analiza rentabilitatii

ANALIZA RENTABILITĂŢII LA SC. DR. OETKER RO.SRL

CUPRINS

INTRODUCERE..........................................................................................................................................3

PREZENTAREA GENERALĂ A SC. DR. OETKER RO. SRL.............................................................5

CAPITOLUL 1. ANALIZA PROFITULUI AFERENT UNEI ÎNTREPRINDERI- DELIMITĂRI CONCEPTUALE..........................................................................................................................................8

1.1.Noţiunea de rentabilitate.....................................................................................................................8

1.2. Analiza profitului aferent unei întreprinderi....................................................................................10

1.2.1. Analiza structurală şi factorială a profitului net aferent unei întreprinderi................................10

1.2.2. Analiza structurală a profitului brut aferent unei întreprinderi..................................................11

1.2.3. Analiza factorială a profitului brut la nivel de întreprindere.....................................................13

1.2.3.1. Analiza factorială a rezultatului brut al exerciţiului (rezultatul exerciţiului înaintea impozitării).....................................................................................................................................14

1.2.3.2. Analiza factorială a rezultatului exploatării.......................................................................15

1.2.3.3. Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri.......................................................20

1.2. Analiza factorială a profitului pe produs.........................................................................................24

CAPITOLUL 2. ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE.........................................................27

2.1.Aspecte generale privind ratele de rentabilitate................................................................................27

2.2.Analiza ratei rentabilităţii economice...............................................................................................28

2.3.Analiza ratei rentabilităţii financiare................................................................................................33

2.3.1.Analiza ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii.......................................................34

2.3.2.Analiza ratei rentabilităţii financiare a capitalului permanent....................................................37

2.4.Analiza ratei rentabilităţii resurselor avansate..................................................................................40

2.5.Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate...............................................................................42

2.6.Analiza ratei rentabilităţii comerciale...............................................................................................43

2.7.Analiza ratelor de rentabilitate pe produs.........................................................................................45

CAPITOLUL 3. ANALIZA RENTABILITĂŢII PE BAZA MODELULUI PRAGULUI DE RENTABILITATE.....................................................................................................................................47

3.1.Analiza pragului de rentabilitate contabil şi financiar.......................................................................48

3.2.Analiza pragului de rentabilitate în cazul unei activităţi omogene....................................................49

3.3.Analiza pragului de rentabilitate în cazul unei activităţi eterogene...................................................53

CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ : ANALIZA RENTABILITĂŢII LA SC. DR. OETKER RO. SRL...............................................................................................................................................................55

4.1. Analiza profitului............................................................................................................................55

1


4.1.1. Analiza structurală a profitului.................................................................................................56

4.2. Analiza ratelor de rentabilitate.........................................................................................................60

4.2.1. Analiza ratei de rentabilitate economică...................................................................................61

4.2.2. Analiza ratei rentabilităţii financiare.........................................................................................65

4.2.3. Analiza ratei rentabilităţii resurselor avansate..........................................................................69

4.2.4. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate.......................................................................73

4.2.5. Analiza ratei rentabilităţii comerciale.......................................................................................76

CONCLUZII ŞI PROPUNERI..................................................................................................................78

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................................80

ANEXE........................................................................................................................................................82

2


INTRODUCERE

Creşterea gradului de complexitate a activităţii economice a întreprinderilor, în contextul

mecanismelor pieţei, are implicaţii profunde în procesul de conducere, care nu se poate realiza pe

bază de rutină, ci pe o studiere atentă a realităţii, pe o analiză ştiinţifică care să faciliteze

adoptarea deciziilor corespunzătoare.

Integrată în activitatea de conducere a firmei -indiferent de forma de proprietate- analiza

economico-financiară constituie un instrument a cărui utilitate este validată pe deplin de teoria,

dar în special de practica economică.

Prin esenţa ei, activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se exercită şi de

domeniul pe care îl vizează, implică cunoaşterea temeinică a situaţiei date, a întregului complex

de cauze şi factori care o determină, fapt care se realizează prin intermediul analizei economico-

financiare.

Abordarea întregii problematici este subordonată cerinţelor managementului intern al

întreprinderii, care trebuie să asigure utilizarea eficientă a întregului potenţial de care dispune în

vederea sporirii rentabilităţii.

În acelaşi timp, metodologia prezentată constituie un cadru de elaborare a problematicii

firmei, prin prisma obiectivelor şi scopurilor unor subiecţi din afara firmei, care sunt interesaţi să

cunoască activitatea acesteia.

Ca activitate practică, analiza economico-financiară are un caracter permanent, indiferent

dacă se efectuează de un organism (compartiment) din interiorul întreprinderii sau din afara

acesteia şi nu constituie un scop în sine, ci un mijloc pentru realizarea unui obiectiv. Prin analiză

se oferă soluţii pentru fundamantarea deciziilor. Se poate spune că analiza economico-financiară

este un instrument util la îndemâna managerilor.

Ţelul întreprinderilor în perioada actuală nu este numai acela de a supravieţui, ci şi de a

desfăşura o activitate rentabilă, o activitate care să le aducă profit , adică un câştig mai mare decât

aceea ce consumă. Deci, se poate spune că în economia de piaţă, raţionaliatea activităţii

economice este finalizarea prin profit.

Termenul de profit este de origine latină şi derivă de la verbul “proficere”- a programa, a

da rezultat şi care, treptat a dobândit semnificaţia de a da, a aduce profit sau câştig.

Este cunoscut faptul, că pentru a asigura o activitate de producţie profitabilă sunt necesare

unele condiţii specifice de desfăşurare a ei pe o perioadă durabilă. Aceasta poate fi explicat prin

3


faptul că în condiţiile economiei de piaţă numai o astfel de activitate asigură prosperarea şi

dezvoltarea previzională a întreprinderii. Cu regret, mulţi producători pînă în prezent nu se pot

adapta la noile condiţii ale pieţii. Ele duc povara unui şir de datorii în creştere faţă de salariaţi,

bănci comercaile, stat şi practic pînă în prezent nu pot ieşi din criza economică.

În funcţie de indicatorii rentabilităţii un manager performant îşi poate prognoza respectiv

planifica activitatea firmei în sensul dezvoltării eficiente a întreprinderii.

Am abordat tema dată deoarece consider că analiza rentabilităţii este absolut necesară

pentru toţi producătorii indiferent de activitatea pe care o desfăşoară, aceasta sporind capacitatea

de înţelegere a complexităţii fenomenelor economico-financiare.

Lucrarea de faţă tratează în primele trei capitole aspecte teoretice alea anlizei

rentabilităţii, iar în capitolul patru este prezentat un studiu de caz efectuat la societate SC. DR.

OETKER RO. SRL.

Deci se poate spune că, lucrarea în ansamblul ei nu este altceva decât o încercare de a

contura şi asigura înţelegerea noţiunii de rentabilitate şi a elementului principal care stă la baza

asigurarii ei, profitul.

4


PREZENTAREA GENERALĂ A SC. DR. OETKER RO. SRL

Fondată în Germania acum mai bine de un secol, Dr. Oetker este o companie

internaţională, lider în domeniul alimentar, ce operează în peste 30 de ţări.

Totul a început în anul 1891, în Bielefeld - Germania, unde un tânăr farmacist, August

Oetker, a inventat praful de copt "Backin". August Oetker a reuşit să inventeze praful de copt atât

datorită materiilor prime folosite, cât şi combinării acestora într-o proporţie exactă. El a putut

garanta astfel, gospodinelor, reuşita oricărei prăjituri. Mai mult, pentru a fi şi mai usor, a ambalat

praful de copt în pachete de 10g - cantitatea exactă pentru 500 g făină. Totodată, pe spatele

pachetelor au fost tipărite diferite reţete de prăjituri, ceea ce a reprezentat o noutate absolută şi

senzaţională, revoluţionând viaţa gospodinelor.

August Oetker a dovedit că poate păstra şi proteja peste veacuri însemnul mărcii pe

produsele sale. Capul luminat alb-rosu apare pe toate ambalajele Dr. Oetker, simbolizând

consumatorul, care se regăseşte în produsele de cea mai bună calitate.

Creşterea cererii pe piaţă, duce la industrializarea rapidă şi implicit la apariţia de noi

produse. Farmacia devine în scurt timp întreprindere, care face astfel primii paşi către

internaţionalizare.

Cu primul război mondial se incheie prima parte a istoriei societăţii. În anul 1918 se

stinge din viaţă August Oetker care lasă în urma sa o întreprindere puternică, ce se numară, în

ciuda urmărilor războiului, printre cele mai importante întreprinderi de acest fel din Europa.

În anul 1920, Richard Kaselowsky preia conducerea societăţii. În această perioadă

activează în societate peste 600 de angajaţi. Kaselowsky duce mai departe succesul

predecesorilor săi, dezvoltând producţia şi distribuţia şi în afara ţării. Astfel, sunt înfiinţate filiale

în Franţa, Polonia, Belgia, Danemarca şi Italia.

Publicitatea intensivă, asigurată prin intemediul diverselor medii publicitare aduce

produsele Dr. Oetker mai aproape de consumator.

Dr. Oetker este un furnizor de idei pentru copt si gătit. Cu reţetele "la fix" gospodinele au

primit recomandări despre cum să folosescă cantitatea exactă de ingrediente în delicioasele

prăjituri. Rudolf-August Oetker, nepotul fondatorilor societăţii, preia conducerea în 1944, după

decesul doctorului Kaselowsky şi începe la scurt timp dupa război, reconstruirea societăţii.

5


Se extinde sortimentul de produse alimentare iar "Doamna Renate" face cunoscute

dorinţele consumatorilor prin intermediul televizorului.

În anii '60, Marie-Luise Haase, conducătoarea laboratorului de testări, face renumit

Laboratorul de testări Dr. Oetker prin numeroase spoturi TV. Laboratorul de testări garantează

reuşita produselor Dr. Oetker prin testarea ingredientelor, modurilor de preparare şi dezvoltare de

reţete.

O dată cu intensificarea consumului de produse congelate, Dr. Oetker introduce pe piaţă

în 1970 prima Pizza congelată. Cu această inovaţie, întreprinderea răspunde cererii

consumatorilor.

Din 1981 dr. August Oetker, strănepotul fondatorului societăţii, preia conducerea

societăţii. Sub conducerea sa au fost constituite mai multe întreprinderi independente care acum

formează Dr. August Oetker Nahrungmittel KG şi accentuează orientarea internaţională a

politicii societăţii.

Renumele Dr. Oetker se bazează pe încrederea oamenilor. Iar această încredere nu poate

fi obţinută şi menţinută decât pe baza calităţii remarcabile şi a inovaţiei permanente.

În România, în 1993 este înfiinţată societatea privată Regal Corporation cu sediul în

Domneşti - Arges. În 1994 Regal Corporation cumpară acţiunile vechii societăţi de stat. În 1998

compania Dr. Oetker cumpără societatea Regal Corporation, iar un an mai târziu este realizat

primul produs sub marca Dr. Oetker: zahăr vanilinat 8g.

În mai 2002, în România, este inaugurată noua fabrică din Curtea de Argeş. Respectând

standardele internaţionale, Dr.Oetker România a primit în data de 14 februarie 2003, certificatul

HACCP - Hazard Analysis Critical Control Point.

Prin implementarea cu succes a acestui sistem, Dr.Oetker România se înscrie printre

primele firme româneşti care garantează pe lângă calitate şi securitatea produselor fabricate.

La poalele munţilor Carpaţi este aşezat oraşul Curtea de Arges şi la marginea oraşului se

află fabrica Dr. Oetker Romania pe str. Albeşti, nr. 50.

Societatea are şi o pagină de internet unde vizitatorii găsesc o serie de informaţii despre

firmă, produse precum şi o serie de reţete şi sfaturi interesante. www.oetker.ro .

Codul de identificare fiscală al societăţii este 4227295.

Activitatea preponderentă a societăţii constă în fabricarea altor produse alimentare, fiind

înregistrată la Registrul Comerţului în 1993 cu numărul J03/1843/1993.

Să faci prăjituri este o plăcere!

6

http://www.oetker.ro/


Dr. Oetker vă oferă totul pentru a obţine prăjituri şi torturi delicioase. De la aditivi clasici

şi creme uşor de preparat până la prafuri pentru aluaturi de bază:

Zahăr vanilinat

Praf de copt Original Backin

Amoniu pentru prăjituri

Drojdie

Esenţă de rom

Esenţă de vanilie

Esenţă de lămâie

Tort-Gelee roşu

Gelatină albă

Întăritor de frişcă

Amidon alimentar fin Gustin

Cacao

Zahăr pudră cu aromă de vanilie

Creme pentru prăjituri

Prafuri pentru aluaturi de baza

Praf de chec

Praf de frisca

Bicarbonat de sodiu alimentar

Dr. Oetker este cel mai puternic producător de aditivi de patiserie, prafuri pentru

deserturi şi conservanţi din Romania, fiind prezent pe piaţa locală cu peste 70 de produse.

7


CAPITOLUL 1.

ANALIZA PROFITULUI AFERENT UNEI ÎNTREPRINDERI-

DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1.Noţiunea de rentabilitate

Într-o economie de piaţa modernă, principalul obiectiv al oricărei societaţi comerciale este

de a maximiza averea acţionarilor, respectiv de a creşte valoarea de piaţă a unei firme, obiectiv

care poate fi realizat numai prin desfăşurarea unei activităţi rentabile. Astfel, încă de la înfiinţare,

grijile conducătorilor întreprinderilor sunt legate de supravieţuirea şi asigurarea rentabilitaţii

întreprinderii.

Rentabilitatea se defineşte prin „capacitatea unei firme de a obţine din activitatea pe care

o desfaşoară un profit, în condiţiile mobilizării resurselor de care dispune şi reprezintă un

instrument de fundamentare a tuturor deciziilor ce privesc atât gestiunea internă a firmelor, cât si

relaţiile lor cu partenerii de afaceri, dobândind in consecinţă şi calitatea de a fi un criteriu esenţial

de apreciere a eficienţei economice”1.

Se impune precizarea că eficienţa economică este o categorie mult mai cuprinzătoare

decât rentabilitatea. În acest sens menţionez şi următoarea afirmaţie:”eficienţa economică

reprezintă cea mai generală categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite

variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vânzare) sau

economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul

economic"2. Cu toate acestea, putem spune că rentabilitatea oglindeşte într-o formă sintetică

eficienţa întregii activitaţi economice a unei firme.

Importantă este şi relaţia rentabilitate-dezvoltare durabilă, astfel firmele ar trebui să

desfaşoare activităţi pentru obţinerea unui profit cât mai mare fără a compromite posibilitatea

genreaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi.

Rentabilitatea se exprimă, in mod obişnuit prin utilizarea a două categorii de indicatori:

profitul şi ratele de rentabilitate. Profitul, indicator de volum al rentabilităţii, reflectă mărimea

1 Cojocaru C, Analiza economico-financiară a exploataţiilor agricole şi silvice, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, pag. 236.2 D. Mărgulescu, coordonator, Analiza economico-financiară a întreprinderii, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1994, pag. 188.

8

Rentabilitatea

Rentabilitatea absolută =Profit

Rentabilitatea relativă = Rata rentabilitaţii

Adaos comercial

Cifră de afaceri

Cost

Preţ

Profit

Cifră de afaceri

Capital fix şi circulant

Cost


absolută a rentabilitaţii, iar gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc

profit este reflectat de rata rentabilitaţii, indicator al mărimii relative a rentabilitaţii.

„Exprimarea în mărimi absolute este limitativă, pe când cea în mărimi relative este

comparabilă în timp, spaţiu şi structură organizatorică”3.

Rentabilitatea poate fi prezentată schematic astfel:

în funcţie

în funcţie

Fig. nr. 1.1. Schema rentabilităţii. (preluat Ghic G., Grigorescu CJ., „Analiză economico-financiară:

repere teoretice şi practice”, Ed. Universitara, 2008)

Noţiunea de rentabilitate este, indubitabil, legată de cea de profit, tocmai prin faptul că

rentabilitatea reflectă capacitatea unităţilor de a obţine profit „ ca diferenţa pozitivă între

încasările obţinute din activitatea proprie ( cifra de afaceri) şi cheltuielile de fabricaţie, de

comercializare şi pentru tranzacţia propriu-zisă (costuri)”4.

