CURSUL 8

PROCEDURA INSOLVENŢEI

I.Noţiuni introductive.

In cadrul procedurii insolvenţei, Legea nr. 85/2006, lege-cadru în acest

domeniu, stabileşte procedura colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă sau în insolvenţă iminentă, instituind că „amânarea" în timp a plăţii datoriei se referă la executarea obligaţiilor băneşti (pecuniare).

Prestaţiile băneşti izvorăsc, de regulă, din contracte (cum ar fi, de exemplu, contracte de împrumut, când se pune problema restituirii sumei de bani împrumutate, vânzare-cumpărare,executarea de lucrări, prestarea de servicii, când se pune problema plăţii preţului sau a tarifului etc).

Obligaţiile care au ca obiect sume de bani pot izvorî şi din fapte juridice stricto senso, fie licite (respectiv, gestiune de afaceri şi plată nedatorată, reunite pe principiul îmbogăţirii fără just temei), fie din delicte sau cvasidelicte. Teoretic, creanţele care izvorăsc din fapte juridice stricto sensu (licite sau ilicite) nu intră sub incidenţa reglementărilor Legii nr. 85/2006, întrucât procedura instituită prin acest act normativ vizează numai „datoriile comerciale" (art. 1). Ori, gestiunea de afaceri, plata nedatorată etc. sunt socotite ,fapte

1

civile", chiar dacă sunt făcute de un comerciant, cu excepţia situaţiei în care ele sunt accesorii unui fapt de comerţ.

De altfel, un comerciant poate să aibă datorii băneşti care să izvorască din contracte (de exemplu, contract de colaborare) sau chiar din lege (de exemplu, pentru comerciantul persoană fizică, obligaţia legală de întreţinere, potrivit art. 86 şi art. 94 din Codul familiei).

Cu toate că legiuitorul se referă în art. 1 din Legea nr. 85/2006, republicată, doar la obligaţiile comerciale, considerăm că, având în vedere în special dispoziţiile art. 123 din lege, creanţele civile pot fi şi ele îndestulate în cadrul procedurii insolvenţei chiar dacă, declanşarea procedurii este rezervată numai creditorilor ale căror creanţe izvorăsc din fapte de comerţ.

In cazul în care patrimoniul debitorului nu are lichidităţi (sume de bani) suficiente pentru acoperirea creanţelor, acesta poate fi supus procedurii insolvenţei.

Potrivit precizărilor anterioare, procedura insolvenţei este reglementată prin Legea nr. 85/2006.

In prezent, se poate observa că legiuitorul renunţă la termenul „lichidare judiciară" înlocuindu-l cu acela de ,faliment'.

Intenţia actuală a legiuitorului este de realizare a creanţelor creditorilor, dacă este posibil, pe baza a două proceduri alternative pr: procedura simplificată şi proedura generală.

Conform textului art. 3 pct. 25 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, procedura simplificată reprezintă procedura prin care un debitor care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 1 alin (2) intră direct în procedura falimentului, fie o dată cu deschiderea procedurii insolvenţei, fie după o perioadă de observaţie de maximum 60 de zile, perioadă în care vor fi analizate elementele arătate la art. 1 alin (2) lit. c) şi d).

Spre deosebire de procedura simplificată, procedura generală este procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei asa cum a fost publicată în M. Of., P.I, nr. 359/21.04.2006.

Legea nr. 85/2006 prevede în art.1 alin (2) că procedura simplificată se aplică debitorilor care se încadrează în una din următoarelor categorii:

− comercianţi, persoane fizice, acţionând individual;− asociaţii familiale;− comercianţii care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) şi

îndeplinesc una din următoarele condiţii:− nu deţin nici un bun în patrimoniul lor;

2

− actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;− administratorul nu poate fi găsit;− sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului.− debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin.(l), care nu au

prezentat documentele prevăzute la art.28 alin.(l) lit.b), c), e) şi h), în termenul prevăzut de lege;

− societăţi comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;− debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare

în faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară prevăzută de prezenta lege.

In ambele variante ale procedurii se reglementează şi o perioadă iniţială de observaţie,necesară pentru clarificarea destinului debitorului.

In procedura simplificată este posibilă suprimarea acestei perioade de observaţie, trecându-se direct la procedura falimentului. Atunci când este aplicată perioada de observaţie, ea nu va dura mai mult de 60 de zile, necesare pentru a fi verificate elementele menţionate la art. 1 alin. (2) lit. c) şi d).

In procedura generală perioada de observaţie este cuprinsă între data deschiderii procedurii şi data confirmării planului sau, după caz, a intrării în faliment.

Conform art.1 alin.(l) din lege, procedura generală şe aplică următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă, cu excepţia celor prevăzuţi la art.1 alin.(2)

lit.c) şi d);1. societăţile comerciale;2. societăţile cooperative;3. organizaţiile cooperatiste;4. societăţile agricole;5. grupurile de interes economic;6. orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi

economice.In privinţa subiectelor împotriva cărora se deschide procedura insolvenţei

se impun următoarele precizări:Dispoziţiile Legii nr. 85/2006, nu se aplică necomercianţilor, persoane

juridice sau persoane fizice, cu excepţia grupurilor de interes economic care au calitatea de necomerciant, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 161/2003.

3

Totodată, procedura insolvenţei nu se aplică regiilor autonome, aşa cum legiuitorul prevede în mod expres, în art. 151: „Procedura aplicabilă regiilor autonome aflate în stare de insolvenţă se va stabili prin lege specială".

.Definiţia procedurii insolvenţeiProcedura insolvenţei este o procedură colectivă (concursuală), generală,

îndreptată împotriva comerciantului care se află în insolvenţă, având ca scop acoperirea pasivului debitorului fie prin reorganizarea judiciară a comerciantului şi a activităţii acestuia, sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin falimentul comerciantului respectiv, fie succesiv în reorganizarea judiciară şi în falimentul comerciantului.

Scopul legii - prevăzut în art.2 din Legea nr. 85/2006, constă în instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă prin una din următoarele posibilităţi:

- reorganizarea judiciară a debitorului, în vederea achitării datoriilor acestuia conform programului de plată a creanţelor, inclusiv restructurarea activităţii prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului; .

- falimentul.Prin finalitatea sa, procedura insolvenţei este o procedură colectivă. De

aceea, legea prevede unele reguli comune care se aplică atât în cazul reorganizării judiciare, cât şi în cazul falimentului (condiţiile aplicării procedurii, organele competente să aplice procedura etc).

Caracterele procedurii insolvenţei Procedura insolvenţei este reglementată sub forma unei proceduri

colective", chiar dacă, în fapt, pot exista două proceduri distincte:- reorganizarea activităţii debitorului sau lichidarea unor bunuri din

averea lui până la stingerea pasivului;- lichidarea patrimoniului, în caz de faliment.Lichidarea în caz de faliment nu trebuie să fie precedată în mod

obligatoriu de reorganizare judiciară, deci nu are caracter subsidiar (ca în dreptul francez).

Procedura insolvenţei prezintă următoarele caractere: caracterul colectiv (concursual), caracterul general, caracterul judiciar, caracterul de remediu sau, după caz, de executare silită şi caracterul operativ.

a) Caracterul colectivProcedura insolvenţei este o procedură colectivă (concursuală), în sensul

că toţi creditorii debitorului (care vin în concurs în condiţiile stabilite de lege) vor beneficia de aceasta, chiar dacă procedura a fost pornită (deschisă) de

4

fiecare dintre ei. Caracterul colectiv al procedurii insolvenţei este de esenţa acestei proceduri.

In practică, această caracteristică esenţială a procedurii insolvenţei nu ar trebui să permită desfăşurarea ei cu un singur creditor, după ce a permis, în mod firesc, să fie deschisă unui singur creditor.

.Cu toate acestea art. 134 din Legea nr, 85/2006 prevede închiderea procedurii numai dacă niciun creditor nu şi-a depus cererea de participare, după ce procedura s-a deschis la cererea debitorului.

