56
RURAL FEST satul tradițional din inima Bucureștiului Muzeul viticulturii și pomiculturii golești Atelierul de covoare oltenești din tismana România Rurală Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală Numărul 6 Anul II, octombrie 2014 RĂDĂCINI DE ȚARĂ EUROPEANĂ Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale CARMEN MIHAELA BOTEANU Meșterii populari sunt cei care transmit mai departe patrimoniul cultural PAULA POPOIU Pe noi ne reprezintă ceramica tradițională, portul popular, cântecele populare și obiceiurile autentice

România Rurală – nr. 6

  • Upload
    ngotruc

  • View
    224

  • Download
    1

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: România Rurală – nr. 6

RURAL FEST satul tradițional din inima BucureștiuluiMuzeul viticulturii și pomiculturii goleștiAtelierul de covoare oltenești din tismana

România RuralăRețeaua Națională de Dezvoltare Rurală

Numărul 6 Anul II, octombrie 2014

RĂDĂCINI DE ȚARĂ EUROPEANĂ

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale

CARMEN MIHAELA BOTEANU Meșterii populari sunt cei care transmit mai departe patrimoniul culturalPAULA POPOIUPe noi ne reprezintă ceramica tradițională, portul popular, cântecele populare și obiceiurile autentice

Page 2: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

BRĂILAB-dul Independenței, nr. 282, et. 1, cod poștal 810124, [email protected]

Tel.: 0339 732 009, Fax: 0339 732 016

CRAIOVAStr. Libertății, nr. 19, cod poștal 200421, [email protected]

Tel.: 0251 460 377, Fax: 0251 423 651

ZALĂUStr. Kossuth Lajos, nr. 49, cod poștal 450010, [email protected]

Tel.: 0360 404 056, Fax: 0360 404 158

TÂRGU MUREȘStr. Mihai Eminescu, nr. 60, cod poștal 540331, [email protected]

Tel.: 0365 430 349, Fax: 0365 430 351

IAȘIZona de Agrement Ciric - Complex de Agrement Ciric, cod poștal 700064, [email protected]

Tel.: 0332 881 281, Fax: 0332 881 282

TIMIȘOARAB-dul Take Ionescu, nr. 53, et. 2, birou 26, cod poștal 300074, [email protected]

Tel.: 0356 460 982, Fax: 0356 460 983

TÂRGOVIȘTEStr. Vărzaru Armașu, nr. 7A, cod poștal 130169, [email protected]

Tel.: 0345 100 605, Fax: 0345 100 025

BUCUREȘTIStr. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, cod poștal 020961, [email protected]

Tel.: 0316 900 214, Fax: 0316 900 215

Textul acestei publicații are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informații suplimentare despre MADR și USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro, www.rndr.ro

USR, Departamentul Publicații, Octombrie 2014ISSN 2284-8665ISSN-L 2284-8665© RNDR, 2014

Reproducerea textelor acestei publicații este autorizată cu condiția menționării sursei.Tipărit în România.

Copyright fotografii: Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, MADR

BIROURILE REGIONALEUnitatea de Sprijin a Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală

Page 3: România Rurală – nr. 6

1

EDITORIAL ............................................................................................................................................................................3

INTERVIUCarmen Mihaela Boteanu: Meșterii populari sunt cei care transmit mai departe patrimoniul cultural .............................. 4

DEZVOLTARE RURALĂ Cramele Ostrov – calitatea unui vin de tradiție..................................................................................................................... 8Magiunul de Topoloveni, ambasador al gustului românesc tradițional ...............................................................................10Paula Popoiu: Pe noi ne reprezintă ceramica tradițională, portul popular, cântecele și obiceiurile autentice ...................12Festivalul Național al Păstrăvului de la Ciocănești ...............................................................................................................16Calendar Festivalurile Toamnei ............................................................................................................................................ 20Ouă încondeiate cu motive și tradiții brănene – Gabriela Clinciu, meșter popular ............................................................ 22Maramureșul, destinație de ecoturim ................................................................................................................................... 24Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești .......................................................................................................................... 28

OAMENIPovestea doamnei Olaru, meșter olar din satul Olari ........................................................................................................... 32

EXPERIENȚEAfacerea mea: Pensiunea Casa Cartianu și Cula muzeu Cartianu .................................................................................. 34Comunitatea mea: Atelierul de covoare oltenești din Tismana ...................................................................................... 38

LEADER LA ZIGAL “Colinele Olteniei” .......................................................................................................................................................... 40GAL “Lunca Joasă a Siretului” ...............................................................................................................................................41

ȘTIRI ȘI EVENIMENTERural Fest – Satul tradițional din inima Bucureștiului ....................................................................................................... 42Știri și evenimente MADR ..................................................................................................................................................... 46Conferința RNDR : „Ferme mici și asociere” ........................................................................................................................ 48Prima întâlnire a Comitetului Național de Coordonare a RNDR ........................................................................................ 49

MEMBRII RNDR SE PREZINTĂ ...................................................................................................................................50

Cuprins

Page 4: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

2

Page 5: România Rurală – nr. 6

3

etalon. În acest număr vă prezentăm Maramureșul din perspectiva unei destinații certificate de ecoturism. Veți vedea cum asocierea devine un factor esențial pentru promova-rea destinației de ecoturism Mara-Cosău-Creasta Cocoșului.

Tot despre asociere, de această dată în domeniul agriculturii, veți citi în pagina dedicată Conferinței RNDR „Ferme mici și asociere” ce a avut loc la Iași. De asemenea, vă informăm despre stabilirea celor opt Grupuri Tematice de Lucru (GTL) cu ocazia întâlnirii Comitetului Național de Coordonare (CNC) a RNDR.

Dintr-un interviu cu doamna Carmen Mihaela Boteanu - Director General Adjunct în cadrul MADR, AM-PNDR vom afla că în noul PNDR vor fi spri-jinite activitățile meșteșugărești non-agricole (olărit, brodat, prelu-crarea lânii, a lemnului, a pielii), dar și alte activități ce vizează investițiile în producerea și comercializarea produselor de artizanat și, totodată, investiții în sectorul prestării servi-ciilor agro-turistice.

Continuăm seria interviurilor cu doamna Paula Popoiu – director ge-neral al Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, care ne va prezenta proiectele viitoare ale celui mai vizi-tat muzeu din București din ultimii ani. De la Muzeul Satului trecem la

prezentarea Muzeului Viticulturii și Pomiculturii Golești, unicul muzeu de acest fel din România, un veritabil reper al istoriei și tradiției argeșene.

Vă prezentăm doi membri RNDR a căror activitate s-a identifi-cat în dese rânduri cu promova-rea meșteșugurilor și a produse-lor tradiționale: Asociația Femeilor din Mediul Rural și Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București.

În paginile acestui număr vom pătrunde în două ateliere de meșteșuguri specifice zonei Olteniei, trecând de la olăritul caracteristic stațiunii Horezu la covoarele țesute în Tismana și comercializate pe piețele europene. Vom face și o opri-re în apropierea municipiului Târgu Jiu la Pensiunea Casa Cartianu, în curtea căreia se află Cula-muzeu Cartianu.

Veți mai putea citi despre două produse tradiționale românești: Magiunul de Topoloveni și vinul de Ostrov, dar și despre povestea doam-nei Clinciu și talentul său de a în-condeia ouă cu motive tradiționale brănene.

Viviana Vasile, Team Leader al proiectului „Înființarea și Sprijinirea Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală”

Tradițiile, obiceiurile și meșteșugu-rile reprezintă identitatea unei nații. Ele au fost transmise din generație în generație, luând forma unei moșteniri culturale. România se mândrește cu un astfel de patrimo-niu și, mai mult decât atât, îl poate valorifica.

În acest număr am ales să prezentăm cititorilor noștri locuri și oameni di-rect implicați în arta meșteșugurilor, care se identifică cu autenticitatea obiceiurilor românești, dar și per-soane care se implică activ în conser-varea și în promovarea activităților tradiționale meșteșugărești prin or-ganizarea evenimentelor și a târguri-lor tradiționale. Este și cazul eveni-mentului „Rural Fest”, care a reușit, timp de o zi, să transforme un colț al Bucureștiului într-un sat autentic românesc. Reprezentanța Comisiei Europene în România, inițiatoarea acestei manifestări, a strâns laolaltă 150 de meșteșugari, artizani și pro-ducători tradiționali, oferindu-le vi-zitatorilor o interacțiune inedită cu aceștia. Evenimentul „RuralFest” a făcut parte din Campania Comisiei Europene „Politica Agricolă Comună – Pentru rădăcini mai puterni-ce”, campanie promovată în toate cele 28 de țări membre ale Uniunii Europene.

Continuăm seria prezentării eveni-mentelor tradiționale cu o manifesta-re din Bucovina, comuna Ciocănești. Veți citi în paginile noastre despre Festivalul Național al Păstrăvului, un eveniment inițiat și organizat din anul 2004 și până astăzi de ANTREC România. Despre mai multe târguri și manifestări organizate în diver-se colțuri ale țării veți putea citi în Calendarul Festivalurile Toamnei.

De multe ori când ne referim la tradiții, Maramureșul devine un

România își promovează tradițiile!

Editorial

Page 6: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

4

Carmen Mihaela Boteanu, Director General Adjunct în cadrul MADR, AM-PNDR

interviu

Meșterii populari sunt cei care transmit mai departe, cu responsabilitate, prin talentul lor într-un anumit domeniu, patrimoniul cultural

Ce loc au tradițiile și meșterii populari într-o societate mo-dernă din anul 2014?

Carmen Boteanu: Tradițiile și implicit meșterii populari reprezintă expresii ale identității culturale și co-munitare locale. Tradiția înseamnă însă o sumă de valori, o experiență a comunității în mijlocul căreia ne

naștem, iar meșterii sunt cei care transmit mai departe, cu responsa-bilitate, prin talentul lor într-un anu-mit domeniu al artelor tradiționale, patrimoniul cultural imaterial.

Tradițiile reprezintă, totodată, che-ia pentru păstrarea autenticității și valorificarea specificității unei anumite comunități sau regiuni.

Tradițiile, prin valoarea specifică, fac diferențierea de kitschurile ce au pătruns pe piață având prioritate în preferințele oamenilor din cauza prețurilor scăzute.

Anul 2014 este Anul Fermelor de Familie, iar noul PNDR pune accent pe dezvoltarea IMM-uri-lor (inclusiv neagricole) și spri-

Page 7: România Rurală – nr. 6

5

jinirea tinerilor fermieri mult mai mult decât precedentul Program. Agricultura în Româ-nia tinde să se concentreze din ce în ce mai mult pe comunități locale. În opinia dumneavoas-tră, de ce este importantă aceas-tă schimbare de perspectivă?

Carmen Boteanu: Consider că, în situația economică actuală în care accesul la capital este limitat, spri-jinul pentru crearea de noi activități non-agricole viabile, acordat micilor întreprinzători, reprezentați atât de fermele de mici dimensiuni cât și de membrii familiilor acestora, este esențial pentru diversificarea econo-miei rurale, a absorbției de forță de muncă excedentară din agricultură și pentru dezvoltarea economică în ansamblu a zonelor rurale.

În România, majoritatea fermelor individuale se caracterizează prin-tr-o putere economică redusă, fiind orientate în principal spre autocon-sum. Aceste ferme sunt caracteri-zate printr-o structură de producție foarte diversificată, determinată de necesitățile gospodăriei, precum și printr-o dotare tehnică redusă și ne-corespunzătoare, ceea ce împiedică creșterea productivității și obținerea unui surplus de produse destinate vânzării. În acest context, este ne-cesar un sprijin specific pentru dez-voltarea fermelor mici orientate spre piață.

Ce măsuri există în PNDR 2014-2020 pentru finanțarea meșteșugurilor și a tradițiilor rurale?

Carmen Boteanu: În perioada de programare 2014-2020, prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, activitățile non-agricole (in-clusiv activitățile meșteșugărești) vor fi sprijinite în cadrul măsurii 6 – „Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor”, respectiv submă-sura 6.2 „Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone ru-

rale” și submăsura 6.4 „Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole”.

Astfel, prin aceste submăsuri, va fi stimulată diversificarea activităților din zonele rurale, crearea de noi al-ternative de venit și de noi locuri de muncă.

Vor fi sprijinite activitățile mește-șugărești (de exemplu activități de artizanat și alte activități tradiționale non-agricole, respectiv olărit, brodat, prelucrarea manuală a fierului, lânii, lemnului, pielii), dar și alte activități precum investiții pen-tru producerea și comercializarea propriilor produse non-agricole și investiții pentru prestarea de servicii și agro-turism.

În plus, proiecte de acest tip pot fi finanțate în cadrul măsurii LEA-DER, dacă acestea sunt identificate ca priorități în strategiile de dez-voltare locală realizate la nivelul comunității.

Câți bani sunt disponibili pen-tru meșteri și asociațiile de pro-fil? Ce condiții trebuie să înde-plinească beneficiarii acestor fonduri?

Carmen Boteanu: Doresc să menționez că, pentru activitățile ne-agricole ce pot fi realizate de meșterii și de asociațiile de profil, pot fi dez-voltate proiecte în cadrul submăsuri-lor 6.2 „Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale” și 6.4 „Investiții în crearea și dez-voltarea de activități neagricole”, ce beneficiază de o alocare financiară totală estimativă de 250 milioane de euro (din FEADR, la care se adaugă contribuția de la bugetul de stat).

De asemenea, pentru măsura LEA-DER, în cadrul căreia pot fi dezvol-tate astfel de proiecte, este alocată valoarea estimativă de 652 milioane de euro (din FEADR, la care se adau-gă contribuția de la bugetul de stat).

Astfel, submăsura 6.2 „Sprijin pen-

tru înființarea de activități neagrico-le în zone rurale” dispune de o aloca-re estimativă de 100 de milioane de euro, iar beneficiarii sunt fermierii sau membrii unei gospodării agri-cole care își diversifică activitatea prin înființarea unei activități non-agricole pentru prima dată și micro-întreprinderile/întreprinderile mici nou înființate.

Totodată, solicitantul trebuie să prezinte un plan de afaceri care să conțină cel puțin elementele obliga-torii prevăzute de regulamentele de dezvoltare rurală, investiția trebu-ie să se încadreze în cel puțin unul din tipurile de activități sprijinite prin sub-măsură, iar sediul social și punctul de lucru trebuie să fie situate în spațiul rural.

Submăsura 6.4 „Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagri-cole” beneficiază de o alocare esti-mativă de 150 de milioane de euro, beneficiarii fiind microîntreprinde-rile și întreprinderile mici existente, din spațiul rural, precum și fermele care își diversifică activitatea de bază prin înființarea sau dezvoltarea unei activități non-agricole în cadrul în-treprinderii deja existente, care se încadrează în categoria microîntre-prinderilor și întreprinderilor mici.

Aceleași condiții de eligibilitate din cadrul submăsurii 6.2 și menționate anterior sunt prevăzute și la aceas-tă submăsură. În plus, solicitan-tul trebuie să asigure cofinanțarea investiției și să demonstreze viabili-tatea economică a acesteia.

Care va fi valoarea maximă a proiectelor din această zonă? Ce diferență este față de PNDR 2007-2013?

Carmen Boteanu: Pentru sub-măsura 6.2 cuantumul maxim al sprijinului este de 70.000 de euro/proiect în cazul activităților pro-ductive, servicii medicale, sanitar-veterinare, servicii agroturistice de cazare, servicii turistice de agrement

Page 8: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

6

și alimentație publică și 50.000 de euro/proiect în cazul altor activități, inclusiv activitățile meșteșugărești.

Precizez că sprijinul va fi acordat pe baza unui plan de afaceri sub formă de sumă forfetară în două tranșe, astfel: 70% din cuantumul maxim al sprijinului la primirea deciziei de finanțare și 30% din cuantumul maxim al sprijinului în maximum trei ani de la primirea deciziei de finanțare, cu respectarea cerințelor din planul de afaceri. Implementarea planului de afaceri trebuie să dema-reze în termen de cel mult nouă luni de la data deciziei de acordare a aju-torului.

Pentru submăsura 6.4 sprijinul public nerambursabil va respecta condițiile sprijinului de minimis și nu va depăși 200.000 de euro/bene-ficiar pe trei ani fiscali. Intensitatea sprijinului public nerambursabil va fi de maximum 90%.

În PNDR 2007-2013, sprijinul pen-tru acest tip de proiecte se acorda în cadrul măsurii 312, valoarea ma-ximă fiind tot de 200.000 de euro/proiect.

În ceea ce privește proiectele depuse în cadrul măsurii LEADER, valoarea maximă a sprijinului este de 200.000 de euro/proiect, cu o intensitate a sprijinului pentru proiectele genera-toare de venit de maximum 90% (în funcție de domeniul de intervenție), iar pentru proiectele negeneratoare de venit, de 100%.

