PROCEDURĂ CIVILĂ (I)

CURS 1

Bibliografie: Mihaela Tăbârcă,2008 -nu e actualizată , lipsesc 2 modificări- L 202/2010, dar am să vă actualizez pe slideuri cu trimiteri la modificări; de asemenea, lipsesc modificările aduse de Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil. Vă pretind să aveți la voi actualul Cod de procedură civilă , actualizat cu L 202, care a modificat câteva texte (după cum știți, de ex in materia divortului permite continuarea procesului de divort de catre mostenitori in situatia in care decedeaza reclamantul care a solicitat divortul din vina exclusiva a paratului si in masura in care se admite actiunea, se pronunta divortul cu efecte de la data inregistrarii cererii, iar daca se constata ca reclamantul a fost vinovat sau ca ambii soti sunt in culpa pentru destramarea relatiilor de familie, casatoria inceteaza prin deces; sunt si alte exemple: in materia actiunilor posesorii si asa mai departe). Deci iata sa aveti codul actualizat, precum si Noul cod de procedura civila, cu modificarile din Legea de punere in aplicare si republicat pentru ca s-au dat textelor o alta numerotare.

Mai este cartea Boroi, Ciobanu- este o carte mai greu de lecturat dar e actualizată cu L 202, dar nu cuprinde o bună parte a materiei:apelul de exemplu. In aceasta carte gasiti insa executarea silita, in cartea lui Tabarca nu veti gasi, dar pt examen vă este suficient ceea ce vă voi preda in slideuri.

Tratatul dnului Deleanu, precum și cel al dnului Leș, dar astea sunt pt aprofundare, pentru cei pasionati.

A aparut tratatul Dnului Deleanu, precum si cartea dnului Les pe noul cod, dar ambele se referă doar la procedura în fata primei instanțe.

Examenul-sub formă de grile in numar de 18, sa faci minim 8, cu unul sau doua raspunsuri posibile; după examen, rămâneți și rezolvam grilele impreună, tot atunci vor fi si contestațiile.

Ce inseamna drept procesual civil?

Cum văd eu dr procesual: imi place sa compar cu profesia de chirurg-chirurgul cand intra in sala de operatii trebuie sa stie cu ce bisturiu va opera. Asa trebuie sa fie si pentru voi procedura civila, trebuie sa o asimilati si sa nu o uitati, sa va fie f clara in cap. dr procesual civil este dreptul comun, nu o sa scapati de el niciodata.

Ce este dr procesual civil raportat la dr substantial?

Ce este un raport juridic civil? Sau nu neaparat civil, dar sa nu fie de dr penal?

Este o relatie sociala reglementata de o norma de drept.

Care e structura raportului? Are subiecti, obiect si continut.

1

Ce inseamna continutul raportului? Drepturi si obligatii.

Si ce este obiectul? Prestatia la care se refera raportul.

Ce este dr subiectiv?- facultatea recunoscuta de lege sb activ de a avea o anumita conduita si de a pretinde sb pasiv o conduita corespunzatoare sub sanctiunea constrangerii statului.

Ce se intampla daca imprumutatul nu imi restituie suma de bani? Pot sa imi fac dreptate singur?

Nu. Cum il oblig sa isi execute obligatia?- raspunsul mi-l da normele dreptului procesual civil.

Ce inseamna drept procesual civil?

Clasificarea normelor de drept procesual civil dupa obiect:

- Norme privind organizarea judiciară

- Norme de competenta

- Norme de procedura propriu-zise

Există atunci diferență intre dreptul procesual civil, norme de dr procesual civil si normele de procedura? Este diferenta de la gen la specie. Normele de procedura sunt doar o parte a normelor de dr procesual civil, au un sens mai restrans. O sa vedeti ca titulatura codului este confuza.

Ce inseamna procedura? De unde vine termenul? Din latinul procedere (a avansa, a merge inainte). Daca va ganditi fara sa stiti acest termen, ce ati spune ca este procedura? – o metoda, un ansamblu de reguli care ma duc la atingerea unui scop.

Ce sunt normele de organizare judiciara? Unde le gasim? –in legea 304/2004, care cuprinde norme de organizare a instantelor, adica imi spune care sunt instantele judecatoresti ( judecatorii, tribunale, tribunale specializate, curti de apel, ICCJ si parchetele care functioneaza pe langa acestea), și imi determina compunerea instantelor. Ce alte norme de organizare judiciare cunoasteti? Normele cuprinse in legea statutului judecatorului si procurorului, legea privind organizarea si functiunarea CSM-ului.

Codul de procedura civila cuprinde norme de organizare judiciara? Da, cele privind incompatibilitatea, abtinerea, recuzarea. Mai exista de asemenea si in legi speciale- de exemplu in materie de expropiere participarea procurorului este obligatorie, in acest caz lipsa lui e sanctionata cu nulitatea absoluta a hotararii.

Ce sunt normele de competenta? La ce intrebare raspund? – ce instanta ma judeca. O sa vedeti ca in procesul civil competenta se imparte in competenta internationala care delimiteaza competenta instantelor romane de competenta instantelor straine,

2

competenta generala care delimiteaza competenta instantelor de judecata de competenta altor organe jurisdictionala, competenta materiala care ca si in penale ne arata competenta pe verticală.

Care sunt normele de procedura propriu-zise?- cateva exemple concrete, norma care imi spune ce trebuie sa cuprinda cererea de chemare in judecata, norma care imi spune cum se poate apara paratul, norma care imi spune in cat timp pot invoca o exceptie, ce fel de exceptie pot invoca, ce fel de cai de atac pot sa exercit, in ce conditii, in cat timp?

Revenim la normele de organizare judiciara- sunt sau nu sunt de imediata aplicare? Regula generala este : dispozitiile noi de procedura se aplica din mom intrarii in vigoare si proceselor incepute sub legea veche precum si executarilor silite incepute sub acea lege. Actul de procedura indeplinit inainte de itnrarea in vigoare a legii noi, ramane supus dispozitiilor legii vechi, in cazul in care acest act de procedura ar putea fi anulat potrivit legii noi, el nu va fi mentinut chiar daca potrivit legii noi ar putea fi valabil.

Importanta clasificarii normelor dupa obiectul lor este data de aplicarea normei de drept procesual in timp. In manual se spune ca prezinta importanta si pt exercitarea unor cai de atac pt ca in practica s-au facut unele confuzii intre normele privind competenta si unele norme de organizare judiciara referitoare la compunerea completului de judecata.

Care sunt dispozitii din codul de procedura care imi reglementeaza aplicarea legii de drept procesual civil in timp? In actualul cod vom gasi norma in dispozitiile finale, ultima carte a codului,articolul 725. In NCPC veti constata ca acesta are un titlu preliminar care cuprinde 3 capitole: domeniul de reglementare al codului, principii fundamentale ale procesului civil si aplicarea legii de procedura- care se refera la aplicarea in timp si spatiu.

Actuala reglementare: ce se intampla daca pe parcursul procesului se schimba competenta de solutionare a cauzei? Ramane ea castigata instantei investite care a fost competenta sau trebuie declinata instantei competete potrivit legii noi? Art 725 alin 2 din actualul cod de procedura civila psune ca procesele in curs de judecata la data schimbarii competentei instantelor legal investite vor continua sa fie judecate de acele instante-deci nu se declina competenta. In caz de casare cu trimitere spre rejudecare dispozitiile legii noi cu privire la competenta sunt pe deplina aplicare. Asadar, daca aceasta cauza a fost de competenta primei instante a judecatoriei, pe parcursul solutionarii procesului se schimba competenta si se da in competenta in prima instanta a tribunalului, in apel daca am alt motiv decat competenta de trimitere spre rejudecare, se va trimite isntantei competente potrivit noi legi. Iata numai in situatia in care in calea de atac hotararea este desfintata se aplica norma noua de competenta.

Reglementarea viitoare, pornind de la principiile rezultand din deciziile CJE privind dr la un proces echitabil ( curtea vb despre o previzibilitate a legii interne) – sub aspect procesual partea care se adreseaza instantei trebuie sa aiba o previzibiltate a normei de

3

drept procesual civil de la momentul la care sesiseaza instanta si pana la mom in care pune in executare hotararea. Partea trebuie sa stie ca ma judec la judecatorie si cauza se termina la tribunal, care sunt taxele de timbru, cat dureaza, daca am 2 cai de atac, sau am numai una, toate aceste lucruri trebuie sa le stie de la data sesizarii instantei.

In noul cod am un text diferit fata de codul actual- art 25 alin 2 care spune ca procesele in curs de judecata la data schimbarii competentei instantelor legal investite vor continua sa fie judecate de acele instante potrivit legii sub care au inceput. In caz de trimitere spre rejudecare, dispozitiile legale privitoare la competenta in vigoare la data la care a inceput procesul raman aplicabile. Merge deci pe ideea Curtii Europene.

O alta clasificare a normelor dr procesual civil este in functie de intinderea campului de aplicare: norme generale si norme speciale.

Articolul 721 din actualul cod spune ca dispozitiile codului de fata constituie procedura de drept comun in materie civila, ele se aplica si in materile prevazute de alte legi in masura in care acestea nu cuprind dispozitii contrare. O dispozitie similara gasim si in titlul preliminar al noului cod, in articolul 2, care spune ca dispozitile prezentului cod reprezinta procedura de drept comuna, practic e vorba doar de o diferenta de exprimare.

Deci acest cod este legea generala in orice proces care nu este de natura penala, dar inclusiv in procesul penal se aplica cand este vorba de solutionarea actiunii civile- deci obligatoriu procedura civila o veti folosi in orice proces.

De ce este importanta aceasta clasificare? Pentru ca de fiecare data cand nu am alte dispozitii procesul va fi guvernat de normele prevazute in codul de procedura civila. Prin legi se pot stabili derogari. De exemplu, cui i revine sarcina probei in orice proces civil? Reclamantului- el sesizeaza instanta, el trebuie sa isi probeze pretentiile: de la aceasta regula exista o exceptie in dreptul muncii, unde sarcina probei ii revine angajatorului, care este defapt paratul intr-un litigiu de munca. Iata deci un exemplu de derogare. Legea speciala deroga de la legea generala, legea generala nu poate deroga de la legea speciala, dar sigur, o completeaza.

Codul la randul sau are dispozitii generale si dispozitii speciale: termenul general de apel este de 15 zile de la comunicarea hotararii, insa codul poate sa prevada alta termene pentru situatii particulare. Daca norma speciala deroga, ea se va aplica inaintea normei generala. Procedura de drept comun in procesul civil este o procedura contencioasa pentru ca de regula reclamantul urmareste sa isi realizeze un drept in contradictoriu cu o alta persoana care este paratul. Exista insa si situatii unde sunt obligat sa ma adresez instantei desi nu urmaresc sa imi realizez un drept in contradictoriu cu cineva, de exemplu, in cazul infiintari de asociatii; nu ma judec cu nimeni, dar sunt nevoit sa apelez la instanta pentru a-mi acorda personalitate juridica- aceasta este o procedura necontencioasa; procedura contencioasa este regula, procedura necontecioasa este exceptia. Veti vedea la procedurile speciale, in cadrul procedurii necontencioase se aplica in mare regulile de la procedura contencioasa, insa exista anumite exceptii, de exemplu, termenul de exercitare a caii de atac in procedura necontencioasa poate sa

4

curga fie de la pronuntare, fie de la comunicare, dupa cum partile au fost sau nu prezente. Care este termenul, daca nu prevede nimic? Se va aplica termenul general- iata cum legea generala completeaza legea speciala.

Ultima clasificare a normelor de drept procesual civil- in functie de caracterul normelor, care poate fi imperativ sau dispozitiv. Deci in functie de conduita pe care o impun partile, acesta este criteriul de clasificare si in functie de asta se clasifica in norme imperative si norme dispozitive. De ce este importanta aceasta clasificare? Pentru ca incalcarea unei norme imperative atrage nulitatea absoluta, in timp ce incalcarea unei norme dispozitive atrage sanctiunea nulitatii relative. Cine poate invoca nulitatea absoluta? Oricine, in timp ce nulitatea relativa poate fi invocata doar de cel in favoarea caruia este edictata norma. Incalcarea unei norme impertive poate fi invocata oricand, in orice faza a procesului, ca regula, dar de la aceasta regula exista si exceptii ( veti vedea la competenta materiala, desi e reglementata prin norme imperative, exceptia de necompetenta poata fi invocata doar in limine litis-adica la prima zi de infatisare, inaintea de inceperea dezbaterilor asupra fondului- este vorba de o exceptie absoluta, care poate fi invocata si din oficiu de catre instanta, dar cu toate acestea poate fi invocata doar intr-un anumit termen, in limine litis) , iar nulitatea relativa nu poate fi invocata oricand in cadrul procesului. De asemenea, nulitatea absoluta nu poate fi acoperita, pe cand nulitatea relativa poate fi acoperita. De unde stiu ca o norma este imperativa sau dispozitiva?In manual se explica foarte bine, de foarte multe ori se vede clar din formulare, alteori deduc din natura interesului ocrotit, dar in general cand vom face o institutie vom vedea care e caracterul normei si ce sanctiune atrage.

Definita procesului civil

Procesul civil este o activitate care se desfasoara, cine o desfasoara? Participantii.- cine sunt participantii?- nu ne gandim doar la parti, poate fi si procurorul, un martor, alti intervenienti, pot fi terte persoane care detin inscrisuri in arhiva lor si sunt obligate sa le prezinte instantei, pot fi executorii judecatoresti, grefierul, asistentul judiciar, toti participa la desfasurarea acestei activitati. Care este scopul acestei activitati?- nu va pretind sa retineti, am dat si o defnitie care se da ca regula, insa de ce v-am pus in paranteza articolul 1 alin 2 din Noul Cod, pt ca Noul cod defineste obiectul si scopul Codului, care este defapt scopul si al procesului civil: in infaptuirea justitiei instantele judecaoresti indeplinesc un serviciu public, deci iata scopul este infaptuirea justitie. Fazele si etapele procesului civil- procesul civil ca regula are 2 faze- faza de judecata si faza de executare silita, nu suntem ca in procesul penal, unde daca s-a dat o hotarare de condamnare se pune in executare din oficiu, in procesul civil, cel care a castigat procesul daca vrea pune in executare hotararea, daca nu, lasa sa se prescrie executarea silita.

Ce inseamna faza de judecata? Stiti, ca si in procesul penal judecata in prima instanta si judecata in caile de atac. In actuala reglementare, cum incepe procesul civil, ce inseamna etapa scrisa? Cel care vrea sa isi realizeze un drept recurgand la justitie formuleaza o cerere de chemare in judecata- ala este actul de sesizare al instantei, spune

5

ce doreste, de la cine doreste, de ce doreste si asa mai departe. Cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda niste elemente obligatorii care sunt prevazute in articolul 112 in actuala reglementare(numele, domiciliu, obiectul-ce pretind, motivarea in fapt si in drept,ce mijloace de proba inteleg sa folosesc si sa semnez cererea de chemare in judecata) In actuala reglementare am o procedura facultativa la care nu se recurge niciodata , care permite ca atunci cand inregistrezi cererea si nu are aceste conditii indeplinite, sa nu pui cauza pe rol ci sa ii pui in vedere reclamantului sa si-o competeze, si abia dupa ce si-o completeaza, fixezi termen de judecata, o comunici paratului, acesta depune intampinarea, care de regula e obligatorie si arata prin intampinare ce aparari are. Asta e etapa scrisa in reglementarea actuala. In noul Cod de procedura, etapa scrisa dobandeste o importanta covarsitoare. De ce ? Pentru ca aceasta procedura de verificare a conditiilor de verificare a conditiilor formale devine obligatorie-nu se pune cauza pe rol pana cand cererea nu indeplineste aceste conditii. In actuala reglementare, am uitat sa va spun, o sa vedeti, ai niste sanctiuni-nu are numele parti, e nula, nu scrie obiectul, e nula- nulitati absolute care nu pot fi confirmate, cu exceptia semnaturii , unde se da un termen pentru semnare. In noul Cod nici nu pun cererea pe rol pana nu indeplineste conditiile- iti dau un termen, le suplinesti, nu le suplinesti am anulat cererea, nu o pun pe rol. Daca le suplinesti, o comunic paratului, dar nu fixez termen de judecata, nu pun cauza pe rol, ci paratul depune intampinare, iar aceasta se comunica reclamantului, care da un raspuns la intampinare si abia apoi se fixeaza un termen de judecata. Deci iata importanta deosebita a fazei scrise in noua reglementare, fiindca deja partile la primul termen de judecata vad absolut toate apararile celeilalte parti. Acelasi lucru se intampla si in caile de atac, unde e si mai evidenta modificarea, pt ca in actuala reglementare exercit calea de atac a apelului, ce se intampla?ia dosarul instanta a carei hotarare se ataca si o trimite la instanta de control judiciar. In lumina noului cod, apelul se comunica de instanta a carei hotarare se ataca intimatului- astia depun intampinare la aceasi instanta si apelantul raspunde la intampinare si abia apoi se trimite acest dosar la instanta de control judiciar- deci iata etapa scrisa dobandeste o foarte mare importanta.

Etapa dezbaterilor- care e o etapa orala ca regula, presupune doua subetape- cercetarea judecatoreasca si dezbaterea pe fond a procesului. Pai ce cuprinde cercetarea judecatoreasca? Se solutioneaza exceptii, se administreaza probe; declar inchisa cercetarea judecatoreasca si incep dezbaterile. Actualul cod nu este foarte riguros, nu delimiteaza net aceste etape, noul cod o sa vedeti ca acorda sectiuni diferite cercetarii si dezbaterii pe fond. De ce este important? Pentru ca o sa vedeti, cercetarea si administrarea probelor are loc in camera de consiliu pe cand dezbaterea pe fond are loc in sedinta publica( apropo norma supletiva, pentru ca partile pot deroga si cere instantei sa se dezbata procesul tot in camera de consiliu). Nerespectarea normelor privind publicitatea sedintei de judecata se sanctioneaza cu nulitatea absoluta. Deci iara e foarte importanta delimitarea acestor subetape. Dar si in actualul cod are importanta, pentru ca spune de exemplu, exceptia de necompetenta materiala poate fi invocata pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului, interventia principala poate fi formata pana la inchiderea dezbaterilor asupra fondului.

6

Etapa deliberarii este clar ca este secreta. Pronuntarea hotararii in civil se realizeaza intotdeauna in sedinta publica,chiar daca judecata a avut loc in camera de consiliu- sub sanctiunea nulitatii.

Faza executarii silite- nu e obligatorie parcurgerea acestei etape, pentru ca procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii. Am pierdut procesul, daca vreau exercit cale de atac, daca nu, nu. Am castigat procesul, daca vreau pun in executare hotararea, daca nu, nu. Este posibil sa lipseasca faza de judecata si sa existe doar faza de executare silita. Cand? –cand am un titlu executoriu care nu este hotarare judecatoreasca, de exemplu contractul de asistenta juridica, contractul autentic notarial care constata o creanta certa, lichida si exigibila.

CAM ATAT

Curs 2

Prima parte

Am inceput sa discutam despre normele dreptului procesual civil, depre ce inseamna drept procesual, ce inseamna drept procedural, ce inseamna proces civil.

Fazele si etapele procesului civil

Principiile procesului civil

Actualul cod de procedura nu reglementeaza principiile procesului civil, ele sunt deduse de doctrina si jurisprudenta. Principiile ar fi niste idei centrale, in jurul carora este construit intregul sistem al normelor dreptului procesual civil. Principiile apar in noua reglementare, care preia principii deja cristalizate de doctrina si jurisprudenta. NCPC reglementeaza principiile in capitolul 2.

Principiul accesului la justitie, tratat separat de principiul dreptului la un process echitabil

In noua reglementare (art. 5 si art. 6 NCPC – indatoriri privind primirea si solutionarea cererilor si dreptul la un proces echitabil)

Accesul liber la justitie, e de fapt o componenta a dreptului la un proces echitabil. In actuala reglementare e o norma constitutionala. (Exemple de incalcare a accesului liber la justitie: hot. CC in materie contraventionala - ex. 1. legea veche prevedea in sarcina contravenientului care dorea sa atace PV, obligativitatea de a depune plangerea la organul constatator si acesta urma sa transmita plangerea instantei competente – considerata incalcare a dreptului de acces liber la justitie pt ca organul adm care aplica sanctiunea putea sa retina, sa nu transmita plangerea niciodata; ex. 2 in materia plangerilor impotriva titlurilor de carte funciara s-a admis o

7

exceptie de neconstitutionalitate pt ca legea prevedea ca plangerea impotriva incheierii privind solutionarea unei cereri de incheiere se depunea la Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara care din nou putea sa retina plangerea sau sa nu o inainteze niciodata)

Acesta e de fapt dreptul accesului liber la justitie, nu pot fi impiedicat sa ma adresez unei instante.

Sub aspectul NCPC: art. 5, alin. 1 – vine partea careia i s-a incalcat un drept, poate sa ii fie refuzata inregistrarea la registratura pe motiv ca o astfel de cerere nu e de compententa instantei/ ca nu e completa/ ca nu a fost achitata taxa de timbru, etc? sau pe parcursul unui process vine paratul si zice : “Vreau sa formulez o cerere reconventionala pt ca am si eu pretentiile mele fata de reclamant” si instanta ii spune :” Nu poti, ai formulat-o tardiv, nu pot sa o iau la dosar, du-te si inregistreaz-o separate”. Poate? NU pot sa refuz sa primesc o cerere, sa o inregistrez pe rolul instantei sau intr-un dosar aflat pe rol. E altceva faptul ca voi da o anumita hotarare pe exceptii si voi respinge cererea.

In practica s-a ivit o serie de probleme in legatura cu cererile de chemare in judecata fictive, inregistrate de detinuti doar din dorinta de a se transfera dintr-un penitenciar in altul (care aduce cheltuieli si incarca rolul instantelor in mod nenecesar) sau aminteste de un caz unde se cerea stabilirea filiatiei (un barbat, altul decat sotul mamei, clar o actiune inadmisibila). Se poate refuza inregistrarea unei astfel de cereri? Nu pot refuza fiindca i-as incalca dreptul la acces liber la justitie.

Art. 5 alin. 2 – Acest text l-am intalnit in VCC, art. 3, numita denegare de dreptate (resping actiunea pentru ca nu am un text de lege pe care sa il aplic in cauza respectiva). Locul acestei reglementari este in CPP, nu in Codul Civil. Cand s-ar putea face judecatorul vinovat de denegare de dreptate? – practica – in materia restituirii imobilelor preluate abuziv de catre stat – s-a tot asteptat o lege de restituire care intarzia sa apara asa ca vechii proprietari au inaintat actiuni bazate pe dreptul comun, au spus ca preluarea de catre stat este lovita de nulitate absoluta din diverse motive si au revendicat aceste imobile chemand in judecata prin diverse institutii printre care si Ministerul Finantelor (nu se aude bine ).

Unele instante au admis aceste actiuni, iar Legea de organizare a ….., desi nu avea nicio legatura cu aceasta, in reglementarea initiala spunea ca urmeaza sa se rezolve aceasta problema printr-o lege speciala. Unele instante au inceput sa respinga actiunile civile de drept comun pemotiv ca urmeaza sa apara legea speciala si ca la momentul actual nu au cum sa rezolve aceasta problema fiindca nu au fundament legislativ. A venit Curtea Suprema si a dat o decizie in sectiile unite in care a spus textual ca instantele nu au atributia de a solutiona acele cereri de revendicare, ci trebuie sa astepte intrarea in vigoare a unei legi speciale. Am si pierdut o serie de procese la Curtea Europeana pe acest considerent pt ca legea speciala a aparut…

Art.5 alin. 3 – Spre deosebire de reglementarea de la art. 3 VCC, NCPC vine si imi spune ce aplic daca nu am un temei in dreptul substantial, insa face referire la analogie (dispozitii legale privitoare la situatii asemanatoare), care e interzisa conform NCC.

