare din aceas-tă comună este însămânțat în fiecare primăvară cu cartofi, care după recol-tare fac loc culturii de varză. În medie, în fiecare an, fermierii scot la cartofi 200.000 de tone, iar la varză 100.000 de tone care reprezintă 10% din tota-lul pe țară.

Dacă până în 2013, vânzarea se făcea cu precădere în fața porții, pe margi-nea DN 7, de atunci majoritatea produ-cătorilor preferă să aștepte clienții în noua piață de gros, amenajată la ieși-rea din comună, spre Slobozia Moară. I-au adus aici condițiile civilizate și faptul că nu se plătește nicio taxă pen-tru intrarea și staționarea în piață, fi-ind plătită doar cântărirea vehiculelor, înainte și după încărcare. Aici își adu-ce marfa și Ilie Marinescu, unul dintre cei mai mari producători din localita-te. La cei 70 de ani ai săi are aproxima-tiv 20 de hectare în proprietate de pe care obține o producție de cartofi ce reprezintă până la 10% din tot ceea ce se produce la nivelul comunei.

Asocierea, soluție pentru un viitor productiv

Anul trecut, prețurile au fost și de 1,2 lei pe kilogram, ceea ce a reprezen-tat un mare avantaj pentru fermieri. Anul acesta, chiar dacă în piețele din țară cartofii sunt în jur de doi lei pe kilogram, de la producători pleacă la un preț mult mai mic. Ca de obicei, specula este cea care dictează prețul cartofului, care trece prin trei, patru mâini până ajunge la clientul final.

Soluția cea mai eficientă și mai la înde-mână este asocierea. Astfel, fermierii s-ar ocupa de producție, iar asociația de desfacere, un beneficiu pentru toa-te părțile implicate. „Dacă s-ar face o asociație eu aș fi de acord să intru. Am și suprafața care mă ajută să mă încadrez. Dacă eu merg la piață, aici nu mai are cine lucra”, afirmă Ilie Marinescu care susține că poate face agricultură ca la carte, dar e nevoie de specialiști pentru o desfacere efi-cientă. Astfel, dacă până acum câțiva ani exista o problemă de mentalitate și asocierea era privită cu reticență, acum a devenit următorul pas pen-tru fermierii care doresc o agricultu-ră durabilă.

aspersoare. „După irigat, începe stro-pitul împotriva manei. Aceasta con-stă în cinci - șapte treceri, pe aceeași suprafață și care costă minimum 200 de lei pe hectar, fără a mai pune la so-coteală motorina. Dacă înmulțim cu cinci, șase stropiri rezultă 1200 de lei pe hectar”, ne-a povestit agricultorul, care a fost nevoit anul acesta să irige timp de două luni, mai mult decât de obicei, pentru a combate seceta.

Recoltatul îl face până mai târziu, pen-tru că are o suprafață mai mare. Vinde marfa la același preț pe toată perioada de recoltare. „Când s-a pornit cu un preț, tot cu el se termină, chiar dacă îi scoți mai târziu. În luna august vin pe piață cultivatorii de la Brașov și de la Covasna”, ne-a explicat Ilie Marinescu. Marfa nu este depozitată, ci trimisă direct în piață spre vânzare.

Ca utilaje, are patru tractoare UTB, două de 45 CP și două de 65 CP, freze, mașină de plantat, mașină de recoltat. Pentru viitor se gândește să investeas-că într-un tractor performant, dar, de-ocamdată, nu are suficiente fonduri.

Tehnologia folosită la ferma din Dâmbovița presupune introducerea cartofilor în solare, primăvara, ca să încolțească și în felul acesta să se câștige timp pentru a fi recoltați tim-puriu. Altfel, dacă se sar aceste etape, cartofii vor fi „tomnatici”.

Cartofii încolțiți sunt puși în lăzi și aduși pe câmp. „Lucrările în cultura cartofului încep toamna cu pregăti-rea terenului, urmează o altă etapă primăvara și abia după aceea vine plantatul. După ce îi plantăm, îi mai lăsăm o săptămână sau două, pentru că plantatoarea îi acoperă puțin și le face un mușuroi mai mic, după aceea facem prima erbicidare. Dacă nu ai condiții optime, terenul umed, erbici-darea are un efect redus. Dăunătorii, mai ales gândacul de colorado, ata-că în condiții de secetă”, ne-a explicat fermierul.

Pentru irigat, fermierul dâmbovițean spune că folosește apă din Dâmbovița și o motopompă învechită de care este însă mulțumit. Este instalată pe mal și trimite apa printr-o coloană de țevi cu

Cartoful de Lungulețu, brand românesc

România Rurală – nr. 35

24 25

A început cu un hectar cultivat cu car-tofi din sămânță de la institutul unde lucrase, având posibilitatea de a achita costul după recoltare. Ulterior, fermi-erul a înmulțit suprafețele cultivate, ajungând să lucreze în prezent aproxi-mativ 150 de hectare. „Cartoful este o cultură care te prinde. Logistica este deosebită, iar investițiile pe măsu-ră”. Astăzi, la ferma familiei Oprea lucrează personal calificat și specia-lizat în mecanizare agricolă, comerț și desfacere.

Ferma condusă de Romulus Oprea are în exploatare și 540 ha pe raza co-munelor Zăbala, Cătălina și Boroșneu Mare, toate din județul Covasna. Majoritatea terenurilor cultivate sunt arendate de la persoane fizice.

Cercetare aplicată pe câmpul semănat cu cartofi

Inginerul Romulus Oprea practică în continuare și meseria deprinsă la ICPC Brașov - face în mod consec-vent cercetare aplicată în condiții de câmp. Testează soiuri, tehnologii noi și substanțe de protecție, urmărind îndeaproape evoluția cartofului de sămânță și de consum. Are deci posi-bilitatea să compare activitatea de cer-cetare în câmp cu cercetarea științifică de laborator. Concluzia lui: „Teoria ca teoria, dar practica te omoară” - teo-ria ar trebui să se ia după practică și nu invers.

Evoluția afacerii

Romulus Oprea a pornit afacerea in-vestind mai întâi bani proprii. Primul tractor și primele utilaje le-a cumpărat în anul 1993 din România, cu ajutorul unui credit bancar pentru fermieri, cu dobândă 15%. Fonduri europene a ac-cesat abia mai târziu.

În 2010 a elaborat și depus proiec-tul „Modernizare fermă agricolă în

un pas destul de mare. M-am aruncat în valuri fără să știu ce mă așteaptă”, își amintește Romulus Răzvan Oprea.

În calitate de tânăr fermier s-a fo-losit încă de la început de avantajul cunoștințelor dobândite în practica de cercetare. A contat în activitatea sa pe oameni din zonă, pricepuți în cultura cartofului, recrutați cu ceva dificultate, în contextul deficitului de personal dedicat domeniului.

În anul 1993, Romulus Răzvan Oprea, cercetător științific la Institutul de Cercetare și Producție a Cartofului (ICPC) Brașov, s-a întors în satul na-tal Zăbala, județul Covasna, ca să-și încerce puterile în activitatea de pro-ducere a cartofului pentru sămânță și pentru consum.

Avea experiență de laborator în ceea ce privește cultura în câmp, și în pro-ducerea de sămânță. „Trecerea din sis-temul de stat în sistemul privat este

De la cercetarea științifică a cartofului la muncă agricolă

Oameni

România Rurală – nr. 35

26 27

comuna Zăbala, județul Covasna”, prin PNDR 2007 - 2013, respectiv pe mă-sura 121 „Modernizarea exploatațiilor agricole”. Prin acest proiect, pe lângă achiziționarea de tractoare și utilaje agricole de ultimă generație, a con-struit și un depozit ultra-modern pen-tru păstrarea cartofilor, având o capa-citate de 2 400 de tone în vrac și dotat cu sistem de ventilație automatiza-tă. Tot în acest depozit există o celulă de 1000 de tone cu refrigerare, în așa fel încât să se poată păstra cartoful, atât cel de sămânță cât și cel de con-sum, în perioadele cu temperaturi ri-dicate ale anului. Pe lângă acest depo-zit, ferma lui Romulus Oprea deține și alte capacități de păstrare a carto-fului pentru încă 1800 de tone, uti-late cu ventilație controlată manual, și silozuri pentru cereale, dotate cu ventilație mecanică, pentru circa 700 de tone.

Soluție pentru valorificarea cartofului

Una dintre principalele probleme ale producătorilor de cartof este valori-ficarea producției. Marile magazine pretind o aprovizionare ritmică pe tot parcursul sezonului, iar Romulus Oprea poate satisface această cerință tocmai datorită faptului că are spații de depozitare și posibilitatea de a-și vinde marfa în ritmul pretins de supermarket.

ajutorul banilor europeni veniți prin Programul SAPARD. Până în prezent, la cei 42 de ani ai săi, Ianco Zifceak spune că a investit zeci de milioane de euro în agricultură.

Și pentru că investițiile nu se fac doar în utilaje, ci și în educație, acum trei ani a terminat studiile Facultății de Management Agricol, din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului - USAMVB Timișoara.

Împreună cu el, în cadrul grupului de firme, lucrează întreaga sa familie. De pildă, fratele său, Ioji Zifceak, se ocu-pă mai mult de ferma vegetală. Și Ioji Zifceak este absolvent al USAMVB Timișoara. Tatăl îi ajută și el, chiar dacă nu a fost inițial un pasionat al muncii câmpului.