Având caracter colectiv, procedura reorganizării, dar, mai cu seamă, a lichidării în caz de faliment se deosebeşte de procedura executării silite din dreptul comun, care este o executare silită cu caracter individual.

b)Caracterul generalProcedura insolvenţei are caracter general deoarece vizează întregul

patrimoniu (întreaga avere") a debitorului.Acest caracter este mai evident în cazul falimentului, când, în principiu,

toate bunurile debitorului pot fi executate silit, cu excepţia acelora care, potrivit legii, nu pot face obiectul executării silite.

c)Caracterul judiciarProcedura insolvenţei are caracter judiciar, deci se dezbate în faţa

instanţei de judecată sub autoritatea şi prin intermediul acesteia.Administrarea efectivă a procedurii se realizează cu ajutorul mai multor

organe, respectiv, instanţa de judecată, judecătorul-sindic, administratorul judiciar, lichidatorul, adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor [art. 5 alin. (1), coroborat art. 13 şi art. 16, din Legea nr. 85/2006]. Prin caracterul său judiciar, procedura insolvenţei asigură satisfacerea intereselor creditorilor, dar şi protecţia debitorului.

d)Caracterul de remediu sau, după caz, de executare silităPotrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, procedura insolvenţei are ca scop

instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. Aceasta înseamnă că procedura insolvenţei este un remediu şi, după caz, un instrument al executării silite asupra patrimoniului.

e) Caracterul operativPotrivit art.5 alin.(2) din Legea nr. 85/2006, organele care aplică

procedura trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

5

Operativitatea sau celeritatea rezolvării operaţiilor în cadrul unui proces este un principiu fundamental al desfăşurării proceselor, în general, şi a celor comerciale, în special.

In literatura de specialitate şi în practica judiciară (mai cu seamă în dreptul francez) în majoritatea cazurilor s-a exprimat opinia că, procedura reorganizării (redresării) şi lichidării judiciare are caracter colectiv, chiar dacă legiuitorul nu prevede în mod expres acest lucru.

Aşadar, în principiu, un singur creditor nu poate beneficia de aceste proceduri.

Condiţiile necesare pentru aplicarea procedurii insolvenţeiCondiţii de fond şi de formăDispoziţiile legale privind procedura insolvenţei se aplică dacă sunt

îndeplinite următoarelecondiţii:-debitorul se încadrează în una din categoriile prevăzute în textul art. 1

alin (1) şi (2) din Legea nr.85/2006;-debitorul se află în insolvenţă (insuficienţa fondurilor băneşti pentru

plata datoriilor exigibile). ,Aceste două condiţii pot fi calificate condiţii de fond, la fel cum, de altfel,

erau calificate şi în cazul reglementărilor anterioare privind procedura falimentului.

Din punct de vedere formal, trebuie să existe o hotărâre judecătorească prin care să se constate îndeplinirea condiţiilor de fond, aceasta fiind încheierea judecătorului-sindic de declarare a deschiderii procedurii.

II.Insolvenţa debitoruluiCodul comercial nu a definit insolvenţa debitorului, în schimb, doctrina şi

jurisprudenţa au considerat că insolvenţa debitorului constă în lipsa de lichidităţi (sume de bani) necesare achitării datoriilor.

Conceptual, insolvenţa (incapacitatea de plată) nu se confundă cu insolvabilitatea debitorului sau cu refuzul de plată.

Potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 insolvenţă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru platadatoriilor exigibile.

Totodată, în textul art. 3, legea face distincţie între insolvenţa vădită (pct. 1 lit. a) şi insolvenţa iminentă (pct. 1 lit. b).

Cele două concepte exprimă atât stadiul în care se află insolvenţă, cât şipercepţia acestei stări de către subiecte de drept diferite. Astfel, pentru

creditor, insolvenţa este prezumată ca fiind vădită, atunci când debitorul, după

6

30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria faţă de el. Prezumţia este generată legal pentru a servi creditorului care nu poate cunoaşte realitatea situaţiei patrimoniului debitorului în ansamblul acesteia sub aspectul datoriilor şi a fondurilor băneşti.

Pentru debitor insolvenţa este certă şi efectivă atunci când fondurile băneşti de care dispune sunt insuficiente pentru plata datoriilor exigibile. Pentru acelaşi debitor insolvenţa este iminentă atunci când are certitudinea că la scadenţă nu va putea plăti datoriile exigibile angajate cu fondurile băneşti disponibile la aceeaşi dată.

Insolvenţă (incapacitatea de plată) sau insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile (a debitorului) trebuie delimitată de aşa-numita jenă financiară, care constă în lipsa momentană a lichidităţilor necesare achitării datoriilor. Este posibil ca, în scurt timp, debitorul să încaseze creanţele de la proprii săi debitori, dovedind astfel că nu se află în stare de insolvenţă.

Insolvenţa (incapacitatea de plată) şi insolvabilitateaInsolvenţă (incapacitatea de plată) nu înseamnă insolvabilitate. Deşi se

află in încetare de plăţi deoarece nu are lichidităţi, totuşi, debitorul nu este insolvabil atât timp cât deţine în patrimoniu bunuri care pot fi executate silit pentru a fi îndestulaţi creditorii sau pentru a se continua activitatea, în condiţiile în care obţine ,amânări de plată" din partea creditorilor. Este posibil ca debitorul însuşi să fie creditor faţă de un alt debitor şi, ca atare, să aibă creanţe de încasat.

Insolvabilitatea constă în imposibilitatea debitorului de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de creditori, atât din lipsa lichidităţilor, cât şi a altor bunuri din care să fie satisfăcute creanţele creditorilor. Practic, pasivul (datoriile) este mai mare decât activul (drepturile) patrimoniului.

Insolvenţă (incapacitatea de plată) şi refuzul de platăInsolvenţă nu se confundă cu simpla neplată a datoriilor la scadenţă. Cel

mai adesea, insolvenţă se manifestă prin neplata de către debitor a datoriilor sale ajunse la scadenţă.

Imprejurarea că debitorul refuză executarea de bună voie a obligaţiei de plată a datoriei nu înseamnă că acesta, automat, ş-ar afla în insolvenţă şi, în consecinţă, creditorul s-ar putea îndestula prin executarea silită a obligaţiei.

Refuzul de plată nu se confundă nici cu insolvenţă (insuficienţa fondurilor băneşti pentru plata datoriilor exigibile) şi nici cu insolvabilitatea.

Refuzul de plată al debitorului poate să fie întemeiat sau neîntemeiat.

7

Este întemeiat refuzul de plată în cazul în care obligaţiile au fost executate de către debitor şi se pretinde o nouă plată care, firesc, este nedatorată.

De asemenea, este întemeiat refuzul de plată în cazul în care creanţele s-au prescris prin trecerea termenului sau a intervenit compensaţia, ca mod de stingere a obligaţiilor reciproce.

Este neîntemeiat refuzul de plată în cazul în care debitorul, deşi dispune de lichidităti, cu reacredinţă nu-şi achită datoriile.

Temeinicia motivelor de neplată a datoriilor va fi apreciată de judecătorul-sindic, care va decide în consecinţă, declarând sau nu deschisă procedura insolvenţei.

In legătură cu comercialitatea faptelor din care izvorăsc obligaţiile neachitate ale debitorului, considerăm că aceasta nu este o condiţie absolut necesară pentru deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006.

Procedura insolvenţei, dar mai cu seamă falimentul, vizează nu numai creanţele care izvorăsc din fapte de comerţ, ci şi din fapte civile şi chiar din lege (de exemplu, obligaţia legală de întreţinere ce aparţine debitorului).

. III.Participanţii la procedura insolvenţei

Capitolul al II-lea din Legea nr. 85/2006 este intitulat „Participanţii la procedura insolvenţei"intrucât în cadrul procedurii participă persoane care nu pot fi incluse în categoria de „organe", cum ar fi, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor etc.

Potrivit art.5 din Legea nr. 85/2006, organele care aplică procedura insolvenţei:

− instanţele judecătoreşti;− judecătorul-sindic;− administratorul judiciar şi− lichidatorul.Alţi participanţi la procedură sunt:− adunarea creditorilor;− comitetul creditorilor;− administratorul special.Instanţele judecătoreştiPotrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006, toate procedurile prevăzute de

prezenta lege sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în jurisdicţia căruia se

8

află sediul debitorului, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, şi sunt exercitate de către judecătorul-sindic, desemnat de către preşedintele tribunalului în condiţiile art. 9.

Face excepţie recursul împotriva hotărârilor date de judecătorul-sindic, în baza art. 8 din Legea nr. 85/2006, în acest caz fiind competentă curtea de apel.

Acest text legal stabileşte, pe de o parte, competenţa materială (ratione materiae) şi, pe de altă parte, competenţa teritorială (ratione. teritori) a instanţei judecătoreşti abilitată să aplice procedura insolvenţei.

Competenţa materială

Competenţa materială revine, potrivit legii, tribunalului (ratione materiae) care are plenitudine de competenţă în materie comercială, cu excepţiile prevăzute de lege.

Prin lege se stabilesc atribuţiile tribunalului, precum şi anumite reguli procedurale.

Competenţa teritorială

în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 85/2006, competent să aplice procedura insolvenţei este tribunalul în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului, care figurează în registrul comerţului (ratione personae vel loci).

