BĂCĂOANU SIMONA-MARIAENGLEZĂ, GRUPA L211

FIŞĂ DE LECTURĂ

Titlu carte : Comparatism şi teoria literaturii, traducere de Mihai UngureanAutor carte: Marino, AdrianEditura: PoliromColec ia : Collegium.LiterețAnul apari iei: 1998țLocul apari iei: Ia iț șTitlul original (fr.): Comparatisme et théorie de la littératureNumăr de pagini : 296Tipul de text : Critică şi istorie literară

Date despre autor:Adrian Marino licen iat în ț 1944 al Facultă ii de Litere la Ia i i Bucure ti. Între ț ș ș ș 1944 i ș 1947 este asistent suplinitor la catedra de Istorie a Literaturii Române, condusă de George Călinescu, cu care nu s-a „împăcat”. Din aceasta perioadă datează redactarea celor doua volume despre Alexandru Macedonski, Via a luiț Alexandru Macedonski i ș Opera lui Alexandru Macedonski, pe care le va publica abia în 1965. Ele au fost inspirate ca idee, probabil, de volumele lui George Călinescu, Via a lui Mihai Eminescuț i ș Opera lui Mihai Eminescu.A debutat în 1939 la Revista „Jurnalul Literar", avându-l ca director pe George Călinescu. A ob inut titlul deț doctor în 1946 cu teza Via a lui Alexandru Macedonskiț .A fost arestat în 1949 pentru multiplicare i difuzare de texte ale „ colii de cadre”, din cadrul Tineretuluiș Ș Universitar Na ional ăranist, activită i considerate ilegale de guvernul de atunci.ț Ț țA fost închis până în anul 1957, după care a fost deportat în Bărăgan, în satul Lăte ti (azi parte a comuneiș Bordu ani, Ialomi aș ț ), al i ase ani (ț ș 1957 - 1963). Nu va avea drept de semnatură până în 1965, când debutează la 44 de ani cu „Via a lui Alexandru Macedonski". După al i patru ani, în ț ț 1969, a fost reabilitat politic complet i repus în toate drepturile. A fost reabilitat juridic în ș 1969.OperaCritică i istorie literară. Teoria literaturii i comparatisticăș ș

Via a lui ț Alexandru Macedonski, 1965 Opera lui Alexandru Macedonski, 1967 Introducere în critica literară, 1968, edi ia a II-a revăzută, ț 2007 Modern, modernism, modernitate, 1969 Dic ionar de idei literareț , I, 1973 Hermeneutica lui Mircea Eliade, 1980 L'hermeneutique de Mircea Eliade, Paris, 1980 Etiemble ou le comparatisme militant, Paris, 1982 Comparatisme et théorie de la littérature, Paris, 1988 Biografia ideii de literatură, vol. I-VII, 1992-2003

Publicistică. Memorialistică Evadări în lumea liberă, 1993 Pentru Europa, 1995, edi ia a II-a, revăzută i întregită, ț ș 2005 Cenzura în România, 2000 În dialog cu Sorin Antohi, 2001 Libertate i cenzură în România. Începuturiș , 2005 Via a unui om singurț , 2010

Edi ii criticeț Alexandru Macedonski , Opere, studiu introductiv, edi ie îngrijită, note i variante, cronologie i ț ș ș

bibliografie, vol. I-VII, Bucure ti, Editura pentru Literatură/Editura Minerva, 1966-1980ș

Scurta prezentare a lucrarii:

Cuprins:I. O „Poetică comparatistă” (p. 7)II. Literatura universală sau Literatura (p. 23)III. O teorie a literaturii (p. 41)IV. Despre invarian i (p. 63)țV. O metodă comparatistă (p. 93)VI. A defini literatura (p. 187)Note ( p. 219)Postfa ă (p. 285)ț

