Upload
tatiana-busuioc
View
1.019
Download
2
Embed Size (px)
Citation preview
Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova
Universitatea Tehnica din Moldova
Facultatea de Cadastru, Geodezie şi Construcţii
Catedra Drept Patrimonial
Referat
la disciplina răspunderea administrativă pe tema :
Răspunderea patrimonială
A elaborat st. gr.DP1018 : Procopieva Doina Damir Ana
A verificat: Ionel Natalia
Chişinău 2012
Cuprins
1. Capitolul I. Introducere
1.Noţiuni generale privind răspunderea patrimonială ca forma a răsunderii
administrative
2.Trăsăturile şi condiţiile răspunderii patrimoniale
2. Capitolul II : Răspunderea patrimonială a salariaţilor
1.Notiuni generale privind răspunderea patrimonială a salariaţilor
2.Răspunderea materială deplină a salariatului
3.Limitele răspunderii materiale a salariatului
4. Răspunderea materială colectivă (de brigadă)
5.Determinarea mărimii prejudiciului
6. Clauze care înlatura caracterul ilicit al faptei
3. Capitolul III: Răspunderea angajatorului
1 Notiuni generale
2.Condiţiile răspunderii patrimoniale ale angajatorului
3.Cazurile în care angajatorul răspunde patrimonial:
4 Daune morale acordate salariatilor. Atragerea raspunderii patrimoniale a
angajatorilor
4. Capitolul IV: Răspunderea patrimonială a
funcţionarului public
2
5. Concluzii
6. Bibiliografie
7. Anexe
Capitolul I. Introducere
1.Noţiuni generale privind răspunderea patrimonială ca forma a răsunderii administrative
Socrate afirma ca, fara respectarea unor reguli, statul nu poate dainui. Responsabilitatea
este un principiu fundamental al dreptului, categoriile de raspundere si responsabilitate fiind
necesare apararii valorilor sociale, ordinii sociale, ordinii de drept. In general normele juridice
care formeaza ordinea de drept sunt respectate de bunavoie de catre cetateni, din convingerea ca
ele exprima ceea ce este drept, sau de teama intervenirii sanctiunii. In aceste cazuri vorbim
despre raspundere difuza. Atunci cand normele juridice sunt aplicate prin interventia organelor
de stat, si raspunderea juridica devine concreta. Nerespectarea normelor juridice are manifestari
multiple si motivatii complexe. Declansarea raspunderii juridice este o sarcina comuna a
organelor statului si a particularilor, legea consfintind atat temeiul declansarii raspunderii, cat si
limitele acesteia.
Astfel raspunderea patrimoniala, ca forma a raspunderii administrative este reglementata
de Codul muncii al Republicii Moldova, Codul Civil, Hotarirea Guvernului Nr. 449 din
29.04.2004 despre aprobarea Nomenclatoarelor funcţiilor deţinute şi lucrărilor executate de către
salariaţii cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială
individuală sau colectivă (de brigadă) deplină, precum şi a contractelor-tip cu privire la
răspunderea materială deplină, HOTĂRÎREA PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A
REPUBLICII MOLDOVA cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a
legislaţiei ce reglementează obligaţia uneia dintre părţile contractului individual de muncă de a
repara prejudiciul cauzat celeilalte părţi Nr.11 din 3 octombrie 2005.
Raspunderea administrativ-patrimoniala reprezinta o metoda de constringere statala a
activitatii prestatoare a unitatilor, instituiilor, organizatiilor, autoritatilor Apl in raport cu
colectivitatile pe care le gestioneaza, metoda bazata pe cadrul legal si in conformitatea cu
3
mecanismele necesare de asigurare a executarii acesteia ce se apica drept rezultat al savirsirii
unor actiuni ilegale prin care se lezeaza unele drepturi al persoanelor fizice si juridice.
Litigiile privind repararea prejudiciului material şi/sau moral, cauzat uneia dintre părţi în cadrul
executării contractului individual de muncă, se vor soluţiona conform Titlului XI şi Titlului XII
(capitolele I-II) din Codul muncii, ţinîndu-se cont de specificul răspunderii materiale a părţilor
într-un contract individual de muncă prin prisma răspunderi patrimoniale civile. Răspunderea
materială pentru prejudiciul cauzat uneia dintre părţi în timpul executării contractului individual
de muncă, potrivit legislaţiei muncii, are natura juridică a unei varietăţi a răspunderii civile
contractuale cu particularităţile determinate de specificul raporturilor juridice de muncă.
Potrivit art.327 alin.(1) CM, răspunderea materială a uneia dintre părţile contractului
individual de muncă faţă de cealaltă parte intervine numai în cazul în care a fost cauzat un
prejudiciu material sau moral, ori în mod cumulativ: material şi moral, în dependenţă de calitatea
procesuală a părţilor şi circumstanţele cauzei, în legătură cu exercitarea obligaţiilor asumate prin
contractul individual de muncă.
Răspunderea patrimonială înlătură vechea formă de răspundere(materială) rămânând
însă o componentă a instituţiei juridice , fiind o varietate a răspunderii civile contractuale, având
particularităţi specifice raporturilor juridice de muncă. În primul rând , preia normele şi
principiile răspunderii civile contractuale, iar în al doilea rând cuprinde derogări de la forma
răspunderii justificate cu privire la statutul salariaţilor,işi are izvorul în contractul colectiv de
muncă. Are un caracter reparator deorece este o sancţiune specifică care intervine pentru
săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prudicii, în executarea unui contract.
De semnalat faptul ca, daca fapta savarsita de salariat constituie infractiune, acesta pierde
beneficiul normelor de protectie guvernate de institutia raspunderii patrimoniale. Ca urmare, va
raspunde potrivit normelor de drept comun, si nu potrivit normelor Codului muncii.Daca nu se
poate cumula cu raspunderea penala, raspunderea patrimoniala se poate cumula totusi cu cea
disciplinara. Este posibil (fara a fi obligatoriu) ca fapta prejudiciabila sa constituie si abatere
disciplinara. Ca urmare, salariatul va fi, pe de o parte, obligat la restituirea prejudiciului cauzat
(prin retineri din salariu), iar pe de alta parte sanctionat disciplinar.Dintre salariati, un regim
juridic aparte il au gestionarii, deoarece ei vor fi singura categorie de salariati obligati la
constituirea de garantii, din care angajatorul sa isi poata acoperi rapid paguba. In plus, in privinta
gestionarilor functioneaza o prezumtie relativa de vinovatie. Daca apar lipsuri in gestiune, ei sunt
prezumati vinovati si pot rasturna aceasta prezumtie numai prin proba contrara.
4
Si angajatorul raspunde fata de salariatul sau, daca l-a prejudiciat pe parcursul executarii
contractului de munca, dar normele care guverneaza aceasta raspundere sunt mai apropiate de
dreptul comun, in sensul ca nu sunt norme de protectie.
De fapt, desi vorbim despre raspunderea oricareia dintre parti fata de cealalta, in realitate
reglementarea nu este simetrica. Raspunderea angajatorului fata de salariat este reglementata mai
sever decat raspunderea salariatului fata de angajator. Numai angajatorul raspunde pentru
prejudiciile morale pe care le produce salariatului.
In principiu, salariatul nu raspunde pentru prejudiciile morale produse angajatorului.
Angajatorul care a fost prejudiciat de catre salariat nu va putea fi despagubit deodata, ci in rate,
prin retineri din salariu care nu pot depasi, de regula, o treime din cuantumul acestuia.
Dimpotriva, salariatul care a fost prejudiciat de angajator va putea fi despagubit de indata si
integral de catre acesta.
In plus, mai exista o forma de raspundere care il priveste exclusiv pe angajator. Este vorba
despre un tip de raspundere guvernata de normele de drept civil. Ea intervine in ipoteza in care
salariatul a produs un prejudiciu unui tert, in exercitarea atributiilor de serviciu. In acest caz,
tertul va putea sa il traga la raspundere nu pe salariatul care l-a prejudiciat, ci pe angajatorul
acestuia.
2.Trăsăturile şi condiţiile răspunderii patrimoniale
Răspunderea patrimonială în este caracterizată prin următoarele trăsături care o
individualizează faţă de răspunderea civilă contractuală, care se regăsesc atât în
cazul răspunderii salariatului cât şi a angajatorului:
- este o răspundere specială, se poate angaja numai în măsura în care autorul faptei este
încadrat în muncă în baza unui contract individual de muncă;
- este o răspundere integrală, în sensul că persoana sancţionată este obligată să repare atât
prejudiciul efectiv şi actual, cât şi cel nerealizat;
- este o răspundere limitată sub aspectul executării silite, efectuându-se numai asupra
unei părţi din salariu;
- are ca temei vinovăţia celui în cauză, întrucât angajarea răspunderii se face pentru
prejudiciul suferit din culpa angajatorului, sau pentru pagubele produse angajatorului din
vina salariaţilor şi în legătură cu munca lor;
5
- este o răspundere individuală, excluzând, în principiu, solidaritatea. În cazul în care
prejudiciul a fost produs de mai mulţi salariaţi, dar nu se poate stabili proporţia în care
fiecare a contribuit la producerea acestuia, răspunderea patrimonială se stabileşte
proporţional cu salariul său net de la data constatării pagubei şi, atunci când este cazul, şi în
funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul inventar, în situaţia celor care au calitatea de
gestionari;
- recuperarea prejudiciul cauzat se face, de regulă, prin echivalent bănesc;
- este guvernată de norme legale cu caracter imperativ.
Pentru a exista răspunderea patrimonială este necesar să fie îndeplinite
următoarele condiţii:
1. Calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul, respectiv persoana care este parte a
unui raport juridic de muncă tipic, stabilit pe perioada nedeterminată sau determinată, respectiv
pentru timp normal sau parţial de muncă.
2. Fapta ilicită a salariatului să fie săvârşită în legătură cu munca sa. Pentru stabilirea răspunderii
patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligaţiile de serviciu, ce decurg
din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul
intern. Un reper esenţial este, din acest punct de vedere, fişa postului. Unitatea trebuie să facă
dovada sarcinilor de serviciu ale salariatului a căror neîndeplinire sau îndeplinire
necorespunzătoare au cauzat prejudicii. Salariatul răspunde personal pentru fapta proprie.