Pe lângă articolul 19 din Regu-lamentul 1305/2013, mai există și articolul 20 care subliniază importanța îmbunătățirii acce-sului populației la serviciile de bază din zonele rurale. Meșterii și asociațiile de profil pot acce-sa deci fonduri și prin măsuri privind dezvoltarea satelor sau activități turistice? Care sunt condițiile?

Carmen Boteanu: Într-adevăr,

pentru diminuarea decalajelor care există încă între mediul rural și cel urban și pentru îmbunătățirea calității vieții în satul românesc, prin intermediul măsurii 7 „Servicii de bază și reînnoirea satelor în zone-le rurale” prevăzută de articolul 20 vor fi sprijinite investițiile în crearea și modernizarea infrastructurii de bază la scară mică din mediul rural și investițiile asociate cu protejarea patrimoniului cultural din spațiul rural.

Referitor la sprijinirea activităților turistice, menționez că acest obiec-tiv va fi realizat prin sub-măsura 7.6 „Investiții asociate cu protejarea pa-trimoniului cultural”, prin care se va oferi sprijin financiar pentru proteja-rea obiectivelor de patrimoniu cultu-ral de interes local. Aceste investiții vor avea un impact pozitiv asupra tu-rismului rural și vor stimula dezvol-tarea mediului de afaceri din spațiul rural.

Beneficiarii acestei submăsuri sunt comunele sau asociațiile acestora, ONG-uri, unități de cult și persoane fizice autorizate și societăți comerci-ale care dețin în administrare obiec-tive de patrimoniu cultural de clasă B, de utilitate publică.

Pentru a putea beneficia de spri-jin în cadrul acestei sub-măsuri, solicitanții trebuie să se încadreze în categoria beneficiarilor eligibili, nu trebuie să fie în insolvență sau inca-pacitate de plată și să se angajeze să asigure întreținerea investiției. De asemenea, investiția trebuie să se încadreze în cel puțin unul din tipu-rile de sprijin prevăzute prin măsu-ră și să se realizeze în spațiul rural. Pentru patrimoniul cultural imobil de interes local, investiția trebuie să se regăsească în lista obiectivelor de patrimoniu de interes local clasa B, conform legislației naționale în vi-goare și să fie introdusă în circuitul turistic la finalizarea acesteia.

Asocierea a fost menționată ca

un element cheie în sectorul agroalimentar odată cu imple-mentarea noului PNDR. Este o soluție și pentru meșterii po-pulari? Cum ar putea aceștia să procedeze?

Carmen Boteanu: România va facilita o mai bună integrare a pro-ducătorilor agroalimentari pe piață și la nivelul lanțului valoric. Pentru producătorii mai mici, accentul va fi pus pe stimularea asocierii și pe îmbunătățirea accesului la credite pentru investiții, în timp ce pentru marii actori este nevoie de investiții în modernizare pentru conformarea cu cerințele UE, precum și pentru creșterea competitivității pe piața internațională.

Asocierea producătorilor agricoli a fost limitată ca urmare a unui set complex de motive. Printre cele mai importante se numără respingerea de către fermieri a ideii de a intra în „cooperative”, precum și lipsa abilităților și a cunoștințelor pentru conducerea acestor structuri. Drept urmare, mai puțin de 1% din produ-cătorii agricoli români fac parte din structuri organizate, față de 34% me-dia UE (MADR).

De asemenea, meșteșugarii pot be-neficia de sprijin în cadrul proiecte-lor de cooperare finanțate prin mă-sura LEADER, pentru activități co-mune de promovare, ca de exemplu participări la târguri, expoziții și alte evenimente specifice.

Din experiența PNDR-ului tre-cut, ați observat un număr mare de proiecte depuse de meșteri, artizani, artiști populari? Au fost multe proiecte eligibile?

Carmen Boteanu: În cadrul PNDR 2007-2013, prin măsura 312 „Sprijin pentru crearea și dezvolta-rea de micro-întreprinderi” s-a ur-mărit, printre altele, și încurajarea activităților meșteșugărești și a altor activități tradiționale, fiind spriji-nite investițiile pentru dezvoltarea

Page 9: România Rurală – nr. 6

7

activităților meșteșugărești, de arti-zanat și a altor activități tradiționale non-agricole cu specific local (prelu-crarea fierului, lânii, olăritul, broda-tul, confecționarea instrumentelor muzicale tradiționale etc.), precum și marketingul acestora prin mici ma-gazine de desfacere a propriilor pro-duse obținute din aceste activități.

Astfel, din totalul proiectelor con-tractate în cadrul acestei măsuri la finalul anului 2013, 34 dintre acestea prevăd investiții pentru dezvoltarea activităților meșteșugărești și de ar-tizanat.

Daca ați fi meșter popular, în ce meșteșug v-ați specializa și de ce?

Carmen Boteanu: Artizanatul, în special confecționarea de costu-me populare tradiționale reprezin-tă o oportunitate de valorificare a

specificității fiecărei comunități, pre-zentând și interes din punct de ve-dere turistic, deoarece acestea con-stituie puncte de atracție în cadrul expozițiilor / târgurilor tradiționale și pot fi achiziționate și ca suveniruri, generând venituri pentru meșterii populari.

Totodată, recomand orienta-rea meșterilor populari atât că-tre confecționarea costumelor tradiționale, cât și către sculpturi realizate în lemn și piatră, pictură și olărit.

În încheiere, menționez că m-a im-presionat în special afirmația lui Mircea Malița, membru al Academi-ei Române referitoare la costumul popular românesc, și anume:

„Costumul românesc este un monu-ment în sensul propriu al cuvântu-lui. El nu stă în căsuța sociologică sau etnografică a îmbrăcămintei,

ci în linie cu piramidele egiptene, cu catedralele franceze și cu digurile Olandei. El are acest drept pentru că este o probă adusă la maturitatea existenței unei civilizații închegate. El este una din mărturiile vizibile și tangibile ale civilizației satului de pe pământul nostru. Costumul româ-nesc ne scoate din domeniul artei și ne duce în acela al istoriei. Pentru mine el nu se asociază cu hora sa-tului, cu cimiliturile și cu poveștile populare; el rimează cu perfecta și armonioasa așezare a comunității libere, care a știut să străbată toate intemperiile istoriei prin neîntre-cutul său sistem de autoghidare și adaptare”.

În acest context, Ziua internațională a Iei, sărbătorită în data de 24 iunie, reprezintă o oportunitate de promo-vare a tuturor regiunilor românești, prin meșteșugul țesutului costumu-lui popular care constituie un model de perfecțiune și detaliu.

Page 10: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

8

dezvoltare rurală

Tărâm mirific, prielnic culturii viței de vie și vinului, ce se întinde de-a lungul malului drept al Dunării pe Terasa Superioară, Ostrovul și-a recâștigat faima de odinioară da-torită fraților Oana Camelia Belu și Horia Culcescu, ce au combinat cu succes cultura viței de vie, afacerile și turismul.

Domeniile Ostrov se află în sud-ves-tul Dobrogei, în unghiul format de Dunăre cu granița Bulgariei, și cu-prind 1300 de hectare de viță de vie (inclusiv centrele viticole Ostrov și Lipnița). Arealul viticol a fost extins după anul 2006, prin reconversia plantațiilor de vii și livezi (struguri de masă în struguri de vin). Arealul include și 500 de hectare de livadă (măr, cais, piersic, prun, vișin, nuc, cireș) și 200 de hectare de teren ara-bil (cereale, legume, plante furajere).

În conformitate cu criteriile teh-nologice, climatice și legislative, plantațiile de vie din țara noastră sunt grupate în șapte regiuni viticole clasate B și C, iar Domeniile Ostrov (cu centrele și plaiurile viticole Os-trov și Lipnița) fac parte din Regiu-nea Viticolă VII, clasa C II, podgoria Oltina, ce include 22 de localități.

Condițiile prielnice pentru obținerea

unui vin de calitate se datorează fap-tului că majoritatea plantațiilor viti-cole sunt localizate pe pantele tala-zului dunărean.

Crama Ostrov, cu o capacitate de producție de 150 de tone/zi și de de-pozitare de 450 de vagoane, alături de Crama Lipnița cu o producție de 200 de tone/zi, sunt principale-le unități de producție ale S.C. OS-TROVIT S.A. Firma a fost înființată în 1991 și preluată din anul 2001 de cei doi frați Horia Culcescu și Oana Belu, care se ocupă cu multă dăruire și pasiune de acest domeniu.

Plantațiile și tehnologia de vinificare se ridică la standarde europene, vi-nurile obținute având particularități de originalitate și distincție. Dome-niile Ostrov au devenit un brand pu-ternic pe piața de profil, brand sub care Ostrovit SA produce vinurile din podgoria Ostrov.

Anul 2013 a fost un an prielnic cul-turii viței de vie, existând un raport foarte bun între cantitate și calitate, producția de struguri ridicându-se la 12.000 de tone, cu un total de 10 milioane de litri de vin. Stația de îmbuteliere poate ajunge până la 12 milioane de sticle convenționale/an, ambalaje bag-in-box, cifra de afaceri pentru anul 2013 ridicându-se la 28 de milioane de lei. Din producția de vin din 2013, circa 5% a fost destina-tă exportului în țări precum Spania, Polonia, Bulgaria, Belgia, Germania și, mai ales, Republica Populară Chi-neză. În timp, se dorește pătrunde-rea pe piața occidentală europeană, dar și în Statele Unite și Canada.

Domeniile Ostrov produc atât vinuri cu denumire de origine controlată – D.O.C., cât și vinuri cu indicație geografică (de exemplu, Terasele Du-nării), majoritatea vinurilor produse fiind seci.

Varietățile roșii sunt Cabernet Sau-vignon, Merlot, Fetească Neagră, Pinot Noir, Shiraz și Rebo, în timp ce varietățile albe sunt Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Feteas-că Albă, Fetească Regală, Riesling Italian, Muscat Otonel și Crâmpoșie, acest ultim soi fiind un vin răcoritor ce amintește de vinurile „verzi” din nordul Portugaliei. Există și vinuri rose din soiurile Merlot și Cabernet Sauvignon.

Vinurile sunt încadrate în gamele premium (Domeniile Ostrov, Reser-ve, Cuvee Rose Magnum, Cetatea Durostorum), medium (Domeniile Ostrov, Cossa di Vino, Păcuiul lui Soare, Prieten vechi, Danubius, Nea

Cramele Ostrov – calitatea unui vin de tradiție

Page 11: România Rurală – nr. 6

9

Fănică, Alta la Rând) și low (Premiat de Ostrov, Blanc de Ostrov).

Domeniile Ostrov produc vinuri și pentru supermarket-uri, din gama medium, comercializate sub marcă proprie. În ceea ce privește majori-tatea vinurilor premium, acestea se comercializează în rețeaua HoReCa.

În 2014 s-a lansat pe piață gama Naiada, în care se regăsesc soiuri-le românești Crâmpoșie, Fetească Albă, Neagră, dar și Chardonnay și Syrah, soiuri recunoscute pe plan internațional.

Totalul investițiilor pentru anii 2013-2014 se ridică la trei mili-oane de euro, o parte din fonduri fiind folosite pentru reabilitarea rețelei subterane de conducte pen-tru irigații și înnoirea sistemului pe 2000 de hectare. De asemenea, se investește și în modernizarea tehno-logiei de vinificație, achiziționându-se echipamente viti-pomicole pentru creșterea calității vinului în valoare totală de 800.000 de euro (tractoa-re viti-pomicole, mașini de pretăiat, desfrunzit și cârnit, cultivatoare, tocătoare, mașini de stropit și ferti-lizat). Un nou sistem de irigare prin picurare, care deservește suprafața de 400 de hectare (200 de hectare viță de vie și 200 de hectare pomi fructiferi), a fost implementat și cu ajutorul unui program FEADR.

Având în vedere locurile încărcate de istorie în care se află Domeniile Os-trov, în arealul acestora se derulează un program de investiții în obiective turistice menit să atragă atât turiștii români, cât și străini. Valoarea totală a proiectului este de circa 4 milioane de euro. La finalul acestor investiții, pe teritoriul Domeniilor Ostrov vor funcționa două pensiuni (Naiada și Beciul Boieresc), un restaurant cu specific local dobrogean, Duros-torum cu 250 de locuri (în incinta cramei Ostrov), un complex de agre-ment ecvestru, hotelul Dionis (în ve-cinătatea Cramei Lipnița) și un cen-tru de oenologie transfrontalier Ro-mânia-Bulgaria. Majoritatea acestor investiții au fost deja finalizate.

Investițiile de la Domeniile Ostrov s-au realizat prin accesare de fonduri

europene sau cu fonduri proprii. Ast-fel, plantațiile de viță de vie pentru struguri de vin au beneficiat de pro-grame cu finanțare europeană, iar plantațiile noi de struguri de masă și pomi fructiferi s-au realizat cu re-surse proprii.

Pentru atragerea turiștilor pe dea-lurile dunărene ale Ostrovului, în fiecare an se desfășoară în luna oc-tombrie Festivalul Vinul Nou, în care este prezentată tradiția zdrobirii strugurilor, dar și cea a degustării vinului, însoțite de un amplu spec-tacol de muzică populară. În cadrul Domeniilor Ostrov se află Muzeul Vinului ce prezintă expoziția „În-

ceputuri – eseu muzeografic”, unde se pot admira unelte vechi specifice culturii și culesului viței de vie, dar și artefacte.

Cine dorește să cunoască mai bine tradițiile dobrogene poate vizita sa-tele pitorești și atracțiile din împre-jurimile Ostrovului, precum Mă-năstirea Dervent cu Crucea de Leac, Peștera Sfântului Andrei, ocrotitorul României, sau Cetatea Bizantină Vi-cina de pe insula Păcuiul lui Soare. Excursiile la Domeniile Ostrov sunt ca o întoarcere în timp pe parcursul a trei culturi și civilizații, de la cea geto-dacă, la cea greacă și romană.

Page 12: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

10

Magiunul de Topoloveni, ambasador al gustului românesc tradițional

Magiunul de Topoloveni este un pro-dus obținut din cel puțin patru so-iuri de prune proaspete românești, netratate chimic, fiind 100% natu-ral, fără aditivi alimentari, E-uri, conservanți, gluten sau zahăr adău-gat.

Prepararea acestuia se face în ca-zane cu pereți dubli pentru a păs-tra calitățile nutritive ale prunelor proaspete, având la bază o rețetă tradițională atestată documentar din 1914. Temperatura la care se prepa-ră magiunul este de maximum 68 de grade Celsius, fără foc direct, timp de 12-14 ore, pentru a se evapora în-treaga apă. Astfel, se obține o pastă vâscoasă concentrată de prune, cu un gust dulce-acrișor, ce poate fi tar-

tinabilă și consumată ca atare sau ca desert, în produsele de patiserie.

Magiunul de prune Topoloveni a fost certificat de Institutul de Cercetări Alimentare ca aliment funcțional, contribuind la menținerea stării op-time de sănătate, datorită aportului de macroelemente, microelemente, macronutrienți și micronutrienți, atât timp cât este consumat în mod curent, fiind considerat un dulce să-nătos, cu efecte benefice asupra oa-selor, dinților, sistemului imunitar și a celui nervos.

Conform unui studiu realizat la In-stitutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice „N.C. Paulescu”, magiunul de prune Topoloveni poa-

te fi consumat inclusiv de persoanele bolnave de diabet, cu acordul medi-cului curant.

Compania Sonimpex Topoloveni, producătorul român al magiunului a accesat două programe de promo-vare pe fonduri europene, fiecare cu o perioadă de derulare de 3 ani. Magiunul de prune Topoloveni, un adevărat ambasador al gustului ro-mânesc tradițional, este singurul produs din România care a obținut certificatul de „Indicație Geografică Protejată” acordat de Uniunea Euro-peană.

Programul de promovare al Sonim-pex Topoloveni se derulează în peri-oada 2013-2016 în Elveția, Norvegia

Page 13: România Rurală – nr. 6

11

Magiunul din prune Topoloveni are următoa-rele certificări de calitate:• Protected Geografical

Indication (EU);• „Superior Taste Award”,

Institutul pentru Gust și Calitate Bruxelles, 2010, 2011;

• Official Supplier of Royal House of Romania (Furnizor oficial al Casei Regale a României);

• Ambassador of the “Roma-nian traditional taste“- (brandul turistic al României – oferit de Ministerul Turismului, postat pe etiche-ta produsului);

• Certificat ”Atestarea Calită-ții” - Centrul Național de Teste Comparative;

• Produs tradițional recoman-dat de BIO ROMÂNIA;

• Cod NATO: NCAGE: 1A64L.

și Federația Rusă, magiunul de pru-ne remarcându-se la o serie de eve-nimente din cele trei țări, manifes-tări la care au participat și renumiți bucătari șefi și reprezentanți ai unor lanțuri hoteliere. Acest proiect are o valoare totală de aproximativ 981.000 de euro. Un alt proiect, cu o valoare totală de 544.000 de euro, vizează promovarea magiunului pe piețele din America de Nord și Ori-entul Mijlociu.