împreună cu fratele său Ioji, circa 200 de hectare. Face însă cea mai impor-tantă meserie din lume, cea de fer-mier, începând cu 1993, iar creșterile semnificative de suprafețe lucrate au început din 2004, când firma Maxagro a achiziționat utilaje performante, cu

Societatea Maxagro SRL din Gătaia, județul Timiș, este un model de performanță în agricultură. Cei doi frați care administrează societatea, Ianco și Ioji Zifceak, au pornit de jos și, încet, încet, cu răbdare și multă muncă, au ajuns să lucreze 10.000 de hecta-re și să crească o mie de taurine pentru lapte. Şi, totuși, Maxagro este o afacere de familie care valorează în active 20 de milioa-ne de euro. Frații Zifceak au plecat de la cinci hectare, imediat după Revoluție, iar de agricultură s-au apucat serios câțiva ani mai târziu. Afacerea a crescut odată cu finanțările din fonduri europene (SAPARD și PNDR), cu ajutorul cărora s-a cumpărat tehnică de ultimă generație, s-au ridicat silozurile, s-au realizat investițiile în zootehnie. Ferma Maxagro a familiei Zifceak este un exemplu de afacere sănătoasă pentru fermierii din întreaga țară, nu doar pentru cei din vest.

Ianco Zifceak este unul dintre cei despre care poți spune că se pricep la agricultură. Imediat după Revoluție, părinților săi li s-au retrocedat cinci hectare de teren agricol, după care a mai cumpărat și a mai arendat alte hectare, astfel încât în 2004 lucra,

În vestul țării, o afacere model pentru agricultura României

Ferma mea

experiențe

România Rurală – nr. 35

28 29

pe vacă tocmai din cauza temperaturi-lor care au ajuns până la 30 de grade Celsius. Când vor depăși 30 de grade Celsius vor mai scădea. Deci grajdul trebuie să fie cât mai aerisit, cât mai înalt, pentru ca vaca să dea lapte la potențialul ei de producție. Iarna, când temperaturile coboară sub zero grade, avem prelatele care sunt coborâte. Le oferim o protecție în special la vânt”, ne-a explicat Ianco Zifceak.

Mai multe animale, costuri mai mici

Pe viitor se dorește creșterea număru-lui de vaci la muls, pentru că rentabili-tatea unei ferme crește odată cu numă-rul de animale. În opinia sa, o fermă, pentru a fi rentabilă, trebuie să aibă câ-teva sute de animale, pentru că e nevoie de un doctor în fermă, o mașină de fu-rajat, o combină autopropulsată pentru siloz, iar necesarul pentru 100 de vaci ajunge și pentru 1000. Cheltuielile sunt mult mai mici pentru un număr mai mare de animale, iar ca exemplu stă faptul că în ferma de la Gătaia lucrea-ză 18 oameni, tot atâția fiind și când efectivul de animale era la jumătate.

Sala de muls este ultramodernă, cu sis-tem complet de monitorizare a vacilor, cu 50 de posturi 2x25. Mulsul se face de două ori pe zi, dimineața la ora șase și seara la ora 18, și durează în jur de trei ore.

avem câteva sute de hectare cultivate cu grâu, porumb și lucernă. Din punc-tul meu de vedere, acesta este viitorul”, afirmă Ianco Zifceak.

Dacă anul trecut ferma avea 1000 de vaci de lapte, se preconizează că anul acesta cifra va crește până la 2000. Laptele este livrat către un procesa-tor de lângă Timișoara care se ocu-pă de ambalarea și vânzarea acestu-ia. Producția medie este de 27 de litri de lapte pe zi.

Vițelele sunt ținute pentru prăsilă, iar tăurașii care nu sunt vânduți în pri-ma săptămână sau în prima lună sunt crescuți până la 300-400 de kilogra-me, pentru abatorizare. „Am optat pentru rasa Holstein Friză. Problema tăurașilor este că sunt negri și nu sunt așa buni de carne, și atunci randa-mentul de îngrășare este mai mic. Am ales vaca de lapte, deoarece pentru noi baza este laptele”, a continuat omul de afaceri. Deoarece sunt încă relativ la început cu partea de zootehnie, nu au încă o vacă creată în ferma proprie. Junincile sunt importate din Ungaria, Slovacia, Cehia, Olanda, iar unele sunt cumpărate din România.

Adăposturile sunt în sistem deschis, pentru că aceste animale suferă de căl-dură și nu de frig. „Chiar am avut o discuție cu șeful de fermă, pentru că a scăzut producția de lapte cu un litru

„Sunt mândru de copiii mei, că am mo-tive și treaba merge, suntem uniți și mergem înainte. Eu trebuie să îi ajut, că așa este vremea, cât putem, îi aju-tăm. Eu am lucrat în comerț, nu prea mi-a plăcut câmpul, că este lucru greu, dar cu timpul ne-am transformat”, ne-a spus tatăl celor doi fermieri, Iosif Zifceak.

Maxagro SRL asigură locuri de muncă pentru nu mai puțin de 400 de angajați. Strict pe segmentul agricol lucrează în jur de 150 de angajați. Grupul de firme cuprinde, pe lângă ferma vegetală, și una zootehnică, mai multe magazine și o firmă de construcții. Un segment important e reprezentat și de prestările de servicii pentru fermele vegetale mari care nu beneficiază de flote de utilaje agricole performante. Afacerea familiei Zifceak valorează în prezent, în active, aproximativ 20 de milioane de euro.

Zootehnia, verigă importantă într-o fermă integrată

Maxagro s-a îndreptat și spre zooteh-nie ca să poată închide cercul agricol, după cum spune Ianco Zifceak. „Sunt ani în care cerealele sunt foarte ieftine și atunci, dacă ai zootehnie, poți valo-rifica o parte din cereale. Noi am ales vaca de lapte. Majoritatea materiilor prime o asigurăm în cadrul fermei:

acum, dar nu este suficient. Va trebui să lucrăm pe genetică în continuare, cu tauri de foarte bună calitate, să se transmită și caracterele de care avem nevoie. Chiar acum lucrăm la un pro-gram de bonitate a vacilor, să știm care sunt problemele și plusurile fie-cărei vaci. Lucrăm la acest program și probabil peste cinci ani vom ajun-ge unde ne dorim. Americanii sunt numărul unu în lume și majoritatea materialului seminal congelat pen-tru însămânțările artificiale vine de la taurii din SUA”, a specificat Ianco Zifceak, care își dorește să ajungă la 40 de litri de lapte pe cap de vacă.

„Potrivirea perechilor o facem cu aju-torul specialiștilor de la care cumpă-răm materialul seminal, care vin o dată-de două ori pe lună sau de câte ori îi chemăm noi, și ne ajută în ale-gerea perechilor. Spre exemplu, acum ne dorim să obținem o cantitate mare de lapte de la vacile pe care le vom avea în viitor și să fie sănătoase la ni-velul ugerului și la picioare, să aibă conformație bună. Ei ne recoman-dă un anumit taur, care poate trans-mite calități genetice necesare unei producții mari de lapte, apoi urmă-rim ca fătările să fie ușoare, pentru că și asta ne interesează. Dacă vițeii sunt mari, apar probleme la fătare și putem pierde vacile”, explică medicul veterinar Daniel Ștefan.

Programul informatic de management al fermei de vaci este conceput astfel încât să detecteze chiar și animalele bolnave și să le scoată într-un separa-tor unde doctorul le consultă, iar lap-tele de la acestea nu ajunge în comerț. „Fiecare vacă are un pedometru la pi-cior, iar pe un display din sala de muls ni se arată numărul vacii și producția ei de lapte în litri. Împreună cu colegii mei, ne ocupăm de gestiunea anima-lelor în ceea ce privește sănătatea, cât și producția de lapte și managementul fermei”, ne-a explicat Daniel Ștefan, medic veterinar la Maxagro SRL.

Sala a fost prevăzută chiar de la în-ceput pentru un număr mai mare de animale. La terminarea proiectului cu fermele de vaci este prevăzut un alt proiect - și anume al realizării unei stații de biogaz care să preia materia primă de aici, investiție realizată tot cu ajutorul finanțărilor europene.

Genetica, investiție în viitor

La Maxagro Gătaia, genetica este vă-zută ca o investiție și nu ca o cheltu-ială. Aici există un specialist, împre-ună cu care s-a gândit un program pe cinci ani pentru a realiza genetică de înalt nivel.

„O junincă costă între 1600-1800 de euro fără TVA. Investim în juninci

România Rurală – nr. 35

30 31

Printre planurile de viitor se regă-sesc dezvoltarea fermei zootehnice, realizarea unei mori și a unei fabrici de macaroane. Toate acestea, pentru integrarea producției vegetale într-un lanț de producție care să genereze valoare adăugată prin realizarea de produse finite, visul fraților Zifceak fiind ca, pe termen mediu, 100% din producția de cereale să meargă înspre fabrica de paste făinoase, exceptând hectarele care vor fi rezervate pentru producția hranei celor 2000 de vaci. Ianco Zifceak vizează și o extindere a fermei vegetale. „Cam 15.000 de hec-tare ar fi limita. Dacă merge bine, ajungem acolo în doi ani. Dincolo de asta ar fi deja mult prea greu de ges-tionat o afacere de familie, cum este Maxagro”, a arătat Ianco Zifceak.

La ora actuală, Maxagro exploatează 10.000 de hectare, din care 2.500 sunt în proprietatea societății.

acest pas. Dar nevoia de a nu vinde la prețuri mici i-a împins pe cei doi frați Zifceak să investească în depozitare. Acum au o capacitate de depozitare de 25.000 de tone în celule și 10.000 de tone în hale. Uneori însă, au contracte de comercializare a producției încheia-te chiar înainte de recoltare, așa cum s-a întâmplat anul trecut la rapiță, de-pozitarea nemaifiind necesară.

Construcția silozurilor s-a ridicat la peste două milioane de euro, dar va-loarea lor e dublă, deoarece au fost re-alizate prin fonduri nerambursabile.

Compania are acum aprobat un pro-iect fotovoltaic cu finanțare pe fonduri europene, prin PNDR. Deocamdată nu au primit însă banii, costurile fi-ind estimate la aproximativ 70 de mi-lioane de euro, din care 50% finanțare nerambursabilă. Acest proiect este de 26 MW, cu o suprafață de peste 100 de hectare acoperite cu panouri.