3. Prejudiciul, adică acea modificare a patrimoniului care se realizează atât prin diminuarea
activului, urmare a săvârşirii unei fapte ilicite, sau prin creşterea pasivului. Valoarea
prejudiciului cuprinde prejudiciul efectiv dar şi beneficiul nerealizat.
Pentru ca salariatul să răspundă patrimonial, prejudiciul trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
- să fie real, adică determinat pe baza unor analize economice concrete, salariatul nefiind
ţinut să răspundă pentru valori pierdute din patrimoniul angajatorului din alte cauze;
- să fie cert, atât în ceea ce priveşte existenţa cât şi evaluarea sa;
- să fie cauzat direct angajatorului. În situaţia prejudiciului produs indirect, angajatorul
răspunde în calitate de comitent pentru prepusul său, faţă de terţul prejudiciat;
6
- să fie material, condiţie care rezultă din normele Codului muncii, unde se prevede
expres că salariaţii răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din
vina şi în legătură cu munca lor.
Evaluarea prejudiciului se face potrivit normelor speciale, acolo unde acestea există, iar în
absenţa unor astfel de reglementări, pentru evaluarea prejudiciului se vor avea în vedere normele
dreptului civil, în raport de preţurile la momentul în care se realizează acordul de voinţă sau se
sesizează instanţa de către cel păgubit.
În cazul degradării de bunuri, evaluarea pagubelor se face în toate situaţiile ţinându-se seama de
gradul real de uzură a bunului.
4.Raportul de cauzalitate în-tre fapta ilicită şi prejudiciul cauzat. Răspunderea patrimonială
presupune un rezultat dăunător care să se concretizeze într-o pagubă cu valoare economică
generată de salariaţi din vina şi în legătură cu munca lor. În unele situaţii determinarea raportului
de cauzalitate este anevoioasă, fiind necesară analiza, pentru a stabili, de la caz la caz, fapta sau
faptele care au determinat transformarea posibilităţii prejudiciului în realitate.
5.Vinovăţia este o condiţie a răspunderii patrimoniale fără de care aceasta nu există.
Vinovăţia constituie elementul subiectiv al răspunderii, care constă în atitudinea psihică a
persoanei faţă de fapta sa şi consecinţele ei păgubitoare. Vinovăţia presupune discernământul
salariatului, respectiv capacitatea acestuia de a-şi reprezenta fapta şi efectul ei păgubitor şi voinţa
liberă, existentă în momentul săvârşirii faptei prejudiciabile.
Răspunderea patrimonială este angajată în egală măsură pentru toate formele vinovăţiei. Codul
muncii stabileşte, cu titlu de excepţie, situaţiile în care gradul de vinovăţie produce efecte
diferite, respectiv producerea prejudiciului de mai mulţi salariaţi.
Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei sunt acele situaţii legale care exonerează de
răspundere, deşi, în fapt, prejudiciul s-a realizat. Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de
forţa majoră sau de alte cauze care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează
în riscul normal al serviciului.
7
Capitolul II : Răspunderea patrimonială a salariaţilor
1.Notiuni generale privind răspunderea patrimonială a salariaţilor
Răspunderea materială a salariatului constă în repararea prejudiciului material cauzat
angajatorului în timpul executării contractului individual de muncă.
Acesta este un tip de răspundere individuală şi intervine indiferent de faptul dacă salariatul a fost
tras la răspundere disciplinară, administrativă sau penală, iar în cazul producerii prejudiciului
prin infracţiune, răspunderea patrimonială va interveni conform normelor juridice civile.
Se specifică că prin prisma art.1 şi 3 din Codul muncii angajatorul este persoana juridică sau
fizică care angajează salariaţi în bază de contract individual de muncă şi că dispoziţiile Codului
muncii se aplică atît salariaţilor, cetăţeni ai Republicii Moldova, cît şi salariaţilor cetăţeni străini
sau apatrizi încadraţi în muncă în baza unui contract individual de muncă, de aceea prevederile
Codului muncii privind recuperarea prejudiciului, inclusiv şi cel cauzat angajatorului, se aplică
în toate litigiile apărute la întreprinderi, instituţii, organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi
forma juridică de organizare, inclusiv la întreprinderile individuale ţărăneşti (de fermier) etc.
Răspunderea patrimonială a salariaţilor, reglementată de art. 33 şi urm. din Codul muncii,
poate fi definită ca o varietate a răspunderii civile contractuale, având anumite particularităţi
determinate de specificul raporturilor juridice de muncă. Acestea sunt:
- este condiţionată de existenţa şi executarea contractului individual de muncă;
- poate avea ca obiect numai repararea prejudiciilor materiale produse angajatorului;
- ca regulă, nu operează prezumţia de culpă;
- în cazul în care prejudiciul a fost produs de mai mulţi salariaţi şi nu se poate stabili gradul
de vinovăţie al fiecăruia, răspunderea patrimonială individuală se stabileşte proporţional cu
salariul său net;
- repararea prejudiciului produs de salariaţi se realizează, de regulă, prin echivalent bănesc;
8
- faţă de cauzele de nerăspundere patrimonială din dreptul civil (şi comercial) operează în
plus şi riscul normal al serviciului;
- stabilirea răspunderii patrimoniale se realizează, în absenţa acordului părţilor, prin
procedura soluţionării conflictelor de drepturi;
- executarea silită are un caracter limitat;
- în contract nu se pot insera clauze de agravare a răspunderii salariatului.
Cel care a produs prejudiciul trebuie să aibă calitatea de salariat al angajatorului păgubit.
În situaţia în care o persoană prestează munca pentru angajator, fără a avea şi calitatea de
salariat, chiar dacă produce un prejudiciu în dauna angajatorului prin săvârşirea unei fapte în
legătură cu munca sa, cel vinovat va răspunde civil fără a fi incidente normele specifice din
Codul muncii.
Dacă însă angajatorul a fost păgubit de salariatul unui alt angajator, în cadrul îndeplinirii unor
atribuţii de serviciu, nu se pot cere despăgubiri de la salariatul respectiv decât în situaţia în care
cel în cauză era detaşat la angajatorul păgubit (şi răspunderea sa va fi de drept al muncii).
Administratorii societăţilor comerciale, dacă au produs un prejudiciu, răspund potrivit regulilor
de la mandatul comercial, iar nu conform normelor din Codul muncii.
Fapta ilicită şi personală a salariatului trebuie să fie săvârşită în legătură cu munca sa.
Fapta salariatului prin care acesta aduce un prejudiciu angajatorului se consideră a fi ilicită în
măsura în care salariatul nu îşi respectă obligaţiile de serviciu astfel cum rezultă ele din lege,
contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, regulamentul intern sau
fişa postului.
Se consideră faptă în legătură cu munca (potrivit cerinţelor art. 270 alin. 1 Codul muncii) nu
numai fapta săvârşită în exercitarea propriu-zisă a atribuţiilor de serviciu, ci şi orice altă faptă
care, într-o formă sau alta, are legătură cu atribuţiile de serviciu. Dacă însă fapta se produce pe
parcursul programului de lucru dar nu are nicio legătură cu munca, salariatul va răspunde potrivit
normelor dreptului civil.
În cadrul răspunderii patrimoniale regula o constituie răspunderea unipersonală, adică salariatul
vinovat răspunde individual pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa.
Pentru angajarea răspunderii materiale a salariatului, prejudiciul trebuie să fie:
1. efectiv , adică să existe o diminuare a patrimoniului, dar să nu fie evaluat şi prin
venitul ratat;
9
2. real, ceea ce înseamnă că valorile trebuie să fie obiectiv pierdute, dar nu numai
nominal;
3. cert , adică trebuie să fie evaluat într-o sumă de bani determinată, nefiind posibilă
emiterea ordinului de imputare în baza unor elemente de determinare pe viitor;
actual, nefiind posibilă imputarea unor plăţi care vor surveni, în mod anticipativ;
direct, fiind necesar a fi fost cauzat nemijlocit unităţii.
Conform art.71 Codul muncii salariatul, cu acordul în scris al acestuia, poate fi detaşat,
pentru executarea obligaţiilor de serviciu, la o altă unitate pe o perioadă de cel mult un an cu
posibilitatea prelungirii perioadei de detaşare, prin acordul părţilor, cu încă cel mult un an.
2.Răspunderea materială deplină a salariatului
Conform art.336 din Codul muncii salariatul poartă răspundere materială în limitele
salariului mediu lunar, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art.338 CM sau de
alte texte de lege speciale.
Calcularea salariului mediu se va efectua în conformitate cu Modul de calculare a
salariului mediu, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.426 din 26.04.2004.
Dacă paguba efectivă depăşeşte salariul mediu lunar, cuantumul prejudiciului încasat de la
salariat va constitui salariul mediu calculat în modul menţionat.
Potrivit art.338 din Codul muncii, salariatul poartă răspundere materială în mărimea
deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului în cazurile cînd;
- între salariat şi angajator a fost încheiat un contract de răspundere materială deplină pentru
neasigurarea integrităţii bunurilor şi altor valori care i-au fost transmise pentru păstrare sau în
alte scopuri (art.339 CM). Se va avea în vedere că prin hotărîrea Guvernului Republicii Moldova
nr.449 din 29.04.2004 a fost aprobat Nomenclatorul funcţiilor deţinute şi lucrărilor executate de
către salariaţii cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea
individuală deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise. Răspunderea materială
deplină a altor categorii de funcţii sau lucrări executate, neincluse în Nomenclator, poate avea
loc în baza altor temeiuri şi nu în baza contractului scris despre răspunderea materială deplină;
- salariatul a primit bunurile şi alte valori spre decontare în baza unei procuri unice sau în baza
altor documente unice;
10
- prejudiciul a fost cauzat în urma acţiunilor sale culpabile intenţionate, stabilite prin hotărîre
judecătorească. Se va ţine cont că acţiunile salariatului pentru recuperarea deplină a prejudiciului
pot fi recunoscute culpabile chiar şi în cazul săvîrşirii unei fapte penale din imprudenţă ( de
exemplu - cauzarea de prejudiciu prin încălcarea regulilor de circulaţie);
- prejudiciul a fost cauzat de un salariat aflat în stare de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică,
stabilită în modul prevăzut la art.76 lit.k CM);
- prejudiciul a fost cauzat prin lipsă, distrugere sau deteriorare intenţionată a materialelor,
semifabricatelor, produselor (producţiei), inclusiv în timpul fabricării lor, precum şi a
instrumentelor, aparatelor de măsurat, tehnicii de calcul, echipamentului de protecţie şi a altor
obiecte pe care unitatea le-a eliberat salariatului în folosinţă;
- în conformitate cu legislaţia în vigoare, salariatului îi revine răspunderea materială deplină
pentru prejudiciul cauzat angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de muncă. În asemenea
situaţii răspunderea materială deplină a salariatului poate interveni doar în cazurile prevăzute de
alte acte normative;
- prejudiciul a fost cauzat în afară exerciţiului funcţiunii, adică în afara orelor de muncă sau în
cazul neexecutării obligaţiilor de serviciu.