Pe lângă magiunul de prune, compa-nia mai produce dulcețuri 100% na-turale din fructe și petale de flori, dar și zacuscă de legume (unele prove-nind din culturi atestate ecologice), precum și pastă de roșii. Dulcețurile „Topoloveana”, brand sub care aces-tea au apărut pe piață, sunt făcute din afine, coacăze, caise, căpșune, cătină, cireșe, flori de salcâm, gutui, goji, nuci verzi, topinambur și vișine.

Compania Sonimpex este singurul producător cu capital integral româ-nesc ce activează în domeniul pre-lucrării și conservării fructelor fără

zahăr adăugat, aditivi alimentari ori agenți de conservare.

Magiunul de Topoloveni este prezent la evenimente cu degustări atât în țară, cât și peste hotare, la show-uri culinare din străinătate și în campa-nii pentru diabetici, fiind expus și la standurile de prezentare de produse tradiționale în cadrul Conferinței Naționale „Ferma de familie: nucleu

al agriculturii durabile” organizată de RNDR împreună cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România.

Produsele companiei Sonimpex Serv Com sunt listate în lanțurile de retail din România și în magazinele Natu-ralia, Nic, Planteea, Ki-Life, acope-rind toate zonele țării.

Page 14: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

12

PAULA POPOIU, director general al Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București Pe noi ne reprezintă ceramica tradițională, portul popular, cântecele și obiceiurile autentice

Ați studiat arte plastice, istorie și teoria artei. Ce v-a condus spre o carieră de muzeograf și cum ați ajuns director la Muzeul Satului?

Paula Popoiu: Am absolvit fos-tul Institut de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, astăzi Universitatea Națională de Arte (UNARTE). Pe vremea aceea, adică până prin 1981, se mai făcea carte foarte serioasă în această instituție. Mai trăiau încă marii profesori Vasile Drăguț, Radu Florescu. Unul dintre profesorii ti-neri de atunci era Andrei Pleșu. Am avut de la cine învața. Tot atunci se faceau materii foarte practice, cum erau și muzeologia sau conservarea patrimoniului. Am făcut chiar și re-staurare, geometrie descriptivă (cu Zamfir Dumitrescu), noțiuni de chi-mie și fizica aplicabile la conservarea de patrimoniu. Am lăsat la urmă, și nu întâmplător, materia care m-a reorientat către meseria de acum - etnologia. Am avut ca profesor de is-toria civilizațiilor pe Dinu Giurescu, care ne vorbea despre tot felul de lu-cruri minunate care atunci ne erau atât de îndepărtate, pentru că niciu-nul dintre noi nu trecuse vreodată de granițele României.

Profesorii au avut un rol imens în alegerile pe care le-am făcut și nu contenesc să-i amintesc și să le mulțumesc pentru că au jucat rolul unor adevărați îndrumători în viața mea. Îmi pare rău pentru tinerii de astăzi care nu prea mai au modele de calibrul celor pe care i-am enumerat.

Page 15: România Rurală – nr. 6

13

Un muzeu în aer liber este o idee inedită și acum, dar mai ales în 1936, când a fost înființat Muzeul Satului din București. Prezentați-ne câteva momente esențiale în evoluția muzeului. Câte case, biserici și alte expo-nate găzduiește acum Muzeul Satului și cum sunt întreținute?

Paula Popoiu: Construirea unui muzeu în aer liber este o idee care aparține sfârșitului de secol XIX când, în 1891, se construia Muzeul Skansen în Stockholm, considerat a fi cel mai vechi muzeu în aer liber din Europa. Teoretic, Muzeul Satului a urmat acest model suedez.

Constituit în 1936, prin strădania Școlii sociologice de la București condusă de profesorul Dimitrie Gusti, Muzeul Satului a parcurs, evi-dent, perioade de dezvoltare și decă-dere. A funcționat însă totdeauna ca un muzeu paradigmă, cunoscut în toată Europa și folosit ca model de muzeele din țară.

Agresiunea comisă asupra muze-ului în perioada de după 1990, în condițiile unui management defec-tuos și a două incendii devastatoare,

determinase o scădere nemeritată a prestigiului acestei instituții, recupe-rat, credem, în integralitate, pentru că astăzi Muzeul Satului este cel mai vizitat din tară și comparat cu muzee europene de același fel; putem spune că suntem foarte bine receptați și de colegi, și de turiștii occidentali.

În 1936, când muzeul s-a deschis, a fost un eveniment cultural deosebit care ilustra peste 10 ani de cercetări de teren făcute de cei mai renumiți intelectuali ai vremii, în 600 de sate ale României. Preocupat de găsirea unui teren potrivit pentru organi-zarea viitorului muzeu, profesorul Gusti și colaboratorii săi apropiați au acceptat propunerea Primăriei Capitalei de a-l “organiza în Parcul Carol al II-lea, pe o suprafață de 4.500 de metri pătrați, la marginea Lacului Băneasa, de curând asanat și al cărui prilej de deschidere să fie festivitățile Lunii Bucureștilor din acest an”.

Dimitrie Gusti ne-a lăsat o mărturie scrisă (discursul la deschiderea mu-zeului în mai 1936) în care exprimă în cifre extraordinara dăruire și for-midabilul efort cu care s-a construit

muzeul în numai două luni: “Casele ne-au venit în 56 de vagoane, care au transportat o cantitate totală de 470.564 kg. Nu erau simple bârne care puteau fi aruncate de ici-colo, ci fiecare parte era un obiect de preț, care urma să fie mânuit cu grijă. Majoritatea lor erau bârne sculptate, ba chiar, cum a fost cazul cu Biserica de lemn din Maramureș, bârne cu prețioasă pictură pe ele. Noroc că cei care au desfăcut casele și cei care le-au construit la București au fost înșiși meșterii satelor. Din fiecare sat au sosit sătenii cei mai pricepuți la asemenea treburi. Numărul lor a fost de 130. Și, cum lucrările erau urgente, le-am adăugat mâna de lu-cru din București, zidari, vopsitori, dulgheri, ridicători de schele și sala-hori. Până la sfârșit, se perindaseră prin șantierul nostru 1.046 lucră-tori, numai pentru ridicarea gospo-dăriilor țărănești, fără să socotim pe aceia întrebuințați în construcția unei săli centrale de Muzeu, în for-mă de clopotniță, cu arhondaric, și nici lucrătorii municipiului care au organizat drumurile, lumina etc. Socotiți pe zile de lucru, acești mun-citori au lucrat 5.729 zile, iar, adău-

Page 16: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

14

gând și cele 3.900 zile ale sătenilor meșteri, totalul s-ar ridica la 9.629 de zile de lucru, adică la vreo 25 de ani și 250 de zile ... Numai datorită unei pregătiri de peste zece ani am putut construi în mai puțin de două luni Muzeul Satului Românesc, pen-tru care altfel ar fi fost nevoie de mulți ani”.

Astăzi, am ajuns la 360 de monu-mente, între care nu mai puțin de cinci biserici. În colecții avem nu mai puțin de 60.000 de obiecte valoroa-se și peste 200.000 de documente. Muzeul Satului din București este mai mult decât un simplu muzeu în aer liber; el este un moment al isto-riografiei de specialitate și un model constituit în timp.

Aveți meșteri cu care colaborați, sculptori, pictori etc?

Paula Popoiu: Avem zeci de cola-boratori nu numai din țară, ci și din străinătate. Colaborăm cu țări euro-pene și din tot restul lumii și nu amin-tesc decât marele premiu obținut în Cuba pentru expoziția de tradiții românești sau colaborarea cu țări precum Thailanda, India, Indonezia, Mexic, Peru etc. Dar, sigur, promo-varea cea mai susținută o facem

creației tradiționale românești, dar și modului de viață românesc, pri-vit însă într-o legătură sistemică de civilizații cu influențe mai mult sau mai puțin reciproce. Promovăm pe cât posibil originalitatea civilizației noastre tradiționale ca sinteză între Orient și Occident, dar și ca rezultat al unei sinteze multiculturale aproa-pe unice în Europa.

Care este în prezent procesul prin care se adaugă noi elemen-te în acest spațiu? Meșterii din țară pot veni cu sugestii și idei de noi exponate sau puneți ac-cent mai mult pe antichități, obiecte cu valoare istorică?

Paula Popoiu: Prima noastră da-torie este de a îmbogăți colecțiile cu mărturii ale trecutului nostru, de a ilustra un mod de viață tradițional, dar asta nu înseamnă că am rămas încremeniți în proiect și refuzăm prezentul. Sigur că acceptăm suges-tii și idei de la colaboratori, dar lu-crăm ca niște profesioniști, pe bază de planificări, principii, proceduri chiar. O mare parte a programelor noastre sunt dedicate promovării creației contemporane, meșterilor și artiștilor; multe programe și pro-

iecte sunt dedicate copiilor și tine-rilor, tocmai pentru a-i determina să prețuiască patrimoniul etnologic la adevărata valoare și la rândul lor să împiedice pierderea ireversibilă a acestor comori identitare.

Muzeul Satului este una din-tre destinațiile preferate ale turiștilor străini în Capitală, dar și ale românilor. Cum se pre-zintă datele referitoare la vizi-tatori, sunt mulți, puțini? Anul 2014 a fost un an bun?

Paula Popoiu: Suntem optimiști! Statistic, suntem cel mai vizitat mu-zeu din țară, la egalitate cu Muzeul Antipa în anul 2013. Speram că în 2014 vom atinge cifra de 400.000 de vizitatori. Vom vedea la sfârșit de an. A fost un an bun de altfel, cu mulți vizitatori. Am fost vizibil mai căutați și în străinătate, unde am avut mul-te invitații pe care le-am onorat în cea mai mare parte. Important mi se pare a aminti colaborarea cu Horniman Museum, unul dintre cele mai mari muzee din Marea Britanie, care a expus pe o perioadă de un an colecția de obiecte românești pe care o dețin din 1950. Au fost foarte impresionați de muzeul nostru și am

Page 17: România Rurală – nr. 6

15

fost invitați să participăm la această acțiune, cu ajutorul ICR Londra.

Cum preferă turiștii să-și pe-treacă timpul la Muzeul Satului?

Paula Popoiu: În Muzeul Satului îți dai seama că aparții Europei de multă vreme, iar istoria recentă a mu-zeului ne arată interesul pe care l-au manifestat față de acest colț deosebit al Capitalei marile personalități ale lumii – regi, diplomați și președinți ai unor puternice țări - care l-au vizi-tat și au scris în Cartea de Onoare cu-vinte de admirație pentru unicitatea monumentelor și pentru atmosfera negăsită niciunde altundeva.

O vizită la Muzeul Național al Satului îți oferă posibilitatea unui circuit de două până la șase ore prin muzeu, care permite grupurilor sau fami-liilor să admire panorama unui sat tradițional. Aici se poate călători de la munte la câmpie, din secolul XVIII până în secolul XX, se pot percepe diferențele și asemănările dintre zo-nele etnografice. La sfârșitul vizitei, poți pleca cu imaginea unui mod de viață dispărut și în același timp me-reu viu. Vizitatorii sunt interesați de târgurile de la muzeu, de ,,degusta-rea” aromelor satului, de cântece și dansuri. Oamenii se plimbă, discută, rămân uneori o zi întreagă. Mai ales mamele cu copii mici ne vizitează des și cu plăcere. Pentru ele avem tot felul de programe și încurajăm hră-nirea sănătoasă a copiilor nu numai prin produsele bio pe care le oferim, dar și prin conferințe despre hrana sănătoasă. Muzeul este un loc de pro-menadă, dar și de învățare. Muzeul este cunoscut pentru târguri ale meșterilor populari, tabere de vară pentru copii, demonstrații privind unele obiceiuri tradiționale, spec-tacole de muzică și jocuri populare care atrag un public numeros.

Ce activități oferiți oamenilor în afară de vizitat? Povestiți-ne puțin despre târguri, sărbători, zile festive.

Paula Popoiu: Oferta pentru cei ce

ne vizitează este foarte variată: târ-guri, demonstrații de meșteșuguri, ateliere pentru copii, spectacole, conferințe. Toate acestea au aproape caracter permanent. Expoziții tem-porare sunt frecvente și cu tematică foarte generoasă. Pe lângă expoziții specifice, avem și multe expoziții de artă plastică, fie cu artiști debutanți sau profesioniști din țară, fie din alte țări. Colaboram cu toate am-basadele din București pentru desfășurarea programului „Dialogul civilizațiilor”, așa că pe lângă prezen-tarea României tradiționale, turiștii noștri sunt îndemnați să cunoască și să iubească și alte civilizații.

La ce fel de evenimente lega-te de tradiții și meșteșuguri participați în străinătate și ce impact credeți că au în ceea ce privește promovarea culturii române?

Paula Popoiu: De la început, adi-că din 2005, mi-am propus să ies cu muzeul din limitele profesiona-le și teritoriale. Avem multe pro-iecte desfășurate în Israel, Marea Britanie, Franța, Cehia, Ungaria, Serbia, Cuba, China - ca să enumăr doar pe cele din ultimii trei ani. Participăm la conferințe, la sesiuni științifice, dar mai ales organizăm expoziții, spectacole, demonstrații cu meșteri. Impactul este unul for-midabil și receptarea adevăratei cul-turi tradiționale în străinătate este una deosebită. Dar subliniez „adevă-ratei culturi tradiționale”, nu a celei contrafăcute. Nu ne reprezintă micii și grătarele, cât mai ales ceramica tradițională, portul popular, cânte-cele și obiceiurile autentice.

Cum privesc tinerii oportu-nitățile de promovare a tradi-țiilor românești - aici nu ne refe-rim doar la meșteri sau artizani, ci și la următoarea generație de etnografi, muzeografi, istorici etc?

Paula Popoiu: Muzeul Satului are acum un colectiv tânăr. Tinerețea lor,

entuziasmul și prospețimea abordă-rii se bazează însă pe experiența ce-lor de la care au preluat ștafeta și sub îndrumarea cărora se formează. Noi nu am închis ușa pensionarilor, ci i-am chemat alături de noi pentru a ne ajuta în formarea tinerei generații. Tinerii își doresc să lucreze în locuri ca Muzeul Satului, dar oportunitățile sunt puține, salariile mici, motivarea doar spirituală. Din păcate, este greu să cooptezi tineri pentru activitățile culturale.

Muzeului Satului încurajează totuși meșterii populari valoroși, pe care i-a promovat prin toate mijloacele, contribuind în acest fel la împiedica-rea dispariției unor centre cunoscute de meșteșugari sau artiști populari.

Ce simțiți când vă gândiți la ca-riera dumneavoastră la Muzeul Satului? Care au fost împliniri-le, dezamăgirile?

Paula Popoiu: Cariera mea va con-tinua și după ce poate voi apuca să fiu pensionată. Încă nu e vremea, dar nu mă gândesc la pensie ca la moarte și nici nu stau în așteptarea ei. Mai am multe de scris, multe de facut. Ars longa, vita brevis. Ceea ce gândești și vrei să faci nu se termină nicioda-tă. Viața mea este legată în cea mai mare măsura de Muzeul Satului. Aici am lucrat imediat după facultate, aici m-am reîntors după al doilea in-cendiu tocmai cu gândul reconstru-irii și construirii a ceva nou pe ceva vechi. Aceasta ar fi pe scurt definiția tradiției. Dacă e să răspund concret la întrebare - ce simt când mă gân-desc la cariera mea? - atunci spun că mai am multe de făcut și simt că nu pot termina tot ce mi-am propus. Dar cine termină vreodată, în viață, ce și-a propus? Așa că nu sunt dez-amăgită. Sunt bucuroasă și recunos-cătoare lui Dumnezeu în primul rând pentru că mi-a oferit oportunitatea de a face. A face ceva ce va rămâne cumva în istoria acestui oraș. O mică parte de muzeu (zona sud sau satul nou), o carte, o cercetare, poate chiar un tânăr format în respectul a ceea ce este și cui îi aparține ca individ.

Page 18: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

16

Festivalul Național al Păstrăvului de la CiocăneștiTradițiile renasc în „Comuna-muzeu în aer liber”, la poalele Suhardului

În dulcele meleag al Bucovinei, ascul-tând susurul Bistriței Aurii, comuna Ciocănești își așteaptă turiștii într-un colț de suflet românesc. La umbra bătrânului Suhard și-nconjurată de Obcina Mestecănișului, Ciocăneștiul se întinde de-o parte și de alta a Bistriței Aurii, pe o distanță de 16 km. Situată la înălțimea de 850 m, în partea nordică a Carpaților Orientali, comuna este formată din cele două sate Ciocănești și Botoș. Populația comunei însumează 1350 de locuitori.

De la „puii pe case” la un veritabil muzeu în aer liber

Ciocăneștiul este considerat, pe bună dreptate, un veritabil păstrător al patrimoniului tradițional, datorită conservării frumuseților autentice, o unicitate dată de casele sătenilor ale căror fațade sunt încondeiate. În Ciocănești se încondeiază și ouăle și casele. Modelele pictate poartă nu-mele de „pui pe case”, fiind inspirate

din cusăturile întâlnite pe porturile bucovinene. Acestea simbolizează întâmplări, etape și obiceiuri din viața sătenilor.

