UNIVERSITATEA DE VEST TIMIOARA
FACULTATEA DE EDUCAIE FIZIC I SPORT
Specializarea Kinetoterapie i motricitate special
Magnetoterapia
Moldovan Mircea
Anul III
Magnetoterapia
Magnetoterapia se bazeaza pe efectele biologice, fiziologice si
fiziopatologice ale aplicatiei unui camp magnetic alternativ sau in
impulsuri. In terapia cu camp magnetic de joasa frecventa intervine
fenomenul de inductie magnetica care explica o serie dintre
efectele terapeutice care iau nastere intr-un organism plasat
intr-un astfel de camp. Bazele fiziologice ale terapiei cu campuri
magnetice, modalitatile de aplicare, indicatiile si
contraindicatiile acestei modalitati terapeutice vor fi prezentate
mai jos.
Mecanismul campurilor magnetice de joasa frecventa.
Un camp magnetic este produs de catre un curent electric sau de
catre un camp electric variabil. Campurile magnetice pulsatile
produse de un curent electric sau de un camp electric variabil
conduc la o serie de efecte biologice de care beneficiaza
fizioterapia.
Un prim mecanism de actiune este cel al modularii metabolice.
Aceasta, deoarece prin actiunea campurilor magnetice asupra
structurilor biologice au loc modificari energetice la suprafata
celulara, cu activarea schimburilor transmembranare (inclusiv
cresterea difuziunii oxigenului intracelular si a productiei de ATP
intramitocondrial), intensificarea proceselor enzinatice si
accentuarea, in consecinta, a metabolismului celular.
Studiile de specialitate au demonstrat fenomenul de neoformatie
vasculara la nivelul tesuturilor slab vascularizate, aspect util in
tratamentul tulburarilor circulatorii periferice. De asemenea, s-a
constatat accentuarea aparitiei tesutului de granulatie reparator
in procesul de vindecare al plagilor, alaturi de cresterea
vascularizatiei locoregionale. Se explica astfel accelerarea
inchiderii plagilor cu leziuni tegumentare, inclusiv necrotice.
O alta consecinta a accelerarii proceselor metabolice, in
special a aportului crescut de oxigen intracelular, este
reprezentata de cresterea capacitatii de sinteza a colagenului la
nivelul celulei cartilaginoase, cu rezultate superioare in
recuperarea functionala a artrozelor vechi, deformante.
Un alt mecanism de actiune al magnetoterapiei il constituie, pe
langa intrarea si utilizarea ameliorata a oxigenului intracelular,
si activarea electronilor in transmiterea energiei necesara
activarii suplimentare a enzimelor oxidative intracelulare, precum
citocromoxidaza, peroxidaza, care vor conduce astfel la o utilizare
normala a oxigenului.
Efectele fiziologice ale magnetoterapiei
Bazele fiziologice ale terapiei cu campuri magnetice reprezinta
elementele fundamentale ale intelegerii mecanismelor de actiune.
Orice agent fizic extern, care actioneaza asupra substratului cu o
intensitate si durata corespunzatoare, poate influenta echilibrul
ionic al celulelor, modificand permeabilitatea membranelor celulare
si antrenand reactii de tip ergotrop catabolic, eliberator de
energie celulara sau trofotrop, anabolic, de refacere energetica.
Actiunea campului magnetic se manifesta direct asupra celulei prin
modificari metabolice intracelulare (ca rezultat direct al energiei
campului magnetic sau campului electric rezultat) sau indirect,
prin intemediul noilor substante rezultate din modificarile
fizico-chimice ale moleculelor proteice intracelulare. In lumina
celor aratate, efectele fiziologice ale magnetoterapiei sunt:
Modularea proceselor metabolice celulare. Modularea are loc in
sens catabolic cand se utilizeaza campul magnetic intrerupt, cu
stimularea activitatii cortico si medulosuprarenalei, a hipofizei
si tiroidei. Modularea se petrece invers, in sens anabolic, la
utilizarea campului magnetic in regim continuu.
Modularea activitatii sistemului neuromuscular. Magnetoterapia
in forma regimului intrerupt creste intensitatea de contractie a
muschilor fazici, influentand, mai ales amplitudinea traseului EMG,
in comparatie cu regimul continuu care creste mai ales ritmicitatea
descarcarilor. Regimul continuu se manifesta in special pe
musculatura tonica. Studiile de specialitate au demonstrat scaderea
marcata a excitabilitatii neuromusculare la pacientii care au
beneficiat de magnetodiaflux.