8

O problema de aplicare a principiilor generale ale dreptului apare si atunci cand exista o lege speciala interna dar Curtea Europeana spune ca nu corespunde exigentelor Conventiei sau Protocoalelor aditionale. Am pierdut o serie de procese la CE pe considerentul ca Legea 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate abuziv de catre stat nu ofera mijloace pt o reparatie echitabila pt situatiile in care imobilul nu poate fi inapoiat in natura sau nu pot fi oferite alte bunuri in natura, pt ca in astfel de situatii se trimitea la fondul “Proprietatea”, care nu era cotat pe Bursa si aceste actiuni nu aveau absolut nicio valoare. CE a spus ca se incalca art. 1 din Protocolul 1 – Dreptul la un bun, fiindca desi aveai o hotarare definitiva care iti dadea dreptul la o despagubire, aceasta nu era indestulatoare. Astfel, instantele, cand au de a face cu situatia in care legislatia interna incalca norme europene, trebuie sa inlature legea speciala care incalca aceste norme si sa judece ca si cum reglementarea speciala nu ar exista si sa aplic principiile generale ale dreptului, prin urmare reparatia se va face prin echivalent.

Art. 5 alin. 4 – separatia puterilor in stat – depasirea atributiilor judecatoresti

Legea de interpretare nu poate retroactiva conform NCC. RIL- exceptie

Ex. - ICCJ – a apreciat ca ordonanta prin care s-a abrogat un text de lege privind drepturile salariale ale anumitor categorii de personal din justitie este neconstitutionala si a aplicat in continuare textul abrogat. Presedintele a sesizat CC cu un conflict de natura constitutional intre puterile statului ( judecatoreasca si legislativa) pt ca ICCJ s-a substituit legiuitorului in momentul cand a declarat ca ordonanta e neconstitutionala si a dispus urmarea textului de lege abrogat. CC a constatat existenta conflictului constitutional si a dispus ca ea este singura care se poate pronunta cu privire la constitutionalitatea unui text de lege.

Principiul dreptului la un proces echitabil – ce inseamna termen rezonabil ? Conventia vorbeste despre un termen rezonabil, codul vorbeste despre un termen optim si previzibil, deosebire de continu?

Termen rezonabil = standard minim, maxim in acest termen sa termin procesul sau executarea silita

Termen optim si previzibil = standard mai ridicat, NCPC modifica procedura substantial punand o foarte mare importanta pe etapa scrisa (partile trebuie sa isi comunice cererea de chemare in judecata cat si intampinarea, inainte de punerea pe rol a cauzei, astfel incat la primul termen, partile si judecatorul sa stie foarte bine ce se doreste in cauza, ce probe se propun etc. astfel judecatorul poate estima durata procesului in prima instanta).

Obligatia judecatorului ca in incheierea de sedinta sa estimeze si sa motiveze durata procesului in prima instanta. In CPC nu exista aceasta obligatie, fiindca judecatorul nu are la dispozitie mijloacele prin care poate estima durata procesului. durata previzibila

In noua reglementare exista contestatia privind tergiversarea procesului, impotriva judecatorului care refuza sau pur si simplu nu aplica sanctiuni martorului/ expertului care nu se prezinta/ nu realizeaza expertiza, nu se foloseste de masurile procesuale aflate la dispozitia sa pentru a respecta un termen optim si previzibil de solutionare a cauzei.

9

In CPC, art. 723 alin 2, exercitarea abuziva a unui drept procesual, in care partile exercita cai de atac inadmisibile impotriva unor incheieri premergatoare fondului care duc la tergiversarea cauzei prin trimiterea la instanta de control si prelungirea in mod nenecesar a procedurii. Se pot cere despagubiri morale si materiale de la partea care a tergiversat cauza, insa doar de catre partea care a castigat.

Exista si in actuala reglementare o procedura de urgenta, insa ce se intampla daca nu se merge pe aceasta? Aici vine noutatea NCPC, care pune aceasta contestatie la dispozitia partilor.

A doua parte

Prin legea de punere in aplicare, codul a fost modificat si articolele au primit o alta numerotare astfel ca in ce priveste contestatia privind tergiversarea procesului aceasta se gaseste la art. 522-526 NCPC.

Independenta judecatorului:

Integritate – comportamentul in general, in relatiile sociale in general

Indepedenta – se refera la relatiile sale profesionale, lipsa de subordonare

Impartialitate – se raporteaza la o cauza concreta

Admiterea in magistratura a avocatilor cu o vechime mai mare de 10 ani pe baza interviului – a fost scos deoarece nu garanta independenta

Inamovabilitatea judecatorului – Moigradean sustinea ca nu e nicio diferenta intre inamovabilitate si stabilitate in munca, nu e asa, inamovabilitatea e mai puternica decat stabilitatea in munca. Judecatorul nu poate fi transferat, delegat, detasat etc fara acordul acestuia, aceasta fiind o garantie a independentei judecatorului. Raspunderea judecatorului – penala, disciplinara, materiala – foarte importanta reglementarea acesteia. Daca un judecator e condamnat penal pt o fapta sav in exercitarea profesiei ( daca a dat o anumita hotarare – motiv de revizuire).

Subordonare administrativa – respectarea doar a regulilor de ordine administrativa venite din partea Presedintelui de instanta, nu si alte ordine din partea acestuia (care ar putea influenta decizia intr-o cauza).

Pregatirea profesionala – nu poti judeca in domenii pt care nu ai pregatirea profesionala (ex. din penal in civil si invers )

Salariu corespunzator – interzicerea altor surse de venit in afara de cele provenite din predare, publicare de articole etc.

10

Libertatea de exprimare – posibilitatea de a se exprima in public, cu conditia sa fie in apararea independentei sistemului judiciar

Principiul dublului grad de jurisdictie – marea majoritate a hotaririlor pot fi atacate cu o cale de reformare (apel, recurs)

Principiul legalitatii – art. 7 NCPC – Judecatorul se supune atat normelor de drept substantial, cat si celor de drept procesual.

Competenta instantelor – prevazute in CPC

Componenta

Principiul egalitatii partilor – art. 8 NCPC – sa fiu supus acelorasi norme procesuale ca si cealalta parte

RIL sau exceptii de neconstitutionalitate pronuntate in timpul –cereri de chemare in judecata inregistrate in acelasi timp (221/2009) – reparatii pt condamnari cu caracter politic – au inceput sa existe cereri rezolvate care dadeau reparatii sume astronomice. Statul a intervenit si a stabilit ca reparatiile nu pot depasi suma de 10.000 de euro pt cel prejudiciat direct, sau pana in 5000 de euro daca e vorba de familia acestuia. S-a ridicat exceptie de neconstitutionalitate atat a textului care limiteaza sumele acordate cat si textul care le acorda. CC admite exceptia textului care limiteaza sumele si dispune ca e neconstitutionala o astfel de limitare si apoi dispune ca textul care le acorda e neconstitutional. In situatia data, aveam persoane care obtinusera o hotarare definitiva si irevocabila si persoane carora inca nu li se solutionase cauza, desi inregistrasera cererile de chemare in judecata in aceeasi perioada inegalitate.

(dupa aia se aude foarte neclar – fix partea cea mai importanta)

Alt ex. (pensiile grefierilor – care aveau pensie care reprezenta un procent din ultimul salar care se actualiza cu salarul celor acuali in functie? Ceva de genu)

La grefieri se modifica legea, si se pune problema daca li se da pensia de serviciu sau pensia care o are orice alt bugetar, unii s-au judecat si au obtinut o hotarare prin care isi pastrau pensia de serviciu (aia mare) altii, nu. RIL - nicio pensie de serviciu pt grefieri, cei care au obtinut pensia de serviciu in instanta raman cu ea si cei care desi au avut proces pe rol dar nu au obtinut o solutie mai repede primesc o pensie ca orice alt bugetar. Incalcare a principiului egalitatii

Principiul disponibilitatii

- actiunea civila se exercita numai daca partea interesata doreste acest lucru, cu exceptiile de rigoare cand procurorul porneste actiunea (minor, interzis,

- eu spun cu cine ma judec, ce cer, eu stabilesc cadrul procesual si instanta se pronunta doar pe aceste aspecte

11

-instanta nu se poate pronunta pe chestiuni pe care eu nu le-am cerut

- paratul este liber sa se apere sau nu, exceptiile relative

- procesul civil se poate opri daca reclamantul doreste acest lucru, acesta poate renunta oricand la proces

- dreptul de a exercita caile de atac – pot sau nu sa le exercit

- se poate renunta atat la dreptul subiectiv la actiune cat si doar la judecata, care poate fi reluata in interiorul termenului de prescriptie

Rolul activ al judecatorului

Art. 21 NCPC – Incercarea de impacare a partilor – poate opera pe tot parcursul procesului civil, doar in cauzele in care partile pot tranzactiona

Art. 129 alin 2 CPC

Art. 22 alin. 1 NCPC – componenta a principiului legalitatii

Alin. 2 – Principiul aflarii adevarului – trebuie sa dispuna punerea in discutie orice imprejurarea de fapt si de drept chiar daca aceasta nu apare in cererea de chemare in judecata. Sa administreze orice probe care ar duce la aflarea adevarului, chiar daca partile se impotrivesc, sau au fost propuse tardiv.

Alin. 3 – introducerea altor persoane in cauza – poate sa puna in discutia partilor introducerea altor persoane in cauze, nu din oficiu

Alin. 4 si 5 – recalificarea juridica, doar dupa ce a fost pus in discutia partilor.

Sa luam un exemplu: ceri o suma de bani paratului, care este temeiul juridic al acestei cereri? Imprumut, restituire de pret, chirie restanta etc., eu spun ca este un imprumut nerestituit, dar cand indic temeiul juridic dau textul de la plata pretului. Ce poate face judecatorul? Pune in discutia partilor ca temeiul juridic e altul decat cel indicat. Problema nu e ca ai indicat gresit textul de lege ci faptul ca prin indicarea gresita a textului de lege poate atrage un tratament juridic diferit din perspectiva dreptului procesual civil.

Ex. Cer evacuarea din apartament a paratului : ce inseamna evacuarea? E o actiune care se apreciaza ca fiind nepatrimoniala, care intra in competenta judecatoriei, care are ca si cai de atac apelul si recursul. Dar ce inseamna evacuare? Daca eu sunt proprietarul si paratul mi-a spart apartamentul si s-a instalat in el cat timp am fost plecat in concediu. Este o simpla evacuare? Este executarea unei obligatii a lui fata de mine?, o obligatie contractuala cum este cea de predare a lucrului vandut, de restituire a lucrului imprumutat sau este o actiune posesorie sau o actiune petitorie, in revendicare? Pai actiunea in revendicare necesita

12

indicarea valorii bunului si in functie de acest lucru se stabileste competenta instantei, caile de atac, taxa de timbru (la valoare) calificarea juridica din perspectiva dreptului procesual civil are o mare importanta

Alt ex. Apartamentul a apartinut mamei mele care a decedat, iar acolo mai locuia impreuna cu concubinul ei, care este un simplu tolerat, nu are niciun drept si vreau sa il evacuez. Ce fel de actiune este asta? Instanta te intreaba: e revendicare, e realizarea unei obligatii contractuale? In ce temei sta el acolo? E un simplu tolerat? Exista un contract de comodat intre mama si acesta? de aceea se pune in discutia partilor calificarea juridica

Poate instanta sa treaca peste vointa partilor? Cine este cel care finalmente da calificarea juridica? In actuala reglementare nu avem o dispozitie asemanatoare cu cea de la alin. 5, exista doar o opinie doctrinara a prof. Boroi si Ciobanu, care spune ca instanta nu poate trece peste vointa partilor in acele litigii unde partile pot dispune de acest lucru, insa o alta parte a doctrinei spune exact contrariul, ca judecatorul este cel care finalmente califica actiunea juridica. Daca spui ca judecatorul poate sa treaca peste vointa partilor (in ce priveste calificarea juridica) (lucru permis in actuala reglementare), daca de ex acesta spune ca actiunea e revendicare, atunci acesta iti stabileste competenta si iti spune sa timbrezi, in caz contrar, iti anuleaza cererea de chemare in judecata si gata. Daca partile insista ca e de fapt o actiune de evacuare, ce poate judecatorul sa faca daca el apreciaza ca e de fapt actiune in revendicare? Respinge actiunea pt ca nu sunt indeplinite conditiile unei astfel de actiuni (nu exista un raport contractual intre reclamant si parat, nu am obligatie contractuala de predare a bunului ). In asta consta, diferenta dintre actuala reglementare si noua reglementare.

Art. 22 alin. 6 – Revenind la principiul disponibilitatii – judecatorul nu poate sa dea mai mult decat s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut etc. , asta apropo de ce se intampla daca se incalca vreaun principiu motiv de exercitare a unei cai de atac. Sau veti vedea la nepronuntarea pe un capat de cerere, este o reglementare speciala, se poate cere casarea sau comp…ceva (? ) hotararii. Nu poti sa ceri in apel sau recurs pronuntarea pe un capat de cerere pe care nu s-a pronuntat anterior. Revenind la articol (“in afara de cazurile in care legea ar dispune altfel”) Care sunt aceste cazuri? Vorbeam de petitele accesorii obligatorii in cazul unui divort (numele sotilor, pensia de intretinere a copiilor, stabilirea locuintei copilului etc. )

Art. 22 alin. 7 – ramane tema de casa :P – imi spuneti daca locul lui e la acest articol, daca tine de rolul judecatorului in aflarea adevarului si care este relatia sa cu alte principii ale dreptului procesual civil

13

Curs 3, Procedură Civilă I

Principiul echității

Săptămâna trecută am rămas cu o temă de casă – care este aceea? Cine ţine minte? Art. 22, alin. 7: „ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să ţină seama de toate circumstanţele cauzei, judecătorul ca ţine seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de buna-credinţă.”. Cum aţi interpreta acest text? Este locul acestui text la principiul rolului activ al judecătorului sau rolul judecătorului în aflarea adevărului? Ţine de principiul egalităţii? Ţineţi minte ca am discutat săptămâna trecută principiul egalităţii. Ce înseamnă acest principiul? – judecătorul se supune numai legii. Bun, atunci cum interpretăm textul alin. (7) al art. 22? Atunci când are o marjă, o putere de apreciere, va ţine seama de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de buna- credinţă.

Întrebare sală: nu ar viza situaţia în care nu există o reglementare legală?

O primă ipoteză – nu avem o bază legală, judecătorul nu poate refuza să judece pentru ca s-ar face vinovat de denegare de dreptate şi în această situaţie, evident, marja lui de apreciere unde se situează? El urmează să aplice principiile generale de drept şi în special se aplică principiul echităţii.

Ce înseamnă Principiul echităţii? – cine are dreptate. Ce înseamnă să faci dreptate. Acesta este un prim aspect şi, probabil cel mai important. Aici are cea mai mare marjă de apreciere, pentru ca neavând un text de lege care să îi spună ce să facă, el va trebui să soluţioneze cauza pe baza principiilor generale de drept şi am dat exemplu data trecută - fie ca nu există deloc un text de lege, fie că există un text de lege în legea internă, dar convine unei convenţii sau unui tratat privind drepturile fundamentale ale omului şi atunci instanţa internă trebuie să înlăture legea internă şi să aplice principiile generale de drept, printre care este şi principiul echităţii şi al bunei-credinţe. Acesta este deci primul aspect.

Un alt aspect, apropo, revenind la principiul egalităţii că se supune numai legii. Atunci când interpretează şi aplică legea, judecătorul are o marjă de apreciere în ceea ce priveşte modul de interpretare şi aplicare a legii, va aplica aceleaşi principii.

>>Ca să vă spun un exemplu – când eram judecător stagiar, prima lecţie de la preşedintele instanţei- când aveţi în faţa voastră o cauză, încercaţi să vă gândiţi prima dată nu cum aplici textul de lege în cauza respectivă, ci cine are dreptate. Cine are dreptate dintre cei doi care se prezintă în faţa ta; dacă tu poţi motiva soluţia aceasta pe un text de lege, aceea e soluţia corecta. Dacă nu, dacă legea te limitează, dacă eşti obligat să aplici astfel textul legii, îl vei aplica, că nu ai încotro. Te supui legii. Dacă tu apreciezi că soluţia care ar face dreptate între părţi este aceasta şi o poţi argumenta, bazându-te pe un text de lege, aceea este soluţia corectă. Deci, cu alte cuvinte, cum aplici textul de lege – am în vedere nişte principii de drept şi, în special, principiul echităţii, cum aş face dreptate; şi cu bună-credinţă.

14

Apropo de bună-credinţă, o să constataţi că la noi este un obicei – ştiţi acea regulă a portiţei mici. Mă folosesc de textul legii şi întorc legea împotriva textului ei. Deci ea are un text şi atunci când o interprez o întorc chiar împotriva a ceea ce a dorit legiuitorul să reglementeze. Era şi un celebru dicton latin, care acum îmi scapă. Deci, a folosi litera legii pentru a o întoarce împotriva spiritului ei. Asta înseamnă o interpretare cu rea-credinţă a literelor de legea, ceea ce ne spune alin. 7 este că norma trebuie interpretată cu bună-credinţă, deci nu trebuie să iau litera legii şi să o întorc împotriva spiritului ei.

Au mai rămas câteva principii... Aveţi vreo întrebare în legătură cu principiile pe care le-am studiat până acum? Ultima oară am studiat principiul disponibilităţii în comparaţie cu principiul rolului activ al judecătorului. Urmează să mai dicutăm câteva din principiile rămase, nu toate şi anume: principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, care sunt strâns legate unul de celălalt.

Principiul contradictorialității și al dreptului la apărare

Ce înseamnă principiul contradictorialităţii? – ce presupune acest principiu? Este reglementat extres în NCPC în art. 14 alin.(1) Instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel. 

Are o serie de alineate art. 14, dar o să vedeţi că, până la urmă, se referă multe la acelaşi lucru. Dacă vă uitaţi la alin. (2) al art. 14:  Părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul Instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înteleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea. 

>>Ce înseamnă acest lucru? Cererea de chemare în judecată, actul de sesizare a instanţei trebuie întocmit în câte exemplare? – ( sala: trei) cererea de chemare în judecată trebui întocmită în atâtea exemplare câţi pârâţi sunt, plus un exemplar pentru instanţă. Acum, voi aţi zis trei pentru că v-aţi gândit şi la exemplarul reclamantului care să poată face dovada că a înregistrat cererea, dar asta nu prevede textul de lege. Este o chestiune care e bine să o ştiţi voi, ca să puteţi face proba, dar nu este obligatorie. Trebuie să o depuneţi în atâtea exemplare câţi pârâţi aveţi, dacă aceşti pârâţi au un singur reprezentant, atunci şi cererea de chemare în judecată se va întocmi într-un singur exemplar. În principiu, câţi pârâţi sunt, atâtea exemplare, plus unul pentru instanţă. De ce? – în realizarea acestui principiu al

contradictorialităţii, faceţi astfel cunoscute pârâtului pretenţiile voastre. Dacă pârâtul depune întâmpinare, în câte exemplare trebuie să o depună – un exemplar pentru instanţă şi atâtea exemplare câţi reclamanţi sunt. Dacă reclamanţii au un singur reprezentant, într-un singur exemplar. Iată, îşi fac cunoscute reciproc pretenţiile, apărările, probele, este primul aspect al principiului contradictorialităţii, fie personal, fie prin intermediul instanţei, fie prin reprezentant.

O să vedeţi când vom face citaţiile şi comunicarea actelor de procedură că şi actualul CPC prevede posibilitatea ca atunci când părţile sunt asistate de avocaţi, comunicarea

15

actelor de procedură să se realizeze printre aceştia. Altfel, comunicarea actelor de procedură se va face prin intermediul instanţei, fie la termenul de judecată, de către instanţă, fie de către agenţii procedurali.

Un alt aspect al principiului contradictorialităţii, ceea ce s-a citit mai devreme,

citarea părţilor. Care este rostul citării? - ca să ştie de proces, dacă vor, să se poată prezenta şi să îşi poată spune punctul de vedere cu privire la pretenţiile celeilalte părţi, apărările, mijloacele de probă invocate de cealaltă parte, excepţiile invocate de cealaltă parte sau de instanţă din oficiu. Asta înseamnă principiul contradictorialităţii.

! Cea mai puternică garanţie este, de fapt, citarea părţilor. Aceasta este regula.

O să vedeţi că sunt proceduri care se realizează fără citarea părţilor. Este vorba de o încălcare a principiului contradictorialităţii?

>>De exemplu, în materia ordonanţei preşedinţiale, care este o procedură de urgenţă, ea poate fi dată şi fără citarea părţilor.

>> Încheierea de îndreptare a erorii materiale, poate fi şi fără citarea părţilor.

>> Măsurile asigurătorii, sechestrul, mai exact unele din ele, pot fi dispuse fără citarea părţilor, pentru că reclam o urgenţă.

Se încalcă principiul contradictorialităţii? În realitate nu se încalcă, ele reclamă o urgenţă, în măsura în care partea care a pierdut procesul se consideră prejudiciată, are exerciţiul căilor de atac, iar în calea de atac deja părţile sunt citate şi se asigură principiul contradictorialităţii. Pot să îşi formuleze aceste apărări în căile de atac şi, de fapt, asigur pricipiul contradictorialităţii atunci când nu am citat părţile cum? – comunicând hotărârea judecătorească ca ele să ia cunoştiţă de cuprinsul ei şi să o poată ataca. Deci, inclusiv comunicarea hotărârii judecătoreşti ţine de principiul contradictorialităţii.

Dacă vă uitaţi, are o serie de alineate art. 14 – părțile au obligația de a expune situația de fapt la care se referă pretențiile și apărările lor în mod corespunzător. Asta se referă la modul de redactare al cererii de chemare în judecată și al întâmpinării, au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată ăn cursul prcesului de orice participant, inclusiv de instanță din oficiu.

Țineți minte că la rolul activ al judecătorului am zis că poate pune în discuția părților orice împrejurare de fapt și de drept - și în actuala reglementare găsim un articol, art. 129 și în NCPC în art. 22 – orice chestiune de fapt și de drept, chiar dacă nu sunt arătate în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare, dar trebuie să o pună în discuția contradictorie a părților.

Nu pot să iau părțile prin surprindere și ele să se trezească cu o soluție în hotărâre pe o chestiune care nu le-a fost pusă în discuție. O să vedeți că aduce în plus actuala reglementare în alin. ultim al art. 14 este și cuprinsul hotărârii judecătorești, care spune că instanța își va

16

întemeia hotărârea numai pe motivele de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse în prealabil dezbaterilor contradoctorii.

Cu alte cuvine, instanța nu poate să surprindă părțile prin hotărâre, adică nu poate, direct prin hotărâre să spună: titlul pe care se prevalează reclamantul nu este un contract de împrumut, așa cum spune el, că de fapt, este un contract de vânzare-cumpărare, deghizat în împrumut, sau invers, fără să pună în discuția părților.

NU se pot trezi părțile luate prin surprindere cu o interpretare făcută de instanță direct prin hotărâre, fără să fi fost pusă în discuție.

>> Sau instanța respinge acțiunea ca prescrisă, fără să pună în discuție excepția prescripției. Acum, în noua reglementare, excepția prescripției știți că poate fi invocată numai de către pârât prin întâmpinare, spune NCC acest lucru, dar în ceea ce privește, dar în ceea ce privește dispozițiile tranzitorii, Legea 71/2011, arată că prescripțiile începute sub imperiul Decretului 164/1958 rămân să fie guvernate de legea veche. Desigur că există și în prezent o discuție în jurisprudență dacă acest text se referă inclusiv la aspectul procesual, respectiv al posibilității instanței de a invoca din oficiu excepția prescripției extinctive, deci nu numai la termene, condiții de întrerupere, suspendare, ce țin de normele de drept substanțial, ci și la mijloacele procesuale (am uitat că cu voi nu am făcut acțiunea civilă ) aflate la dispoziția participanților la procesul civil de a invoca excepția prescripției extinctive.

>> Excepția autorității de lucru judecat – s-a depus la dosar o hotărâre, nimeni nu a discutat-o, instanța observă în faza deliberării și, fără să pună în discuția părților, respinge acțiunea pe autoritate de lucru judecat. Încalcă principiul contradictorialității?

Sancțiunea: Care este sancțiunea pentru încălcarea principiului contradictorialității? Nu am citat părțile, am judecat cauza fără să citez părțile, acolo unde citarea lor este obligatorie. Am respins acțiunea pe excepție, fără să pun în discuția părții, am recalificat natura juridică a actului fără să pun în discuția părții. Încalc principiul contradictorialității și, implicit al dreptului la apărare, pentru că dreptul la apărare, o să vedeți imediat, are un aspect material și unul formal.