Potrivit legii, instanţa de recurs, pentru hotărârile pronunţate de judecătorul sindic, va fi curtea de apel (art. 8 din Legea nr. 85/2006).

Judecătorul-sindicPotrivit dispoziţiilor din Legea nr. 85/2006, atribuţiile care reveneau

tribunalului sunt în prezent în sarcina judecătorului-sindic.Judecătorul-sindic este autoritatea publică sub supravegherea căruia se

efectuează procedura instituită de legiuitor, putând să desemneze, la nevoie, prin încheiere persoane specializate pentru inventarierea, evaluarea, expertizarea bunurilor din patrimoniul debitorului, stabilindu-le şi remuneraţia (art. 10 din Legea nr. 85/2006).

Judecătorul-sindic este desemnat pentru fiecare dosar de către preşedintele tribunalului, dintre judecătorii desemnaţi ca judecători-sindici, în baza art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, în mod aleatoriu, în sistem informatizat.

9

Judecătorul-sindic are următoarele atribuţii:- pronunţarea motivată a hotărârilor cu privire la deschiderea procedurii

şi, după caz de intrare în faliment, atât prin procedura generală, cât şi prin procedura simplificată;

- judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii; judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii;

- desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă a administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului, stabilirea atribuţiilor acestora,controlul asupra activităţii lor şi, dacă este cazul, înlocuirea lor;

- confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor, confirmarea onorariului negociat cu adunarea creditorilor;- înlocuirea prin încheiere, pentru motive temeinice a administratorului judiciar sau a lichidatorului;

- judecarea cererilor cu privire la ridicarea dreptului debitorului de a-şi mai conduce activitatea;

- judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conduce care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, potrivit art. 138, sesizarea organelor de cercetare penală în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute de, art. 143-147;

- judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;

- judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate,. împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;

- admiterea şi confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori;

- soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în faliment;

- soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele administratorului sau ale lichidatorului;

- judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor;- pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii.

10

In îndeplinirea atribuţiilor sale judecătorul-sindic pronunţă hotărâri (încheieri).

Potrivit art. 12 din Legea nr. 85/2006, hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii împotriva hotărârilor date de către judecătorul-sindic se poate face recurs la curtea de apel, recurs care va fi judecat de completuri specializate în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului.

Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel [art. 8 alin. (2) din Legea nr. 85/2006].

.Adunarea creditorilorAdunarea creditorilor va fi convocată şi prezidată de către administratorul

judiciar sau, după caz, de către lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul şedinţelor adunărilor creditorilor este în sarcina administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului [art. 13 alin. (1) din Legea nr. 85/2006].

Creditorii cunoscuţi vor fi convocaţi de către administratorul judiciar sau de lichidator, în cazurile prevăzute expres de lege şi ori de câte ori va fi necesar.

Comitetul creditorilorPotrivit art. 16 alin.(l) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic va

desemna, dacă este necesar, în raport cu proporţiile cazului, un comitet format din 3-7 membri dintre creditorii cu creanţele garantate, bugetare şi chirografare cele mai mari prin valoare, înscrişi în lista de creditori.

Desemnarea comitetului creditorilor se face prin încheiere, după întocmirea tabelului preliminar de creanţe.

Creditorii cu creanţe garantate sunt acei creditori care au asupra bunurilor debitorului un drept de ipotecă, gaj, privilegii ori alte garanţii, iar creditorii chirografari sunt aceia care nu au o garanţie specială asupra unui bun din patrimoniul debitorului.

Creanţele acestora vor fi achitate numai după acoperirea creanţelor acelor creditori al căror drept este garantat cu bunuri determinate din patrimoniul debitorului.

Comitetul creditorilor poate să ceară judecătorului-sindic în temeiul art. 47 alin. (5) din lege,să ridice debitorului dreptul de administrare constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi a dispune de acestea. Acest lucru este posibil atunci când sunt pierderi continue din averea debitorului sau lipseşte probabilitatea de realizare a unui plan raţional de activitate.

11

De asemenea, judecătorul-sindic poate autoriza comitetul creditorilor să introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial făcute de debitor în frauda creditorilor.

Acţiunile pot fi introduse în situaţia în care anterior acest lucru nu a fost făcut de către administratorul judiciar sau,de lichidator.

Tot în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator persoană fizică sau persoană juridică, indiferent dacă prin hotărârea de deschidere a procedurii judecătorul sindic a desemnat un administrator judiciar provizoriu. Administratorul judiciar inclusiv reprezentantul acestuia trebuie să aibă calitatea de practician în insolvenţă potrivit legii.

Administratorul specialAdministratorul special, persoană fizică sau persoană juridică reprezintă

un nou mod de reprezentare, în procedura insolvenţei, a asociaţilor/acţionarilor debitorului persoană juridică. El este definit de pct. 26 al art. 3 ca fiind reprezentantul desemnat de adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor debitorului. Puterile acestui reprezentant variază în raport cu stadiul procedurii. Până în momentul intrării în procedura simplificată, el reprezintă debitorul precum şi interesele asociaţilor/acţionarilor în procedură şi concomitent exercită prerogativele administrării debitorului.

După intrarea în procedura simplificată, mandatul său se restrânge la reprezentarea intereselor asociaţilor/ acţionarilor, iar prerogativele reprezentării şi administrării debitorului sunt preluate de lichidator.

După intrarea în faliment, conform prevederilor art. 18 alin. (2) lit. f), administratorul special participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi bilanţul de închidere, participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului şi primeşte notificarea închiderii procedurii.

Conform art. 78, tot în cazul procedurii simplificate, administratorul special participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor prevăzute la art. 79 şi 80, şi formulează contestaţii în cadrul procedurii.

Administratorul judiciar

Desemnarea administratorului judiciar (provizoriu) se poate face de către judecătorul-sindic prin sentinţa de deschidere a procedurii dintre practicienii în

12

insolvenţă care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, ofertă la care vor anexa dovada calităţii de practician în insolvenţă şi o copie de pe polita de asigurare profesională.

De asemenea, în prima şedinţă a adunării creditorilor sau, ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar, chiar dacă acesta fusese desemnat de judecătorul sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii.

Judecătorul-sindic va desemna, prin încheiere, administratorul judiciar, propus de către creditori, în cazul când nu există contestaţii.

Dacă unii dintre creditori nu sunt de acord, judecătorul sindic va soluţiona mai întâi contestaţiile acestora, după care va desemna pe administratorul judiciar propus de creditori sau îl va menţine pe cel nominalizat prin hotărârea de deschidere a procedurii.

Este important de reţinut că judecătorul-sindic va desemna un administrator judiciar în ipoteza în care acest lucru nu s-a făcut prin hotărârea de deschidere a procedurii şi nici creditorii nu au decis desemnarea unui administrator.

Dacă în reglementările anterioare persoana desemnată ca administrator judiciar trebuia să îndeplinească unele condiţii privind pregătirea profesională şi vechime în activitatea practică, în prezent [art. 19 alin. (5) din Legea nr. 85/2006] legiuitorul stabileşte o singură condiţie şi anume, că administratorul persoană fizică sau persoana juridică, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie să aibă calitatea de practician în insolvenţă, în condiţiile legii.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar, pe parcursul desfăşurării procedurii reglementate în lege, îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

- examinează situaţia economică a debitorului şi a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 şi 35 şi întocmeşte un raport prin care propune fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale.

Raportul va fi supus judecătorului sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 30 de zile de la desemnarea administratoruluijudiciar.

- examinează activitatea debitorului şi întocmeşte un raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă (încetarea de plăţi), cu menţionarea persoanelor cărora situaţia le-ar fi imputabilă şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora în

13

condiţiile art. 138, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea. Raportul astfel întocmit va fi supus judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, care nu va depăşi 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

- întocmeşte actele prevăzute la art. 28 alin (1), în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia

respectivă înlăuntrul termenelor legale. Totodată, verifică, corectează şi completează informaţiile cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor.

- elaborează planul de reorganizare a activităţii debitorului în funcţie de raportul prevăzut la lit. a) şi în condiţiile şi termenele prevăzute la art. 94.;

- supraveghează operaţiunile de gestionare a patrimoniului debitorului;- conduce în tot sau în parte activitatea debitorului, cu respectarea

precizărilor exprese ale judecătorului-sindic;g) convoacă, prezidează şi asigură secretariatul şedinţelor adunării

creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică;

h) introduce acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, a transferurilor cu caracter patrimonial sau a operaţiunilor comerciale încheiate de debitor, precum şi a constituirii unor garanţii acordate de debitor, care sunt susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

i) sesizează de urgenţă judecătorul-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;

j) menţine sau denunţă unele contracte încheiate de debitor;k) examinează creanţele şi, atunci când este cazul, formulează obiecţii la

acestea;l) urmăreşte încasarea creanţelor referitoare la bunurile din averea

debitorului sau la sumele de bani transferate de cape debitor înainte de deschiderea procedurii;,

m) cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheie tranzacţii, descarcă de datorii, descarcă fidejusorii, renunţă la garanţiile reale;

n) sesizează judecătorul-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;

o) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic, cu excepţia celorprevăzute de lege în competenţa exclusivă a acestuia.