Lucrarea a fost publicată iniţial în limba franceză (1988, Presses Universitaires de France, colecţia Ecriture), devenind în scurt timp un titlu de referinţă pentru cei interesaţi de comparatism, teorie şi critică literară. Profesorul Adrian Marino propune o teorie a literaturii ale cărei obiective şi mijloace să fie în mod esenţial „comparatiste”, aşadar o schimbare de perspectivă şi de metodologie care corespunde întru totul universalităţii literaturii, pe de o parte, dar şi, pe de altă parte, imperativului de a asigura autonomia disciplinei înseşi. Este o carte destinată să ofere, în speţă, o definiţie şi o teorie coerentă a literaturii, care încearcă o deschidere spre universalitate şi generalizare, spre totalizare şi reducere la esenţial . Lucrarea prezintă, de la început şi până la final, propunerea unei noi „paradigme comparatiste” şi îşi propune să extragă din definiţiile literaturii universale - reformulate, modernizate şi puse pe noi baze - o definiţie generală, unitară şi sintetică a literaturii.In al doilea capitol, Literatura universală sau literatura, Marino consideră că literatura trebuie să cuprindă texte din toate culturile lumii, atât din cultura europeana, cat si din cea orientală, întrucât : „Literatura universală, ca sumă cantitativă şi calitativă, constituie patrimoniul comun, reprezentativ şi exemplar al umanităţii.”(1)

In capitolul al cincilea, Adrian Marino considera ca înainte de a elabora o „teorie literara” trebuie sa fie fixata o anumita metoda care sa permită ulterior func ionarea sa. Acesta găse te ca unica solu ie „adoptarea uneiț ș ț perspective si a unei metodologii de tip hermeneutic”. Tehnicile pe care teoreticianul literar le ia in considerare sunt:

1) Lectura simultană, pentru a trata ideea de literatură la nivel global şi universal, unde vorbeşte despre dubla dimensiune a acestei simultaneită i: găsirea unui echilibru între literatura din trecut şi cea dinț prezent (secţiunea verticală: Evul Mediu - modernitatea) şi abordarea concomitentă a literaturii din punct de vedere spaţial ( secţiunea orizontală :China-Europa)

2) Raportul dintre inducţie şi deducţie. Inducţia este graduală, plecând de la particular şi ajungând la general, de la „diferen a specifică” până la „genul proxim”. Scopul acestui demers este „afirmareaț posibilităţii unei estetici literare inductive”..(2)

3) Raportul dintre analiză şi sintez㸠ce se presupune a fi scopul major al literaturii comparate.4) Relaţia Întreg - Parte, ce cuprinde deopotrivă raportul literatură universală/literatură naţională şi

raporturile trecut/prezent. Părţile configurează întregul, iar întregul înglobează părţile prin inducţie.5) Tipologia, ca oglindire a universalului asupra particularului.6) Modelul şi structură, modelul sau structura fiind scheme de bază, intermediare între textele propriu-

zise şi teoria generală şi au tendinţa să evolueze spre sistem de ansamblu.7) Descriere şi morfologie, descrierea având rolul de a sublinia anumite trăsături ce diferenţiază un

obiect de celelalte. Poetica comparată se bazează pe descrieri generalizate, având drept scop definirea unui limbaj mediu al literaturii. Fenomenologia - duce la descrierea operei literare treptat, stratificat.

8) Analogie şi similarităţi; aceste metode sunt esenţiale pentru raporturile dintre Est şi Vest în definirea „literaturii universale”.

9) Paralele, fenomene obiective, caracterizate prin sincronisme, manifestări spontane similare. Tipuri de paralelisme:1-Cauze de existenţă a paralelismelor: cauze istorice foarte asemănătoare, dar independente şi cauze ce ţin de raporturi precise, verificate. 2- Paralelisme psihice; raporturi între Est şi Vest.

10) Comparaţia, ce determină asemănări şi deosebiri, concordanţe şi discordanţe între 2 termeni în urma unui raport al acestora. Clasificare: comparaţii genetice(cauzale) şi tipologice(taxinomice) (raporturi între Est şi Vest)

(1)Marino, Adrian, Comparatism şi teoria literaturii (p. 27)(2)Marino, Adrian, Comparatism şi teoria literaturii (p. 131)