Începând cu anul 2004, Ciocăneștiul poartă cu mândrie titulatura de „Comună-Muzeu în aer liber”

Culorile inițiale folosite pentru în-condeierea fațadelor caselor erau

Page 19: România Rurală – nr. 6

17

negrul, verdele și albul. Astăzi s-au adăugat și nuanțe de maro, galben și roșu. Tradiția „puilor pe case” a por-nit de la domnul Tomoioagă, fost pri-mar al Ciocăneștiului și un veritabil sculptor în lemn. Prima casă încon-deiată, Casa Muzeu Țăran Leontina, a devenit una dintre principalele atracții ale comunei, alături de Mu-zeul Ouălor Încondeiate și bisericile din zonă.

Festivalul Național al Păstrăvului – povestea unui festival devenit tradiție

Povestea Festivalului Național al Păstrăvului își scria primele rân-duri în vara anului 2004. Începând din acel an, membrii ANTREC Ro-mânia alături de ANTREC Suceava, cu sprijinul autorităților locale, au pus la punct strategia promovării comunelor mai puțin cunoscute din Bucovina. Astfel, prin organizarea unei manifestări tradiționale s-a urmărit valorificarea potențialului turistic rural și, totodată, promo-varea tradițiilor și a gastronomiei românești.

Plutăritul de-atunci, plutăritul de astăzi

Începând cu data de 11 august 2014, Ciocăneștiul a intrat în „Săptămâna

plutăritului”. Cu această ocazie a fost readusă la viață tradiționala ocupație a sătenilor, plutăritul.

Au trecut sute de ani de când plu-tele de lemn cârmuite de dibacii vâslași își croiau destinele în pluti-re pe Bistrița, tocmai până la Bicaz. Turiștii și sătenii au asistat și au par-ticipat activ la construcția plutelor, pentru ca mai apoi acestea să fie lan-sate la apă. Sute de vizitatori purtați de cărunții vâslași din comună au plutit ore-n șir pe Bistrița Aurie, bu-

curându-se de o experiență inedită.

În data de 15 august, cu ocazia săr-bătoririi Hramului comunei, a fost organizat un spectacol folcloric dedi-cat plutașilor, care ajunși la vârsta de peste 70 de ani, povesteau cu glasuri tremurânde povești născute la ma-luri și purtate de apele Bistriței.

În asentiment cu nostalgia plutăritu-lui de altădat’, cu ocazia festivalului, a fost lansată cartea „Năluci pe ape – plutașii”, a autorului Paul Brășcanu,

În perioada 16-17 august 2014, Ciocăneștiul a găz-duit cea de-a XI-a ediție a Festivalului Național al Păstrăvului. Din programul festivalului n-au lipsit concur-suri de pescuit la muscă, ateli-ere de plutărit, expoziție de lăzi de zestre, concursuri locale („Cea mai frumoasă grădină cu flori”, „Cea mai frumoasă casă tradițională”, „Cel mai frumos port popular”), expoziție gas-tronomică tradițională, seri de poezie și muzică folk, recita-luri de muzică populară, Hora Plăieșilor, vizită la stâna din Suhard, deschiderea minei tu-ristice Oița.

Page 20: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

18

volum în care este povestită evoluția istorică a plutăritului bucovinean: „Au plecat departe plutașii, iar ur-melor lor, săpate în drum fără pul-bere, sunt azi… năluci pe ape” , scrie în cartea sa, Paul Brășcanu.

Expoziție de lăzi de zestre și povestea fetelor de măritat

O secțiune specială în programul manifestărilor prilejuite cu ocazia Festivalului Național al Păstrăvu-

lui a reprezentat-o organizarea unei expoziții de lăzi de zestre cu expo-nate din localitate, dar și din zonele învecinate: Botoșani, Suceava, Vatra Dornei, Iași și chiar din Republica Moldova.

Inițiativa născută cu un an în urmă avea să fie dusă mai departe și în acest an în spațiul expozițional din incinta Casei de Cultură „Florin Gheucă”. Cu prilejul expoziției, et-nografi veniți din Botoșani, Iași, Bacău, Republica Moldova, alături de doamnele Minorica Dranca - di-rector al Muzeului de Etnografie și Folclor din Vatra Dornei și Dorina Paicu - Președintele Asociației Cul-turale „Vechea Bucovină”, au prezen-tat lucrări având ca temă importanța lăzilor de zestre în viața familiilor bucovinene. Cu cât lada de zestre era mai plină, cu atât mireasa era mai harnică, iar dacă zestrea se întindea până în podul casei, era semn că fata e bună de măritat.

Descoperind tradițiile stânelor din Suhard

Cu ocazia Festivalului Național al Păstrăvului, cei prezenți au partici-pat la o incursiune pe muntele Su-hard. Prima oprire a fost făcută la Mănăstirea „Sfânta Cruce”, unde turiștii au luat parte la slujba bise-ricească. A fost un prim popas de suflet într-un loc pitoresc, de unde zările se deschideau spre ținuturile dornene și spre satele Bucovinei. Drumul a continuat spre înalturile senine ale Suhardului până la Stâ-na Șfețărie, unde organizatorii și-

Page 21: România Rurală – nr. 6

19

au primit invitații cu tradiționalul colac cu sare și cu pahare de afina-tă. Oaspeții au degustat bunătățile pregătite la stână: caș, urdă, brânză de oaie, cașcaval, mămăligă, cârlan jintuit și alte preparate cu specific de oaie, tradiționale gastronomiei stâ-nelor bucovinene. Atmosfera de voie bună a fost asigurată de ansambluri-le din zonă care au interpretat în vârf de munte cântece tradiționale din folclorul bucovinean.

Bunătățile din păstrăv au fost transformate în artă culinară

O secțiune aparte, pe placul iubito-rilor gastronomiei pescărești, a re-prezentat-o expoziția-concurs gas-tronomic cu preparate tradiționale din păstrăv. Printre participanți s-au numărat săteni, proprietari de pen-siuni și bucătari din zonă. Aceștia au încântat prin creativitate și, mai ales, prin gust. În urma jurizării au fost acordate diplome pentru varie-tatea produselor promovate, cea mai bună rețetă de borș de pește, ingeni-ozitatea preparării rețetei de pizza cu păstrăv, originalitate în servirea păs-trăvului cu nucă, cea mai frumoasă prezentare și pentru „Platoul Păstră-varului”.

Page 22: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

20

Sfârșitul toamnei aduce o serie de manifestări tradiționale menite să sărbătorească bucuria culegerii roa-delor pământului și să promoveze produsele locale. Acestea au rolul de a menține vii obiceiurile specifice lo-cului în care se desfășoară.

17-19 octombrie - Sărbăto-rea Zaibărului și a Prazului, Băilești, județul Dolj

Manifestarea include o „Caravană a Zaibărului”, o incursiune la produ-cătorii de zaibăr, cu un car alegoric ce, promovează evenimentul cu aju-torul tinerilor îmbrăcați în costume tradiționale. Aceștia sunt însoțiți de fanfara populară de la Ciuperceni. La festival vor fi expuse produse specifi-ce de toamnă alături de zaibărul de Băilești, spectacolul fiind întregit de muzică și dansuri populare, dar și de muzică ușoară pentru tineret. Pro-

gramul este susținut de ansambluri folclorice de amatori și profesioniști din țară și din Bulgaria.

24-26 octombrie - Festivalul Vi-nului, Timișoara

Timișorenii organizează anual un festival în care sunt prezentate pre-parate culinare obținute din recolta toamnei, alături de vinuri din pod-gorii renumite ale țării. În afară de oferta gastronomică bogată, au loc concerte de muzică populară. Festi-valul se desfășoară pe platoul de la Stadionul „Dan Păltinișanu”.

24-26 octombrie - Festivalul Internațional al Viei și Vinului „Bachus 2014”, Focșani

Viticultorii își etalează bogățiile muncii lor, în cadrul unui festival în care organizatorii oferă premii pentru cei care au produsele agri-cole cele mai frumoase. Chiar dacă producțiile de struguri au ajuns la jumătate față de cele din anii trecuți, acestea oferă perspectivele unui vin

Calendar Festivalurile Toamnei

Page 23: România Rurală – nr. 6

21

de colecție datorită calității struguri-lor culeși. De-a lungul timpului, fes-tivalul a fost un bun prilej de întâl-nire a oamenilor de afaceri români și străini, dar și între autoritățile românești și străine, cu scopul de a încheia parteneriate de promovare a muncii podgorenilor vrânceni.

25-26 octombrie - Focul lui Su-medru, Moeciu, Brașov

Focul lui Sumedru este un ceremo-nial nocturn de înnoire a timpului calendaristic, care se desfășoară în jurul unui rug imens aprins de ti-neri, pe cel mai înalt deal din sat. Femeile împart covrigi, nuci, mere și băutură. După ce se stinge focul, participanții iau cărbuni aprinși cu ajutorul cărora își fertilizează grădi-nile și livezile. Momentele artistice de muzică și dans cu trupe din zona Bran, întregesc acest ritual.

Și în Argeș are loc ceremonialul de purificare în Ziua de Sfântul Dumi-tru.

31 octombrie - 1 noiembrie - Festivalul Hanurilor, Hanul Ancuței, Tupilați, Neamț

Festivalul Hanurilor are ca scop re-învierea obiceiurilor și tradițiilor ospitalității românești din timpul hanurilor de altădată, aducând

în prim plan obiceiuri culinare și meșteșuguri ce se dezvoltau odinioa-ră în jurul hanurilor tradiționale.

8-9 noiembrie - Cupa Deltei la Știucă, Crișan, Tulcea

Evenimentul ce se va desfășura în apropierea localității Crișan, pe brațul Sulina, va include concursuri

de pescuit știucă, pe parcursul a trei manșe, timp de trei zile. Pescuitul se va face în zonele lacurilor Bog-daproste, Trei Iezere și Căzănel, iar peștii prinși vor fi aruncați înapoi în apă.

La eveniment vor participa și reprezentanți ai mass-media, pe lângă pescarii sportivi, amatori și profesioniști, dar și membri ai asociațiilor cu profil pescăresc.

Page 24: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

22

Încondeierea ouălor este o tradiție veche care se practică în Europa în preajma sărbătorilor de Paști sim-bolizând sosirea primăverii, acest obicei fiind considerat un simbol al purificării.

Ouăle se încondeiază de adevărați artiști, meșterii populari pictân-du-le cu artă și migală. Tradițiile se moștenesc din generație în generație. Un astfel de artist este și doamna Ga-briela Clinciu, o brăneancă autentică născută în satul Poarta, care partici-pă la diferite târguri meșteșugărești, indiferent de anotimp. La acestea, ea își prezintă micile opere fira-ve, ce nu reprezintă altceva decât o demonstrație a talentului și măies-triei sale în tehnica încondeierii ouă-lor cu motive tradiționale din zona Branului.

Imaginația sa bogată face ca ouă-le pe care sunt reliefate obiceiurile

Ouă încondeiate cu motive și tradiții brăneneGabriela Clinciu, meșter popular

tradiționale și peisajele rurale din Bran să fie unice. Ouăle sunt picta-te cu dansatori populari, oameni la munca câmpului, flora și fauna zo-nei, motive pascale, fiecare ou sim-bolizând o adevărată poveste.

Gabriela Clinciu spune povestea sa-tului prin ouă încondeiate, adevărate tablouri sau cărți prin care poți citi filă cu filă despre oameni, activități și locuri.

Ouăle decorative se pot încondeia, folosind o chișiță, numai după ce s-a scos conținutul cu ajutorul unei se-ringi și după ce s-au spălat bine în in-terior, gaura fiind acoperită cu ceară pentru a nu fi vizibilă.

Ceara de albine ce urmează a fi fo-losită se pregătește dinainte într-un vas din metal, pus pe o sursă de căl-dură pentru a o menține lichidă.

Modelele sunt variate, de la cele zo-omorfe (pește, cocoș, pomul vieții),

Page 25: România Rurală – nr. 6

23

geometrice (regăsite pe costumele populare naționale), cosmice (soare, stele) și până la cele cu motive reli-gioase. Modelele care simbolizează viața țăranului, cu uneltele din gos-podărie, sunt folosite cu predilecție de către doamna Gabriela Clinciu, îndrăgostită de tradițiile ce i-au sti-mulat talentul de netăgăduit, pe lân-gă moștenirea acestuia de la mama sa. În afară de talent și imaginație, pictarea unui ou presupune și multă răbdare.

Culorile utilizate pentru încondeie-rea ouălor sunt de natură vegetală, iar zonele de pe suprafața oului care se doresc a rămâne albe se acoperă cu ceară pentru a împiedica pătrun-derea culorii. Se pot aplica straturi succesive de culori, după dorință, având grijă ca partea de culoare ce nu trebuie să fie acoperită să fie dată cu ceară deasupra, lăsându-se circa 15 minute pentru ca fiecare culoare să intre în ou.

Pentru a obține ouă încondeiate tradiționale se urzește mai întâi mo-delul pe ou, se introduce în baie de vopsea galbenă, după care pe culoare se completează modelul dorit, astfel încât acesta să rămână galben. Se introduce apoi oul în vopsea roșie și se completează modelele alese pe cu-loarea respectivă. La final, oul se in-troduce în vopsea neagră, apoi se dă prin flacără și se șterg toate rându-rile de vopsea aplicate anterior, pen-tru ca acolo unde s-a aplicat modelul roșu să rămână roșu și la fel cu toate culorile. Fondul unde nu s-a aplicat

ceară rămâne negru.

După terminarea procedurii, oul încondeiat se ține la cald pentru a fi îndepărtat și ultimul strat de ceară, după care se șterge cu o cârpă și se unge cu ulei pentru a oferi strălucire și protecție.

Culorile nu sunt alese întâmplător, ele având o anume semnificație. Al-bul simbolizează puritatea, albastrul cerul infinit și apa dătătoare de viață, negrul fertilitatea, roșul viața în sine și galbenul soarele.

Ouăle încondeiate cu motive brăne-ne au altă tehnică, folosindu-se ceară colorată, cu ajutorul căreia se fac mo-delele inspirate din viața de zi cu zi și chiar din amintiri personale: căsuțe tradiționale, căpițe de fân, țărani ce vin cu grebla de la muncă ori taie lemnele, plecatul oilor la munte, mo-tive de pe costumele tradiționale și covoarele țărănești, crucea Paștelui, cetina bradului, spicul grâului, berze ce se întorc primăvara, Steaua, roata carului, clopotele bisericii, fierul plu-gului ori hora țărănească.

Doamna Gabriela Clinciu este pre-zentă la multe dintre festivalurile și sărbătorile organizate de Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), precum Ziua Națională a Turismului Rural Româ-nesc, Festivalul Mușcatelor din Bran, Sărbătoarea Margaretelor, dar și în cadrul altor târguri, unde își demon-strează măiestria cu care a înzestrat-o Dumnezeu.

Știați că:

• ouăle erau oferite drept cadou de către țărani, atunci când mergeau cu marfa la oraș în preajma Sărbătorilor Pascale, celor care veneau să cumpere produse de la ei?

• ouăle folosite la încondeie-re sunt cele de găină și de gâscă, pentru că pe cele de rață nu se prinde vopseaua tradițională?

Page 26: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

24

Maramureșul, destinație de ecoturismDrumeții verzi printre tradiții

Maramureșul, ținut încărcat de is-torie, autenticitate și natură, acest colț de suflet tradițional românesc, atrage de la an la an din ce în ce mai mulți turiști, atât din țară cât și din străinătate. Acest lucru trebuie să ne încânte, dar, totodată, ne va face să tragem un semnal de alarmă în ceea ce privește obligativitatea practicării unui turism durabil și responsabil.

Autenticitatea, haina vie a Maramureșului

Autenticitatea este cea mai de preț haină a Maramureșului. Și cât de bine-i stă cu ea… Această haină este țesută în timp și încă se țese cu fie-care zi ce trece. Natura cu verdele-i sălbatic, meșterii ce-și însuflețesc iscusința, meșteșugurile și arhi-

tectura caselor, sunt detalii ce se împletesc în acest port autentic maramureșean. Doar de noi depinde cum păstrăm vie această haină de preț, de noi depinde să nu o deșirăm și tot de noi depinde să nu facem din ea doar un obiect de admirat prin vreun colț de muzeu.

În localitățile Sârbi și Breb avem vâl-tori ce-și spumegă dorul covoarelor de altădat’. În Desești avem bunicile care mai torc și-și țes dibăcia în timp ce bunicii-și învăță nepoții despre morărit și despre sculptat prescuri-nicere și fuse cu zurgălăi. În Hoteni avem porțile impunătoare ce-și duc vârsta sub lemn, de-o parte și de alta a ulițelor care au purtat și vor mai purta atâția și-atâția ani pașii veniți de aproape ori de departe. Sunt pașii turiștilor veniți să descopere autenti-citatea unui Maramureș care așa tre-buie să rămână și de acum înainte, verde, autentic și tradițional.