14

Măsurile luate de administratorul judiciar pot fi contestate de către debitorul persoană fizică,administratorul special al debitorului persoană juridică, de oricare dintre creditori şi de orice persoană interesată. Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate care vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor.

.LichidatorulPotrivit art. 24 alin(l) din Legea 85/2006 în cazul în care dispune trecerea

la procedura falimentului, judecătorul-sindic va desemna un lichidator. Atribuţiile administratorului judiciar încetează o dată cu numirea lichidatorului. Poate fi desemnat lichidator chiar şi administratorul judiciar desemnat anterior [art. 24 alin (3) din lege].

Lichidatorul poate fi, la fel ca şi administratorul judiciar, o persoană fizică sau o persoană juridică care trebuie să îndeplinească aceeaşi condiţie ca şi administratorul judiciar (să aibă calitatea de practician în insolvenţă), având următoarele atribuţii în cadrul procedurii falimentului atât înprocedura generală cât şi în cea simplificată:

- examinează activitatea debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu situaţia de fapt şi întocmeşte un raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă această situaţie. După întocmirea

raportului, într-un termen ce nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea sa, lichidatorul îl supune spre aprobare judecătorului-sindic;

- conduce activitatea debitorului;- introduce acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de

debitor în dauna drepturilor creditorilor, â transferurilor cu caracter patrimonial sau a operaţiunilor comerciale încheiate de debitor, precum şi a constituirii unor garanţii acordate de debitor, care sunt susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

- aplică sigilii, inventariază bunurile şi ia măsuri corespunzătoare pentru conservarea lor;

- examinează creanţele şi, atunci când este cazul, formulează obiecţiuni la acestea, precum şi întocmeşte tabelele creanţelor;

- urmăreşte încasarea din averea debitorului a creanţelor rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuate de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor; formulează şi susţine acţiunile în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului;

- menţine sau denunţă unele contracte încheiate de debitor;

15

- primeşte plăţi pe seama debitorului şi le consemnează în contul averii debitorului;

- vinde bunuri din averea debitorului, în conformitate cu dispoziţiile legii;- cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheie tranzacţii,

descarcă de datorii, descarcă fidejusorii, renunţă la garanţiile reale;- sesizează judecătorul-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o

soluţionare de către acesta;- orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.

.IV. Desfăşurarea procedurii insolvenţei

Cererile introductiveProcedura insolvenţei începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de

una dintre următoarele categorii de persoane:- debitorul însuşi;- creditorii debitorului.Din conţinutul art.26 din Legea nr. 85/2006, rezultă că declanşarea

procedurii nu se poate face din oficiu de către tribunal, fiind necesară o cerere introductivă formulată atât de persoanele arătate mai sus, cât şi de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare împotriva persoanelor juridice (entităţilor) aflate sub supravegherea şi controlul acesteia.

Cererea debitoruluiDebitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului

o cerere însoţită de înscrisurile enumerate la art. 28 pentru deschiderea procedurii insolvenţei conform prevederilor art.27 din lege, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă. Cererea adresată tribunalului poate fi formulată şi de debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă.

Prin apariţia stării de insolvenţă se înţelege, în concordanţă cu art. 3 pct. 1, constatarea de către debitor, pe baza datelor propriei contabilităţi, că fondurile sale băneşti disponibile sunt insuficiente pentru a plăti datoriile sale băneşti, certe, lichide şi exigibile, de mai mult de 30 de zile.

Natura comercială, civilă, fiscală etc., a acestor datorii este indiferentă. Cuantumul acestor datorii este, de asemenea, indiferent. Un prag valoric minim al creanţelor este reglementat numai în ipoteza cererii introduse de creditor (art. 3 pct. 12).

16

In cazul insolvenţei iminente definită la art. 3 pct. 1 lit b) - insolvenţă este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei, introducerea cererii de debitor este facultativă.

In cazul debitorilor persoane juridice cererea se va semna de către persoanele care, potrivit actelor constitutive, sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta. Nu este necesar să se anexeze şi hotărârea adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, ori membrilor, după caz, prin care să se împuternicească reprezentantul în vederea înregistrării cererii introductive.

Reintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică sau de către reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii, după ce au trecut mai mult de 6 luni de la împlinirea termenului prevăzut la art. 27 constituie infracţiunea de bancrută simplă şi se pedepseşte conform art. 143.

Introducerea prematură, cu rea-credinţă, de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului, persoană fizică sau juridică, pentru prejudiciile cauzate.

Indiferent de dorinţa debitorului, cererea se va soluţiona conform procedurii simplificate, în toate situaţiile în care debitorul:

- este comerciant persoană fizică, acţionând individual sau într-o asociaţie familială;

- nu deţine niciun bun în patrimoniu;- nu posedă actele constitutive sau documentele contabile;- nu poate fi găsit administratorul;- nu mai are sediu sau acesta nu mai corespunde adresei din registrul

comerţului;- nu prezintă documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e, h), în

termenul prevăzut de lege;- este societate comercială dizolvată anterior formulării cererii

introductive;- nu este îndreptăţit să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară.Obiectul cererii, în funcţie de opţiunea debitorului, poate consta:− fie în reorganizarea judiciară a activităţii conform unui plan, în scopul

achitării datoriilor sale;− fie în lichidarea averii pentru satisfacerea creanţelor creditorilor;− fie în intenţia de a intra în faliment.

17

Scopul cererii introductive este plata datoriilor pe care debitorul le are faţă de creditori.

In Legea nr. 85/2006, există o singură excepţie în care debitorul nu are posibilitatea de a cere reorganizarea societăţii, respectiv dispoziţia din art. 30, unde se arată că debitorii, persoane juridice nu pot cere reorganizarea judiciară dacă, în ultimii cinci ani precedenţi hotărârii de deschidere a procedurii, au mai fost supuşi unei astfel de proceduri. Totodată, Legea 85/2006 prevede în textul art 29 efectele speciale ale introducerii cererii de o societate în nume colectiv sau în comandită, sau degrupurile de interes economic (ori de membrii acestora).

Cererea creditorilor Este îndreptăţit să ceară deschiderea procedurii creditorul definit la art. 3

pct. 6 [orice creditor care are o creanţă certă (necontestată), lichidă (care constă, de regulă, în sume de bani) şi exigibilă (care a ajuns la scadenţă) împotriva patrimoniului debitorului de mai mult de 30 de zile] contra unui

debitor prezumat ca fiind în stare de vădită insolvenţă, dacă posedă o creanţă având un cuantum cel puţin egal cu pragul de 10.000 lei prevăzut la art.3 pct. 12.

Pentru creanţele izvorâte din raporturile juridice de muncă, pragul este de 6 salarii medii pe economie.

Cererea va avea conţinutul minim prevăzut la art. 31 şi la cerere se vor anexa documentele justificative ale creanţei şi ale celorlalte susţineri din cerere.

In situaţia concursului mai multor cereri ale creditorilor, îndeplinirea condiţiilor pentru deschiderea procedurii se va analiza în raport de toate cererile, iar dacă se înregistrează atât cererea debitorului cât şi cele ale creditorilor, aceste cereri se conexează.

.Deschiderea proceduriiDeschiderea procedurii la cererea debitoruluiDacă cererea debitorului corespunde cerinţelor art. 27, judecătorul-sindic

va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii generale sau a procedurii simplificate.

De regulă va fi deschisă procedura generală.Procedura simplificată se va deschide în cazul în care s-a cerut de către

debitor sau dacă acesta nu a depus documentele prevăzute la art. 28, ori dacă se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2).

Incheierea de deschidere a procedurii pronunţată de judecătorul-sindic va fi notificată conform art. 61 sau art. 109, după caz.

18

După ce au trecut 15 zile şi se constată că nu s-au înregistrat opoziţii ale creditorilor, judecătorul-sindic va dispune continuarea procedurii. Dacă s-au înregistrat opoziţii, judecătorul sindic le va soluţiona după citarea administratorului judiciar, a debitorului şi a creditorilor oponenţi.