3 Gheorghiu Al., Analiza rentabilitaţii la nivel macroeconomic, Revista Română de Statistică, nr. 1, septembrie, 1992.4 Dobrotă N., Dicţionar de economie, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.

9


În conformitate cu sistemul actual de planificare şi de evidenţă economico-financiară,

profitul ne apare astfel:

1. Ca profit net, ca diferenţă între profitul brut şi impozitul pe profit;

2. Ca profit brut (potenţial), calculat ca diferenţă între veniturile totale si cheltuielile

totale ale întreprinderii.

Rata rentabilităţii economice se determină, de regulă, în două moduri:

1. Ca raport între profit şi mărimea fiecărui factor de producţie sau a altor elemente care

compun patrimoniul;

2. Ca un raport între masa profitului şi volumul activităţii economice, reprezentat de cifra

de afaceri. Masa profitului reflectă eficienţa activităţii productive a întreprinderii, iar

volumul desfacerilor sintetizează în mod indirect consumul de resurse.

1.2. Analiza profitului aferent unei întreprinderi

Profitul este un indicator absolut al rentabilităţii. El constituie atât premisa cât şi

consecinţa unei afaceri. Ca premisă se are în vedere faptul că iniţierea unei afaceri implică o

anumită investiţie, iar consecinţa o constituie rezultatul aşteptat de investitor.

Profitul permite identificarea disponibilităţilor şi posibilităţilor de dezvoltare a firmei. De

aceea, analiza sa statică nu este suficientă, acesta trebuind comparat cu indicatorii calculaţi în

perioada precedentă pe baza rezultatelor firmei analizate sau ale unor firme de dimensiuni şi cu

activităţi similare.

1.2.1. Analiza structurală şi factorială a profitului net aferent unei întreprinderi

Analiza structurală a profitului net din activitatea totală a întreprinderii poate fi realizată

prin utilizarea a două modele :

1. Ca parte componentă a valorii adăugate totale a firmei, pe baza următoarei relaţii :

Pn=VA−Ea

în care :

VA- valoarea adăugată din activitatea totală a unitaţii;

10


Ea- elemente care intră în componenţa valorii adăugate totale, potrivit metodei repartiţiei

(cheltuieli cu personalul salariat, impozite şi taxe, cheltuieli financiare şi amortizarea) cu excepţia

profitului net.

2. Ca parte componentă a rezultatului economico financiar total, pe baza următoarei

relaţii :

Pn ¿ Pfb−I pf=¿ ( V−¿ Ch) −¿ I pf

în care:

Pfb- profitul brut din activitatea totală a întreprinderii aferent livrărilor,

V- venituri din activitatea totală,

Ch- cheltuieli privind activitatea totală a întreprinderii,

I pf- impozit pe profit(aferent veniturilor încasate şi neîncasate).

Analiza factorială a profitului net din activitatea totală a întreprinderii se realizeaza prin

intermediul următorului model :

Pn=

V❑r

1000∙ Pn 1000

V❑r = V❑

r

1000∙ (1000 –

Ch

V❑r ∙ 1000)

Pn=V

1000∙(1000− Ch❑

r

V∙1000)

în care :

V❑r - venituri diminuate cu impozitul pe venit ;

Ch❑r - cheltuieli totale amplificate cu impozitul pe profit.

Prin utilizarea acestui model putem aprecia aportul direct pe care-l exercită nivelul

eficienţei economice a cheltuielilor asupra profitului.

1.2.2. Analiza structurală a profitului brut aferent unei întreprinderi

La nivelul activitaţii totale a întreprinderii analiza structurală a profitului brut se poate

realiza pe baza următoarei relaţii :

Pfb=V t−C t

11


Cheltuielile şi veniturile sunt structurate pe domenii de activitate, respectiv:

activitatea de exploatare (de bază) privind sectorul industrial, comercial sau prestările de

servicii;

activitatea financiară ce vizează participaţiile cu capital propriu la alte firme, precum şi

utilizarea capitalului împrumutat; de asemenea se includ şi veniturile şi cheltuielile din

diferenţele de curs valutar, etc;

activitatea extraordinară, respectiv veniturile şi cheltuielile care nu sunt legate de

activitatea normală, curentă a activităţii societăţii comerciale, referindu-se fie la operaţiile de

capital, fie la operaţiile din activitatea de exploatare: despăgubirile şi penalităţile

(încasate/plătite), cedarea activelor, perisabilităţi şi lipsuri la inventar, donaţii, subvenţii

acordate/primite.

Astfel, veniturile corespund resurselor obţinute prin realizarea operaţiunilor industriale,

comerciale, financiare, extraordinare, iar cheltuielile corespund resurselor consumate pentru

realizarea acestor operaţiuni.

Analiza structurală a profitului are rolul de a evidenţia ponderea şi dinamica rezultatelor

aferente celor trei categorii de activitaţi desfăşurate în cadrul unei firme : de exploatare,

financiară şi extraordinară.

Rezultatul exerciţiului înainte de impozitare (profit sau pierdere) se determină ca diferenţă

între veniturile totale şi cheltuielile totale ale întreprinderii, iar în componenţa sa intră rezultatul

curent al exerciţiului şi rezultatul extraordinar.

Rezultatul curent al exerciţiului se compune din rezultatul exploatării şi rezultatul

financiar şi se determină ca diferenţă între veniturile realizate din activitatea curentă şi

cheltuielile aferente activităţii curente.

Rezultatul exploatării se determină ca diferenţă între veniturile din exploatare şi

cheltuielile de exploatare.

Rezultatul financiar se determină ca diferenţă între veniturile financiare şi cheltuielile

financiare.

Rezultatul extraordinar al exerciţiului se determină ca diferenţă între veniturile

extraordinare şi cheltuielile extraordinare.

12

Rezultatul exerciţiului

înaintea impozitării (profit

brut sau pierdere)

Rezultatul curent al exerciţiului

Rezultatul extraordinar exerciţiului

Rezultatul financiar

Rezultatul exploatării

Cheltuieli extraordinare

Venituri extraordinare

Cheltuieli de exploatare

Venituri din exploatare

Venituri financiare

Cheltuieli financiare


Schematic, analiza structurală a rezultatului exerciţiului înaintea impozitării poate fi prezentată

astfel :

−¿

−¿

+¿

−¿

−¿

+¿

−¿

−¿

Fig. nr 1.2. Analiza structurală a rezultatului exerciţiului înaintea impozitării

1.2.3. Analiza factorială a profitului brut la nivel de întreprindere

Analiza profitului se impune a fi efectuată şi în funcţie de factorii endogeni şi exogeni

care acţioneaza la nivelul întreprinderii,analiză care poartă numele de analiză factorială.

13


Analiza factorială a profitului la nivel de întreprindere poate fi realizată luând în

considerare următoarele categorii de rezultate :

Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării (rezultatul brut al exerciţiului);

Rezultatul exploatării;

Rezultatul aferent cifrei de afaceri.

1.2.3.1. Analiza factorială a rezultatului brut al exerciţiului (rezultatul exerciţiului

înaintea impozitării)

Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării (Pfb), se determină ca diferenţă între veniturile

totale (V t) şi cheltuielile totale (C t), astfel :

Pfb=¿ V t (1−C t

V t)=V t ∙ prb , unde prb=

∑ g i prbi

100

în care:

prb - rezultatul (profitul) mediu brut la 1 leu venituri totale;

gi- structura veniturilor totale pe categorii de activităţi;

prbi - profitul brut la 1 leu venituri pe categorii de activităţi.

Conform modelului mai sus prezentat asupra modificării rezultatului brut al exerciţiului

acţionează în mod direct şi indirect următorii factori:

1.Δ V t

Δ P fb=¿ Pfb1−P fb0 2.1 . Δgi

2.Δprb

2.2.Δ prbi

1.influenţa modificării veniturilor totale (Δ V t);

Δ V t=¿ (V t 1−V t0 ) ∙ prb0

14


2.influenţa modificării rezultatului mediu la 1 leu venituri totale (Δprb);

Δprb ¿ V t 1 ∙ ( prb1−prb0 )

2.1.influenţa modificării structurii veniturilor totale pe categorii de activităţi(Δgi);

Δ g i=V t1 ∙( prb❑r −prb0) , unde prb❑

r =g i1 ∙ prbi0

100

2.2.influenţa modificării profitului brut la 1 leu venituri pe categorii de activităţi(Δprbi).

Δ prbi=V t1 ∙ ( prb1− prb❑r )

1.2.3.2. Analiza factorială a rezultatului exploatării

Analiza factorială a rezultatului exploatării (Re) are menirea de a stabili sistemul de

factori care determină modificarea rezultatului exploatării în vederea alegerii criteriilor principale

de estimare a evoluţiei viitoare. El se determină ca diferenţă între veniturile din exploatare (V e) şi

cheltuielile aferente acestora (C e), astfel:

Re=V e−C e

Literatura de specialitate recomandă mai multe modele de analiză a rezultatului

exploatării dintre care m-am oprit la următoarele:

Modelul I

Re=V e(1−C e

V e)=V e ∙ pre

pre=∑ gi ∙ prei

100

prei=1−cei

vei

în care:

pre- profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare;

gi−structura veniturilor din exploatare pe tipuri de activităţi;

15


prei- profitul la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activităţi;

cei- suma cheltuielilor de exploatare pe tipuri de activităţi;

vei- suma veniturilor din exploatare pe tipuri de activităţi.

Conform modelului I asupra modificării rezultatului exploatării acţionează în mod direct

şi indirect următorii factori:

1.1.1.ΔN s

1.1.ΔT 1.1.2.Δt

1.ΔV e 1.2 ΔW h

ΔRe=Re1−Re0 2.1.Δgi

2.Δpre

2.2.Δprei

1.influenţa modificării veniturilor din exploatare (ΔV e);

ΔV e=(V e1−V e0 )∙ pre0

1.1.influenţa modificării fondului de timp consumat (ΔT);

ΔT¿ (T 1−T 0 )∙ W h0 ∙ pre0

1.1.1.influenţa modificării numarului mediu de salariaţi (ΔN s);

ΔN s=( N s1−N s0 ) ∙ t 0 ∙ W h0 ∙ pre0

1.1.2.influenţa modificării numărului mediu de ore pe un salariat (Δt);

Δt¿ N s1 ∙ (t1−t0 ) ∙ W h0 ∙ pre0

1.2.influenţa modificării productivităţii medii ore (ΔW h);

16


ΔW h=N s1 ∙ t 1 ∙ (W h1−W h0 ) ∙ pre0

2.influenţa modificării profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare (Δ pre);

Δ pre ¿ V e1 ∙ ( pre1−pre0 )

2.1.influenţa modificării structurii veniturilor din exploatare pe tipuri de activităţi (Δgi);

Δ g i=V e1 ∙ ( pre❑r −pre0 ) , unde pre❑

r =gi1∙ prei0

100

2.2.influenţa modificării profitului la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activităţi (Δ

prei).

Δ prei=V e1 ∙ ( pre1− pre❑r )

Acest model de analiză, deşi are un caracter general valabil pentru toate întreprinderile, se

recomandă a fi utilizat cu predilecţie de către acele întreprinderi care nu dispun de o bază

tehnico-materială importantă.

Modelul II

Re=N s ∙MfN s

∙Mf 'Mf

∙ Qe

Mf ' ∙

V e

Qe

∙ Re

V e

în care:

Mf – valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;

Mf ' - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe productive;

Qe – producţia exerciţiului;

MfN s

- gradul de inzestrare tehnică a muncii;

Mf 'Mf

– ponderea mijloacelor fixe productive;

Qe

Mf ' - randamentul mijloacelor fixe productive;

17


V e

Qe

– gradul de valorificare a producţiei exerciţiului;

Re

V e

– profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare;

Conform modelului II asupra modificării rezultatului exploatării acţionează în mod direct


1.ΔN s

2.ΔMfN s

3.ΔMf 'Mf

ΔRe

4.ΔQe

Mf '

5.ΔV e

Qe

6.1.Δgi

6.ΔRe

V e

6.2.Δprei

1.influenţa modificării numarului mediu de salariaţi (ΔN s);

ΔN s=¿ ( N s1−N s0 ) ∙ MfN s 0

∙ Mf 'Mf 0

∙ Qe

Mf ' 0 ∙

V e

Qe 0 ∙

Re

V e 0

2.influenţa modificării gradului de inzestrare tehnică a muncii (ΔMfN s

);

ΔMfN s

=N s1 ∙ ( MfN s 1

−MfN s 0

) ∙ Mf 'Mf 0

∙ Qe

Mf ' 0

∙ V e

Qe 0 ∙

Re

V e 0

3.influenţa modificării ponderii mijloacelor fixe productive (ΔMf 'Mf

);

ΔMf 'Mf

=N s1 ∙ MfN s 1

∙ ( Mf 'Mf 1

− Mf 'Mf 0

) ∙ Qe

Mf ' 0

∙ V e

Qe 0 ∙

Re

V e 0

18


4.influenţa modificării randamentului mijloacelor fixe productive (ΔQe

Mf ');

ΔQe

Mf '=N s1 ∙

MfN s 1

∙ Mf 'Mf 1

∙ ( Qe

Mf ' 1

−Qe

Mf ' 0) ∙

V e

Qe 0 ∙

Re

V e 0

5.influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei exerciţiului (ΔV e

Qe);

ΔV e

Qe

=N s1 ∙ MfN s 1

∙ Mf 'Mf 1

∙ Qe

Mf ' 1

∙ (V e

Qe 1

−V e

Qe 0) ∙

Re

V e 0

6.influenţa modificării profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare (ΔRe

V e);

ΔRe

V e

=N s1 ∙ MfN s 1

∙ Mf 'Mf 1

∙ Qe

Mf ' 1

∙ V e

Qe 1 ∙ ( Re

V e 1

−Re

V e 0)


Δ g i=N s1 ∙ MfN s 1

∙ Mf 'Mf 1

∙ Qe

Mf ' 1 ∙

V e

Qe 1

∙ ( pre❑r −pre0) , unde pre❑

r =gi1∙ prei0

100


prei).

Δ prei=N s1 ∙ MfN s 1

∙ Mf 'Mf 1

∙ Qe

Mf ' 1 ∙

V e

Qe 1

∙ ( pre1− pre❑r )

Acest model este recomandat de literatura de specialitate firmelor care deţin o bază

tehnico-materială importantă.

Modelul III

Re=Ae ∙V e

Ae

∙ Re

V e

în care:

Ae – valoarea activelor de exploatare (active imobilizate + active circulante);

V e

Ae

– veniturile medii din exploatare la 1 leu active de exploatare.

Conform modelului III asupra modificării rezultatului exploatării acţionează în mod direct


19


1.ΔAe

ΔRe 2.ΔV e

Ae 3.1.Δgi

3.ΔRe

V e

3.2.Δprei

1.influenţa modificării valorii activelor de exploatare (ΔAe);

ΔAe=¿ ( Ae1−Ae0 ) ∙ V e

Ae 0

∙ Re

V e 0

2.influenţa modificării veniturilor medii din exploatare la 1 leu active de exploatare (Δ

V e

Ae

);

ΔV e

Ae

=Ae1 ∙ (V e

Ae 1

−V e

Ae 0) ∙ Re

V e 0

3.influenţa modificării profitului la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activităţi (Δ

Re

V e

).

ΔRe

V e

=Ae1 ∙V e

Ae 1

∙ ( Re

V e 1

−Re

V e 0)


Δ g i=Ae1 ∙V e

Ae 1

∙ ( pre❑r – pre0 ) , unde pre❑

r =gi1∙ prei0

100


prei).

Δ prei=Ae1 ∙V e

Ae 1

∙ ( pre1− pre❑r )

Indicatorul V e

Ae reflectă eficienţa activelor de exploatare, iar imbunătăţirea calităţii

produselor sau accelerarea vitezei de rotaţie a activelor circulante de exploatare poate determina

creşterea acestuia.

20


1.2.3.3. Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri

Parte principală a veniturilor din exploatare, cifra de afaceri este şi cea mai importantă

componentă a rezultatului exploatării.

