Criza Rachetelor Din Cuba Este Considerate Un Eveniment Important

8/8/2019 Criza Rachetelor Din Cuba Este Considerate Un Eveniment Important

1/15

Criza rachetelor din Cuba este considerate un eveniment important.Istoria nu oferanici un eveniment asemanator cu cele 13 zile de octombrie din 1962,cand Statele Unite ale

Americii si Uniunea Sovietica s-au aflat in fata unui dezastru nuclear.Niciodata nu a maiexistat o asemenea probabilitate ca atat de multe vieti sa sfarseasca brusc.Daca ar fi izbucniterazboiul,ar fi putut duce la moartea a 100 de milioane de americani,a mai bine de 100 demilioane de rusi si de asemenea a milioane de europeni.In fata acestor cifre, alte calamitatinaturale si cruzimi care au avut loc in istorie ar fi devenit nesemnificative.Data fiind

probalitatea dezastrului-pe care presedintele Kennedy a estimate-o ca fiind na din trei-salvarea noastra pare extraordinara.Acest eveniment simbolizeaza un fapt important,chiar daca doar partial imaginabil,despre existenta noastra in era nucleara.

In vara anului 1962, toata lumea stia ca Uniunea Sovieica,transporta mari cantitatide arme si trimitea trupe in Cuba, spre a o proteja de un atac american.Intrebarea era dacaaceste transporturi sovietice puteau include si arme nucleare.Moscova nu mai amplasaseniciodata arme nucleare strategice in afara granitelor sale teritoriale-nici in statele comuniste

pe calre le controla in Europa de Est, care erau sateliti ai Imperiului sovietic, nici chiar inChina, cat timp aceasta tara comunista a fost un aliat apropiat al Uniunii Sovietice.

Pe 11 septembrie, guvernul sovietic a emis o declaratie publica lunga si finala cu privire la activitatiile sale in Cuba.Desi isi afirma angajamentul in Cuba si avertiza SUA sa nuatace nici insula si nici navele sovietice care p aprovizionau, reafirma si politica privindtransferul armelor nucleare catre terte state cu urmatorul anunt:

Guvernul Uniunii Sovietice a autorizat agentia de stiri TASS sa declare ca Uniunea Sovieticanu are nevoie sa-si deplaseze armele,cu scopul respingerii unei agresiuni sau pentru o ripostain orice alta tara, de exemplu, Cuba. Armele noastre nucleare au o forta exploziva atat de mare

iar Uniunea Sovietica are rachete atat de puternice, capabile sa poarte aceste focoase nucleare,incat nu are nevoie sa caute amplasamente pentru ele in afara frontierelor proprii.

O asemenea declaratie publica,formala,parea sa rezolve problema.In mod natural, totioficialii sovietici au preluat aceasta asigurare in conversatiile cu oficialii americani. Semnalulsovietic era clar.La fel de limpede era si avertismentul american.Princanale publice si private,Casa Alba a avertizat guvernul sovietic ca Statele Unite nu vor tolera arme ofensive in Cuba,ambele parti intelegand ca americanii defineau rachetele balistice drept arme ofensive.Acest

punct a fost facut clar si public, in declaratia Casei Albe din 4 septembrie, cat si in particular.Statele Unite si-au riscat prestigiul prin aceasta avertizare.Pe 7 septembrie,Congresul a acordat presedintelui autorizatia prealabila de a mobiliza rezervisti suplimentari

pentru fortele armate.Pe 13 septembrie , presedintele Kennedy a sustinut o conferinta de presasi, pentru prima data, a vorbit direct americanilor despre concentrarea sovietica dinCuba.Kennedy a promis ca nu va ordona o invazie a Cubei daca aceasta tara nu va amenintaalte natiuni din America Latina sau daca nu va devenii o baza ofensiva pentru UniuneaSovietica. Daca,totusi, Cuba devenea o baza militara ofensiva cu o capacitate semnificativa

pentru Uniunea Sovietica ,atunci [America] va face tot ceea ce trebuie pentru a protejasecuritatea sa si a aliatilor sai.

Hrusciov a auzit cu certitudine avertismentul.Din cauza acestuia s-a plans manioslui Kennedy, intr-o scrisoare particulara, trimisa pe 28 septembrie. Trebuie sa va spun direct,domnule presedinte, ca declaratia dumneavoastra, care cuprinde amenintari la adresa Cubei,este pur si simplu de neconceput. Mobilizarea rezervistilor a infierbantat si mai mult

atmosfera si a turnat gaz peste foc.Aceste amenintari la adresa Cubei seamana mai mult cucomportamentul briganzilor din Evel Mediu, scria Hrusciov.

1


2/15

Pe 15-16 octombrie ,cand Kennedy si consilierii sai au fost informati ca StateleUnite au descoperit rachete balistice in Cuba, presedintele si majoritatea celor prezenti au fostsocati.Discutiile la aceasta intalnire si la cele ce au urmat au generat patru ipoteze:

Ipoteza 1 : Apararea Cubei

Una dintre primele note apartinant CIA, dupa ce rachetele au fost descoperite inCuba, a explicat: Decizia liderilor sovietici de a desfasura rachetele balistice in Cubadovedeste hotararea lor de a descuraja orice interventie americana care li s-ar parea probabilasau iminenta si ar avea ca scop slabirea sau inlaturarea regimului Castro. Desi efortul din1961 de a invada Cuba cu o forta alcatuita din exilati cubanezi antrenati de CIA esuasedezastruos, Uniunrea Sovietica avea un motiv sa creada ca Statele Unite ar putea repetaactiunea, de data asta cu succes.Episodul din Golful Porcilor demonstrase ca Statele Unite

puteau actiona.Dupa ce Kennedy a facut publica desfasurarea de rachete, replica sovietica aaccentuat ca orice ajutor sovietic catre Cuba este exclusiv destinat imbunatatirii capacitatiidefensive a Cubei.Aceasta a ramas pozitia sovietica pe tot parcursul crizei.In memoriile saleHrusciov nota: Intr-o vizita oficiala in Bulgaria [intre 14 si 20 mai 1962] , ma gandeamintruna: Ce se va intampla daca vom pierde Cuba?