Soluţiile posibile sunt următoarele:− admiterea opoziţiei şi revocarea încheierii de deschidere a procedurii,

dacă debitorul nu este în insolvabilitate efectivă, nici în iminentă insolvabilitate;− admiterea opoziţiei şi menţinerea procedurii deschise, calificându-se

cererea ca prematură şi fără rea-credinţă;− respingerea opoziţiei, luându-se măsurile pentru continuarea procedurii.Deschiderea procedurii la cererea creditoruluiIn termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorilor îndreptăţiţi

să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic desemnat de către preşedintele tribunalului va comunica cererea, în copie, debitorului.

Dacă în termen de 10 (zece) zile de la primirea copiei, debitorul contestă că ar fi în insolvenţă,iar contestaţia este respinsă, el,nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară.

La cererea debitorului, judecătorul-sindic poate să-i oblige pe creditorii care au introdus cererea, să consemneze la o bancă comercială o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor, în termen de 15 zile. Cauţiunea urmează a fi restituită în situaţia în care cererea introductivă este admisă. Neconsemnarea în termen a cauţiunii atrage respingerea cererii introductive [art. 33 alin (3) din Legea nr. 85/2006].

In măsura în care judecătorul-sindic constată că debitorul este în stare de insolvenţă va respinge contestaţia şi va deschide procedura generală printr-o sentinţă , situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de administratorul judiciar sau de către creditorii care deţin împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacă aceştia îşi exprimă intenţia de a depune un plan. Dacă debitorul nu este în stare de insolvenţă, judecătorul-sindic respinge cererea creditorilor, care va fi lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.

In situaţia în care debitorul nu contestă în termen de 10 zile că ar fi în stare de insolvenţă şi îşi exprimă intenţia de a-şi reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentinţă, prin care va dispune deschiderea procedurii generale desemnând, un administrator judiciar.

In cazul în care, din declaraţia debitorului, făcută până la data pronunţării sentinţei, rezultă că acesta se încadrează în una din categoriile prevăzute la art. 1

19

alin (2) din lege sau a unui beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de deschidere a procedurii simplificate desemnând un lichidator provizoriu.

Prin sentinţa de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, să efectueze notificările prevăzute de lege (art. 61 din Legea nr 85/2006).

Efectele deschiderii proceduriiEfecte cu privire la patrimoniul debitorului:Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, republicată, deschiderea procedurii

are ca efect suspendarea tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor pornite împotriva debitorului sau asupra bunurilor acestuia, acţiuni care au fost pornite înaintea declanşării procedurii (de exemplu, acţiunea înregistrată la tribunal sau la curtea de arbitraj de pe lângă

Camera de Comerţ şi Industrie a României, prin care un creditor a solicitat obligarea debitorului la plata datoriei ce rezulta dintr-un contract încheiat cu acesta). Cu toate acestea, creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară sau drept de retenţie poate

solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. 36 în situaţiile prevăzute în mod expres de către legiuitor (art. 39).

− Suspendarea cererilor de executare silită a datoriilor debitorului, pornită de creditor în mod individual.

− Suspendarea termenelor de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 36 din lege, în care creditorii puteau să-şi valorifice creanţele împotriva debitorului aflat în insolvenţă (art. 40 din lege).

− De la data deschiderii procedurii nu se poate adăuga nici o dobândă majorare sau penalitate ori cheltuială creanţelor negarantate sau părţilor negarantate din creanţele garantate, cu excepţia cazului când, în planul de reorganizare, prin programul de plată a creanţelor se prevede altfel (art. 41).

− După deschiderea procedurii este interzis administratorilor debitorilor persoane juridice sub sancţiunea nulităţii să înstrăineze, fără acordul judecătorului-sindic, acţiunile sau părţile sociale ori de interes pe care le deţin la debitorul care este supus procedurii (art. 42).

− Orice constituire de garanţii personale sau reale, după deschiderea procedurii, va fi nulă, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege sau autorizate de judecătorul-sindic.

− Debitorul are obligaţia să pună la dispoziţia judecătorului-sindic şi a administratorului judiciar (în cazul reorganizării judiciare) sau a lichidatorului

20

(în cazul lichidării averii) toate informaţiile cerute de aceştia cu privire la activitatea şi averea sa, precum şi lista plăţilor şi a transferurilor patrimoniale făcute de el în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii (art.44).

− Toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 49 sau a celor autorizate de judecătorul-sindic (art. 46).

− înscrierile, transcrierile, intabulările şi orice formalităţi specifice necesare opozabilităţii unui act juridic faţă de terţi, efectuate după data deschiderii procedurii sunt fără efect faţă de masa creditorilor cu excepta cazului în care cererea sau sesizarea a fost primită de instanţă, autoritatea sau instituţia competentă cel mai târziu în ziua premergătoare hotărârii de deschiderii a procedurii.

Potrivit dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 85/2006, după rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii, toate actele şi corespondenta emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidator vor cuprinde în mod obligatoriu şi cu caractere vizibile, în limbile română, engleză şi franceză menţiunea în insolvenţă, in insolvency, en procedare collective, iar după intrarea în reorganizare judiciară sau faliment, actele şi corespondent vor purta, în condiţiile menţionate, menţiunea în reorganizare judiciară sau, după caz, în faliment, in bankruptcy, enfaillite.

Efecte cu privire la debitor Potrivit art. 47 alin.(l) din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii

ridică debitorului dreptul de administrare constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile (averea) şi de a dispune de ele, cu excepţia cazului când şi-a manifestat intenţia de reorganizare în condiţiile art. 28 alin (1) Ut. h) sau, după caz, art. 33 alin (6)..

Dreptul debitorului de a-şi conduce activitatea încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului [art. 47 alin..(4) din lege].

Conducerea activităţii şi administrarea averii debitorului se va face de către administratorul judiciar, desemnat de judecătorul-sindic care va putea ordona ridicarea în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului. Pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi în condiţiile stabilite de lege.

.Primele măsuri

21

Potrivit legii, odată ce procedura a fost deschisă prin hotărârea judecătorului-sindic, trebuie luate primele măsuri pentru realizarea procedurii insolvenţei.

NotificareaPrima măsură constă în notificarea trimisă de administratorul judiciar

tuturor creditorilor, debitorului şi Oficiului registrului comerţului unde debitorul este înmatriculat sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatricularea/efectuarea menţiunii deschiderii procedurii. Notificarea se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă şi se va publica, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţei (art. 61 din Legea nr. 85/2006).

In conformitate cu dispoziţiile art. 6\ alin. (1) din Legea nr- 85/2006, notificarea va cuprinde:

− termenul limită de depunere de către creditori a opoziţiilor la sentinţei de deschidere a procedurii;

− termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, termen care va fi de maxim 60 de zile de la data deschiderii procedurii;

− termenul de verificare a creanţelor, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar de creanţe, care nu va fi mai mare de 30 de zile pentru procedura generală şi, respectiv, 15 zile în cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului de 60 de zile de la deschiderea procedurii;

− termenul de definitivare a tabelului creanţelor, care nu va depăşi 30 de zile în cazul procedurii generale şi, respectiv, 15 zile în cazul procedurii simplificate, de la data expirării termenului de verificare a creanţelor pentru fiecare procedură;

− locul, data şi ora primei şedinţe a adunării generale a creditorilor, şedinţă care trebuie să aibă loc în primele 5 zile de la expirarea termenului de verificare a creanţelor.

Conform art. 62 alin (2) din lege judecătorul-sindic, în funcţie de circumstanţele cauzei şi pentru motive temeinice, va putea hotărî o majorare a termenelor cuprinse în notificare cu maximum 30, respectiv 15 zile.

Declararea şi verificarea creanţelor creditorilorCererea de admitere a creanţelorCreditorii, cu excepta salariaţilor, ale căror creanţe sunt anterioare datei

de deschidere a procedurii vor depune cererea de admitere a creanţelor în

22

termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii; declaraţiile de creanţe vor fi înregistrate într-un registru care se va păstra la grefa tribunalului.

In categoria creditorilor sunt incluşi şi acţionarii titulari de acţiuni la purtător.

O precizare importantă pe care o face legiuitorul este aceea că pot fi înscrise la masa credală şi acele creanţe care nu sunt stabilite printr-un titlu.

Totodată, creanţele nescadente sau care sunt afectate de o condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală şi vor fi plătite în măsura permisă de lege.

Sunt considerate creanţe sub condiţie şi acelea care pot fi valorificate împotriva debitorului numai după executarea unui codebitor principal.

Cererea de admitere a creanţelor va cuprinde menţiunile prevăzute de art. 65 din lege inclusiv eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii depunându-se documente justificative ale creanţelor şi ale actelor privind constituirea de garanţii.