Se atrage atenţia că temeiurile răspunderii materiale depline sînt exhaustive şi nu pot fi
extinse prin analogie.
Se va ţine cont că însăşi conducătorul unităţii, de rînd cu temeiurile răspunderii materiale
depline prevăzute la art.338 din Codul muncii, poartă răspundere materială deplină şi
în temeiurile prevăzute de art.262, 345 din Codul muncii, situaţii în care intervine obligaţia de
reparare integrală a prejudiciului.
Conducătorii unităţilor şi adjuncţii lor, şefii serviciilor contabile, contabilii-şefi, şefii de
subdiviziuni şi adjuncţii lor poartă răspundere materială în mărimea prejudiciului cauzat din vina
lor dacă acesta este rezultatul:
a) consumului ilicit de valori materiale şi mijloace băneşti;
b) irosirii (folosirii nejustificate) a investiţiilor, creditelor, granturilor, împrumuturilor
acordate unităţii;
c) ţinerii incorecte a evidenţei contabile sau al păstrării incorecte a valorilor materiale şi
mijloacelor băneşti;
d) altor circumstanţe, în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare.
Este relevant că în cazurile în care este instituită răspunderea deplină, orice convenţie de
11
limitare a răspunderii este nulă de drept.
Contractul cu privire la răspunderea materială de plină va fi încheiat între salariat şi
angajator atunci cînd salariatul corespunde următoarelor două condiţii:
a) a împlinit vîrsta de 18 ani;
b) exercită o funcţie sau execută lucrări legate nemijlocit de păstrarea, prelucrarea, vînzarea
(livrarea), transportarea sau folosirea în procesul muncii a valorilor ce i-au fost transmise
(art.339 CM).
Forma scrisă a contractului este o condiţie de validitate, contractul verbal fiind considerat nul, iar
dovada existenţei acestuia prin martori nu se admite.
3.Limitele răspunderii materiale a salariatului
Salariaţii în vîrstă de pînă la 18 ani poartă răspundere materială limitată la cuantumul
prevăzut de art.336 CM, cu excepţia situaţiilor în care aceştia au cauzat prejudiciul intenţionat, în
stare alcoolică, narcotică sau toxică, sau în urma săvîrşirii unei infracţiuni.Starea alcoolică,
narcotică sau toxică se constată prin certificatul eliberat de instituţia medicală competentă sau
prin actul comisiei formate dintr-un număr egal de reprezentanţi ai angajatorului şi ai salariaţilor.
Săvîrşirea unei infracţiuni se constată prin sentinţa instanţei de judecată irevocabile sau prin
ordonanţa (decizia) organului competent de încetare a procesului penal pe motive de
nereabilitare prin care se dovedeşte cauzarea de daune materiale angajatorului.În cazul
răspunderii materiale a minorilor pentru prejudiciul cauzat angajatorului este exclusă atragerea
părinţilor minorilor pentru repararea prejudiciului ce depăşeşte salariul mediu al minorului,
deoarece legislaţia muncii nu conţine norme referitoare la răspunderea materială a părinţilor
pentru prejudiciul cauzat de copiii lor în timpul executării de către aceştia a obligaţiilor de
muncă.
4. Răspunderea materială colectivă (de brigadă)
În situaţiile alternative prevăzute de art.340 din Codul muncii (executarea în comun a
anumitor genuri de activităţi legate de păstrarea, prelucrarea, vînzarea, transportarea sau folosirea
în procesul muncii a valorilor transmise, fiind imposibilă delimitarea răspunderii materiale a
fiecărui salariat) angajatorul, cu acordul reprezentanţilor salariaţilor, poate încheia un contract de
12
răspundere materială de plină (de brigadă) cu membrii colectivului, care va fi semnat de către
toţi membrii colectivului.
Dacă pe parcursul valabilităţii contractului intervin remanieri în cadrul componenţei
colectivului, prin angajarea de noi salariaţi, contractul va trebui să fie semnat şi de către noii
salariaţi, pentru a fi considerat valabil.
În cazul în care a fost schimbat şeful colectivului sau cel puţin 50 la sută din componenţa
semnatarilor iniţiali ai contractului, se va proceda la revizuirea contractului.
Dacă membrii colectivului au căzut de acord asupra gradului de vinovăţie şi respectiv al
cuantumului sumei prejudiciului aferent fiecărui salariat pentru reparaţie, se va încheia un acord
între colectiv şi angajator; în caz contrar gradul de vinovăţie al fiecărui salariat se va stabili de
către instanţa de judecată (art.340 alin.(4) CM prin administrarea minuţioasă a probelor şi cu
atragerea în proces a tuturor membrilor colectivului care au semnat contractul respectiv.
Membrii colectivului sînt exoneraţi de răspundere materială, dacă se va constata că dauna
a fost cauzată fără vinovăţia lor sau au fost depistate persoanele care sînt vinovate de cauzarea
prejudiciului.
Legislaţia muncii nu prevede răspunderea materială solidară. În legătură cu aceasta
salariaţii, în caz de cauzare a prejudiciilor materiale în timpul cînd îşi îndeplinesc îndatoririle de
muncă, poartă răspundere materială în cote părţi, ţinîndu-se cont de gradul vinovăţiei lor, de
forma şi limitele răspunderii materiale.
Aplicarea răspunderii materiale solidare, în cazuri excepţionale, este posibilă doar atunci
cînd există sentinţa instanţei judecătoreşti, prin care s-a constatat că prejudiciul a fost cauzat prin
acţiunile premeditate ale mai multor persoane, care aveau o intenţie comună de a-l pricinui.
Astfel, fiecare dintre ele este obligată să repare complet paguba cu drept de a înainta ulterior o
acţiune de regres faţă de ceilalţi participanţi.
5.Determinarea mărimii prejudiciului
Reţinerea de la salariatul vinovat a sumei prejudiciului material, care nu depăşeşte
salariul mediu lunar, se efectuează prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului, care
trebuie să fie emis în decurs de o lună din ziua stabilirii prejudiciului. Dacă termenul a fost omis,
reţinerea va putea fi efectuată doar prin intermediul instanţei de judecată.
13
Ordinul despre repararea prejudiciului va fi emis de către angajator, numai după
efectuarea unei anchete de serviciu, existînd posibilitatea creării unei comisii de evaluare,
alcătuită din specialişti în domeniul în care s-a produs paguba.
Salariatul are dreptul de a lua cunoştinţă de materialele anchetei de serviciu. Ordinul de
imputare a sumei se transmite salariatului în mod obligatoriu, iar în cazul în care acesta nu este
de acord cu indicaţiile din ordin, poate să-l conteste în termen de un an după ce a luat cunoştinţă
de el, în instanţa de judecată, conform prevederilor privind jurisdicţia muncii (Titlul XII din
Codul muncii).
Salariatul poate achita din propria iniţiativă suma prejudiciului pe care o datorează
conform legii.Angajamentul de plată reprezintă un act unilateral al salariatului, încheiat în formă
scrisă, în baza căruia acesta se obligă să achite suma pe care o datorează angajatorului.
Angajamentul este o recunoaştere extrajudiciară a prejudiciului şi are valoare executorie
din momentul în care a fost semnat, în mod analogic cu valoarea ordinului de imputare a sumei.
Acest act poate fi contestat în instanţa de judecată, dacă a fost exprimat cu vicierea
consimţămîntului prin: eroare, dol sau violenţă, circumstanţe care vor fi dovedite în ordine
generală, pe temeiurile prevăzute de legislaţia civilă în vigoare.
În cazul în care salariatul a achitat o sumă mai mare decît suma pe care era obligat s-o
achite conform legii, acesta are dreptul să se adreseze în instanţa de judecată, iar instanţa va
admite acţiunea de restituire a sumei achitate neîntemeiat.
Prejudiciul se repară în mod pecuniar, cu excepţia situaţiilor în care s-a realizat un acord
între părţi de a repara prejudiciul prin echivalent sau prin reparaţia obiectivului distrus sau
deteriorat.
Instanţele de judecată sînt atenţionate asupra faptului că atît în cazul reparării
prejudiciului ce nu depăşeşte salariul mediu lunar, efectuat prin ordinul angajatorului, cît şi în
cazul reparării benevole de către salariat a prejudiciului cu achitarea în rate în baza unui acord în
scris, reţinerile din salariu nu pot depăşi limitele prevăzute la art.148 din Codul muncii.
Procedura judiciară de încasare a prejudiciului material cauzat de către salariat poate fi
declanşată de către angajator numai în prezenţa uneia din următoarele condiţii:
14
- a fost omis termenul de o lună din ziua stabilirii mărimii prejudiciului pentru emiterea deciziei
de imputare a sumei, iar salariatul răspunde în mod limitat în mărimea unui salariu mediu;
- salariatul răspunde material deplin conform legii sau contractului.
Data de stabilire a mărimii prejudiciului se va considera cea indicată în procesul - verbal de
finalizare a anchetei de serviciu, iar în cazul în care prejudiciul a fost descoperit ca urmare a unei
revizii sau inventarieri, data stabilirii mărimii prejudiciului va fi considerată ziua indicată în actul
de inventariere sau revizie.