În cazul firmelor cu activitate de producţie, analiza profitului aferent cifrei de afaceri se

poate face utilizând unul din următoarele modele :

Modelul I

Pr¿∑ qv p−¿ ∑ qv c

în care:

Pr – profitul aferent cifrei de afaceri ;

qv-volumul fizic al producţiei vândute;

p- preţurile medii de vânzare pe unitate de produs vândut,fară TVA.

c- costurile complete unitare ;

Conform modelului I asupra modificării profitului aferent cifrei de afaceri acţionează în

mod direct următorii factori:

1.Δqv

2.Δg

ΔPr

3.Δc

4.Δp

1.influenţa modificării volumului fizic al producţiei vândute (Δqv);

Δqv=( Pr0 ∙ Iqv ) −¿ Pr0

Iqv=∑ qv1 p0

∑ qv0 p0

∙ 100

21


Iqv- indicele volumului fizic al producţiei vândute

2.influenţa modificării structurii producţiei vândute pe produse (Δg);

Δg ¿ (∑ qv1 p0−∑ qv1 c0 )−( Pr0 ∙ Iqv )

3.influenţa modificării costurilor complete unitare (Δc);

Δc ¿ (∑ qv1 p0−∑ qv1 c1 )−(∑ qv1 p0−∑ qv1c0 )=−¿ (∑ qv1c1−∑ qv1c0 )4.influenţa modificării preţurilor medii de vânzare pe unitate de produs vândut,fară TVA

(Δp);

Δp ¿ (∑ qv1 p1−∑ qv1c1 )−(∑ qv1 p0−∑ qv1 c1 )=+¿ (∑ qv1 p1−∑ qv1 p0 )

Modelul II

Pr¿ ∑ qv p∙ (1−∑ qv c

∑ qv p )=¿CA∙ pr

în care:

CA- cifra de afaceri ;

pr- profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri.

Conform modelului II asupra modificării profitului aferent cifrei de afaceri acţionează în

mod direct şi indirect următorii factori:

1.1. Δqv

1.ΔCA

1.2.Δp

ΔPr

2.1.Δg

2.Δpr 2.2.Δp

2.3.Δc

1.influenţa modificării cifrei de afaceri (ΔCA);

22


ΔCA¿ (CA1 – CA 0 ) ∙ pr0

1.1 influenţa modificării volumului fizic al producţiei vândute (Δqv);

Δqv=(∑ qv1 p0 –∑ qv0 p0) ∙ pr0

1.2.influenţa modificării preţurilor medii de vânzare unitare (Δp);

Δp¿ (∑ qv1 p1 –∑ qv1 p0 ) ∙ pr0

2.influenţa modificării profitului mediu la 1 leu cifră de afaceri (Δpr);

Δpr ¿ CA1 ∙ ( pr1 – pr0 )

2.1.influenţa modificării structurii producţiei vândute pe produse (Δg);

Δg ¿CA1 ∙ [(1−∑ qv1c0

∑ qv1 p0)−(1−

∑ qv0c0

∑ qv0 p0)]

2.2.influenţa modificării preţurilor medii de vânzare unitare (Δp);

Δp ¿CA1 ∙[(1−∑ qv1c0

∑ qv1 p1)−(1−

∑ qv1c0

∑ qv1 p0)]

2.3.influenţa modificării costurilor unitare (Δc);

Δc ¿CA1 ∙[(1−∑ qv1c1

∑ qv1 p1)−(1−

∑ qv1 c0

∑ qv1 p1)]

Modelul III

Pr¿T∙ MfT

∙ CAMf

∙ PrCA

în care:

T- fondul de timp consumat(om-ore);

MfT

- gradul de inzestrare tehnică a muncii ;

CAMf

– eficienţa utilizării mijloacelor fixe, exprimată prin vânzările ce revin în medie la 1

leu mijloace fixe;

PrCA

- profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri.

23


Conform modelului II asupra modificării profitului aferent cifrei de afaceri acţionează în


1.ΔT

2.ΔMfT

ΔPr 3.ΔCAMf

4.1.Δg

4.ΔPrCA

4.2. Δp

4.3.Δc

1.influenţa modificării fondului de timp consumat (ΔT);

ΔT¿ (T 1−T 0 ) ∙ MfT 0

∙ CAMf 0

∙ PrCA 0

2.influenţa modificării gradului de inzestrare tehnică a muncii (ΔMfT

);

ΔMfT

=T 1 ∙ ( MfT 1

− MfT 0

) ∙ CAMf 0

∙ PrCA 0

3.influenţa modificării eficienţei utilizării mijloacelor fixe (ΔCAMf

);

ΔCAMf

=T 1 ∙MfT 1

∙ (CAMf 1

−CAMf 0

) ∙ PrCA 0

4.influenţa modificării profitului mediu la 1 leu cifră de afaceri (ΔPrCA

);

ΔPrCA

=T 1 ∙MfT 1

∙CAMf 1

∙ ( PrCA 1

− PrCA 0

)4.1. influenţa modificării structurii producţiei vândute pe produse (Δg);

Δg ¿T 1 ∙MfT 1

∙CAMf 1

∙[(1−∑ qv1 c0

∑ qv1 p0)– (1−

∑ qv0 c0

∑ qv0 p0)]

4.2. influenţa modificării preţurilor medii de vânzare unitare (Δp);

Δp ¿T 1 ∙MfT 1

∙CAMf 1

∙[(1−∑ qv1 c0

∑ qv1 p1)−(1−

∑ qv1c0

∑ qv1 p0)]

4.3. influenţa modificării costurilor unitare (Δc);

24


Δc ¿T 1 ∙MfT 1

∙CAMf 1

∙[(1−∑ qv1 c1

∑ qv1 p1)−(1−

∑ qv1c0

∑ qv1 p1)]

1.2. Analiza factorială a profitului pe produs

Aprofundarea analizei profitului total al întreprinderii presupune studierea profitului

principalelor produse şi stabilirea influenţelor factorilor direcţi şi indirecţi care acţionează asupra

acestora.

Un model utilizat în cazul analizei profitului este următorul:Π ¿ qv ∙ ( p−c )

c¿ cm +¿ csd +¿ ci

cm ¿∑ cs j p j

csd ¿ t ∙ sh

ci ¿Ci

q

în care:

Π- profitul pe produs;

qv- cantitatea vândută;

p- preţul unitar;

c- costul unitar;

cm- cheltuieli cu materiile prime şi materialele directe pe unitate de produs;

csd- cheltuieli cu salariile directe pe unitate de produs;

ci- cheltuieli indirecte pe unitate de produs;

csd- consumul specific din resursa materială „d”;

pd- preţul de aprovizionare al resursei „d”;

t- timpul de muncă pe unitate de produs;

sh- salariul mediu orar;

C i- suma cheltuielilor indirecte;

q- volumul fizic al producţiei obţinute.

25


Conform modelului mai sus prezentat asupra modificării profitului pe produs acţionează

în mod direct şi indirect următorii factori:

2.1.1. Δ csd

1.Δqv 2.1. Δcm

2.1.2. Δpd

2.2.1. Δt

ΔΠ 2.Δc 2.2. Δcsd

2.2.2.Δsh

3.Δp 2.3. Δ ci

1.influenţa modificării cantităţii vândute (Δqv);

Δqv ¿ (qv1−qv0 ) ∙ ( p0−c0 )

2.influenţa modificării costurilor unitare (Δc);

Δc ¿−qv1 ∙ (c1−c0 )

2.1.influenţa modificării cheltuielilor cu materiile prime şi materialele directe pe unitate

de produs (Δcm);

Δcm ¿−qv1 ∙ (cm1−cm0 )

2.1.1.influenţa modificării consumului specific din resursa materială „d” (Δ csd);

Δ csd ¿−qv1 ∙ (∑ csd1 pd0−∑ csd 0 pd0 )2.1.2.influenţa modificării preţului de aprovizionare al resursei „d” (Δpd);

Δpd ¿−qv1 ∙ (∑ csd1 pd1−∑ csd 1 pd 0)2.2.influenţa modificării cheltuielilor cheltuielilor cu salariile directe pe unitate de produs

(Δcsd);

Δ csd ¿−qv1 ∙ (csd 1−csd0 )

2.2.1.influenţa modificării timpului de muncă pe unitate de produs (Δt);

Δt ¿−qv1 ∙ (t 1−t 0 ) ∙ sh0

2.2.2.influenţa modificării salariului mediu orar (Δsh);

Δsh ¿−qv1 ∙ t 1 ∙ ( sh1−s h0 )

2.3.influenţa modificării cheltuielilor indirecte pe unitate de produs (Δ ci);

26


2.3. Δ ci ¿−qv1 ∙ (ci1−ci0 )

3.influenţa modificării preţurilor unitare (Δp);

Δp ¿qv1 ∙ ( p1−p0 )

CAPITOLUL 2.

ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE

2.1.Aspecte generale privind ratele de rentabilitate

Studierea profitului în mărimi absolute nu constituie decât o etapă preliminară a analizei

rentabilităţii, pentru relevanţa raţionamentului fiind necesară raportarea la alţi indicatori, ratele

rezultate furnizând informaţii cu semnificaţii economico-financiare complexe.

Sistemul de rate reprezintă un instrument eficient utilizat în analiza rentabilităţii activităţii

desfăşurate, el oferind posibilitatea efectuării de o manieră simplă şi eficientă de comparaţii în toate

cele trei dimensiuni: norme, timp şi spaţiu.

27


Rata rentabilităţii5 este o mărime relativă care exprimă gradul în care capitalul, în întregul

său, capitalul propriu sau capitalul permanent, respectiv activele întreprinderii, aduc profit sau

excedent de exploatare.

În ansamblul indicatorilor economico-financiari rata rentabilităţii se situează printre cei

mai sintetici indicatori de eficienţă ai activităţii întreprinderii6.

În profit şi rata rentabilităţii se reflectă rezultatele activităţii întreprinderii din toate

stadiile circuitului economic. Comparativ cu costurile pe produs, care reflectă rezultatele din

stadiul producţiei, rata rentabilităţii le sintetizează şi pe cele din stadiul distribuţiei.

Rata de rentabilitate7 reprezintă un raport între un indicator de rezultate (profit sau

pierdere) şi un indicator care reflectă un flux de activitate (cifra de afaceri netă, resurse

consumate) sau un stoc (capital propriu, active totale). Aşadar, ratele de rentabilitate fac parte din

categoria indicatorilor de eficienţă de tipul efect/efort, efectul reprezentând profitul sub diversele

sale forme de exprimare: net, brut, din exploatare, curent etc, iar efortul capitalurile (proprii,

permanente), resursele consumate (costurile), activele totale sau părţi din acestea, veniturile etc.

Diferitele modele utilizate pentru exprimarea ratei rentabilităţii au putere informativă

diferită, oglindind eficienţa diferitelor laturi ale activităţii economice ale întreprinderii. Indicatorii

construiţi în funcţie de capitalul avansat sau ocupat exprimă predominant interesele investitorilor,

în timp ce indicatorii construiţi pe resurse consumate exprimă preponderent interesele

managerilor unităţii economice.

În analiza financiară a întreprinderii principalele rate de rentabilitate sunt următoarele:

Rata rentabilităţii economice; Rata rentabilităţii financiare; Rata rentabilităţii avansate; Rata rentabilităţii resurselor consumate; Rata rentabilităţii comerciale;

2.2.Analiza ratei rentabilităţii economice

5 Zaharia O., Troie L., Roman M., Hurduzeu M., Analiza statică a activităţii economice şi a gestiunuii financiare a întreprinderii, Ed. ASE, Bucureşti, 20026 Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 20047 Gheorghiu Al., Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Ed. Economică, Bucureşti, 2004

28


Una dintre cele mai importante rate de rentabilitate, rata rentabilităţii economice8 reflectă

raportul dintre un rezultat economic şi mijloacele economice angajate pentru obţinerea acestuia.

În teoria şi practica internaţională, această rată este cunoscută sub denumirea „Return On

Assets”(ROA):

ROA = EBIT

TA , unde:

ROA – rata rentabilităţii economice;

EBIT – rezultatul înainte de impozitare şi dobânzi (earnings before interests and taxes);

TA – total active (total assets).

Avantajele induse de rata rentabilităţii economice în câmpul analitic se datorează faptului

că ea este independentă de structura financiară (gradul de îndatorare), politica fiscală de

impozitare a profitului, precum şi de elementele extraordinare.

Literatura de specialitate9 oferă mai multe modalităţi de calcul ale ratei rentabilităţii

economice:

a) Re ¿Rezultatul exploat ă riiActive din exploatare

∙ 100;

b) Re ¿EBE

Active totale ∙ 100 , unde EBE reprezintă excedentul brut din exlpoatare;

c) Re ¿ProfitulbrutActive totale

∙ 100

Construirea ratei pe baza unui anumit rezultat determină o viziune specifică semnificaţiei

rezultatului:10

utilizarea rezultatului exploatării va determina o rată independentă atât de politica fiscală şi

de structura capitalurilor (politica de finanţare), cât şi de fluxurile extraordinare;

daca rata rentabilităţii economice va fi construită pe baza excedentului brut al exploatării, va

fi independentă şi de politica privind amortizarea capitalului tehnic, pe lângă elementele menţionate

anterior;

folosirea profitului brut, variantă mai puţin uzitată, este utilă managerilor întreprinderii şi va

determina un nivel mai ridicat al ratei, în măsura în care celelalte doua activităţi (financiară şi

extraordinară) aduc profit.

Utilizatorii informaţiilor oferite de această rată sunt furnizorii de capital. Creditorii

financiari, de exemplu, sunt interesaţi de rentabilitatea întreprinderii înainte de scăderea dobânzii.

8 Pierre F., Valorisation d’entreprise et theorie financiere, Edition d’Organisation, Paris, 20049 Ramage P., Analyse et diagnostic financier, Edition d’Organisation, Paris, 2004, pg. 102-10910 Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. – Op. cit., pg. 278

29


Deci, pentru o corectă informare a tuturor celor interesaţi de performanţele obţinute prin

utilizarea capitalului angajat de o firmă, se pot folosi ratele:

1. Re ¿Rezultatul î nainte de impozit ş idob â nd ă

Active totale ∙ 100

2. Re ¿Rezultatul î nainte de impozit ş idob â nd ă

K investit ∙ 100

unde:

K investit = Capital propriu + Datorii financiare

A doua formă a Re este utilă analizei rentabilităţii financiare pe baza pârghiei financiare.

Analiza ratei rentabilităţii economice (Re) se poate realiza pe baza următoarelor modele:

Re ¿Re

A t

∙100=¿ CAA t

∙ Re

CA ∙ 100

Re ¿Re

A t

∙100=¿

Rc

1CAA i

+ 1CAAc

unde:

Rc= Re

CA ∙ 100

At = Ai + Ac

în care:

Re- rata rentabilităţii economice;

CAA t

- viteza de rotaţie a activului total exprimată ca număr de rotaţii;

CA- cifra de afaceri;

At- activul total;

Re- rezultatul exploatării;

Rc- rata rentabilităţii comerciale;

Ai- active imobilizate;

Ac- active circulante;

CAA i

- randamentul activelor imobilizate;

CAAc

- viteza de rotaţie a activelor circulante, exprimată ca număr de rotaţii.

30


Modelul I

Re ¿ CAA t

∙ Re

CA ∙ 100

Conform acestui model asupra modificării ratei rentabilităţii economice acţionează în


1. ΔCAA t

ΔRe 2.1.Δg 2.Δ Rc 2.2. Δp

2.3. Δc

1.influenţa modificării vitezei de rotaţie a activului total exprimată ca număr de rotaţii (ΔCAA t

);

ΔCAA t

¿ (CA1

A t1

−CA 0

A t0) ∙ Rc

0

2.influenţa modificării ratei rentabilităţii comerciale (Δ Rc);

Δ Rc = CA1

A t1 ∙ (Rc

1−Rc0 );

2.1.influenţa modificării structurii producţiei vândute pe produse (Δg);

Δg = CA1

A t1 ∙ ( Rc

❑' −Rc

0 ) , unde Rc❑

' = (1−∑ qv1c0

∑ qv1 p0) ∙ 100;

2.2.influenţa modificării preţurilor medii de vânzare (Δp);

Δp = CA1

A t1 ∙ ( Rc

❑' ' − Rc

❑' ), unde Rc

❑' ' = (1−∑ qv1 c0

∑ qv1 p1) ∙ 100;


Δc = CA1

A t1 ∙ (Rc

1− Rc❑' ' ).

Cele două rate componente acţionează diferit asupra ratei rentabilităţii economice, în

funcţie de natura activităţii întreprinderii şi de strategia urmată. Astfel, în industrie, firmele

31


realizează rate de rentabilitate economică ridicate pe seama unor cote de profit mai mari şi nu

printr-o rotaţie mai rapidă a activelor. Întreprinderile din sfera comerţului operează cu marje de

profit mai reduse, dar beneficiază de o rotaţie mai accelerată a activelor.