Tehnologizarea, cheia dezvoltării

Pe terenurile lucrate de Maxagro SRL sunt folosite nu mai puțin de 36 de tractoare cu mărimi diferite - de la 100 CP la 200 CP, până la 360 CP sau chiar 600 CP -, zece combine și mașinile agricole atașate la tractoare, cu lățimi de lucru de la 8 la 24 de metri. „Avem toate tipurile de utilaje necesare, pentru că nu în fiecare an lucrezi cu aceleași utilaje, depinde de condiții și, datorită rotației culturilor, sunt necesare mai multe tipuri de echipa-mente”, a precizat Ioji Zifceak, fratele mai mic (40 de ani), care răspunde de ferma vegetală. Parcul de tractoare și combine valorează în jur de 6,5 mili-oane de euro, la care se adaugă trei milioane de euro, valoarea mașinilor agricole atașate tractoarelor.

Silozurile au fost ridicate când mulți nici măcar nu se gândeau să facă

Agricultura înseamnă muncă și dăruire

Deși băiețelul ei avea doar nouă ani, Jeni Dumbravă îl lua cu ea la lucru. Apoi fiul său, Paul Mușat, a fost cel care a ajutat-o să înființeze societatea SC Agro Brava SRL. „În 2001, băiatul a terminat Facultatea de Turism din

Din 1986, Jeni Dumbravă a început munca în localitatea Poiana, județul Constanta și tot aici și-a început și pro-pria afacere, imediat după Revoluție, când specialiștii din domeniu au pri-mit câte jumătate de hectar. Acea ju-mătate de hectar a cultivat-o cu vine-te, ardei și gogoșari.

Jeni Dumbravă lucrează în agricultu-ră din anul 1970, pe când era angajată ca economistă la o fermă legumicolă, CAP Poarta Albă. „Lumea nu ținea cont de program pentru că în agri-cultură nu poți lucra după ore fixe. Se muncea cu drag, chiar și atunci, pe timpul comunismului, comparativ cu tinerii din ziua de azi, care, la inter-viu, întreabă prima oară de salariu și de program. În agricultură nu se poate stabili un program fix. Noi nu punem problema în felul acesta. Noi vrem să ne facem meseria cu dragos-te. Eu am muncit o viață întreagă în agricultură și nu mi-am pus între-barea cât câștig sau ce program am. Stăteam și până dimineața dacă era nevoie”, declară Jeni Dumbravă.

SC Agro Brava SRL a fost înființată în 2003, întrea-ga afacere pornind de la 0,5 hectare. În prezent, societa-tea din localitatea Poiana, județul Constanța, lucrea-ză 170 de hectare, derulează proiecte cu finanțare euro-peană și se luptă să reziste pe o piață dificilă.

Legumicultura, între vocație și profesieAfacerea mea

România Rurală – nr. 35

32 33

piață e de 30 de bani/kg, ceea ce nu justifică cheltuielile, care sunt duble.

Dezvoltare cu investiții în tehnologie

SC Agro Brava SRL s-a constituit pe ruinele uneia dintre cele 12 ferme Horticola Poiana. „După 1989, lucru-rile au mers din ce în ce mai prost, până la faliment. Fermele s-au pus în vânzare. Aici e ultima dintre fer-me, totul era dezafectat. Am reușit să o cumpărăm la licitație. Am repa-rat ce se mai putea la clădiri, dar am investit în câmp, în utilaje și infra-structura pentru irigații. Avem 132 ha cu conducte subterane. Din 12 în 12 metri, sau din 24 în 24, în funcție de structura terenului, avem câte un hidrant. Am făcut o configurație fixă, ca să nu mai mutăm țevile și să se dis-trugă plantele. Nici nu mai dăm bani pe forța de muncă pentru mutarea țevilor. Cele din aluminiu sunt ten-tante pentru hoți, așa că am pus țevi de plastic. Am investit peste 150.000 de euro în sistemul de irigații, dar se amortizează în timp” a spus Paul Mușat.

Legume românești în marile lanțuri de magazine

Producția este valorificată sub bran-dul Agro Brava în supermarketuri. Valorificarea e dificilă însă. Anul tre-cut, de exemplu, prețurile de vânza-re au fost sub cele de producție. Dar pentru că beneficiază de sistem de de-pozitare, societatea a păstrat marfa și în decembrie a vândut-o avantajos.

În total, la SC Agro Brava SRL se pro-duc până la 5000 de tone. Numărul angajaților se ridică la zece, iar în pe-rioadele de vârf societatea apelează și la personal sezonier.

Scopul principal al SC Agro Brava S.R.L. a rămas cel inițial și anume să producă și să ofere legume de calita-te, ambalate și distribuite în cele mai bune condiții.

În ceea ce privește rezultatele la producția de cartof, acestea sunt mulțumitoare (cam 40 tone/ha). Adevărata problemă sunt costuri-le destul de mari, iar acum prețul pe

cadrul ASE. Când era student, îmi spu-nea să nu mă gândesc că va veni vreodată în agricultură. În anul 2001 întreprin-derea Horticola și-a încetat activitatea și am luat totul de la început, de la sapă.

Am luat în arendă, am făcut sacrificii...”, ne-a povestit întreprinzătoarea despre începuturile afacerii sale. Pe atunci, suprafața lucrată era deja de 30 de hec-tare. Astfel, ceea ce inițial era pasiune a devenit o afacere de familie care s-a dezvoltat de la an la an.

În prezent, SC Agro Brava SRL are în ex-ploatare aproximativ 170 de hectare, cu tot cu terenul luat în arendă, iar ponde-rea legumelor o reprezintă rădăcinoase-le: sfeclă, cartofi, ceapă, morcov, păstâr-nac și țelină. Sămânța este achiziționată doar de la firme de renume, care ne pot oferi garanția calității.

Societatea a derulat și proiecte cu fon-duri europene prin care s-au făcut investiții în utilaje, hală de sortare, de-pozit frigorific cu o capacitate de 2000 de tone. „Acum derulăm un proiect pen-tru punerea în funcțiune a unei stații de pompare”, afirmă femeia de afaceri.

În 2006, SC Agro Brava SRL a accesat programul SAPARD pentru a cumpă-ra o grapă rotativă, necesară pregă-tirii terenului în cazul culturilor de legume. Paul Mușat este printre pri-mii legumicultori care au cumpărat o semănătoare de precizie pentru le-gume. În 2010, prin intermediul fon-durilor europene a achiziționat urmă-torul pachet de utilaje: două tractoa-re, o mașină de plantat răsaduri, un scarificator, un disc, un utilaj pentru tratamente și o prășitoare. În cazul acesteia din urmă, furnizorul a creat și codificat un produs special pentru client, deoarece niciuna dintre varian-tele pe care producătorul le propunea nu se preta la tipul de cultură pe care îl practica Agro Brava.

Raportul dintre costuri și încasări reprezintă o problemă

În România, din cauza lipsei de co-municare între fermieri, prețul pro-duselor este dictat de cel care iese pri-mul pe piață. „Din punctul de vede-re al condițiilor climaterice, suntem a treia zonă din România care iese cu producția de cartofi, după comu-na Peretu, județul Teleorman, și co-muna Lungulețu, județul Dâmbovița.

Necazul nostru este că venim cu producția la piață după ei, acceptând un preț care ne dezavantajează, sunt mari probleme de marketing”, spu-ne fermierul. „În Dobrogea, din ca-uza lipsei de precipitații, cheltuielile cu irigațiile sunt foarte mari. Prețul la apă fluctuează de la 550 de lei la 5000 de lei pentru 1000 de metri cubi, invers proporțional cu numărul con-sumatorilor. Mulți au renunțat la cul-turile de legume, pentru că nu pot să suporte cheltuielile cu irigațiile” afir-mă Paul Mușat, care, cu puțin timp în urmă a realizat un proiect pentru o li-nie de ambalare și depozitare, reușind astfel să elimine o verigă dintre culti-vatori și consumatorul final.

În încheiere, tânărul fermier a preci-zat că SC Agro Brava SRL a făcut de-mersuri și în direcția agriculturii eco-logice, accesând un proiect FEADR în 2010: „Avem două hectare de cultură cu ceapă roșie. Primim o subvenție pentru agricultura ecologică, o să vedem cum evoluează lucrurile. Am fost în Olanda și am văzut o fermă de 130 de hectare cu culturi ecologi-ce de morcov. Am zis că dacă ei pot, putem și noi”.

România Rurală – nr. 35

34 35

comună - mult mai utilă membrilor, precum și beneficiul informării.

Împreună, membrii grupului produ-cătorilor de cartofi „Țara Făgărașului” au ridicat un centru de preluare și prelucrare a cartofului, la Viștea de Jos, județul Brașov. Proiectul reali-zat cu bani europeni a fost depus în anul 2008 pe Măsura 123 – „Creșterea valorii adăugate a produselor agrico-le și forestiere”. În 2009 s-a început construcția, iar în 2010 s-au făcut pri-mele probe și primele livrări de marfă către supermarketuri.

Valoarea proiectului a fost de 1,2 mi-lioane de euro. „Este o linie de prelu-crare a cartofului. Nu este procesare. Procesarea înseamnă a tăia un pro-dus, a intra în interiorul lui. Noi doar îl condiționăm, îl spălăm, îl periem, îl ambalăm frumos. Capacitatea de producție a liniei variază în funcție de tipul de ambalaj. Media este de 80 de tone în 13 ore”, a explicat Cleonic Sucaciu.

În plus, există un depozit tampon de 200 de tone la intrare și 100 de tone la ieșire. Marfa nu se depozitează pe termen lung, fiecare membru al grupului păstrând cartofii în depozitele proprii, în funcție de vânzări.

sunt și producători de sămânță. Ne-am constituit cu scopul de a crea un centru de ambalare al cartofului și distribuire pe marile piețe care s-au format – supermarketuri și magazine mai mici”, a declarat Cleonic Sucaciu, președintele grupului de producători de cartofi „Țara Făgărașului”.