Din punct de vedere sovietic, apararea Cubei era o problemaserioasa.Autoproclamat stat socialist, Cuba era singura reprezentanta a comunistiilor in lumeaoccidentala.Acum stim, ca relatiile sovieto-cubaneze erau mai profunde si mult mai complexedecat realiza America.Sovieticii au inceput sa furnizeze in secret asistenta regimului Castroinca din primavara anului 1959 si au aranjat tot in secre primele vanzari de armament dintoamna anului 1959,cu mult inainte ca un asemenea ajutor sa fie detectat de Guvernul Statelor

Unite, care inca nu se decisese sa-l considere pe Fidel Castro prieten sau dusman.In iunie 1960, Castro s-a gandit ca decizia sa de a nationaliza rafinariile americane

de petrol (care refuzasera sa rafineze pacura sovietica) ar putea provoca o iminenta invazieamericana.Hrusciov a tinut un discurs aratand ca Uniunea Sovietica ar putea lansa un atacnuclear asupra Americii daca Washingtonul alegea sa invadeze Cuba.Discursul nu a avut niciun efect asupra unor planuri americane inexistente, dar i-a incantat pe liderii cubanezi, care aucrezut ca rusii au descurajat un atac american.A mai existat o alta teama de invazie , inoctombrie 1960,Cuba se temea de un atac din partea exilatilor cubanezi antrenati de catre CIAin Guatemala.Astfel de antrenamente au avut loc , intr-adevar, dar ar fi durat luni intregiinainte ca o asemenea forta sa fie gata sa invadeze Cuba.Cu toate acestea cele douaguverne,cel sovietic si cel cubanez, au crezut in mod eronat , ca un atac era iminent. Moscovaa facut din nou aluzie la armele sale nucleare .Cand invazia nu s-a produs ,cubanezii au crezutdin nou ca amenintarea sovietica a descurajat-o.( De fapt CIA abia incepea planificareaoperationala pentru invazia pe care cubanezii credeau ca tocmai o descurajasera.)

Atat cubanezii cat si sovieticii au fost luati prin surprindere cand exilatii cubaneziau descins cu adevarat in Golful Porcilor, in aprilie 1961.Hrusciov a acordat intregul sausprijin Cubei si l-a avertizat pe Kennedy ca orice asa numit poate provoca oreactie in lant in toate colturile lumii.Soarta Cubei devenea un test pentru puterea sicredibilitatea sovietica globala.Daca aceasta tara ar fi fost pierduta,remarca Hrusciov, stiamca ar fi fost o lovitura teribila pentru marxism-leninism.Ar fi redus dramatic pozitia noastra inlume dar mai ales in America Latina.

In noiembrie 1961, Statele Unite au autorizat operatiunea Mongoose, un plancondus in secret de CIA, cu scopul de a provoca o revolutie interna in Cuba.Mongoose a fostsupervizata prin intermediul unui grup format din reprezentanti ai mai multor agentii, prezidat

2


3/15

de Robert Kennedy.Mai multe incercari de a-l asasina pe Castro au fost intreprinse cel putindin 1960, unele cu stiinta si sprijinul SUA, altele fara. Mongoose a suferit totusi de un defecttipic acestui gen de operatiuni sub acoperire.Desii puteau trimite agenti in Cuba si pune lacale cateva operatiuni de sabotaj la nivel scazut,cei mai multi oficiali au considerat ca orevolta interna nu va reusii niciodata pe contr propiu.Rebelii ar fi trebuit sa fie salvati printr-o

invazie americana.Armata SUA a initiat planuri pentru o asemenea invazie, dar, in primavaralui 1962, multi din consilierii lui Kennedy, nu numai ca se opuneau unei invazii, ci seopuneau si provocarii unei revolte suficient de puternice, incat sa oblige SUA sa ia in calcul oinvazie.Sovieticii aveau o vaga banuiala ca se producea o operatiune sub acoperire de micaintensitate, de infiltrare si sabotaj in Cuba.Ei aveau de asemenea informatia despre un plancare trebuia sa pregateasca fortele americane pentru o posibila invazie.Ginerele lui Hrusciov,directorul cotidianului Pravda, a relatat, de asemenea, despre o conversatie particulara cuKennedy in care acesta facea o analogie intre cuba si invazia sovietica din Ungaria din 1956.

In februarie 1962, dupa raportul ginerului lui Hrusciov , Prezidiul SovietuluiSuprem al URSS a aprobat , in sfarsit, costisitorul pachet de masuri de livrare a rechetelor deaparare antiaeriana SA-2 , luand decizia politica importanta de a expedia Cubei un transportde rachete care fusesera anterior promise Egiptului.Pe 12 aprilie Prezidiul a confirmat deciziade a furniza Cubei aproximativ 180 de rachete SA-2 si o baterie de rachete de croaziera pentruapararea de coasta, insotite de instructori, precum si desfasurarea unui regiment de trupesovietice regulate.O misiune militara a fost de asemenea trimisa in Cuba pentru a analizanevoile suplimentare.Daca apararea Cubei a fost obiectivul sovietic, actiunea, in aparenta areusit . L-a finalul crizei rachetelor , presedintele Kennedy promitea ca in cazul in care Cubanu-si ameninta vecinii nu va fii invadata de catre SUA sau de oricare alta tara din emisferavestica.

Ipoteza 2: Politica Razboiului Rece

Trasatura definitorie a Razboiului Rece a fost competitia globala intre StateleUnite, dintre interesele si valoriile pe care le reprezentau, pe de o parte, si agenda comunista aUniunii Sovietice pe de alta parte.

In 1962, liderii americani au vazut Raboiul Rece ca pe o lupta pe termen lung pentru superioritatea globala.Decizia lui Kennedy de a lasa sa esueze invazia in GolfulPorcilor a fost interpretata ca lipsa de vointa, iar Hrusciov a incercat sa-i forteze manaliderului american in singura intalnire intre patru ochi pe care au avut-o, la Viena in 1961.Intr-un sens general, scria mai tarziu Arthur Schlesinger Jr., istoricul si consilierul lui Kennedy,desfasurarea rachetelor nucleare in Cuba de catre Hrusciov evident ca a reprezentat supremultest sovietic al intentiilor americane.Facut in secret si prin duplicitate, succesul planului luiHrusciov cerea un fait accompli.Confruntate cu rachetele operationale, Statele Unite puteaureactiona nehotarat.Protestele diplomatice ar fi dovedit slabiciunea Washingtonului siinutilitatea amenintarilor lui Kennedy.Prin dezvaluirea unei Americi nehotarate , UniuneaSovietica ar reduce drastic credibilitatea angajamentelor luate de SUA fata de altenatiuni.Daca n-au actionat in Cuba, cine s-ar mai astepta ca SUA sa actioneze in alta parte?Desi era in mod clar,o actiune riscanta victoria ar demonstra ca vantul bade din cealaltadirectie in Razboiul Rece.