Influentarea sistemului nervos central si a celui vegetativ.
Campurile magnetice aplicate in regim continuu au efect
tranchilizant, sedativ, fiind utile in sindroamele sau starile
nevrotice. Campurile magnetice intrerupte imprima o predominanta
simpatica, fata de cele intrerupte care promoveaza
parasimpaticotonia. Studiile efectuate au stabilit efectele
sedative, simpaticolitice si trofotrope ale formelor intrerupte de
camp magnetic si efecte excitatorii, hipersimpaticotonice si
ergotrope ale formelor continui ale campului magnetic aplicat in
scop terapeutic.
Este subinteles faptul ca alegerea tipului sau formei campului
magnetic aplicat va tine cont de tipul constitutional si de
reactivitatea neurovegetativa individuala. Se vor urmari simptomele
de inadaptabilitate la forma de regim a campului magnetic aplicat
si se vor diferentia fata de starile minore de disconfort fizic sau
psihic ce pot fi acuzate de unii pacienti pe parcursul primelor 3-6
sedinte.
De asemenea, atunci cand se alege forma de aplicare a campului
magnetic, este indicat sa se tina cont si de bioritmul pacientului.
Acest bioritm variaza in diferitele momente ale zilei.
In ceea ce priveste valoarea frecventei campului magnetic
alternativ utilizat, aceasta trebuie sa fie adaptata modului de
reactie a sistemului nervos vegetativ al persoanei vizate. Valorile
frecventelor situate sub 10 Hz au un efect vagotonizant iar cele de
50 Hz au un efect de stimulare a sistemului nervos vegetativ, in
sensul unei simpaticotonii.
Indicatiile terapieiIndicatiile terapiei prin curenti magnetici
de joasa frecventa sunt prezentate in cele ce urmeaza:
Afectiunile reumatismale beneficiaza de terapia prin campuri
magnetice datorita scaderii procesului inflamator articular si
abarticular, scaderii contracturii musculare antalgice si cresterii
pragului cortical la durere. Principalele suferinte vizate
sunt:
reumatismul cronic degenerativ care asociaza si distonie
neurovegetativa sau stare astenonevrotica, mai putin localizarile
periferice precum gonartroza sau coxartroza secundara,
reumatismul abarticular care beneficiaza de regimul continuu,
mai putin discopatiile vertebrale lombare exprimate prin
lombosacralgii sau lombosciaticele de stadiul II sau III pentru
care eficienta este mai redusa,
reumatismul inflamator cronic beneficiaza de terapia adjuvanta
prin campuri magnetice, datorita actiunii asupra permeabilitatii
celulare si vasculare locoregionale, cat si asupra modularii
neuroendocrinometabolice generale. Se constata reducerea
semnificativa a procesului inflamator cu ameliorarea sindromului
algic si cresterea mobilitatii articulare si a functionalitatii
generale. In poliartrita reumatioida s-au constata evolutii
favorabile in stadiile I si II.
Sechelele posttraumatice beneficiaza de aceasta terapie datorita
efectelor sale demonstrate in ceea ce priveste grabirea
consolidarii fracturilor. Principalele suferinte vizate, sunt:
fracturile, prin accelerarea formarii calusului si
pseudartrozele,
sechelele postfracturi de membre, asociind sau nu
algoneurodistrofie posttraumatatic din primele doua stadii,
plagi, contuzii, hematoame musculare, entoese, stari postrupturi
musculotendinoase.
Afectiunile neuropsihice, precum nevrozele si distoniile
neurovegetative.
Afectiuni cardiovasculare Bolile vasculare periferice
functionale de tipul bolii sau sindromului Raynaud, acrocianozei
etc, beneficiaza de efectul simpaticolitic si sedativ al formei
continui.
Bolile vasculare periferice organice, precum trombangeita
obliteranta, ateroscleroza obliteranta si arteriopatia diabetica
pot brnrficia in primele stadii, fara tulburari trofice, de terapie
cu campuri magnetice. In plus, acest tip de terapie are si efecte
favorabile asupra diabetului zaharat, in sensul cresterii secretiei
de insulina, a tolerantei la glucide si de scadere a glicemiei.
Sindromul de involutie a ateroscleroticului varstnic,
Hipertensiunea arteriala, in special cea esentiala in primele
stadii evolutive, cat si in cazul hipertensiunii labile, din cadrul
sindroamelor hiperkinetice.