Verificarea creanţelor înregistratePotrivit art. 66 alin (1) şi (2) din lege toate creanţele vor fi supuse

procedurii de verificare, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii şi a creanţelor bugetare care rezultă dintr-un titlu executoriu, necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.

Creanţele bugetare sunt acele creanţe care izvorăsc din impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora, adică, dobânzi, penalităţi şi penalităţi de întârziere (art. 3 pct. 11 din Legea nr. 85/2006).

Legiuitorul instituie prezumţia [art. 66 alin. (3)] că toate creanţele prezentate sunt valabile şi corecte dacă nu sunt contestate de debitor, administratorul judiciar sau creditori.

Administratorul judiciar va verifica fiecare cerere de creanţe şi documentele justificative stabilind legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe, întocmind tabelul preliminar al creanţelor pe care-1 va înregistra la tribunal şi care va fi afişat de grefă la uşa instanţei (art. 67-72 din lege).

Contestaţiile la tabelul preliminar vor fi depuse la tribunal cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită prin sentinţa de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creanţe atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată [art. 73 alin. (2)].

23

Toate contestaţiile vor fi soluţionate deodată, pronunţându-se o sentinţă, după care administratorul judiciar/lichidatorul va întocmi tabelul definitiv al tuturor creanţelor pe-care îi va înregistra la tribunal având grijă să-1 afişeze la sediul debitorului.

Odată înregistrat tabelul definitiv, numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv vor putea participa la votul planului de reorganizare, sau la orice repartiţii de sume, în caz de faliment în procedura simplificată.

Dacă a expirat termenul de depunere a contestaţiilor, acestea mai pot fi introduse de orice persoană interesată până la închiderea procedurii dacă se descoperă, ulterior, erori esenţiale, existenţa unui dol, fals sau titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.

. Situaţia unor acte juridice încheiate de debitorActe juridice frauduloaseLegiuitorul prevede situaţia a două categorii de acte juridice:acte juridice „frauduloase", încheiate de debitor în dauna drepturilor

creditorilor, în cei 3 ani anterior deschiderii procedurii (art. 79 din Legea nr. 85/2006);

acte privind constituirea unor drepturi sau transferarea de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor [art. 80 alin. (1) din lege].

Analizând cele două texte, observăm că legiuitorul delimitează „actele frauduloase" de alte acte juridice care, în sens larg, sunt şi ele „frauduloase", deoarece lezează interesele creditorilor.

Actele juridice prevăzute în art. 80 alin. (1) lit. c) , sunt încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu intenţia tuturor părţilor implicate în ele de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice altfel drepturile" sunt în mod evident acte ,frauduloase" pentru creditori.

Considerăm că „actele frauduloase" încheiate de debitor, la care se referă legiuitorul în art. 79, sunt acele acte care s-au încheiat prin săvârşirea unor infracţiuni (fals, înşelăciune, gestiune frauduloasă, deturnare de fonduri, bancrută frauduloasă etc.) sau care îndeplinesc condiţiile unui delict civil.

In aceste cazuri, nu se poate trece la anularea actelor juridice decât dacă se; dovedeşte existente unei fapte ilicite, culpabile, a debitorului.

Celelalte categorii de acte juridice prevăzute în art. 80 lezează interesele, creditorilor, dar nu presupun în mod obligatoriu săvârşirea unor infracţiuni sau delicte civile cu ocazia încheierii sau executării lor.

24

Pentru aceste categorii, numai într-o singură situaţie legiuitorul prevede o faptă ilicită, vinovăţia debitorului şi a tuturor părţilor implicate, îmbrăcând forma intenţiei „de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditor sau de a leza în orice alt fel drepturile" [art. 80 alin. (1) lit. c].

.Acte realizate de debitor privind constituirea sau transferul de drepturi patrimoniale către terţi

Categorii de acte juridice constitutive sau translative de drepturi reale încheiate de debitor:

In această categorie se cuprind următoarele acte:a) Acte de transfer cu titlu gratuit efectuate în cei trei ani anteriori

deschiderii procedurii.Sunt acte cu titlu gratuit în care se transferă un drept patrimonial real sau

de creanţă:− contractul de donaţie;− cesiunea de creanţă cu titlu gratuit; ,− prestările de servicii cu titlu gratuit.Fac excepţie de la această categorie sponsorizările în scop umanitar.b) Operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pecea primită, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.Din această categorie fac parte:- contractele de vânzare-cumpărare în care preţul plătit de debitor

depăşeşte în mod vădit valoarea bunului cumpărat;- contractele care au ca obiect prestarea unor servicii (mandat, transport,

consultanţă, comision etc), în care prestaţia debitorului este vădit superioară din punct de vedere valoric faţă de prestaţia celorlalte părţi etc.

Acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor pârtilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza m orice alt fel drepturile.

Acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea s-o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer.

Constituirea ori perfectarea unei garanţii reale (de exemplu, o ipotecă) pentru o creanţă care era chirografară (adică, fără o garanţie specială) în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.

25

f) Plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadente lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii.

Potrivit art. 80 alin (1) din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau după caz, lichidatorul poate introduce acţiuni pentru anularea constituirilor ori a . transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor şi a valorii altor prestaţii executate.

Spre deosebire-de vechea reglementare (Legea nr, 64/1995, republicată) Legea nr. 85/2006aduce un element nou în aceeaşi materie; textul lit. g) din alin (1) al art. 80 care reglementează posibilitatea introducerii acţiunii pentru anularea actelor de transfer sau a obligaţiilor asumate pe o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţă ori de a frauda o persoană fizică sau juridică fapt de care, era debitor, la data efectuării transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinirea unui acord de compensare bilaterală (netting) realizate în baza unui contract financiar calificat, sau faţă de care a devenit ulterior debitor în sensul acestei legi.48 Totodată o altă importantă inovaţie a actualei reglementări o reprezintă consacrarea dreptului comitetului creditorilor de a introduce acţiunile în anulare la judecătorul-sindic fără a-i cere în prealabil autorizaţia, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o face.

Legea 85/2006 prevede în art. 80 alin. (2) că pot fi anulate şi unele operaţiuni comerciale încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul şi prestaţiile recuperate, dacă sunt în dauna creditorilor.

Prin excepţie. nu pot fi anulate actele juridice privind transferul cu caracter patrimonial făcute de debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale curente (art. 82 din lege).

Dacă societatea are în obiectul principal de activitate comercializarea de produse industriale, activitate pe care o face în mod curent, nu pot fi anulate actele juridice privind această activitate.

Situaţia unor acte juridice cu executare succesivăAdministratorul judiciar sau lichidatorul poate să menţină sau să denunţe

otice contract, alte contracte pe termen lung sau închirierile neexpirate, atâta timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori în mod substanţial de către părţile implicate. Dacă un contract este denunţat, cocontractantul are dreptul la despăgubiri printr-o acţiune îndreptată împotriva debitorului.

26

Potrivit art. 86 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, contractele de muncă sau de închiriere vor putea fi denunţe numai cu respectarea termenelor legale de preaviz. Pe parcursul perioadei de observaţie, cu acordul cocontractanţilor, administratorul judiciar va putea menţine contractele de credit sau va putea să le modifice clauzele astfel încât acestea să asigure echivalente viitoarelor prestaţii.

Modificările sunt supuse aprobării comitetului creditorilor, care va verifica dacă ele sunt atât în folosul averii debitorului, cât şi în cel al averii creditorilor.

Dacă, într-un contract, debitorul trebuie să facă plăţi periodice, menţinerea lui nu îl va obliga pe administratorul judiciar sau lichidator să facă plăţi restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru aceste plăţi se pot formula cereri împotriva debitorului în cadrul procedurii.

In cazul în care .se vinde către debitor un bun mobil fără ca preţul să fi fost achitat, dacă bunul nu se află încă la dispoziţia debitorului, vânzătorul îşi poate lua înapoi bunul.

Dacă bunul este livrat la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, preţul datorat în baza contractului, va fi plătit din averea debitorului (art-87).

Planul de reorganizare. Propunerea şi conţinutul planuluiPlanul va prevedea fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului,

fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinaţie a celor două variante de reorganizare.