Kennedy constientiza aceste mize globale.Pe 21 octombrie cand Schlesinger l-aintrebat de ce sovieticii au amplasat rachetele in Cuba , Kennedy a indicat potentialelecastiguri sovietice:1. apropierea Rusiei de China, din nou, ajutand astfel la vindecarea uneifisuri care devenise din ce in ce mai vizibila din 1959 sau, cel putin la intarirea pozitiei

3


4/15

sovietice in lumea comunista, aratand ca Moscova era capabila de o actiune indrazneata insprijinul unei reveolutii comuniste; 2. redefinirea radicala a cadrului in care problemaBerlinului putea fi redeschisa dupa alegerile americane pentru Congres din noiembrie; si 3.administrarea unei puternice lovituri politice Statelor Unite.

Ipoteza 3: Puterea rachetelor

In mod concret, Uniunea sovietica a facut fata in 1962 unor circumstante in careStatele Unite ar fi putut avea, ori ar fi putut crede ca au, capacitatea unei minunate primelovituriimpotriva Uniunii Sovietice.Asa cum este descrisa de catre Herman Kahn in best-sellerul sau din 1960, On Thermonuclear War , capacitatea unei prime lovituri exista atuncicand statul A poate, lovind primul , sa distruga capacitatea statului B de a riposta impotrivateritoriului statului A.

Cea mai mare parte a capacitatii nucleare sovietice consta nu din amenintarinucleare cu raza lunga de actiune, ci mai degraba din rachete balistice cu raza de actiunemedie sau intermediara (MRBM si IRBM).Aceste rachete functionau bine si fusesera produsecu stele.De pe teritoriul Uniunii Sovietice, ele puteau lovi aliatii Statelor Unite, dar nuAmerica. Mai erau bombardierele cu raza mai mica de actiune, purtatoare de bombe nucleare,dar la fel puteau lovi numai alitii SUA.

Poza 1: Bombardier cu raza mica de actiunein timpul incarcarii cu rachete de croaziera.

Cu aceste echipamente, in 1962, liderii sovieticii s-au confruntat cu un arsenalnuclear strategic militar de cel putin 180 de ICBM-uri(reprezentate prin Poza nr 2,in care se

afla o racheta ICBM tip TITAN),12 submarine Polaris (fiecare purtator a

12 rachete) si 630 de bombardiere strategice , stationate nu numai in inSUA, ci si in intraga Europa si ASIA, de unde

puteau ataca tintele sovietice din toate punctele cardinale.In plus pentru a face fataamenintarilor nucleare sovietice cu raza scurtasi intermediara la adresa Europei si Asiei, Suasi NATO au mentinut sute de avioaneinarmate cu rachete nucleare la bazele dinEuropa si Asia , si desfasurasera in MareaBritaniei, Italia si Turcia IRBM-uri maivechi, de tip Thor si Jupiter,de acum depasite.(Poza 3 Racheta Clasa Jupiter)

4


5/15

Americanii au obtinut informatii mult mai clare despre progresele militare efective ale Uniunii Sovietice prinsupravegherea aeriana efectuata cu parate U-2(poza 4alaturata),incepand din 1956, iar mai tarziu- dupa ce un astfel de

parat a fost doborat,iar zborurile directe pe deasupra teritoriului

sovietic au fost suspendate prin programul CORONA, careincepuse sa foloseasca sateliti pentru a fotografia din spatiu,teritoriul sovietic, in vara anului 1961.Primele imagini din satelitau furnizat o mai mare acoperire decat facusera toate zborurile cuU-2 de pana atunci. Desi s-a vazut efortul sovietic pentru noile

ICBM-uri , imaginile au furnizat si dovada ca arsenalul de ICBM-uri existent era mic.Dovadaa fost confirmata de rapoartele unui ofiter sovietic, Oleg Penkovski, care spiona pentrulserviciul de informatii american.

Singur printre consilierii de varf ai lui Kennedy, John McCone, director al CIA, aanticipat desfasurarea rachetelor, existand inregistrarea declaratei sale.Avea o banuiala, bazatnu atat pe calcule abstracte de tipul celor de mai sus, cat pe marimea si caracterul armelor sovietice furnizate Cubei.Semnificative pentru el, erau cele mai moderne rachete antiaerienesol-aer (SAM).Este dificil pentru mine sa explic sistemele de aparare foarte costisitoarestabilite in Cubaspune el, cu exceptia cazului in care sovieticii vor instala MRBM-uri dupace faza actuala va fi terminata, iar tara va devenii protejata de zborurile de supraveghere U-2.

Pe masura ce intraga dimensiune a desfasurarii sovietice avea sa devina evidentain zilele urmatoare,dezacordurile privind semnificatia sa militara au iesit din discutie.Ipoteza

puterii rachetelor a fost sustinuta de catre experti de rang inferior din guvernul SUA.Ei auobservat abilitatea de a lansa 40 de rachete impotriva SUA din Cuba(cu o capacitate dereincarcare pentru un nou atac) ar creste cu cel putin 50% puterea sovieticilor de a lovi SUAcu rachete.

Ipoteza 4: Berlin-castig,schimb sau capcana

In 1945, Berlinul a fost divizat in zone de ocupatie intre americani,britanici,francezi si sovietici.Dupa ce Germania ocupata a devenit o Germanie divizata , sectoarelevestice ale Berlinului au devenit o metropola capitalista democratica, din nefericire blocata ininima statului comunist est-german.Est-germanii considerau Berlinul de Vest o amenintaremortala la adresa fragilei lor creatii. Din aceasta cauza, dar si din altele , Hrusciov a decis, in1958, sa transforme Berlinul de Vest in campul de lupta central al Razboiului Rece.El a remisun ultimatum, cerand , de fapt retragerea Occidentului din Berlin.Dupa o perioada deconfruntare intensa cu Administratia Eisenhower, Hrusciov a fost de acord sa retragaultimatumul inainte de summitul din 1960 cu Eisenhower.Pana la ruma, summitul a fostanulat dupa ce un avion de recunoastere U-2 a fost doborat deasupra UniuniiSovietice.Hrusciov si a inoit ultimatumul catre Kennedy cand s-au intalnit la Viena in iunie1961.Trupele occidentale trebuie sa iasa din Berlin pana la sfarsitul anului , a anuntatel.Kennedy a raspuns cu o intarire majora a fortelor americane, dar stia ca nu erau destul. Intermeni militari, faptele erau clare. Statele Unite si aliatii NATO nu puteau apara Berlinul cuforte conventionale.Cand Hrusciov s-a intalnit cu un membru al cabinetului Kennedy,secretarul Afacerilor Interne, Stewart Udall, pe 6 septembrie, el a avertizat ca intentiona sarezolve chestiunea Berlinului odata pentru totdeauna.Daca americanii doreau sa inceapa unrazboi nuclear, aceasta va fi alegerea lor.Hrusciov era aspru si direct. A trecut mult timo decand ne puteati plesni ca pe un baietel acum putem sa va lovim. Asa ca sa nu vorbim despre

5


6/15

forta.Suntem egali in forta.Vreti Berlinul. Accesul la el trece prin Germania de Est.Noisuntem in avantaj.Daca vreti sa faceti ceva, trebuie sa porniti razboiul.