Drumeție verde la Rezer-vația Tăurile din Hoteni

De cum lăsăm în urma noastră satul Breb, în care Prințul Charles deține

Pentru proprietarii de pen-siuni din zonă, Asociația WWF-Romania a organizat în satul Breb un training având ca temă practicile de ecotu-rism și importanța conservării naturii, tradiției și arhitecturii locale. Informațiile s-au dove-dit a fi foarte utile pentru pro-prietarii de pensiuni, aceștia fiind instruiți în direcția obținerii certificatelor de eco-turism. Un accent important s-a pus pe oferta de agrement și încurajarea drumețiilor verzi și implicit a unui turism responsabil.

Page 27: România Rurală – nr. 6

25

patru case tradiționale, ne îndrep-tăm spre Hoteni, poarta de plecare către unul dintre traseele verzi ale Maramureșului, Tăurile și Turbăria de la Hoteni. Traseul cu o durată de 45 de minute și marcaj cruce roșie este accesibil tuturor categoriilor de turiști, fiind o adevărată bogăție naturală pentru cei pasionați de bi-odiversitatea acestui areal. Părăsind ulița Hoteniului și lăsând în urma noastră bătrâna biserică de lemn din sat, ne angajăm în urcare ușoară pe o cărare ce străbate o livadă de meri. Cu fiecare pas făcut, zările ni se deschid, oferindu-ne perspective încântătoare spre crestele munților Maramureșului. După 25-30 de minute de la plecarea noastră din centrul Hoteniului ajungem la alti-tudinea de 500 m, într-o zonă bogat înierbată. Zona de câmpie ce alter-nează cu fânețele și zonele destinate culturilor agricole întregesc moza-icul peisagistic tipic acestor melea-guri. Din acest punct până la tăurile din Hoteni, cărarea șerpuiește prin-tr-un crâng de stejari, arini, cireși sălbatici și plopi tremurători. Este unicul loc din Maramureș în care întâlnim exemplare rare de stejar (Quercus robur) și lintiță (Spirodela polyrrhiza).

Tăurile din Hoteni sunt declarate rezervație naturală de interes local, situate la înălțimea de 530 m pe arealul Piemontului Săcel-Șugatag, sectorul piemontan al Munților Gu-tâi. Întinzându-se pe o suprafață de 15 ha, tăurile s-au format ca urma-re a alunecărilor de teren ce au dat naștere celor două lacuri și zonei de tinov plutitor. Turbăria specifică zo-nei mlăștinoase are o grosime de 2,5 m, plutind pe oglinda lacustră cu o adâncime de patru metri. Flora este reprezentată de specii de rogoz, mă-rar de baltă, trifoi și diverse specii de alge. Evidențiem prezența a două specii de plante carnivore, roua ce-rului – specie ocrotită specifică tino-vurilor montane și otrățelul de baltă. La capitolul faună, întâlnim sala-mandra carpatică, șarpele de casă (Natrix, natrix), broaște țestoase, broaște de lac și specii de pești. Accesul în zona mlăștinoasă se face

pe pontoane de lemn îmbrăcate în mușchi verzi și alge lacustre. Între-gul areal emană sălbăticie, diversi-tate florală și faunistică, fiind o ade-vărată bogăție verde ascunsă dincolo de tradițiile Maramureșului turistic.

Maramureșul – destinație de ecoturism

Din fericire, veștile ce vin dinspre ținutul maramureșean sunt îm-bucurătoare datorită titlului de „destinație de ecoturism” pe care zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului a primit-o în 2014.

Acest lucru a fost posibil, în mare

măsură, datorită demersului în-ceput în anul 2013 prin semnarea „Parteneriatului Local pentru Dez-voltarea și Promovarea Destinației de Ecoturism Mara-Cosău-Creasta Cocoșului”. Un total de 12 organizații și instituții din sfera economică și a turismului zonal împreună cu Au-toritatea Națională pentru Turism, World Wildlife Fund România și Asociația de Ecoturism din Româ-nia au trasat principalele obiective: integrarea și dezvoltarea serviciilor și infrastructurii de ecoturism, pro-movarea întregii destinații de eco-turism, conservarea și valorificarea zonelor naturale cu caracter de arii protejate - natură, peisaj rural, patri-moniu cultural și arhitectural.

Page 28: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

26

Zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului - de la natură la tradiții

Fragment de suflet autentic maramureșean, zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului se întinde pe o suprafață de 46.000 ha. Turiștii vor găsi șapte arii naturale protejate, sate tradiționale în care oamenii spun povești despre locuri și locu-rile spun povești despre oameni, peisaje agricole desprinse dintr-un firesc rural, bisericile din lemn ale Maramureșului, dintre care două aflate în Patrimoniul UNESCO.

Ținutul istoric al Maramureșului, delimitat de râurile Mara și Cosău, se învecinează la sud cu Munții Gutâiu-lui, spre est cu Valea Cosăului, spre nord cu Munții Igniș – Rezervația Poiana Brazilor și spre vest cu Valea Brazilor.

Oferta de drumeții verzi este gene-roasă, iubitorii de natură putând opta pentru trasee spre Tăurile Mo-rărenilor și Chendroaiei, Pădurea Crăiasca, Cheile Tătarului, Iezerul Mare, Mlaștina Vlășinescu și, pen-tru amatorii de drumeții montane și turiștii bine pregătiți, drumeție pe Creasta Cocoșului.

Cei interesați să descopere și să asimileze tradițiile, meșteșugurile și poveștile oamenilor și a satelor maramureșene pot opta pentru vizi-te în localitățile Breb, Desești, Sârbi, Budești, Călinești, Ocna Șugatag etc. Turiștii vor admira porțile de lemn maramureșene, semn de distincție socială a gospodăriilor. Porțile sunt sculptate în lemn de stejar păstrând motive specifice precum pomul vieții, simboluri solare și dintele de lup. Dincolo de porți, gospodarii își duc mai departe povestea meșteșugului tradițional. Pe unii îi găsim lucrând lemnul, confecționând unelte agrico-le, așezând scărițe și cruci de lemn în sticlele de horincă, pe alții îi vedem împletind coșuri și garduri din nu-iele, în timp ce pe doamne le găsim cosând de mână la cămeși sau făcând celebrele clopuri maramureșene.

Page 29: România Rurală – nr. 6

27

Page 30: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

28

Muzeul Viticulturii și Pomiculturii GoleștiPași prin istoria și cultura locurilor tradiționale

Muzeul Golești deține o structu-ră muzeistică cu reprezentativitate națională, un veritabil patrimoniu în care se reflectă atât istoria fami-liei boierilor Golești, cât și istoria zbuciumată a culturii și civilizației tradiționale românești. Înființat în anul 1939 de către Carol al-II-lea, întregul ansamblu de astăzi este for-mat din două secții: Secția Istorie-Etnografie și Secția Aer Liber – Mu-zeul Viticulturii și Pomiculturii din România.

Ansamblul Goleștilor – singurul ansamblu laic feudal fortificat din RomâniaImpresionanta structură muzeistică este formată din clădirea centrală, Conacul Goleștilor, cea mai veche construcție ridicată de către Stroe

Leurdeanu în anul 1640. Conacul este înconjurat de ziduri de cărămidă cu înălțimi cuprinse între doi și cinci metri, ziduri cu contraforturi, mete-reze și turnuri de apărare în cele pa-tru colțuri. Având destinația de mu-zeu memorial al familiei Goleștilor, conacul prezintă în interior piese de mare valoare: mobilier de epocă, obiecte personale, tablouri, cărți, documente și multe alte obiecte cu semnificație istorică ce au aparținut atât boierilor Golești, cât și rudelor Alexandru Davila, Carol Davila, Ni-colae Grant și George Bengescu.

Școala slobodă obștească – localul primei școli su-perioare cu predare în limba română din mediul ruralDeschisă la data de 1 mai 1826 de că-

tre marele cărturar Dinicu Golescu, școala a avut un puternic caracter democrat, cu acces neîngrădit tutu-ror categoriilor sociale. Pe băncile școlii aveau să învețe, din manu-alele gratuite, atât copiii țăranilor nevoiași, copiii romilor cât și fiii bo-ierilor argeșeni. Totodată, ne referim la o școală mixtă, fiindcă la Școala slobodă obștească de la Golești învățau și fete și băieți. Pentru fete existau programe speciale prin care erau instruite ca viitoare mame și gospodine, însușindu-și deprinderi aferente responsabilităților casnice. De-a lungul anilor, figuri marcan-te ale istoriei românilor au predat în cadrul școlii din Golești, printre acestea numărându-se și Aron Flo-rian, Ion Heliade Rădulescu și Ni-colae Nicolau. Dinicu Golescu a fost inițiatorul primelor manifestări tea-trale în cadrul școlii românești. La sfârșitul anului școlar erau organi-

Page 31: România Rurală – nr. 6

29

zate mici piese de teatru unde tine-rii învățăcei erau responsabilizați cu mici roluri artistice.

Foișorul de pază al Conac-ului Goleștilor – amintirea lui Tudor VladimirescuAlături de Școala slobodă obștească, identificăm Foișorul de pază al co-nacului. Accesul se face pe scările de lemn ce ne conduc până în partea superioară unde se află o încăpere funcțională, cu rol expozițional. Loc încărcat de însemnătate istorică, Foișorul reprezintă spațiul în care și-a trăit ultimele zile de libertate Tu-dor Vladimirescu, între 18 și 21 mai 1821. Astăzi, expoziția inaugurată în anul 1981 și dedicată Revoluției de la 1821 poate fi vizitată în încăperea foișorului.

Ansamblul de clădiri istorice este întregit de clădirea Bolniței (loca-lul primului spital pentru săraci înființat pe o moșie românească de către Banul Radu Golescu), baia tur-cească, dependințele conacului unde se pot vizita Secția de Etnografie și Artă Populară a județului Argeș și Expoziția de istorie a Goleștilor. În fața complexului muzeal se află Bi-serica Goleștilor, care poartă Hra-

Page 32: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

30

Golești și-a păstrat caracterul viu, beneficiind de îmbunătățiri tema-tice. Noi și noi monumente au fost achiziționate, lor alăturându-se unel-te, instalații tehnice, piese de mobili-er și de port tradițional pe care astăzi le regăsim în interiorul caselor. Toate acestea clădesc patrimoniul cu suflet românesc al Goleștiului. Cadrul na-tural este cât se poate de reprezen-tativ, remarcându-se alternanța li-vezilor de pomi fructiferi cu loturile de viță de vie. Și, ca ambianța să fie completă, ferma de animale domes-tice întregește acest concept de „mu-zeu-viu”.

tradițională. Nu sunt prezentate sim-ple case, ci ansambluri de gospodării care transmit mesajul cultural spe-cific fiecărei zone. Din cadrul aces-tor gospodării autentice nu lipsesc construcțiile anexe și instalațiile complete specifice pomiculturii și viticulturii.

Plimbându-ne pe ulițele muzeului în aer liber vom descoperi gospodării provenind din zonele lor de origine, construcții datând din secolul al-XIX-lea, unele coborând chiar în se-colul al XVIII-lea. În toți acești ani, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii

mul Sfintei Treimi. Aceasta a fost înălțată de către Stroe Leurdeanu în anul 1646. Existența unei biserici construite pentru familia boierilor Golești denotă calitatea aristocratică a familiei acestora.

Muzeul Viticulturii și Po-miculturii din România – la pas printre tradițiile unui loc unicat în Româ-nia și în EuropaPovestea acestui muzeu singular în România își scrie primele rânduri începând cu anul 1966, când s-au pus bazele proiectului muzeal dedicat unor ocupații tradiționale de bază în istoria românilor, pomicultura și vi-ticultura. Situl etnografic se întinde pe o suprafață de 10 hectare având peste 60.000 de piese muzeale și 228 de monumente clasa A.

Muzeul în are liber nu a fost gân-dit doar ca o înșiruire a caselor sau a construcțiilor relevante zonelor de proveniență, ci ca un sat auten-tic românesc din secolul al XIX-lea, în care plimbarea pe ulițe să-ți sugereze o călătorie prin România

Page 33: România Rurală – nr. 6

31

Instituțiile administrative tradiționale satului româ-nesc însuflețesc patrimo-niul muzeisticDin patrimoniul arhitectural al muzeului în aer liber nu lipsesc nici instituțiile administrative tradiționale satului românesc. Pri-măria, biserica, școala și chiar ha-nul ca instituție cu rol economic, unde se stabileau relațiile comer-ciale importante pentru economia comunității, completează firescul redescoperirii autenticității rurale specifice, atât trecutului, cât și pre-zentului.

Primăria comunei Hârsești, Argeș (1910 – 1911) a fost donată muzeului în anul 2008 de către comunitatea din Hârsești. Transferarea și re-montarea acesteia au durat doi ani de zile, astfel că din anul 2010 pri-măria a fost inclusă în circuitul de vizitare. Construcția tradițională din lemn, lipită cu pământ și vărui-tă, are în componență patru camere cu roluri funcționale: camera pri-marului, camera registrului agricol, camera contabilului și cea a notaru-lui.

Școala satului este specifică zo-nei Comănești, județul Bacău. Înălțându-se pe o temelie de piatră de râu, școala este formată din două încăperi despărțite de un culoar și camera cancelariei.

Hanul de răscruce (1860), originar din zona Posești-Pământeni, județul Prahova, este un monument emble-matic al construcțiilor tradiționale românești cu un rol important în evoluția comerțului țărănesc din secolul al XIX-lea. Hanul are planul format din două săli mari de câr-ciumă cu mobilier specific, două ca-mere destinate cazării, o bucătărie, camera hangiței și beciul cu rol de depozit al alimentelor și butoaielor de vin.

Instalațiile specifice viticultu-rii și pomiculturii spun adevărate povești din istoria îndeletnicirilor tradiționale. Fiecare gospodărie are câte o astfel de instalație specifică zonei pe care o reprezintă. Pover-ne, cazane de țuică, teascul cu pene, teascuri cu șurub central, țarcuri cu corfe pentru călcatul struguri-lor, butii cu cercuri de lemn, lojnițe pentru uscat fructe sunt mărturii ale tradițiilor ce pot fi redescoperite vizitând Muzeul din Golești

Muzeul Național Golești investește în educație, conservarea tradițiilor și promovarea acestoraDe-a lungul anului, colectivul de specialiști organizează o serie de evenimente și ateliere de creație pentru elevi și copii, dorind ca meșteșugurile argeșene, dar și cele din alte colțuri ale țării, să fie înțelese la adevărata lor valoare și, totodată, să fie purtate mai departe de copiii care se vor simți atrași de aceste în-deletniciri tradiționale. Muzeografii și cercetătorii științifici ai muzeului, împreună cu profesorii, educatorii și învățătorii, meșterii populari și core-grafii de dansuri folclorice formează echipa de succes pentru buna orga-nizare a acestor evenimente.

Ateliere de creație și eve-nimente organizate • Motive decorative

tradiționale pe ceramică;• Arta picturii pe sticlă;• Țesături tradiționale din

lână;• Arta confecționării păpușilor

tradiționale;• Arta prelucrării lemnului;• Atelier de jucării;• Confecționarea împletituri-

lor din sfoară de cânepă.

Evenimente și programe speciale:• Școala altfel: Să știi mai

multe, să fii mai bun;• Obiectul etnografic și poves-

tea lui;• Grădina de legume și flori;• Să gătim ca la bunica!;• Povestiri la ferma de

animale;• Joii Mari la Muzeul Golești;• Vacanța de vară... la țară;• Jocuri românești la Hora

Satului;• În pași de menuet;• „Te uită cum ninge,

Decembre...”;• Echitație cu cai lipițani și

ponei.

Page 34: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

32

Povestea doamnei Olaru, meșter olar din satul Olari

Oameni

Patria ceramicii românești, așa cum mai este cunoscut Horezu, se află la o altitudine de circa 500 de metri în depresiunea mărginită de Munții Căpățânii și Măgura Slătioarei, chiar în centrul județului Vâlcea, la mijlo-cul șoselei ce leagă Râmnicu Vâlcea de Târgu Jiu.

Arta olăritului s-a transmis din generație în generație cu ajutorul familiilor de olari ce au perpetuat tehnica de prelucrare a lutului. „Pă-mântul este luat numai de pe Dealul Ulmetului”, povestește doamna Vasi-lica Olaru despre meșteșugul mode-lării lutului în vase ce iau diverse for-me și chipuri. Doamna Olaru, meșter olar veritabil ce a moștenit talentul de la părinți și pe care l-a transmis mai departe fiicei sale, arată cu plă-cere oricărui vizitator cum se naște un vas de ceramică dintr-un simplu pumn de pământ.

Procesul de fabricație este în întregi-me manual, ajungând să își implice întreaga familie în realizarea vaselor din lut. După ce frământă o bucată de lut cu puțină apă, curățată în preala-bil de impurități, o pune pe roată și o modelează după dorință, în numai câteva minute ieșind o farfurie, un castron, o vază, o cană sau un ulcior.