De regulă, mărimea prejudiciului se stabileşte în baza datelor existente în registrele de
evidenţă contabilă ale unităţii, iar în cazul în care prejudiciul se referă la mijloace fixe, mărimea
acestuia se calculează conform preţului care figurează ca preţ de înregistrare în registrul
obiectelor de inventar, din care se scade valoarea uzurii, potrivit normelor de amortizare
referitoare la obiectul respectiv.
Prin excepţie, dacă nu sînt prezentate datele indicate mai sus, prejudiciul va fi determinat
conform preţurilor valorice materiale de referinţă din localitatea în care s-a produs paguba, iar
sub aspect temporal, va avea relevanţa ziua producerii ei (art.341 CM).
Se va ţine cont de faptul că în conformitate cu art.346 din Codul muncii instanţa de
judecată poate micşora cuantumul prejudiciului ce urmează a fi reparat de către salariat, în baza
unor criterii obiective: condiţiile în care s-a produs prejudiciul, mărimea acestuia, dar şi a unor
circumstanţe legate de persoana salariatului - starea materială, forma şi gradul vinovăţiei acestuia
etc.În acest scop criteriile indicate de micşorare a prejudiciului urmează să fie confirmate prin
probe verificate minuţios în şedinţa de judecată, expunînd în mod obligatoriu în hotărîre
motivele micşorării despăgubirii.Pentru a micşora despăgubirea este necesar de a fi prezentate
probe despre situaţia materială a salariatului, componenţa familiei, venitul ce revine persoanelor
întreţinute, date despre reţineri din salariu în baza altor documente executorii etc.
În situaţia concretă în care a fost cauzat prejudiciul urmează să fie determinate
circumstanţele care au împiedicat salariatul să-şi îndeplinească în modul respectiv obligaţiunile
ce îi reveneau. Se are în vedere în special lipsa condiţiilor adecvate de păstrare a bunurilor
materiale, lipsa bunei organizări a muncii. Concomitent, este necesar să se ţină cont şi de faptul
dacă salariatul a întreprins măsurile ce depindeau de el pentru prevenirea pagubei.
15
În afară de aceasta, instanţa de judecată este în drept să aprobe tranzacţia dintre salariat şi
angajator privind micşorarea prejudiciului ce urmează a fi reparat, ţinîndu-se cont de criteriile
cînd mărimea prejudiciului nu poate fi micşorată.
Nu poate fi micşorat cuantumul prejudiciului ce urmează a fi reparat dacă paguba a fost cauzată
intenţionat, s-a produs ca urmare a săvîrşirii unei infracţiuni sau a unei fapte ilicite
Instanţele de judecată vor avea în vedere că dacă prejudiciul a fost cauzat nu numai din
vina salariatului răspunzător de bunurile materiale, dar şi din vina persoanelor cu funcţii de
răspundere de la unitate, care nu au creat condiţii adecvate de muncă şi de păstrare a
bunurilormateriale şi financiare, tolerînd lipsa de spirit gospodăresc, de organizare, fără a asigura
supravegherea şi respectiv controlului, instanţele judecătoreşti urmează să atragă în proces în
calitate de coreclamaţi aceste persoane cu funcţii de răspundere, să le oblige să repare paguba în
limitele stabilite de lege. Atragerea în proces a persoanelor menţionate se efectuează în baza
art.185 alin.1 lit.c) CPC.
Potrivit art.355 alin.(1) şi art.344 alin.(4) CM, cererea despre plata despăgubirilor în cazul
neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de către una din părţile
contractului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în următoarele termene:
- un an de la data la care angajatorul a cunoscut mărimea prejudiciului;
- un an de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său, în
cazul în care au apărut divergenţe între acesta şi angajatorul său privind modul de reparare a
prejudiciului material cauzat de către salariat angajatorului;
- trei ani de la data apariţiei dreptului salariatului, în cazul în care obiectul cererii constă în plata
unor drepturi salariale sau a altor drepturi similare, datorate salariatului potrivit legii sau
contractului.
Termenele menţionate sînt termene de prescripţie, deoarece se referă la un drept de
acţiune, şi sînt susceptibile de repunere în cazul existenţei unor motive justificate, constatate de
instanţa de judecată (ex: prelungirea în timp a anchetei de serviciu în legătură cu mărimea
prejudiciului).Pretenţiile care se referă la încasarea cuantumului prejudiciului cauzat vieţii sau
sănătăţii este imprescriptibilă extinctiv şi în acest caz se repară prejudiciul pentru o perioadă
anterioară înaintării acţiunii, dar nu mai mare de 3 (trei) ani (art.280 lit.c) CC).
6. Clauze care înlatura caracterul ilicit al faptei
16
Regula este ca ori de câte ori salariatii savârsesc o fapta ilicita în îndeplinirea sarcinilor
de serviciu sau în legatura cu munca lor, este declansata raspunderea materiala. Daca, însa,
unitatea a fost pagubita printr-o actiune sau inactiune ce nu poate fi considerata drept ilicita
datorita unor cauze care exclud acest caracter, raspunderea materiala este exclusa.
În conformitate cu art.334 din Codul muncii salariatul este absolvit de răspundere
materială dacă prejudiciul a fost cauzat în cazuri de:
1. forţă majoră, care reprezintă o împrejurare de intervenţie a anumitor cauze neprevăzute
datorită cărora s-a produs prejudiciul, cauze imposibil de înlăturat (cutremur, inundaţii, ploi
torenţiale, grindină, alunecări de teren, vînturi puternice etc);
2. -extremă necesitate, adică atunci cînd fapta a fost să vîrşită pentru a salva de la un
pericol iminent care nu putea fi înlăturat altfel - viaţa, integritatea corporală sau
sănătatea sa, a altuia, a unui bun important al său sau al altuia, ori un interes public. În
situaţia în care salariatul, care a săvîrşit fapta, şi-a dat seama că el cauzează un prejudiciu
mult mai mare decît cel care s-ar fi produs dacă pericolul era înlăturat, exonerarea de
răspundere nu intervine;
3. legitimă apărare, în cazul în care nu au fost depăşite limitele ei. Dacă în timpul apărării
legitime s-a cauzat prejudiciu angajatorului, paguba se repară de atacator potrivit
normelor de drept civil ce reglementează obligaţiile care nasc din cauzarea de daune.
Dacă salariatul a produs un prejudiciu în urma executării unei obligaţii legale sau
contractuale, acesta este absolvit de răspundere, în mod similar.
În situaţia în care salariatul execută un ordin de serviciu, executare care produce prejudiciul,
acesta va răspunde material, cu excepţia cazului în care ordinul a fost vădit ilegal. În mod
analogic se va proceda şi în cazul dacă salariatul execută o obligaţie ce rezultă dintr-o clauză
contractuală stabilită cu acordul unităţii, iar acest acord este vădit ilegal, atunci salariatul nu va
răspunde material conform normelor Codului muncii. Printre cauzele de excludere a răspunderii
materiale a salariatului, art.334 alin.1) CM prevede riscul normal al producţiei. Trebuie să se
facă distincţie între riscul normal, care cuprinde pierderi inerente procesului de producţie şi se
încadrează în limitele legale, şi riscul nenormal, care intervine cînd pierderile sînt minime,
acceptabile pentru genul respectiv de activitate.
17
Capitolul III: Răspunderea angajatorului
1 Notiuni generale
Toate condiţiile de existenţă ale răspunderii juridice, care se referă la salariaţii, se regăsesc şi în
cazul răspunderii patrimoniale a angajatorului( fapta ilicită; raportul decauzalitate; culpa). De
asemenea , în mod simetric, răspunderea poate fi angajată, potrivit Codul muncii, numai pentru
prejudicii produse salariaţiilor întimpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu sau în legătură cu
serviciul.
Pentru prejudiul material suferit de salariat , in timpul îndeplinirilor obligaţiilor
deserviciu sau în legătură cu serviciul şi angajarea răspunderii patrimoniale aangajatorului
trebuie să fi îndeplinite următoarele condiţii:
să existe fapta ilicită , persoană fizică sau în cazul persoanei juridice, fapta organelor de
conducere sau altui salariat, în calitate de prepus al angajatorului;
să existe un raport de cauzalitate ilicită a angajatorului şi prejudiciul material suferit de
salariat;
să existe culpa dovedită. Culpa este o condiţie necesară pentru antrenarea răspunderii
patrimoniale ale angajatorului şi el trebuie să facă dovada că nu şi-
a putut îndeplinii obligaţiile din raportul de muncă din cauza unor motive indepedente de
voinţa sa.
În legătură cu aceasta, potrivit unei reguli de drept comun în materia răspunderii
contractuale,debitorul care nu şi-a îndeplinit
18
obligaţile este prezumat în culpă fiind apărat de răspundere numai dacă dovedeşte că a fost
împiedicat să execute prevederile contractului print-o cauzăcare nu-i poate fi imputată .
Repararea prejudiciului material şi a celui moral cauzat salariatului :
Angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului
în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării
ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.
Prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o altă formă materială determinată de
părţi. Litigiile şi conflictele apărute în legătură cu repararea prejudiciului moral se soluţionează
de instanţa de judecată, indiferent de mărimea prejudiciului material ce urmează a fi reparat.
Obligaţia angajatorului de a repara prejudiciu cauzat persoanei ca rezultat al
privării ilegale de posibilitatea de a munci:
Angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate
cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligaţie survine, în particular, în
caz de:
a) refuz neîntemeiat de angajare;
b) eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă;
c) staţionare a unităţii din vina angajatorului, cu excepţia perioadei şomajului tehnic (art.80);
d) reţinere a eliberării carnetului de muncă;
e) reţinere a plăţii salariului;
f) reţinere a tuturor plăţilor sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu;
g) răspîndire, prin orice mijloace (de informare în masă, referinţe scrise etc.), a informaţiilor
calomnioase despre salariat;
h) neîndeplinire în termen a hotărîrii organului competent de jurisdicţie a muncii care a
soluţionat un litigiu (conflict) avînd ca obiect privarea de posibilitatea de a munci.
În caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizaţiei de concediu
(art.117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, 227
lit.j), 228 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de
întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen.
Răspunderea materială a angajatorului pentru prejudiciul cauzat salariatului:
Angajatorul care, în urma îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor sale prevăzute de
19
contractul individual de muncă, a cauzat un prejudiciu material salariatului repară acest
prejudiciu integral. Mărimea prejudiciului material se calculează conform preţurilor de piaţă
existente în localitatea respectivă la data reparării prejudiciului, conform datelor statistice.
Prin acordul părţilor, prejudiciul material poate fi reparat în natură.
Modul de examinare a litigiilor privind repararea prejudiciului material şi celui
moral cauzate salariatului:
Cererea scrisă a salariatului privind repararea prejudiciului material şi celui moral se prezintă
angajatorului. Angajatorul este obligat să înregistreze cererea respectivă, s-o examineze şi să
emită ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) corespunzător în termen de 10 zile calendaristice
din ziua înregistrării acesteia, aducîndu-l la cunoştinţă salariatului sub semnătură.
Dacă salariatul nu este de acord cu ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului sau
dacă ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) nu a fost emis în termenul prevăzut la alin.(1),
salariatul este în drept să se adreseze cu o cerere în instanţa de judecată pentru soluţionarea
litigiului individual de muncă apărut .
2.Condiţiile răspunderii patrimoniale ale angajatorului
Problema răspunderii patrimoniale a angajatorului apare, de regulă, în următoarele situaţii:
1.în caz de neplată a unor drepturi băneşti datorate salariatului;
2.în cazul în care, ca urmare a unei plângeri penale făcută de angajator,salariatul este suspendat
din funcţie, ulterior constatându-se nevinovăţia acestuia;
3.când instanţa, sesizata cu o contestaţie împotriva unei decizii deconcediere, constată măsura
dispusă de angajator este nelegală şi/sau netemeinică,dispunând în consecinţăanularea măsurii,
reintegrarea în muncă şi acordarea unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi
reactualizate, la care se adaugă eventual alte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul (de la
momentul comunicării sau executării deciziei de concediere şi până la momentul reintegrării
efective). Pentru această situaţie, pe lângă răspunderea patrimonială a angajatorului, ar putea
fiantrenată, ca urmare a unei plângeri prealabile, conform Codul muncii,şi rspunderea penală a
celui în drept să dispună plata acestor despăgubiri, dacăacestanu se conformează dispozitivului
hotărârii judecătoreşti definitive în termen de 15 zile de la data comunicării cererii de executare.
20
3.Cazurile în care angajatorul răspunde patrimonial:
Cele mai întâlnite situaţii în care angajatorul răspunde patrimonial sunt:
împiedicarea sub orice formă a salariatului de a munci;
neacordarea concediului de odihnă până la sfârşitul anului următor anului în care
salariatul nu a beneficiat de concediu;
refuzul angajatorului de a elibera salariatului adeverinţa care să ateste activitatea
desfăşurată de acesta, vechimea în muncă, funcţie sau specialitate, fapt ce determină
imposibilitatea salariatului de a se angaja la un alt angajator.
De asemenea, Codul muncii îl obligă pe angajator la plăţi (despăgubiri) în cazul răspunderii
patrimoniale, în următoarele situaţii:
în cazul anulării concedierii efectuate în mod netemeinic şi nelegal;
când salariatul împotriva căruia angajatorul a formulat plângere penală sau care a fost
trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, s-a dovedit a fi
nevinovat;
în situaţia întârzierii nejustificate a plăţii salariilor sau neplata acestora.
Angajatorul care a fost obligat la plata unor despăgubiri pentru prejudiciile produse unui salariat,
se va putea îndrepta împotriva celui care se face vinovat de producerea pagubei.
Principalele modalităţi de stabilire şi recuperare a prejudiciului produs angajatorului, atât în
cazul răspunderii patrimoniale cât şi în cazul obligaţiei de restituire, sunt:
învoiala părţilor;
acţiunea în justiţie.
Acordul părţilor trebuie consemnat într-un înscris, semnat de ambele părţi, din care trebuie să
rezulte în mod neîndoielnic următoarele:
recunoaşterea salariatului că a produs o pagubă, că a primit o sumă nedatorată, bunuri ce
nu i se cuveneau sau servicii la care nu era îndreptăţit;
21
descrierea pagubei;
cuantumul şi modul de stabilire al acesteia;
modalitatea de recuperare (printr-o singură plată sau în rate lunare).
De asemenea, salariatul, în mod unilateral, poate recunoaşte producerea pagubei asumându-şi un
angajament scris de plată, care pentru a fi valabil, trebuie acceptat de angajator. Se ajunge în
acest fel, tot la învoiala părţilor.
Însă, trebuie avut în vedere că nici angajamentul de plată şi nici învoiala părţilor nu
constituie titluri executorii şi, drept urmare, în baza lor nu se pot face reţineri salariale lunare
pentru acoperirea pagubei.
Dacă acoperirea prejudiciului nu s-a produs ca urmare a înţelegerii părţilor sau
înţelegerea părţilor a intervenit dar nu se execută, singura cale aflată la îndemâna angajatorului
păgubit este aceea de a sesiza instanţa de judecată competentă, respectiv tribunalul de la sediul
sau domiciliul său.
4 Daune morale acordate salariatilor. Atragerea raspunderii patrimoniale a
angajatorilor
In cadrul litigiilor de munca privind atragerea raspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit
Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariatilor numai in cazul in care legea, contractul
colectiv de munca sau contractul individual de munca cuprinde clauze exprese in acest sens.
S-a constatat ca exista doua orientari in practica instantelor referitoare la aplicarea dispozitiilor
din Codul muncii in solutionarea litigiilor de munca in cadrul carora salariatii solicita sa le fie
acordate daune morale. Unele instante s-au pronuntat in sensul ca acordarea de daune morale in
cadrul litigiilor de munca este admisibila pe motiv ca prevederile Codul civil, referitoare la
raspunderea delictuala pentru prejudiciul cauzat, avand caracter de lege generala in raport cu
dispozitiile Codului muncii, le completeaza pe acestea.
Alte instante, dimpotriva, au considerat ca acordarea de daune morale este admisibila numai in
masura in care in cuprinsul contractului colectiv de munca sau al contractului individual de
munca au fost incluse clauze exprese in acest sens.
22
In cuprinsul cap.II a Codul Munci se reglementata raspunderea patrimoniala a angajatorului si a
salariatilor, stabilindu-se atat principiile care o genereaza, cat si modalitatile concrete de
recuperare a daunelor.
In aest cadru de reglementare, prin art.329 din Codul muncii s-a prevazut ca "angajatorul este
obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe
salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului in timpul
indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul".
Corelativ, prin art. 333 din acelasi cod, in care este reglementata raspunderea materiala a
salariatilor, s-a prevazut ca "salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor
raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in
legatura cu munca lor".
Se precizeaza ca „in dispozitiile celor doua texte de lege mentionate rezulta vointa neechivoca
a legiuitorului ca raspunderea patrimoniala a angajatorului si a salariatilor sa nu poata fi stabilita
decat pentru pagube materiale, iar nu si in cazul daunelor morale.”
In acelasi timp a retinut faptul ca prin art. 329 alin. (1) din Codul muncii se prevede ca
"dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in
masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul
cod, cu dispozitiile legislatiei civile".
„Dar, pentru a fi intregite dispozitiile specifice din Codul muncii cu cele ale Codului civil este
necesar, asa cum rezulta din textul mentionat, ca situatia particulara sa nu fie reglementata printr-
o prevedere a Codului muncii si sa nu existe nicio incompatibilitate determinata de natura
raporturilor de munca atat timp cat acestea sunt intemeiate pe contractul colectiv sau individual
de munca”.
Potrivit, aceste doua conditii nu pot fi considerate indeplinite, pentru a se justifica aplicarea
prevederilor art. 329 alin. (1) din Codul muncii in corelare cu dispozitiile Codul civil ca temei
juridic al repararii prejudiciului moral in cadrul raporturilor juridice de munca, cata vreme
raspunderea patrimoniala reciproca a partilor dintr-un asemenea raport nu poate izvori decat din
contractul de munca, bazandu-se pe principiile raspunderii contractuale.
Atat timp cat natura juridica a raspunderii patrimoniale, reglementata de Codul muncii, este o
varietate a raspunderii civile contractuale, cu anumite particularitati imprimate de caracterul
raporturilor de munca, intre care si aceea stabilita derogatoriu, potrivit careia are ca obiect numai
repararea pagubelor materiale, este evident ca in temeiul unei astfel de raspunderi nu pot fi
23
acordate si daune morale, acestea putand fi pretinse, in conditiile Codul civil, numai in cadrul
raspunderii civile delictuale.
Capitolul IV: Răspunderea patrimonială a
funcţionarului public
1.Notiuni generale
Conform Articolul 56. a legiii cu cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului
public:”
Pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu, a normelor de conduită, pentru pagubele materiale
pricinuite, contravenţiile sau infracţiunile săvîrşite în timpul serviciului sau în legătură cu
exercitarea atribuţiilor funcţiei, funcţionarul public poartă răspundere disciplinară, civilă,
administrativă, penală, după caz”.
In procesul exercitarii functiilor in cadrul organelor administratiei publice se pot produce
daune matereale si morale persoanelor fizice sau juridice in raport cu care intervine activitatea
acestor organe.Prejudiciul dat se poate produce atit in cazul exercitarii in conditii legale a
functiei publice,cit si atunci cind functia publica a fost indeplinita.
In primul caz,producerea unor pagube tertilor prin exercitarea functiilor publice da dreptul
acestora la despagubiri in conditile stabilite de lege,despagubirea fiind suportata de
administratiea publica.Functionrilor administratiei publice care exercita respectivele functii in
modul prescris de lege.