Pentru Kennedy , manevra lui Hrusciov avea sens, pusa in relatie cu o victorie laBerlin.Daca americanii nu ar fi facut nimic, Hrusciov ar fi fortat plecarea americanilor occidentali din berlin, increzator ca rachetele din Cuba i-ar fi descurajat pe americani.sa

porneasca un razboi.Daca americanii ar fi incercat sa negocieze , schimbul ar fi implicat Cubasi Berlinul.Pentru ca Berlinul era mult mai important decat Cuba, aceasta negociere ar fi fostde fapt un castig pentru Hrusciov.Daca americanii ar fi recurs la o blocada sau la un atacasupra Cubei, Hrusciov ar fi putut folosi aceasta ca pe o scuza pentru o blocada sau un atacechivalent asupra Berlinului. Prin urmare, orice am face cu privire la CubaremarcaKennedy , ii dadea sansa de a face la fel in ceea ce priveste pierderea Berlinului pe seamaStatelor Unite, pentru ca nu vor intelege de ce America a simtit nevoia sa atace Cuba.Aliantaar fi divizata de o amenintare sovietica serioasa si din nou Moscova ar fi castigatorul final.

Cu un an inainte , in septembrie 1961, dupa ce fuses ridicat Zidul Berlinului,Hrusciov stabilise un canal confidential, privat,de corespondenta cu Kennedy, despre subiectein termeni pe care nici unul dintre ei nu se simtea obligat sa le impartaseasca cu ceilaltimembrii ai guvernului.Dar in primavara anului 1962, din perspectiva lui Hrusciov, el a lasatinca o data sa-i scape un termen-limita privind rezultatele, termen care fusese deja facut

public.Pozitia politica a lui Hrusciov acasa si in lumea comunista era deja in pericol din cauzaesecului sau a retragerii unora dintre cele mai importante initiative in politica fiscala siagricola,Americanii pareau sa creada ca erau destul de puternici pentru a ameninta in modcredibil ca ar incepe un razboi nuclear, daca sovieticii si-ar folosii superioritatea militaralocala pentru a captura pozitiile occidentale din Berlin.Pentru Hrusciov, disponibilitateaWashingtonului de a ameninta cu un asemenea razboi poate avea la baza iertata fie-mi

judecata aspra numai megalomania, intentia de a actiona de pe o pozitie de forta.Pe 12 mai, intr-un moment critic al analizei lui Hrusciov privind trimiterea

rachetelor in Cuba, liderul sovietic a avut oportunitatea sa vorbeasca cu cineva de la CasaAlba.El a profitat de ocazie si a petrecut 14 ore in doua zile vorbind cu secretarul de presa alui Kennedy, Pierre Salinger.Subiectul principal a fost Berlinul, care parea o obsesie, dar afost abordata si problema puterii rachetelor.Kennedy tocmai daduse un interviu in carerecunoscuse ca Statele Unite s-ar putea sa fie nevoite sa foloseasca primele armele nuclearecu scopul de a apara zone vitale de interes.Kennedy se referise la Berlin si la sporirea graduala,nu la un atac preemtiv general, Hrusciov stia asta. Dar era suparat din cauza remarcilor facutede Kennedy in presa. Nici un nebun nu vrea sa lupte pentru Berlin. Statele unite au nevoede Berlin asa cum un caine are nevoie de cinci picioare. Hrusciov a spus:Cheia se afla inmainile presedintelui Kennedy, pentru ca va trebui sa apese primul pe tragaci. Uniuneasovietica , adaugat el , cu convingere, era gata sa primeasca aceasta lovitura.Poate ca

Hrusciov nu era atat de increzator.A doua zi, el a plecat intr-o vizita in Bulgaria, in timpulcareia s-a decis, potrivit propriei relatari, sa trimita rachete in Cuba.Noua zile mai tarziu,Consiliul de Aparare al Kremlinului a ratificat aceasta decizie.

In martie 1962, in timp ce noul sau ambasador pleca la Washington, Hrusciov iispunea lui Dobrinin ca problema Berlinului era o chestiune principala in relatiile sovieto-americane.Increderea SUA in presupusa lor superioritate nucleara le facea sa actioneze, asacum s-a exprimat Hrusciov deosebit de arogant.Hrusciov a concluzionat ca este timpul ca

bratele lor lungi sa fie scurtate. Ii placea de Kennedy si il considera un om de caracter.Cutoate acestea, isi aminteste Dobrinin, Hrusciov nu si-a ascuns convingerea ca, punand

presiune asupra lui Kennedy, am putea sa obtinem un oarecare succes.In Caraibe superioritatea americana era coplesitoare: putea fi initiata la un nivel

redus, in paralel formulandu-se cu mare credibilitate amenintarea unei succesiuni ascendentede pasi fara a se stinge pragul nuclear.Tot ceea ce se cerea era ca Statele Unite sa-si

6


7/15

foloseasca superioritatea strategica si locala intr-un mod care sa demonstreze hotarareaamericana de a vedea rachetele mutate, in acelasi timp oferind Moscovei timp si spatiu deretragere fara a fii umilita.Blocada navala( eufemistic numita carantina, pentru a speculasubtilitatile dreptului international) a permis tocmai acest lucru.Statele Unite s-au gandit lacontramiscarile logice ale sovieticilor, in special la Berlin.Neatacand Cuba, Statele Unite au

evitat provocarea unui atac impotriva Berlinului.Presedintele Kennedy a respins sugestiileconform carora blocada ar fi trebuit extinsa pana la a afecta necesitatiile vietii inCuba,motivand ca astfel sovieticii ar avea mai putin motive sa raspuna cu o blocada identicaasupra Berlinului, iar pericolul unei escaladari pana la razboi ar fi redus.O blocada sovietica

pentru a impiedica intrarea armelor si materialelor nucleare in Berlin ar fi fost fara sens, dinmoment ce Statele Unite nu trimiteau astfel de arme la Berlin.

Primele cinci zile dupa descoperirea rachetelor sovietice au fost petrecutedezbatand toate variantele posibile si cantarind argumentele pro si contra.Sase categorii deactiuni majore au fost luate in considerare ,inainte de a se alege o solutie mixta.