Modelul II

Analiza rentabilităţii economice poate fi aprofundată prin descompunerea activului în elementele componente (At = Ai + Ac). În acest caz se utilizează modelul II:

Re ¿

Rc

1CAA i

+ 1CAAc

Fie:

CAA i

=¿ R

CAAc

= n

1R1

+ 1n1

= α

Conform acestui model asupra modificării ratei rentabilităţii economice acţionează în


1.Δ CAAi

2.Δ CAAcΔRe 3.1 Δg 3.Δ Rc 3.2. Δp 3.3. Δc

1.influenţa modificării randamentului activelor imobilizate (ΔCAAi

);

Δ R =Rc

0

1R1

+ 1n0

−¿ Rc

0

1R0

+ 1n0

32


2.influenţa modificării vitezei de rotaţie a activelor circulante, exprimată ca număr de

rotaţii (ΔCAAc

);

Δ n = Rc

0

1R1

+ 1n1

−¿ Rc

0

1R1

+ 1n0

3.influenţa modificării ratei rentabilităţii comerciale (Δ Rc);

Δ Rc = Rc

1−Rc0

1R1

+ 1n1

3.1. influenţa modificării structurii producţiei vândute pe produse (Δg);

Δg = Rc

❑' −Rc

0

α

3.2. influenţa modificării preţurilor medii de vânzare (Δp);

Δp = Rc❑' ' − Rc

❑'

α

3.3. influenţa modificării costurilor unitare (Δc);

Δc =Rc

1− Rc❑' '

α

Acest model evidenţiază căile de creştere a rentabilităţii economice, şi anume:

accelerarea rotaţiei activelor circulante;

îmbunătăţirea randamentului activelor imobilizate, prin utilizarea intensivă a acestora,

dar şi ţinând seama de performanţele acestora;

adaptarea politicilor comerciale, în vederea creşterii eficienţei vânzărilor.

Importanţa ratei rentabilităţii economice este determinată şi de poziţia ei în sistemul de

factori ce influenţează nivelul ratei rentabilităţii financiare.

Astfel:

R fin ¿ Pn

K pr ∙ 100¿

V t

A t

∙A t

K pr

∙Pn

V t ∙ 100

Unde:

V t

A t

∙Pn

V t

∙100¿Pn

A t ∙ 100

Pn

A t

∙ 100 reprezintă rata rentabilităţii economice, construită pe baza profitului net.

33


Prin urmare, creşterea interesului investitorilor depinde de doi factori:

rata rentabilităţii economice;

structura financiară (A t

K pr).

Nivelul rentabilităţii economice trebuie să permită remunerarea acţionarilor şi creditorilor,

în concordanţă cu riscul asumat investind în întreprindere sau acordându-i împrumuturi.

2.3.Analiza ratei rentabilităţii financiare

Rata rentabilităţii financiare este un indicator semnificativ în aprecierea performanţelor

economico–financiare ale întreprinderii atât în cadrul diagnosticului intern cât şi în analizele

solicitate de partenerii externi.

Rentabilitatea financiară exprimă corelaţia dintre profit şi capitaluri în calitatea lor de

surse de finanţare a activităţii întreprinderii.11

Rentabilitatea financiară constituie un indicator de bază care caracterizează

performanţelor întreprinderilor care se găseşte sub incidenţa directă a politicii comerciale

(rentabilitate comercială), a eficienţei capitalurilor angajate (rentabilitate economică), dar şi a

politicii financiare a întreprinderii.

Dacă rata rentabilităţii economice exprimă remunerarea capitalului investit doar în relaţie

cu activitatea de exploatare, rata rentabilităţii financiare cuantifică remunerarea capitalurilor

personale prin intermediul tuturor celor trei tipuri de activitate: de exploatare, financiară şi

extraordinară.

Plecând de la considerentul că rata rentabilităţii financiare exprimă eficienţa utilizării

capitalului propriu sau permanent al firmei putem afirma ca aceasta prezintă o importanţă

deosebită pentru acţionarii firmei, care apreciază în funcţie de nivelul acesteia dacă investiţiile lor

sunt justificate şi dacă totodată vor continua să sprijine dezvoltarea firmei prin aportul de noi

capitaluri sau prin renunţarea pentru o perioadă limitată la o parte din dividendele cuvenite.

Managerii, la rândul lor, vor fi interesaţi să păstreze un nivel corespunzător a acestei rate,

pentru a-şi putea păstra poziţiile şi a realiza criteriile de performanţă ale firmei.

Rata rentabilităţii financiare este influenţată, în mod esenţial, de existenţa a doi factori, şi

anume:

11 Ghic G., Grigorescu C.J., Analiză economico-financiară-repere teoretice şi practice, Ed. Universitara, Bucureşti, 2008, pag. 260

34


folosirea în cadrul structurii de capital a întreprinderii a capitalului împrumutat;

deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile, prin posibilitatea introducerii acestora pe

cheltuielile întreprinderii (drept cheltuieli financiare) şi existenţa efectului de “scut de impozit”.

În plus, este necesar ca rata rentabilităţii economice să fie superioară costului capitalului

împrumutat, în caz contrar folosirea capitalurilor împrumutate devenind ineficientă.

În funcţie de capitalul utilizat în determinarea acestei rate, literatura de specialitate recomandă

doi indicatori:

Rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu;

Rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent.

2.3.1.Analiza ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii

Rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu cunoscută în teoria internaţională sub

denumirea de „return on equity”, măsoară în mărime relativă, remunerarea capitalurilor

acţionarilor aduse ca aport, sau a profitului net lăsat la dispoziţia firmei pentru autofinanţare. Ea

reflectă corelaţia dintre profitul net, ca venit al acţionarilor şi capitalurile proprii ale

întreprinderii.

Rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu poate fi calculată pe baza următoarei

relaţii:

R fin ¿ Pn

K pr ∙ 100

unde:

R fin- rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu;

K pr- capitalul propriu.

Această rată constituie un indicator relevant în aprecierea poziţiei întreprinderii pe piaţă.

O remunerare în creştere a capitalurilor investite asigură:

un acces facil la resurse financiare datorită încrederii proprietarilor actuali de a reinvesti

în întreprindere şi a potenţialilor investitori – deţinători de resurse financiare disponibile

pentru plasamente;

capacitatea de dezvoltare.

35


Analiza ratei rentabilităţii financiare12 permite defalcarea influenţei factorilor determinanţi

şi identificarea anumitor aspecte semnificative pentru interpretarea performanţelor întreprinderii

la nivelul fiecăruia dintre aceştia, utilizându-se mai multe modele de analiză factorială, în funcţie

de obiectivele urmărite:

R fin ¿ V t

A t

∙A t

K pr

∙Pn

V t ∙ 100;

R fin ¿ V t

K pr

∙P fb

V t

∙Pn

P fb ∙ 100

Modelul I

R fin ¿ V t

A t

∙A t

K pr

∙Pn

V t ∙ 100

unde:

V t- venituri totale;

At- active totale;

Pn- profitul net;

V t

A t

- viteza de rotaţie a activului total, exprimată prin număr de rotaţii;

A t

K pr

-factorul de multiplicare a capitalului propriu sau pârghia financiară;

Pn

V t

- rentabilitatea netă a veniturilor totale.

Conform acestui model asupra modificării ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor

proprii acţionează în mod direct următorii factori:

1.ΔV t

A t

ΔR fin 2.ΔA t

K pr

3.ΔPn

V t

12 Ramage P. – Op. cit.., pg. 146-150.

36


1.influenţa modificării vitezei de rotaţie a activului total, exprimată prin număr de rotaţii

(ΔV t

A t-);

ΔV t

A t

=(V t1

A t1

−V t0

A t0) ∙ A t0

K pr0 ∙

Pn0

V t0

∙100

2.influenţa modificării factorului de multiplicare a capitalului propriu (ΔA t

K pr);

ΔA t

K pr

=V t1

A t1 ∙ ( A t1

K pr1

−At 0

K pr 0)∙ Pn0

V t0

∙100

3.influenţa modificării rentabilităţii nete a veniturilor totale (ΔPn

V t);

ΔPn

V t

=V t 1

A t1 ∙

A t1

K pr1 ∙ ( Pn1

V t 1

−Pn0

V t0) ∙ 100

Factorul de multiplicare a capitalului propriu reflectă gradul de îndatorare, fapt

demonstrat cu ajutorul relaţiei:

A t

K pr

=Pt

K pr

=K pr+D

K pr

=¿ 1+ DK pr

în care:

Pt- pasivul total;

D- datoriile totale.

În cazul acestui model este necesară precizarea următoarele aspecte:

O dată cu creşterea multiplicatorului capitalului propriu, creşte şi rata pârghiei financiare,

adică creşte proporţia activelor care sunt finanţate prin datorii (creşte gradul de îndatorare); În

practica economică există însă o limită a gradului de îndatorare, fixată de bănci, majoritatea

acestora considerând că limita maximă admisă pentru gradul de îndatorare este de 70% din

sursele totale ale întreprinderii şi că depăşirea acestei limite trebuie să atragă pentru

întreprinderea în cauză dobânzi mai mari şi garanţii suplimentare, întrucât riscul financiar este

mai mare, iar factorul de multiplicare este mai mare

Accelerarea vitezei de rotaţie a activului total reprezintă o condiţie esenţială pentru

sporirea ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii;

Sporirea rentabilităţii nete a veniturilor totale reprezintă principala cale de creştere

37


a profitului net şi este determinată, în principal de eficienţa activităţii de exploatare a firmei.

Modelul II

R fin ¿ V t

K pr

∙P fb

V t

∙Pn

P fb ∙ 100

unde:

Pfb- profitul brut;

V t

K pr

- venitul mediu la 1 leu capital propriu;

P fb

V t

- profitul mediu brut la 1 leu venituri totale;

Pn

P fb

- ponderea profitului net în profitul brut.

Conform acestui model asupra modificării ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor

proprii acţionează în mod direct următorii factori:

1.ΔV t

K pr

ΔR fin 2.ΔP fb

V t

3.ΔPn

P fb

1.influenţa modificării venitului mediu la 1 leu capital propriu (ΔV t

K pr);

ΔV t

K pr

=( V t1

K pr1

−V t 0

K pr0) ∙ P fb0

V t0 ∙

Pn0

P fb0

∙100

2.influenţa modificării profitului mediu brut la 1 leu venituri totale (ΔP fb

V t);

ΔP fb

V t

=V t 1

K pr1 ∙ ( Pfb1

V t1

−P fb0

V t 0) ∙

Pn0

P fb0

∙100

3.influenţa modificării ponderii profitului net în profitul brut (ΔPn

P fb).

38


ΔPn

P fb

=V t 1

K pr1 ∙

P fb1

V t1 ∙ ( Pn1

Pfb1

−Pn0

P fb0) ∙ 100

Acest model scoate în evidenţă eficienţa utilizării capitalului propriu, rentabilitatea brută a

veniturilor totale şi ponderea profitului net în profitul brut, acest din urmă element reflectând

evoluţia impozitului pe profit a elementelor nedeductibile din punct de vedere fiscal precum şi a

deducerilor fiscale.

2.3.2.Analiza ratei rentabilităţii financiare a capitalului permanent

Rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent evidenţiază corelaţia dintre capitalul

permanent şi profitul brut înaintea deducerii cheltuielilor financiare cu dobânzile şi a impozitului

pe profit.

Această rată este întâlnită şi sub denumirea de rată economică a rentabilităţii capitalului

permanent.

Analiza ratei rentabilităţii financiare a capitalului permanent se poate realiza utilizând

unul din următoarele modele:

Modelul I

R fp=P fb

K per

∙ 100

unde:

R fp- rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent;

Pfb- profitul brut;

K per- capitalul permanent(format din capitalurile proprii şi datoriile pe termen mediu şi

lung);

Conform acestui model asupra modificării ratei rentabilităţii financiare a capitalului

permanent acţionează în mod direct şi indirect următorii factori:

1.1.ΔK pr

1.ΔK per

1.2.ΔK împ

ΔR fp 2.1.Δqv

39


2.2.Δg

2. ΔPfb

2.3.Δc

2.4.Δp

1.influenţa modificării capitalului permanent (ΔK per);

ΔK per=P fb0

K per1 ∙ 100 −¿

Pfb0

K per0 ∙ 100

1.1.influenţa modificării capitalului propriu (ΔK pr);

ΔK pr=Pfb0

K pr1+K împ0 ∙ 100 −¿

P fb0

K pr0+K împ0 ∙ 100

1.2.influenţa modificării capitalului împrumutat (ΔK împ);

ΔK împ=P fb0

K pr1+K împ1 ∙ 100 −¿

P fb0

K pr1+ K împ0 ∙ 100

2.influenţa modificării profitului brut (ΔPfb);

ΔPfb=P fb1

K per1 ∙ 100 −¿

Pfb0

K per1 ∙ 100

2.1.influenţa modificării volumului fizic al producţiei vândute (Δqv);

Δqv=Pfb0 ∙ Iqv

K per1 ∙ 100 −¿

Pfb0

K per1 ∙ 100, unde Iqv=

∑ qv1 p0

∑ qv0 p0

∙ 100

2.2.influenţa modificării structurii producţiei vândute (Δg);

Δg¿∑ qv1 p0−∑ qv1 c0

K per1

∙ 100 −¿ P fb0∙ Iqv

K per1 ∙ 100

2.3.influenţa modificării costului pe unitate de produs (Δc);

Δc¿−∑ qv1c1−∑ qv1c0

K per1

∙ 100

2.4.influenţa modificării preţului de vânzare pe produs (Δp).

Δp¿∑ qv1 p1−∑ qv1 p0

K per1

∙ 100

Modelul II

R fp=K pr

K per ∙ ∑ qv p

K pr

∙Pfb

∑ qv p∙100

40




1. ΔK pr

K per

ΔR fp 2. Δ∑ qv p

K pr

3.1.Δg

3. ΔP fb

∑ qv p∙100 3.2.Δp

3.3.Δc

1.influenţa modificării structurii capitalului propriu (ΔK pr

K per);

ΔK pr

K per

=( K pr1

K per1

−K pr0

K per0)∙ ∑ qv0 p0

K pr0

∙Pfb0

∑ qv0 p0

∙100

2.influenţa modificării eficienţei utilizării capitalului propriu (Δ∑ qv p

K pr

);

Δ∑ qv p

K pr

=¿ K pr1

K per1

∙ (∑ qv1 p1

K pr1

−∑ qv0 p0

K pr0) ∙ Pfb0

∑ qv0 p0

∙100

3.influenţa modificării ratei comerciale (ΔP fb

∑ qv p∙100);

ΔP fb

∑ qv p∙100¿

K pr1

K per1

∙ ∑ qv1 p1

K pr1

∙( P fb1

∑ qv1 p1

∙100−Pfb0

∑ qv0 p0

∙100)3.1.influenţa modificării structurii producţiei vândute (Δg);

Δg¿−(∑ qv1 c0

∑ qv1 p0

−∑ qv0 c0

∑ qv0 p0) ∙ K pr 1

K per 1

∙ ∑ qv1 p1

K pr1

∙100

3.2.influenţa modificării preţului de vânzare pe produs (Δp);

Δp¿−(∑ qv1 c0

∑ qv1 p1

−∑ qv1 c0

∑ qv1 p0) ∙ K pr 1

K per1

∙ ∑ qv1 p1

K pr1

∙100

3.3.influenţa modificării costului pe unitate de produs (Δc).

41


Δc¿−(∑ qv1 c1

∑ qv1 p1

−∑ qv1 c0

∑ qv1 p1) ∙ K pr 1

K per1

∙ ∑ qv1 p1

K pr1

∙100

Rentabilitatea întreprinderii nu poate fi analizată independent de aspectele legate de

structura sa financiară. Pentru orice întreprindere, este important să se intereseze de structura

financiară cu care ea poate derula o activitate rentabilă, dar şi de a cunoaşte nivelul îndatorării la

care poate face apel, fără a exista efecte negative asupra rentabilităţii sale financiare.

Nerespectarea acestei restricţii ar putea duce la un dezechilibru financiar, în ciuda unei

rentabilităţi economice semnificative, care va fi consumată la nivelul cheltuielilor financiare

generate de către un grad de îndatorare mai ridicat.