1,2 milioane de euro pentru o linie de prelucrare a cartofului

Obiectivul inițial al acestei asocieri a fost valorificarea în comun a mărfii. Apoi au apărut și celelalte avantaje colaterale, cum sunt aprovizionarea în comun cu input-urile necesare fer-melor din cadrul grupului, negocierea

Grupul producătorilor de cartofi „Țara Făgărașului” are în prezent 70 de membri și a fost constituit în 2004 în baza Ordonanței de Guvern 26/2000. Această ordonanță a fost însă abrogată și au mai fost necesari vreo doi ani până când grupul a putut să se constituie legal din nou. Astfel, în 2006, 40 de membri au pornit la drum împreună.

„Am început cu 40 de membri, iar acum suntem 70, cu o suprafață to-tală de aproximativ 1500 de hectare. Inițial, au fost cultivate cu cartofi 450 de hectare. La ora actuală suprafața cultivată cu cartof în cadrul grupu-lui este mult mai mică. În principiu, vorbim de cartoful de consum, dar anumiți membri ai noștri multiplică cartoful de sămânță, îl certifică, deci

Au scăzut mult suprafețele cultivate cu cartof

În prezent, în România, se cultivă cu aproximație doar 10% din ce se cultiva înainte de 1990. Ca suprafață, cultura de cartofi se situează între 40.000 și 50.000 de hectare, comparativ cu perioada de dinainte de 1989 când era de aproximativ 350.000 de hectare.

Pentru sămânță ar trebui cultiva-te aproximativ 3500 de hectare. „În acest sens, în 2014 și în 2013 a fost certificată o producție obținută de pe 180 de hectare. Anul acesta, spe-răm ca certificarea să se ceară de pe 2500-3000 de hectare, având în ve-dere că există o anumită subvenție – sprijinul cuplat cu producția”, spu-ne Cleonic Sucaciu, care consideră un mare dezavantaj faptul că nu există o suprafață mai mare de cartof de sămânță în România.

Media anuală de producție varia-ză între 17 și 25 de tone la hectar.

Cartoful din Ţara Făgărașului, în marile lanțuri de magazine

Brandul creat de producătorii brașoveni se numește „Cartof de Țara Făgărașului” și producția livrată sub această denumire ajunge în proporție de 95% în supermarketuri. Despre relația cu marile lanțuri de magazi-ne, producătorii spun că este pur co-mercială, din care ambele părți trebu-ie să câștige. Regulile trebuie respec-tate și discutate pentru a se ajunge la un numitor comun. „Lucrurile sunt simple. Există reguli care trebuie res-pectate, dacă sunt impuse. Câteodată suntem dați deoparte; aceasta în-seamnă că piața are posibilitatea să ne înlocuiască și noi trebuie să ve-dem care este problema, ce se întâm-plă. Acolo sunt marile probleme. Cine poate să înlocuiască și pe cine: noi pe unii care livrează incorect sau aceștia ne pot înlocui pe noi. Este adevărat că lupta este lungă”, ne-a mărturisit președintele grupului de producători.

Ambalarea se face în funcție de soi

Cartofii sunt ambalați în funcție de soi, urmărindu-se astfel tendința existentă la nivel european, prin care consumatorul alege marfa în funcție de necesități și de ce își dorește să prepare. Cartoful pentru piure este diferit de cel de salată, care, de exemplu, are anumite arome, trebuie să rămână ferm atunci când este tăiat și nu are nevoie să absoarbă multă apă. În schimb, cartoful pentru piure este mai făinos, cu un conținut de amidon și substanță uscată mai mari.

„Pe ambalajele noastre se specifi-că tipul de mâncare pe care o poți găti cu acest cartof. Ambalajele sunt de un kilogram, de două kilograme, două kilograme și jumătate, cinci, zece, 25 de kilograme, în funcție de comanda de la magazin sau poate chiar de la consumator”, a specificat președintele grupului de producători de cartofi „Țara Făgărașului”.

Soiurile cultivate de membrii grupului brașovean variază și cuprind: Red Lady, Satina, Natascha, Patricia, Carrera, Riviera, dar și soiul românesc, mai puțin cunoscut pe piață, Christian.

„Cartof de Țara Făgărașului”, un brand de succesComunitatea mea

„Cartof de Ţara Făgărașului” este marca sub care grupul de producători de cartofi „Ţara Făgărașului” își co-mercializează marfa în ma-rile lanțuri de magazine. Constituit în urmă cu aproa-pe zece ani, grupul producă-torilor brașoveni a reușit să rămână omogen și să reali-zeze cu succes investiții cu finanțări europene într-o li-nie de prelucrare a cartofu-lui, în valoare de 1,2 milioa-ne de euro.

România Rurală – nr. 35

36 37

E nevoie de o strategie coerentă pentru revigorarea culturii de cartof

Cartoful are nevoie de o strategie de re-vigorare. Aceasta trebuie să pornească de la cunoașterea exactă a suprafețelor cultivate cu cartofi și a problemelor în-tâmpinate de producători.

În prezent, la nivelul țării, suprafața pentru această cultură nu acope-ră necesarul pentru consumul in-tern. „Părerea mea este că nu există

Astfel, dacă în trecut România avea o producție pentru cartoful de con-sum de 2,5 milioane de tone, acum abia dacă trece de un milion de tone. Cauzele pentru care s-a ajuns la aceas-tă situație sunt multiple, dar în princi-pal această cultură nu mai este renta-bilă pentru producătorii din România. „Atâta vreme cât există un preț al cartofului la nivelul de 0,4 – 0,5 lei pe kilogram, un preț sub costul de producție, în anii următori această cultură nu mai este benefică pentru producător și fermierul o înlocuiește”, susține președintele grupului de pro-ducători din județul Brașov.

În anul 2012, câțiva oameni, pornind de la analiza situației locale din teri-toriul a patru comune bihorene, au constatat că doar un program integrat bazat pe parteneriat și concentrarea resurselor poate fi un succes pentru dezvoltarea zonei. Astfel a luat ființă Asociația Grupul de Acțiune Locală (GAL) Muntele Șes Județul Bihor, prin asocierea unui număr de zece parte-neri publici și privați din comunele Derna, Popești, Spinuș și Suplacu de Barcău din județul Bihor. Scopul GAL este de a sprijini dezvoltarea zonei, a teritoriului, de a promova cooperarea socio-culturală, de a stimula relațiile de cooperare atât între localități, cât și între mediul public și cel privat.

Teritoriul GAL Muntele Șes Județul Bihor este situat în partea de cen-tru–est a județului Bihor, se înca-drează în zona colinară a Munților Plopișului (Șes) în partea de sud și Valea Barcăului în partea de nord-vest, fiind compus din patru comune

cu 22 de sate, având o suprafață tota-lă de 232,71 km2 și 16.644 locuitori.

Pe teritoriul acestui GAL se află obiec-tive de patrimoniu istoric, arhitectural și cultural cu potențial turistic, dintre care amintim:

• Statuie reprezentând pe Iisus Redentor, realizată de către învățătorul Rudolf Docolonansky în anul 1938, în satul Borumlaca. Statuia are dimensiunile unui om la scară naturală și este copie fi-delă la scară mai mică a statuii cu același nume din Rio de Janeiro;

• Dealul cu bani (fortificație, sec. I î.e.n.-sec. I e.n.), în satul Sacalasău;

• Biserica de lemn „Sf. Nicolae” (1721) – Sacalasău;

• Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril (1866), în localitatea Popești;

• Ruinele ansamblului monastic de

o strategie de viitor a acestei cul-turi, a doua pâine a țării. Rezultatul discuțiilor pe care le-am avut în ca-drul ministerului, chiar în cadrul acestui PNDR, ne-a lăsat impresia că sunt alte priorități”, a declarat președintele Grupului de producători de cartofi „Țara Făgărașului”, deza-măgit că producătorii nu reușesc să își găsească locul în noile măsuri de investiții. De altfel, ei trebuie să lucre-ze împreună pentru atingerea obiecti-velor proprii și să nu aștepte ca altci-neva să le rezolve problemele.

Asociația Grupul de Acțiune Locală (GAL) Muntele Şes Județul Bihor

Leader la zi

În perioada 2007-2013, dez-voltarea teritoriilor rura-le prin Axa IV – LEADER a fost programată și coordo-nată de actori locali, ca fac-tor decizional local, care vor purta în timp respon-sabilitatea evoluției zone-lor teritoriale delimitate în care au acționat. Abordarea LEADER “de jos în sus” re-prezintă o modalitate care permite actorilor locali să determine nevoile zonei din care provin și să contribuie la dezvoltarea teritorială din punct de vedere economic, demografic, educațional, cultural, prin intermediul unei strategii de dezvoltare elaborată și implementată local.

România Rurală – nr. 35

38 39

pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rura-le”, prezentand proiecte pentru dota-rea serviciilor publice de gospodărire comunală cu utilaje multifuncționale (buldoexcavatoare), pentru dota-rea căminelor culturale cu mobilier, stații de sonorizare, costume populare tradiționale, precum și pentru amena-jarea și dotarea parcurilor din patru localități, proiecte care însumează un total de 1.085.829 de euro.