Situl de lansare al

rachetelor MRBM23.10.1962

Varianta 1: Nu se face nimic Vulnerabilitatea americana la rachetele sovietice nu era noua.Din moment ceStatele Unite deja se obisnuisera cu rachetele situate in Rusia , capacitatea sovieticilor de alovi teritoriul SUA din Cuba numai reprezenta nimic deosebit.Pericolul mai mare era ca SUAsa reactioneze la aceasta miscare sovietica si sa forteze o contralovitura exploziva impotrivaBerlinului.Actiunea sovietica ar fi fost anuntata de catre Statele Unite intr-o maniera calma siretinuta , incat sa se poata dezumfla orice capital politic ar fi sperat Hrusciov sa scoata de peurma rachetelor.

Nici unul din consilierii lui Kennedy nu a sustinut ideea ca nu ar trebui facut nimiccu exceptia lui Bundy. Numai el a sustinut acest argument, pe 18 octombrie.Insa pana in ziua

urmatoare si el si-a schimbat parerea si a devenit un sustinator al loviturilor aeriene.Dar pe 18octombrie, argumentul lui Bundy, asa cum a fost rezumat de Kennedy , era ca ar fi inevitabilrepresaliile impotriva Berlinului, iar acest lucru ar duce la divizarea aliatilor nostri, noi fiindcei care vom purta responsabilitatea. El crede ca ar fi mai bine daca am lua nota de existentaacestor rachete si sa asteptam pana cand se va ajunge la chestiunea Berlinului si sa nu jucamceea ce el considera a fi jocul sovietic.

Varianta 2: Presiunile Politice

Doua tipuri de presiuni politice au fost luate in considerare.Fostul ambasador inUniunea Sovietica Charles Bohlen si Thompson au propus un ultimatum secret adresat lui

7


8/15

Hrusciov, in care sa ceara retragerea rachetelor, dandu-i posibilitatea sa se conformeze fara oconfruntare publica sau o actiune militara.

O alta versiune diplomatica sugerata de Adlai Stevenson, ar fi fost un apel la Natiunile Unite sau la Organizatia Statelor Americane pentru efectuarea unor inspectii inCuba,precum si un efort de ambele parti de a negocia retragerea rachetelor, posibil in cadrul

unui summit.Intelegerea finala ar fi putut include transformarea Cubei in stat neutru, curetragerea Statelor Unite de la baza din Guantanamo sau retragerea rachetelor americaneJupiter din Turcia sau Italia sau ambele.

Varianta 3: O apropiere secreta de Castro

Criza oferea posibilitatea de a desparti Cuba de comunismul sovietic, oferindu-i-se

lui Castro doua variante: rupi relatiile sau esuezi.Prezentand ideea, Rusk credea ca exista osansa la o suta, dar Castro poate ca ar rupe relatiile cu Moscova daca ar sti ca se afla intr-un pericol de moarte.Cu toate acestea, grupul nu a crezut ca Fidel Castro va fi tentat deoferta.O asemenea oferta putea fi si un avertisment cu privire la intentiile americane, inacelasi timp producand aceleasi complicatii diplomatice care dadusera peste cap si ideeaultimatumului adresat lui Hrusciov.Intr-un final, desigur, era vorba de rachete sovietice aflatesub un control sovietic ferm.

Varianta 4: Invazia

Statele Unite puteau folosi aceasta ocazie nu numai pentru indepartarearachetelor, ci si pentru a scapa de Castro.Planuri de urgenta cara vizau o invazie fuseseraintocmite si exersate.in prima zi a deliberarilor din timpul crizei, Kennedy remarca faptul cadescoperirea rachetelor in Cuba arata ca tot ce s-a intamplat in Golful Porcilor a fost

justificat.

Planurile de invazie a Cubei

Locul de parasutare a divizie 101 Aeropurtata in cazul unei

invazii.Fabrica de procesare a focoaselor nucleare de langa pistaMariel.

8


9/15

Invazia a fost considerata ultima solutie.Era o operatiune masiva,costisitoare, care ar fi scufundat America in ceea ce Taylor numea noroiul adancal Cubei.Ar fi pus trupeleamericane si sovietice in prima situatie de confruntare directa a fortelor celor doua superputeridin timpul Razboiului Rece.O asemenea politica pe muchie de cutit ar fi putut duce la undezastru nuclear, inclusiv la o miscare echivalenta a sovieticilor la Berlin.

Tabara trupelor sovietice de laHolguin.

Varianta 5: Lovitura aeriana

Mult mai curata decat o invazie ar fi fost distrugerea siturilor rachetelor printr-unatac aerian conventional.Aceasta era contraactiunea efectiva,ferma,pe care o merita actiuneasovietica.O astfel de lovitura ar fi indepartat rachetele inainte ca acestea sa devinaoperationale si sa poata lansa focoasele nucleare impotriva americanilor.Pusa in practicaimediat , ar fi eliminat riscul ca sovieticii sa realizeze descoperirea americana si sa actioneze

primii, ascunzand rachetele si facand imposibila o lovitura usoara, si initiind contramiscaridiplomatice si militare.O lovitura aeriana ar fi asigurat avantajul surprizei.

Kennedy a preferat aceasta optine de lainceput si a ramas tentat de ea.Totusi patru probleme i-au schimbat parerea initiala. In primul rand era posibilca lovitura sa fie concentrata foarte strict si sa nu iaamploare?Chiar daca locurile in care erau amplasaterachetele ar fi fost distruse, bombardierele sovieticeMIG-21 si IL-28 ar fi putut ataca sud-estul Statelor Unite.In al doikea rand, un atac aerian surpriza ar fiucis rusii aflati in zonele in care erau amplasaterachetele -, dar si din alte locuri, daca atacul ar fi fostmasiv.Un atac asupra trupelor si civililor uneisuperputeri nu poate fi tratat cu usuratate.Kennedy setemea ca rachetele ar fi putut fi lansate impotrivaStatelor Unite si a ordonat de urgenta un plan deaparare civila fara precedent pentru a proteja si evacuaorasele importanet.


10/15

In al treilea rand, era problema avertizarii anticipate.Un atac surpriza, a spus Ballgrupului, ar fi fost asemanator cu Peal Harbor.Este tipul de atitudine la care te poti asteptadin partea Uniunii Sovietice, nu a Statelor Unite. In nici un fel nu poate fi solutionata

problema avertizarii anticipate.Atacul fara avertizare este respingator.Rusk l-a numit oactiune care te va face sa porti semnul lui Cain pentru tot restul vietii.In al patrulea rand,

atacul putea sa nu afecteze toate rachetele, asa incat nu exista o garantie in ceea ce privesteviitoarele desfasurari sovietice.De la inceput JCS a sustinut ideea unei invazii, in parte pentrua-si indeplini misiunea riguros.Dar Taylor nu a fost de acord.Dupa ce serviciile de informatiidin JCS spunand ca atat o lovitura aeriana, cat si o invazie ar fi necesare pentru a rezolvadefinitiv desfasurarea sovietica.