2.4.Analiza ratei rentabilităţii resurselor avansate

Resursele avansate sunt acele resurse cheltuite in prezent dar care vor produce efecte in

viitor. Se includ in aceste categori cheltuielile de investitii, de cercetare stiintifica, cheltuielile cu

introducererea progresului tehnic, cheltuieli cu pregatirea fortei de munca si altele.

Rata rentabilităţii resurselor avansate reprezintă raportul între rezultatul curent al

exerciţiului şi valoarea medie a activelor fixe şi a soldului mediu al activelor circulante.

Analiza ratei rentabilităţii resurselor avansate sau ocupate se poate realiza utilizând

următorul model:

Ra=P fb

V∙ 100

Ra=∑ qv p−∑ qv c

Ai+ Ac

∙100

unde:

Ra- rata rentabilităţii resurselor avansate;

V - valoarea medie a fondurilor avansate.



1.1.ΔAi

1.ΔV

1.2.ΔAc

42


ΔRa 2.1.Δqv

2.2.Δg

2.ΔPfb

2.3.Δc

2.4.Δp

1.influenţa modificării valorii medii a fondurilor avansate (ΔV );

ΔV=Pfb0

V 1

∙ 100 −¿ P fb0

V 0

∙100

1.1.influenţa modificării valorii medii a activelor imobilizate (Δ Ai);

ΔAi=Pfb0

Ai1+ Ac0

∙ 100 −¿ P fb0

A i0+Ac0

∙100

1.2.influenţa modificării valorii medii a activelor circulante (Δ Ac);

ΔAc=P fb0

Ai1+ Ac1

∙ 100 −¿ P fb0

A i1+ Ac0

∙100


ΔPfb=Pfb1

V 1

∙ 100 −¿ P fb0

V 1

∙100


Δqv=Pfb0 ∙ Iqv

V 1 ∙ 100 −¿

P fb0

V 1 ∙ 100, unde Iqv=

∑ qv1 p0

∑ qv0 p0

∙ 100



V 1

∙ 100 −¿ P fb0∙ Iqv

V 1 ∙ 100



V 1

∙ 100



V 1

∙ 100

2.5.Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate

43


Resursele consumate sunt cele care se regăsesc în costurile de producţie.

Rata rentabilităţii resurselor consumate exprimă legătura cost-profit, în esenţă raportul

efect-efort, care reprezintă efortul resurselor consumate, dimensionate prin costuri.13

Rentabilitatea resurselor consumate se calculează prin raportarea unui rezultat parţial la

consumul de resurse implicat în obţinerea lui.

Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate (Rrc) se poate realiza utilizând următorul

model:

Rrc=R e

∑ qv c∙100=

∑ qv p−∑ qv c

∑ qv c∙100

Unde:

Rrc reprezint ărata rentabilităţii resurselor consumate;

Re reprezintă rezultatul exploatării;

∑ qv p reprezintă veniturile din exploatare;

∑ qv c reprezintă cheltuielile de exploatare.

Conform acestui model asupra modificării ratei rentabilităţii resurselor consumate

acţionează în mod direct următorii factori:

1.Δg

Δ R rc 2.Δc

3.Δp



∑ qv1 c0

∙ 100 −¿ ∑ qv0 p0−∑ qv0 c0

∑ qv0 c0

∙ 100


Δc¿∑ qv1 p0−∑ qv1 c1

∑ qv1 c1

∙ 100 −¿ ∑ qv1 p0−∑ qv1 c0

∑ qv1 c0

∙ 100

3.influenţa modificării preţurilor medii de vânzare pe unitate de prods (Δp).

Δp¿∑ qv1 p1−∑ qv1 c1

∑ qv1 c1

∙ 100 −¿ ∑ qv1 p0−∑ qv1 c1

∑ qv1 c1

∙ 100

13 Ghic G., Grigorescu C.J. – Op. cit., pag.262

44


2.6.Analiza ratei rentabilităţii comerciale

Rata rentabilităţii comerciale exprimă corelaţia dintre profitul total aferent vânzărilor şi

cifra de afaceri.

Nivelul ratei rentabilităţii comerciale depinde în principal de:

poziţia concurenţială a firmei în cadrul sectorului de activitate;

faza în care se află sectorul în ansamblul său;

strategia urmată de firmă etc.

Analiza ratei rentabilităţii comerciale se poate realiza utilizând unul din următoarele

modele:

Modelul I

Rc=¿ Pr

∑ qv p ∙ 100¿

∑ qv p−∑ qv c

∑ qv p∙ 100 sau Rc=¿ (1−∑ qv c

∑ qv p ) ∙100

Conform acestui model asupra modificării ratei rentabilităţii comerciale acţionează în

mod direct următorii factori:

1.Δg

ΔRc 2.Δp

3.Δc

1.influenţa modificării structurii producţiei vândute (Δg);

Δg¿(1−∑ qv1 c0

∑ qv1 p0)∙ 100−(1−∑ qv0 c0

∑ qv0 p0) ∙100

2.influenţa modificării preţului de vânzare pe produs (Δp);

Δp¿(1−∑ qv1c0

∑ qv1 p1) ∙ 100−(1−∑ qv1 c0

∑ qv1 p0)∙ 100

45


3.influenţa modificării costurilor unitare (Δc).

Δc¿(1−∑ qv1 c1

∑ qv1 p1) ∙100−(1−∑ qv1 c0

∑ qv1 p1)∙ 100

Modelul II

Rc=∑ gi ∙r ic

100 unde ri

c=(1− c i

pi) ∙100

unde:

gi- structura producţiei vândute pe produse;

ric-rata rentabilităţii comerciale pe produse;

c i-costul unitar;

pi-preţul mediu de vânzare unitar.

Conform acestui model asupra modificării ratei rentabilităţii comerciale acţionează în


1.Δg

ΔRc 2.1.Δpi

2. Δric

2.2.Δc i


Δg¿∑ g i1 ∙ ric

0

100−∑ g i0 ∙ ri

c0

100

2.influenţa modificării ratei rentabilităţii comerciale pe produse (Δric);

Δric=∑ gi1 ∙ri

c1

100−∑ g i1∙ ri

c0

100

2.1.influenţa modificării preţurilor medii de vânzare unitare (Δ pi);

Δpi=

∑ gi1 ∙(1−c i0

p i1)∙100

100−∑ g i1 ∙(1−

ci0

pi0) ∙ 100

100

2.2.influenţa modificării costurilor unitare (Δc i).

46


Δc i=

∑ gi1∙(1−c i1

p i1)∙100

100−∑ g i1∙(1−

c i0

pi1) ∙100

100

2.7.Analiza ratelor de rentabilitate pe produs

La nivel de produs pot fi determinate două tipuri de rate: rata rentabilităţii resurselor

consumate şi rata rentabilităţii comerciale.

Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate pe produs

Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate pe produs (rrc) se calculează în raport cu

costul unitar complet astfel:

rrc= p−cc

∙ 100

Conform acestui model asupra modificării ratei rentabilităţii resurselor consumate pe

produs acţionează în mod direct următorii factori:

1.Δc

Δrrc=rrc1−r rc

0

2.Δp

1.influenţa modificării costului unitar (Δc);

Δc¿p0−c1

c1

∙ 100−p0−c0

c0

∙100

2.influenţa modificării preţului de vânzare al produsului (Δp).

Δp¿p1−c1

c1

∙100−p0−c1

c1

∙ 100

47


Analiza ratei rentabilităţii comerciale pe produs

Analiza ratei rentabilităţii comerciale (rc) pe produs se calculează în raport cu preţul

unitar de vânzare astfel:

rc= p−cp

∙100

Conform acestui model asupra modificării ratei rentabilităţii comerciale pe produs

acţionează în mod direct următorii factori:

1.Δp

Δrc=rc1−rc

0

2.Δc

1.influenţa modificării preţului de vânzare al produsului (Δp);

Δp¿p1−c0

p1

∙ 100−p0−c0

p0

∙100

2.influenţa modificării costului unitar (Δc).

Δc¿p1−c1

p1

∙100−p1−c0

p1

∙ 100

48


CAPITOLUL 3.

ANALIZA RENTABILITĂŢII PE BAZA MODELULUI PRAGULUI

DE RENTABILITATE

În condiţiile economiei de piaţă, agenţii economici sunt interesaţi să cunoască, pe lânga

masa profitului şi rata rentabilităţii, acel prag de rentabilitate sau punct critic al întreprinderii,

prin care urmăresc să stabilească de la ce volum de producţie întreprinderea realizează profit şi

devine rentabilă.

Punctul critic, denumit şi prag de rentabilitate sau punct de echilibru („point mort” în

franceză sau „break-even” în engleză), reflectă acea dimensiune a activităţii la care veniturile din

vânzarea bunurilor, lucrărilor, serviciilor etc. sunt egale cu cheltuielile (variabile aferente

volumului de activitate şi fixe totale), profitul fiind nul.

Cunoaşterea pragului de rentabilitate şi a intervalului de siguranţă este utilă activităţii

practice întrucât se pot face judecăţi corespunzătoare asupra comportamentului firmei, în cazul

modificării unor variabile care vor influenţa mecanismul de funcţionare al acesteia.

Analiza rentabilităţii pe baza punctului critic permite aprecierea performanţelor unei

întreprinderi pornind de la separarea cheltuielilor în variabile şi fixe în funcţie de volumul de

activitate al acesteia.

Cheltuielile variabile sunt constante ca mărime pe unitatea de produs (suma lor creşte

direct proporţional cu volumul activităţii), iar cheltuielile fixe sunt variabile pe unitatea de produs

(suma lor totală fiind constantă, înseamnă că ele se reduc odată cu sporirea volumului de

activitate prin creşterea gradului de folosire a capacităţii de producţie).

49


Cheltuielile fixe cuprind: amortizarea, salariile personalului de administraţie şi de

întreţinere (manopera indirectă), cheltuielile administrative şi gospodăreşti, chirii, rente, taxe,

speze, asigurări, reclame, comunicaţii, poştă.

Cheltuielile variabile cuprind: materii prime şi materiale directe, material auxiliare,

energie şi utilităţi, cheltuieli cu transportul şi aprovizionarea, manopera directă (inclusiv

asigurările sociale).

3.1.Analiza pragului de rentabilitate contabil şi financiar

Mărimea critică a vânzărilor întreprinderii la care se obţine acoperirea cheltuielilor totale

din veniturile totale reprezintă pragul de rentabilitate contabil al întreprinderii.

Pentru manageri acest prag reprezintă adesea un indicator de apreciere a riscului activităţii

curente, respectiv dacă cifra vânzărilor este superioară sau nu acestui „punct mort” sub care ar

înregistra pierderi stânjenitoare.

Pragul de rentabilitate contabil evidentiaza acel volum al vanzarilor pentru care profitul

este 0.

În opoziţie cu indicatorul de mai sus, pragul de rentabilitate financiar exprimă mărimea

critică a vânzărilor întreprinderii pentru care valoarea actualizată a încasărilor din livrarea de

produse şi servicii, inclusiv din vânzarea pe piaţa secundară a afacerii este cel puţin egală cu

valoarea actualizată a plăţilor materiale, salariale, financiare şi fiscale, inclusiv a capitalului

investit.

Analiza pragului de rentabilitate evidenţiazǎ faptul cǎ un proiect de investiţii poate fi

acceptat chiar şi în condiţiile în care VAN = 0, însǎ acestǎ investiţie nu va contribui nici la

creşterea nici la scǎderea valorii întreprinderii, ci la conservarea valorii sale. Acest prag limitǎ de

acceptare sau de respingere a proiectului de investiţii, numit prag de rentabilitate financiar, este

considerat a fi limita expunerii întreprinderii la riscul implicat de proiectul de investiţii. Înainte

de atingerea pragului de rentabilitate financiar, VAN înregistreazǎ valori negative ceea ce

echivaleazǎ cu respingerea proiectului de investiţie din cauza riscului ridicat pe care îl implicǎ

acceptarea sa pentru întreprindere. Odatǎ depǎşit pragul de rentabilitate financiar, VAN are valori

50


pozitive, iar proiectul de investiţie este acceptat pentru cǎ implicǎ un risc minim pentru

întreprindere.

VAN reprezintă valoarea actualizată netă şi se determină ca diferenţă între fluxurile de

trezorerie viitoare actualizate la rata dobânzii de piaţă,respectiv valoarea actuală, pe de o parte,

iar pe de altă parte capitalul investit.

3.2.Analiza pragului de rentabilitate în cazul unei activităţi omogene

La întreprinderile monoproductive (care fabrică un singur produs) pragul de rentabilitate

în unităţi fizice se determină pornind de la ipoteza unui cost variabil unitar constant în raport cu

creşterea volumului producţiei. Aceasta înseamnă că, indiferent de volumul fizic al producţiei

vândute (q), cheltuielile variabile pe unitatea de produs sunt constante, variind în schimb volumul

total al acestora (cv). De asemenea, se porneşte de la ipoteza că preţul unitar de vânzare (p) este

constant, indiferent de volumul produselor fizice vândute(q). Atfel spus piaţa absoarbe toată

producţia la acelaşi preţ.

Pragul de rentabilitate, în cazul realizării unui singur produs, poate fi măsurat cu ajutorul

indicatorilor:

Volumul fizic critic al producţiei (qcr):

qcr=cf

p−cv= cf

mbv

în care:

cf - suma cheltuielilor fixe pe produs;

p- preţul de vânzare unitar;

cv- cheltuieli variabile pe unitate de produs;

mbv- marja brută faţă de cheltuielile variabile pe unitate de produs.

Cifra de afaceri critică (CAcr ¿care reflectă vânzările firmei pentru care profitul este egal

cu zero:

CAcr=qcr ∙ p

51


Gradul critic de utilizare a capacităţii de producţie (Gcr) :

Gcr=qcr

qmax

∙ 100

în care:

qmax- capacitatea maximă de producţie în expresie fizică

Perioada critică ( pcr) :

pcr=CAcr

CAT

în care:

CAT

- vânzările medii pe unitate de timp (zi, lună, an)

Pragul de rentabilitate poate fi determinat şi prin reprezentare grafică ( fig. 3.2.1.):

Într-un sistem de axe pe abscisă se reprezintă volumul fizic al producţiei sau capacitatea

de producţie dată de gradul de utilizare a acestora, iar pe ordonată se înscriu costurile totale şi

cuantumul valoric al vânzărilor;

Paralel cu abscisa se trasează proporţional, dreapta costurilor fixe, care trebuiesc

recuperate indiferent de volumul de produse obţinute;

În planul celor două axe se trasează linia veniturilor cumulate obţinute din vânzarea

produselor, linia costurilor variabile cumulate şi a celor totale cumulate, aceasta din urmă fiind o

paralelă la costurile variabile din punctul costurilor fixe de pe ordonată;

La intersecţia dintre dreapta costurilor totale şi cea a încasărilor se obţine punctul critic,

respectiv cantitatea minimă care trebuie produsă, livrată şi încasată, la care nu se obţinie nici

pierdere nici profit. După cantitatea critică, producţia se desfăşăară în condiţii de rentabilitate

pănă la o limită optimă, după care este posibil ca beneficiarul să fie în scădere.

Metoda este aplicabilă în cazul unei producţii omogene sau pe produs, după repartizarea

cheltuielilor şi pleacă de la ipoteza liniarităţii costurilor şi cifrei de afaceri.

52


Conform figurii de mai jos, profitul maxim (Prmax) ce poate fi obţinut este latura CD din

triunghiul BCD şi poate fi determinat astfel :

Prmax=qmax ∙ ( p−cv )−cf =qmax ∙ mbv−cf

Tot din graficul de mai jos se poate observa că încasările () până la un anumit nivel de

producţie sunt inferioare costului total (C t), ceea ce înseamnă că întreprinderea nu-şi poate

acoperi cheltuielile şi nici realiza profit. Această situaţie continuă până în punctul B când

încasările încep să depăşească cheltuielile totale. Ceea ce corespunde nivelului de producţie qcr.

Punctul B şi corespunzător qcrreprezintă pragul de rentabilitate al întreprinderii, prag determinat

de atingerea unui anumit nivel de producţie de la care întreprinderea îşi justifică existenţa. Se mai

observă că pe măsură ce creşte diferenţa dintre qcr şi qmax, masa profitului este în creştere.

y

CA

C

ct

D

B

CAcr cv

A cf

O qcr qmax x

Fig. 3.2.1. Reprezentare grafică a pragului de rentabilitate pe produs (preluat Işfănescu A., Robu V.,

Hristea A., Vasilescu C., Analiză economico-financiară, Ed. ASE, Bucureşti, 2002)

53


OX - reprezintă volumul fizic al producţiei;

OY – reprezintă indicatorii valorici(C t, V t);

ct – cheltuieli totale pe produs;

cv – cheltuieli variabile pe produs;

cf – suma cheltuielilor fixe pe produs;

ΔOAB – zona pierderilor;

ΔBCD – zona profitului.