Formele circulare cu contur regulat se obțin datorită roții care se învârtește. Apoi, se ia vasul și se depozitează într-un loc uscat. Urmează, a doua zi, uscarea la cald în cuptor, într-o încă-pere separată de casă, unde doamna Olaru are micuțul atelier. Procesul se repetă de două ori, așa cum cere teh-nica olăritului la noi, ca vasele din ce-ramică să fie arse de două ori. După o primă ardere, ce durează o zi, se lasă la răcit o noapte, iar a doua zi se mai ard o dată, după ce sunt date cu malț.

După a doua ardere, vasele sunt pre-gătite pentru pictat, procedeu care se realizează cu ajutorul cornului de vită umplut cu vopsea și al penei de gâscă din capătul acestuia, numită gaiță, prin care se scurge vopseaua din corn. Motivele aplicate sunt cu valuri, flori stilizate, pești, spirale, stele, frunze, păuni, șarpe, ghirlan-de, ghinde, spice de grâu și zeci de puncte dar, cel mai des, cu cocoșul de Hurez, ce reprezintă un simbol al depresiunii, căpătând și statut EDEN 2008. Pe vasele de ceramică de Ho-rezu, cocoșul este reprezentat din profil, cu capul ridicat, ciocul deschis și cu coada înfoiată, simbolizând vigilență și mândrie.

Culorile utilizate la pictat sunt puține, de la brun, verde, albastru, alb și până la roșu închis.

Strada Olari, din Horezu, unde s-a născut și trăiește doamna Vasilica Olaru, este centrul acestui meșteșug al ceramicii de Horezu.

Horezu este un oraș cunoscut și pen-tru țesăturile și broderiile deosebite realizate de mâinile dibace ale feme-ilor, pictura religioasă, dar și prelu-crarea artistică a lemnului.

Una dintre atracțiile turistice ale zo-

Page 35: România Rurală – nr. 6

33

nei este Mănăstirea Hurezi, aflată la numai doi kilometri de intrarea în oraș (în satul Romanii de Jos), mă-năstire ce a fost ridicată de domnito-rul Constantin Brâncoveanu, obiec-tiv intrat în patrimoniul UNESCO. Înainte de a intra în incinta ei, se poa-te vizita o Expoziție a Meșterilor Po-pulari ce cuprinde vase din ceramică și porturi populare. De asemenea, pașii vizitatorului pot poposi la Bi-serica Urșani, ctitorită în 1800, con-siderată monument unic în țară, da-torită picturii naive din interior sau la Biserica din Horezu. La Centrul de Ceramică Olari, turiștii sunt invitați să asiste la procesul de fabricație și chiar să modeleze singuri vasele din lut. La Galeria de Artă Populară, găz-duită de Casa de Cultură Constantin Brâncoveanu, turiștii pot vedea o expoziție cu numeroase vase din ce-ramică din toată țara.

Exponatele prezentate în cele șapte încăperi spațioase reliefează evoluția ceramicii românești din ultimele trei decenii, atât în ceea ce privește teh-nica de prelucrare a lutului, cât și a formelor vaselor și motivelor folosite.

Inițiatorul acestei colecții a fost Ion Bordincel, cel care a condus Casa de Cultură din Horezu și a adunat în timp donații de piese realizate din ceramică de la meșterii olari ce veneau anual la târgul Cocoșul de Hurezi. Acesta este un târg specific, prima ediție având loc în 1971, care reunește ceramiști din toată țara, mai ales localnicii din Horezu, cum este și cazul doamnei Olaru. Impre-sionant este faptul că expoziția nu-mără o colecție de 4000 de exponate, din care 1500 la vedere și grupate pe centre și autori.

O vizită în Horezu, la galeria de artă populară, pe străzile orașului și aca-să la una dintre cele 24 de familii de meșterii populari îți poate crea o imagine de ansamblu asupra olăritu-lui în România.

Ceramica tradițională de Horezu se află din 2012 pe lista UNESCO, ca element de patrimoniu cultural ima-terial al umanității, iar orașul care a făcut-o celebră peste tot în lume a devenit oficial stațiune turistică.

Page 36: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

34

Pensiunea Casa Cartianu și Cula muzeu CartianuOspitalitate și istorie oltenească

Experiențe: Afacerea mea

Ținutul Gorjului, meleag încărcat de tradiție, cultură și istorie, devine din ce în ce mai căutat în sectorul turis-mului rural. Tot mai multe pensiuni turistice și agroturistice își promo-vează ofertele în zona municipiului Târgu Jiu și a Olteniei de sub mun-te. Reper al ospitalității oltenești, Pensiunea Casa Cartianu, membră ANTREC Gorj, este una dintre cele mai apreciate investiții în domeniul turismului rural din județ și, toto-dată, un exemplu de succes la nivel național. Situată la 12 km de Târgu Jiu, la marginea pădurii satului Car-tiu, acolo unde boierii Cartieni au scris file de istorie oltenească, pen-siunea Casa Cartianu își așteaptă oaspeții într-un cadru în care istoria, natura și tradiția se prind în horă.

Beneficiari ai Măsurii 313 „Încuraja-rea activităților turistice”, proprieta-rii pensiunii au finalizat proiectul în anul 2012, după patru ani de la de-punere. De-atunci, porțile Pensiunii

Casa Cartianu aveau să se deschidă turiștilor, iar aceștia n-au contenit să apară.

Tradiționalul și modernul se armonizează în cadrul Pensiunii Casa CartianuClasificată cu trei margarete, Pen-siunea Casa Cartianu își așteaptă oaspeții cu o capacitate de 30 de per-soane, în cinci camere matrimonia-le, trei camere twin și trei suite. Atât exteriorul construcției cât și detaliile de amenajare interioară păstrează arhitectura tradițională vechilor cule oltenești. Casa Cartianu este un exemplu de succes al armonizării tradiționalului cu plusul de confort asigurat de facilitățile moderne pe care turiștii îl caută în ziua de azi.

Page 37: România Rurală – nr. 6

35

Facilități camere:

• grup sanitar cu apă caldă în permanență;

• tv cu cablu;

• minibar;

• internet wireless;

• balcon;

• căldură în permanență.

Preparatele culinare ale Pensiunii Casa Cartianu apreciate și premiate în cadrul festivalurilor gas-tronomiceRespectând specificul gastronomiei tradiționale, Pensiunea Casa Cartia-nu își invită oaspeții la un ospăț ol-tenesc cu produse din ferma proprie, ca-n vremurile boierilor de altădată. Sarmalele cu răcitură au devenit un etalon al meniului Casei Cartianu, alături de alte preparate care abia așteaptă să fie degustate.

Păstrători ai tradițiilor, membrii familiei participă în fiecare an la Festivalul Răciturilor, eveniment gastronomic inițiat și organizat de ANTREC Gorj. De fiecare dată pre-paratele culinare au fost răsplătite și premiate, așa cum veți vedea în diplomele postate la recepția pensi-unii.

Cula - muzeu Cartianu, un exemplu de arhitectură oltenească Satul Cartiu este unul dintre cele mai pitorești din nordul Olteniei, regiune ce se bucură de adevărate bijuterii is-torice, culturale și arhitectonice. Bo-gată în cule, foste locuințe fortificate ale boierilor, construite în vederea apărării avutului și a vieții mem-brilor familiilor acestora împotriva jefuitorilor otomani, Oltenia atrage numeroși vizitatori.

Una dintre culele care s-au păstrat până în zilele noastre este Cula Car-

tianu sau Cula de la Cartiu din satul omonim, ridicată de ceaușul Enache Cartianu în 1760, după cum arată documentele familiei. Acesta era un boier bogat ce deținea peste 400 de hectare de teren în sat și care a pro-sperat în zona Olteniei.

Denumirea provine din cuvântul turcesc „kule” ce semnifică turn. Tocmai datorită supunerii unei dominații otomane la început de se-col XVII, culele ajung să se răspân-dească în Oltenia, acestea având în componență și metereze de unde se putea trage cu arma în orice loc al curții.

Construcția se află lângă pensiunea Casa Cartianu, chiar pe malul pârâ-ului Cartioru, fiind construită în spi-ritul arhitecturii zonei subcarpatice, îmbinând armonios structura de zidărie cu cea de lemn. Cula a sufe-rit mai multe modificări de-a lungul timpului, de la aspectul clasic al unei cule și până la forma de astăzi.

Ceea ce s-a păstrat, și accentuează caracterul său de locuință fortificată boierească, sunt zidurile groase con-struite din bolovani de râu și piatră ajungând până la o înălțime de 1,2 metri peste care zidăria se continuă din cărămidă originală. Ferestrele, ușile și podeaua s-au refăcut în în-tregime atunci când clădirea a fost restaurată.

Page 38: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

36

Dispusă pe două etaje și înconjurată de cerdacurile adăugate în 1821, ce îi conferă o caracteristică de unici-tate și funcționalitate, monumentul istoric a devenit, după restaurarea sa din 2004, un muzeu de o valoare culturală deosebită. Cula Cartianu găzduiește piese de mobilier, brode-rii, costume populare oltenești și alte obiecte tradiționale ce au aparținut chiar familiei Cartianu care a deținut cula până la intrarea sa în domeniul public al statului și, ulterior, în do-meniul public al județului Gorj și în administrarea Consiliului Județean.

Parterul puțin îngropat este format din două beciuri boltite, iar cele două etaje au câte trei încăperi, fiecare fi-ind destinate vizitării. Turiștii pot vedea exponate de etnografie și artă populară gorjeană. Structura din lemn a pridvorului de la ultimul ni-vel se îmbină cu poala acoperișului, formând un tot unitar.

Descendenții familiei Cartianu au lansat invitația localnicilor de a în-zestra muzeul cu obiecte vechi pen-tru a completa colecția existentă în acest moment în muzeu, care este formată din obiecte personale ale strămoșilor boierului Enache, pre-cum năframe, marame, preșuri, fețe

Page 39: România Rurală – nr. 6

37

de masă, cuverturi, vase din cerami-că, ștergare, fotografii, perdele, ii, fote, fuste tradiționale. Toate acestea au fost migălos lucrate și împodobite așa cum cere tradiția. În cadrul mu-zeului există un album care descrie portul popular din Gorj și în care se află mostre în miniatură de costume femeiești, marame și alte lucruri rea-lizate manual.

Într-una dintre încăperi există chiar și o mașină de cusut Singer, semn că altădată se lucra la ea pentru realiza-rea de pleduri și costume ce urmau să fie ulterior cusute de mână cu di-ferite modele.

Carpetele și covoarele oltenești, atât de cunoscute în țară, dar și în stră-inătate, decorează frumos camerele și imprimă acea atmosferă aparte de locuință boierească.

De altfel, zona Gorjului este bogată în scoarțe și ștergare cu o gamă va-riată de modele decorative, dar fin și discret alese, astfel încât să se potri-vească în ansamblul compozițional.

În muzeu se mai află și documente ce atestă istoria familiei Cartianu, care se trage din boieri vechi ce au încer-cat să insufle urmașilor mândria nu-melui pe care îl poartă.

Cula este promovată intens de către Tudor Cartianu, proprietarul pensiu-nii Casa Cartianu, un tânăr sufletist care duce mai departe numele fami-liei și istoria acesteia. Odată ajuns în aceste locuri binecuvântate de natu-ră și de istorie, vizitatorul este invi-tat să meargă și în Târgu Jiu, oraș în care se află Ansamblul Monumental Calea Eroilor ce cuprinde trei sculp-turi ale marelui artist Constantin Brâncuși: Coloana Fără de Sfârșit, Poarta Sărutului și ansamblul sculp-tural Masa Tăcerii, ce urmează a fi incluse în patrimoniul Unesco, măr-turie de netăgăduit a tezaurului cul-tural românesc.

O machetă a Culei Cartianu poate fi admirată în holul Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București, fiind considerată un model reprezentativ al arhitecturii românești a secolului al XVIII-lea.

Page 40: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

38

Atelierul de covoare oltenești din Tismana

Comunitatea mea

Oltenia este recunoscută drept o zonă etnografică frumoasă, de o va-loare artistică aparte, ce se distinge atât prin portul popular bogat orna-mentat cu metode decorative, cât și prin țesăturile de interior, pe care le regăsim în casele oltenilor. Din această ultimă categorie fac parte scoarțele și covoarele cu două fețe, denumite chilimuri.

Covorul oltenesc este considerat, pe drept cuvânt, una dintre cele mai valoroase țesături românești prin care se păstrează valorile autentice și tradițiile cu care se mândresc ol-tenii.

Fundalul scoarțelor oltenești poate fi alb sau de culoare închisă, pen-tru ca motivele ilustrate să iasă în evidență. Dacă sunt spălate numai cu apă rece și, de preferat, cu săpun de casă, dar clătite în abundența, coloritul aprins al acestora se păs-trează bine în timp. Vișiniul este frecvent combinat cu albastru și alb, iar galbenul se regăsește de multe ori alături de verde. Pentru vopsitul lânii se folosesc coloranți naturali.

În Oltenia, tradiția nu este doar un motiv de mândrie, ci și modalitatea prin care oamenii locului își câștigă existența.

În Tismana arta covorului oltenesc ocupă un loc de cinste, iar cea care a păstrat acest meșteșug tradițional al realizării covoarelor este doamna Mira Tantan. Ea are un mic atelier în care a reușit să insufle pasiunea pentru scoarțe și altor femei cu care lucrează. Meseria a învățat-o de la mama ei, încă de când era elevă.

Covorul făcut din lână se țese pe ur-zeală din fire de bumbac pentru ca scoarța să reziste în timp, deși sunt multe țesătoare prin alte părți care folosesc melana, o fibră mai puțin rezistentă. La țesăturile oltenești cu fire de lână se folosește în special lâna oilor din rasa țurcană, cu firul lung și aspru.

Modelele nu se realizează după un desen scris, ci din ochi, iar

Page 41: România Rurală – nr. 6

39

țesătoarele colaborează între ele, astfel că produsul final este perfect simetric. Mira Tantan a reușit să re-pună în lucru modele vechi și foarte vechi, dar a realizat covoare și cu operele marelui Brâncuși (Coloana Infinitului sau întregul ansamblu monumental Calea Eroilor din Târ-gu Jiu).

Mira Tantan realizează diferite di-mensiuni, de la 2/3 mp până la 12 mp, care presupun un timp mare de confecționare. Mai mult decât atât, „ca să înveți meserie îți trebuie cel puțin un an, ca să îți meargă mâna și să mergi drept cu ea”, a declarat doamna Mira. Așadar, nu este ușor să găsești femei care să poată lucra și, eventual, să mărească numărul lucrătoarelor.

Atelierul de artizanat și produse tradiționale a fost deschis în anul 2005, într-o căsuță frumoasă cu prispă ce se află chiar pe drumul spre Mănăstirea Tismana. În atelier lucrează în prezent cinci femei.

Mira Tantan a deprins cu adevărat arta meseriei la Cooperativa „Arta Casnică”, încă din 1972, iar de co-voarele făcute în atelier s-au bucurat inclusiv lăcașurile de cult (Mănăsti-rile Lainici și Tismana), hotelurile și pensiunile turistice și, în special, oamenii care vin și comandă chiar și a doua oară, semn că sunt mulțumiți de calitatea și frumusețea covoare-lor. Mira Tantan a vândut covoare și în Grecia, Italia, ori în Israel - țară în care a fost în anul 1997, a lucrat cu măicuțele pentru Biserica Româ-nă de acolo, și în care a deschis un atelier care funcționează și astăzi.

În atelierul în care se află și un ma-gazin de prezentare se lucrează nu numai covoare de mare calitate, ci și ștergare decorative, marame, ii și costume populare complete pentru soliști vocali și dansatori.

Oltenii sunt oameni foarte pricepuți, atât în arta țesăturilor, cât și în arta olăritului, ceramica de Horezu fi-ind recunoscută în lume, aflându-se încă din 2012 pe lista UNESCO, ca element de patrimoniu cultural imaterial al umanității.

Page 42: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

40

GAL „Colinele Olteniei”

Leader la zi

Teritoriul acoperit de GAL „Colinele Olteniei” este situat în spațiul ru-ral, în apropiere de orașele Filiași și Craiova, fiind format din 14 comune, din care 13 fac parte din județul Dolj și una se află în județul Mehedinți. Pe raza administrativă a celor 14 localități există peste 120 de kilome-tri de drumuri comunale.

GAL „Colinele Olteniei” reprezin-tă un parteneriat format din 64 de parteneri, reprezentanți ai secto-rului public și privat, precum și ai societății civile. Partenerii privați și partea civilă reprezintă 76,56%, incluzând Asociația Crescători-lor de Bovine, Ovine și Caprine din Județul Dolj și Asociația Vânătorilor și Pescarilor Mihăița. Reprezentanții minorităților etnice sunt incluși în parteneriat prin Asociația Alianța Civică Democrată a Romilor și Cen-trul de Resurse pentru Educație, Dezvoltare și Integrare Socială.