In cel de al doilea caz insa,cind functia este realizatain mod defectuos sau nu este deloc realizata
si prin acesta se aduc pagube materiale sau morale tertilor,responsabilitatea civila trebue sa
24
revina functionarilor administratiei publice,in mod solidar cu autoritatile din care ei fac parte si
pentru care lucreaz
Aceasta forma de raspundere a administratiei sau a functionarilor sai pentru prejudicial adus
particularilor sau statului ,in procesul exercitarii puterii publice,acapatat denumirea in literature
de specialitate ca raspundere administrative-patrimoniala.Unii autori de drept civil se opun
acestei denumiri,considerind-o drept “raspundere materiala (civila) in dreptul
administrative.”Schimbarea terminilor,dupa noi,nu schimba esenta si necesitatea reglementarii
juridice cit mai ample a acestei forme de raspundere juridical. Sustinem,in acelasi timp ,prima
formulare ,din motiv ca acest prejudiciu este produs prin incalcarea unui raport de putere si
anume de catre un subject care este detonator de putere publica ,respective,aprecierea si
judecarea acestui litigiu trebue facut in baza normelor si a principilor dreptului public,si nu a
celui privat.
Răspunderea autorităţilor administraţiei publice pentru limitele serviciului public
este tot o răspundere obiectivă având în vedere că cel vătămat, nu este ţinut să dovedească o
culpă a administraţiei sau a funcţionarului public, ci doar paguba pe care a suferit-o, în urma
modului de concepere a serviciului public şi a limitelor acestuia.
În literatura de specialitate răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acte administrative sau
prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a rezolva o cerere referitoare la un
drept recunoscut de lege este privită diferit.
2.Răspunderea materială a functionarului public
În concepţia doctrinei de drept civil această răspundere are un caracter special şi se completează
cu dispoziţiile dreptului comun în materie, răspunderea civilă delictuală.Potrivit acestei concepţii
prejudiciul material sau moral supus reparaţiei trebuie să fie urmarea vătămării unui drept dar nu
şi a unui interes legitim, ca în cazul răspunderii civile delictuale comune, astfel cum rezultă din
dispoziţiile de principiu ale Constituţie care proclamă că poate pretinde recuperarea pagubei
numai persoana vătămată într-un drept al său.
Această răspundere are un caracter
obiectiv,independent de culpă fiind fundamentată pe obligaţia legală de garanţie iar răspunderea
funcţionarului public este bazată pe culpa acestuia care poate fi obligat la plata daunelor
însolidar cu autoritatea administrativă. Dacă autoritatea administrativă a fost obligată la
despăgubiri are la dispoziţie acţiunea în regres contra funcţionarului vinovat potrivit Codul civil
25
întrucât raporturile dintre aceştia sunt identice cu răspunderea dintre comitent şi prepus, cu
deosebirea că răspunderea este solidară, prin efectul legii iar nu in solidum.
După apariţia Legii privind contenciosul administrativ stabilirea naturii
juridicea răspunderii autorităţilor administrative şi funcţionarilor publici pentru faptele
administativ vătămătoare a constituit o preocupare şi pentru autorii de drept public, care au
aplicat şi dezvoltat în lucrările lor, tezele anterioare referitoare la natura
administrativ-patrimonială aacestei forme de responsabilitate juridică, cu unele nuanţări de la un
doctrinar la altul.Punctul de vedere dominant este cel care consideră că prejudiciul cauzat prin
actele administrative vătămătoare se repară integral iar pentru fundamentarea acestei teze nu este
nevoie să se recurgă la dispoziţiile de principiu ale dreptului civil, ci doar la cele ale dreptului
constituţional şi respectiv ale dreptului administrativ. Se are în vedere principiul după care
drepturile fundamentale ale cetăţenilor se exercită integral şi nestingherit iar repararea integralăa
pagubei este o consecinţă legitimă a integralităţii drepturilor cetăţenilor fiind garantată de
normele dreptului constituţional şi administrative.În ce priveşte răspunderea funcţionarului
public, această concepţie promovează ideea că devreme ce răspunderea autorităţii este de drept
public, aceeaşi natură juridică trebuie dată şi responsabilităţii funcţionarului public care a
elaborat actul administrativ sau care se face vinovatde refuzul nerezolvării cererii .
Raspunderea patrimoniala se angajeaza in cazurile in care prin actiunile sau inactiunile unui
functionar public sau cauzat serviciului public in care isi desfasoara activitatea sau particularilor,
anumite pagube materiale.
3.Cazurile in care raspunde un functionar public:
Raspunderea patrimoniala intervine in cazul functionarilor publici numai pentru savirsirea unor
delicte, deci о raspundere civila delictuala si nu una contractuala, deoarece raporturile juridice
care se stabilesc intre functionarul public si serviciul public in care lucreaza isi au izvorul in
actul administrativ de numire (de investire) in functie, fiind raporturi de drept administrativ si nu
de natura contractata. Prejudiciile cauzate de functionarii publici, serviciului public in care
functioneaza, sau particularilor, sunt consecinta actiunii sau inactiunii lor delictuale, cauzatoare
de prejudicii si se intemeiaza pe dispozitiile Codul civil.
Functionarul public nu raspunde de eventualele pagube duse patrimoniului unitatii in care
functioneaza daca acestea se incadreaza in limitele legale, daca sunt provocate de cauze
26
neprevazute si care nu puteau fi inlaturate, ori din alte asemenea cazuri in care pagubele se
inscriu in riscul normal al serviciului sau sunt provocate de forta majora
Functionarul public raspunde patrimonial si in urmatoarele cazuri:
pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care
funcţionează;
nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
daunele plătite de autoritate sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe
persoane în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
In prima situatie a pagubelor produse cu vinovăţie patrimoniului propriei instituţii a primit o
consacrare patrimonială (civilă), iar nu materială (de dreptul muncii) pornind de la o premisă
juridică exactă şi anume inexistenţa raportului de muncă, bazat pe contractul aferent, între
autoritate şi funcţionarul său, întrucât raportul de serviciu se bazează pe numirea în funcţie care
are o natură administrativă, de drept public. În consecinţă, devin aplicabile condiţiile răspunderii
delictuale conform căreia cel ce produce o pagubă patrimonială altuia trebuie să o repare,
răspunzând pentru fapta proprie.
Remarcam ca intre autoritate şi funcţionarul său, deşi există o relaţie juridică de serviciu având o
natură administrativă, nu mai apare însă şi o relaţie civilă de prepuşenie – de la comitent la
prepus – deoarece autoritatea sau instituţia publică nu se înfiinţează şi organizează, după cum
nici nu funcţionează având scopuri similare persoanelor juridice (societăţi comerciale). În plus,
numeroase autorităţi şi instituţii nu au nici măcar personalitate juridică civilă ori nu deţin un
patrimoniu propriu .Altfel spus, funcţionarul va răspunde pentru prejudiciul produs, ca orice alt
terţ ca a cauzat o pagubă, deşi modalitatea juridică practică de recuperare a pagubei este alta
decât litigiul civil patrimonial derulat în faţa instanţei de judecată.
Natura civilă a răspunderii nou instituite nu este lipsită de semnificaţie practică, dincolo de
fundamentul ei juridic propriu. Spre deosebire de răspunderea materială a salariatului, limitată la
suportarea reparaţiei pentru paguba efectiv produsă – răspunderea civilă delictuală este mult mai
severă incluzând şi beneficiul sau câştigul nerealizat.
Totuşi, care sunt condiţiile specifice şi proprii ale răspunderii civile delictuale a funcţionarului
pentru fapta proprie, comparativ cu terţul care ar prejudicia patrimoniul unei instituţii.?
În primul rând, autorul pagubei trebuie să aibă calitatea de funcţionar public al autorităţii sau
instituţiei păgubite, aflat în raport de serviciu cu ea, legal investit în funcţia deţinută.
În al doilea rând, deşi legea nu o spune, fapta şi paguba trebuie produse în exerciţiul sau în
27
legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, pentru că altfel am putea fi în prezenţa unei
răspunderi delictuale generate de comiterea vreunei infracţiuni contra patrimoniului de genul
furtului sau delapidării constatate şi consacrate prin hotărâre judecătorească penală. Acest lucru
obligă la determinarea riguroasă a atribuţiilor de serviciu încălcate sau nu – prin faptă ilicită
comisivă (de acţiune) sau omisivă (de inacţiune) – de cel căruia îi reveneau spre exercitare. Dacă
paguba a fost produsă în urma aplicării unei dispoziţii ierarhice aparent legale răspunderea
reparatorie nu poate reveni executantului decât dacă şi în măsura în care trebuia sau putea să-şi
dea seama de ilegalitatea şi de consecinţele măsurii în cauză. Desigur, dacă ordinul era vădit
ilegal sau neoportun răspunderea va reveni deopotrivă celor doi factori din raportul ierarhic de
serviciu.
În al treilea rând, prejudiciul cauzat patrimoniului autorităţii trebuie să constea fie într-o
diminuare a acestuia (micşorarea drepturilor sau a activului), fie într-o sporire a pasivului
(creşterea obligaţiilor), respectiv o necreştere a activului. La rândul său, prejudiciul trebuie să fie
material, efectiv, direct, real, cert şi actual “per a contrario” orice alt prejudiciu nematerial, viitor,
indirect, incert, nedeterminabil, nu antrenează răspunderea patrimonială.
Evident, între fapta ilicită şi prejudiciu trebuie să existe o legătură cauzală deoarece dacă fapta n-
a generat prejudiciul constatat ori el provine dintr-o altă sursă, nu mai poate opera o răspundere
reparatorie delictuală ci, eventual, o răspundere contractuală.
În sfârşit, vinovăţia celui în cauză, numită şi culpă în dreptul civil, trebuie să existe sub forma
intenţiei (directe sau indirecte) numită dol în dreptul civil ori a culpei (cu previziune sau fără
previziune), respectiv imprudenţa şi neglijenţa.
Desigur, intervenţia unor cauze care exclud caracterul ilicit al faptei, mai ales prin inexistenţa
vinovăţiei înlătură, implicit, şi răspunderea juridică aferentă, aşa cum este cazul legitimei apărări,
stării de necesitate, cazului fortuit, constrângerii fizice sau morale, beţia involuntară, eroarea de
fapt, iresponsabilitatea cunoscute din dreptul penal, la care se mai adaugă, în mod specific,
executarea unei obligaţii legale şi riscul normal al serviciului, precum şi forţa majoră.