Noi în totdeauna ne gândim la aspectul formal de a-ți angaja un avocat, dar are și un aspect material, posibilitatea mea de a mă apăra cu privire la orice invocă orice participant din proces, care ține de principiul contradictorialității, adică posibilitatea mea de a-mi expune părerea în contradictoriu cu celelalte părți din proces.

Ce se întâmplă? Care este sancțiunea pentru încălcarea acestui principiu? Nulitatea horărârii! -este motiv de exercitare a căii de atac.

Principiul dreptului la apărare

Am spus că în strânsă legătură cu princiăiul contradictorialității este principiul dreptului la apărare, care are un aspect material și unul formal.

17

Despre aspectul material am discutat de fapt până acum, tot ceea ce înseamnă contradictorialitate.

Despre aspectul formal de a-și angaja un avocat, nu am să vorbesc foarte mult despre aspectul public judiciar, dacă aveți curiozitatea să lecturați, în orice cod actual aveți și ordonanța privind ajutorul public judiciar, puteți să o lecturați, nu este temă pentru examen, însă dacă aveți orice întrebări puteți să mi le puneți mie sau lui Șerban la seminarii.

Principiul colegialității - nu îl mai discut pentru că am făcut normele de organizare judiciară la primul curs, țineți minte și am discutat ce înseamnă compunerea completului de judecată.

Principiul oralității– în actualul cod aveți art. 127, am spus că în actualul cod nu avem un capitol dedicat principiilor, însă avem o serie de texte din care le deducem.

Regula: pricinile se dezbat oral dacă legea nu dispune altfel. Ce înseamnă acest lucru? - adică am formulat o cerere de chemat în judecată în scris, dar am posibilitatea să o susțin în fața instanței, pârâtul a depus întâmpinare, dar are posibilitatea de a o susține în fața instanței, am formulat cereri, excepții prin întâmpinare, însă am posibilitatea de a le susține oral în fața instanței, am formulat cereri în probațiune prin cererea de chemare în judecată, sau prin întâmpinare, dar pot să mă prezint în fața instanței să le susțin și oral.

Deci, în principiu, orice cerere, excepție, pot să o susțin oral. Calitatea de reprezentant, dacă formulez o cerere de chemare în judecată prin mandatar, prebuie să anexez dovada mandatului, dar pot să mă prezint în fața instanței și să declar că mandatez pe cutare. Instanța consemnează în încheiere această declarație a mea, deci iată am un mandat, practic dat oral în fața instanței...

Dar pot să mă prevalez de un sistem eminamente oral? - în niciun caz, pentru că și atunci când fac o cerere orală în fața instanței, ea întotdeauna va fi consemnată într-un act scris, care este de exemplu încheierea de ședință; declarația de martor este orală, dar ea se consemnează în scris; interogatoriul formulat de instanță (o să vedeți că dacă interogatoriul este formulat de o parte, acesta se depune în scris și se consemnează răspunsurile pe aceeași pagină cu întrebările), deci, când interogatoriul este formulat de instanță, acesta se formulează oral și întrebările se consemnează în încheierea de ședință.

La judecată, așa cum am discutat, știm că la principiul disponibilității se poate renunța, odată pornit procesul, nimeni nu mă obligă să îl duc până la capăt , pot să renunț printr-un înscris sub semnătură privată, fie oral în fața instanței,declarația de renunțare se consemnează în încheierea de ședință. La dreptul subiectiv dedus judecății pot să renunț prin act autentic, dar pot să mă prezint personal în fața instanței și să declar acest lucru. Calea de atac, ca regulă o declar în scris, dar dacă sunt prezentă la pronunțarea hotărârii pot să spun în acel moment că înțeleg să declar cale de atac și președintele completului de judecată care pronunță hotărârea va consemna acest lucru într-un proces verbal. Deci iată, am declarat calea de atac oral, dar s-a consemnat într-un proces verbal întocmit de instanță. Acesta este principiul oralității.

18

>>Veți vedea, chiar dacă părțile depun concluzii scrise și cer amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, în celel mai multe cazuri insintă ca la terminarea cercetării judecătoreși și începerea dezbaterilor să își expună punctul de vedere cu privire la starea de fapt dedusă din probele administrate și la încadrarea juridică a acesteia.

Principiul nemijlocirii. Ce înțelegem prin acesta? – practic, instanța.... Când spun instanță mă refer la completul de judecată care administrează probele, în principiu toate probele din dosar, ca să stabilească o stare de fapt.

Care sunt excepțiile de la aceste principii?- le știți din penal

- Strămutarea. Dacă strămut o cauză de la o instanță la alta, instanța care a dispus strămutarea poate să dispună că actele întocmite de instanța de la care s-a strămutat cauza se păstrează. Este o încălcare a principiului nemijlocirii? – nu, pentru că este o excepție prevăzute de lege

- Comisia rogatorie. De exemplu, vreau să audiez un martor din Galați, dar este nedeplasabil. Mă duc eu de la Curtea de Apel, mă deplasez să fac cheltuieli părților? – nu, o să dispun prin comisie rogatorie să fie audiat de o instanță de același grad cu cea care dispune comisia rogatorie, sau dacă în acea localitate nu este o instanță de același grad, o instanță de grad inferior, care o fi acela.

- Necompetența. probele administrate de o instanță necompetentă rămân câștigate cauzei și instanța la care s-a declinat competența nu le poate readministra decât pentru motive temeinice. Iată, este o excepție de la principiul nemijlocirii? – pentru că nu instanța la care s-au administrat probele nu se va pronunța finalmente asupra lor..

- Perimarea. Știți ce este perimarea? - este specifică procedurii civile, nu o aveți în penal. Se suspendă soluționarea cauzei dintr-un motiv imputabil părților. De exemplu, nu pot să se judece, fie că nu se prezintă niciuna la proces și nu cer judecarea în lipsă, instanța suspendă, și un an de zile nu cer repunerea pe rol (în NCPC termenul este de 6 luni) sau amândouă cer să se suspende procesul, ca poate vor încheia o tranzacție, poate se duc la un mediator. Perimarea înseamnă așadar închiderea dosarului pe motiv că părțile nu mai vor să se judece. Dacă aceasta se întâmplă în fața primei instanțe, practic nu am o soluție, dacă sunt în interiorul termenului de prescripție, pot înainta o nouă acțiune și pot folosi probele administrate în dosarul perimat. Nu același lucru se întâmplă bineințeles, dacă perimarea operează în apel, acolo rămâne în autoritate de lucru judecat hotărârea primei instanțe. Deci se referă la situația în care perimarea operează în primă instanță.

- Asigurarea de dovezi. Să ne imaginăm un martor care este pe patul de moarte, poate încă nu am pornit un proces.. răspundere civilă delictuală, a asistat la

19

accidentul de mașină. Cer instanței să îl audieze de urgență, nici nu am proces pe rol.. evident că o altă instanță audiază martorul, însă declarația lui o voi folosi în procesul în care voi invoca dreptul subiectic în contradictoriu, în exemplul dat, cu autorul accidentului. Administrarea probelor prin avocat este o procedură prevăzută și în actualul cod de procedură civilă, nu am întâlnit practic să fie utilizată, legea permite în anumite categorii de procese, în actuala reglementare numai în litigiile patrimoniale, în noua reglementare se permite și în alte litigii în care părțile pot încheia o tranzacție să administreze anumite probe prin avocat, nu toate, pentru că de exemplu, cercetarea la fața locului se face în continuare, de către instanță. Interogatoriul părților se ia de către instanță, însă declarațiile de martor se administrează de către avocat, se consemnează fie de către el, fie se adresează unui notar public să autentifice declarația.. În această situație avem o excepție de la principiul nemijlocirii pentru că proba nu se administrează efectiv în fața instanței.

Principiul publicității. Regula, în actuala reglementare, este că ședințele de judecată sunt publice, cu titlu de excepție anumite cauze se judecă în Camera de Consiliu și codul permite (si actualul si noul) ședința secretă când sunt întrunite condițiile prevăzute de lege. Ședința secretă e una, ședința în Camera de Consiliu înseamnă altceva. Ședința în Camera de Consiliu am atunci când legea prevede expres acest lucru, dacă legea nu prevede expres, atunci se aplică regula ședințele de judecată sunt publice.

Sancțiunea: Care e sancțiunea pentru nerespectarea publicității ședinței de judecată? – nulitatea absolută. Dar dacă am o cauză care se judecă în Camera de Consiliu? – de exemplu procedurile de urgență, cum ar fi ordonanța președințială, asigurarea de dovezi, unele măsuri asigurătorii, cum ar fi sechestrul asigurător, chiar și fără citarea părților...dar, în concret, judec acea cauză în ședință publică, este motiv de nulitate absolută? – NU, pentru că este o nulitate relativă, pentru că ocrotește interesul personal al unei părți, numai ea poate să invoce o vătămare, pe care trebuie să o și dovedească.

>>Spre exemplu, ce vătămare s-a produs dacă s-a judecat în ședință publică în loc de ședință în Camera de Consiliu o ordonanță președințială? – pentru că nu vorbesc de niște drepturi ale personalității, că partea ar fi expusă, nu este vorba de ședință secretă. Ședința secretă este o cu totul altă chestiune, o să reluăm când discutăm procedura în fața primei instanțe.

Art. 121 din actuala reglementare – Instanța poate să dispună ca dezbaterile să se facă în ședință secretă,e la latitudinea instanței, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică, sau părțile. În acest caz, părțile vor putea fi însoțite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele. În mod normal, în cazul în care ședința este publică, se aplică art. 121 alin. (1) Ședințele vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel.

20

Dacă ne aflăm în una din situațiile în care s-ar vătăma ordinea publică, moralitatea publică sau părțile, instanța poate să dispună ca, în concret, cauza să se judece în ședință secretă, deci este la dispoziția instanței. A nu se confunda ședința în Camera de Consiliu, care se judecă astfel în cazurile expres prevăzute de lege, și ședința secretă, care se judecă la dipoziția instanței, care apreciază că suntem în una din aceste situații, de regulă, în practică, în procese de divorț, răspundere civilă delictuală în cazul delictelor de presă și așa mai departe, în cazurile în care probabil administrarea probelor ar putea fi afectată de prezența publicului.

În orice caz, și atunci când ședința se judecă în Camera de consiliu, principiul publicității se realizeză prin aceea că hotărârea judecătorească se pronunță întotdeuna în ședință publică. Nepronunțarea hotărârii în ședință publică atrage sancțiunea nulității absolute.

! NCPC: Veți vedea că în noua reglementare pronunțarea hotărârii este

înlocuită cu punerea acesteia la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, dar numai în situația în care se amână pronunțarea. Deci amân pronunțarea, de exemplu, peste o zi, două, trei, o săptămână; s-ar putea ca în acea zi să nu fie ședința mea de judecată, sala de judecată nu e la dispoziția completului de judecată care a amânat pronunțarea și atunci, ca să nu țin părțile până când un alt complet de judecată își termină ședința, sau chiar același complet, pot să le pun la dispoziție hotărârea prin mijlocirea grefei. O să vedeți dacă lecturați tezele prealabile NCPC, expunerea de motivă, că se spune că e un mare câștig faptul că hotărârea poate fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei. S-a încercat prin legea de punere în aplicare ca în toate situațiile pronunțarea hotărârii instanței să poată fi înlocuită prin punerea la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, adică în loc să meargă judecătorul la sfârșitul dezbaterilor în sala de judecată, știți cum se pronunță hotărârea, conform regulamentului, prin anunț oral, deci când lași o cauză în pronunțare spui: pronunțările în această sală de la ora 12, sau de la 14 și părțile stiu că dacă se întorc la ora respectivă judecătorul va intra și va pronunța hotărârea. Deci, ca să înlocuiești această formalitate, codul a vrut să dea posibilitatea judecătorului să pună hotărârea la dispoziția părții prin mijlocirea grefierului, însă această propunere de modificare prin legea de punere în aplicare a fost respinsă în Camerele Parlamentului și a rămas finalmente ca ea să se aplice numai în caz de amânare a pronunțării. În rest, hotărârea trebuie pronunțată întotdeuna în ședință publică, sub sancțiunea nutilății.

Principiul continuității și stabilității completului de judecată

Când aud continuitatea completului de judecată, probabil că îmi imaginez că odată investit cu o cerere de chemare în judecată, același judecător sau aceiași judecători vor administra toate probele, se pronuntă pe toate cererile și, în final, pronunță hotărârea. Așa să fie oare? Dacă așa am interpreta principiul continuității, ar însemna că dacă un judecător din complet, să zicem un complet de 3, în recurs, moare, se transferă sau se pensionează, procesul

21

ar trebui să fie luat de la capăt, dintr-o împrejurare neimputabilă părților. Atunci asta să fie principiul continuității?

Principiul continuității, dacă ne uităm, acum este reglementat expres în art. 19 din NCPC, dar și la art. 214 este un art. cu această titulatură, la procedura în fața primei instanțe. În actuala reglementare rezultă din motivele de recurs, respectiv motivul de la art. 304 pct. 2 CPC.

Ce înțelegem prin continuitatea completului de judecată? – art. 304 pct. 2 CPC: atunci când hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii. Deci, practic, principiul continuității se reduce la continuitatea completului de judecată care a audiat părțile la final, înainte de pronunțarea hotărârii. Acel complet de judecată trebuie să fie cel care dă soluția.

Să nu vă gândiți neapărat că va da o soluție pe fond, adică s-au administrat probe și se cere admiterea sau respingerea acțiunii. Poate să fie cel care a dat cuvântul pe excepție. Rămânem în pronunțare pe excepția prescripției extinctive, a autorității de lucru judecat, amânăm pronunțarea peste o săptămână. Care este completul care trebuie să se pronunțe asupra excepției rămase în pronunțare? Acel complet care a ascultat concluziile părților pe excepție. Deci asta înseamnă principiul continuității. Încălcarea acestui principiu atrage nulitatea hotărîrii, din această cauză e motiv de casare în recurs.

Similar există și în NCPC la art. 488 pct. 2, însă, în completarea actualului text, noul text, și în aplicarea art. 19. Am văzut deci că în actuala reglementare, principiul continuității înseamnă numai că acel complet care a judecat, a dat cuvântul părților fie pe fond, la final, fie pe o excepție, trebuie să fie acela care pronunță hotărârea. Ce prevede în plus NCPC? – art. 19: Judecătorul învestit cu soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condițiile legii. Ce aduce în plus această reglementare? Haideți să citim și textul art. 214: (1) membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiași în tot cursul judecății.

(2) În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluționarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condițiile legii.

(3) Dacă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părților, cauza se repune pe rol.

Sancțiunea este prevăzută la art. 488 pct. 2, motivele de casare din recurs: dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei, ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii . Ca motiv de casare sumplimentar, art. 488 din NCPC prevede nu numai încălcarea principiului continuității în sensul art. 304 pct. 2. din CPC, ci și încălcarea normelor privind repartizarea aleatorie a cauzei. Tot ceea ce am citit până acum și art. 19 și art. 244 se referă la repartizarea aleatorie a cauzei.

22

Ce înseamnă repartizarea aleatorie a cauzei? Cauza e repartizată de computer prin programul E!!!!!!!!!! Al instanței unui complet de judecată, nu mai poate fi luată de la acel complet și dată altui complet, pentru că hotărârea este nulă pentru nerespectarea principiului repartizării aleatorie a cauzei, care ține de principiul continuității și stalibității completului de judecată. Unul din membrii completului de judecată lipsește, cine trebuie să îl înlocuiască? Numai judecătorul de pe lista de permanență.

! Lista de permanență se întocmește de Colegiul de conducere al instanței la

începutul fiecărui an, eu la 1 ianuarie 2012 știu că în decembrie, în ce zi voi fi de serviciu, tocmai ca să nnu poată fi pus un judecător anume pe cauză. De aceea repartizarea aleatorie a cauzelor și respectarea acesteia e foarte importantă și ca și garanție.Sunt instanțe care au o practică diferită.

>> Pot să am interesul să direcționez dosarul spre un complet sau altul dacă am o parte pe care vreau să o ajut, fiind președinte de instanță, spre exemplu. Ei, acest lucru dacă îl fac, încalc principiul repartizării aleatorii a cauzelor și este motiv de nulitate a hotărârii, prevăzut expres ca motiv de casare, la art. 488 pct. 2 din CPC. În actuala reglementare nu există o astfel de prevedere, însă părerea mea este că poate invoca ca motiv de nulitate a hotărârii.

Întrebare din sală: Principiul se aplică și în cazul unui complet de divergență în apel, dacă se repune cauza... Sigur, și în completul de divergență, în apel, trebuie să intre tot judecătorul de pe lista de permanență.

! Restul principiilor sunt bine tratate în manual, se pot lectura de acolo. V-am indicat (pe slide-uri) și art. corespunzătoare din NCPC.

Două chestiuni vreau să discut despre obligațiile părților și terților în desfășurarea procesului.

Obligațiile părților în desfășurarea procesului, art. 10/NCPC: (1) părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

(2) Dacă o parte deține un mijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte părți sau din oficiu, să dispună înfățișarea acestuia, sub sancțiunea plății unei amenzi judiciare.

Avem un text similar in actualul CPC – obligația părților de a urmări finalizarea procesului și de a-și îndeplini obligațiile procesuale stabilite de instanță? Art. 129/CPC alin. (1): Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

23

Vreau să vorbim aici despre obligația părților de a urmări desfășurarea procesului. Dacă vreau mă apăr, dacă nu, nu.. dar dacă vreau să mă apăr, eu trebuie să urmăresc procesul.

>> Ca să luăm un exemplu din actuala reglementare, întâmpinarea se depune la dosar cu 5 zile înainte de termenul de judecată. Oare de ce? – pentru că reclamantul știe că pârâtul are obligația să depună la dosar cu 5 zile înainte întâmpinare și trebuie să se ducă la arhivă să verifice dacă întâmpinarea s-a depus la dosar sau nu și dacă s-a depus cu 5 zile înainte, să o studieze. Nu poate să vină la primul termen de judecată și să spună: să îmi dați un termen să studiez întâmpinarea, pentru că el avea obligația să urmărească desfășurarea procesului.

>>Termenul în cunoștință – în concret nu mai esti citat la fiecare termen de judecată, se prezumă că știi celelalte termene. De ce? – pentru că ai obligația să urmărești desfășurarea procesului.

>>Raportul de expertiză – se depune la dosar cu 5 zile înainte de termenul de judecată. De ce? – pentru că dacă s-a depus cu 5 zile înainte nu se mai comunică, nu dau un termen să comunic prin agenții mei procedurali, ci parte trebuie să ia cunoștință de el de la dosar și dacă are obiecțiuni trebuie să le formuleze la termenul de judecată înaintea căruia s-a depus raportul de expertiză.

Dacă s-a depus cu 5 zile înainte nu va punea spune: cer un termen, cum fac părțile de obicei, că așa fac, uită de existența acelui text, și spun dați-mi un termen să formulez obiecțiuni. Nu, dacă raportul s-a depus cu 5 zile înainte... Sigur, dacă nu s-a depus cu 5 zile înainte, adică cu nerespectarea acelui termen, sau chiar în ziua termenului de judecată, sigur, în virtutea dreptului la apărare, trebuie să îi dau un termen să studieze. Dacă s-a depus în termen, părțile, având obligația de a urmări desfășurarea procesului, nu vor putea solicita un termen și nu vor putea invoca încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare pentru că instanța a trecut la judecarea cauzei.

Ce este important – acest principiu privind obligația părților în desfășurarea procesului. Ceea ce aduce interesant estă că consacră la nivel de principiu și obligațiiile terților în desfășurarea procesului.

Art. 11/NCPC: orice persoană este obligată, în condițiile legii, să sprijine realizarea justiției. Cel care, fără motiv legitim, se sustrage de la îndeplinirea acestei obligații, poate fi constrâns să o execute sub sancțiunea plății unei amenzi judiciare și, dacă este cazul, a unor daune-interese. O să vedeți că și în actuala reglementare există aplicații ale acetui prinicipiu. Nu a considerat doctrina că este vorba de un principiu al procesului civil faptul că terții care sunt implicați, într-un fel sau altul în proces, au o serie de obligații față de instanță.

!!!! Avem însă niște aplicații particulare, de exemplu: expertiza se desfășoară în clădirea unei instituții publice, bunăoară expertiza criminalistică prinvind cuprincul Cărții Funciare. Biroul de Cadastru trebui să permită accesul expertului, dacă este cazul, să facă expertiza la fața locului. Dacă se solicită un act din arhiva unei instituții, conducătorul acesteia e obligat să comunice actul sau o copie a acestuia instanței de judecată. Dacă nu o face, instanța poate să îi aplice o amendă.

24

Ceea ce aduce nou NCPC este situația terțului, persoană fizică, pentru că atunci când terțul, persoană fizică, deține un înscris, sau un mijloc material de probă, actualul cod nu reglementează ce se întâmplă. Cum fac? Vine NCPC, într-o aplicație a acestui principiu și spune că va fi citat ca martor și i se pune în vedere să prezinte înscrisul, să aducă mijlocul material de proba, etc.

Respectarea principiilor fundamentale, art. 20/NCPC: judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege. Dacă veți citi orice doctrină în legătură cu respectarea principiilor fundamentale, veți vedea că reglementarea este contestată ca principiu al procedurii civile, adică este absurd, este supralegiferare. Adică de ce am reglementat principiile? – nu ca să fie respectate? Trebuie să prevăd în mod expres acest lucru? Pot să spun că e un principiu să respecți principiile fundamentale?

Art. 23/NCPC – Respectul cuvenit justiției: (1)Cei prezenți la ședința de judecată sunt datori să manifeste respectul cuvenit față de instanță și să nu tulbure buna desfășurare a ședinței de judecată. (2) Președintele veghează ca ordinea și solemnitatea ședinței să se respecte, putâd lua, în acest scop, orica măsură prevăzută de lege.... Este acesta un pricipiu al procesului civil?

Solemnitatea ședinței de judecată – veți vedea când vom face procedura în fața instanței, se asigură solemnitatea ședinței de judecată, dacă este încălcată de vreuna din părți sau de un terț. Sancțiunea atrasă poate fi cea a nulității hotărârii, dacă înlătur din sală o parte care îmi încalcă solemnitatea ședinței de judecată, dacă nu are avocat, trebuie să explic ce s-a petrecut în lipsa ei, deci este motiv de nulitate a hotărârii. Ca să spun că respectul cuvenit justiției, deci modul în care asigur solemnitatea ședinței de judecată este un principiu fundamental al procesului civil... eu cred că este cam mult, dar este opțiunea legiuitorului și regăsim în art. 23 și acest lucru.

ACȚIUNEA CIVILĂ

Revenim la câteva noțiuni pe care le știți deja: drept subiectiv, dreptul la acțiune despre care am discutat deja când am vorbit despre prescripția extinctivă la teoria actului juridic civil, despre procesul civil am discutat deja la cursurile precedente și urmează să vedem unde se plasează între acestea acțiunea civilă.

-Dreptul subiectiv: o facultate recunoscută de lege unui subiect de drept de a avea o anumită conduită și de a pretinde altui subiect de drept o conduită corespunzătoare, sub sancțiunea constrângerii de stat.

>> Ce înseamnă sancțiunea constrângerii de stat? – cel care nu își execută această obligație, derivând din dreptul meu, nu spun corelativă pentru că nu mă refer întotdeauna la drepturi de creanță, nu își execută această obligație.. ce înseamnă sancțiunea constrângerii de

25

stat? – am dreptu să ma adresez unei instanțe și să obțin o hotărâre judecătorească, titlu executoriu, sau dacă am titlu executoriu care nu e hotărâre judecătorească, să îl pun în executare. Asta este sancțiunea.

Cum se materializează? Am vorbit deja despre principiul accesului la justiție. Atunci ce este de fapt acest drept? Este dreptul de acces la justiție, care are o serie de componente.