Potrivit art. 94 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, planul de reorganizare poate fi propus de următoarele categorii de persoane în condiţiile de mai jos:

• debitorul, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia formulării intenţiei de reorganizare, dacă procedura a fost declanşată de acesta sau a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori o dată cu formularea cererii sale introductive sau ulterior, până la afişarea tabelului definitiv al creanţelor, dacă şi-a prezentat intenţia de reorganizare;

• administratorul judiciar, de la data desemnării sale şi până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al creanţelor, cu condiţia să îşi fi manifestat această intenţie până la votarea raportului privind existenţa unei posibilităţi reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului sau motivele care nu permit reorganizarea şi în acest caz propunerea de intrare în faliment a debitorului [art. 59 alin (2) din lege];

27

• unul sau mai mulţi creditori care şi-au anunţat această intenţie până la votarea raportului, deţinând împreună cel puţin 20% din valoarea totală a creanţelor cuprinse în tabelul definitiv de creanţe, în termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al creanţelor.

Nerespectarea termenului atrage decăderea părţilor din dreptul de a depune un plan de reorganizare si, ca urmare, trecerea, din dispoziţia judecătorului-sindic, la procedura falimentului.

Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului.

Totodată, planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor (datoriilor). Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani socotiţi de la data confirmării lut Planul de reorganizare trebuie să cuprindă şi menţiunile prevăzute la art. 95 alin. (5) din lege.

Planul de reorganizare, va fi depus (în copie) la grefa tribunalului, la oficiul registrului comerţului sau, după caz, registrul societăţilor agricole, fiind comunicat debitorului prin administratorul special,, administratorului judiciar şi comitetului creditorilor [art. 98 alin (1)].

.Admiterea şi publicarea planuluiIn termen de 20 de zile de la înregistrarea planului la tribunal,

judecătorul-sindic va convoca o şedinţă ia care vor fi citaţi cei care au propus planul şi persoanele menţionate mai sus şi în care planul va fi admis sau respins, după audierea persoanelor citate, putând cere părerea unui expert practician în insolvenţă, care să confirme posibilitatea de realizare a planului înainte de admiterea lui.

Dacă sunt admise mai multe planuri în intervale de timp relativ scurte, judecătorul-sindic le va supune împreună la vot în adunarea generală a creditorilor.

După admiterea planului, judecătorul-sindic va dispune administratului judiciar în termen de 5 zile de la, admitere publicarea unui anunţ referitor la propunerea planului în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu indicarea celui care la propus, a datei când se va vota cu privire la plan, că este admisibilă votarea prin corespondent precum şi a datei de confirmare a planului, care nu va depăşi 15 zile de la data expirării votului asupra planului.

. Acceptarea (votarea) planului

28

Potrivit art. 99 alin. (1), după admiterea planului, judecătorul-sindic va dispune convocarea adunării generale a creditorilor, într-un termen cuprins între 20 şi 25 de zile, dar nu mai devreme de afişarea tabelului definitiv al creanţelor.

Votarea planului se face potrivit următoarelor reguli:− fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot;− votează separat următoarele categorii de creanţe: creditorii cu creanţe

garantate;creditorii bugetari; creditorii chirografari stabiliţi conform art. 96 alin (1),

respectiv acele creanţe chirografare care aparţin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi; ceilalţi creditori chirografari

Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creanţe, dacă în categoria respectivă o majoritate absolută din valoarea creanţelor, din acea categorie acceptă planul [art. 100 alin. (4)].

Legiuitorul prevede şi situaţia categoriilor de creanţe care direct sau indirect, controlează, sunt controlate sau se află sub control comun cu debitorul, îa sensul legislaţiei pieţei de capital şi care pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.

Confirmarea planuluiPlanul va fi confirmat de către judecătorul-sindic dacă cel puţin jumătate

plus una dintre categoriile de creditori menţionaţi mai sus (care votează separat) acceptă planul cu condiţia ca cel puţin una din categoriile defavorizate să accepte planul.

Potrivit art. 101 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 numai un singur plan de reorganizare va fi confirmat.

Prin confirmarea unui plan de reorganizare este înlăturată propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui alt plan.

In cazul în care nici un plan nu este confirmat şi a expirat termenul pentru propunerea unui plan, judecătorul-sindic va dispune începerea procedurii falimentului [art. 102 alin (3)].

Votarea şi confirmarea planului produc următoarele efecte:− activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător;− creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt

modificate aşa cum este prevăzut în plan;

29

− în cazul intrării în faliment ca urmare a eşuării planului sau a unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivaşi irevocabilă împotrivadebitorului.

ReorganizareaAplicarea planului de reorganizare presupune continuarea activităţii

debitorului şi implementarea măsurilor stabilite prin plan.Debitorul trebuie să îndeplinească de îndată schimbările de structură

prevăzute în plan.Debitorul îşi va conduce activitatea şi averea sub supravegherea

administratorului judiciar şi în conformitate cu planul confirmat până când judecătorul-sindic va dispune, motivat fie încheierea procedurii insolvenţei şi narea măsurilor pentru reinserţia debitorului în activitatea comercială, fie încetarea reorganizării şi trecerea la faliment Pe parcursul reorganizării, conform art. 103 alin (2) din lege, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar.

Acţionarii şi asociaţii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activităţii ori în administrarea averii debitorului, cu excepţiile prevăzute de lege sau în planul de reorganizare.

Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot cere oricând judecătorului-sindic să aprobe începerea procedurii falimentului.

De subliniat faptul că, potrivit dispoziţiilor legale (art. 38 din lege) furnizorii de servicii -electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice etc. - nu au dreptul pe timpul continuării activităţii debitorului în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar vn astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului.

Cu toate acestea, la cererea creditorului furnizor, judecătorul-sindic poate să dispună conform art. 104 din lege ca debitorul să depună o cauţiune la bancă ce nu va depăşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate ulterior deschiderii procedurii.

Trimestrial, debitorul, prin administratorul special, sau după caz, administratorul judiciar trebuie să prezinte comitetului creditorilor rapoarte privind situaţia financiară a debitorului, rapoarte care se înregistrează la grefa instanţei (tribunalului), notificându-se tuturor creditorilor depunerea rapoartelor, pentru a fi consultate.

30

In cazul nerespectării planului de către debitor sau dacă se constată pierderi în averea debitorului pe parcursul desfăşurării activităţi, oricare dintre creditori poate solicita judecătorului sindic să aprobe intrarea în faliment a debitorului.

Cererea de intrare în faliment nu suspendă continuarea activităţii debitorului, până când judecătorul-sindic nu hotărăşte asupra ei prin încheiere.

.-Falimentul

.Cazurile de aplicare a procedurii falimentuluiPotrivit art. 107 alin. (1), intrarea în faliment are loc în următoarele

cazuri:− debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată;− debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare sau la cererea

creditorului de deschidere a procedurii, a contestat că ar fi în stare de insolvenţă, iar contestaţia a fost respinsă de judecătorul-sindic;

− nici unul dintre celelalte subiecte îndreptăţite nu au propus un plan de reorganizare ori nici un plan dintre cele propuse nu a fost acceptat şi confirmat;

− debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare, ori planul propus nu a fost acceptat şi confirmat şi nici o altă persoană îndreptăţită nu a propus un plan de reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat sau confirmat;

− nu au fost îndeplinite obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării aduce pierderi averii sale;

− a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune intrarea în faliment a debitorului, în condiţiile stabilite de art. 54 alin (5) sau art.60 alin (3) din lege.

Judecătorul-sindic pronunţă o hotărâre prin care se decide intrarea în faliment.

Prin aceeaşi hotărâre, judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea societăţii debitoare dispunând:

- ridicarea dreptului de administrare al debitorului;- desemnarea unui lichidator provizoriu, stabilirea atribuţiilor şi a

remuneraţiei acestuia în cazul procedurii generale;- confirmarea în calitate de lichidator al administratorului judiciar

desemnat conform art. 19 alin(2) sau art.34 în cazul procedurii simplificate;

31

- termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, de predare a gestiunii averii de la debitor/administratorul judiciar către lichidator;

- întocmirea de către administratorul judiciar şi predarea către lichidator în termen de maximum 10 zile de la intrarea în faliment, de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu

indicarea celor născute după deschiderea procedurii;- notificarea intrării în faliment.In cazul intrării în faliment în procedura generală (art. 108), lichidatorul

va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor/administratorul judiciar, debitorului şi Oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole, unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii.

Notificarea trebuie să cuprindă toate menţiunile prevăzute în art. 108 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

In cazul intrării în faliment prin procedura simplificată (art. 109), lichidatorul va emite o notificare privind intrarea în procedura falimentului şi, în cazul debitorului persoană juridică, ridicarea dreptului de administrare şi dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor notificat, debitorului şi Oficiului registrului comerţului, sau după caz registrului societăţilor agricole sau registrului asociaţiilor şi fundaţiilor în care debitorul este înmatriculat, pentru eliberarea menţiunii. Totodată vor fi supuse verificării toate creanţele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare, născute după data deschiderii procedurii.

In cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare:− titularii creanţelor participă la distribuiri cu valoarea acestora, conform

prezentării lor în planul confirmat, mai puţin cota încasată în cursul reorganizării;

− garanţiile constituite pentru creanţele înscrise în plan îşi produc în continuare efectele (art.111).

− sumele încasate de creditori în procedura planului nu se restituie (art. 112 alin. 1).

− actele cu titlu gratuit din perioada executării planului sunt considerate nule (art. 112 alin. 2).

32

− celelalte acte ale debitorului situate în perioada cuprinsă între confirmarea planului şi intrarea în faliment sunt prezumate ca fiind în frauda creditorilor şi vor fi anulate (art. 112 alin. ).

Sunt exceptate următoarele situaţii:a) cocontractantul face dovada bunei sale credinţe;b)actele se încadrează în condiţiile prevăzute de art. 49 alin. (1) şi (2);c)actele sunt permise de plan..Efectuarea lichidării bunurilor din averea debitoruluiPotrivit dispoziţiilor legale (art. 113, 114, 115), înaintea efectuării

lichidării propriu-zise este necesară luarea unor măsuri premergătoare: sigilarea bunurilor debitorului, inventarierea şi preluarea lor de către lichidator în depozit judiciar.

Prezenta debitorului, prin administratorul special nu este obligatorie.In aplicarea procedurii de lichidare, se vor urmări două principii:• rapiditatea operaţiunilor;• lichidarea bunurilor cât mai avantajos, pentru a fi satisfăcute creanţele

creditorilor.Lichidarea bunurilor va fi efectuată de lichidator, sub controlul

judecătorului-sindic.Bunurile vor putea fi vândute:− în bloc, ca un ansamblu în stare de funcţionare pe baza unui raport

întocmit de lichidator şi prezentat comitetului creditorilor;− individual.Bunurile se vând în bloc prin negociere directă, prin licitaţie publică sau

combinaţia celor două metode. în cazul bunurilor imobile vânzarea se face prin negociere directă în urma propunerii lichidatorului aprobată de adunarea generală a creditorilor.

Valorile mobiliare vor fi vândute în condiţiile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare.

Lichidatorul va încheia contracte de vânzare-cumpărare.Sumele rezultate din vânzări vor fi depuse la o unitate a unei societăţi

bancare, în contul averii debitorului, pentru a fi distribuite creditorilor, iar recipisele vor fi predate judecătorului-sindic. în cazul vânzării activelor prin licitaţie publică, procesul-verbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate şi va fi înscris, în cazul imobilelor, în registrele de publicitate imobiliară.

33

Creditorii care beneficiază de ipoteci sau de alte garanţii reale vor fi satisfăcuţi din sumele de bani obţinute din vânzarea bunurilor afectate de garanţii.

Distribuirea sumelor realizate în urma lichidăriiPotrivit art. 122 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul va prezenta

comitetului creditorilor, un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuire între creditori, la fiecare 3 luni, calculate de la date începerii lichidării. Pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate prelungi sau poate scurta cu cel mult o lună termenul de prezentare a raportului şi a planului de distribuire.

Planul de distribuire va fi înregistrat la grefa tribunalului şi lichidatorul va notifica aceasta fiecărui creditor.

Raportul şi planul de distribuire vor fi afişate în copie la uşa tribunalului. Conform art.122 alin (3) din lege, comitetul creditorilor sau orice creditor

poate formula contestaşi la raport şi la plan în termen de 15 zile de la afişare. Contestabile vor fi soluţionate de judecătorul-sindic printr-o sentinţă, după ce a ţinut o şedinţă în termen de 20 de zile de la afişare, cu lichidatorul, debitorul şi cu creditorii.

Creanţele vor fi plătite in cazul falimentului in următoarea ordine:1. taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii, inclusiv cele

pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate pentru realizarea procedurii insolvenţei;

2. creanţe izvorând din raporturi de muncă;3. creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente,

acordate de instituţii de credit după deschiderea procedurii, precum şi creanţele ce rezultă din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii;

4. creanţele bugetare;5. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi în

baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenta;

6. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

7. creanţe reprezentând credite bancare cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;

8. alte creanţe chirografare;

34

9. creanţele subordonate, în ordinea de preferinţă prevăzută de lege (art. 123 pct. 9): creanţeleacordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, ori, după caz de către un membru al grupului de interes economic; creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit,

.Inchiderea proceduriiPotrivit art. 129 alin (1) din lege, lichidatorul este obligat după ce

bunurile din averea debitorului au fost lichidate, să supună judecătorului-sindic un raport final însoţit de situaţiile financiare finale. Aceste documente vor fi comunicate în copie creditorilor şi debitorului şi se vor afişa la uşa tribunalului. în termen de 30 de zile de la afişarea raportului final, judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor. Orice obiecţie privitoare la raportul final se va formula cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării.

Judecătorul-sindic va soluţiona toate obiecţiunile creditorilor la raportul final printr-o închidere, fie că îl va aproba, fie că va dispune, dacă este cazul modificarea acestuia.

Lichidarea va fi considerată închisă când judecătorul-sindic aprobă raportul final şi când toate fondurile au fost distribuite creditorilor52, iar cele rămase au fost depuse la bancă. Procedura insolvenţei se poate închide în orice stadiu al procesului, dacă debitorul a achitat în întregime creanţele creditorilor.

Regula instituită prin Legea privind procedura insolvenţei este aceea conform căreia închiderea procedurii este urmată de radierea din registrul corespunzător şi deci, încetarea existenţei sau a calităţii debitorului. Excepţiile sunt numai cele prevăzute de art. 132 alin.(l) şi de art. 134.

Prima situaţie de închidere a procedurii este reglementată la art. 131, identic cu art. 130 din Legea nr. 64/1995. Cauza închiderii este absenţa sau insuficienţa bunurilor şi absente fondurilor necesare continuării procedurii după deschidere. Textul nu reglementează posibilitatea continuării procedurii pentru încasarea creanţelor debitorului, nici posibilitatea anulării unor acte ale debitorului pare să transfere active în averea debitorului.

Procedura de reorganizare privind continuarea activităţii sau lichidare pe bază de plan va fi închisă, prin sentinţă, în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate în planul confirmat. în situaţia în care procedura începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi închisă conform dispoziţia prevăzute de lege pentru închiderea procedurii falimentului.

35

Procedura de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final după distribuirea tuturor fondurilor sau bunurilor din averea debitorului sau când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.

O altă situaţie privind închiderea procedurii este cea prevăzută la art. 133 din lege, respectiv după ce creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute.

Inchiderea procedurii este urmată şi de radiere şi în acest caz^dar textul distinge două ipoteze:

în prima ipoteză nu au fost lichidate toate bunurile din averea debitorului, iar în cea de-a doua ipoteză se lichidează tot activul debitorului.

In prima ipoteză, dacă toţi asociaţii sau acţionarii ori debitorul persoană fizică solicită închiderea, deşi nu toate bunurile au fost lichidate, judecătorul-sindic, primind notificarea lichidatorului trimisă administratorului special despre stingerea datoriilor, dispune ca bunurile rămase să treacă în coproprietatea indiviză pe cote pârti a asociaţilor ori acţionarilor sau a persoanei fizice.

Cotele de proprietate vor fi egale cu cotele de participare la capitalul social.

In cea de a doua ipoteză, lipsind cererea asociaţilor/acţionarilor etc, se lichidează tot activul averii debitorului, iar sumele reziduale sunt puse la dispoziţia asociaţilor/acţionarilor sau a persoanei fizice într-un cont bancar.

Pentru toate situaţiile de închidere a procedurii prezentate judecătorul-sindic se pronunţă printr-o sentinţă închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând şi radierea acestora din registrul în care au fost înmatriculate.

Inchiderea procedurii nu este urmată de radiere în cazul succesului planului [art. 132 alin.(l)] şi în cazul în care în procedura deschisă la cererea debitorului nu s-a înregistrat nici o creanţă (art.134).

Judecătorul-sindic va notifica sentinţa de închidere a procedurii, direcţiei teritoriale a finanţelor publice, Oficiului registrului comerţului şi, după caz, registrului societăţilor agricole,pentru efectuarea menţiunii.

Prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul / lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi.

Dacă procedura de faliment este închisă debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment cu condiţia

36

de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăţi ori transferuri frauduloase.

Confirmarea unui plan de reorganizare descarcă debitorul de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan.

De remarcat că, descărcarea de obligaţii a debitorului nu atrage descărcarea de obligaţii a fidejusorului sau a codebitorului principal.

37