28
5.Concluzii
Ca element de structură în cadrul ştiinţelor dreptului, răspunderea patrimonială,reglementată
de legislaţia în vigoare, constituie o formă specifică de
răspundere juridică, fiind o varietate a răspunderii civile contractuale, cu particularităţile
determinate de specificul raporturilor de muncă. Lucrarea de faţă analizează, atât
răspunderea patrimonială a angajatorului în situaţia încare, din culpa sa se produce , prejudiciul
salariatului, dar şi răspunderea patrimonială a salariatului atunci când se produc pagube
angajatorului său.Angajatorul poate să răspundă, nu numai pentru prejudicile materiale, precum
şi cele morale, atunci când prin măsura dispusă a afectat: onoarea, demnitatea,
sensibilitatea,sentimentele şi personalitatea salariatului. Desigur, că răspunderea ,în discuţie este
una cumulativă, atât pentru daunele materiale, cât şi pentru cele morale, sau după caz,se pot face
referire numai la unele dintre ele. Regula este că despăgubirea va intervenii , ca urmare a
înţelegerii părţilor, iar în caz
de refuz al angajatorului, salariatul prejudiciat, are posibilitatea să se adreseze instanţelor de
judecată, competente în soluţionare cazurilor.
29
6.Bibliografie
1. Codul muncii al Republicii Moldova
2. Codul Civil
3. Hotarirea Guvernului Nr. 449 din 29.04.2004 despre aprobarea Nomenclatoarelor
funcţiilor deţinute şi lucrărilor executate de către salariaţii cu care angajatorul
poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială individuală sau
colectivă (de brigadă) deplină, precum şi a contractelor-tip cu privire la
răspunderea materială deplină
4. HOTĂRÎREA PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A REPUBLICII
MOLDOVA cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a
legislaţiei ce reglementează obligaţia uneia dintre părţile contractului individual
de muncă de a repara prejudiciul cauzat celeilalte părţi Nr.11 din 3 octombrie
2005.
5. Nicolae Popa - "Teoria generala a dreptului", Ed. Actami, Bucuresti, 1998
6. M. Costin - "Raspunderea juridica în dreptul R.S.R.", Ed. Dacia, Cluj-
Napoca", 1974, p. 19
7. Nicolae Popa - "Teoria generala a dreptului", Ed. Actami, Bucuresti, 1998
30
8. Ion Turcu, Valentina Deleanu - "Introducere în teoria si practica raspunderii
materiale", Cluj Napoca, 1984
9. http://www.dejure.md/
7.Anexe
NOMENCLATORULfuncţiilor deţinute şi lucrărilor executate de către salariaţii
cu care angajatorul poate încheia contracte scrisecu privire la răspunderea materială individuală deplină
pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmiseI
Casierii, controlorii, controlorii-casieri (inclusiv cei superiori), precum şi alţi salariaţi care îndeplinesc obligaţiile casierilor (controlorilor)
Conducătorii, adjuncţii lor, specialiştii şi alţi salariaţi ai instituţiilor bancare, financiare şi de creditare care îndeplinesc operaţiuni cu bani lichizi, hîrtii de valoare, metale preţioase, monede din metale preţioase şi valori valutare; operaţiuni de emisie, evidenţă, păstrare, eliberare şi nimicire a cardurilor bancare; funcţii de încasare şi transportare a banilor şi a altor valori (inclusiv şoferii-încasatori), precum şi alţi salariaţi care îndeplinesc funcţii similare
Directorii, şefii, administratorii (inclusiv cei superiori, principali), alţi conducători ai unităţilor şi subdiviziunilor (inclusiv ai sectoarelor, punctelor de recepţie, secţiilor, sălilor) din comerţ, alimentaţia publică, de prestare a serviciilor, ai hotelurilor (campingurilor, motelurilor), adjuncţii lor, asistenţii, vînzătorii, merceologii cu orice specializare (inclusiv cei superiori, principali), precum şi alţi salariaţi care îndeplinesc funcţii similare; şefii (conducătorii) secţiilor, sectoarelor şi altor subdiviziuni de construcţie şi montaj, şefii de şantiere şi maiştrii (inclusiv cei superiori, principali) lucrărilor de construcţie şi montaj
Şefii, alţi conducători de depozite, magazii (puncte, secţii), lombarduri, camere de păstrare, alte unităţi şi subdiviziuni de păstrare, prelucrare, vînzare (livrare), transportare a valorilor, adjuncţii lor; şefii de gospodărie, intendenţii clădirilor şi altor edificii, magazinerii; asistentele
31
medicale superioare ale unităţilor de ocrotire a sănătăţii, agenţii de achiziţie şi/sau aprovizionare, expeditorii responsabili de transportare şi alţi salariaţi care efectuează păstrarea, prelucrarea, vînzarea (livrarea), transportarea valorilor
Şefii şi alţi conducători ai farmaciilor şi altor unităţi, secţii, puncte, subdiviziuni farmaceutice, adjuncţii lor, farmaciştii de orice calificare, tehnologii
Laboranţii, metodiştii catedrelor, decanatelor, şefii de sectoare în biblioteciII
Lucrările de efectuare şi recepţionare a tuturor tipurilor de plăţi; de efectuare a calculelor la vînzarea (livrarea) mărfurilor, produselor şi serviciilor (cu sau fără utilizarea aparatului de casă, inclusiv prin intermediul vînzătorului, chelnerului sau al altei persoane responsabile pentru efectuarea calculelor); de fabricare şi păstrare a tuturor tipurilor de tichete, bonuri, abonamente (inclusiv abonamente şi bonuri de cartelă pentru livrarea hranei (produselor alimentare) şi a altor documente destinate achitării serviciilor
Lucrările legate de îndeplinirea operaţiunilor cu bani lichizi, hîrtii de valoare, metale preţioase, monede din metale preţioase şi valută; a operaţiunilor de emisie, evidenţă, păstrare, eliberare şi nimicire a cardurilor bancare; a funcţiilor de încasare şi transportare a banilor şi a altor valori
Lucrările de procurare (recepţionare), vînzare (livrare, eliberare) a serviciilor, mărfurilor (produselor), de pregătire a acestora pentru vînzare (livrare, eliberare)
Lucrările de primire pentru păstrare, prelucrare (fabricare), evidenţă, eliberare a valorilor la depozite, baze de aprovizionare, magazii, puncte, secţii, sectoare, în alte unităţi şi subdiviziuni; de eliberare (recepţionare) a valorilor persoanelor care se află în sanatorii balneoclimaterice şi în alte instituţii curativ-profilactice, pensiuni, campinguri, moteluri, case de odihnă, hoteluri, cămine, camere de odihnă, instituţii pentru copii, instituţii sportive şi turistice, precum şi pasagerilor tuturor tipurilor de transport; de echipare a navelor de pasageri, a vagoanelor şi a navelor aeriene
Lucrările de recepţionare de la populaţie a obiectelor cu destinaţie social-culturală şi a altor valori pentru păstrare, reparaţie şi pentru îndeplinirea altor operaţiuni, inclusiv a celor legate de fabricarea, restaurarea sau îmbunătăţirea calităţii obiectelor (valorilor) respective; de dare cu chirie a obiectelor cu destinaţie social-culturală şi a altor valori
Lucrările de recepţionare şi prelucrare pentru livrarea (însoţirea) încărcăturii, bagajului, mandatelor poştale şi a altor valori; de livrare (însoţire), eliberare (predare) a acestora
Lucrările de procurare, vînzare, schimb, transportare, livrare, expediere, păstrare, prelucrare şi folosire în procesul producerii a metalelor şi pietrelor preţioase şi semipreţioase, a corindonului sintetic şi a altor materiale, precum şi a articolelor fabricate din ele
Anexa nr.2(din Hotărîrea Guvernului nr. 449
din 29 aprilie 2004)CONTRACT-TIP
cu privire la răspunderea materială individuală deplinăNr.____ "___"_________200În scopul asigurării integrităţii____________________________________________________________________________________________________________ (denumirea valorilor transmise)
şi conform art.339 din Codul muncii (Legea nr.154-XV din 28 martie 2003),___
32
________________________________________________________________, (denumirea unităţii)
denumit în continuare Angajator, în persoana____________________________________________________________________________________________, (numele, prenumele, funcţia)
acţionînd în numele unităţii, pe de o parte, şi salariatul__________________________, (numele, prenumele, funcţia)
denumit în continuare Salariat, pe de altă parte, au încheiat prezentul Contract cu privire la următoarele:
1. Salariatul îşi asumă răspunderea materială individuală deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise lui de către Angajator şi se obligă:
a) să aibă o atitudine gospodărească faţă de valorile transmise şi să ia măsuri de prevenire a prejudiciului;
b) să informeze la timp Angajatorul despre toate circumstanţele care ameninţă integritatea valorilor ce i-au fost transmise;
c) să ţină la evidenţă, să întocmească şi să prezinte, în modul stabilit, dările de seamă financiar-materiale şi alte dări de seamă cu privire la circulaţia şi soldurile valorilor ce
i-au fost transmise;d) să participe la efectuarea inventarierii, reviziei, altor controale asupra integrităţii valorilor
ce i-au fost transmise.2. Pentru asigurarea de către Salariat a integrităţii valorilor ce i-au fost transmise,
Angajatorul se obligă:a) să creeze Salariatului condiţii normale pentru muncă şi pentru asigurarea integrităţii
valorilor transmise acestuia;b) să aducă la cunoştinţa Salariatului legislaţia în vigoare cu privire la răspunderea materială
a salariaţilor pentru prejudiciul cauzat Angajatorului, precum şi regulamentele de ordine interioară referitor la modul de păstrare, recepţionare, prelucrare, vînzare (livrare), transportare, folosire în procesul muncii şi efectuare a altor operaţiuni cu valorile ce i-au fost transmise Salariatului;
c) să efectueze, în modul stabilit, inventarierea, revizia, alte controale asupra integrităţii şi stării valorilor ce i-au fost transmise Salariatului.