>> Prin ce se deosebește dreptul subiectiv de dreptul la acțiune? O să vedeți și păreri, acesta este aspectul de drept substanțial, că acesta e aspectul de drept procesual, sau că este de fapt o componentă a dreptului subiectit care ține de acea latură sancționatoare. Ideea este că știți de la teoria presctipției extinctive că are un aspect material și unul procesual, a fost contestată această teorie, însă pare că noul Cod Civil o adoptă, pentru că știți că la prescripție vorbește despre prescripția dreptului la acțiune în sens material, în sens procesual practic nu se prescrie, pentru că sunt liberi să acționeze în justiție. Cu atât mai puțin în reglementarea cuprinsă în noul Cod civil unde știți că excepția prescripției extinctive este o excepție relativă, care nu poate fi invocață decât de pârât, in limine litis, adică prin întâmpinare, atunci când întâmpinarea e obligatorie, sau la prima zi de înfățișare. Dacă nu a invocat-o în acest termen, este decăzut din acest drept de a o mai invoca. Deci, practic, nici nu mă interesează prescripția dreptului la acțiune în sens material, dacă nu am invocat excepția prescripției în termen.

Ce este PROCESUL CIVIL? Am spus că este o activitate în curs de desfășurare. Este, de fapt, activitatea desfășurată de toți participanții la procesul civil: părți, instanță, procuror, martori, grefieri, experți, executori ș.a.m.d. Am spus că procesul civil este o activitate desfășurată de participanții la proces.

Ce este ACȚIUNEA CIVILĂ? Acțiunea civilă este compusă din mijloacele procesuale prevăzute de lege în favoarea părților din proces pentru a desfășura această activitate care este procesul civil. Deci este un ansamblu. Repet, părțile desfășoară activitate, acțiunea civilă este mijlocul, un ansamblu de mijloace prin care ele desfășoară această activitate.

În primul rând, introducerea unei cereri de chemare în judecată este un mijloc procesual din acțiunea civilă. Exercitarea unei căi de atac este un mijloc procesual, solicitarea unei probe, invocarea unei excepții, invocarea unei apărări de fond, solicitarea de punere în executare a hotărârii sa a altui titlu executoriu ș.a.m.d. Iată deci, acțiunea civilă este un ansamblu de mijloace procesuale puse la dispoziția părților din proces pentru a asigura apărarea drepturilor lor subiective sau a situațiilor juridice deduse judecății, că nu întotdeauna invoc un drept subiectiv (spre exemplu, într-o acțiune posesorie nu invoc un drept, ci doar apăr posesia ca stare de fapt) fie pentru a asigura apărarea.

Eu când spun acțiune civilă sunt tentat să mă gândesc la reclamant, pentru că el este cel care acțiunează, dar, în realitate, și pârâtul are o serie de mijloace procesuale să se apere. Acelela sunt tot componente ale acțiunii civile.

Întâmpinarea este un mijloc procesual prevăzut de lege la dispoziția pârâtului.

Achiesarea este un mijloc procesual la dispoziția părții care a pierdut procesul... un alt exemplu este achiesarea la pretențiile celeilalte părți.

26

Cum definește NCPC acțiunea civilă. Veți observa că în actuala reglementare nu avem o definiție a acțiunii civile, doar dată de doctrină, însă NCPC nu face altceva decât să preia definiția doctrinară a acțiunii civile și anume art. 29/NCPC: Acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de una din părți, sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților din proces. Deci, drept subiectiv sau situație juridică, am dat acel exemplu al acțiunilor posesorii, sau pentru asigurarea apărărilor părților din proces.

Ce înseamnă apărări? Art. 31/NCPC: Apărările formulate în justiție pot fi de fond sau procedurale. Acum, noi încă nu am făcut apărările, urmează să le facem: apărări de fond, apărări procedurale.

Ce înțelegem prin apărări procedurale? Vom vedea că acest termen nu îl întâlnim în actualul CPC și nici în doctrină. Probabil că se referă la excepțiile procesuale.

Mijloacele de apărare în procesul civil se pot fundamenta pe:

a)dreptul substanțial și atunci vorbim de apărări de fond

b)dreptul procesual și acestea se clasifică în:

- excepții procesuale, definite în art. 245/NCPC: Excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, comptetența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune, urmărind , după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii. Acestea pot fi de două categorii: de fond și de procedură. Din coroborarea art. 31 cu art. 245 tragem concluzia că apărările pe care le putem invoca în proces, pentru că observați că art. 245 spune „fără a pune în discuție fondul dreptului”, pentru că unde pune în discuție fondul dreptului este deja o chestiune de drept substanțial și este o apărare de fond, dacă revenim la textul art. 31, care se referă la apărări de fond sau procedurale. Art. 245 definește apărările procedurale, pentru că spune „fără a invoca fondul”.

Apărările procedurale sunt, de fapt, excepțiile procesuale, și care se fundamentează pe încălcarea unor norme de drept procesual civil. Aceste ase clasifică în două mari categorii, care rezultă din art. 245, respectiv

-lipsuri privind dreptul la acțiune, care se referă la condițiile de exercitare a acțiunii civile despre care vom vorbi astăzi și care se numesc excepții de fond. Deci, în contextul acțiunii civile, care, repet, se referă la mijloacele procesuale ce vizează dreptul subiectiv, situația juridică sau apărările. Suntem acum la apărări. Deci, excepții de fond, care vizează condițiile de exercitare ale acțiunii civile, le vom face imediat pe cele principale, mai sunt și altele și excepții de procedură, care sunt celelalte.

27

Revenind la apărări de drept substanțial, mi se cere executarea unei obligații contractuale și pârâtul, prin întâmpinare, invocă nulitatea absolută a contractului. Este o apărare pe tărâmul dreptului substanțial. Sau invocă excepția de neexecutare a contractului, spune că el nu își execută obligația pentru că reclamantul, la rândul lui, nu și-a executat obligația corelativă, care este și ea, la rândul ei, scadentă. O altă situație este cea a unei discuții dacă excepția derivând din îmbogățirea fără justă cauză, adică să nu aibă o altă acțiune la dispoziție, pentru că dacă are o altă acțiune la dispoziție, acțiunea în îmbogățirea fără justă cauză este inadmisibilă, este subsidiară. Deci, iată, aceea este o apărare tot pe tărâmul dreptului substanțial, dar acolo se poate discuta totuși dacă nu cumva putem vorbi despre condițiile de exercitare ale acțiunii, vom relua această discuție la excepții.

Excepțiile de fond vizează condițiile de exercitare ale acțiunii și le vom face azi: capacitate, calitate, interes, afirmarea unui drept și cele de procedură sunt toate celelalte. De exemplu, nelegala compunere a completului de judecată, fie sub aspect cantitativ, fie sub aspect calitativ, lipsa de procedură la un termen, necitarea martorului etc. Iată că acestea sunt mijloacele procesuale ce țin de apărările părților în proces.

Care sunt elementele acțiunii civile? PĂRȚI, OBIECT, CAUZĂ.

Cine sunt PĂRȚILE acțiunii civile? În funcție de etapa procesuală și de cererea de care vorbim, vor fi reclamant, pârât, vedeți că pot interveni voluntar sau forțat alte părți, le vom face la momentul potrivit.

În căile de atac vorbim de apelant, recurent, revizuent, contestator, ceilalți sunt intimați.

În faza de executare silită vorbim de creditor, debitor ș.a.m.d. Acestea sunt părțile acțiunii civile.

Ce este OBIECTUL acțiunii civile? Dacă acțiunea civilă este un ansamblu de mijloace procesuale, fiecare mijloc procesual are propriul său obiect.

De exemplu, cererea de chemare în judecată are ca obiect pretenția completă a reclamantului față de pârât (ce cere reclamantul). Obiectul căii de atac este hotărârea care se atacă. Obiectul cererii de executare silită este bunul asupra căruia, suma de bani asupra căreia se solicită executarea silită ș.a.m.d..

Deci, când vorbesc de obiectul acțiunii civile trebuie să mă raportez la mijlocul procesual concret. Sigur, am omis să vă spun, dar citiți din carte, că se se spune că acțiunea civilă este unică pentru că este uniformă, desigur că, de principiu, în fiecare proces întâlnesc același ansamblu de mijloace procesuale, dar ea poate să prindă o formă specifică în funcție de dreptul subiectiv sau situația juridică dedusă judecății. De ce? – pentru că în funcție de natura dreptului, fie că e el patrimonial sau nepatrimonial, real sau de creanță, determin instanța competentă, determin taxa de timbru, determin calea de atac. Unele hotărâri, în funcție de obiectul procesului, se atacă cu apel și recurs, altele numai cu recurs, altele sunt irevocabile de la pronunțare.

28

Deci, iată, în principiu, acțiunea civilă ca ansamblu de mijloace procesuale este uniformă, însă în funcție de dreptul subiectiv sau de situația juridică pe care urmăresc să o protejez, exercitând acțiunea în justiție, ea capătă o formă și poate să aibă un regim juridic specific.

Obiectul am spus că este în funcție de mijlocul procesual.

CAUZA – am vorbit la civil în anul I despre elementele autorității de lucru judecat, la probe, la prezumții. Ați vorbit în penal oricum, numai că acolo e altceva. Ce înseamnă autoritate de lucru judecat? Practic nu mă pot judecat de două ori în aceeași cauză, deci același obiect, aceleași părți, acceași cauză. O să vedem atunci când vom discuta despre efectul de autoritate de lucru judecat al hotărârii judecătorești, dar aici discutăm despre diferența dintre cauza acțiunii civile și cauza cererii de chemare în judecată, care este doar un mijloc procesual din cele ce compun acțiunea civilă.

Cauza acțiunii civile. De ce exercit o acțiune civilă? Urmăresc un scop, dacă exercit acțiunea în revendicare, vreau să reintru în posesia bunului, dar și când exercit o acțiune posesorie vreau să intru tot în posesia bunului.

Dacă exercit o acțiune în revendicare și îmi fundamentez dreptul de proprietate pe un contract de vânzare cumpărare și acțiunea mea este respinsă pentru că se admite apărarea de fond a pârâtului privind nulitatea contractului. Eu exercit o nouă acțiune și spun că între timp am devenit proprietar prin uzucapiune, am autoritate de lucru judecat sau nu? – nu. Atunci la ce mă raportez atunci când vorbesc despre autoritatea de lucru judecat? – la cauza acțiunii civile sau la cauza cererii de chemare în judecată? Scopul era același, observați, acela de a reintra în posesia bunului.

Cauza acțiunii e aceeași, pot să mă raportez la ea? – nu, mă raportez la cauza cererii de chemare în judecată. Cum ați defini-o? Unii spun că este temeiul juridic al acțiunii, numai că uneori poate să aibă același temei juridic. Acum am o reglementare de principiu a acțiunii în revendicare în codul civil, invoc acel text, care e același, deci nu pot să mă limitez la temeiul juridic și atunci la ce mă raportez? – La TITLUL pe care îl invoc: în prima situație este vorba de un contract de vânzare-cumpărare, în a doua situație e vorba despre modul de dobândire al proprietății prin uzucapiune. Iată, cauza cererii de chemare în judecată este identică? – NU! Deci am autoritate de lucru judecat? – NU.

Țineți minte, autoritatea de lucru judecat se raportează NU la cauza acțiunii, care este finalitatea urmărită de reclamant, scopul pe care îl are în vedere atunci când înregistrează cererea de chemare în judecată, care poate fi același (v-am dat exemplu), ci se referă la CAUZA CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ, care este, de regulă, titlul pe care îl invocă reclamantul atunci când vrea să își apere acest drept subiectiv în justiție.

Nici titlul nu trebuie să îl absolutizăm, pentru că poate în primul proces invoc un contract de vânzare-cumpărare, care e nul absolut, dar după aceea închei altul, care e valabil și exercit al doilea proces de revendicare și mă prevalez tot de un contract de vânzare cumpărare, dar nu este același contract de vânzare-cumpărare. Am în acest caz autoritate de

29

lucru judecat? – nu. Dacă în primul proces se respinge acțiunea pentru că nu am putut să probez existența contractului, dacă actul juridic are un obiect care depășește valoare a de 250 lei, proba se poate face numai prin înscrisuri, cu excepția situațiilor pe care le știți, de imposibilitate morală sau materială de preconstituire sau de conservare a unui înscris.

>> Dar dacă între timp reușesc să probez, pot să exercit o nouă acțiune și să nu poată și invocată excepția autorității de lucru judecat. Deci, în primul proces invoc un contract pe care nu reușesc să îl probez, pot exercita o nouă acțiune? Deci, nu pot proba existența contractului, iar în noul proces mă prevalez de același contract. Operează în acest caz autoritatea de lucru judecat, titlul de care mă prevalez este același, nu pot să mă leg de chestiuni ce țin de probațiune. Faptul că nu l-am probat nu înseamnă că pot exercita o nouă acțiune, pentru că hotărârea mea a intrat în autoritatea de lucru judecat. Dacă introduc o nouă acțiune, un nou proces și mă prevalez de același contract, mi se va respinge pentru autoritate de lucru judecat.

Când ți se respinge pentru că nu ai reușit să probezi, ți se respinge ca nefondată, nu e o excepție. Faptul că nu ai probat înseamnă că nu ai dreptate, deci ți se respinge pe fond. Pentru că dacă ți s-ar fi anulat cererea ca netimbrată suficient, sau s-a perimat că nu s-a insistat în judecarea ei, pot să mai exercit o nouă acțiune. Dacă ți s-a respins pentru că nu ai probat dreptul, înseamnă că instanța a spus că nu esti titularul dreptului subiectiv, asta intră în autoritatea de lucru judecat. Nu mai poți introduce o nouă acțiune să spui „mai dați-mi o șansă”.

>> Este o altă situație, veți vedea când vom face căile extraordinare de atac de retractare, dacă ai avut un înscris pe care nu l-ai putut prezenta, dar el exista, nu l-ai putut prezenta pentru că era la cealaltă parte sau dintr-o împrejurare mai presus de voința ta nu l-ai putut prezenta, este motiv de revizuire, care e cale extraordinară de atac de retractare. Asta este altceva. Aici nu se pune problema autorității de lucru judecat, pentru că te afli în același proces, dacă e cale de atac împotriva hotărârii pronunțate în acel proces. Problema autorității de lucru judecat se pune atunci când avem un proces distinct, în care te prevalezi de același drept subiectiv.

Repet, nu pot promova o nouă acțiune pentru că nu am probat-o pe prima și să spun instanței „mai dați-mi o șansă”, pentru că hotărârea îmi intră în autoritatea de lucru judecat.

Condițiile de exercitare ale acțiunii civile

Le enumeră expres art. 32 din NCPC: (1) orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia:

a) are capacitate procesuală, în condițiile legii;

b) are calitate procesuală;

c) formulează o pretenție;

d) justifică un interes.

30

(2) dispozițiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, și în cazul apărărilor.

În actuala doctrină le regăsiți în aceeași modalitate, în bibliografia indicată se vorbeste despre afirmarea unui drept. În cartea prof. Boroi se vorbește de formularea unei pretenții, de acolo s-a preluat de fapt textul art. 32, pentru că este unul din redactorii NCPC. Până la urmă este același lucru, pentru că atuci când mă adresez instanței urmăresc protecția unui drept subiectiv sau a unei situații juridice, formulând o pretenție concretă. Aceasta fie în contradictoriu cu cineva, fie pur și simplu pentru că a trebuit să mă adresez instanței, apropo de autorizarea asociațiilor și fundațiilor, procedura necontencioasă.

Ce înțelegem prin dreptul subiectiv? În strânsă legătură cu el vom discuta despre interes. Care sunt condițiile dreptului subiectiv? Veți vedea că NCPC reglementează distinct condițiile de exercitare ale acțiunii civile, le enumeră în art. 32 și apoi are o reglementare distinctă pentru fiecare, mai puțin pentru această condiție.

Ce condiții trebuie să intrunească acest drept subiectiv? Le știți și din Decretul 31/54: dreptul să fie prevăzut de lege, să fie exercitat potrivit scopului economic și social și cu bună-credință. Acesta este textul art. 3 din Decretul 31/54. Pe acela se fundamenta Teoria abuzului de drept, pentru că abuzul de drept era exercitarea dreptului cu nerespectarea scopului economic și social prevăzut de lege, sau cu rea-credință.

NCC vorbește, dacă vă uitați în cuprinsul lui, in articolele inițiale cu privire la interpretarea și efectele legii civile, art. 14 și art. 15 vorbesc de buna-credință în exercitarea dreptului și abuzul de drept. Este o reglementare similară, însă mult mai detaliată decât era aceea a art. 3 din Decretul 31/54.

Sancțiunea nerespectării acestor condiții ale dreptului subiectiv este cea a respingerii acțiunii pe fond, pentru că nu există dreptul sau nu este prevăzut de lege, sau este o exercitare abuzivă a dreptului, în orice caz, acțiunea se respinge ca nefondată.

Mai este o condiție, aceea ca dreptul să fie actual. Când este un drept actual? Atunci când a ajuns la scadentă. Nu pot să cer restituirea unui împrumut dacă nu s-a împlinit termenul prevăzut în contract pentru scadență. Pot să cer restituirea unui bun închiriat înainte de a se împlini termenul pentru care s-a închiriat? Sigur, nu vorbesc de situații excepționale, pentru că, de principiu, trebuie să se ajungă la scadență. Dreptul trebuie să fie actual.

Nu am să insist prea mult pe aceste condiții pentru că interesul este strâns legat de această condiție. Părerea mea este că nici nu știu dacă trebuia să fie.. sigur că dreptul subiectiv trebuie afirmat. Atunci când mă adresez instanței eu trebuie să spun de ce fel de drept mă prevalez, adică ce urmăresc. Atunci când cer să se constate nulitatea absolută a unui contract în care nu am fost parte. Țineți minte, cine poate exercita o acțiune în constatarea nulității absolute? - Orice persoană interesată! Iată, constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare cumpărare, deși nu am fost parte, pot să o cer? Trebuie și în acest caz, în cererea de chemare în judecată să afirm un drept. În ce calitate cer eu constatarea nulității? Ce ma interesează pe mine că vecinul meu și-a vândut casa și a încheiat un contract nul absolut?

31

Dar dacă mi-a promis mie că mi-o vine, am sau nu un interes să readuc bunul în patrimoniul lui ca să execut antecontractul de vânzare-cumpărare? Iată, atunci când mă adresez instanței trebuie să arăt în baza cărui drept investesc instanța cu o cerere de chemare în judecată.

Deci, sub acest aspect să vă gândiți la condiția afirmării unui drept. Interesul este strâns legat de acesta.

Interes legitim – la fel ca și dreptul, să fie prevăzut de lege. Pot eu să cer instanței de exemplu să stabilească un program de reglementare a vizitării copilului din vecini? Dar dacă sunt părintele copilului, am un interes legitim, născut și actual. Aceste condiții sunt exact ca și în cazul dreptului.

>> Când este interesul actual? – atunci când dreptul de care mă prevalez este actual, adică ajuns la scadență. Totuși, de la această regulă sunt niște excepții prevăzute și în actuala reglementare, prevăzute la art. 110, iar NCPC nu face decât să le reia în art. 33 unde definește interesul de a acționa și realizarea drepturilor afectate de un termen.

Am omis să spun exact definiția interesului. Știm din limbajul obișnuit ce înseamnă a fi interesat, a urmări un scop, un folos. Ce folos urmărește reclamantul atunci când exercită acțiunea în justiție. Nu numai reclamantul, pentru că, să nu uităm, acțiunea civilă este un ansamblu de mijloace procesuale. Dacă, de exemplu, acțiunea se admite, pârâtul este cel care are interes să exercite calea de atac. Poate el în calea aceasta de atac, are el interesul să spună că la ultimul termen de judecată reclamantul nu a fost legal citat? – nu, pentru că a fost încălcat dreptul procesual al reclamantului. Iată că interesul nu se raportează neapărat la reclamant, ci întotdeauna la cel care invocă o excepție, formulează o cerere ș.a.m.d.

Să ne gândim întotdeauna la ansamblul mijloacelor procesuale, nu numai la cererea de chemare în judecată.

Revenind, excepțiile de la caracterul actual al interesului sunt cele prevăzute de art. 110 din CPC, care sunt reluate în art. 33 teza a II-a și în art. 34 din NCPC.

Art. 110/CPC: (1) Cererea pentru predarea unui imobil, la împlinirea termenului de locațiune, poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen.

(2) Se poate, de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligații alimentare sau a altei prestațiuni periodice.

(3) Președintele mai poate încuviința, în general, înainte de împlinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni, ori de câte ori va socoti că cererile sunt îndreptățite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-odacă ar aștepta împlinirea termenului.

Art. 33 teza a II-a din NCPC: Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încalcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntampina producerea unei pagube iminente și care nu s-au putea repara.

32

O să vedeți că legiuitor apropo de supralegiferare reia exact aceste și in testul 34, de aceea nu-l analizam acuma. Vom vedea care sunt defapt cele trei situații în care pot promova o așa-zisă acțiune preventivă pentru apărarea unui drept care nu este actual, când nu am încă un interes născut și actual.

Art. 34 din NCPC: (1) Cererea pentru predarea unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi facută chiar înainte de împlinirea acestui termen.

Prima ipoteză- predarea unui bun înainte de împlinirea termenului contractual. Revenind la exemplul locațiunii.

>>Am o locațiune pe o durată determinată de 3 ani. Știu că, dacă locatarul nu-mi va preda imobilul, de bună-voie va trebui să mă judec. Acțiunea de evacuare a lui, parcurge trei grade de jurisdicție: primei instante, apel și recurs în actuala reglementare, în viitoarea reglementare vom vedea ce înțelegem prin acțiuni patrimoniale și nepatrimoniale, acuma se consideră că-i un drept neevaluabil în bani, așa este practica și parcurge trei grade de jurisdicție din acest motiv. Bun! Trei grade de jurisdicție înseamna 2-3 ani. Nu vreau să aștept 2-3 ani și atunci de pe-acum vreau să am un titlu executoriu pentru ca în ipoteza în care el nu-și va executa la finalul contractului obligația de restituire a bunului dat în locațiune, să pot să pun în executare o hotărârea judecatorească pe care am obținut-o preventiv.

Care este deosebirea dintre această situație și situația în care exercită o acțiune după împlinirea locațiunii? Pot să-i cer cheltuieli de judecată dacă exercită o acțiune preventivă? Este el vinovat de ceva? Cheltuielile de judecată se fundamentează pe culpa procesuală. Partea care a pierdut procesul este vinovata. Aici pot vorbi de o vină? Avea el obligația să predea bunul? Și atunci în aceasta situație de fapt, diferența față de situația în care aș fi exercitat o acțiune în evacuare după ce dreptul ar fi devenit actual este că nu pot sa pretind cheltuieli de judecată pentru că pârâtul deocamdată, nu este în culpă. Pentru că obligația lui de restituire a bunului nu este încă scadentă. Da? Ați înțeles? E complicat?

--- Pui în executare o hotărâre și-o plăti cheltuielile de executare. Aia e altceva, dar cheltuielile de judecată, nu.

Întrebare: nu trebuie să probeze pe ce-și întemeiază suspiciunea respectivă? - Nu, nu cere. Deci legea, o sa vedeți a treia ipoteză este la latitudinea judecătorului și trebuie să o probeze, dar prima ipoteză nu-ți cere. Poți să ceri pur și simplu un titlu executoriu înainte de a se împlini termenul de a preda imobilul, pentru că scopul meu asta este.

Că vă puteți întalni cu situații practice concrete, pot fi foarte multe. S-ar putea ca, acest locatar să nu aibă surse de venit și eu să mă judec cu el 2-3 ani, degeaba cer eu chiria pe această perioadă că n-am pe ce să o execut, nu are bunuri pe care le pot executa, n-are salariu, deci practic pierd mai mult decât aș cheltui într-un proces preventiv. Atunci este la latitudinea parții să promoveze o astfel de acțiune. Nu trebuie să justifice nimic, observați: textul nu prevede absolut nicio condiție, spune că pot să cer predarea unui bun la împlinirea termenului contractual și înainte de împlinirea acestui termen.

33

Nu trebuie să justific că mi-e teamă că n-o să predea bunul, că s-ar putea să nu-mi plătească chiria, nu trebuie sa justific nicio altă conditie.

--- Însă reversul medaliei este că nu voi putea solicita cheltuieli de judecata pentru că aș putea să numesc asta un proces de intenție. N-am de unde să știu, că peste 3 ani un exemplu dat o sa îmi predea sau nu o sa îmi predea bunul la sfarșitul locațiunii. Poate nici el nu știe în momentul ăsta, nu? Nu știm niciunul ce vom face peste cațiva ani.