O altă modalitate de reprezentare grafică a pragului de rentabilitate este redată în figura

3.2.2., în care :

OX - reprezintă volumul fizic al producţiei;

OY – reprezintă indicatorii valorici (preţ, cheltuieli variabile unitare, cost unitar)

Costul unitar (c) se determină conform următoarei relaţii:

c¿cv+ cfq

unde

q – reprezintă volumul fizic al producţiei.

y

p

cv

54


O qcr x

Fig. 3.2.2. Reprezentare grafică a volumului fizic critic (preluat Işfănescu A., Robu V., Hristea A., Vasilescu C., Analiză economico-financiară, Ed. ASE, Bucureşti, 2002)

Pragul de rentabilitate, potrivit graficului de mai sus, marchează acea dimensiune a

producţiei în care costul unitar este egal cu preţul de vânzare, profitul fiind zero.

3.3.Analiza pragului de rentabilitate în cazul unei activităţi eterogene

Pentru firmele care au o activitate eterogenă, adică cele care produc şi comercializează o

gamă largă de produse şi mărfuri, pragul de rentabilitate se poate măsura cu ajutorul următorilor

indicatori:

Cifra de afaceri critică (CAcr ¿:

CAcr=Cf

1−cv , unde cv= cheltuieli variabile aferente cifreide afaceri

cifra deafaceri

în care:

Cf - suma cheltuielilor fixe la nivel de întreprindere;

cv- cheltuieli variabile medii la 1 leu cifră de afaceri.

Gradul critic de utilizare a capacităţii de producţie (Gcr) :

Gcr=Cf

Qmax ∙ (1−cv )∙100=

CA cr

Qmax

∙100

în care:

Qmax- capacitatea maximă de producţie în expresie valorică :

Qmax=∑ c imax ∙ p i

55


Analiza pragului de rentabilitate evidenţiază o serie de limite ce decurg din aplicarea

practică a acesteia şi anume:

Cheltuielile fixe se repartizează asupra întregii producţii şi vor fi cu atât mai reduse pe

unitate de produs, cu cât volumul producţiei este mai mare. Ele se recuperează prin vânzările

iniţiale (realizate până la atingerea punctului critic). Însă, în realitate, cheltuielile fixe nu sunt

constante pentru toate nivelurile de activitate. În asemenea cazuri, chiar dacă costurile fixe sunt

direct proporţionale cu volumul producţiei, modificarea costurilor totale generează un nou prag

de rentabilitate;

În condiţiile economiei de piaţă, preţul de vânzare nu poate rămâne constant, datorită

modificărilor specifice mediului concurenţial. Astfel, în cazul scăderii cererii de piaţă

(neprevăzută de întreprinderi), preţurile vor scădea. Acest fenomen va fi însoţit de întârzierea

plăţilor, creşterea stocurilor, a provizioanelor pentru exploatare, cât şi a celor pentru riscuri şi

cheltuieli. Ca urmare, cheltuielile relativ constante sporesc considerabil, iar profitul va înregistra

o scădere semnificativă. În consecinţă va creşte nivelul pragului de rentabilitate, iar în

reprezentarea grafică acesta se va deplasa spre dreapta pe axa absciselor;

În cazul în care pe piaţa creşte cererea de produse, atât preţurile cât ţi profitul vor creşte,

determinând o scădere a punctului critic, deci o deplasare spre stânga pe axa absciselor.

Principalele avantaje ale aplicării metodei de analiză a rentabilităţii pe baza punctului

critic sunt:

permite stabilirea dimensiunii producţiei pentru care activitatea întreprinderii devine

profitabilă;

indică volumul de producţie ce trebuie obţinută pentru a se înregistra un anumit cuantum

al profilului;

oferă posibilitatea determinării gradului de utilizare a capacităţii de producţie

corespunzător punctului critic sau în corelaţie cu un anumit cuantum al profitului;

indică perioada de timp în care firma îşi poate recupera toate cheltuielile efectuate;

pune în evidenţă corelaţiile dintre dinamica producţiei şi dinamica costurilor, cele din

urmă grupate în variabile şi fixe;

permite determinarea profitului maxim care poate fi obţinut în anumite condiţii date.

În concluzie, punctul de echilibru nu reprezintă un concept static, nu există un punct critic

absolut, ci un prag de rentabilitate cu un anumit orizont de calcul.

56


CAPITOLUL 4.

STUDIU DE CAZ : ANALIZA RENTABILITĂŢII LA SC. DR. OETKER

RO. SRL

4.1. Analiza profitului

Determinarea profitului în perioada analizată se poate vizualiza cu ajutorul graficelor

individuale, care permit o sesizare mai rapidă a evoluţiei veniturilor şi a cheltuielilor totale.

57


2006 2007 20080

20000000

40000000

60000000

80000000

100000000

120000000

140000000

160000000

110336910123214315

151014101

Fig. 4.1.1. Evoluţia veniturilor în perioada 2006-2008 (lei)

2006 2007 20080

20000000

40000000

60000000

80000000

100000000

120000000

140000000

8552500797331811

126751033

Fig. 4.1.2. Evoluţia cheltuielilor în perioada 2006-2008 (lei)

Aşadar, profitul brut poate fi calculat ca diferenţă între veniturile totale şi cheltuielile

totale:

În anul 2006:

Pfb2006=V t2006−C t2006=110.336.910−85.525 .007=24.811.903 lei

În anul 2007:

Pfb2007=V t2007−C t2007=123.214 .315−97.331.811=25.882 .504 lei

În anul 2008:

Pfb2008=V t2008−C t2008=151.014 .101−126.751 .033=24.263 .068 lei

Profitul brut este reprezentat grafic în figura 4.1.3.

58


2006 2007 200823000000

23500000

24000000

24500000

25000000

25500000

26000000

24811903

25882504

24263068

Fig.4.1.3. Evoluţia profitului brut în perioada 2006-2008 (lei)

Se constată că anul 2007 a reprezentat un an bun în activitatea întreprinderii, aceasta

înregistrând o creştere a profitului brut de 1.070.601 lei, evoluând de la 24.811.903 lei la

25.882.504 lei. Imediat după aceea societatea a înregistrat o scădere de 1.619.436 lei, cea mai

mică valoarea atinsă de profitul brut în perioada 2006-2008, fiind de 24.263.068 lei.

4.1.1. Analiza structurală a profitului

Pentru a realiza analiza strucutrală a profitului voi avea nevoie de valorile veniturilor şi

cheltuielilor din toate cele trei domenii de activitate, pentru perioada 2006-2008, pe care le voi

prelua din contul de profit şi pierdere şi le voi reprezenta în următorul tabel:

Tabel 4.1.1. Veniturile si cheltuielile din perioada 2006-2008 - lei -

Nr. Crt.

IndicatoriSimbol

2006 2007 2008

1 Venituri din exploatare V e 109.231.901 121.168.164 148.157.2662 Venituri financiare V f 1.105.009 2.046.151 2.856.8353 Venituri extraordinare V ex 0 0 04 Venituri totale (1+2+3) V t 110.336.910 123.214.315 151.014.1015 Cheltuieli din

exploatareC e 84.932.934 96.477.637 124.951.095

6 Cheltuieli financiare C f 592.073 854.174 1.799.9387 Cheltuieli

extraordinareC ex 0 0 0

8 Cheltuieli totale C t 85.525.007 97.331.811 126.751.033

59


(5+6+7)

Rezultatul exploatării Profitul sau pierderea din exploatare se determină ca diferenţă între veniturile din

exploatare şi cheltuielile pentru exploatare:

În anul 2006:

Re2006=V e2006−C e2006=¿109.231.901−¿ 84.932.934¿ 24.298.967 lei

În anul 2007:

Re2007=V e2007−C e2007=121.168 .164−¿ 96.477.637 ¿ 24.690.527 lei

În anul 2008:

Re2008=V e2008−C e2008=148.157 .266−¿ 124.951.095¿ 23.206.171 lei

Grafic rezultatul exploatării este reprezentat în figura 4.1.1.1.

2006 2007 200822000000

22500000

23000000

23500000

24000000

24500000

2500000024298967

24690527

23206171

Fig. 4.1.1.1. Evoluţia rezultatului exploatării în perioada 2006-2008 (lei)

Se constată că societate înregistrează profit din activitatea de exploatare, cea mai mare

valoare fiind înregistrată în anul 2007, 24.690.527 lei. Aşadar, anul 2007 a fost un an bun şi

pentru activitatea de exploatare. Tot anul 2008, la fel ca şi în cazul profitului brut, a înregistrat

valoarea cea mai mică a profitului din exploatare, 23.206.171 lei, înregistrând o scădere de

1.484.356 lei.

Rezultatul financiar Profitul sau pierderea financiară se determină ca diferenţă între veniturile financiare şi

cheltuielile financiare:

60


În anul 2006:

R f 2006=V f 2006−C f 2006=1.105 .009−592.073 ¿ 512.936 lei

În anul 2007:

R f 2007=V f 2007−C f 2007=2.046 .151−¿ 854.174 ¿ 1.191.977 lei

În anul 2008:

R f 2008=V f 2008−C f 2008=2.856 .835−1.799 .938 ¿ 1.056.887 lei

Grafic rezultatul financiar este reprezentat în figura 4.1.1.2.

2006 2007 20080

200000

400000

600000

800000

1000000

1200000

512936

11919771056887

Fig. 4.1.1.2. Evoluţia rezultatului financiar în perioada 2006-2008 (lei)

Se constată că societate înregistrează profit din activitatea financiară.

Anul 2006 a înregistrat cea mai mică valoare a profitului financiar, 512.936 lei, iar anul

2007 valoarea cea mai mare, 1.191.977 lei.

Rezultatul curent al exerciţiului

Profitul sau pierderea curentă se determină ca sumă între rezultatul exploatării şi

rezultatul financiar:

În anul 2006:

Rc2006=Re2006+R f 2006=24.298.967+512.936=¿ 24.811.903 lei

În anul 2007:

Rc2007=Re2007+R f 2007=24.690.527+¿ 1.191.977 ¿ 25.882.504 lei

În anul 2008:

Rc2008=Re2008+Rf 2008=23.206 .171 .+¿1.056.887 ¿ 24.263.068 lei

61


Grafic rezultatul curent al exerciţiului este reprezentat în figura 4.1.1.3.

2006 2007 200823000000

23500000

24000000

24500000

25000000

25500000

26000000

24811903

25882504

24263068

Fig. 4.1.1.3. Evoluţia rezultatului curent al exerciţiului în perioada 2006-2008 (lei)

Şi în acest caz avem de a face cu un profit, valorile înregistrate fiind aceleaşi cu cele alea

profitului brut deoarece societate nu are activitate extraordinară.

Rezultatul extraordinar va fi zero în toţi cei trei ani deoarece nu avem nici cheltuieli

nici venituri din activitatea extraordinară.

Rezultatul net al exerciţiului

Profitul sau pierderea netă se determină ca diferenţă între profitul impozabil (profitul

brut) şi impozitul pe profit.

Din analiza contului 691 ”Cheltuieli cu impozitul pe profit” reiese că societatea a avut

următoarele cheltuieli conform contului de profit şi pierdere:

În anul 2006 – impozit pe profit 4.136.959 lei

Pn2006 ¿ Pfb2006−I pf 2006=¿ 24.811.903−4.136 .959 .=20.674 .944 lei


Pn2007 ¿ Pfb2007−I pf 2007=25.882 .504−4.255 .580=21.626 .924 lei


Pn2008 ¿ Pfb2008−I pf 2008=24.263 .068−4.109 .719=20.153 .349 lei

Grafic profitul net al exerciţiului este reprezentat în figura 4.1.1.4.

62


2006 2007 200819000000

19500000

20000000

20500000

21000000

21500000

22000000

20674944

21626924

20153349

Fig. 4.1.1.4. Evoluţia profitului net în perioada 2006-2008 (lei)

4.2. Analiza ratelor de rentabilitate

Rata de rentabilitate reprezintă un raport între un indicator de rezultate (profit sau

pierdere) şi un indicator care reflectă un flux de activitate (cifra de afaceri netă, resurse

consumate) sau un stoc (capital propriu, active totale).

În analiza financiară a întreprinderii principalele rate de rentabilitate sunt următoarele:

Rata rentabilităţii economice; Rata rentabilităţii financiare; Rata rentabilităţii avansate; Rata rentabilităţii resurselor consumate; Rata rentabilităţii comerciale;

4.2.1. Analiza ratei de rentabilitate economică

Rata rentabilităţii economice reflectă raportul dintre un rezultat economic şi mijloacele

economice angajate pentru obţinerea acestuia.

Pentru a analiza ratea rentabilităţii economice în cadrul societăţii noastre vom folosi

următorul model:

Re ¿ Re

A t ∙ 100¿

CAA t

∙ Re

CA ∙ 100

Unde:

Re- rata rentabilităţii economice;

Re- rezultatul exploatării;

63


At- active totale;

CA – cifra de afaceri.

Pe baza datelor din contul de profit şi pierdere şi bilanţul contabil vom intocmi tabel

4.2.1. cu informaţiile necesare determinării ratei rentabilităţii economice:

Tabel 4.2.1. Determinarea ratei rentabilităţii economice - lei -

Nr.

Crt.Indicatori

Simbo

l2006 2007 2008

1 CA exprimată în preţ de

vânzare∑ qv p 108.190.849 118.829.702 149.027.699

2Costul cifrei de afaceri

∑ qv c83.378.946 92.947.198 124.764.631

3 CA efectivă exprimată în:

-Costuri prevăzute

-Preţ de vânzare prevăzut

∑ qv1c0

∑ qv1 p088.766.000

115.000.000

120.764.000

132.000.000

4 Active imobilizate Ai 45.544.220 53.411.800 54.762.272

5 Active circulante Ac 53.464.369 75.261.461 68.336.157

6 Active totale (4+5) At 99.008.589 128.673.261 123.098.429

7 Rezultatul exploatării Re 24.298.967 24.690.527 23.206.171

Rata rentabilităţii economice va avea următoarele valori:

În anul 2006:

Re2006=¿

Re2006

A t2006 ∙ 100¿

24.298.96799.008 .589

∙ 100=24,54 %

În anul 2007:

Re2007=¿

Re2007

A t2007 ∙ 100¿

24.690 .527128.673.261

∙100=19,19 %

În anul 2008:

Re2008=¿

Re2008

A t2008 ∙ 100¿

23.206 .171123.098.429

∙100=18,85 %

Analiza factorială a ratei rentabilităţii economice:

64


Pentru perioada 2006-2007:ΔRe2006−2007=Re

2007−Re2006=19,19 %−24,54 %=−5,35 % , din care datorită influenţei următorilor factori direcţi şi indirecţi:


):

ΔCAA t

¿ (CA2007

A t2007

−CA2006

A t 2006) ∙ Rc

2006 ∙ 100

Rc2006=

Re2006

CA 2006

∙ 100¿24.298 .967108.190.849

∙100=22,46 %

ΔCAA t

¿ ( 118.829.702128.673 .261

−108.190 .84999.008 .589 ) ∙ 22,46 %=−0,1692∙ 22,46 %=−3,8 %

2.influenţa modificării ratei rentabilităţii comerciale (Δ Rc):

Δ Rc = CA2007

A t2007 ∙ (Rc

2007−Rc2006)

Rc2007=¿

Re2007

CA2007 ∙ 100¿

24.690 .527118.829.702

∙100=20,78 %

Δ Rc =118.829.702128.673.261

∙ (20,78 %−22,46 % )=0,9235∙ (−1,68 % )=−1,55 %, din care datorită influenţei următorilor factori direcţi:

2.1.influenţa modificării structurii producţiei vândute pe produse (Δg):

Δg = CA2007

A t2007 ∙ ( Rc

❑' −Rc

2006)