Strategia GAL „Colinele Olteniei” și-a propus crearea unui cadru gene-ral de dezvoltare locală, dar și identi-ficarea unor acțiuni concrete, care să genereze o creștere economică și noi locuri de muncă, în strânsă corelare cu protecția mediului.

Obiectivele acestui GAL vizează dez-voltarea economică a teritoriului și creșterea competitivității sectoare-lor agricol și forestier, îmbunătățirea calității mediului înconjurător pen-tru o dezvoltare durabilă a terito-riului „Colinele Olteniei”, creșterea calității vieții în mediul rural in-clusiv prin creșterea atractivității spațiului rural. Strategia de dezvol-tare combină obiectivele mai multor axe din PNDR.

Prin implementarea strategiei pro-puse, Grupul de Acțiune Locală „Co-linele Olteniei” urmărește, la nivelul teritoriului, finanțarea și implemen-tarea a 89 proiecte, cu o valoare totală de circa 2.549.000 de euro finanțare nerambursabilă, care vor contribui la dezvoltarea durabilă a teritoriului, atingând, astfel, obiecti-vele propuse.

Turismul rural, agroturismul și eco-turismul sunt în atenția Grupului de Acțiune Locală „Colinele Olteniei”, forme de turism ce vor veni în spri-jinul economiei locale, chiar dacă teritoriul acestuia se află în zonă colinară, fără forme de relief deose-bite. Casele tipic țărănești făcute din chirpici transmit tocmai caracterul

puternic al țăranului român, care a reușit să supraviețuiască în ciuda vicisitudinilor vremurilor. Locuitorii din această zonă sunt oameni simpli, dar calzi și primitori.

Mai mult decât atât, pe teritoriul GAL-ului se află cule și conace boierești, acele locuințe ridicate în formă de turnuri ce serveau la apă-rarea împotriva invaziei otomane, dovadă meterezele cu care sunt străpunse. Deoarece au mai rămas foarte puține astfel de construcții, ele au o valoare arhitectonică mare, îmbinând stilul tradițional local cu elemente balcanice. Totodată, exis-tă 40 de monumente istorice, dar și șase obiective arheologice de interes național, care completează salba de atracții aflate în teritoriu (situl arhe-ologic de la Coțofenii din Dos, cetatea dacică de la Voita, situl arheologic de la Sopot, cetatea de la Potmeltu, Va-lul de pământ de la Cleanov și situl arheologic de la Almăj).

Numărul de sesiuni din 2014 în care s-au depus proiecte se ridică la șase, măsurile accesate fiind: 112, 312, 313, 322, 322.1, 421.

Agro Castranova, o cooperativă tâ-nără din comuna Coțofenii din Dos, județul Dolj, specializată în zooteh-nie, cultură vegetală, horticultură, dar și apicultură, a accesat proiecte pentru obținerea de finanțare eu-ropeană, toate eligibile și finanțate. Unul dintre acestea este destinat activității în exploatație agrico-lă, a cărui valoare eligibilă ajunge la 15015.63 de euro. Compania s-a înființat cu scopul de a ajuta micii fermieri și comunitățile rurale prin combinarea modelului de fermă de familie cu cooperativa, având în pre-zent peste 3.000 de membri coope-ratori din toate ramurile agricole, un model care s-a dovedit de succes.

Page 43: România Rurală – nr. 6

41

GAL „Lunca Joasă a Siretului”

Grupul de Acțiune Locală „Lun-ca Joasă a Siretului” reprezintă un parteneriat public-privat, format din șapte reprezentanți ai secto-rului public, 15 din sectorul privat și trei ONG-uri, teritoriul acestuia fiind compus din nouă localități, aparținând atât de județul Galați, cât și de județul Brăila: Liești, Fundeni, Tudor Vladimirescu, Slobozia Co-nachi, Schela, Smârdan, Braniștea, Șendreni și Siliștea.

Siretul este principalul fluviu ce stră-bate teritoriul GAL-ului, formând înainte de vărsarea în Dunăre regiu-nea Lunca Siretului Inferior.

Ca poziționare geografică și in-frastructură, GAL „Lunca Joasă a Siretului” are o structură bine de-finită, avantajoasă unui mediu pro-pice dezvoltării unei strategii care vizează economia și starea socială a populației.

Localnicii ce fac parte din GAL „Lunca Joasă a Siretului” au păstrat obiceiurile din bătrâni, unele dintre cele mai vechi fiind olăritul, țesutul și cusutul, precum și realizarea de obiecte de artizanat.

GAL „Lunca Joasă a Siretului” se bu-cură de diversitate culturală și arhi-tectonică, un avantaj de netăgăduit

în dezvoltarea turismului regional.

În strategia planului de dezvolta-re locală se au în vedere acțiuni de încurajare pentru tinerii din zona rurală, pentru a-i atrage și a-i ajuta să-și comunice ideile de afaceri, în cadrul unui program de mentorat, punând la dispoziția celor care vin cu idei inovative servicii gratuite de consiliere și animare pentru a so-licita finanțarea în cadrul măsurii 312. Totodată, se dorește și valorifi-carea zonelor naturale și protejate, în strânsă concordanță cu protecția mediului și a pădurilor din spațiul rural.

În prima sesiune a anului 2014 s-a accesat măsura 413-312, prin depunerea a două proiecte selectate pentru finanțare, valoarea publică totală a acestora ridicându-se la 197.297 de euro, astfel:

- Sprijin pentru dezvoltarea microîntreprinderii Construct Road SRL din comuna Schela, județul Galați, prin do-tarea cu utilaje performante, valoare eligibilă - 190.440 de euro, valoare publică - 116.300 de euro.

- Dezvoltarea M.D. Metacon Rep SRL din comuna Șendreni, județul Galați, prin achiziția de utilaje specifice, va-loare eligibilă - 111.710 de euro, valoare publică - 80.997 de euro.

Page 44: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

42

Rural Fest – Satul tradițional din inima Bucureștiului

știri și evenimente

Rural Fest, eveniment organizat de Reprezentanța Comisiei Europene în România, a îmbrăcat timp de o zi bulevardul Kiseleff din capitală în straie tradiționale. Manifestarea a făcut parte din campania Comisiei Europene „Politica Agricolă Comu-nă – Pentru rădăcini mai puternice”. Această inițiativă s-a bucurat de un veritabil succes în toate cele 28 de țări membre ale Uniunii Europene.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltă-rii Regionale, Primăria Municipiu-lui București, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” și Muzeul Național al Țăranului Român s-au alăturat Reprezentanței Comisei Eu-ropene în scopul organizării întregu-lui eveniment.

Vizitatorii au redescope-rit tradițiile, obiceiurile și gastronomia satului ro-mânescDatinile, obiceiurile, gastronomia și folclorul autentic românesc din

Ateliere educaționale de creație pentru copii:

• Caravana Meșterilor: ateliere de fierărit, olărit și linogravură;

• Atelier de pictură: icoane pe sticlă, mobilier pictat, pictură pe cutii ornamentale;

• Atelier „Câte-n lună și-n mansardă”: confecționare de cărți poștale și păpuși tradiționale;

• Atelier „Lumea ceramicii”: realizare de obiecte din lut și pictură pe lut;

• Atelier de turtă dulce - ornare de turtă dulce;

• Atelier de presat plante organice - demonstrații de realizare a uleiuri-lor aromatice;

• Atelier de împletit colaci;

• Bojdeuca lui Creangă: povești nemuritoare din literatura românească.

zone precum Bucovina, Ardeal, Maramureș, Muntenia, Banat, Delta Dunării și Dobrogea au fost prezen-tate duminică, 14 septembrie 2014, în inima Bucureștiului. Astfel, prin anvergura organizării acestui eve-niment, ruralul se alătură urbanului și mai mult decât atât, promovează lumea satului ca pe o veritabilă sur-

să de creație, de tradiție și de hrană sănătoasă pentru consumatorii din mediul urban.

Rural Fest s-a dovedit o manifestare de succes pentru toți vizitatorii, in-diferent de vârstă. Timp de zece cea-suri, Bucureștiul a devenit capitala satului tradițional românesc, un loc

Page 45: România Rurală – nr. 6

43

Programul Asociațiilor și ONG-urilor:

• ANTREC România: oferte speciale de vacanțe în mediul rural, meșteri populari, expoziții cu vânzare de porturi populare, produse hand-ma-de, covoare oltenești, broderii muscelele și păpuși în port tradițional;

• Asociația „Cele mai frumoase sate din România”: expoziție de pictură pe sticlă;

• Asociația Slow Food România: promovarea și exemplificarea conceptu-lui de „Slow Food” în România;

• World Wide Fund: degustare de produse apicole, chestionare privind tendințele și obiceiurile de consum ale românilor (produse tradiționale și apicole);

• World Vision: comercializare de produse apicole și obiecte meșteșugărești - țesături din lână cu motive tradiționale: șervete, car-pete, accesorii vestimentare;

• Fundația Pact: comercializare de produse meșteșugărești: mobilier din răchită, porturi tradiționale românești;

• Asociația „Ivan Patzaichin - Mila 23”: construire de decor specific Deltei Dunării.

în care producători agricoli, fermi-eri, întreprinzători din mediul rural și meșteșugari au devenit, rând pe rând, atât gazde cât și dascăli pentru vizitatorii veniți să redescopere au-tenticitatea produselor născute din simplitatea și firescul satului autoh-ton.

Ca și în cazul serbărilor de seamă din vatra satelor românești, deschi-derea evenimentului a fost făcută de opt tulnicărese din Alba. Întreaga zonă a fost împânzită de corturi și spații adecvate, reprezentând colțuri meșteșugărești (150 de meșteri prezenți), ferme de animale, bucă-tării tradiționale, ateliere de creație, standuri de prezentare a destinațiilor și ofertelor agroturistice, spații de promovare, comercializare și de-gustare a produselor gastronomice tradiționale, locuri special amenaja-te pentru cei mici, spații de relaxare și o zonă destinată conferințelor și schimburilor de opinii.

Cortul Universității de Științe Agro-nomice și Medicină Veterinară din București a constituit o zonă extrem de căutată de tinerii care doresc să urmeze cursuri de specialitate în domeniu, semn că agricultura româ-nească are un viitor promițător.

Dinamismul și atmosfera de voie bună aferente evenimentului au fost asigurate de ansamblurile populare venite din toate colțurile țării, dar și de programele speciale de dans ofe-rite de minoritățile prezente.

Canotca și lotca – sim-boluri ale Deltei Dunării aduse de Ivan Patzaichin la București De o mare afluență de vizitatori s-a bucurat zona destinată promovării Deltei Dunării, unde Ivan Patzai-chin alături de membrii asociației sale, Mila 23, au reușit să amenaje-ze un veritabil atelier tradițional de construit bărci pescărești. Astfel, cei interesați au avut ocazia să vadă la lucru un marangoz, printre puținii meșteri constructori de bărci care mai există și mai profesează. Cei dornici de învățarea meșteșugului

Page 46: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

44

au avut ocazia să se inițieze alături de meșterul Deltei în această artă a dibăciei și a îndemânării. Alături de atelierul deltaic, vizitatorii s-au delectat cu bunătăți tradiționale cu specific pescăresc ce-au făcut deli-ciul celor care le-au degustat.

Program de dezbateri cu domnul Dacian Cioloș, co-misarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală. Politica Agricolă Comună – cheia unei agri-culturi sănătoase„Pentru valorificarea produselor tradiționale contează din ce în ce mai mult originea, istoria și poves-

Programul Ambasadelor:

• Ambasada Cehiei: organizarea expoziției de fotografie „Cehii din Banat”;• Ambasada Irlandei: amenajarea unui „pub” specific irlandez și organizarea unui program artistic de muzică și

dansuri irlandeze;• Ambasada Olandei: organizarea discuțiilor tematice pe subiectul „PAC “și promovarea expoziției de produse lac-

tate olandeze;• Ambasada Greciei: folclor tradițional elen și expoziție cu degustare de produse tradiționale.

tea din spatele acelor produse. Tre-buie să îmbinăm mai mulți factori: producție economică, producție agrară și agroalimentară, turism rural, promovare pe piață, doar așa vom putea fi dinamici și competitivi pe piața europeană. În vest, prin in-dustrializarea agriculturii, oamenii caută tradiția. România poate să ofere tradiții în continuare, cât timp va fi mândră de ele și, mai ales, cât timp le va păstra.” Cu aceste cuvin-te a sintetizat domnul Dacian Cioloș importanța păstrării, promovării și conservării tradițiilor.

Timp de o oră, în cadrul unei dez-bateri moderate de doamna Angela Filote, șefa Reprezentanței Comisi-ei Europene în România, comisarul european Dacian Cioloș a răspuns

întrebărilor celor prezenți, aducând argumente asupra evoluției agricul-turii românești și importanței PAC la nivelul României, dar și al Europei.

În următorii șapte ani PAC va in-vesti aproximativ 20 de miliarde de euro în sectorul agricol și în zonele rurale din România. Astfel, printre prioritățile politice esențiale defini-te la nivelul Uniunii Europene, sunt incluse sustenabilitatea, locurile de muncă, modernizarea, inovarea și calitatea.

„Valorile României își au rădăci-nile în mediul rural. Agricultura românească este o agricultură eu-ropeană, o agricultură ancorată în Uniunea Europeană. PAC înseam-nă o schimbare și o modernizare a

Page 47: România Rurală – nr. 6

45

mentalităților, dar prin păstrarea tradiționalului satelor românești. Prin PAC se urmărește obținerea unui echilibru între competitivitate economică și sustenabilitate ecologi-că”, a declarat doamna Angela Filote, șefa Reprezentanței Comisiei Euro-pene în România.

Page 48: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

46

știri și evenimente M.A.D.R.

Conferința „Ferma de familie hrănește lumea, protejând planeta” organizată cu ocazia Zilei Internaționale a Alimentației

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, împreună cu Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Vete-rinară din București, a organizat în data de 16 octombrie 2014, conferința „Ferma de familie hrănește lumea, protejând planeta”.

Evenimentul a avut loc în con-textul „Zilei Internaționale a Alimentației”, sub egida Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO).

În cuvântul de deschidere, domnul Daniel Dumitru Botănoiu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agri-culturii și Dezvoltării Rurale, a sub-liniat rolul fermelor de familie în economia României și a Uniunii Eu-ropene.

„Fermele mici, fermele de familie pot aduce diversitatea producției și pot face față mai ușor crizelor și schim-bărilor de pe piață, deoarece au o ca-pacitate mai mare de adaptare față de alți operatori. Datorită acestei

adaptabilități, produsele oferite de fermele de familie răspund mai bine cerințelor consumatorilor, iar Ro-mânia poate juca un rol important pe piață. Aproximativ 85% dintre pro-dusele agroalimentare românești ating un standard ridicat de calita-te, care poate fi comparat cu cel din statele cu o agricultură dezvoltată. Însă, povara cea mai mare a fer-melor de familie este că acționează pe o piață extrem de concurențială, care nu acoperă integral costurile de producție. Tocmai de aceea, în noul Program de Național de Dezvoltare Rurală am introdus măsuri și for-me de sprijin suplimentare, care au în centru ferma de familie, pentru a susține dezvoltarea micilor produ-cători, astfel încât veniturile lor să crească”, a declarat secretarul de stat Daniel Dumitru Botănoiu.

Totodată, oficialul Ministerului Agri-culturii și Dezvoltării Rurale a preci-zat că produsele agroalimentare con-tinuă să dețină o pondere importantă

în schimburile comerciale.

„Balanța comercială este pozitivă și putem reitera performanța de anul trecut, când exporturile au depășit, pentru prima oară în ultimii 20 de ani, importurile. Dar, din păcate, o mare parte din exporturi constă în materie primă. De aceea, strategia de dezvoltare a Ministerului Agri-culturii are în prim plan integrarea producției și stimularea fermierilor, în vederea asocierii. Agricultorii care trec de la nivelul de subzistență la producția pentru piață fac efor-turi deosebite și trebuie sprijiniți”, a adăugat Daniel Dumitru Botănoiu.

La Conferința „Ferma de familie hrănește lumea, protejând planeta” au mai participat secretarul de stat în Ministerul Educației Naționale, Gi-gel Paraschiv și prof. dr. Sorin Mihai Cîmpeanu, rectorul Universității de Științe Agronomice și Medicină Ve-terinară (USAMV) București, împre-ună cu reprezentanți ai patronatelor din sectorul agroalimentar.

Page 49: România Rurală – nr. 6

47

Târgul de producători „Ferma de familie hrănește lumea, protejând planeta” găzduit de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării RuraleEvenimentul desfășurat în perioada 17-19 octombrie 2014 a fost organi-zat în contextul „Zilei Internaționale a Alimentației”, reunind producă-tori veniți din diverse zone ale țării. Aceștia au expus o gamă largă de produse.

Vizitatorii au putut alege dintr-o ofertă diversificată de produse tradiționale și ecologice de calitate: magiun de prune, dulcețuri de afine, caise, căpșuni, cătină, cireșe negre, coacăze ori vișine, preparate din carne, ca pastrama țărănească de porc sau de oaie, cârnați ciobănești, costiță, slănină, mușchi de vită, de porc sau de berbecuț, tobă de casă, ruladă de curcan, piept de pui sau de rață.