3. Stabilirea mărimii şi repararea prejudiciului cauzat Angajatorului de către Salariat se efectuează în modul prevăzut de legislaţia în vigoare.
4. Salariatul nu poartă răspundere materială dacă prejudiciul nu s-a produs din vina lui, precum şi în cazul existenţei circumstanţelor prevăzute de art.334 din Codul muncii.
5. Prezentul Contract îşi începe acţiunea din data semnării lui.6. Acţiunea prezentului Contract se extinde asupra întregii perioade în care Salariatul
lucrează cu valorile transmise lui de Angajator.7. Prezentul Contract este întocmit în două exemplare, avînd aceeaşi putere juridică, unul
dintre care se păstrează la Angajator, iar cel de-al doilea - la Salariat.8. Modificarea condiţiilor prezentului Contract, completarea sau rezilierea lui se efectuează
printr-un acord suplimentar semnat de părţi, care se anexează la Contract şi este parte integrantă a acestuia.
Angajator SalariatAdresa______________________________ Adresa___________________________
_
33
Semnătura___________________________ Semnătura_________________________
L.Ş.
NOMENCLATORULlucrărilor la îndeplinirea cărora poate fi instituită răspunderea materialăcolectivă (de brigadă) deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor
transmiseLucrările de efectuare şi recepţionare a tuturor tipurilor de plăţi; de efectuare a calculelor la
vînzarea (livrarea) mărfurilor, produselor şi serviciilor (cu sau fără utilizarea aparatului de casă, inclusiv prin intermediul vînzătorului, chelnerului sau al altei persoane responsabile pentru efectuarea calculelor); de fabricare şi păstrare a tuturor tipurilor de tichete, bonuri, abonamente (inclusiv abonamente şi bonuri de cartelă pentru livrarea hranei (produselor alimentare) şi a altor documente destinate achitării serviciilor
Lucrările legate de îndeplinirea operaţiunilor cu bani lichizi, hîrtii de valoare, metale preţioase, monede din metale preţioase şi valută; a operaţiunilor de emisie, evidenţă, păstrare, eliberare şi nimicire a cardurilor bancare; a funcţiilor de încasare şi transportare a banilor şi a altor valori
Lucrările de procurare (recepţionare), vînzare (livrare, eliberare) a serviciilor, mărfurilor (produselor), de pregătire a acestora pentru vînzare (livrare, eliberare)
Lucrările de primire pentru păstrare, prelucrare (fabricare), evidenţă, eliberare a valorilor la depozite, baze de aprovizionare, magazii, puncte, secţii, sectoare, în alte unităţi şi subdiviziuni; de eliberare (recepţionare) a valorilor persoanelor care se află în sanatorii balneoclimaterice şi în alte instituţii curativ-profilactice, pensiuni, campinguri, moteluri, case de odihnă, hoteluri, cămine, camere de odihnă, instituţii pentru copii, instituţii sportive şi turistice, precum şi pasagerilor tuturor tipurilor de transport; de echipare a navelor de pasageri, a vagoanelor şi a navelor aeriene
Lucrările de recepţionare de la populaţie a obiectelor cu destinaţie social-culturală şi a altor valori pentru păstrare, reparaţie şi pentru îndeplinirea altor operaţiuni, inclusiv a celor legate de fabricarea, restaurarea sau îmbunătăţirea calităţii obiectelor (valorilor) respective; de dare cu chirie a obiectelor cu destinaţie social-culturală şi a altor valori
Lucrările de recepţionare şi prelucrare pentru livrarea (însoţirea) încărcăturii, bagajului, mandatelor poştale şi a altor valori, de livrare (însoţire), eliberare (predare) a acestora
Lucrările de fabricare (asamblare, montaj, reglare) şi reparare a maşinilor, aparatelor, sistemelor şi a altor articole fabricate pentru comercializare, precum şi a pieselor de schimb
Lucrările de procurare, vînzare, schimb, transportare, livrare, expediere, păstrare, prelucrare şi folosire în procesul producerii a metalelor şi pietrelor preţioase şi semipreţioase, a corindonului sintetic şi a altor materiale, precum şi a articolelor fabricate din ele
34
Anexa nr.1(din Hotărîrea Guvernului nr.449
din 29 aprilie 2004)CONTRACT-TIP
cu privire la răspunderea materială colectivă (de brigadă) deplinăNr.____ "___"_________200În scopul asigurării integrităţii___________________________________________________________________________________________________ (denumirea valorilor transmise)
şi conform art.340 din Codul muncii (Legea nr.154-XVdin 28 martie 2003),_________________________________________________ , (denumirea unităţii)
denumit în continuare Angajator, în persoana____________________________________________________________________________________________ , (numele, prenumele, funcţia)
acţionînd în numele unităţii, pe de o parte, şi membrii colectivului (brigăzii) __________________________________________________________________ , (denumirea secţiei, direcţiei, departamentului, altei subdiviziuni)
denumiţi în continuare Colectiv (brigadă), în persoana ____________________________________________________________________________________ , (numele, prenumele, funcţia)
pe de altă parte, au încheiat prezentul Contract cu privire la următoarele:I. Obiectul contractului
Colectivul (brigada) îşi asumă răspunderea materială colectivă (de brigadă) deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise lui de către Angajator, iar Angajatorul se obligă să creeze Colectivului (brigăzii) condiţii normale pentru muncă şi pentru asigurarea integrităţii valorilor ce i-au fost transmise.
II. Dispoziţii generale1. Hotărîrea Angajatorului privind instituirea răspunderii materiale colective (de brigadă)
depline se perfectează prin ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre) şi se aduce la cunoştinţă Colectivului (brigăzii).
Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) Angajatorului privind instituirea răspunderii materiale colective (de brigadă) se anexează la prezentul Contract.
2. Colectivul (brigada) se completează în baza principiului liberului consimţămînt. La includerea în componenţa Colectivului (brigăzii) a salariaţilor nou-angajaţi se ia în considerare părerea Colectivului (brigăzii).
3. Conducerea Colectivului (brigăzii) este exercitată de către conducătorul Colectivului (brigadierul).
Conducătorul Colectivului (brigadierul) se desemnează prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) Angajatorului, după consultarea prealabilă cu Colectivul (brigada).
În cazul cînd conducătorul Colectivului (brigadierul) lipseşte temporar, îndeplinirea obligaţiilor lui se pune de către Angajator în sarcina unuia dintre membrii Colectivului (brigăzii).
4. În cazul schimbării conducătorului Colectivului (brigadierului) sau a ieşirii din Colectiv (brigadă) a mai mult de 50 % din membrii lui, prezentul Contract urmează a fi reîncheiat.
5. Prezentul Contract nu se reîncheie în cazul ieşirii din componenţa Colectivului (brigăzii) a unor salariaţi aparte sau al primirii în Colectiv (brigadă) a unor noi salariaţi. În aceste cazuri, în
35
dreptul semnăturii membrului Colectivului (brigăzii) care a ieşit se indică data ieşirii lui, iar salariatul care a fost primit semnează Contractul şi indică data intrării în Colectiv (brigadă).
III. Drepturile şi obligaţiile Colectivului (brigăzii) şi ale Angajatorului6. Colectivul (brigada) are dreptul:a) să participe la recepţionarea valorilor transmise şi să efectueze controlul reciproc asupra
păstrării, prelucrării, vînzării (livrării), transportării sau folosirii în procesul muncii a valorilor ce i-au fost transmise;
b) să participe la inventarierea, revizia, la alte controale asupra integrităţii şi stării valorilor ce i-au fost transmise;
c) să ia cunoştinţă de dările de seamă cu privire la circulaţia şi soldurile valorilor transmise;d) să ceară de la Angajator, în caz de necesitate, efectuarea inventarierii valorilor transmise;e) să înainteze Angajatorului propuneri de recuzare a conducătorului Colectivului
(brigadierului), precum şi a unor membri ai Colectivului (brigăzii), care, după părerea lui, nu pot asigura integritatea valorilor transmise.
7. Colectivul (brigada) este obligat:a) să aibă o atitudine gospodărească faţă de valorile ce i-au fost transmise şi să ia măsuri de
prevenire a prejudiciului;b) să ţină la evidenţă, să întocmească şi să prezinte, în modul stabilit, dările de seamă cu
privire la circulaţia şi soldurile valorilor ce i-au fost transmise;c) să informeze la timp Angajatorul despre toate circumstanţele care ameninţă integritatea
valorilor transmise.8. Angajatorul este obligat:a) să creeze Colectivului (brigăzii) condiţiile necesare pentru asigurarea integrităţii valorilor
transmise;b) să ia la timp măsuri de depistare şi înlăturare a cauzelor care împiedică asigurarea de către
Colectiv (brigadă) a integrităţii valorilor ce i-au fost transmise, să identifice persoanele vinovate de cauzarea prejudiciului şi să le tragă la răspundere, conform legislaţiei în vigoare;
c) să aducă la cunoştinţă Colectivului (brigăzii) actele legislative în vigoare cu privire la răspunderea materială a salariaţilor pentru prejudiciul cauzat Angajatorului, precum şi regulamentele de ordine interioară referitoare la modul de păstrare, prelucrare, vînzare (livrare), transportare, folosire în procesul muncii şi efectuare a altor operaţiuni cu valorile ce i-au fost transmise;
d) să creeze Colectivului (brigăzii) condiţiile necesare pentru ţinerea evidenţei şi prezentarea la timp a dărilor de seamă cu privire la circulaţia şi soldurile valorilor transmise;
e) să examineze chestiunea privind temeinicia cererii Colectivului (brigăzii) de a efectua inventarierea valorilor ce i-au fost transmise;
f) să examineze, în prezenţa salariatului, recuzarea înaintată acestuia şi, dacă ea este motivată, să excludă salariatul respectiv din componenţa Colectivului (brigăzii) şi să decidă, în conformitate cu legislaţia în vigoare, asupra activităţii lui ulterioare;
g) să examineze comunicările Colectivului (brigăzii) cu privire la circumstanţele care ameninţă integritatea valorilor ce i-au fost transmise şi să ia măsuri pentru înlăturarea lor.
36