Rc❑

' = (1−∑ qv1c0

∑ qv1 p0) ∙ 100¿ (1− 88.766 .000

115.000.000 ) ∙ 100 ¿22,81 %

Δg = 118.829.702128.673.261

∙ (22,81 %−22,46 % )=0,9235 ∙ 0,35 %=0,32 %

2.2.influenţa modificării preţurilor medii de vânzare (Δp):

Δp = CA2007

A t2007 ∙ ( Rc

❑' ' − Rc

❑' )

Rc❑' ' = (1−∑ qv1 c0

∑ qv1 p1) ∙ 100¿ (1− 88.766 .000

118.829.702 ) ∙ 100 ¿25,3 %

65


Δp = 118.829.702128.673.261

∙ (25,30 %−22,81 % )=0,9235 ∙ 2,49 %=2,30 %


Δc = CA2007

A t2007 ∙ (Rc

2007− Rc❑' ' )

Δc = 118.829.702128.673.261

∙ (20,78 %−25,30 % )=0,9235 ∙ (−4,52 % )=−4,17 %

Pentru perioada 2007-2008:ΔRe2007−2008=Re

2008−Re2007=18,85 %−19,19 %=−0,34 % , din care datorită influenţei următorilor factori direcţi şi indirecţi:


):

ΔCAA t

¿ (CA2008

A t2008

−CA2007

A t2007) ∙ Rc

2007 ∙ 100

ΔCAA t

¿ ( 149.027 .699123.098 .429

−118.829.702128.673 .261 ) ∙ 20,78 %=(1,21−0,9235 ) ∙ 20,78 %=5,96 %

2.influenţa modificării ratei rentabilităţii comerciale (Δ Rc):

Δ Rc = CA2008

A t2008 ∙ (Rc

2008−Rc2007)

Rc2008=¿

Re2008

CA2008 ∙ 100¿

23.206 .171149.027 .699

∙100=15,57 %

Δ Rc = 149.027 .699123.098.429

∙ (15,57 %−20,78 % )=1,21 ∙ (−5,21% )=−6,30%, din care datorită influenţei următorilor factori direcţi:

2.1.influenţa modificării structurii producţiei vândute pe produse (Δg):

Δg = CA2008

A t2008 ∙ ( Rc

❑' −Rc

2007)

Rc❑

' = (1−∑ qv1c0

∑ qv1 p0) ∙ 100¿ (1−120.764 .000

132.000 .000 ) ∙ 100 ¿8,51 %

Δg = 149.027 .699123.098.429

∙ (8,51 %−20,78 % )=1,21 ∙ (−12,27 %)=−14,85 %

2.2.influenţa modificării preţurilor medii de vânzare (Δp):

66


Δp = CA2008

A t2008 ∙ ( Rc

❑' ' − Rc

❑' )

Rc❑' ' = (1−∑ qv1 c0

∑ qv1 p1) ∙ 100¿ (1−120.764 .000

149.027 .699 ) ∙ 100 ¿18,96 %

Δp = 149.027 .699123.098.429

∙ (18,96 %−8,51% )=1,21 ∙10,45 %=12,65 %


Δc = CA2008

A t2008 ∙ (Rc

2008− Rc❑' ' )

Δc = 149.027 .699123.098.429

∙ (15,57 %−18,96 % )=1,21 ∙ (−3,39 %)=−4,10%

Grafic rata rentabilităţii economice este reprezentată în figura 4.2.1.

2006 2007 20080.00%

5.00%

10.00%

15.00%

20.00%

25.00%

30.00%

24.54%

19.19%

18.85%

Fig. 4.2.1. Evoluţia ratei rentabilităţii economice

În perioada 2006-2007 se constată o scădere a ratei rentabilităţii economice cu 5,35%, de

la 24,54% cât s-a înregistrat în anul 2006 la 19,19%, valoare atinsă în anul 2007.

Această scădere s-a datorat faptului că atât viteza de rotaţie a activului total, cât şi rata

rentabilităţii comerciale au influenţat negativ evoluţia ratei rentabilităţii economice, cu -3,8%,

respectiv cu -1,55%.

Rata rentabilităţii comerciale a avut o influenţă negativă asupra ratei rentabilităţii

economice datorită influenţei negative a modificării costurilor unitare de – 4,71%, care a fost

suficient de mare încât să acopere influenţele pozitive ale modificării producţiei vândute pe

produse cu 0,32% şi modificării preţurilor medii de vânzare cu 2,30%.

67


În anul 2008 rata rentabilităţii economice atinge valoare de -18,85%, înregistrând o

scădere mai mică decât cea din perioada precedentă, de doar 0,34%.

Acest lucru s-a datorat faptului că deşi modificarea vitezei de rotaţie a activului total a

influenţat pozitiv evoluţia ratei cu 5,96%, modificarea ratei renatabilităţii comerciale a înregistrat

o influenţă negativa mai mare, de -6,30%, societatea nereuşind nici de data aceasta să înregistreze

o creştere a ratei rentabilităţii economice.

Preţurile medii de vânzare au înregistrat în această perioadă o evoluţie pozitivă

considerabilă, de 18,96%, însă influenţa negativă a structurii producţiei vândute pe produse şi a

costurilor unitare au determinat evoluţia negativă a ratei rentabilităţii comerciale.

4.2.2. Analiza ratei rentabilităţii financiare

Rentabilitatea financiară exprimă corelaţia dintre profit şi capitaluri în calitatea lor de

surse de finanţare a activităţii întreprinderii.

În funcţie de capitalul utilizat în determinarea acestei rate, literatura de specialitate

recomandă doi indicatori:

Rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu;

Rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent.

Deoarece în cadrul societăţii analizate nu avem datorii pe termen mediu şi lung, capitalul

permanent va fi egal cu capitalul propriu.

Voi utiliza următoarea relaţie pentru a determina rata rentabilităţii financiare:

R fin ¿ Pn

K pr ∙ 100¿

V t

A t

∙A t

K pr

∙Pn

V t ∙ 100

unde:

R fin- rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu;

Pn- profitul net;

K pr- capitalul propriu;

V t- venituri totale;

At- active totale;

V t

A t

- viteza de rotaţie a activului total, exprimată prin număr de rotaţii;

68


A t

K pr

-factorul de multiplicare a capitalului propriu sau pârghia financiară;

Pn

V t

- rentabilitatea netă a veniturilor totale.

Pe baza datelor din contul de profit şi pierdere şi bilanţul contabil vom intocmi următorul

tabel cu informaţiile necesare determinării ratei rentabilităţii financiare după cele două metode:

Tabel 4.2.2. Determinarea ratei rentabilităţii financiare - lei -

Nr.

CrtIndicatori

Simbol2006 2007 2008

1 Capital propriu K pr 85.062.784 106.689.708 100.843.057

3 Active totale At 99.008.589 128.673.261 123.098.429

4 Venituri totale V t 110.336.910 123.214.315 151.014.101

5 Profit net Pn 20.674.944 21.626.924 20.153.349

6

Viteza de rotaţie a

activului total, exprimată

prin număr de rotaţii

V t

A t1,1144 0,9576 1,2268

7 Pârghia financiarăA t

K pr1,1639 1,2060 1,2207

8Rentabilitatea netă a

veniturilor totale

Pn

V t0,1874 0,1755 0,1334

Aşadar, valorile ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii vor fi:

În anul 2006:

R fin2006=¿ Pn2006

K pr2006 ∙ 100¿

20.674 .94485.320 .189

∙100=24,23 %

În anul 2007:

R fin2007=¿ Pn2007

K pr2007 ∙ 100¿

21.626 .924106.891.762

∙100=20,23 %

În anul 2008:

R fin2008=¿ Pn2008

K pr2008 ∙ 100¿

20.153 .349101.154 .765

∙ 100=19,92 %

Analiza factorială a ratei rentabilităţii finanaciare:

69


Pentru perioada 2006-2007:

ΔR fin2006−2007=Rfin2007−R fin2006=20,27 %−24,31 %=−4,04 % , din care datorită influenţei

următorilor factori direcţi:


(ΔV t

A t-);

ΔV t

A t

=(V t2007

A t2007

−V t 2006

At 2006) ∙

A t2006

K pr2006 ∙

Pn2006

V t2006

∙ 100= (0,9576−1,1144 ) ∙1,1639 ∙ 0,1874 ∙100=−3,42 %


K pr);

ΔA t

K pr

=V t2007

A t2007 ∙ ( A t2007

K pr2007

−A t2006

K pr2006)∙

Pn2006

V t2006

∙ 100=0,9576 ∙ (1,2060−1,1639 ) ∙ 0,1874 ∙100=0,75 %


V t);

ΔPn

V t

=V t 2007

A t2007 ∙

A t2007

K pr2007 ∙

( Pn2007

V t 2007

−Pn2006

V t 2006) ∙100=0,9576 ∙ 1,2060 ∙ ( 0,1755−0,1874 ) ∙ 100=−1,38%


ΔR fin2007−2008=Rfin2008−R fin2007=19,98 %−20,27 %=−0,29% , din care datorită influenţei



(ΔV t

A t-);

ΔV t

A t

=(V t2008

A t2008

−V t 2007

At 2007) ∙

A t2007

K pr2007 ∙

Pn2007

V t2007

∙ 100= (1,2268−0,9576 ) ∙ 1,2060 ∙0,1755 ∙100=5,69 %

70



K pr);

ΔA t

K pr

=V t2008

A t2008 ∙ ( A t2008

K pr2008

−A t2007

K pr2007)∙

Pn2007

V t2007

∙ 100=1,2268 ∙ (1,2207−1,2060 ) ∙ 0,1755 ∙100=0,32 %


V t);

ΔPn

V t

=V t 2008

A t2008 ∙

A t2008

K pr2008 ∙

( Pn2008

V t 2008

−Pn2007

V t 2007) ∙100=1,2268 ∙ 1,2207∙ (0,1334−0,1755 ) ∙ 100=−6,30%

Grafic rata rentabilităţii financiare este reprezentată în figura 4.2.2.

2006 2007 20080.00%

5.00%

10.00%

15.00%

20.00%

25.00%

30.00%

24.23%

20.23% 19.92%

Fig. 4.2.2. Evoluţia ratelor rentabilităţii financiare

Se constată că rata rentabilităţii financiare are tendinţa de a scădea.

În perioada 2006-2007, rata rentabilităţii financiare scade de la 24,23%, valoare atinsă în

anul 2006, la 20,23% în anul 2007, înregistrând o diminuare de 4,04%.

71


Această scădere a fost determinată de influenţa negativă a modificării vitezei de rotaţie a

activului total de -3,42% şi de influenţa negativă a rentabilităţii nete a veniturilor totale de -

1,38%. Deşi, pârghia financiară a influenţat pozitiv evoluţia ratei rentabilităţii financiare,

valoarea acesteia nu a fost suficient de mare pentru a putea acoperi influenţele negative ale

celorlalţi factori, înregistrând o creştere de doar 0,75%.

Rata rentabilităţii financiare continuă să scadă, atingând în anul 2008 valoarea de 19,92%.

În perioada 2007-2008, rata rentabilităţii financiare a înregistrat o scădere mai redusă faţă de

perioada precedentă, şi anume 0,29% . Această scădere a fost determinată de influenţa negativă a

rentabilităţii nete a veniturilor totale de -6,30%. Influenţele pozitive ale pârghiei financiare şi

vitezei de rotaţie a activului total nu au fost nici de această dată suficient de mari pentru a

determina o creştere a ratei rentabilităţii financiare.

.

4.2.3. Analiza ratei rentabilităţii resurselor avansate

Rata rentabilităţii resurselor avansate reprezintă raportul între rezultatul curent al

exerciţiului şi valoarea medie a activelor fixe şi a soldului mediu al activelor circulante.

Analiza ratei rentabilităţii resurselor avansate sau ocupate se poate realiza utilizând

următorul model:

Ra=P fb

V∙ 100

unde:

Ra- rata rentabilităţii resurselor avansate;

Pfb - profitul brut;

V - valoarea medie a fondurilor avansate;

Pe baza datelor din contul de profit şi pierdere şi bilanţul contabil vom intocmi tabelul

4.2.3. cu informaţiile necesare determinării ratei rentabilităţii resurselor avansate:

Tabel 4.2.3. Determinarea ratei rentabilităţii resurselor avansate - lei -

72


Nr.

Crt.Indicatori Simbol 2006 2007 2008

1CA exprimată în preţ de

vânzare∑ qv p 108.190.849 118.829.702 149.027.699

2 Costul cifrei de afaceri∑ qv c

83.378.946 92.947.198 124.764.631

3

CA efectivă exprimată în:

-Costuri prevăzute


∑ qv1c0

∑ qv1 p0

88.766.000

115.000.000

120.764.000

132.000.000

4 Active imobilizate Ai 45.544.220 53.411.800 54.762.272

5 Active circulante Ac 53.464.369 75.261.461 68.336.157

6Valoarea medie a

fondurilor avansate (4+5)V 99.008.589 128.673.261 123.098.429

7 Profitul brut Pfb 24.811.903 25.882.504 24.263.068

Aşadar, valorile ratei rentabilităţii resurselor avansate vor fi:

În anul 2006:

Ra2006=¿ P fb2006

V 2006 ∙ 100¿

24.811.90399.008 .589

∙ 100=25,06 %

În anul 2007:

Ra2007=¿ P fb2007

V 2007 ∙ 100¿

25.882 .504128.673.261

∙100=20,11%

În anul 2008:

Ra2008=¿ P fb2008

V 2008 ∙ 100¿

24.263.068123.098.429

∙100=19,71 %

Analiza factorială a ratei rentabilităţii resurselor avansate:


ΔRa=Ra2007−Ra2006=20,11%−25,06 %=−4,95 % , din care datorită influenţei

următorilor factori direcţi şi indirecţi:


73


Δ

V=Pfb2006

V 2007

∙100−P fb2006

V 2006

∙ 100= 24.811.903128.673 .261

∙100−24.811.90399.008 .589

∙100=19,28 %−25,06 %=−5,78 %


ΔAi=Pfb2006

Ai2007+ Ac2006

∙100 −¿

P fb2006

A i2006+ A c2006

∙100= 24.811.90353.411.800+53.464 .369

∙ 100−25,06 %=23,21 %−25,06 %=−1,85 %


ΔAc=Pfb2006

Ai2007+ Ac2007

∙100 −¿

P fb2006

A i2007+ A c2006

∙100= 24.811.90353.411.800+75.261.461

∙ 100−23,21 %=19,28 %−23,21 %=−3,93 %


ΔPfb=Pfb2007

V 2007

∙100 –

P fb2006

V 2007

∙100=20,11 %− 24.811.903128.673 .261

∙100=20,11 %−19,28 %=0,83 %, din care datorită

influenţei următorilor factori direcţi:


Δqv=Pfb2006 ∙ Iqv

V 2007 ∙ 100 −¿

P fb2006

V 2007 ∙ 100

Iqv=∑ qv1 p0

∑ qv0 p0

∙ 100¿115.000.000108.190.849

∙100=106,29 %

Δqv=24.811.903 ∙106.29 %

128.673 .261 – 19,28 %=20,49 %−19,28 %=1,21 %



V 2007

∙ 100 −¿ P fb2006 ∙ Iqv

V 2007 ∙ 100

¿ 115.000.000−88.766.000128.673 .261

∙100−20,49 %=20,39 %−20,49 %=−0,10 %



V 2007

∙ 100¿−92.947 .198−88.766 .000

128.673.261∙100=−3,25 %

74




V 2007

∙ 100¿118.829.702−115.000.000

128.673.261∙100=2,97 %


ΔRa=Ra2008−Ra2007=19,71 %−20,11%=−0,4 % , din care datorită influenţei

următorilor factori direcţi şi indirecţi:


ΔV=Pfb2007

V 2008

∙100−P fb2007

V 2007

∙ 100= 25.882.504123.098 .429

∙100−20,11%=21,02 %−20,11 %=0,91 %


ΔAi=Pfb2007

Ai2008+ Ac2007

∙100 −¿

P fb2007

A i2007+ A c2007

∙100= 25.882.50454.762.272+75.261 .461

∙100−20,11%=19,90 %−20,11 %=−0,21 %


Δ

Ac=Pfb2007

Ai2008+ Ac2008

∙100−Pfb2007

Ai2008+ Ac2007

∙ 100= 25.882.504123.098 .429

∙ 100−19,90 %=21,02 %−19,9 %=1,12 %


ΔPfb=Pfb2008

V 2008

∙100 –

P fb2007

V 2008

∙100= 24.263 .068123.098 .429

∙ 100−21,02 %=19,71 %−21.02 %=−1,31 %, din care datorită

influenţei următorilor factori direcţi:


Δqv=Pfb2007 ∙ Iqv

V 2008 ∙ 100 −¿

P fb2007

V 2008 ∙ 100

Iqv=∑ qv1 p0

∑ qv0 p0

∙ 100¿132.000.000118.829.702

∙100=111,08 %

Δqv=25.882.504 ∙111,08 %

123.098 .429 – 21,02 %=23,35 %−21,02 %=2,33 %


75



V 2008

∙ 100 −¿ P fb2007 ∙ Iqv

V 2008 ∙ 100

¿ 132.000.000−120.764 .000123.098 .429

∙100−23,35 %=9,13 %−23,35 %=−14,22 %



V 2008

∙ 100¿−124.764 .631−120.764 .000

123.098 .429∙ 100=−3,25 %



V 2008

∙ 100¿149.027 .699−132.000 .000

123.098 .429∙100=13,83 %

Grafic rata rentabilităţii resurselor avansate este reprezentată în figura 4.2.3.