Varianta 6: Blocada

Actiunea militara indirecta, sub forma unei blocade , optinue prezentata deMcNamara pe 16 octombrie, a devenitdin ce in ce mai interesanta pe masura ce presdintele siconsilierii sai analizau celelalte variante.Un embargo asupra transporturilor militare navalespre Cuba, impus printr-o blocada navala, nu era totusi lipsit de probleme.

In primul rand, inclusiv termenul prezenta o formidabila dificultate.Cei mai multiconsilieri au aratat ca o blocada era un act ostil care, spuneau ei, trebuia insotit de o declaratiede raboi impotriva Cubei.Pana pe 19 octombri, totusi, expertii Departamentului de Stat si aDepartamentului de Justitie au ajuns la concluzia ca o asemenea declaratie poate fii evitata,dar o alta justificare legata, bazata pe Tratatul de la Rio pentru apararea emisferei vestice, nu

poate fi obtinuta decat cu o rezolutie care necesita doua treimi din voturile OrganizatieiStatelor Americane.

Posibilele consecinte ale blocadei semanau cu cele luate in considerare in cazulunui atac aerian.Daca transporturile sovietice nu conteneau , Statele unite ar fi fost fortate satraga primul foc de arma, invitand la riposta.Mai mult Castro putea ataca navele americanecare i-ar fi inconjurat insula.Aceasta posibilitate, plus cea a ripostei sovietice l-au facut peKennedy sa spuna liderilor Congresului, pe 22 octombrie, ca inclusiv in cazul unei blocade,raboiul ar putea izbucni in urmatoarele 24 de ore.

27.10.1962-Nava sovietica Grozny,trecede linia de carantina,dar se opreste dupace Marina Americana trage obuze lumi-noase inspre prova ei.

10


11/15

Blocada avea mai multe avantaje: 1. constituia o cale de mijloc intre inactiune si atac,destul de agresiva pentru a cominuca fermitatea intentiei,dar nici atat de precipitata ca un atac;2. plasa asupra lui Hrisciov povara alegerii urmatorului pas. Putea evita o ciocnire militaradirecta daca isi tinea navele departe de aceea zona ; 3. nici o alta confruntare militara nu ar fifost mai acceptabila pentru Statele Unite decat o confruntare navala in Caraibe.La usa

americanilor, o blocada navala era de neinvins;4. o blocada permitea Statelor Unite sa-si aratemuschii, din punct de vedere al fortelor conventionale si sa-si valorifice posibilitatea de aameninta cu noi masuri( fara a ajunge la pragul nuclear), in toate aceste situatii Statele Unite

beneficiind de o semnificativa superioritate locala.Blocada a fost aleasa, totusi numai dupa ce optiuna a constat intr-o combinatie

intre blocada si ultimatum pe 20-21 octombrie. Adica blocada trebuia sa fie insotita de ocerere de retragere a rachetelor.

Kremlinul a demarat propriile deliberari privind criza pe 22 octombrie,dupa ce s-aaflat ca Kennedy intentiona sa se adreseze americanilor.Spre deosebire de Kennedy, Hrusciova continuat sa se bazeze pe procesul normal de politica externa,consultand un mic grup demebrii ai Prezidiului ajutati de ministrii Apararii si de Externe, precum si de expertul pe

probleme internationale din Comitetul Central al PCUS.Cand era nevoie de o decizie formala,Hrusciov convoca intregul Prezidiu.

Hrusciov era ingrijorat ca americanii ar putea ataca Cuba.La un moment dat, el aluat in considerare cedarea armelor nucleare cubanezilor, astfel incat sa-i lase pe acestia saraspunda.Dar ulterior si-a asigurat colegii, care probabil erau ingrijorati de sugestia sa, ca nul-ar lasa pe Castro sa foloseasca rachetele MRBM impotriva Statelor Unite.

Dupa discursul lui Kennedy in care acesta anunta descoperirea rachetelor si blocada, guvernul sovietic a oftat usurat.Americanii nu au atacat Cuba.Fiind un raspuns slab, blocada lasa loc pentru manevre politice.Prin urmare, guvernul sovietic a emis o respingereaspra, categorica, a cererilor americane a doua zi, pe 23 octombrie.Hrusciov si Prezidiul audecis sa opreasca cele mai multe dintre cele 30 de nave care se aflau in drum spre Cuba.Dar au dat indicatii celor patru nave care transportau IRBM si celei de a cincea , care transportafocoase nucleare pentru rachete, sa-si continuie drumul, impreuna cu patru submarine dotatecu torpile nucleare.

Primul submarin sovietic iesit la suprafata aproape de linia decarantina

Asa cum s-a asteptat Kennedy, sovieticiiau luat in considerare si o contramasuraimpotriva Berlinului.Vasili Kuznetov, prim-adjunct al ministrului Afacerilor Externe, a

propus ideea de a raspunde la blocada cu presiuni impotriva Berlinului de Vest, oinitiativa care a fost sugerata si deambasadorul Dobrinin.Unul din cei prezentiisi aminteste ca ideea a provocat o reactietaioasa si as spune chiar violenta din partealui Hrusciov, ca s-ar putea lipsi de unasemenea sfat...nu avem nici o intentie de aalimenta conflictul.

11


12/15

Tensiunea a crescut pe 24 octombrie.Fortele armate sovietice au sporit gradul de pregatire pentru o actiune militara internationala.In aceea zi a sosit o alta telegrama din partealui Dobrinin, raportand despre intalnirea din 23 octombrie cu Robert Kennedy si facand clar faptul ca americanii vor opri navele sovietice si le vor controla.In acest moment cele 36 deMRBM-uri erau in Cuba,impreuna cu focoasele lor nucleare.Aproape 100 de de alte focoase

nucleare se aflau in Cuba, pentru rachetele destinate apararii de coasta, rachetele cu razascurta si bombardierele IL-28.Cele 24 de focoase nucleare ce urmau sa fie plasate pe IRBM-uri erau de asemenea in Cuba, dar rachetele IRBM erau pe mare, indreptandu-se sprea linia decarantina.Hrusciov isi permitea sa sfidere public.In particular insa, se pare ca anula deciziaPrezidiului luata cu o zi inainte.