Unul dintre obiectivele GAL Muntele Șes Județul Bihor a fost cooperarea in-terteritorială cu alte GAL-uri din țară, cu abordare similară față de anumite nevoi și obiective, și care se află într-un teritoriu diferit. Au fost puse astfel bazele unui parteneriat format din trei entități GAL, selectate și autorizate de către Autoritatea de Management pen-tru Programul Național de Dezvoltare Rurală (AM-PNDR), respectiv GAL Țara Secașelor, GAL Valea Ampoiului-Valea Mureșului și GAL Muntele Șes Județul Bihor. În anul 2004 s-a semnat contractul de finanțare pentru proiec-tul cu titlul „Valorificarea potențialului cultural-tradițional, al produselor agricole, al turismului și dobândi-rea de competențe prin cooperare între Microregiunile Țara Secașelor,

421 – „Implementarea proiectelor de cooperare”, fiind eligibile și contrac-tate un număr de 18 proiecte care în-sumează 1.847.804 de euro din tota-lul de 2.190.000 de euro alocați prin Planul de Dezvoltare Locală - PDL.

Astfel, au fost eligibile și contracta-te un număr de zece proiecte prin Măsura 411-112 – „Instalarea tinerilor fermieri” în valoare totală de 388.000 de euro. Prin această măsură tineri fermieri s-au instalat în exploatație ca șefi ai acesteia, ocupându-se cu creșterea animalelor, cultivarea tere-nurilor și apicultură. Un bun exemplu este Anamaria Alexandra Hendrea care a accesat Măsura 112, obținând o finanțare de 40.000 de euro prin in-stalarea ca șef de exploatație.

Prin Măsura 411-125 - „Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agricul-turii și silviculturii” au fost accesa-te de către comunele Popești, Spinuș și Suplacu de Barcău finanțări care totalizează suma de 593.838 de euro pentru execuția de drumuri agricole în aceste comune. De asemenea, cele trei comune au accesat, prin Măsura 413 – 322 „Renovarea, dezvoltarea sa-telor, îmbunătățirea serviciilor de bază

la Voivozi - Bisericuța sat Voivozi, comuna Popești, datând din sec. XII – XV (epoca medievală);

• Așezările „Corău” și „Lapiș” (epoca neolitică), în localitatea Suplacu de Barcău;

• Aria protejată Muntele Șes (sit de importanță comunitară – Sit Natura2000).

18 proiecte contractate, pentru dezvoltarea spațiului rural

Strategia de Dezvoltare Locală a GAL Muntele Șes Județul Bihor combi-nă obiectivele mai multor axe din PNDR. Pentru implementarea stra-tegiei au fost lansate până în prezent un număr de 18 apeluri de selecție de proiecte pentru măsurile 112 – „Instalarea tinerilor fermieri” , 143 – „Furnizarea de servicii de consilie-re și consultanță pentru agricultori”, 125 - „Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii”, 322 - „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pen-tru economia și populația rurală și pu-nerea în valoare a moștenirii rurale” și

Valea Ampoiului și Valea Mureșului și Muntele Șes Bihor”, finanțat prin Măsura 421 - „Implementarea proiec-telor de cooperare”, cu valoare eligibilă de 28.416 de euro.

Tradițiile, obiceiurile, portul și fol-clorul sunt comori inestimabile care definesc un popor făcându-l unic, sta-tornic și nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Din acest motiv, în comu-na Spinuș - satul Gurbești, Asociația pentru Cultură, Educație, Dezvoltare și Promovare Locală „Sara Arba” a re-abilitat o casă tradițională țărănească construită din chirpici, în care își desfășoară activitatea așezământul cultural „Tradițiile satului”. Acest așezământ cultural, prin programe variate, prin expoziții de icoane, port popular, pânze și țesături, ștergare și alte obiecte din casa țărănească, expoziții de unelte și recipiente fo-losite în gospodăriile țărănești, prin evenimente de prezentare a cântece-lor populare și a obiceiurilor specifice zonei, prin expoziții de fotografii re-feritoare la obiceiurile oamenilor lo-cului promovează, păstrează, cultivă și transmite dragostea pentru creația populară, pentru folclor, alături de conștientizarea valorilor tradiționale și a importanței acestora în contex-tul dezvoltării și promovării culturii locale pe principii responsabile care tind să conserve patrimoniul, să pro-tejeze identitatea comunității locale și să contribuie la progresul economic al întregii regiuni.

România Rurală – nr. 35

40 41

- Dobândirea de informații și cunoștințe relevante în cadrul te-ritoriului GAL este realizată prin accesarea măsurii 111 - „Formare profesională (training), informare și difuzare de cunoștințe” de că-tre Asociația Repere, un proiect în valoare de 15.000 de euro, care aduce un plus de cunoștințe tehni-ce în rândul fermierilor.

- Experiențele locale și bunele prac-tici sau chiar dificultățile sunt împărtășite cu GAL Valea Tazlăului prin proiectul de cooperare depus măsura 421, „Implementarea pro-iectelor de cooperare”, în valoare de 11.320 de euro.

312 - „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprin-deri”, în valoare publică totală de 296.904 euro

- Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de ba-ză pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale au fost susținute prin contractarea a 11 proiecte pe masura 322 - „Renovarea, dez-voltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru econo-mia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale” în valoare totală de 796.742 de euro

Asociația „Grupul pentru Dezvoltare Locală – GAL Bacăul Verde” reprezin-tă o structură de evaluare și selecție de microproiecte de tip LEADER finanțate prin Axa 4, Programul Național pentru Dezvoltare Rurală. În noiembrie 2012, proiectul Asociației Grupul pentru Dezvoltare Locală – GAL Bacăul Verde a fost selectat, în urmă depunerii candidaturii din luna mai a aceluiași an.

În martie 2013, Grupul de Acțiune Locală Bacăul Verde a semnat con-tractul de finanțare pe submăsura 431.2 „Funcționarea GAL, dobândi-rea de competențe și animarea te-ritoriului”, în prezent aflându-se în faza de implementare a planului de dezvoltare locală. Conform prevede-rilor acestuia, GAL are capacitatea de a evalua și selecționa micro-proiecte de tip Leader, în cadrul unui terito-riu format din 13 localități din județul Bacău: Răchitoasa, Motoșeni, Dealu-Morii, Găiceana, Tătărăști, Corbasca, Pâncești, Sascut, Valea Seacă, Parava, Tămăși, Răcăciuni și Gioseni.

La această dată, situația proiectelor pe obiective și măsuri se prezintă astfel:

- În ceea ce privește sprijinirea ti-nerilor fermieri, GAL Bacăul Verde are 21 de proiecte contrac-tate, pe măsura 112 - „Instalarea tinerilor fermieri”, în valoare tota-lă de 680.000 de euro

- Având în vedere sprijinirea investițiilor pentru creșterea competitivității exploatațiilor agricole prin dotarea cu utila-je și echipamente performante, GAL Bacăul Verde are 16 pro-iecte contractate, pe măsura 121 - „Modernizarea exploatațiilor agricole” în valoare publică totală de 829.549 de euro

- GAL Bacăul Verde sprijină micro-intreprinderile și întreprinderile mici din mediul rural, având șapte proiecte contractate pe măsura

Asociația „Grupul pentru Dezvoltare Locală – GAL Bacăul Verde”

România Rurală – nr. 35

42 43

fermierii care își diversifică activitatea de bază agricolă prin dezvoltarea unor activități non-agricole. Din categoriile de beneficiari care pot aplica pentru această măsură menționăm:

· microîntreprinderi și întreprin-deri neagricole mici existente și nou înființate din spațiul rural;

· fermieri sau membri ai unei gos-podării agricole care își diversifică activitatea de bază agricolă prin dezvoltarea unei activități non-agricole în zona rurală în cadrul întreprinderii deja existente în-cadrabile în microîntreprinderi și întreprinderi mici, cu excepția persoanelor fizice neautorizate.

de afaceri din spațiul rural, contri-buind astfel la creșterea numărului de activități neagricole desfășurate în zonele rurale. De asemenea, aceas-tă sub-măsură are ca scop dezvolta-rea activităților neagricole existente, care să conducă la crearea de locuri de muncă, creșterea veniturilor popu-lației rurale și reducerea diferențelor dintre mediul rural și urban. Sprijinul va fi acordat pe principiul rambursării costurilor eligibile suportate și plăti-te efectiv și nu va depăși 200.000 de euro/beneficiar. Intensitatea sprijinu-lui public nerambursabil este de 70% și se poate majora până la 90% pentru solicitanții care desfășoară activități de producție, servicii medicale, sani-tar-veterinare și agroturism și pentru

rural, care își propun să realize-ze activități neagricole, pe care nu le-au mai efectuat până la data aplicării pentru sprijin;

• microîntreprinderi și întreprin-deri mici noi, înființate în anul depunerii aplicației de finanțare sau cu o vechime de maximum trei ani fiscali, care nu au desfășurat activități până în momentul de-punerii acesteia (start-up).

Submăsura 6.4 – „Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole” dispune de o alocare financiară totală de 152.573.159 de euro, iar pentru sesi-unea din 2015 (15 iulie – 30 octombrie) de 57.214.935 de euro. Această sub-măsură vizează stimularea mediului

În cadrul conferinței de presă organi-zată la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în data de 14 iu-lie 2015, ministrul Daniel Constantin a anunțat lansarea a trei noi măsuri din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020. Astfel, au fost lansate submăsura 4.3 - „Investiții pentru dezvoltarea, moder-nizarea sau adaptarea infrastructurii agricole și silvice” - a) Irigații; submă-sura 6.2 - „Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rura-le” și submăsura 6.4 - „Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole”.