2006 2007 20080.00%

5.00%

10.00%

15.00%

20.00%

25.00%

30.00%

25.06%

20.11%19.71%

Fig. 4.2.3. Evoluţia ratei rentabilităţii resurselor avansate

Se observă că rata rentabilităţii resurselor avansate scade în anul 2007 de la 25,06% cât

s-a înregistrat în anul 2006 la 20,11%, înregistrând aşadar o scădere de până la 4,95%.

Cu toate că modificarea profitului brut a influenţat pozitiv evoluţia rate rentabilităţii

resurselor avansate cu până la 0,83%, aceasta a înregistrat scădere deoarece modificarea negativă

a valorii medii a fondurilor avansate de 5,78% a fost după cum se observă mult mai mare.

Valoarea medie a fondurilor avansate a înregistrat o modificare negativă datorită faptului

că, atât activele circulante, cât şi activele imobilizate au înregistrat modificări negative în

perioada 2006-2007.

76


În perioada 2007-2008, rata rentabilităţii resurselor avansate continuă să scadă, ajungând

în 2008 la valoarea de 19,71%, înregistrând aşadar o scădere de doar 0,4%, mult mai mică faţă

de cea din perioada 2006-2007.

Deşi valoarea medie a fondurilor avansate a înregistrat în perioada 2007-2008 o

modificare pozitivă de 0,91%, aceasta nu a fost suficient de mare pentru a putea acoperi

modificarea negativă a profitului brut de 1,31%, societatea înregistrând şi în această perioadă o

scădere a ratei rentabilităţii resurselor avansate.

Activele circulante au avut un rol important în influenţă valorii medii a fondurilor

avansate, modificarea pozitivă a acestora de 1,12% reuşind să acopere minusul rezultat din

influenţa negativă a activelor imobilizate de 0,21%.

4.2.4. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate

Rata rentabilităţii resurselor consumate reflectă corelaţia dintre rezultatul aferent cifrei de

afaceri şi costurile totale aferent vânzărilor.

Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate se poate realiza utilizând următorul

model:

Rrc=R e

∑ qv c∙100=

∑ qv p−∑ qv c

∑ qv c∙100 , unde:

Rrc reprezintă rata rentabilităţii resurselor consumate;

Re reprezintă rezultatul exploatării;

∑ qv p reprezintă veniturile din exploatare;

∑ qv c reprezintă cheltuielile de exploatare.


tabel cu informaţiile necesare determinării ratei rentabilităţii resurselor consumate:

Tabel 4.2.4. Determinarea ratei rentabilităţii resurselor consumate - lei -

Nr

crtIndicatori Simbol 2006 2007 2008

1 Venituri de exploatare ∑ qv p 109.231.901 121.168.164 148.157.266

2 Cheltuieli din exploatare ∑ qv c 84.932.934 96.477.637 124.951.095

3 CA efectivă exprimată în:

77


-Costuri prevăzute


∑ qv1c0

∑ qv1 p0

93.000.000118.000.000

107.000.000138.000.000

4 Rezultatul exploatării Re 24.298.967 24.690.527 23.206.171

Aşadar, valorile ratei rentabilităţii resurselor consumate vor fi:

În anul 2006:

Rrc2006=¿

Re2006

∑ qv c2006

∙ 100¿24.298.96784.932.934

∙ 100=28,61 %

În anul 2007:

Rrc2007=¿

Re2007

∑ qv c2007

∙ 100¿24.690 .52796.477 .637

∙ 100=25,59 %

În anul 2008:

Rrc2008=¿

Re2008

∑ qv c2008

∙ 100¿23.206 .171124.951.095

∙100=18,57 %

Analiza factorială a ratei rentabilităţii resurselor consumate:


Δ R rc=Rrc2007−Rrc

2006=25,59 %−28,61 %=−3,02 %, din care datorită influenţei




∑ qv1 c0

∙ 100 −¿ ∑ qv0 p0−∑ qv0 c0

∑ qv0 c0

∙ 100

¿ 118.000.000−93.000.00093.000 .000

∙100−28,61 %=26,88 %−28,61 %=−1,73 %



∑ qv1 c1

∙ 100 −¿ ∑ qv1 p0−∑ qv1 c0

∑ qv1 c0

∙ 100

¿ 118.000.000−96.477 .63796.477 .637

∙ 100−26,88 %=22,31 %−26,88 %=−4,57 %



∑ qv1 c1

∙ 100 −¿ ∑ qv1 p0−∑ qv1 c1

∑ qv1 c1

∙ 100

¿25,59 %−22,31 %=−3,28 %


78


Δ R rc=Rrc2008−Rrc

2007=18,57 %−25,59 %=−7,02 %, din care datorită influenţei




∑ qv1 c0

∙ 100 −¿ ∑ qv0 p0−∑ qv0 c0

∑ qv0 c0

∙ 100

¿ 138.000.000−107.000 .000107.000 .000

∙100−25,59 %=28,97 %−25,59 %=3,38 %



∑ qv1 c1

∙ 100 −¿ ∑ qv1 p0−∑ qv1 c0

∑ qv1 c0

∙ 100

¿ 138.000.000−124.951 .095124.951 .095

∙100−28,97 %=10,44 %−28,97 %=−18,53 %



∑ qv1 c1

∙ 100 −¿ ∑ qv1 p0−∑ qv1 c1

∑ qv1 c1

∙ 100¿18,57 %−10,44 %=8,13 %

Grafic rata rentabilităţii resurselor consumate este reprezentată în figura 4.2.4.

2006 2007 20080.00%

5.00%

10.00%

15.00%

20.00%

25.00%

30.00%

35.00%

28.61%

25.59%

18.57%

Fig. 4.2.4. Evoluţia ratei rentabilităţii resurselor consumate

Se observă că rata rentabilităţii resurselor consumate are tendinţa de a scădea, în anul

2007 scăzând de la 28,61%, cât s-a înregistrat în anul 2006, la 25,59%, deci cu aproximativ

3,02%.

79


Scăderea cu până la 3,02% a ratei rentabilităţii resurselor consumate se datorează

modificării negative a structurii producţiei vândute de -1,73%, a costurilor unitare cu până la -

4,57% şi a preţurilor medii de vânzare pe produs cu -3,28%.

În perioada 2007-2008 rata rentabilităţii resurselor consumate înregistrează o scădere mult

mai mare faţă de perioada precedentă, de 7,02%.

Cu toate că atât modificarea structurii producţiei vândute, cât şi modificarea preţului pe

unitate de produs au influenţat pozitiv evoluţia ratei rentabilităţii resurselor consumate, acestea nu

au fost suficient de mari pentru a determina o creştere a ratei renatbilităţii resurselor consumate,

modificarea costului pe unitate de produs înregistrând o influenţă negativă mai mare decât cele

două cumulate.

4.2.5. Analiza ratei rentabilităţii comerciale

Analiza ratei rentabilităţii comerciale se poate realiza utilizând următorul model:

Rc= Re

CA ∙ 100

unde:

Rc - rata rentabilităţii comerciale;

Re - rezultatul exploatării;

CA - cifra de afaceri.


tabel cu informaţiile necesare determinării ratei rentabilităţii comerciale:

Tabel 4.2.5. Determinarea ratei rentabilităţii comerciale - lei -

Nr.

Crt

.

Indicatori 2006 2007 2008

1 Rezultatul exploatării 24.298.967 24.690.527 23.206.171

2 Cifra de afaceri 108.190.849 118.829.702 149.027.699

Aşadar, valorile ratei rentabilităţii comerciale vor fi:

În anul 2006:

80


Rc2006=¿

Re2006

CA2006 ∙ 100¿

24.298 .967108.190.849

∙100=22,46 %

În anul 2007:

Rc2007=¿

Re2007

CA2007 ∙ 100¿

24.690 .527118.829.702

∙100=20,78 %

În anul 2008:

Rc2008=¿

Re2008

CA2008 ∙ 100¿

23.206 .171149.027 .699

∙100=15,57 %

Analiza factorială a ratei rentabilităţii comerciale a fost realizată la analiza factorială a

ratei rentabilităţii economice.

Grafic rata rentabilităţii resurselor comerciale este reprezentată în figura 4.2.5

2006 2007 20080.00%

5.00%

10.00%

15.00%

20.00%

25.00%22.46% 20.78%

15.57%

Fig. 4.2.5. Evoluţia ratei de rentabilitate comercială

Se constată că rata rentabilităţii comerciale calculată prin raportarea rezultatului

exploatării la cifra de afaceri a înregistrat o scădere uşoară de 1,68% în anul 2007, urmând ca în

anul 2008 aceasta să continue să scadă, ajungând la o diferenţă de – 5,21%.

În perioada 2006-2007 scăderea s-a datorat influenţei negative a modificării costurilor

unitare de – 4,71%, care a fost suficient de mare încât să acopere influenţele pozitive ale

modificării producţiei vândute pe produse cu 0,32% şi modificării preţurilor medii de vânzare cu

2,30%.

În perioada 2007-2008 modificarea structurii producţiei vândute pe produse şi

modificarea costurilor uniatare au influenţat negativ evoluţia ratei rentabilităţii comerciale cu

81


-14,85%, respectiv -4,10%, iar modificarea preţurilor medii de vânzare a influenţat pozitiv

evoluţia ratei cu 12,65%.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Din lucrarea de faţă rezultă că rentabilitatea, nu este altceva decât o formă sintetică de

exprimare a eficenţei întregii activităţi economice a întreprinderii.

Rentabilitatea constituie una din formele de exprimare a eficienţei, care este mult mai

cuprinzătoare reprezentând cea mai cuprinzătoare categorie care caracterizează rezultatele ce

decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea sau economisirea unor resurse.

Pentru calculele de rentabilitate economică se pot utiliza ca rezultat (efect) nu numai

profitul net, ci întregul venit net, deci profitul brut.

În urma anlizei efectuate la societate SC. DR. OETKER RO. SRL., concluzia generală

este aceea că societatea desfăşoară o activitate rentabilă, obţinând profit în toţi cei trei ani

analizaţi, respectiv 2006, 2007 şi 2008.

Se constată că societatea a obţinut cel mai mare profit din activitatea de exploatare, anul

2007 înregistrând cea mai ridicată valoare a profitului, respectiv 24.690.527 lei. Cel mai

important rol în cadrul activităţii de exploatare la avut producţia vândută şi veniturile din

vânzarea mărfurilor, acestea înregistrând cele mai mari valori în cadrul veniturilor din exploatare.

Societatea a înregistrat cel mai mic profit din exploatare în anul 2008, ca urmare a

creşterii seminificative a cheltuielilor din exploatare faţă de veniturile din exploatare. Dat fiind

domeniul de activitate al firmei, şi în acest an producţia vândută şi veniturile din vânzarea

mărfutilor (cifra de afaceri netă) au deţinut cel mai important procent din totalul veniturilor din

exploatare.

82


În toţi cei trei ani analizaţi, cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile au

înregistrat cele mai mari valori din cheltuielile de exploatare.

În activitatea financiară se constată că întreprinderea a înregistrat cel mai mic profit în

anul 2006, urmând ca în anul 2007 să înregistreze cea mai mare valoare, respectiv de 1.191.977

lei.Societatea nu deţine venituri sau cheltuieli din activitatea extraordinară.

Ca urmare a celor prezentate, societatea înregistrează cel mai mare profit net în anul 2007,

iar cel mai mic în anul 2008.

Pentru ca întreprinderea să obţină un profit mai mare, deci rentabilitatea să fie

imbunătăţită, Consiliul de Administraţie a făcut o serie de propuneri, între care :

Adaptarea uneia din strategiile propuse;

Efectuarea de noi investiţii informaţionale;

Renunţarea la strategiile propuse şi conceperea unei noi strategii;

Preluarea studiului sau a scopului vizat.

În cazul alegerii şi transpunerii în practică a unei strategii comerciale, este necesar a se

realiza un plan detaliat de realizare şi informare a persoanelor de la care trebuie avută adeziunea

acestora, ţinând seama în acelaşi timp de elementele perturbării care pot intervenii. Costul se va

efectua atât asupra vânzărilor, cât şi asupra costurilor, deci asupra rentabilităţii globale a

întreprinderii.

83


BIBLIOGRAFIE

1. Balu M-E. – Analiza economico-financiară - Teorie si aplicaţii , Ed. Fundaţia România

de Mâine, Bucureşti, 2005;

2. Bistriceanu Gh., Adochiţei M., Negrea E.- Finanţele agenţilor economici, Ed. Economică,

Bucureşti, 2001;

3. Brezeanu P. - Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. ASE, Bucureşti, 2002;

4. Brezeanu P., Boştinaru A., Prăjişteanu B. - Diagnostic financiar: instrumente de analiză

financiară, Ed.Economică, Bucureşti, 2003;

5. Cojocaru C. - Analiza economico-financiară a exploataţiilor agricole şi silvice, Ed.

Economică, Bucureşti, 1997;

6. Dobrotă N. - Dicţionar de economie, Ed. Economică, Bucureşti, 1999;

7. Dragotă V., Ciobanu A., Obreja L. - Management financiar vol. I „Analiză financiară şi

gestiune financiară operativă”, Ed. Economică, Bucureşti, 2003;

8. Georgescu A. - Gestiunea financiară a întreprinderii I, Ed. UCDC, Bucureşti, 2005;

9. Georgescu A. - Gestiunea financiară a întreprinderii, Repere teoretice, aplicaţii practice,

teste grilă, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006;

10. Gheorghiu Al. - Analiza rentabilităţii la nivel macroeconomic, Revista Română de

Statistică, nr. 1, septembrie, 1992;

11. Gheorghiu Al. - Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Ed. Economică,

Bucureşti, 2004;

84


12. Ghic G., Grigorescu C.J. - Analiză economico-financiară-repere teoretice şi practice, Ed.

Universitara, Bucureşti, 2008;

13. Işfanescu A., Robu V., Hristea A., Vasilescu C. - Analiză economio-financiară, Ed. ASE,

Bucureşti, 2002;

14. Işfanescu A., Robu V., Anghel I., Stan V. Sorin, - Ghid practic de evaluare a

întreprinderii, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2001 ;

15. Mărgulescu D .- Analiza economico-financiară a societăţilor comerciale – metode şi

tehnici, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1994;

16. Moroşan I. – Analiza economico-financiară, Ed. Fundaţia România de Mâine, Bucureşti,

2006;

17. Niculescu M. – Diagnostic global strategic, Ed. Economică, Bucureşti, 1997 ;

18. Pierre F. - Valorisation d’entreprise et theorie financiere, Edition d’Organisation, Paris,

2004 ;

19. Ramage P. - Analyse et diagnostic financier, Edition d’Organisation, Paris, 2004 ;

20. Robu V., Georgescu N. - Analiză economico-financiară, Ed. ASE, Bucureşti, 2001;

21. Stancu I. - Finanţe, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, Ediţia a III-a;

22. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. - Analiză economico-financiară, Ed. Economică,

Bucureşti, 2004;

23. Vintilă G. - Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,

2010, Ediţia a V-a;

24. Vintilă G. – Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinerilor,, Ed. Didactică şi

Pedagogică,Bucureşti, 1998;

25. Zaharia O., Troie L., Roman M., Hurduzeu M. - Analiza statică a activităţii economice şi

a gestiunuii financiare a întreprinderii, Ed. ASE, Bucureşti, 2002;

85


ANEXE

86


87

Documents

analiza rentabilitatii