Navele care purtau IRBM-uri s-au oprit,Cateva care aveau incarcaturi maiinofensive inlcusiv Bucuresti si Groznii , si-au continuat drumul, pentru a testa carantinaamericana.Nava care transporta focoasele nucleare ajunsese deja intr-un port cubanez.Din

punct de vedere procedural, deciziile erau bizare.In dimineata de 25 octombrie , conducerea sovietica a primit o replica dura,

concisa la declaratia sfidatoare din ziua precedenta. Kennedy scria: Nu eu am fost cel caream lansat primul provocarea in acest cazsi si-a subliniat speranta ca guvernuldumneavoastra va lua masura necesara pentru a permite revenirea la situatia de dinainte.Hrusciov a convocat din nou Prezidiul. El a spus membrilor sai ca nu doreste sa mai facaschimb de replici caustice cu Kennedy.In schimb, dorea sa intoarca patru nave caretransportau rachete catre Cuba fara sa le spuna ca deja daduse ordin ca acestea sa fieoprite.Hrusciov le-a mai spus colegilor sai ca era dispus sa demonteze rachetele pentru a faceCuba o zona a pacii.

Hrusciov a sugerat o noua oferta adresata americanilor : Dati-ne o garantie ca nuveti invada Cuba si vom indeparta rachetele. Era de asemenea pregatit sa permitainspectorilor Natiunilor Unite sa verifice amplasamentele rachetelor.Prezidiul a aprobat planulsau in unanimitate de voturi, ca de obicei.

Totusi, Hrusciov a spus ca dorea sa mai astept putin, pentru a fi convins ca presedintele Kennedy este hotarat.Hrusciov astepta mai multe stiri.El aflase ca navei Bucuresti i se permisese sa se indrepte spre Cuba.Nu exista nici o dovada ca Hrusciov sicolegii lui aveau probleme, cum aveau Kennedy si cei din ExCom, gandindu-se la ceea ce se

putea intampla in urma unei ciocniri pe linia de carantina.Hrusciov a trimis o scriosare lunga, personala, lui Kennedy, pe 26 octombrie,

sugerand termenii unei intelegeri.Daca SUA promiteau sa nu invadeze Cuba, necesitatea prezentei specialistilor nostri militari in Cuba ar disparea. Era mai mult o aluzie decat o propunere concreta.

In timp ce ambasadorul sovietic la Natiunile Unite isi declina autoritatea de a

negocia orice intelegere, americanii au avut confirmarea dorintei de negociere a lui Hrusciovatunci cand agentul KGB rezident la Washington,Alexander Fomin , l-a abordat pe ziaristulJohn Scali, transmitandu-i mesaj in termeni similari.Convergenta mesajului lui Fomin cudorintele lui Hrusciov a fost o coincidenta.Omul KGB-ului aparent a actionat pe cont

propriu,fara instructiuni de la Moscova, probabil impins de propriile temeri legate de unrazboi nuclear.

David Parker arata dovezilefotografice, in timp ce Adlai Stevenson(in dreapta) descriefotografiile in fata Natiunilor Unite

12


13/15

Sambata a fost cea mai lunga si mai dificila zi din intreaga criza.In timp ce membriiExcom s-au adunat inca de dimineata pentru a da o forma raspunsului la scrisoarea de vineri,ei au primit vestea ca lui Kennedy i se inmanase un buletin informativ care rezuma un mesajspecial din partea lui Hrusciov.Acesta cerea retragerea rachetelor din Turcia ca pret pentruretragerea celor sovietice din Cuba.Cand a fost primit si analizat intregul text de catre ExCom,

in cursul orelor urmatoare, membrii grupului au speculat cu privire la mai multe posibilitati,inclusiv aceea ca Hrusciov sa fi fost dominat de colegii de la Moscova.

Dupa ce au dictat noul mesaj lui Kennedy, oferind schimbul cu rachetele dinTurcia, Hrusciov si colegii sai au chibzuit mai bine asuprea distribuirii de catre Pliev aarmelor nucleare.Acesta a primit un nou ordin, prin care se reitera faptul ca nu trebuie safoloseasca armele nucleare fara autorizatia clara a Moscovei.Hrusciov a trimis un mesaj si laHavana, insistand pe langa Alexeev sa-l avertizeze pe Castro cu privire la orice actiune

pripita.Castro ordonase deja fortelor sale de aparare antiaeriana sa inceapa sa traga asupra

avioanelor americane care ar fi survolat spatiul aerian cubanez.El discutase planul cucomandantii sovietici aflati in Cuba.Alexeev a raportat problema Moscovei, iar comandantiiau raportat si ei pe canale militare.Pe 27 octombrie, Hrusciov i-a trimis instructiuni luiAlexeev , recomandand ca Fidel Castro sa anuleze ordinul, dar era deja prea tarziu chiar dacaliderul cubanez ar fi vrut sa urmeze sfatul.

In stare completa de alarma din cauza atacului asteptat, cubanezii au deschis focul primii asupra avioanelor de recunoastere americane care zburau in misiune la mica altitudinein raza de actiune a antiaerienei cubaneze.Cel putin unul dintre avioane a fost atins dar nu afost doborat.

Artileria antiaeriana cubaneza deschizand focul asupra unui avion american de recunoastere

13


14/15

Cand un U-2 a zburat dincolo de raza de actiune a tunurilor cubaneze, a fost perceput gresit ca o amenintare. Autorizatia de a deschide focul fusese delegata comandantilor sovietici din teren, in cazul unui atac american.Ofiterii sovietici din fortele de aparareantiaeriana , neputand sa se consulte cu Pliev, au ales sa interpreteze instructiunile in modliber si sa-i ajute pe tovarasii lor cubanezi.Ca urmare, a fost lansata o racheta sovietica sol-aer,

iar aceasta a lovit tinta, un avion U-2, si a ucis pilotul, maiorul Rudolph Anderson.A doua zi,Hrusciov i-a trimis lui Castro un mesaj in care spunea ca ai doboratun avion militar

provocator si il avertiza ca asemenea pasi vor fi folositi de agresori in avantajul lor, pentru a-si atinge scopurile.

In cele 635 de zile de cand era presedinte , Kennedy traise cu convingerea ca ,inorice moment, va trebui sa ia singur o decizie care va pune in pericol jumatate de lume. Infiecare zi, aceasta respnsabilitate ii impovara gandurile si somnul. Experienta acestei poveri l-a indepartat pe el si nevoile lui de cei din jur, chiar si de cei mai apropiaticolaboratori.Acestia ii puteau intelege intelectual povara, insa el o purta emotional.Asa cummarturisea intr-un interviu dat la finele anului 1962, presedintele poarta povararesponsabilitatii.Consilierii se pot orienta catre alta activitate de consiliere.