Submăsura 4.3 - „Sprijin pentru investiții în infrastructură legate de dezvoltarea, modernizarea și adap-tarea sectoarelor agricol și fores-tier” - Componenta irigații dispu-ne de o alocare financiară totală de 435.294.118 de euro (FEADR + bu-get național), respectiv de o alocare financiară aferentă sesiunii 2015 de 218.000.000 de euro (FEADR + buget național). Sub-măsura poate fi acce-sată de organizații/federații ale utili-zatorilor de apă înființate în confor-mitate cu legislația în vigoare, con-stituite din proprietari/utilizatori de terenuri agricole. Rata sprijinului

public nerambursabil va fi de 100% din totalul cheltuielilor eligibile și nu va depăși 1.000.000 de euro/proiect pentru sistemele de irigații aferente stațiilor de punere sub presiune, re-spectiv 1.500.000 de euro/proiect pen-tru amenajarea sistemelor de irigații aferente stațiilor de pompare și re-pompare. „Prin PNDR 2007-2013 am finanțat proiecte pentru realizarea infrastructurii secundare de irigații pentru o suprafață de peste 300.000 de hectare. Prin măsura lansată as-tăzi deschidem sesiunea de primire de proiecte din partea organizațiilor și federațiilor utilizatorilor de apă, înființate în conformitate cu legislația în vigoare, constituite din proprie-tari sau utilizatori de terenuri agri-cole, pentru a dezvolta infrastructu-ra secundară pentru alte 400.000 de hectare, ceea ce ar duce la o creștere semnificativă a suprafețelor irigate și, implicit, la rezultate mai bune în ceea ce privește producțiile realizate de producătorii din zonele deservite de aceste sisteme de irigații”, a pre-cizat ministrul Agriculturii - Daniel Constantin.

Submăsura 6.2 – „Sprijin pentru înfi-ințarea de activități neagricole în zone rurale” dispune de o alocare financiară

totală de 117.772.552 de euro, iar alo-carea financiară a sesiunii din 2015 (15 iulie – 30 octombrie) este de 44.164.707 de euro. Această măsură vizează diversificarea economiei ru-rale prin creșterea numărului de mi-croîntreprinderi și întreprinderi mici în sectorul neagricol, dezvoltarea ser-viciilor și crearea de locuri de muncă în spațiul rural, precum și încurajarea menținerii și dezvoltării activităților meșteșugărești tradiționale. Sprijinul va fi acordat sub formă de sumă forfe-tară, respectiv 50.000 de euro/proiect, cu posibilitatea majorării sprijinului la valoarea de 70.000 de euro/proiect (în cazul activităților de producție, servi-cii medicale, sanitar-veterinare și de agroturism), pentru finanțarea de noi activități neagricole în mediul rural pe baza unui plan de afaceri. Între catego-riile de beneficiari care pot aplica pen-tru această submăsură menționăm:

• fermieri sau membri ai unei gospodării agricole, care își diver-sifică activitatea prin înființarea unei activități neagricole în spațiul rural pentru prima dată. Persoanele fizice neautorizate nu sunt eligibile;

• microîntreprinderi și întreprin-deri mici existente din spațiul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale anunță că a fost aprobată pro-cedura de accesare a schemei de aju-tor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată de fermieri în agricultură. Astfel, Ordinul ministru-lui Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.1727/2015 pentru aprobarea pro-cedurilor specifice de implementare

și control, precum și formularistica necesară aplicării schemei de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură, a fost publicat în Monitorul Oficial al României - Partea I nr.524/14.07.2015 și în Monitorul Oficial al României - Partea I nr.524 bis/14.07.2015.

Reamintim că rata accizei reduse la

motorina utilizată de fermieri în agri-

cultură reprezintă echivalentul în lei al

cuantumului de 21 euro/1000 litri, iar

diferența dintre rata accizei standard

și rata accizei reduse se acordă ca aju-

tor de stat sub formă de rambursare.

știri și evenimente

Se deschid trei noi sesiuni pentru depunerea de proiecte pe măsurile din PNDR 2014-2020

A fost aprobată procedura de accesare a schemei de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură

România Rurală – nr. 35

44 45

Rezultate obținute în domeniul ameliorării cartofului

Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof Târgu Secuiesc își desfășoară activitatea în baza Legii 72/2011, ca unitate de utilitate publică și cuprinde cercetarea științifică, dez-voltare tehnologică și inovare. A luat ființă prin Decretul Consiliului de Stat nr. 167 din 19 mai 1980, având trasa-te următoarele obiective principale:

· Crearea de noi soiuri de cartof pentru consum și procesare, cu însușiri agronomice superioare, adaptate condițiilor de mediu pre-zente și previzibile;

· Selecția de menținere și înmulțire a materialului clonal în condiții de izolare naturală în câmpul de la Apa Roșie;

· Elaborarea de tehnologii moderne de producere a cartofului pentru sămânță, cu un volum rațional de input-uri, mai puțin agresive pen-tru mediu;

· Verificarea capacității de păstrare a soiurilor noi de cartof;

· Elaborarea metodelor de pro-gnoză și avertizare a bolilor și dăunătorilor, în vederea realizării unui sistem integrat de protecție;

· Producerea de sămânță din cate-gorii biologice superioare;

· Îmbunătățirea continuă a tehno-logiei de producere a cartofului pentru consum în stare proaspătă și de procesare;

· Diversificarea formelor și a meto-delor de valorificare a producției utilizând cunoștințe de marketing și management agricol;

· Transferul și extensia rezultatelor obținute în cercetare-dezvoltare.

Aceste obiective se realizează în cadrul a patru laboratoare de cercetare și al unei baze experimentale (conform or-ganigramei aprobate de ASAS).

Membrii RNDR se prezintăcreat între țara noastră și alte state membre, în ceea ce privește cartoful pentru sămânță și producțiile medii înregistrate.

Rezultate obținute în do-meniul tehnologiei cul-turii cartofului pentru procesare

Activitatea de cercetare privind îmbunătățirea tehnologiilor de pro-ducere a cartofului destinat procesă-rii a avut ca scop stabilirea principa-lelor verigi tehnologice pentru efec-tuarea lucrărilor mecanice minime și asigurarea unui mediu optim de cul-tură prin:

- scarificarea din toamnă;- mărime optimă a bilonului;

infecția virotică a liniilor valoroase de ameliorare și a soiurilor românești.

Scăderea dramatică a suprafețelor certificate la cartoful pentru sămânță necesită abordarea acestei plante de cultură ca un sistem genetic deschis metodelor moderne de biotehnolo-gie, în vederea multiplicării rapide și a creșterii suprafețelor de cartof cer-tificate la nivel național.

Datorită schimbărilor climatice, prezenței unor organisme de caranti-nă fitosanitară, cu efect negativ asupra producerii cartofului pentru sămânță, este necesară organizarea unor labo-ratoare pentru multiplicare rapidă a soiurilor valoroase de cartof, atât în unitățile de cercetare, cât și în mediul privat. Este singura soluție pentru re-cuperarea decalajului uriaș care s-a

Rezultate obținute în domeniul producerii de sămânță

În acest scop, stațiunea deține Centrul Național de Menținere, situat la Apa Roșie, care este amplasat în condiții de izolare naturală la o altitudine de peste 1100 m, cu o suprafață de 20 ha, unde s-au putut înmulți și menține liniile de cartof create în țară, asigurându-se ast-fel materialul de plantat liber de viroze pentru toate unitățile ISTIS din țară în vederea omologării noilor soiuri de cartof.

Selecția de menținere se poate defini ca un cumul de măsuri tehnico-organiza-torice, în scopul păstrării purității bio-logice (100 %), a autenticității fenotipice și a stării de sănătate în ceea ce privește

Stațiunea de Cercetare- Dezvoltare pentru Cartof Târgu Secuiesc

Anul Centrul de ameliorare Liniile verificate

Denumire soiului

Brevet de invenție

2003 SCDC Târgu-Secuiesc 6 - -

2004 SCDC Târgu-Secuiesc 6 Star -

2005 SCDC Târgu-Secuiesc 7

CovalRedsecMileniumLuiza

Nr. 00026Nr. 00027Nr. 00028Nr. 00029

2006 SCDC Târgu-Secuiesc 6 - -

2007 SCDC Târgu-Secuiesc 6 - -

2008 SCDC Târgu-Secuiesc 6 - -

2009 SCDC Târgu-Secuiesc 2

AlbioanaGaredArmoniaSperanța

Nr. 00183Nr. 00184Nr. 00182Nr. 00185

2010 SCDC Târgu-Secuiesc 2 - -

2011 SCDC Târgu-Secuiesc 3 - -

2012 SCDC Târgu-Secuiesc 2 - -

În domeniul cercetării științifice rezultatele au fost concretizate prin omologa-rea a 11 soiuri de cartof: Productiv, Albioana, Armonia, Speranța, Star, Nemere, Coval, Redsec, Milenium, Luiza și Gared, dintre care opt soiuri sunt brevetate conform tabelului de mai jos.

România Rurală – nr. 35

46 47

experiențe în care s-a urmărit eficiența unor fungicide utilizate în combaterea manei cartofului în doze reduse cu 20-40 % din doza recomandată.

Transfer tehnologic

În cadrul laboratorului de mana-gement și marketing agricol se asi-gură promovarea rezultatelor cer-cetării prin organizarea de mani-festări științifice, participări la târ-guri și expoziții, publicații în reviste naționale indexate ISI.

Proiecte de cercetare finalizate

Denumirea programelor și numărul proiectelor pe fiecare program:

- Program „AGRAL“ – 3 (2001 - 2004);

- Proiect finanțat de BANCA MONDIALĂ – 1 (anul 2001 – 2005);

- Program „INVENT“–1 – (anul 2—4 – 2006);

- Program „AGRAL“–1 – (anul 2004 – 2006);

pentru procesare prin organizarea de instruiri și vizite în câmp, în co-laborare cu Consultanța Agricolă și Direcția Agricolă Județeană. Ca ur-mare o parte, din fermierii județului Covasna au devenit principalii furni-zori de materie primă pentru fabricile procesatoare.

Rezultate obținute în domeniul protecției culturii cartofului

În ultimii ani s-au efectuat cercetări privind biologia ciupercii Phytophtora infestans întrucât s-a constatat o di-versitate a formelor de atac și anume: atac pe tulpini, pe pețiolul frunzelor, pe tuberculi, toate acestea susținând că agresivitatea ciupercii a crescut.