Afectiunile respiratoriiSuferinte precum astmul bronsic,
bronsita cronica astmatiforma, traheobronsita spastica, astmul
nevrotic beneficiaza de terapia prin campuri magnetice, abilitatea
clinicianului constand in alegerea formei, in functie de forma
bolii si de reactivitatea neurovegetativa a pacientului in
cauza.
Afectiunile digestiveBolile digestive care recunosc in patogenie
o serie de dezechilibre neuroumorale cu dominanata parasimpatica si
raspuns la nivelul functiilor secretorie si motorie sunt
beneficiarele terapiei cu campuri magnetice. Astfel, ulcerul
gastroduodenal, gastritele cronice (in formele cu hiperclorhidrie
se utilizeaza forme continua iar in cele cu hipoclorhidrie forma
intrerupta ritmic), enterocolopatia cronica nespecifica, sindromul
de colon iritabil, dischineziile biliare (cele cu hipertonie si
hiperkinezie beneficiaza de aplicatii in forma continua, asemanator
colonulu iritabul iar cele cu hipotonie veziculara beneficiaza de
formele ritmic intrerupt).
Afectiunile endocrineDiabetul zaharat in formele
insulinoindependente, cat si stadiul neurogen al hipertiroidiei
beneficiaza de terapia cu campuri magnetice.
Afectiunile ginecologiceDismenoreea functionala (prin
influentarea terenului neuropsihic, campul magnetic in forma
continua conduce la ameliorarea fenomenelor nevrotice si
vegetative, precum ameteli/vertij, cefalee, astenie, tulburari
dispeptice etc), tulburarile menstruale functionale (precum
hipermenoreea, menometroragia functionala, hipo sau oligomenoreea
etc, care se datoreaza dereglarii raportului hormonal
estro-progesteronic), metroanexite cronice nespecifice, cervicite
cronice nespecifice, tulburarile de menopauza si perimenopauza
inregistreaza rezultate cel putin satisfacatoare, ca urmare a
aplicarii campurilor magnetice in scop terapeutic.
Contraindicatiile magnetoterapiei
Contraindicatiile aplicatiilor sunt reprezentate de: sarcina,
purtatorii de pace-maker, bolile hematologice severe, starile
hemoragipare, bolile infectioase, starile febrile, tumorile
maligne, insuficienta hepatica, renala, cardiaca decompensata,
sindroamele endocrine severe, tuberculoza pulmonara sau cu
localizari extrapulmonare, forma activa, psihozele decompensate,
epilepsia.
Modalitati de aplicatie
Modalitatile de aplicare ale campurilor magnetice de joasa
frecventa sunt trei, fiecare dintre ele cu posibilitatea de
modulare in trei variante de baza: forma continua, forma intrerupt
ritmic si forma intrerupt aritmic. Ele pot fi modulate in trei
variante de frecventa. Alegerea formulelor de aplicare este
adaptata scopului urmarit, afectiunii tratate, terenului
costitutional si reactivitatii neurovegetative a pacientului.
Aparatul poate dispune de mai multe tipuri de bobine: circulare
(cervicala si lombara) si localizatoare, de forma paralelipipedica.
Bobinele circulare sunt utilizate in aplicatii generale. In mod
particular, bobina cervicala actioneaza pe calea reglarii
neurovegetative. Bobinele localizatoare sunt capabile sa genereze
campuri magnetice de intensitati mai mari decat cele circulare dar
limitate doar la zona de aplicare.
Pentru o buna si eficienta desfasurare a sedintelor de tratament
cu campuri magnetice de joasa frecventa, trebuie respectate o serie
de reguli, dupa cum urmeaza:
Aparatul generator de campuri magnetice de joasa frecventa
trebuie sa fie amplasat intr-o incapere separata de restul
aparatelor de fizioterapie,
Planul de sprijin al pacientului nu trebuie sa prezinte
metal,
Se vor indeparta de pe corp toate obiectele metalice, cat si
ceasurile, procedura nu se va aplica la persoanele purtatoare de
materiale de osteosinteza metalica si nici la persoanele purtatoare
de pacemaker cardiac,
Extremitatea cefalica este bine sa se pozitioneze spre nord,
Alegerea metodei de aplicatie, a formelor de camp magnetic
utilizate, a frecventei, durata sedintei si numarul acestora sunt
in functie de scopul urmarit si de patologia careia se
adreseaza.
Bibliografie:1.Andrei Radulescu, Electroterapie, Editura
Medicala, Bucuresti, 1991
2.Georgiana Ozana Tache, sub redacia Mircea Beuran, Ghid de
Medicin Fizic i Recuperare Medical, Bucuresti, 2001