De la târgul tradițional găzduit de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu au lipsit nici specialitățile vânătorești: cotlet haiducesc, cârnați sau pastramă din carne de cerb sau de mistreț.

Amatorii de preparate din pește s-au delectat cu păstrăv sau novac afu-mat, salată de icre de crap sau pas-tramă pescărească.

Lista participanților a fost comple-tată de producători de brânzeturi și de apicultori care și-au expus specialitățile tradiționale.

Alte produse care s-au regăsit la târgul „Ferma de familie hrănește lumea, protejând planeta”, au fost: pâinea tradițională cu cartofi, coap-tă pe vatră, cozonacul domnesc, su-cul natural de mere, prunele usca-te, sarmalele pregătite după rețete tradiționale, ceaiuri, tincturi, legu-me și fructe proaspete, precum și flori de sezon și produse de artizanat.

Page 50: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

48

Conferința RNDR „Ferme mici și asociere” la IașiÎn perioada 2 - 3 Octombrie 2014, Iașiul a fost gazda conferinței „Fer-me mici și asociere”, organizată de Rețeaua Națională de Dezvoltare Ru-rală. Scopul conferinței a vizat găsirea celor mai bune soluții privind încu-rajarea și susținerea activităților fer-melor mici, evidențierea importanței acestora atât la nivel național, cât și pe piața Uniunii Europene și disemi-narea concluziilor obținute către toți membrii RNDR.La conferință au luat parte domnul Daniel Constantin - Viceprim Mi-nistru, Ministrul Agriculturii și Dez-voltării Rurale, domnul Gheorghe Turtoi - Secretar de Stat în Ministe-rul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, domnul Mihai Herciu - Director Ge-neral DGDR-AM PNDR și doamna Dana Rebega - Director DGDR-AM PNDR.

Formarea unei clase de mijloc, compactarea terenurilor și asocierea în-tre fermieri – factori cheie în dezvoltarea fermelor mici„Baza unei societăți sănătoase o re-prezintă clasa de mijloc. La fel este și în cazul agriculturii. Trebuie să stimulăm crearea acelei clase de mij-loc prin înființarea fermei de fami-lie”, a declarat în cadrul conferinței domnul ministru Daniel Constantin. Acesta și-a continuat discursul punc-tând importanța compactării tere-nurilor agricole și utilitatea asocierii între fermieri pentru obținerea unei producții mai mari, cu o diminuare certă a costurilor. Conform prezentării domnului Mihai Herciu, director general DGDR-AM PNDR, abordarea strategică a nou-lui PNDR 2014-2020 va viza urmă-toarele obiective: restructurarea și creșterea viabilității exploatațiilor agricole, gestionarea durabilă a re-surselor naturale și combaterea schimbărilor climatice, diversificarea și îmbunătățirea activităților econo-mice și crearea de locuri de muncă.

Ateliere de lucru paralele:

• Cercetare și inovare prin asociere și cooperare – Ioan Agapi, președintele Federației Agricultorilor de Munte Dorna;

• Fermierul activ și ecocondiționalitatea – Dan Pavel, Grupul Școlar Agricol Dorna Cândrenilor;

• Informare cu privire la subprogramul pomicol: investiții, cooperare, înființarea grupurilor de producători – Bogdan Băianu, Consultant;

• Agricultura ecologică – condiții de eligibilitate – ing. Carmen Boca-Cătună, președintele Asociației pentru Agricultură Ecologică din România.

Principalele teme discutate conform agendei conferinței:

• Agricultura – sector principal în strategia națională pentru creșterea competitivității;

• Finanțarea dezvoltării rurale prin PNDR 2014 – 2020;

• Modul de susținere a fermelor mici în noul PNDR 2014 – 2020;

• Vizită exemplificativă în cadrul unei ferme de familie.

Page 51: România Rurală – nr. 6

49

Prima întâlnire a Comitetului Național de Coordonare a RNDR pe 2014

Prima întâlnire a Comitetului Național de Coordonare (CNC), din anul al doilea de implementare a Rețelei Naționale de Dezvoltare Ru-rală, s-a desfășurat în perioada 18-19 septembrie 2014, la Sinaia.

Din partea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale au fost prezenți la întâlnirea CNC domnul Mihai Herciu - director general AM PNDR, domnul Romulus Duică - director general adjunct în cadrul AM PNDR, domnul Gabriel Gârban - consilier al domnului secretar de stat George Turtoi, doamna Andreea Agrigoroaiei - șef serviciu în cadrul AM PNDR și domnul Laurențiu Lupu din partea Serviciului Leader și RNDR din ca-drul AM PNDR. Prezidiul a fost for-mat din domnul Romulus Duică și doamna Viviana Vasile - team leader în cadrul Unității de Sprijin a Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală.

La reuniune au fost prezenți 17 mem-bri cu drept de vot ai Comitetului Național de Coordonare a RNDR, membri desemnați prin Ordinul Mi-nistrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, nr. 82/2012 privind consti-tuirea CNC a RNDR.

Agenda întâlnirii CNC a supus dez-baterilor următoarele subiecte:

• prezentarea activității RNDR, pentru anul doi de implementare;

• prezentarea calendarului de activități;

• propunerea temelor de discuții pentru Grupurile de Lucru Tema-tice (GLT);

• dezbateri asupra temelor aborda-te în cadrul GLT-urilor și ierarhi-zarea celor mai importante teme pentru a fi dezvoltate;

• stabilirea de comun acord și vota-rea celor mai importante GLT-uri;

• informarea și discuțiile privind minuta celei de-a cincea întâlniri a CNC din data de 17 iulie 2014;

• descrierea amănunțită și dezba-teri pe tema noului PNDR 2014 – 2020;

• importanța schimbului de experiență la nivel european. Pre-zentarea RNDR Ungaria;

• discuții și concluzii în plen.

Ca urmare a dezbaterilor, analizelor și votării, conform agendei propuse, s-au stabilit cele opt Grupuri de Lu-cru Tematice, fiecare reprezentat de către un lider ales din rândul mem-brilor CNC prezenți în cadrul întâl-nirii de la Sinaia.

• GLT 1 – Cooperare, inovare și transfer de cunoștințe în noua perioadă de programa-re a PNDR, lider: Academia de

Științe Agricole (ASAS);

• GLT 2 – Asociere, Cooperație și Camere Agricole, lider: Federația Crescătorilor de Bovine;

• GLT 3 – Promovarea și valo-rificarea patrimoniului cul-tural și natural (inclusiv a tu-rismului rural), lider: Asociația Națională de Turism Rural, Eco-logic și Cultural din România (ANTREC);

• GLT 4 – Piața produselor agro-alimentare, calitatea, promovarea, marketingul și comunicarea, lider: Asociația Română a Cărnii (ARC);

• GLT 5 – Sprijin pentru încu-rajarea Agriculturii Ecologi-ce – bune practici, lider: USR;

• GLT 6 – Încurajarea și dez-voltarea fermelor familiale, Antreprenoriat rural, Tinerii în spațiul rural, lider: Asociația Agricultorilor Maghiari;

• GLT 7 – Zona montană, me-diul și clima, lider: Federația Agricultorilor de Munte;

• GLT 8 – Informarea fermie-rilor asupra finanțărilor PAC și gestionarea riscurilor în agricultură, lider: Federația Crescătorilor de Bovine din Ro-mânia.

Page 52: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

50

Asociația Națională a Femeilor din Mediul Rural

Membrii RNDR se prezintă

Asociația Națională a Femeilor din Mediul Rural s-a înființat în anul 1997, fiind o inițiativă a celor impli-cate în turismul rural românesc.

Motivația?

• încrederea în valorile profesionale și morale ale femeilor de la țară;

• convingerea că, împreună, putem face față provocărilor lumii con-temporane;

• dorința de a susține dezvoltarea comunităților din care facem par-te.

De-a lungul anilor, prioritățile au fost stabilite în funcție de nevoi și conjuncturi. Jaloanele au rămas, însă, aceleași:

• încurajarea și susținerea antre-prenoriatului feminin din mediul rural;

• promovarea ocupațiilor tradițio-nale și a valorilor cultural auten-tice;

• conștientizarea rolului femeii în viața comunității rurale din care face parte.

Experiența Asociației a făcut ca ANFMR să poată oferi „Exemple de bună practică în antreprenoriatul feminin rural”, în cadrul Conferinței Rețelei Naționale de Dezvoltare Ru-rală, „Crearea locurilor de muncă în contextul dezvoltării rurale” (Iași, mai 2012).

Calitatea de membru al Comitetului Național de Coordonare a RNDR, oferă ANFMR-ului oportunitatea, dar și instrumentele de promovare a valorilor feminine din mediul rural românesc.

Istețe, energice, cu un cuvânt de spus în comunitățile cărora le aparțin, româncele din mediul rural sunt

sprijinite de ANFMR în formarea profesională, printr-o gamă largă de activități. Ele au reprezentat unul dintre grupurile țintă ale proiectu-lui PHARE (2000-2002) „Turismul rural – modalitate de soluționare a problemelor socio-economice în zona Muscel”. În cadrul proiectului, ANFMR a înlesnit instruirea a 28 de femei din Muscel în meseria „Admi-nistrator de pensiune”.

Cu ajutorul membrelor asociației și în parteneriat cu școlile din zonă, au fost create primele patrule ecolo-gice ale elevilor din zona nordică a județului.

În noiembrie 2006, ANFMR a fost prezentă la Conferința in-ternațională: „Antreprenoriatul fe-minin în România” organizată la CCIR, România.

Forumul de afaceri franco-român, (iunie 2008) a permis asociației noastre intervenția în cadrul sesiunii „Posibilități și perspective” în inte-grarea profesională a femeilor din mediul rural, adiacent platformei in-dustriale Dacia-Renault.

În perioada 2009-2011, ANFMR a fost partener al Asociației Naționale de Turism Rural Ecologic și Cultural (ANTREC România), în proiectul POSDRU „Resursa umană-investiție valoroasă în turismul rural româ-nesc”. 60 de membre ale asociației (filialele Argeș, Brașov, Bihor, Dâmbovița) au fost formate în mese-rii specifice turismului rural, ca bu-cătari și administratori de pensiune.

În aprilie 2012, proiectul „Dă star-tul afacerii tale!” a permis inițierea altor 20 de femei în elaborarea unui plan de afaceri, încurajând inițiative private în județele Argeș, Brașov, Călărași, în cadrul parteneriatului ANFMR cu Asociația de Dezvoltare a Antreprenoriatului Feminin.

Din 2010 și până în prezent, ANFMR este o prezență activă în proiectele

europene „Grundtvig”, „Europa pen-tru cetățeni’, „Tineret în acțiune” și actualul „Erasmus Plus”. Conectarea la realitățile europene se realizează direct, căci, din iulie 2013, ANFMR România este membră a Organizației Internaționale „Women of Europe for a Common Future”.

În fiecare an, ANFMR omagiază fe-meia satului românesc, prin mani-festări organizate la 15 octombrie, de Ziua Mondială a Femeii din Mediul Rural.

„Tinere sau de vârsta a treia, licențiate sau casnice, femeile din mediul rural sunt chezășia familiei sănătoase, stabile, dar și promo-toarele dezvoltării locale statornice. Pentru mintea lor iscoditoare, pen-tru mâinile trudite, pentru tenacita-tea, înțelepciunea și destoinicia lor, ne bucurăm că le avem aproape, le mulțumim și le respectăm.” Ana Vo-rovenci – Președinte ANFMR Româ-nia

Page 53: România Rurală – nr. 6

51

USAMV București, cea mai veche instituție de învățământ agronomic din România

În anul 1852, domnitorul Țării Românești, Barbu Știrbei, înființa Institutul de Agricultură de la Pante-limon și peste trei ani, Școala pentru Învățătură Veterinară (întemeiată de Dr. Carol Davila) își deschidea porțile. Cele două instituții au sufe-rit numeroase schimbări de-a lun-gul timpului, iar în 1996 au devenit Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București (USAMVB), cea mai veche instituție de acest gen din România, cu o tradiție de 162 de ani de învățământ agronomic.

În prezent, în cadrul USAMV București există șapte facultăți: Fa-cultatea de Agricultură; Facultatea de Horticultură; Facultatea de Zoo-tehnie; Facultatea de Medicină Ve-terinară; Facultatea de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului; Fa-cultatea de Biotehnologii și Faculta-tea de Management, Inginerie Eco-nomică în Agricultură și Dezvoltare Rurală, în cadrul cărora sunt 25 de specializări de licență, 34 de studii de masterat și o Școală doctorală în cinci domenii (agronomie, horticul-

tură, zootehnie, medicină veterina-ră, biotehnologie). Sub o nouă devi-ză: „Agriculture for life, life for agri-culture - o universitate pentru viață și agricultură prin educație și cerce-tare de înaltă calitate”, universitatea își continuă misiunea de formare a specialiștilor într-o societate în con-tinuă schimbare, răspunzând noilor

provocări din sectorul agro-alimen-tar. De aceea, această instituție de învățământ superior a căutat să-și dezvolte baza materială pentru a-și atinge obiectivele propuse, în prezent deținând două campusuri: Agrono-mie Herăstrău și Medicină Veterina-ră Cotroceni, trei stațiuni didactice: Stațiunea de cercetare- dezvoltare pentru viticultură și vinificație Pie-troasa, pepiniera și ferma pomicolă Istrița și Stațiunea didactică Moara Domnească și un centru de cercetare în domeniul agriculturii și industriei agroalimentare - Hortinvest.

„ ... printre obiectivele USAMV se numără atingerea nivelului de performanță, competitivitate și compatibilitate în domeniul cerce-tării științifice și inovării tehnolo-gice prin raportare la standardele internaționale și formarea resursei umane înalt calificate. De aceea, an-gajamentul nostru de a susține dez-voltarea profesională a specialiștilor din domeniu va fi mereu onorat și vom căuta în permanență să venim în sprijinul acestora”, spune prof.dr. Sorin Mihai Cîmpeanu, rectorul USAMV.

Page 54: România Rurală – nr. 6

România Rurală – nr. 6

52

Page 55: România Rurală – nr. 6

Vă invităm să participați la redactarea revistei

Doriți să împărtășiți din experiența dumneavoastră de dezvoltare rurală pentru o posibilă publicare în revistă?

Fotografii și imagini

• Imaginile trebuie să ilustreze o experiență.

• Imaginile se vor transmite ca fișiere electronice separate (rezoluție înaltă >300 dpi și > 850 KB).

• Toate fișierele care conțin imagini vor fi trimise în format .JPEG

• Vă rugăm să includeți un titlu scurt pentru fiecare fotografie/imagine transmisă, precum și numele fotografului/autorului.

Scrisori către Redacție

• Scrisorile trebuie să fie legate de o temă de dezvoltare rurală și să nu depășească 200 de cuvinte.

• Redactorii pot interveni asupra textului, pentru a-l adapta la stilul, lungimea, claritatea și acuratețea necesare și nu garantează că toate scrisorile vor fi publicate.

• Atunci când spațiul este insuficient, scrisorile care nu sunt publicate în revistă pot fi publicate pe website-ul RNDR.

Vă invităm să ne trimiteți experiențele dumneavoastră, fotografii, scrisori și articole la adresa: [email protected]

Ghid de participare Aceste indicații sunt orientative pen-tru omogenizarea contribuțiilor. Au-torii înțeleg că redacția poate modi-fica textul primit, pentru o mai bună înțelegere.

• Autor: Trebuie identificat cu nume, prenume și ocupația actuală.

• Introducere: Trebuie inclusă o scur-tă introducere care să evidențieze relevanța subiectului prezentat.

• Lungimea articolului: 400 – 800 cuvinte

• Informații corecte: Nu prezentați decât informații de care sunteți 100% sigur și pe care le puteți susține. Menționați sursa informațiilor, atunci când prezentați date care provin de la alte instituții sau organizații.

• Stil: Vorbind despre un articol de revistă, este de dorit ca textul să nu semene cu un raport. De aceea, sunt indicate:

»O exprimare simplă. »Date relevante pentru a susține ideea principală a articolului, și nu toate detaliile proiectului. »Evitarea excesului de acronime. »Denumirea completă, urmată de acronim, trebuie inserată atunci când apare prima dată în text. »Evitarea comentariilor și a referințelor externe care pot fi controversate sau greșit înțelese.

Page 56: România Rurală – nr. 6

Deschiși Către Viitor

RĂDĂCINI DE ȚARĂ EUROPEANĂ

CONTACT:Sediul Național al Unității de Sprijin a Rețelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, București, cod poștal 020961Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: [email protected], Internet: www.rndr.ro

Această publicație a fost realizată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România, în cadrul proiectului „Înființarea și sprijinirea Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanțat prin

FEADR prin Măsura 511 din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.

Octombrie 2014

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Uniunii Europene.

Se distribuie gratuit.