Pentru rezolvarea problemelor create de boli s-au testat fungicide, care ul-terior au fost omologate. Tot în cadrul acestui laborator se testează tot ma-terialul de ameliorare creat în unitate pentru stabilirea toleranței la diferiți agenți de dăunare.

Există preocupări de reducere a polu-ării și de creștere a eficacității măsu-rilor de protecție. Astfel, s-au realizat

- optimizarea dozelor de îngrășăminte chimice;

- lucrări de întreținere înainte și după răsărirea cartofului, asu-pra gradului de îmburuienare, pentru a stabili tehnologia de îmbunătățire minimă.

Cercetările din domeniul proce-sării cartofului s-au concentrat cu predilecție pe elementele de calitate a materiei prime-tuberculii de cartof.

Caracterizarea din punct de vedere calitativ a soiurilor de cartof a nece-sitat efectuarea de teste atât asupra tuberculilor din soiurile aflate în cul-tură, cât și asupra celor din liniile de ameliorare aflate într-un stadiu avan-sat de selecție. Determinările au vi-zat atât aspectele privind încadrarea pe clase de calitate culinară a soiuri-lor și liniilor, cât și pretabilitatea la prelucrarea industrială sub formă de chips, cartofi prăjiți, cartofi proaspăt curățați și ambalați în vacuum. S-au efectuat, de asemenea, determinări privind stabilitatea conținutului de amidon pe perioada depozitării.

Au fost elaborate tehnologii speci-fice pentru soiurile: Luiza, Gared, Redsec, Nemere, Milenium, Coval. Stațiunea a promovat soiurile

Proiecte de viitor

Din analiza complexă a situației car-tofului la nivel național, colectivul de cercetători a identificat următoarele priorități:

· soluții pentru asigurarea necesa-rului de apă la cartof;

· redresarea sistemului național de multiplicare rapidă prin utilizarea biotehnologiilor;

· inițierea unor întâlniri de lucru cu reprezentanții unităților de proce-sare a cartofului;

· elaborarea unui program național pentru cultivarea cartofului destinat procesării din soiurile so-licitate de procesator;

· înființarea de asolamente noi pen-tru reducerea pe cale biologică a rezervei de buruieni, boli și dău-nători, ca urmare a schimbărilor climatice prezente și previzibile.

emergenți și modalități de diminua-re a acestora.

P.S 2.2.3. Sisteme de măsuri tehni-co-organizatorice și baze de date pen-tru prognoză, monitorizarea și con-trolul lui Clavibacter michiganensis ssp. Sepedonicus – putregaiul ine-lar al cartofului (boală de carantină fitoendemică).

P.S 5.3.1. Perfecționarea managemen-tului culturii cartofului, al nivel de fermă, prin promovarea unui sistem suport pentru decizie (DSS) bazat pe monitorizarea continuă a resurselor.

PS 5.3.3 Îmbunătățirea ofertei de producție a agroecosistemelor pe psa-mosoluri pentru creșterea gradului de securitate alimentară și de calitate a produselor agricole primare.

- Program „CEEX“–2 (anul 2005 – 2008);

- Program „SECTORIAL“–3 (anul 2006 – 2010);

- Program „SECTORIAL“–5 (anul 2011 – 2014);

Proiecte de cercetare în derulare

P.S 1.2.2. Ridicarea performanțelor ca-litative și cantitative ale materialului de sămânță de cartof din verigi superi-oare, prin elaborarea și perfecționarea metodelor tehnologice și de control fitosanitar.

P.S 2.2.2. Tehnologii inovative de re-ducere a vulnerabilității agroecosiste-mului culturii cartofului și sfeclei de zahăr față de agenții de dăunare (re)

S t a ț i u n e a d e Cercetare-Dezvoltarep e n t r u C a r t o f Târgu-Secuiesc;Str. AdyEndre, nr. 55, Târgu-Secuiesc, Județul Covasna;Cod poștal: 525400, România;Tel: 0040 267 363, Fax: 0040 267 363 770;.E-mail: scdc@clicknet.ro

România Rurală – nr. 35

48 49

că solurile nisipoase reclamă imperios fertilizarea cu îngrășăminte chimice și organice.

Din anul 1955, cadrele didactice ale Institutului Agronomic din Craiova, prin cercetările efectuate pe nisipurile de la Tâmburești, județul Dolj, au adus o contribuție însemnată la stabilirea agrotehnicii la plantele cultivate pe nisipuri în starea lor naturală.

În anul 1956, distinsul profesor Grigore Coculescu, în cadrul Institutului de Cercetări Alimentare București, a în-treprins studii pe nisipurile din sudul Olteniei pentru a stabili gradul de con-veniență ecologică pentru tutunul de tip Virginia, în scopul extinderii aces-tui tip de tutun în zona solurilor ni-sipoase. Cele mai bune rezultate s-au obținut pe nisipurile slab humifere,

pronunțat caracter continental cu ușoară influență mediteraneană, ce se manifestă printr-o uscăciune ac-centuată în lunile iulie - septembrie și o cantitate normală de precipitații în lunile mai și iunie. Temperatura me-die anuală este de 11,1o C. Media mul-tianuală a precipitațiilor este 548 mm, fiind repartizate neuniform pe luni și cu variații mari de la un an la altul.

Privind retrospectiv, primele cercetări agronomice pe solurile nisipoase au fost efectuate în anul 1930, în comuna Gârlă Mare din județul Mehedinți, în organizarea Institutului de Cercetări Agronomice al României și sub îndru-marea competentă a marelui învățat, care a fost Gheorghe Ionescu-Șișești. Cercetările au continuat, în perioada 1933-1935, la Școală de agricultură din Poiana-Mare, județul Dolj, rezultând

SCCCPN Dăbuleni funcționează în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” - București. Are sediul în co-muna Dăbuleni, județul Dolj, pe Drumul Național Bechet-Corabia, la 75 km de Craiova și 40 km de Corabia.

Stațiunea Dăbuleni își desfășoară ac-tivitatea, în principal, în zona soluri-lor nisipoase din sudul Olteniei, soluri cu textură grosieră, conținut de argi-lă coloidală sub 12 % și de humus re-dus (0,1-1,6%). Solurile nisipoase au o fertilitate naturală scăzută, fiind slab aprovizionate cu azot și fosfor și me-diu aprovizionate cu potasiu.

Din punctul de vedere climatic, zona solurilor nisipoase din stânga Jiului este încadrată, după Köppen, în pro-vincia climatică CFax, având un

Având în responsabilitate toate su-prafețele cu nisipuri și soluri nisi-poase din România, stațiunea a în-ființat câmpuri experimentale în di-ferite zone ale țării la: Devesel (jude-țul Mehedinți), Ivești (județul Galați), Însurăței (județul Brăila), Rușețu (ju-dețul Buzău), Valea lui Mihai (județul Bihor) și a colaborat cu Stațiunea di-dactică a Universității din Craiova și cu Institutul Delta Dunării - Tulcea.

Rezultatele obținute de cercetătorii stațiunii de la Dăbuleni au constitu-it subiectul unui număr foarte mare de referate și comunicări științifi-ce, care au întrunit aprecieri favora-bile cu ocazia prezentării în cadrul unor manifestări științifice interne și internaționale.

Problematica solurilor nisipoase din sudul Olteniei a prezentat interes pen-tru foarte mulți cercetători și speci-aliști, care au elaborat 33 de teze de doctorat.

În toți acești ani, stațiunea de la Dăbuleni a colaborat cu toate institu-tele de cercetare de profil, cu stațiunile de cercetare și cu facultățile de agro-nomie și horticultură, înregistrându-se rezultate de cercetare valoroase.

În această perioadă, contribuția cer-cetărilor efectuate în sudul Olteniei s-a materializat în luarea în cultură a solurilor nisipoase prin lucrări de mo-delare-nivelare, combaterea eroziunii eoliene, fertilizare ameliorativă și iri-gare - desecare, precum și în elabora-rea de tehnologii specifice de cultivare a cerealelor, plantelor tehnice, fura-jere, medicinale și legumicole, pomi fructiferi și viță-de-vie în condițiile nou create. Rezultatele de cercetare obținute au constituit baza științifică pentru construirea sistemului de iri-gație Sadova-Corabia, cu o suprafață de 80.000 hectare.

Pentru stabilirea speciilor de plante, a soiurilor și hibrizilor care au o adapta-bilitate bună la condițiile pedoclimati-ce ale zonelor cu soluri nisipoase s-au studiat 243 de specii cu peste 2000 de soiuri și hibrizi.

În același timp, în atenția cercetători-lor s-a aflat crearea de soiuri la plan-tele specifice solurilor nisipoase, care sunt mai puțin pretențioase la ferti-litatea solului și rezistente la secetă. Astfel, s-au omologat două soiuri de pepeni verzi (de Dăbuleni și Dulce de Dăbuleni), două soiuri de arahide (Viorica și Dăbuleni) și două soiuri de fasoliță (Aura și Ofelia).

tutunul dovedindu-se, alături de vița-de-vie, una dintre plantele cele mai va-loroase (Coculescu Gr.,1957, Coculescu Gr.,Danau C.,1958).

Cercetările pe solurile nisipoase au luat amploare în anul 1959, prin în-ființarea Centrului experimental în comuna Bechet, județul Dolj, care a avut ca obiectiv principal valorifica-rea nisipurilor cu plante de cultură. Acest centru a constituit actul de naș-tere al Stațiunii Centrale de Cercetări pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri, care funcționează cu această denumi-re din anul 1975.

În anul 1965, Centrul Experimental a fost transformat în Stațiunea Experimentală pentru Valorificarea Terenurilor Nisipoase, care și-a schimbat denumirea în anul 1970 în Stațiunea de Cercetări pentru Ameliorarea Nisipurilor Bechet, denu-mire purtată până în anul 1975, când a devenit Stațiune Centrală cu denu-mirea actuală de Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni. A căpătat, deci, responsabilitate națională de valorifi-care a nisipurilor din România.