Întrebare: Dacă se respinge cererea, pârâtul practic va putea să-i ceară cheltuielile efectuate, nu?- Sigur, dacă s-ar respinge cererea pentru că pârâtul nu este obligat la predarea bunului nici peste un an, nici peste doi, nici peste trei, invocă un titlu propriu asupra bunului opozabil reclamantului, care nu derivă din titlul reclamantului. Dacă am închiriat de la reclamant, nu-i pot opune în titlu pentru că sunt obligat, dar dacă eu am un contract de vanzare-cumpărare și spun reclamantul nu dovedește că este el proprietar și n-am obligație de a-i preda la un anume termen bunul, atunci se respinge într-adevăr. E evident că are dreptul la cheltuieli de judecată.

Întrebare: Se citează pârâtul?- Se citează. Deci n-ai o procedură specială și atunci se aplică regulile de drept comun: ședința publică. În viitoarea reglementare știți că în Camera de Consiliu, ședință publică și cu citarea părții.

Art. 34 alin. (2) Se poate, de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a obligației de întreținere sau a altei prestații periodice.

Cum s-ar explica acest lucru? Dacă de exemplu cer să-mi plătească pensia de întreținere că nu mi-au platit-o de trei luni sau renta viageră. Da? Aceea este scadentă și o ceri din urmă, dar ce e pentru viitor este scadent? -NU.

Dacă n-aș putea să cer și obligațiile care nu sunt scadente, ar însemna să mă judec în fiecare lună. Ori acest lucru preîntâmpină codul, când cer să fie obligați să îmi plătească renta viageră pe care mi-o datorează sau pensia de întreținere, instanța va spune ca va plăti lunar suma de sau cota de din salariul lui. Asta înseamnă obligații periodice. Repet, ca să nu trebuiască să mă judec periodic.

Dacă pârâtul susține că la un moment dat nu ar mai avea aceasta obligație periodică, trebuie el să ceară sistarea obligației stabilită prin hotărâre judecătorească.

Art. 34 alin.(3) Pot fi încuviințate, înainte de împlinirea termenului, și alte cereri pentru executarea la termen a unor obligații, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntampina o pagubă însemnată pe care reclamantul ar încerca-o daca ar aștepta împlinirea termenului.

Iată, alin. (3) este o chestiune subiectivă. Aici trebuie să invoci că ai avea o pagubă, trebuie să dovedești și rămâne la latitudinea judecătorului să aprecieze concret dacă ai sau dacă n-ai o pagubă.

34

În celelate două situații nu, te încadrezi în textul de lege, acțiunea preventivă trebuie admisă. Aici este o chestiune care e la latitudinea judecătorului.

Sancțiunea: pe ce cale se invocă lipsa interesului în exercitarea acțiunii? Pe cale de excepție! Fiind o excepție care vizează condițiile de exercitare a acțiunii civile este o excepție de FOND.

>> Admiterea ei la ce duce? La respingerea acțiunii pentru lipsă de interes. Deci este o excepție peremptorie, o excepție peremptorie înseamnă că admiterea ei ar duce la respingerea acțiunii.

Este reglementată printr-o normă imperativă sau dispozitivă? - Imperativă! Ce înseamnă o normă imperativă? Înseamnă că este o excepție absolută. Dacă este o excepție absolută, poate fi invocată de cine? Incusiv de instanța din oficiu.

>>Până când? – Oricând, în orice stadiu al procesului. Deci iată, sancțiunea este respingerea acțiunii pentru lipsă de interes. Lipsa interesului se

invocă pe cale de excepție, este o excepție de fond pentru că vizează o condiție de exercitare a acțiunii civile, peremptorie, pentru că duce la respingerea acțiunii și absolută, fiindcă e vorba de încălcarea unei norme imperative, cu regimul juridic al excepțiilor absolute.

Am mai vrut o singură chestiune să subliniez, apropo de caracterul actual - și am omis la acțiunile preventive - când trebuie să fie interesul actual?

>> La momentul în care introduc cererea de chemare în judecată, datoria nu este scadentă, procesul se prelungește și pe când să se pronunțe hotărârea, dreptul devine actual. Pot să resping? Care ar fi sancțiunea? În acest caz nu spui lipsă de interes, îi spui prematuritatepentru că interesul nu este actual. Deci acțiunea este introdusă prematur.

Ați admite excepția prematuritații din moment ce pe parcursul procesului dreptul a devenit actual și interesul odată cu el? – Nu, deci el trebuie să fie actual pe tot parcursul procesului. Practic, cel mai important este să fie actual la momentul când pronunți hotărarea, pentru că dacă ar deveni între timp actual nu mai pot să resping acțiunea ca prematură, fiindcă ea nu mai este prematură la momentul în care mă pronunț asupra ei.

CURS 4- Procedură civilă (I)

Calitatea procesuală şi interesul

O să vedeţi când vom discuta despre apărările ce pot fi formulate de către părţi în proces, mai exact despre execpţiile de fond, că acestea sunt condiţii generale de exercitare ale acţiunii civile. La aceste condiţii se pot adăuga altele cum ar fi: prescripţia dreptului la acţiune, autoritatea de lucru judecat, lipsa procedurii prealabile, acolo unde aceasta este prevăzută de lege.

Urmează să discutăm astăzi despre capacitate şi calitate procesuală

1. CAPACITATEA PROCESUALĂ

Ce înţelegem prin capacitate din perspectiva normelor de drept substanţial civil?

35

Ce este capacitatea persoanei fizice şi a persoanei juridice?

Aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, deci aici s-a definit capacitatea de folosinţă şi aptitudinea de a-şi exercita personal obligaţiile –capacitatea de exerciţiu.

Cum se transpune capacitatea pe tărâmul dreptului procesual civil?

În cazul persoanei fizice, capacitatea de folosinţă de când începe şi când se termină?

Începe prin naştere şi se sfârşeşte prin decesul persoanei.

În cazul persoanei juridice?

Din momentul dobândirii personalităţii juridice, dar avem o capacitate anticipată, care ce fel de conţinut are?

Drepturile şi obligaţiile necesare dobândirii personalităţii juridice.

Din perspectiva dreptului procesual civil, capacitatea de folosinţă interesează dacă ne raportăm la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată pentru că cel care declanşează acţiunea (reclamantul) prin înregistrarea unei cereri de chemare în judecată, trebuie să fie în viaţă (persoana fizică) sau să aibă personalitate juridică (persoana juridică), iar pârâtul de asemenea.

De la această regulă, există o excepţie conform actualului CPC „societăţile, asociaţiile care nu au personalitate juridică pot sta sau nu pot sta în judecată?”

Art 41 CPC „orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.

Aceasta înseamnă din perspectiva persoanei fizice că aceasta trebuie să fie în viaţă la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, fie că vorbesc de reclamant, fie că vorbesc despre pârât.

În ce situaţie s-ar putea înregistra o cerere de chemare în judecată şi reclamantul să fie decedat?

Ex. 1. Când o înregistrez printr-un mandatar, avocat sau neavocat. Închei mandatul şi nu este anunţat mandatarul despre situaţia de deces a părţii şi se înregistrează cererea după ce persoana a decedat. Aşadar la data declanşării procesului civil, a sesizării instanţei, reclamantul nu mai are capacitate de folosinţă.

Ex. 2. El cheamă în judecată un pârât care deja este decedat, el neştiind îl cheamă pe cel trecut în Cartea Funciară ca proprietar.

Ce se întâmplă însă în cazul asociaţiilor fără personalitate juridică?

Un ex. Din dreptul substanţial : societăţile civile (denumirea din VCC, dar care există şi în NCC sub altă denumire- societăţi simple)

36

Acestea pot să figureze ca părţi în proces?

Art 41 al (2) CPC „asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere”.

Deci, iată că asociaţiile fără personalitate juridică în actuala reglementare pot să figureze într-un proces numai în calitate de pârâte. Sigur că, în măsura în care ele pierd procesul au calitatea să exercite căi de atac, dar ele nu pot să înregistreze o cerere de chemare în judecată.

NCPC permite asociaţiilor fără personalitate juridică să exercite o acţiune civilă şi în calitate de reclamant şi în calitate de pârât. (pentru examen trebuie ştiut doar textul art. 41 al (2))

Dezavantajul acestei reglementări (art 41):

Imaginaţi-vă că o asociaţie nu poate să îşi apere drepturile în justiţie. Neputând figura ca reclamant, nu are cum să se adreseze instanţei pentru încălcarea drepturilor sale. (acest impediment este înlăturat de noua reglementare)

Ce înseamnă capacitate de exerciţiu din perspectiva procesului civil?

Mai întâi să vedem ce presupune capacitatea de exerciţiu din perspectiva dreptului substanţial

Care sunt persoanele lipsite de capacitatea de exerciţiu?

Persoana fizică:

Minorul sub 14 ani Interzisul judecătoresc

o Minorul între 14-18 ani are o capacitate de exerciţiu restrânsă, însă conform

art. 40 din NCC şi minorul care a împlinit 14 ani poate solicita emanciparea, adică poate să ceară instanţei de tutelă să-i recunoască deplină capacitate de exerciţiu. (ex. Copil genial, părinţii mor într-un accident, poate că nu are nici alţi aparţinători-bunici/mătuşi etc. Şi ar trebui să i se numească un tutore persoană străină care să-i administreze averea. În această situaţie el are interesul să solicite instanţei de tutelă să-i recunoască deplina capacitate de exerciţiu pentru ca el să poată încheia acte fără a avea nevoie de vreo altă autorizare din partea unui reprezentant legal)

Persoana juridică: capacitatea de folosinţă şi cea de exerciţiu merg mână în mână (au acelaşi conţinut), îşi exercită drepturile şi îşi execută obligaţiile prin organele de conducere.

Cum se transpune pe tărâmul dreptului procesual capacitatea de exerciţiu?

37

Rezultă din textul art. 42 CPC „persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor”.

Iată că din perspectiva dreptului procesual civil, vorbim despre instituţia reprezentării, asistării şi autorizării.

Ce înseamnă Reprezentarea?

Cei care nu au deloc capacitate de exerciţiu figurează în proces prin reprezentant legal (ex. Minor care prin mamă exercită împotriva presupusului tată acţiune în stabilirea paternităţii- cum ar suna cererea de chemare în judectă? Mama în calitate de reprezentant al minorului spune „Minorul prin reprezentantul legal”, deci iată că reprezentantul va fi cel citat legal); Dacă minorul pe parcursul procesului împlineşte 14 ani şi dobândeşte capacitate de

exerciţiu restrânsă, el va fi citat personal şi rămâne să fie asistat personal de reprezentantul legal. Situaţia este aceeaşi dacă se înregistrează o cerere de chemare în judecată pentru minorul care a împlinit 14 ani, el figurează în proces, dar trebuie asistat de către reprezentantul legal.

Autorizarea

În situaţia unor acte de dispoziţie. Reprezentantul legal sau chiar cu confirmarea acestuia, nu poate exercita anumite acte de dispoziţie, cum ar fi: renunţarea la judecată, renunţarea la dreptul subiectiv dedus judecăţii, încheierea unei tranzacţii. În această situaţie se cere autorizarea instanţei de tutelă. Obs. În textul actualului CPC se foloseşte termenul de autorizare, în NCPC se

foloseşte termenul de „încuviinţare prealabilă a instanţei de tutelă”.

Există o serie de discuţii despre ce înseamnă practic instanţa de tutelă – cea care autorizează actele minorului este Judecătoria, fie cea de la domiciliul persoanei ocrotite, fie, dacă este vorba despre înstrăinarea unui bun, cea de la locul situării imobilului.

Sancţiunea lipsei capacităţii procesuale de:

Folosinţă Exerciţiu

Ce fel de norme reglementează capacitatea de folosinţă?

Norme imperative-> aşadar încălcarea lor poate fi invocată pe calea unei excepţii absolute, invocată de oricare dintre părţi, procurorul, instanţa din oficiu în orice stadiu al procesului.

În actuala reglementare nu avem o soluţie cu privire la sancţiune, dar este clar că este vorba de nulitate absolută.

38

În NCPC art40 al (1) teza I „cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile”.

Textul este incomplet pentru că şi cererile făcute împotriva unei persoane fără capacitate sunt nule.

Când sunt nule – când sunt anulabile?

În cazul lipsei capacităţii de folosinţă sunt nule, în cazul lipsei capacităţii de exerciţiu sunt anulabile.

În cazul excepţiei lipsei capacităţii de exerciţiu avem un text expres şi în CPC actual – art. 43 al (1)„Lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii”; (ce fel de excepţie este aceasta? Ne duce cu gândul la ideea de excepţie absolută: oricine, oricând, în orice stadiu al procesului- inclusiv în recurs.)

Al (2) „Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia va putea, însă, confirma toate sau numai o parte din aceste acte”.

Am nişte caractere împrumutate tot de la excepţiile absolute pentru că poate fi invocată de oricine, în orice stadiu al procesului, dar caractere împrumutate şi de la excepţiile relative pentru că neregularitatea poate fi confirmată.

Excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu se referă la oricare dintre aceste forme (reprezentarea/ asistarea/ autorizarea) - încălcarea acestora.

Reprezentantul legal face un act de dispoziţie fără autorizarea sau încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare; dacă aceasta se dă ulterior – actul anulabil poate fi confirmat.

Art. 161 CPC al (1)„Când instanţa constată lipsa capacităţii de exerciţiu al drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri. Al (2) Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanţa va anula cererea”.

Excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu SE INVOCĂ.

S-a încălcat una dintre normele privind reprezentarea / asistarea / autorizarea, instanţa anulează automat?

-NU, dă un termen şi dă posibilitatea confirmării actului atunci când este posibil (ştiti că anumite acte de dispoziţie nu pot fi confirmate nici măcar cu autorizare)

În cazul excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă? Trebuie să dau un termen?

Nu poate fi confirmat, aşadar mi se invocă, se face dovada că reclamantul era decedat la data înregistrării cererii de chemare în judecată sau că pârâtul era decedat la acea dată, se constată nulitatea cererii.

39

Care este diferenţa dintre capacitatea procesuală de folosinţă (faptul că persoana este în viaţă sau nu – pentru persoana fizică;) şi incapacitatea specială de folosinţă.

Incapacitatea specială de folosinţă are oare vreo importanţă pe tărâmul dreptului procesual?

Dacă mi se invocă incapacitatea specială de folosinţă şi nu lipsa capacităţii de folosinţă?

o Ex. Se cumpără un bun litigios de către un judecător (dintre acelea pe care nu

le poate cumpără- ex. Bun aflat pe rolul instanţei la care funcţionează el ca şi judecător), şi în realizarea unui drept derivând din acest contract nul absolut, prin încălcarea normelor privind incapacitatea de folosinţă (nulitate absolută) ; exercită o acţiune în justiţie pentru realizarea dreptului născut din acest contract.-vine pârâtul şi invocă incapacitatea de folosinţă

Care este diferenţa dintre excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi invocarea incapacităţii de folosinţă?

Dacă vă mai amintiţi, am făcut o clasificare a apărărilor care pot fi formulate de părţi în proces şi am spus că acestea sunt pe tărâmul:

dreptului substanţial -> vorbim de apărări de fond(ex.excepţia de neexecutare a contractului)

dreptului procesual -> vorbim de excepţii procesuale care se clasifică în:

o excepţii de fond care ţin de condiţiile de exercitare ale acţiunii civile

o excepţii de procedură care sunt excepţii referitoare la încălcarea altor norme

(competenţă, procedură etc.)

Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă unde se încadrează?

Este o excepţie de fond pentru că ţine de condiţiile generale de exercitare a acţiunii civile.

Dar excepţia nulităţii absolute a contractului pentru încălcarea incapacităţii de folosinţă unde se încadrează?

Pe tărâmul dreptului substanţial, este o apărare de fond.

Care este diferenţa dintre cele două situaţii?

Dacă se invocă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantului, de exemplu, instanţa ce va face?

Va constata nulitatea cererii de chemare în judecată, însă moştenitorii reclamantului pot formula o nouă acţiune în formularea aceluiaşi drept, sigur în măsura în care sunt în interiorul termenului de prescripţie extinctivă.

40

Dar în această situaţie?

Pârâtul invocă excepţia nulităţii absolute a contractului. Spune excepţie, de fapt este o Apărare de fond din perspectiva teoriei dreptului procesual civil (ţineţi minte: nulitatea se poate invoca pe cale de acţiune sau pe cale de excepţie şi pe tărâmul dreptului substanţial).

Ce urmăreşte pârâtul prin aceasta?

Respingerea acţiunii. Deci dacă se admite această apărare de fond, acţiunea se respinge.

Mai poate reclamantul să exercite o nouă acţiune în temeiul aceluiaşi titlu?

Nu. Intră în autoritatea de lucru judecat.

Deci, iată deosebirea dintre excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi apărarea de fond a incapacităţii speciale de folosinţă.

2. CALITATEA PROCESUALĂ

Nu se regăseşte o definiţie în actuala reglementare, ea este definită însă în:

Art. 36 NCPC „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.

Să luăm Teza I

Identitatea dintre părţile procesului civil şi subiectele raportului juridic litigios

Exemple concrete:

Dacă, creditorul dintr-un contract de împrumut vrea să ceară obligarea debitorului la restituirea sumei datorate, care sunt părţile raportului juridic?-creditor-debitorCare sunt persoanele care au calitate procesuală activă şi pasivă?-activă: cel care acţionează-pasivă: cel care se apărăCine pe cine cheamă în judecată?

Reclamantul este debitorul, deci iată drept procesual-drept substanţial; mă duc pe tărâmul dreptului substanţial să văd care sunt părţile raportului juridic şi apoi transpun pe tărâmul dreptului procesual civil pentru că cel care e titularul dreptului sau al interesului legitim (căci putem vorbi şi de o acţiune posesorie sau de alte interese care nu sunt neapărat drepturi) şi cine este debitorul obligaţiei corelative sau dacă vorbim de drepturi reale cel care i-a încălcat dreptul respectiv şi este în posesia bunului.

Dacă, am o acţiune în revendicare, cine este reclamant?-titularul dreptului de proprietate

41

Cine este pârât?-posesorul

Dacă, exercit o acţiune confesorie de servitute (de trecere, spre exemplu)?

Cine nu mi-o respectă?

-ori proprietarul fondului aservit, dar poate fi şi o terţă persoană. Poate acel fond este aservit în favoarea mai multor fonduri şi unul dintre proprietarii fondurilor dominante se apucă şi închide cu o poartă accesul şi atunci poate că cel care îmi încalcă servitutea de trecere nu este neaparat proprietarul fondului aservit, că poate fi un alt proprietar al unui alt fond dominant.

Deci, ideea este că cel care îmi încalcă în concret dreptul.

Titularul dreptului este reclamant (trebuie verificată calitatea procesuală activă).

Pe tărâmul dreptului substanţial, practic ar trebui să se judece creditorul cu debitorul, titularul dreptului real cu cel care îi încalcă dreptul.

Dacă, am o acţiune în stabilirea filiaţiei, cine cu cine se judecă?-fie minorul, fie reprezentantul legal în nume propriu (pentru că se poate şi mama în nume propriu ) cu prezumtivul tată.

Care este diferenţa dintre respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active şi respingerea acţiunii ca nefondată?

Practic, pentru a proba caracterul fondat sau nefondat al excepţiei lipsei calităţii procesuale active (când spui este sau nu este titularul dreptului subiectiv) trebuie să administrezi aceleaşi probe ca şi în fondul cauzei, să văd dacă este fondată acţiunea sau nu este fondată.

Care este totuşi diferenţa?

Teza a-II-a a articloului („Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond”)

Dacă, de exemplu, invoc o servitute de trecere, cine ar trebui să aibă calitate procesuală activă?

Beneficiarul, adică proprietarul fondului dominant, să zicem că împotriva proprietarului fondului aservit.

Dacă, dreptul există, este înscris în CF, dar nu el este titularul dreptului, vorbim despre lipsa calităţii procesuale active.

Dar, dacă, nu există deloc o servitute de trecere în favoarea fondului dominant proprietate a reclamantului, nu mai vorbim de lipsa calităţii procesuale active, ci de inexistenţa dreptului si acţiunea se respinge pe fond.

42

Teza a-II-a îmi explică diferenţa dintre situaţia în care resping acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active şi resping acţiunea pe fond, pentru că dreptul nu există.

Cine trebuie să justifice calitatea procesuală activă şi pasivă?

Este reglementată prin norme imperative sau dispozitive?

Sigur că, în virtutea principiului disponibilităţii mă judec cu cine vreau, dar dacă nu mă judec cu cine trebuie, poate să îmi spună şi instanţa din oficiu?

Exemplu: cer de la Septimiu o sumă de bani, şi acesta spune că nu lui i-am împrumutat, ci lui Andrei, poate din oficiu, instanţa să invoce lipsa calităţii procesuale pasive?-Nu poate să-l introducă în proces pe Andrei, dar poate să invoce excepţia.

Deci, excepţia lipsei calităţii procesuale este una absolută, calitatea procesuală este reglementată prin norme imperative, astfel că, oricine o poate invoca, în orice stadiu al procesului şi inclusiv instanţa care are obligaţia ca din oficiu să verifice calitatea procesuală şi a reclamantului şi a pârâtului. (nu o să-l oblige pe Andrei numai pentru că el nu contestă acest lucru, va invoca lipsa calităţii procesuale pasive pentru că în contractul de împrumut anexat cererii de chemare în judecată nu el figurează ca debitor; eu am dreptul, dar nu el este debitorul obligaţiei corelative).

Este o excepţie de fond, admiterea acesteia ducând la respingerea acţiunii, există text expres art.40 al (1)teza a-II-a „De asemenea, în cazul lipsei calităţii procesuale sau a interesului, instanţa va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz”.

Deci, dacă se admite excepţia lipsei calităţii procesuale active, acţiunea va fi respinsă ca fiind invocată de o persoană care nu are această calitate, dacă se admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.

Cine este obligat să facă dovada calităţii procesuale active şi pasive?

Întotdeauna Reclamantul, pentru că el este acela care pretinde un drept, astfel că pârâtul nu are obligaţia să probeze nimic. (Regula din dreptul substanţial: reclamantul trebuie să îşi probeze pretenţiile).

Ce se întâmplă dacă, una dintre părţi decedează în timpul procesului? (vorbim de persoane fizice) sau în cazul persoanelor juridice îşi pierd personalitatea juridicăprin absorbţie, fuziune etc.

Operează o transmisiune a calităţii procesuale.

Revenind la exemplul persoanei fizice, moare reclamantul, nu se termină procesul. El era în viaţă la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, astfel că nu se poate

43

invoca excepţia lipsei capacităţii de folosinţă. Cererea era valabilă, însă calitatea procesuală activă se transmite.

Cui? -> moştenitorilor care pot fi:

o legali

o testamentari

o legatari cu titlu particular, pentru că dacă bunul, obiect al procesului este şi

obiect al unui legat cu titlu particular, pot să am şi o transmisiune cu titlu particular.

Transmisiunile sunt:

legale (ex. deces)- nu depinde de voinţa părţiloro universală

o cu titlu universal

convenţionale- Sigur că transmisiunea pe cale de moştenire poate să fie:- universală

-cu titlu universal -cu titlu particular

Când ar fi cu titlu particular prin acte între vii?

Cesiunea drepturilor litigioase (de exemplu, vânzarea bunului obiect al procesului, preluarea de datorie care acum este reglementată expres în NCC). Vânzarea bunului litigios nu mai este reglementată de NCC.

Transmisiunea cu titlu particular poate opera şi în cazul persoanelor juridice dacă ele transferă cu titlu particular dreptul sau datoria, pe parcursul procesului.

În NCPC există norme interesante care de fapt reflectă probleme ivite în practica actuală şi care nu au fost soluţionate unitar de către instanţe.

Art. 39 NCPC – Situaţia procesuală a înstrăinătorului şi succesorilor săi

Al(1) „dacă în cursul procesului, dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între părţile iniţiale. Dacă însă transferul este făcut, în condiţiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz”.

Dacă rămânem la al (1) problemele par foarte simple. Nu mă interesează transferul cu titlu particular în timpul procesului pentru că, fie rămân să se judece părţile iniţiale, fie dacă îmi decedează una din părţi sunt introduşi succesorii universali sau cu titlu universal, nu şi succesorul cu titlu particular (ex: dobânditorul prin acte între vii, legatarul cu titlu particular).