Pana in 1962, aceasta povara a atarnat de gatul sau ca o potentiala responsabilitate.Acum, evenimentele au fortat toreadourl nuclear sa intre in arena.Ceea ce a simtit el in acelezile nu putem doar imagina.Povara existentiala a responsabilitatii de a lua decizii care ar puteacauza moartea a milioane de oameni trebuie sa fi fost coplesitoare.Desi ii putea implica si pealtii in luarea deciziei, numai el era responsabil pentru rezultat.Poate numai liderul partiisovietice stia cum este sa fii, folosind expresia lui Richard Neustadt, ultimularbitru.Declaratiile lui Hrusciov despre criza erau, in mod caracteristic , mai dramatice decatcele ale lui Kennedy.El isi amintea mirosul de ars plutind in aer. L-a avertizat pe Kennedyca, daca nu dam dovada de intelepciune...ne vom ciocni precum cartitele oarbe, si atunciexterminarea reciproca va incepe.Scrisoarea sa din 26 octombrie se incheia cu cea mai

patrunzatoare metafora a crizei:

Daca, totusi, nu v-ati pierdut autocontrolul si sunteti constient spre ce ne indreptam, atunci,domnule presedinte, dumneavoastra si cu mine nu trebuie sa tragem de capetele franghiei cu care ati legat nodulrazboiului, deoarece, cu cat vom trage mai tare, cu atat mai strans va fi nodul.Si ar putea veni un moment in carenodul sa fie atat de strans, incat chiar si cel care l-a facut sa nu aiba putere sa-l desfaca, si atunci va fi necesar canodul sa fie taiat , si nu eu sunt cel care trebuie sa va explic ce inseamna acest lucru, pentru ca dumneavoastraintelegeti perfect ce forte teribile au tarile noastre la indemana.

Criza nucleara pare sa fi accentuat conceptiile ambilor conducatori privindconsecintele razboiului si constientizarea de catre fiecare a responsabilitatilor sale.Aceastaresponsabilitate nu numai ca l-a tinut pe fiecare departe de asociatii sai, dar ii tinea deoparteintr-un mod in care i-a apropiat. Fiindca erau la fel de subjugati de responsabilitateaconsecintelor ireparabile: fiecare putea cauza caderea amandurora; ambii trebuiau sacoopereze daca doreau sa castige.Intr-adevar, o trasatura centrala a acestei crize a fost

parteneriatul dintre acesti doi barbati, pe care nu ei l-au ales, intr-un joc impotriva dezastruluinuclear.

Kennedy nu avea nici o dificultate in a accepta termenii propusi de Hrusciov inscrisoarea de vineri: sa garanteze ca nu va invada Cuba daca rachetele erau indepartate.Asacum spusese ministrul sovietic de externe Gromiko, cu o saptamana in urma , Statele unite nuaveau nu aveau nici o intentie de a invada Cuba.Dar cum sa raspunzi propunerii desambata: rachetele NATO din Turcia contra rachetelor sovietice din Cuba aceasta era

problema.Statele Unite puteau pur si simplu sa refuze, asa cum staruisera multi dintremembrii ExCom.Dar Kennedy a considerat acest lucru inacceptabil.Asa cum nota un membru

14


15/15

al grupului: Zi si noapte am vorbit despre asta.Si am spus ca am fi incantati sa dam laschimb rachetele din Turcia pentru cele din Cuba.

Daca pe de alta parte, Statele Unite ar negocia rachetele NATO din Turcia pentrucele din Cuba, care vor fi consecintele pentru alianta NATO si pentru angajamenteleamericane de oriunde din lume? Dupa cum s-a exprimat Bundy: o negociere de acest fel va

arata clar ca incercam sa ne vindem aliatii pentru propriile interese.Acesta va fi parereatuturor membrilor NATO. Este irational si nebunesc, dar este un fapt extraordinar deimportant.

Lupta pentru a iesii din aceasta dilema a facut ca deliberarile de sambata sa fie celemai intense si mai dificile din timpul crizei.In discutia de sambata, grupul a fost de acordfoarte repede asupra unei concluzii: trebuie sa puna capat imediat grabei sovieticilor de aincheia amplasarea rachetelor.Astfel rachetele lor operationale ar deveni un faitaccompli.Vestile de sambata dupa-amiaza privind doborarea unui avion U-2 si deschidereafocului asupra avioanelor de recunoastere care zburau la mica altitudine au fortat Statele Unitesa faca urmatoarea miscare acum. Daca ar fi ripostat la adresa dispozitivelor care atacasera, ar fi ucis un mare numar de soldati rusi si cubanezi. Daca ar fi anulat zborurile de recunoastere,n-ar mai fi avut informatii privind evolutiile rapide de la bazelre rachetelor, esentiale invederea distrugerii lor.Astfel primul punct al raspunsului Statelor Unite a cerut ca lucrarile sainceteze.Cu atat mai iritanta a fost cererea lui Hrusciov , ca Statele Unite sa-si sacrificerachetele din Turcia.Cativa membri ai ExCom au considerat ca presedintele esteconvingator.Cel mai ingenios sprijin a venit de la McNamara, care a propus ca Statele Unitesa faca inoperabilerachetele din Turcia pentru a minimaliza raspunsul sovietic impotriva

NATO in urma unui atac american asupra Cubei.Intr-o prezentare extraordinara, in mijloculunei dezbateri, si-a facut cunoscut argumentul printr-o serie de afirmatii : 1. sovieticii audoborat un avion U-2 si au deschis focul asupra avioanelor de recunoastere americane dedeasupra Cubei Statele Unite vor trebui sa raspunda prin atacarea rachetelor sol-aer si aartileriei de la sol; 2. acest lucru inseamna minimum 500 de zboruri operative 3. dacafacem asta si lasam acele rachete in Turcia, Uniunea Sovietica le poate ataca, iar eu cred ca ova face; 4. daca Uniunea Sovietica ataca rachetele din Turcia, trebuie sa raspundem;raspunsul minim al NATO la un atac sovietic asupra rachetelor Jupiter din Turcia ar fi unatac, cu armament conventional al fortelor NATO din Turcia; si 5. singurul mod de a evitaasta este de a scapa de rachetele din Turcia inainta sa atacam Cuba.

La ora 20, textul de raspuns la mesajul public catre Hrusciov, facut de RobertKennedy si Sorensen a fost transmis simultan catre Moscova si catre presa.Conform aceleiscrisori, primul lucru care trebuie facut este incetarea lucrului la bazele de rachete ofensivedin Cuba si toate sistemele armate din Cuba care pot avea utilizari ofensive sa devinainoperabilem , scrisoarea spunea numa ca, daca prima propunere ar fi acceptata, efectele unei

asemenea intelegeri, de reducere a tensiunii pe plan mondial, ne-ar da posibilitatea sa urmarimun acord mai general privind alte forme de armament, asa cum ati specificat in a douascrisoare pe care ati facut-o publica.

15

Documents

Criza Rachetelor Din Cuba Este Considerate Un Eveniment Important