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni

SCDCPN Dăbuleni este uni-că în țară prin terenurile nisipoase amenajate, reu-șind în cei 55 de ani de ac-tivitate să pună în valoare avantajele uneia dintre cele mai sărace zone din țară. Stațiunea este, alături de sistemul de irigații Sadova-Corabia, unul dintre factorii cheie în combaterea secetei și a cunoscutului fenomen de deșertificare din sudul Olteniei.

România Rurală – nr. 35

50 51

Circa 44 000 de hectare sunt răspân-dite în Câmpia Română centrală și estică (Câmpia Munteniei și Câmpia Tecuciului).

Suprafețe importante de nisipuri se întâlnesc în Lunca Dunării, Delta Dunării și Câmpia Litorală (30,2 mii ha), precum și în Câmpia Banato-Crișană (25,7 mii ha).

Pe suprafețe restrânse nisipurile și so-lurile nisipoase se întâlnesc în Podișul Dobrogei și Depresiunea Brașovului (2,2 mii ha). Județele cu cele mai mari suprafețe de nisipuri și soluri nisipoa-se sunt Dolj (138,6 mii ha), Mehedinți (56,9 mii ha), Brăila (26,8 mii ha), Tulcea (36,5 mii ha), Buzău (18 mii ha), Galați ( 14,1 mii ha), Olt (14 mii ha), Satu Mare(14,6 mii ha), Bihor (11,1 mii ha).

Suprafața amenajată prin lucrări agro-pedoameliorative de nivelare, irigare, desecare, sistem antideflațional este de 236 000 de hectare.

de ridicat, prin tehnologii care să permită obținerea de producții extratimpurii și timpurii;

- managementul culturilor pe solu-rile nisipoase (rotația culturilor, sistemul de fertilizare, desimea optimă, lucrările solului, utiliza-rea eficientă a apei de irigații);

- elaborarea și fundamentarea unui sistem integrat de prevenire și combatere a agenților patogeni, dăunătorilor și buruienilor din culturile de pe solurile nisipoa-se în condițiile prevenirii poluării solului și produselor;

- stabilirea călității și valorificarea producției agricole obținute pe so-lurile nisipoase;

- protecția ecosistemelor din zonele cu soluri nisipoase;

- managementul exploatațiilor agricole și marketingul produse-lor agricole obținute în zonele cu soluri nisipoase. Nisipurile și so-lurile nisipoase ocupă în România suprafață de 439 000 de hectare, din care suprafața agricolă este de 381 000 de hectare. Aproape două treimi din această suprafață este localizată în Câmpia Română, cu pondere în partea vestică (nisipu-rile din sudul Olteniei).

producției agricole pe solurile nisipoa-se din România.

Direcțiile de cercetare - dezvoltare pri-oritare ale CCDCPN Dăbuleni sunt:

- elaborarea și perfecționarea tehnologiei de ameliorare și valo-rificare a solurilor nisipoase, care să asigure dezvoltarea durabilă a agriculturii în aceste zone;

- stabilirea măsurilor agrope-doameliorative și fitotehnice de combatere a efectelor aridizării în zonele cu soluri nisipoase;

- stabilirea sortimentului de plan-te și crearea de genotipuri la unele specii de plante (arahide, fasoliță, sorg, fasole de grădină, pepeni verzi și pepeni galbeni), adaptate condițiilor specifice de cultivare de pe solurile nisipoase;

- perfecționarea tehnologiilor de cultivare a speciilor care valorifi-că eficient condițiile ecologice din zonele cu nisipuri și soluri nisi-poase; dezvoltarea cercetărilor de agrochimie, biochimie și fiziologie pentru fundamentarea noilor teh-nologii; valorificarea eficientă a resurselor climatice, cu precăde-re a potențialului termic deosebit

săditor pomicol și viticol și de semin-țe din categorii biologice superioare. Stațiunea deține o suprafață de 3.000 ha, din care 565 ha cu viță-de-vie, 290 ha cu pomi fructiferi și 1959 de hectare de teren arabil. Activitatea de dezvol-tare se desfășoară în cadrul a 11 fer-me: patru ferme viticole, trei ferme pomicole, o fermă legumicolă și trei ferme de culturi de câmp. Anual se produc cantități apreciabile de semin-țe de grâu, secară, soia, floarea-soa-relui, porumb, lucernă, pepeni verzi, legume etc.

În același timp, sectorul de dezvoltare produce pentru comercializare impor-tante cantități de fructe (piersici, ca-ise, prune, mere), de legume (tomate, vinete, varză, ardei gras, lung și gogo-șar) și de struguri.

Activitatea de cercetare, domeniul principal de activitate științifică al unității de cercetare-dezvoltare este realizarea cercetărilor științifice în domeniul ameliorării solurilor nisi-poase, al cultivării plantelor pe aces-te tipuri de sol, protecției mediului în agricultură și al dezvoltării rurale care să contribuie la soluționarea pro-blemelor actuale și de perspectivă ale

conceptul agriculturii durabile; - studiul biologiei și al combaterii

integrate a dăunătorilor, agen-ților patogeni și buruienilor cu importanță economică la plantele cultivate pe solurile nisipoase;

- transferul tehnologic al rezultate-lor de cercetare la utilizatori.

În prezent sectorul de cercetare dis-pune de câmpuri experimentale pe o suprafață de 40 ha, laboratoare, casă de vegetație, seră înmulțitor, uscător de arahide, cramă pentru microvini-ficatie, oficiu de calcul, laborator foto, instalație de fertilizare cu îngrășămin-te lichide cu apă de irigație și sector mecanic.

Pentru realizarea tematicii de cerce-tare lucrează în prezent 24 de cerce-tători, dintre care 11 au titlul științific de doctor, iar nouă sunt doctoranzi. În cei 40 de ani de cercetare științi-fică s-au eleborat tehnologii de ame-liorare a solurilor nisipoase și 32 de tehnologii de cultivare a plantelor pe solurile nisipoase.

Activitatea de dezvoltare are ca scop principal producerea și livrarea către cultivatorii agricoli de material

De asemenea, stațiunea Dăbuleni are relații de colaborare internațională cu institute de cercetare din China, Spania, Egipt, Palestina, Republica Moldova și este solicitată pentru a ofe-ri asistență tehnică în ceea ce privește luarea în cultură a unor importan-te suprafețe cu soluri nisipoase din Botswana. Face schimb de material biologic vegetal și schimb de publica-ții științifice cu unități de cercetare din 26 de țări.

Activitatea de cercetare științifică a SCCCPN Dăbuleni include:

- ameliorarea permanentă a soluri-lor nisipoase;

- elaborarea de sisteme de agricul-tură specifice solurilor nisipoase;

- studiul comportării unor spe-cii, soiuri și hibrizi de plante rezistenți la secetă și mai puțin pretențioși la fertilitatea solului;

- crearea de soiuri la plantele spe-cifice solurilor nisipoase (pepeni verzi, arahide, fasoliță etc.);

- elaborarea și perfecționarea tehnologiilor de cultivare la ce-reale, plante tehnice, plante furajere, medicinale, legumicole, pomi fructiferi și viță-de-vie, în

România Rurală – nr. 35

52

Vă invităm să participaţi la redactarea revistei

Doriţi să împărtăşiţi din experienţa dumneavoastră de dezvoltare rurală pentru o posibilă publicare în revistă?

Fotografii şi imagini • Imaginile trebuie să ilustreze o experienţă.

• Imaginile se vor transmite ca fişiere electronice separate (rezoluţie înaltă >300 dpi şi > 850 KB).

• Toate fişierele care conţin imagini vor fi trimise în format .JPEG

• Vă rugăm să includeţi un titlu scurt pentru fiecare fotografie/imagine transmisă, precum şi numele fotografului/autorului.

Scrisori către Redacţie • Scrisorile trebuie să fie legate de o temă de dezvoltare rurală şi să nu depăşească 200 de cuvinte.

• Redactorii pot interveni asupra textului, pentru a-l adapta la stilul, lungimea, claritatea şi acurateţea necesare şi nu garantează că toate scrisorile vor fi publicate.

• Atunci când spaţiul este insuficient, scrisorile care nu sunt publicate în revistă pot fi publicate pe website-ul RNDR.

Vă invităm să ne trimiteţi experienţele dumneavoastră, fotografii, scrisori şi articole la adresa: publicatii@rndr.ro

Ghid de participare Aceste indicații sunt orientative pen-tru omogenizarea contribuțiilor. Au-torii înțeleg că redacția poate modi-fica textul primit, pentru o mai bună înțelegere.

• Autor: Trebuie identificat cu nume, prenume și ocupația actuală.

• Introducere: Trebuie inclusă o scurtă introducere care să evidenție-ze relevanța subiectului prezentat.

• Lungimea articolului: 400 – 800 cuvinte

• Informații corecte: Nu prezen-tați decât informații de care sunteți 100% sigur și pe care le puteți sus-ține. Menționați sursa informațiilor, atunci când prezentați date care pro-vin de la alte instituții sau organizații.

• Stil: Vorbind despre un articol de revistă, este de dorit ca textul să nu semene cu un raport. De aceea, sunt indicate:

» 0 exprimare simplă; » date relevante pentru a susține ideea principală a articolului, și nu toate detaliile proiectului; » evitarea excesului de acronime; » denumirea completă, urmată de acronim, trebuie inserată atunci când apare prima dată în text; » evitarea comentariilor și a referin-țelor externe care pot fi controver-sate sau greșit înțelese.

Deschişi Către Viitor

RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

CONTACT:Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: info@rndr.ro, Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România, în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală“. Proiect cofinanţat prin

FEADR prin Măsura 511 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013. Iulie 2015

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.Se distribuie gratuit.