Dar, vine aliniatul (2) şi ne încurcă

44

Al.(2) „în toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoştinţă de existenţa procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu. În acest caz, instanţa va decide, după împrejurări şi ţinând seama de poziţia celorlalte părţi, dacă înstrăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne sau, după caz, va fi scos din proces. Dacă înstrăinătorul sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura în starea în care se află la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză .”

Încalcă vreun principiu al dreptului civil textul mai sus menţionat „instanţa şi din oficiu poate să introducă celui căruia i s-a transmis calitatea procesuală”?

Sa ne imaginăm nişte situaţii ca să înţelegem:

În principiu, am un reclamant care urmăreşte realizarea unui drept dintr-un contract anexat cererii de chemare în judecată, se judecă cu un pârât. Unul dintre ei transmite dreptul sau datoria pe parcursul procesului, nu anunţă pe nimeni (cealaltă parte/instanţa). Ar putea instanţa măcar să ştie că s-a înstrăinat dacă n-am nişte condiţii de publicitate, şi nici măcar dacă ar exista, doar nu o să verific, ca instanţă, de fiecare dată, din minut în minut Cartea funciară.

Este firesc sau nu să rămână să se judece părţile iniţiale? Nici măcar nu ştiu, nu mi-a făcut cunoscută transmisiunea cu titlu particular .

Dar dacă mi se face cunoscută transmisiunea? Vine reclamantul şi spune „eu mi-am vândut dreptul, pe mine nu mă mai interesează, faceţi ce vreţi, judecati această cauză în lipsa mea”.

Ce poate să facă cealaltă parte sau instanţa?

Să-l citeze pe cel căruia i s-a transmis calitatea cu titlu particular, ori el poate să vină singur să spună „uitaţi, eu sunt acum noul titular al dreptului dedus judecăţii, lăsaţi-mă pe mine să iau locul reclamantului pentru că s-a transmis calitatea procesuală activă, celălalt nemaifiind titular al dreptului”. Sau instanţa din oficiu să spună, îl citez şi rămâne el în continuare în proces, în locul reclamantului.

De ce este important să distingem între transmisiunea calităţii procesuale şi intervenţia altor persoane în proces?

Când o să facem participanţii şi căile de atac, în principiu, în căile de atac eu nu pot să lărgesc cadru procesual, nu pot să intervină voluntar sau forţat alte persoane.

Acesta ar avea un interes pentru că spune „dreptul dedus judecăţii este dreptul meu”.

Prin ce se disting cele două situaţii?

Să ne gândim la revendicarea unui bun mobil sau la revendicarea unui imobil în sistem de înregistrare în Cartea Funciară şi intervine o terţă persoană în proces care spune că

45

dreptul acesta nu este al reclamantului că este dreptul meu (dobândit prin uzucapiune/autori diferiţi- nu contează). Nu spune că i s-a transmis de vreo parte din proces.O astfel de intervenţie nu poate fi formulată decât in limine litis, în faţa primei instanţe sau în apel cu acordul expres al celorlalte părţi din proces. Dar, aceasta este situaţia când se lărgeşte cadrul procesual.

Dar, când transmit dreptul cu titlu particular şi eu nu mai sunt titular pentru că l-a dobândit altcineva cu titlu particular, nu lărgesc cadrul procesual, ci vorbesc de o transmisiune a calităţii procesuale. de aceea cel căruia i s-a transmis, inclusiv în recurs poate fi citat şi să ia procedura din stadiul în care se află, pentru că dacă în recurs s-a transmis dreptul, el are tot interesul să vină să se apere.

Practica nu este unitară şi încurcă intervenţia în sensul procesual civil de lărgire a cadrului procesual cu transmisiunea calităţii procesuale.

Radu: „dacă succesorul cu titlu particular nu intervine în timpul procesului i se încalcă dreptul la apărare pentru că dacă ”

A.Ch. „nu pentru că dacă el a cumpărat în timpul procesului, n-are decât să se apere din momentul în care a dobândit dreptul”.

Este o altă chestiune cu opozabilitatea procesului. Ajungem imediat la al.(3).

El a dobândit dreptul care deja era litigios şi atunci el are interesul să ia locul părţii ca să-şi facă apărarea pentru că cel care a transmis un drept litigos nu mai are interesul să-l apere.

Iată că vine însă NCPC şi spune că instanţa introduce în proces succesorii universali şi cu titlu universal, îl citează şi pe cel cu titlu particular şi după caz decide dacă îi scoate sau nu îi scoate pe cei universali sau cu titlu universal.

Un exemplu: dacă am un legatar cu titlu particular şi am şi nişte succesori cu titlu universal, cine trebuie să predea legatarului cu titlu particular? Succesorii cu titlu universal. Ideea e să fie introduşi în proces. Ei poate nici nu ştiu de existenţa legatului. Vine legatarul, îl exhibă şi spune „lăsaţi-mă, puneţi-l să-mi predea obiectul legatului şi lăsaţi-mă pe mine să iau locul defunctului în proces şi nu pe ceilalţi pentru că eu beneficiez de un legat cu titlu particular.”Dacă moştenitorii spun „legatul e nul sau cer reducţiunea liberalităţilor excesive” putem să-i păstrăm pe toţi în proces.Instanţa decide de la caz la caz dacă îi scoate pe succesori şi rămâne să se judece doar cu cel cu titlu particular sau se judecă cu toţi. Practic, aici verifică cine are calitate procesuală pasivă cu adevărat.

Dacă respinge excepţia nulităţii legatului cu titlu particular cine va avea calitate procesuală pasivă? ->legatarul.

Dacă o admite cine are calitate procesuală pasivă?->

46

De aceea are interesul să îi păstreze pe toţi, dacă se impune să administreze probe cu privire la cine are calitate procesuală pasivă.

Raul nu înţelege :/ nu ar trebui să fie obiectul altei cauze? Să fie suspendată cauza.

A.Ch. – Poate fi, dar nu obligatoriu -> ce vină are reclamantul dacă pârâtul a transmis bunul. Spre exemplu, eu reclamant, cer executarea silită a unui antecontract. Şi în această calitate îl chem în judecată pe pârât, care a transmis acest imobil şi pe calea unui legat cu titlu particular şi are şi moştenitori.

Mă poţi opri pe mine reclamant să mă judec până îşi lămuresc ei problema succesorală?

Eu vreau să lămuresc problema în procesul pendent.

Sigur, este posibil să formuleze ei o acţiune separată şi instanţa poate să decidă să suspende procesul (vedeţi când o să discutăm situaţiile de suspendare) pentru că soluţia din cauza aceasta depinde de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul altei judecăţi, dar nu este obligată.

Dacă se invocă numai excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, rămâne în acest proces să verifice în concret care dintre ei are calitate şi să îl menţină în proces.

Septi: „o astfel de hotărâre poate fi atacată separat sau la finalul procesului iniţial? În sensul că dacă se hotăreşte că legatul respectiv este sau nu este nul ”

A.Ch. – încheierile premergătoare fondului pot fi atacate numai odată cu fondul dacă legea nu prevede o altă lege de atac.

În momentul în care eu admit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, de exemplu am 5 pârâţi şi spun 4 au calitate, unul nu are şi nu mai vreau să îl citez în continuare, resping faţă de el pentru lipsa calităţii, teoretic aş putea şi să disjung faţă de el acţiunea. Şi atunci dau o hotărâre şi aceea e finală, deci poate fi atacată. Dar dacă nu disjung şi mă pronunţ printr-o încheiere care îi spune interlocutorie, atunci aceea va putea fi atacată numai odată cu fondul.

Al (3)art 39 NCPC ”Hotărârea pronunţată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular şi va fi întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepţia cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credinţă şi nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular”.

Al (3) se leagă de al (1). N-am introdus în cauză succesorul cu titlu particular pentru că nici nu am cunoscut existenţa lui, dar totuşi hotărârea îi va fi opozabilă. Cu ce excepţii? Dacă el a dobândit dreptul cu bună-credinţă.

Exemplu: imaginaţi-vă o acţiune care are ca obiect un imobil înscris în CF. Am notat acţiunea, iar dacă am făcut acest lucru hotărârea judecătorească este opozabilă oricărui dobânditor ulterior. N-am niciun interes să-l introduc în proces, nu mă interesează cine ce înstrăinează pentru că de aceea am notat acţiunea, acesta este rostul notării să fac

47

opozabil oricărui dobânditor ulterior. Şi el nu are cu ce să se apere pentru că îi dă codul posibilitatea să intervină în proces, să preia calitatea (deci să se apere), nu o face este problema lui, hotărtărârea e opozabilă.Dar dacă nu am notat procesul şi el între timp a dobândit dreptul de proprietate şi l-a înscris în CF., sigur cu respectarea principiilor Cărţii Funciare (buna-credinţă etc.),dacă a stat un anumit termen înscris poate să invoce dobândirea cu bună-credinţă a acestuia.Regulile de la art. 39 NCPC trebuie să le legăm şi de normele dreptului subsanţial inclusiv în ceea ce priveşte opozabilitatea hotărârilor. Deci, este opozabilă dobânditorilor cu titlu particular chiar dacă nu au fost introduşi în proces pentru că nimeni nu a ştiut de transmisiunea cu titlu particular, însă el, poate să invoce dobândirea dreptului cu bună-credinţă. Şi repet, de la caz la caz, pe tărâmul dreptului substanţial vom regla această situaţie, motiv pentru care v-am dat acest exemplu (în materie de bunuri mobile este altă discuţie, dar şi acolo pot invoca dobândirea cu bună-credinţă a bunului mobil).

Sancţiunea este o excepţie de fond, ţine de condiţiile de exercitare ale acţiunii civile, absolută, peremptorie.(art. 4 al(1) Teza a-II-a prevedere expresă).

(În bibliografia indicată se poate să întâlniţi ca sancţiune respingerea acţiunii ca inadmisibilă fiindcă fiind o condiţie de exercitare a acţiunii civile admiterea ei poate duce la respingere. Câtă vreme nu am o sancţiune expresă, o soluţie prevăzută de Cod este corectă şi această sancţiune-CPC actual ).

CLASIFICAREA ACŢIUNILOR CIVILE

Care este interesul clasificării acţiunilor?Prezintă importanţă din diverse puncte de vedere:

1. În funcţie de scopul urmărit de părţi. Acţiunea în realizare Acţiunea în constatare

Care este scopul urmărit de reclamant într-o acţiune în realizare faţă de o acţiune în constatare?Printr-o acţiune în constatare, doreşte să constate doar dreptul în contradictoriu cu pârâtul. De exemplu, constatarea dreptului dobândirii proprietăţii prin uzucapiune, sunt în

posesia imobilului, mă judec cu moştenitorii proprietarului tabular la uzucapiunea extratabuară şi cer instanţei să constate dreptul meu în contradictoriu cu ei. Nu urmăresc să-i pun să facă nimic, nu vreau să-mi predea imobilul pentru că eu sunt deja în posesia lui.

Acţiunea poate fi şi în constatare negativă, când cer instanţei să constate că pârâtul nu are sau nu mai are un drept pe care-l avea.

48

De exemplu, Vreau să radiez un drept de ipotecă. Am achitat datoria şi nu-mi dă consimţămândul să radiez ipoteca. Ce fac? Cer instanţei să constate că dreptul de ipotecă nu mai există, el s-a stins ca urmare a achitării creanţei, fiind un drept, discutabil în lumina Noului Cod, accesoriu creanţei pe care o garantează.

Sau, am avut o servitute a locului înfundat, dar între timp s-au modificat condiţiile avute în vedere de instanţă atunci când a acordat-o, pentru că fondul dominant are ieşire la calea publică. Şi atunci cine are calitate revenind la calitatea procesuală activă, cine are interes? Proprietarul fondului aservit cheamă în judecată proprietarul fondului dominant şi cere instanţei să constate că acesta nu mai un drept de servitute legală (limită legală a dreptului de proprietate –actuala reglementare).

Acţiunea în realizare ce urmăreşte?

Să oblig pârâtul la ceva, să facă ceva.

Într-o acţiune în revendicare ce urmăresc? Să-mi predea posesia. Acţiune în realizarea dreptului de creanţă? De exemplu, unei persoane

restituirea sumei împrumutate i se cere să plătească suma de bani.

Care este importanţa acestei clasificări?

Hotărârile pronunţate într-o acţiune în realizare pot fi puse în executare silit dacă, cel care a pierdut procesul, nu îşi execută voluntar obligaţiile stabilite prin hotărâre judecătorească.

În cazul acţiunilor în constatare pentru că cer doar constatarea dreptului nu am ce să pun în executare fiindcă nu cer nimic de la debitor. Nu îi cer să facă ceva, ci doar ca instanţa să constate dreptul meu în contradictoriu cu pârâtul.

Art. 111 CPC (art. 35 NCPC) „acţiunea în constatare nu poate fi exercitată dacă partea ar avea la dispoziţie o acţiune în realizarea dreptului”

Aşadar, am o excepţie de inadmisibilitate. Ce fel de excepţie este aceasta?

Ţine de condiţiile de exercitare ale acţiunii civile, este tot o excepţie de fond (chiar dacă noi am vorbit doar de cele 4 generale, acestora li se adaugă şi cele speciale cum e excepţia de inadmisibilitate a acţiunii în constatare ). Norma este imperativă, deci poate fi invocată şi din oficiu, în orice stadiu al procesului şi admiterea ei duce la respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Nu se poate cere pe calea unei acţiuni în constatare, constatarea unei stări de fapt.

Doar constatarea unui drept.

Uneori, este greu să distingem ce înseamnă stare de fapt- drept.

49

Sigur, uneori am interes să cer constatarea unei stări de fapt ca să probez într-un proces viitor. Cer să se constate că pe terenul vecin s-a edificat o construcţie într-un animit stadiu de realizare sau că a închis cu o poartă terenul cutare. Folosesc proba într-un viitor proces, dar aceasta nu este o acţiune în constatare, ci este o măsură de asigurare de dovezi pentru un proces viitor.

Dificil să calificăm cererea ca fiind constatarea unei stări de fapt sau stări de drept.

Exemplu, dacă unul dintre soţi îl cheamă în judecată pe celălalt cerând instanţei să constate că imobilul cutare este locuinţa familiei. Se urmăreşte constatarea unei stări de fapt sau a unui drept? Ce înseamnă „locuinţa familiei"? Locuinţa în care soţii locuiesc cu copiii sau dacă sunt separaţi în fapt, soţul locuieşte cu copiii. (Eu (A.Ch.) spun că atunci când ambii soţi locuiesc cu copiii, de fapt ambele locuinţe pot fi locuinţe de familie. Cum aţi învăţat la dreptul familiei? Nu s-a discutat această ipoteză. Eu cred că textul codului nu interzice să am două locuinţe ale familiei dacă fiecare dintre soţi locuieşte cu o parte dintre copii.). Locuirea cu un copil sau cu o parte din copii este o stare de fapt. Dar de fapt ce urmăresc atunci când cer să constat că este locuinţa familiei? Să notez în Cartea Funciară faptul că acel imobil este locuinţa familiei, care este interesul meu ? nu poate fi înstrăinat fără acordul meu, chiar dacă eu nu sunt proprietar, iar celălalt soţ are imobilul ca bun propriu sau e contribuţia lui exclusivă în funcţie de regimul comunităţii de bunuri (legal sau convenţional). Iată deci că am interesul să cer constatarea calităţii de locuinţă a familiei ca să-mi notez acest drept în CF . Este constatarea unui drept.Dacă soţul proprietar este de acord, nu am nevoie de această acţiune, dar dacă el nu este de acord să se noteze calitatea de locuinţă a familiei în CF, atunci am un interes. Principiul relativităţii înscrierii în CF mă obligă să am consimţămîntul în scris, deci trebuie să fac dovada legăturii dintre mine şi titularul dreptului înscris în CF. Pot eu, numai făcând dovada calităţii de soţ, să înscriu caracterul de locuinţă a familiei?

o Să ne gândim la procese de divorţ celebre unde soţul ar putea să aibă 100 de

imobile.Dacă am admite că la o simplă cerere, celălalt soţ (în scop şicanator)poate nota în CF acest caracter de locuinţă a familiei, ar însemna că ar trebui să se judece în 100 de procese pentru a rectifica cuprinsul Cărţii Funciare, dovedind că acele locuinţe nu sunt locuinţe de familie ca să le poată înstrăina. Vă daţi seama cam cum s-ar bloca posibilitatea lui de dispoziţie asupra bunurilor sale.

N-am făcut clasificarea acţiunii în constatare în:

Declaratorie Provocatorie Interogatorie

De exemplu, acţiunea interogatorie poate fi folosită ca să chem un succesor într-o clasă superioară mie, să-l întreb, interoghez „înţelegi să accepţi moştenirea?”. Spre exemplu, am un copil, sunt descendent, dar eu sunt unchiul lui şi ştiu că nu vrea să accepte moştenirea. Dar nu vreau să aştept în termenul prevăzut de Cod (1 an NCC) şi îl chem într-o acţiune interogatorie

50

să-l întreb. Eu cred că tot aici s-ar încadra sau provocatorie dacă îmi provoacă o tulburare a dreptului.

Cine se judecă cu cine într-o situaţie de nedemnitate? Moştenitorul presupus nedemn cu moştenitorul care ar urma celui nedemn.

Eu cred (A.Ch.) că este o acţiune în constatare, constatarea nedemnităţii, pentru că eu urmăresc să constat de fapt, că el nu are dreptul la succesiune şi că eu, urmând ca şi clasă de moştenitori, mie mi se cuvine moştenirea.

De fapt, constat că el nu are dreptul să vină la succesiune şi implicit că am eu, pentru că apropo, calitatea mea procesuală activă prin ce se justifică? Că am calitatea de succesibil. Deci, cel puţin succesibil, nu trebuie să fiu în clasa imediat urmărtoare pentru că nu am de unde să ştiu clasele următoare, pe care pot să le chem tot pe calea unei acţiuni în constatare interogatorie să le întreb „vreţi să acceptaţi înaintea mea sau nu?”

Septi: în legătură cu locuinţa familiei, nu ar fi mai corect să spunem că se doreşte constatarea tuturor drepturilor pe care le atrage situaţia juridică a imobilelor, iar ca dovadă să se aducă faptul că se locuieşte cu copilul ?

A.Ch. : noi clarificăm o acţiune, ştiţi de la rolul activ al judecătorului, că de fapt el stabileşte temeiul juridic sub condiţia să pună în discuţia părţilor. Exemplul dat era, vine reclamantul şi spune „constataşi că este locuinţa familiei”. Voi trebuie să calificaţi juridic acţiunea ca fiind în constatarea unei stări de fapt sau unui drept. Şi atunci, ca judecător, puneţi în discuţia părţilor şi constataţi că este vorba despre un drept (dreptul de a fi întrebat atunci când celălalt soţ vrea să efectueze acte de dispoziţie).

Acţiuni declaratorii, interogatorii, provocatorii – găsiţi exemple în carte, nu au o importanţă prea mare.

Acţiune declaratorie, ştiţi, partajul avea efect declarativ, acum are efect constitutiv conform NCC. Dar, să luăm un alt exemplu, contribuţia soţilor la dobândirea unui bun acela este de la data dobândirii bunului chiar dacă se solicită după nu ştiu câţi ani. Hotărârea ar avea un efect declaratoriu, căci îşi produce efectele retroactiv.

Acţiunea interogatorie, exemplul anterior cu succesibilul care întreabă succesorii dacă acceptă sau nu moştenirea.

Acţiunea provocatorie, când cineva îmi tulbură un drept dar, nu sunt absolut sigură că acela o să mă cheme sau nu în judecată şi atunci îl chem eu să-l întreb ce atitudine vrea să adopte.

Discutabil dacă, în materie de accesiune, constructorul de bună-credinţă / de rea-credinţă, dacă ar putea fi acţiunea aceasta provocatorie. Cum aplic regulile accseiunii pe Noul Cod Civil. Ar fi o acţiune în constatare provocatorie înainte de preluarea imobilului care deja ar fi o acţiune în realizare sau obligarea la cumpărarea terenului, că vedeţi că NCC permite şi acest lucru. Constructorul nu-l poate forţa pe proprietar să facă ceva, proprietarul terenul poate să spună să preia construcţia, să ceară demolarea ei sau să fie obligat constructorul să cumpere terenul în anumite condiţii.

51

Ar fi o acţiune provocatorie cea din partea constructorului care să-l întrebe pe proprietar ce vrea să facă în concret (să preia construcţia sau ce altceva) ca să ştie dacă mai face investiţii sau nu în acea construcţie. Constructorul justifică un interes pentru că nu are o acţiune în realizare împotriva proprietarului terenului atâta timp cât el nu îşi manifestă opţiunea de a prelua sau nu construcţia.

2. În funcţie de natura dreptului Acţiunea în Apărarea unor drepturi nepatrimoniale Acţiunea în Apărarea unor drepturi patrimoniale

Exemple de drepturi nepatrimoniale, ar fi anumite drepturi de proprietate intelectuală, acestea putând avea şi o latură patrimonială, divorţul, acţiune de calomniere prin ziar etc.

De ce sunt importante?

În actuala reglementare, de regulă acestea sunt de competenţa Judecătoriei, nu cer o competenţă specială şi noua reglementare prezintă importanţă pentru că spune NCPC „acţiunile care au ca obiect o obligaţie de a face sau de a nu face neevaluabilă în bani, sunt de competenţa în primă instanţă a Judecătoriilor.”

Trebuie să vedem ce înseamnă un drept neevaluabil în bani. Acţiunile patrimoniale prin care se apără un drept patrimonial înseamnă un drept evaluabil în bani.

Drepturile patrimoniale se clasifică în drepturi:

- Reale Principale: dreptul de proprietate, dezmembrămintele Accesorii: garanţiile reale (ipoteca, gajul)

- De creanţă

În reglementarea NCC disctinţie ipotecă mobiliară-gaj

Gândiţi-vă la gajul cu şi fără deposedare. (O să aflăm învăţând pentru licenţă :D)

Drepturile de creanţă: este nevoie de concursul altei persoane pentru a fi exercitate., numărul lor este nelimitat.

Cine este pârât într-o acţiune reală? Posesorul bunului.

Cine este pârât într-o acţiune personală? Debitorul.

Acţiunile reale în funcţie de clasificarea bunurilor în imobile şi mobile, pot fi:

a. Reale mobiliareb. Reale imobiliare:

o Petitorii

o Posesorii -tot o acţiune reală pentru că este creditată împotriva posesorului

52

Acţiuni personale:

1. Realizarea unor drepturi de creanţă:o Mobiliare

o Imobiliare

(Prezintă importanţă sub aspectul competenţei teritoriale pentru că, de exemplu, acţiunea în revendicarea unui imobil –acţiune reală petitorie, sau acţiunea posesorie care numai în caz de imobile poate avea ca obiect, sunt de competenţa instanţei unde se află situat imobilul; pe lângă acţiunile personale imobiliare- să luăm un exemplu: acţiunea în prestaţie tabulară. Care este instanţa competentă? Este o acţiune reală sau personală? Să o luăm pe cea clasică, prestaţia pozitivă, (prestaţia negativă nu mai este reglementată de Noul Cod-adică obligarea pârâtului să îşi dea consimţământul la radiere) este o acţiune în executarea unei obligaţii de a face. După părerea mea (A.Ch.) nu era necesară reglementarea ei distinctă. Dacă ţineţi minte la contractul de vânzare-cumpărare, printre obligaţiile vânzătorului figurează şi obligaţia de a preda înscrisurile ce fac dovada titlului de proprietate. Ce urmăresc prin acţiunea în prestaţie tabulară? Să mă înscriu. De ce nu mă pot înscrie? Am încheiat un contract autentic de vânzare cumpărare, notarial, căci legea îmi cere. Ce mă împiedică să înscriu în CF? Cel care mi-a transmis dreptul nu este înscris în Cartea Funciară şi atunci eu trebuie să îl oblig să-mi preadea actele ca să-l înscriu pe el sau ca să înscriu şirul transmisiunilor succesive. Ca să vă gândiţi, am o transmisiune succesorală, succesiunea este un mod de dobândire extratabular, nu am dezbătut succesiunea de la străbunicul, s-a transmis de la străbunic-bunic-tată-mie şi eu vând, trebuie să înscriu şirul transmisiunilor succesive; cumpărătorul nu poate să-l înscrie numai dacă mă obligă pe mine să îi dau certificatele de moştenitor. Aceasta este acţiunea în prestaţie tabulară, destul de greu de imaginat că dacă nu şi-a dezbătut masa succesorală trebuie să fac eu acţiune-rar întâlnită; este o acţiune personală şi în actuala reglementare unde înscrierea nu are efect constitutiv, ci doar opozabilitate prin dispoziţiile tranzitorii, rămâne tot o acţiune personală, este acţiunea în executarea acestei obligaţii care rezultă din contract; fiind o acţiune personală, instanţa competentă este cea de la domiciliul pârâtului, dar poate fi şi cea de la locul situării imobilului)

Acţiunile mixte (temă de casă?)

3. În funcţie de calea procedurală aleasă de parte pentru valorificarea dreptului

De fapt o clasificare a cererilor şi nu a acţiunilor;

Cererea de chemare în judecată (principală) : investeşte instanţa; poate să aibă:o Capete principale

o Capete accesorii

-după definiţia principal-accesoriu: soarta accesorului depinde de soarta principalului; soluţia dată petitului accesoriu depinde de cea dată celui principalCeea ce îmi determină competenţa este capătul principal de cerere.

53

Dacă am alte cereri, incidentale (de exemplu, cererea reconvenţională formulată de către pârât prin care acesta solicită la rândul lui o pretenţie de la reclamant legată de obiectul dedus judecăţii).

Cine este instanţa competentă să judece cererea incidentală?

Instanţa competentă să judece cererea principală.

Exemplu: am un contract de vânzare-cumpărare şi cererea de chemare în judecată este formulată de vânzător, care îmi cere diferenţa de preţ (100.000 lei).

o (o să vedeţi când vom face competenţa că acţiunile cu obiect patrimonial de

peste 500.000lei sunt de competenţa în primă instanţă a Tribunalului, iar cele sub 500.000 a Judecătoriei)

Cere 99.000 lei, de competenţa Judecătoriei, vine pârâtul prin reconvenţională şi spune „eu cer constatarea nulităţii absolute a contractului şi să ne repuneţi în situaţia anterioară”, obiectul contractului având o valoare de 600.000lei.

Care este instanţa competentă?

Judecătoria.

Dacă ar fi formulat cererea pe cale principală ar fi fost Tribunalul.

Care este calea de atac?

Pentru hotărâri care se referă la drepturi patrimoniale în valoare de până la 100.000lei am numai recurs, iar peste 100.000 apel. Calea de atac pentru cererea principală este şi calea de atac pentru cererea incidentală.

În carte vi se arată că, aceeaşi procedură se aplică, dar ca să vă imaginaţi un exemplu simplu: o procedură specială a unei ordonanţe preşedinţiale. Teoretic sunt situaţii în care aş putea să fac reconvenţionala şi într-o ordonanţă preşedinţială. Ea se judecă în cameră de Consiliu, spre deosebire de o acţiune de drept comun care se judecă în şedinţă publică, poate să se judece cu sau fără citarea părţilor, dar calea de atac (indiferent de valoare) nu mai este apelul, ci doar recursul, nu curge de la momentul comunicării ci de la pronunţare, deci iată regimul juridic este cel al cererii principale, care va determina şi procedura aplicabilă cererilor incidentale

54

Curs 5 -Procedura Civila (I)

Am ramas la clasificarea actiunilor in functie de dr subiect a carui ocrotire se urmareste prin exercitarea actiunii.

Clasificarea actiunii

In functie de clasificarea drepturilor in patrimoniale si nepratrimoniale, dupa cum drepturile portejate au sau nu un obiect evaluabil in bani, un continut evaluabil in bani.

In cazul act patrim, discutam in continuare de clasificarea dr patrim in dr reale si de creanta si corespunzator actiunii in act reale si act personale, act reale fiind cele pt protejarea unui dr real sau al posesiei (pt ca si act posesorie este o act reala imobiliara) si despre act personale in care se urmareste protejarea unui dr de creanta.

Azi vorbim despre act mixte.

ACT MIXTE sunt cele prin care se urmareste, in acelasi timp, protejarea unui dr real si al unuia de creanta.Sa nu le confundam cu dualitatea de actiuni.

EX: Cump care nu a intrat in posesia bunului vandut pt ca vanz nu l-a predat, are posibil sa opteze intre o act in revendicare, prin care isi protej dr de prop, si una in raspundere contractuala, prin care cere respectarea obligatiei contractuale de predare a bunului vandut. Dar, in cazul acestei oblig de predare a bunului vandut, practic el urmareste atat protej unui dr real, de prop dobandit prin contractul de vanz-cump cat si un dr de creanta care are corelativa obligatia vanz de predare a bunului vandut. Deci act mixte sunt act prin care in acelasi timp, reclamantul urmareste protejarea unui dr real si a unuia de creanta. Aceste act se exercita pt protej unor dr care se nasc din contracte translative de proprietate. De aceea v-am dat acest exemplu al obligatiei de predare a bunului vandut.

Act in rezolutiune exercitata de vanzator-

In vechea reglementare exsita un text expres care spunea ca act e una reala. Acest lucru prezinta importanta sub aspectul prescriptiei si a instantei competente.

Instanta comp teritorial era cea de la locul situarii imobilului.

Sub aspectul precriptiei dr la act... Oricum pt act reala nu se aplica Decreatul 167/1958 ci se aplica 1890 CC, adica dr se prescria in 30 de ani. Sigur ca si cu privire la aceasta chestiune au fost o serie de discutii in doctrina dar in principiu, calificarea act ca reala insemna consecinte din perspectiva prescriptiei dr la act si a determinarii instantei comp teritorial sa judece litigiul.

In cazul act reale imobiliare avem o comp exclusiva a instantei de la locul situarii imobilului, in timp ce in cazul act personale regula este ca e competenta instanta de la domiciliul paratulu. E o aplicatie a prezumtiei de nevinovatie in materie civila. Paratul e prezumat nevinovat, prin simpla inregistrare cererii de chemare in judecata nu se dovedeste vinovatia lui. Asadar,

55

reclamantul trebuie sa se deplaseze la instanta locului unde paratul locuieste efectiv si nu invers.

In cazul act mixte, reclamantul poate alege intre mai multe instante:

- instanta de la domiciliul paratului sau

- instanta de la locul situarii bunului.

Rolul acestei clasificari.

Clasificarea este una artificiala pt ca, o sa vedeti cand facem comp teritoriala alternativa, recurgerea la aceasta clasificare nu va explica toate situatiile in care reclam are alegere intre mai multe instante comp si, dupa cum bine s-a observat, distinctia este articificiala intre o act personala, unde am doar un dr de creanta rezultand din contract- oblig de predare a bunul vandut- si o calific numai pt ca prin contract s-a transferat si dr de prop; si nu are efect nici asupra prescrip pt ca act mixte se prescriu in acelasi termen ca si act personale, nu ca cele reale . Ceea ce ar avea comun cu cele reale, dat faptului ca se protej si un dr real, act reale se exercita impotriva celui care e in posesia bunului, si act mixte, protejand un dr real, se exercita impotriva celui care detine bunul. Pt ca asta e interesul meu, cand vreau sa protej in acelasi timp dr meu real si dr de creanta constand in obligatia de predare, sa intru in posesia bunului pt ca paratul il detine.

Deci parat intr-o act reala si intr-una mixta este cel care detine bunul . Aceasta ar fi o chestiune comnua mixte-reale si repet, se recurge la aceasta clasificare pt a explica compet alternativa, posibilitatea reclamantului de a alege, in cazul unei astfel de actiune, intre instanta de la domiciliul paratei- inst teritoriala de dr comun- sau instanta de la locul sit imobilului.

In actuala reglementare, actiunea in rezolutiunea vanzarii exercitata de catre vanzator nu mai este catalogata ca fiind una reala . Asadar, ea este o actiune mixta, pt ca redobandeste, prin desfiintarea contractului, si dr de proprietate. Prin urmare isi protejeaza in acelasi timp si un dr real si unul de creanta si va avea de ales intre instanta de la domiciliul paratului sau instanta de la locul sit imoblilului.

Competenta

Ce este competenta? - aptitudinea , atributia, calitatea unei instante de a judeca o anumita cazua.

56

Cum putem clasifica competenta?

Clasificarea competentei

Competenta generaladelimiteaza competenta instantelor de judecata de competenta unor organe, din afara sistemului insantelor de judecata, cu sau fara activitate jurisdictionala.

Ex: cine e competent sa judece o exceptie de neconstitutionalitate? Daca e vb de o lege sau ordonanta abrogata? Dar daca e vb de o lege anterioara actualei Constitutii si raportarea ei la Constitutia sub imperiul careia a fost pusa in aplicare?

Ex : Nationalizarea din 1950 s-a facut in baza Decretului 92 si am un text in Legea 213/1998 priv proprietatea publica si regimul juridic al aceteia care spune in art 6 ca in cazul exercitarii unei act in revendicare pt imob preluate de stat fara titlu, instanta judecatoreasca investita cu o astfel de cauza poate sa verifice constitutionalitatea legii de preluare raportat la Constitutia in vigoare la momentul in care aceasta a fost adoptata si aplicata. Deci iata, ca nu este atat de simplu sa spun daca o cauza este de comp instantelor de judecata sau o unor organe din fara inst de judecata.

La acesta intrebare ne raspunde asadar comp generala: daca o anumite cazua, este de competenta inst de judecata sau a unor organe din afara sietmului instantelor de judecata.

Comp jurisdictionaladelimiteaza comp inst de judecata pe verticala si pe orizontala.

Ce inseamna pe verticala? Carei inst ma adresez sa judece in prima instanta si aici vorbim de competenta materiala procesuala care in functie de natura litigiului- patrimoniale- nepatrimoniala. Daca e patrim , deci e evaluab in bani, in functie de valoare ma adresez Judecatoriei sau Tribunalului. (si mai departe, vom vedea mai multe crierii)

Comp procesualaimi spune cui ma adresez, unde inregistrez cererea de chemare in judecata, care e instanta competenta sa imi solutioneze cauza in prima insntata.

Ce este comp materiala functionala? Ce fel de atributii are o instanta?

Poate Judecatoria sa judece apelul sau recursul? NU. Judeca in prima si ultima instanta.

Trib poate sa judece in prima instanta? Da . Dar in apel, recurs? Da. Curtea de Apel poate de judece in prima instanta? Da, in contentcios. Dar in apel,

recurs? Da. ICCJ in civil judeca numai in recurs.

Deci asta inseama compt mat functionala.

Ce fel de atributii jurisdictionale are fiecare instanta?Care, unde, ce lege imi prevede? Sau care text de lege imi indica care sunt instantele de judecata? Unde gasesc reglementarea? Legea de organizarea judiciara. E vorba deLegea 304/2004. Ce fel de norme sunt? De organizarea judiciara.

57

Comp teritoriala.

Am determinat faptul ca o anumita cauza e de comp Judecatoriei. Comp teritoriala ne spune care dintre judecatoriile existente pe teritoriul Romaniei, reglementate de Legea de organizare judiciara, este cea competenta sa ma judece. Si comp teritoriala este de dr comun. Instanta de la domiciliul paratulu, despre care am vb in aplicarea prezumtiei de nevinovatie- Altenativa la alegerea reclamantului si deja am dat un exemplu in cazul act mixte;- Exclusiva , cand am discutat de act reale imobiliare.

Revenind la comp generala, prima problema: in materia controlului de constitutionalitate.

Care sunt atrib inst de judecata in materia controlului de cosntitutionalitate si care sunt atrib altor organe, respectiv a CC?Nu o sa discutam absolut toate atrib CC. Unde exista o discutie? In materia exceptiei de neconstit.

Care este obiectul exc de neconstit pe care CC e competenta sa o judece?

Conform Legii de organizare, Legea 47/1992, este competenta sa solutioneze exc de neconstit privind legi si ordonante in vigoare raportat la Constitutia actuala. Care este jurisprudenta CC in aceasta materie?

Intr-o prima faza, a aplicat textul din legea ei de organizare( cum vom vedea imediat intr-o decizie din 2008) si a spus: Curtea este competenta sa se pronunte asupra constitutionalitatii legilor si ordonantelor in vigoare si repingea ca inadmisibile sesizarile privind exc de neconstit ale unor legi sau ordonante care au fost abrogate.

Sesizata fiind cu ocazia unui conflict constitutional intre puterile statului( o alta atrib a CC este solutionarea conflictelor constit intre puterile statului. Ea poate fi sesizata de mai multe organe: Presedintele statului, Presedintele CSM, de una din Camerele Parlam si asa mai departe). In aceasta situatie a fost sesizata de Presed Ro, cu existenta unu conflict constit intre puterea judecatoreasca, reprezentata de ICCj care judecand anumite cauze in materie de litigii salariale a declarat neconstit o lege abrogatoare si a aplicat in continuare legea abrogata si puterea legiuitoare pt ca a spus Presed statului ca doar put legiuitoare poate sa abroge legi. Deci instanta judecat nu e competenta sa spuna ca o lege nu a fost abrogata desi puterea legiuitoare a abroagat-o. Si ce face CC? Transforma acest conflict constit intre puterile statului intr-un conflict de competenta intre ea si ICCJ si se pronunta cu caracter obligatoriu in sensul ca : Remarcati motivarea :

Vine ICCJ si spune ca in virtutea Principiului Plenitudinii de jurisdictie, instantele judec se pot pronunta asupra constit dispoz abrogate. Asta e motivarea ICCJ preluata de CC si sigur ca in interpretarea textului art 26 din Legea 47 in care spune ca in atrib CC intra doar pronuntarea asupra neconstit legilor sau ordonantelor inVIGOARE, per a contrario cele asupra neconstit celor abrogate se pot pronunta inst judecatoresti in virtutea plenitudinii lor de jurisdictie.

58

Vine CC si spune asa: referitor la solutia pronuntata de ICCj, CC constata ca protrivit Constitutiei singura autoritate abilitata sa exercite controlul constit legilor sau ordonantelor este ea, prin urmare nici ICCJ si nici instantele judecatoresti sau alte autoritati ale statului nu au competenta de a controla const legilor sau ordonantelor indiferent daca acestea sunt sau nu IN Vigoare.

Incepand cu aceasta decizie din 2009, CC s-a autodeclarat competenta de a solutiona exc de neconstit privind si legile si ordonantele care nu mai sunt in vigoare. Sigur, se refera la cele adoptate sub imperiul actualei Constitutii. Prin aceasta ea si-a schimbat jurisprudenta.

Sa luam un exemplu din anul precedent. In 2008 se pronunta cu privire la constit --pt ca tot vorbeam de materia caselor preluate de stat abuziv, e vorba de imobile preluate de la biserici si minoritati; au fost adoptate o serie de legi speciale de restituire insa intrucat cele care aveau destinatie de locuinta au fost in mare parte instrainate deja fostilor chiriasi la data cand au aparut legile de restuire(a fost o lege din Legea 112/1995 in temeiul careia puteau fi vandute iar legile de restituire au aparut la 2-3 ani mai tarziu). Prima lege de restituire permite bisericilor sau minoritatilor sa introduca o actiune in constat nulitatii unor astfel de contracteintr-un termen de prescriptie de 6 luni. Se implineste acest termen, vine o lege ulterioara si spune: le mai dau 6 luni. Si inca 6 luni. Pentru ca prima era abrogata, sesizata fiind CC constata neconstit ultimelor. Spune ca incalca sensul art 1 din Protocolul 1 pt ca chiriasii si-au castigat irevocabil dr, actiunea s-a prescris, afecteaza siguranta circuitului civil si iata ca a declarat neconst legile care au introdus un nou termen de prescriptie dupa implinirea celui anterior. Deci nu l-au prelungit in intervalul de timp in care era inca in termen, biserica sau minoritatea respectiva sa exercite actiunea, ci dupa implinirea acestui termen, printr-o lege noua, au stabilit inca un termen de prescr si pe acesta l-au prelungit.

Iata ca vine in 2008 CC si admite exceptia de neconstit dar respinge ca inadmisibila neconstit prevederilor din aceasta lege pe motiv ca nu mai erau in vigoare. Daca veti verfica motivarea CC ceea ce este interesant in ac cauza este ca baza acestei decizii ... cine ar fi competenta sa se pronunte pe constit primei legi care introduce un termen de prescrip de 6 luni? Pentru ca cu toate a fost sesizata CC. Si cu termenul de 6 luni si cu celelalte termene care l-au repus pe reclamant, practic, in termen si care au fost prelungite.

CC spune: bun, legile de repunere in term si cele de prelungire sunt necosntit dar pe prima lege, care fixeaza termenul de 6 luni, nu sunt compenetea, respinge exceptia ca inadmisibila fiindca nu mai este in vigoare. Poate sa ramana o astfel de exceptie invocata de reclamant nesolutionata fiindca reclam a spus ca: term e prea scrut pt mine.Vreau sa se verfice sub acest aspect constit textului de lege. Cine verific constit daca CC a resp ca inadmisibila sesizarea sa? Ramanea cui? Instantei de dr comun. Ints de dr comun, care e inst de recurs in aceasta cazua si care ce face? Prin hot pronuntata in recurs, constata ca textul initial este neconstit pt ca term de prescr de 6 luni e prea scurt, invoca jurisprudenta Curtii europene , spune ca: da, legiuitorul poate limita, poate introduce anumite limitari ale dr de a exercita o act in justitie insa aceste limitari nu trebuie sa inlature in totalitate dr. Ganditi-va ca un termen de 6 luni de prescriptie pt actiunile in constat nulit unor astfel de contracte e mult prea scurt. Bisericile au avut nenumarate bunuri, termenul e mult prea scurt ca sa identifice bunurile

59

care au fost preluate, care au fost instrainate. Majoritataea sunt apartamente care aveau Carti funciare individuale, neinregistrate in Cartea colectiva, deci trebuie sa faci verificari sa afli care sunt acealea ca sa poti sa exerciti act in justitie. Inst de dr comun, inst judec a apreciat ca termenul de 6 luni de prescript a fost neconstit pt ca era prea scurt si efectiv inlatura dr la un acces efectiv in instanta, constatand ca reclam desi a inregistrat actiunea cu depasirea termenului de 6 luni, declarand neconstit textul a respins exceptia prescriptiei extinctive, a casat hotararea si a trimis cauza spre rejudecare. Asta era in 2008.

In 2009, pt ca in urma acelui conflict constit intre puterile statului, CC isi modifica jurisprudenta in acelasi dosar civil. Paratii invoca, din nou, exceptia de necosntit a primei legi. Ce face inst de judecata? Sesizeaza CC , din nou. Corect sau incorect? CE inseamna ? Ce conditii trebuie sa verifice inst atunci cand sesizeaza CC cu solutionarea unei exceptii de neconstit? Daca solutia cauzei depinde sau nu de acel text de lege! Si decizia Curtii este obligatorie. Bun, dar mai depindea solutionarea cauzei de acel text cata vreme cu privire la except prescript extinctive Curtea de apel, in recurs, se pronuntase irevocabil, respingand-o si, ca atare, trimitand cauza spre rejudecare pe fond? Mai depindea solutionarea cauzei de acel text?

Iata prima greseala >> sesizarea CC.

Vine CC si, repet, in acelasi dosar, dupa 4 ani!( deci in 2008, respinge ca inadmisibila exceptia de neconstit) , in urma modificarii jurispruentei din 2009, o admite. (Bine,,,, cu opinia separata a unuia dintre judecatori) Iata, admite exceptia de neconstit in acelasi dosar. Bun. Prin urmare, nu este asa de simplu sa delimitam prin prisma comp generale atributiile inst de judecata de atrib CC.

O alta chestiune, in ceea ce priveste comp materiala a controlului de constit: Cine anume stabileste care legi au fost abrogate prin Constitutie? Stiti ca actuala Const are un text, o dispozitie finala care spune ca toate prevederile din legi anterioare, contrare prezentei Constitutii se abroga. De ce se abroaga? Contravenind Constitutiei, ele sunt neconstit. Cine are comp de a stabili care dintre vechile norme sunt abrogate si care au ramas in vigoare? Instanta de judecata sau CC?

Practica a fost inconstanta. In unele situatii, se pronunta Inst de judecata, in altele s-a considerat comp CC siin aprecierea daca un text de lege anterior Constitutiei actuale a fost abrogat sau nu apreciind ca este o problema de constit.

In doctrina juridica, a existat o opinie izolata, criticata care a spus ca intr-o asftel de situatie comp apartine in principal inst de judecata si doar in subsidiar inst de control constitutional insa o astfel de opinie nu are de fapt o fundamentare legala pentru ca trebuie sa decizi: ori o inst ori cealalta! In niciun caz sa spui ca in subsidiar CC este.

Pot sa existe sit in care atrib CC se suprapun cu atrib instantei de judecata. Exemplu textul de lege din Constitutie care spune ca actunci cand norma interna contravine tratatelor privind dr fundamentale ale omului la care RO este parte, se va aplica cu prioritate tratatul or asta intra in compenetnta Ins judecatoresti. Da? Instantelor nationale. Dar trebuie sa

60

recunoastem ca este si o problema de constitut pt ca in Constitutie se prevede principiul prevalentei tratatelor. Au fost situatii in care instantele de judecata au sesizat CC in temeiul textului de lege care consacra prevalenta taratelor spunand ca legislatia interna contravenind tratatelor , contravin implicit si textului constit care vb de prevalenta tratatului. Oare de ce ar avea interesul judecat national sa sesizeze CC intr-o astfel de situatie?

Decizia CC este general obligatorie pt instante. Pt ca eu, judecatorul X, intr-o cauza pot sa spun: legea mea interna contravine tratatului in cauza respectiva, o inlatur si pronunt o solutie, dar acesta solutie poate ca este una unicat si alti judecatori nu o sa o urmeze. Este normal sa intre CC fiindca intr-o asftel de sit decizia ei ar avea rolul de a preveni o jurisprudenta neunitara sau de a uniformiza o jurisprudenta care este deja una neunitara.

Acuma, sigur stiti ca s-a modificat legea CC si nu se mai suspenda cazua. Asadar merge mai departe cu litigiul. In masura in care except de neconstit se admite: este motiv de revizuire, este un motiv nou introdus de Legea 202/2010.

O alta chestiune de control, care probabil nu se va prea intalni in practica, este cea privind constit unui partid politic. Acolo de ce se pune problema unei comp generale? Cine este comp sa inregistreze un partid politic? Trib Municip Buc. Cand inregistrez un partid politic verific sau nu si constit acestuia? Si atunci atrib CC cu verif constit unui partid politic la ce se refara? La o situatie eventual uletrioara inregistrarii partidului politic.

In materie electorala nu am sa insist. M-a intrebat o colega , nu o sa va cer in niciun caz toate exemplele din manual care va sunt date. Ideea e sa intelegeti cum delimitez comp instantelor de judecata de comp altor organe si, precum ati vazut, v-am punctat doar cateva chestiuni cu care va puteti lovi in practica.

Cine judeca neconst unor acte normative inferioare legilor si ordon? (daca tot suntem la controlul de contit) Instanta de contencios adm. Iata, este iar o chestiune de comp generala. In materia contenciosului adm se ridica, de fapt, 3 chestiuni.

Pot exista organe cu activitate adm jurisdictionala care au in compeneta sa solutioneze anumite litigii. Asadar, treb sa ma adresez mai intai organului cu activ adm jurisidctionala si abia hot lui sa o atac in inst. In mod normal, hot unui org adm cu activ jurisdict s-ar ataca in contencios pe baza legii contenciosului insa, cu titlu de exceptie, astfel de cauze pot fi date in competenta altor instante (pt ca stiti, ca sunt excluse de la controlul in contencios acele acte adm pt care printr-o lege speciala se prevede o alta procedura si o alta comp). Ca sa explicam cele 3 ipoteze:

Prima: organ adm cu activ adm jurisdictionala. In materia fondului funciar ma adreses Comisiei Locale ca sa-mi reconstituie dr de prop. Ea imi da o hot favorabila sau nefavorabila. O pot ataca la Comisia Judeteana care, in aceasta situatie, exercita atributii adm jurisdictionale. Hot Comisia judetene o pot ataca in instanta. Am un text special. Nu in contencios, ca se ataca la Judecatorie, pe legea fondului funciar. Iata, delimitarea comp instantei de judecata de comp unui organ cu activ adm-jurisdictionala. Nu atac direct in inst

61

hot Comisiei locale, o atac la Comisia judeteana si abia hot Comisiei judetene o atac in instanta.

In alte situatii.... Stiti ca procedurile administrative sunt, de regula, facultative. Daca ne uitam cum se aplica aceasta chestiune in unele legi speciale, cel mai evident exemplu este cel din Legea cadastrului. In aceasta legea, intr-o prima forma, incheierea de CF data intr-o procedura necontencioasa se putea ataca direct cu plangere la Judecatorie. La un moment dat, s-a introdus un text de lege care vorbeste de o procedura administrativa prealabila care consta intr-o cerere de reexamnirae adresata Registratorului sef si abia impotriva incheierii Registratorului sef putea sa exercite plangere la Judecatoria de la locul sit imobilului.

Sesizata fiind CC declara neconstit acest text de lege pe motiv ca incalca dr la acces la o instanta fiindca, in mod teoretic, traia motivarea de la plangerile impotriva proceselor de contraventie( pt ca si plangerea impotriva procesului de contrav se depunea la organul constatator si el trebuia sa trimita la instanta. CC a declarat necosnt textul si a spus ca, teoretic, org constatator ar putea sa tina la nesfarsit plangerea si sa nu o trimita instantei. A preluat aceasta motivare si in materia cererii de reexam improtriva incheierii de CF). A declarat neconstit textul insa, spre deosebire de textul din legea contrav , in legea cadastrului legiutiorul a venit cu un remediu: cele 45 de zile. Aspus ca ai posibilitatea sa te adresezi cu o cerere de reexaminare Registratorului si incheierea lui o poti ataca insa poti alege sa introduci plangere direct la instanta de judecata. Si in aceasta modalitate, practic, a remediat deficienta textului constatat de CC.

Revenind la competenta generala a instantei raportata la materia contenciosului adm, exista o problema: exceptia de nelegalitate.

Ce inseamna exc de neleg? Care e inst comp sa solutioneze exc de neleg?

Depinde, dupa cum inst de judecata este una de contencios sua nu este una de cont, pt ca daca nu e de contencios, treb sa sesizez inst de cont care va solutiona exc de nelegalitate, timp in care cauza este suspendata. Sigur ca legea contenciosului s-a modificat prin Legea 76/2012 privind punerea in aplicare a CPC si a stabilit ca exc de neleg va fi intotdeauna in comp instantei sesizata cu solutionarea cauzei. Judecatorul actiunii este judecatorul exceptiei. Se aplica principiul general. E discutabil daca acea norma e deja in vigoare dat fiindca punerea in aplicare a CPC a fost amanata pentru data 1 februarie... zgomot.....incepand din 1 sept modificarile aduse unor legi speciale este o chestiune la care va las pe voi sa rasp...

In legatura cu exc de nelegalitate s-a mai pus o problma: care e instanta comp sa solutioneze(.....pe vremea cand era exc de nelegalitate de comp inst de contencios......) daca se invoca exc de neleg a unui act adm exclus de la controlul in contencios? Revedenin la exemplul nostru cu hot Comisiei de apliccare a fondului funciar, se elibereaza un titltu de prop in baza hot acestei Comisii, se solicita instantei constatarea nulit titlului de prop si seinvoca exc de nelegalitate a hot Comisiei Judetene, act adm,in baza caruia s-a emis titlul. Care e instanta comp sa solutioneze exc de nelegatlit? Actul este exclus de la controlul in cont pe cale de actiune, asadar, cu atat mai mult, este exclus de la controlul in contencios pe cale de exceptie.

62

In ceea ce priveste litigiile de munca, in materia raspunderii disciplinare exista o problema ce vizeaza comp generala pentru ca, in legile privind organizarea diferitelor profesii juridice. O sa vedeti ca avem o serie de instante diciplinare care sunt org adm jurisdictionale dar nu sunt inst judecatoresti. Bunaoara, in materia raspunderii disciplinare a magistratilor, comp este sectia corespunzatoare a CSM. Asadar, pt procurori, inst discplin este sectia de procurori iar pt judecatori sectia de judecatori, iar impotriva hot sectiei CSM poate fi exercitata recurs la ICCJ care se judeca in complet de 5 judecatori. Daca va uitati la Statutul profesiei de avocat sau de executor judecat, veti vedea ca inst disciplinare functioneaza la nivelui Barourilor, respsectiv Camerelor, care sunt organe teritoriale, sunt comisii de disciplina. Depinde de denumirea data in fiecare lege specala de organizare a profesiei. Se aplica sanctiuni, functioneaza ca o inst disciplinara, deci cu o procedura contradictorie, cel santionat se poate apara, poate produce probe in apararea lui. Hotararea acestei Comisii de disciplina poate fi atataca la un Consiliu National care functioneaza la niveluil Uniunii avocatilor, executorilor, notarilor si hot Uniunii poate fi atacata in Instanta de Contencios adm. .

Comp jurisdictionala in materia litigiilor de munca. Cum delimitam ce este de comp inst judecat de comp altor organe cu activ adm jurisidictionala? Am putea sa ne adresam direct instantei jud sa sanctioneze un magistrat sau un notar sau un executor? Nu. Iata deci ca aceste atributii revin unor org din afara sistemului instantelor jud. Abia hot acestora pot face obiect care intra in controlul instantei de judecata.

In materia exercitarii dr parintesti, in carte gasiti o discutie pe care o stiti pe baza Vechiului cod al familiei intre delimitarea comp Autoritatii Tutelare de cele ale inst judecatoresti. Acum, in cea mai mare parte, acestea au fost luate de Instanta de tutela. Ce inseamna Inst de Tutela? In sensul art 107 Cod Civ si al normelor tranzitorii din Legea 71.

In materie actelor de stare civila cine e organul abilitat sa faca o inregistrare intr-un act de stare civila. De ex: inregistrarea nasterii cine o face? Sigur, este un serviciu in cadrul Consiliilor Locale, dar este de un functionar administrativ. Dar daca se cere inregistrarea tardiva a nasterii pt ca intre timp copilul a implinit peste 1 an. Numai instanta. Deci, iata, o delimitare a atrib instantei de jud de cea a unui organ administrati. Dar rectificarea actului de stare civila? Daca s-a facut o greseala, este de comp instantei de judecaa. Cu privire la nume.... poate instanta sa dispuna asupra schimb numelui? Intr-o actiune de divort, actiune de tagare de paternitate, de stabilire de filiatie. Iata sit in care instanta printr-o hot jud....

Dar daca doresc sa-mi schimb numele pe cale adminstrativa? Am o procedura administrativa si eventual refuzul acelui org adm poate fi atacat in inst. Daca vreau sa-mi ortografiez numele in lb romana pt ca mi-a fost ortografiata in maghiara? Cine este org comp sa dispuna? Primarul. Nu e instanta de judecata. Nu e o situatie de rectificare a actului de stare civila.

In materie succesorala sau in materiile in care au si notarii compet. Sigur ca materia succesorala este cea mai importanta raportat la comp instantelor dar nu este singura. Ex: in actuala reglem, mandatul dat unei persoane care nu este avocat trebuie sa aiba semnatura legalizata a mandantelui. Legalizarea de semnatura se face exclusiv de notar. In viitoarea reglementare acest mandat trebuie sa fie unul autentic. Autentificarea actelor se face tot de notar. Diferenta dintre legalizarea si autentificarea este ca in cazul autentif, notarul

63

trebuie sa explice consecintele actului,in cazul legalizarii doar confirma ca persoana respectiva a semnat actul in fata lui.

Dar daca vine ps in fata inst si spune: „pai, il mandatez pe cutare”. Poate inst sa consemneze in inceierea de sedinta act autentic si am mandat valabil in forma autentica? Da!!! Sau refuzul notarului de incheia un act autentic unde se ataca? In instanta. Dar refuzul partii de a merge la notar sa incheie contr autentic? Poate inst sa suplineasca contr autentic? Am text acuma pe Codul Civil. Este o alta chestiune ce anume se protejeaza prin forma autentica? Deci e o intreaga descutie care depaseste tema acestui curs. Poate o sa o abordam la proba cu inscrisuri...... daca e vb de protejarea consimtamantului sau daca e vb de un control din partea statului pt incasarea impozitului si pt realizarea formelor de publicitate.

In materie succesorala o sa vedeti cand discutam procedura in fata primei instante ca, art 109 din CPC in actuala reglem, text preluat si in NCPC, prevede o proced prealabila in materia dezbaterii succesorale. Insa nu-mi spune cum ar fi normal ca inainte de a se adresa instantei, partile sa incerce mai intai sa dezbata succesiunea pe cale amibila, la notar, si doar in masura in care dr devine litigios, pt ca nu se pot intelege, se pot adresa inst.

Textul 109 imi cere doar ca partile, inainte de a se adresa instantei, sa faca verifcarea in registrele notariale in sensul ca acea mostenire nu s-a dezbatut. (O mostenire dezbatuta se trece intr-un Registru special notarial pentru ca sa nu se dezbata de 2 ori) sau daca exista un act de renuntare autentic sau testam autentic inregistrat in registrele notariale.

Iata, raportul intre comp instantelor si comp notarului. Pot sa ma duc la notar sa dezbat succesiunea, pot sa faca la notar inclusiv raportul donatiilor, reductiunea liberalitatilor excesive etc dar, in masura in care partile nu se inteleg, vor treb sa se adreseze inst de judecata.

In materia protectiei copilului se pune problema distinctiei dintre comp instantelor de judecata si comp Directiei de Protectie a Copilului in acele actiuni fundamentate pe Legea speciala 272/2004 privind protectia copilului.

In ceea ce priveste comp materiala, aceasta delimiteaza conp instantelor pe VERTICALA pentru a spune carei instante trebuie sa se adreseze cererea de chemare in judecata si aici vb de comp procesuala care difera in functie de natura, obiectul si valoarea litigiului dupa cum obiectul e patrimonial sau nepatrimonial si functionala, in ceea ce priveste aTribunalul jurisdictionale a fiecarei instante.

O sa facem o paralela intre actuala reglementare si reglementarea ce exista in NCPC, ca sa vedem diferenta de conceptie a legiuitoruilui.

IN ACTUALA REGLEMENTARE- CPC

Judecatoria

In ceea ce priveste comp materiala, in actuala reglem daca ne uitam la articolului 1 din CPC o sa vedem ca Judecatoriile sunt instante cu plenitudine de competenta/sunt instante de drept

64

comun/instante de comp generala- nu l-as folosi pt a nu confunda cu comp gen despre care am vb. Deci ramanem la notiunile de plenitudine de comp sau de dr comun.

Pentru solutionarea cauzelor in prima instanta deci art 1 punct 1 din CPC. Au comp sa judece apelul sau rec? Nu. O sa vedeti ca avem un text care spune ca au comp de a judeca in prima si ultima instanta care se refera la litigiile marunte care dau hot care nu sunt susceptibile de apel sau recurs dar in principiu au comp de judeca in prima instanta si sunt instante de dr comn pt ca, potrivit art 1 punct 1 din CPC, ori de cate ori o cauza nu e data in comp unei inst ea va fi de compenta Judecatoriei. Ori de cate ori un text de lege nu spune care e inst comp material ea va fi Judecatoria. Sigur, prima data raspund la intrebarea: este aceasta cerere de comp inst judecatoresti? Da? Dar daca am raspuns la aceasta intreb, pasul urmat: este un text special care prevede comp unei anumite inst? Daca nu gasesc un astfel de text comp va fi Judecatoria, in baza art 1 punt 1 care caracterul ei de inst de dr comun, de a judeca in prima instanta.

Tribunalul

Tribunalul are la randul sau, daca ne uitam in art 2 punct 1, compet de a judeca anumite cauze in prima instanta- cauzele expres prevazute de lege sau cauze expres prevazute de lege ca sunt de comp Tribunalul in prima instanta, fie in Codul de Procedura Civila, e vb de art 2, fie in alte legi speciale. De ex: in Legea contenciosului. Tribunalul e inst comp sa judece in prima instanta actiunile in contencios imporiva actelor administrative ale autoritatilor administratiei publice locale. Este inst comp sa judece apelurile impotriva hot pronuntate de Judecatorie in prima instanta si poate sa judece si recursuri impotriva acelor hot care nu sunt susceptibile de apel.

Cum majoritatea cauzelor sunt de comp Judecatoriei inseamna ca majorit apelurilor vor fi de comp Tribunalul,pt ca Tribunalul judeca apelurile impotriva hot pronuntate de Judecatorie. Asadar, la ora actuala, Tribunalul este instanta de dr comun in ceea ce priveste judecarea apelurilor. Sigur ca, in mod exceptional, judeca si recursul dar impotriva unor hot care nu sunt susceptibile de apel.

In mod exceptional sunt hot ale Judecatoriei care nu sunt suscep de apel . O sa vedeti in ce realitate, in art 282 indice 1 CPC ( depinde de valoarea... de ex, litigii pana in 100 mii de lei, pensii de intretinere copii... ) sau in legi speciale( plangerile impotriva proceselor verbale de contraventie se ataca la Judecatorie si hot pronuntate de aceasta are numai recurs la Tribunalul dar astea sunt sit de exc).

Judecatoria= inst de dr comun sa judece cauza in prima inst. Mare majoritate a hot pron de Judecatorii sunt susceptibile de apel, prin urmare, Tribunalulunalul este inst de dr comun in ceea ce priv judecarea apeluirlor.

Curtea de Apel

Curtea de apel este comp sa judece in prima instanta. O sa vedeti ca in civil numai in materie de contencios, actiuni impotriva actelor emise de autoritatile administratiei publice centrale, in functie de org emitente, sau in functie de obiect care daca se refera la taxe,

65

impozite, conTribunalulutii si datorii vamale,nu conteaza org emitent ci conteaza valoarea iar in functie de ea, comp se disTribunaluluie intre Tribunalul si Curte de Apel.

Prin urmare, este comp sa judece in prima instanta dar numai in cazurile expres prevaz de lege care, in materie civila sunt de contencios. Judeca apelul impotriva hot pronuntate de Tribunalulunale in prima instanta dar cum Tribunalulunalele judeca in prima inst doar in cazurile expres prev de lege, putine apeluri vor fi judecate de Curtea de Apel. Astfel, ea este instanta de drept comun sa judece recursuri pentru ca majoritatea hot pronunate in prima inst de Judecatorie sunt suscept de apel si hot date in apel de Tribunalul sunt susceptibile de recurs la Curtea de apel. Iata ca, la ora actuala, Curtile de Apel sunt instante de drept comun de recursuri. Sigur ca ele judeca recursul si impotriva unor hot pronuntate de Tribunalul in prima instanta( ex in materie de contencios , hot Tribunalul se ataca numai cu recurs) dar in situatii expres prevaz de lege. Pentru ca, in principiu, hot pronuntata de Tribunalul in prima inst se ataca cu apel si apoi cu recurs.

ICCJ

Ce judeca ICCJ in recurs? Fie hot pron in prima instantade Curtile de Apel, deci in contencios, fie hot pron de Tribunalul in prima inst, atacata cu apel la Curtea de Apel si vine recursul la ICCJ.

Asta e sistemul in actuala reglem dar, repet,acest lucru se datoreaza faptului ca Judecatoria este inst cu plenitudine de comp sau de dr com de a judeca in prima instanta majoritataea cauzelor. Majoritatea hot se ataca cu apel, asadar, Tribunalul este instanta de dr comun –apeluri. Pentrut ca aceste hot data de Tribunalul in apel se ataca cu recurs la Curtea de apel, ele sunt inst de dr com in solutionarea recursuilor. Foarte putine recursuri ajung in realitate sa fie judecate de ICCJ datorita acestui sistem.

IN VIITOAREA REGLEMENTARE- NCPC

Vine NCPC si schimba radical aceasta conceptie.

Art 95 punct 1 reproduce textul art 1 punt 1 din actuala reglem si da Tribunalulplenitudine de comp, face din Tribunalul instanta de dr com sa judece cauzele in prima instanta.

Art 94 enumara expres cazurile de comp ale Judecatoriei. Sigur ca, asta inseama si cele din legi speciale (Ex: Legea cadastrului spune ca plangerea impotriva incheierii Oficiului de cadastru sau a incheierii Registratorului sef in cererile de reexam se ataca la judecatorie, dar asta e o lege speciala).

Judecatoria nu mai judcea orice cazua care nu e data in comp altor inst. Tribunalul face asta. Judecatoria judeca doar cauzele expres date in comp ei fie prin norme din CPP, fie prin norme de legi speciale. Deci iata se muta comp de dr comun de la Judecat, la Tribunalul. Automat, Curtile de apel devin instante de drept comun sa judece apeluri.

66

Ramane, in continuare ca Tribunalulunalul sa judece apeluri impotriva hot pron de Judecatorii in prima inst numai ca acestea sunt mai putine dat faptului ca Tribunalul devine inst cu plenitudine de comp sa judece in prima inst.

In noua reglementare, majoritatea cauzelor se opresc in apel si nu mai pot fi atacate si cu recurs pt ca inst de recurs e doar ICCj.

Tribunalulunalele si Curtile de Apel judeca recursuri numai in cazurile expres prevaz de lege, cum va fi situatia cand reclamantul renunta la judecarea cererii sau la dreptul subiectiv dedus judecatii sau partile incheie o tranzactie unde textul codului spune expres ca hotararea se poate ataca cu recurs. Asadar, daca tranzactia e incheiata in fata Judecatoriei, recursul impotriva hot de expedient (minutul 12) va fi la Tribunalulunal. Dar, repet, este o situatie cu totul si cu totul exceptioanal deci va judeca recurs numai daca legea prevede expres ca acea hot se ataca numai cu recurs.

Iata deci, Tribunalul devine instanta de dr comun sa judece in prima instanta. Mai judeca apelurile impotriva hot pron de judecatorie in prima instanta si, cu totul exceptional, recursurile in cazuri expres prevazute de lege. Pt ca Tribunalul devine instanta de dr comn sa judece in prima instanta, Curtea de Apel devine instanta de dr comun sa judece apelul, dupa cum ii spune numele. In sfarsit. Deci si-a atins scopul de instanta de apel.

Ramane sa judece si in prima instanta in materie de contencios administrativ dar asta este o chestiune cu totul exceptioanla pt ca se refera la actele adm ale autoritatilor publice centrale sau la taxe, impozite, contributii si datorii vamale de peste 500.000 de lei. Majorezaza acesta limita de valoare si

Curtea de apel, ca si Tribunalul, judeca recursul doar in situatii cu totul exceptionale. Acelea pe care le-am enumerat, deci daca se renunta in fata Tribunalul la judecata sau la drept subiectiv, se incheie o tranzactie, acea hot se ataca ca recurs la Curtea de apel.

Iata ca, in sfarsit, ICCJ dobandeste rolul de a judeca recursul in casatie . O sa vedeti ca nici macar nu toate hot pronuntate in apel de catre Tribunalul pot fi atacate cu recurs la ICCJ pt ca recursul este limitat doar la anumite hot pron in apel. Sgur ca, ICCJ ramane in cont sa judece rec impotriva hot pron de Curtile de Apel in prima instanta in materie de contencios.

Nu o sa va cer sa-mi stiti NCPC dar, ca sa va fie simplu sa invatati daca cumva se da la exam de admitere in profesii. Aceasta este o schimbare profunda de conceptie in reglementarea competentei materiale pt ca se muta cu o treapta mai jos. Deci Tribunalul= instanta de dr comun sa judece in prima instanta, Curtea de apel in apel si ICCj in recurs.

Actuala reglem, judeca are plenit de comp sa judece in prima instanta , Tribunalul judeca majoritatea apelurilor si maj recursurilor se opresc la Curtea de apel.

In mod cu totul except ajunge rec ursul la ICCJ fie impotriva hot pron de Curt de apel in prima instanta, fie i cauzele care pronesc de la Tribunalul in prima instanta si se judeca in apel de Curtea de apel si ajung in recurs la ICCJ.

67

Revenind la competenta materiala a Judecatoriei, am spus ca judeca, in actuala reglementare, orice cauza care nu este data in comp altei instante.

Mai avem un punct introdus recent, prin Legea micii reforme, care se refera la litigiile marunte si care spune ca judeca in prima si ultima instanta procese si cereri privind creante care au ca obiect o anumit suma de bani, pana la 2000 lei inclusiv.

NCPC are o procedura speciala in materia creantelor marunte. Actuala reglem nu are o porcedura speciala intr-o astefl de sit dar are o comp speciala. Nu aici trebuia sa fie cuprins, in cadrul acestei parti care vorbeste de competenta, ci eventual in textul referitor la caile de atac. Pentru ca, de fapt, ce vrea sa spuna acest text? Hot Judecatoriei pronutata intr-un astefl de litigiu nu mai are niciun fel de cale de atac, deci practic, e irevocabila. Asta insamana pron in prima si ultima instanta.

Ceaea ce trebuie sa retineti in legatura cu acest text este ca se refera numai la litigii care au ca obiect o anumit suma de bani. Nu la orice dr. Nu la unul real sau la unul de creanta care are alt obiect decat o suma de bani. Numai la Palta unei snume de bani. Nu se refera la obligatii cu executare succesiva. de ex: eu vreau sa cer chriira restanta pe 5 luni de zile , chiria pe o luna este de 1999 de lei, si cer pentru a primi: intr-o cerere pentru o luna, in alta cerere pentru urmatoarea luna si asa mai departe, ca sa obtin hot irevocabuile. NU. Deci, trebuie sa determin comp in functie de valoare (si cea de atac in functie de valoare) si se raporteaza la valoarea totala a sumelor scadente.

Punctul 2 de la articolul 1 vorbeste de plangerile impotriva hot autoritailor adm publice cu activ jurisdictionala si ale altor organe cu asfetl de activitate in cazurile expres prevazute de lege. Daca legea nu prevede expres cine e comp sa judece astfel de cauze? Instanta de contencios administrativ. Ca e Tribunalul, ca e Curtea de apel. Actele aut organelor cu activ administrativ jurisdictionala sunt acte admin care sunt supuse controlului in contencios. Ca sa fie supuse controlului Judecatoriei trebuie sa am o lege speciala care le exlude de la controlul din contencios. Stiti. Faceti aceasta legatura. Deci, in legea contenciosului se spune ca actele administrative sunt supuse controlului in contencios inclusiv cele administrativ jurisdictionale. De la aceasta regula exista niste exceptii in lg contenciosului, printre care una este ca: daca am o lege speciala in care se prevede o alta procedura, inclusiv o alta competenta, daca am o lege speciala care spune ca un astfel de act se ataca la Judecatorie, va fi competenta Judecatoria. Si daca revenim la un ex pe care l-am dat deja ... : hot Comisiei judetene de aplicare a legii fondului funciar se ataca cu plangere la Judecatorie. Prevede expres acest lucru Legea fondului funciar. Putem spune, si incheierea de CF... a fost o discutie...este sau nu un act administrativ??? Daca nu ar fi un text expres care spune ca e plangere la judecatorie unde s-ar ataca? Nu tot in contencios? Deci acela este un text expres care imi spune...incheierea inregistratorului sef prin care se solutioneaza cererea de reexamninare se ataca cu plangere la Judecatorie. Iata, am un text special care imi da in comp Judecatoriei sa solutioneze o plangere impotriva unui act administrativ emis de un organ cu activitate adm jurisdictioanala.

In carte se spune ca intr-o astfel de situatie, judecatoriile judeca in ultima instanta pentru ca, de fapt, ele controleaza, exercita un control asupra unui act al unui alt organ administrat iv

68

jurisdictional. Eu cred ca aceatsa terminologie nu e cea corecata. Mai cu seama in urma introducerii art 1 indic 1 care vb de cauze judecate in prima si ultima instanta de judecatorie care inseamna nesusceptibile nici de apel nici de recurs. Practic, aceste cauze de la punctul 2 sunt susceptibile de recurs in baza lui 282 indice 1 aliniatul 2, daca va uitati... ca hot pron in astfel de situatii nu sunt supuse apelului insa sunt supuse recursului. Iata, deci, ca terminologia de a judeca cauze in ultima instanta este gresita. Cred ca e corect sa o utilizam asa cum spune codul.

Plangerile impotriva actelor organelor administratiei ori actelor adminsitrative ale unor organe ce activitate adm jurisidctionale.

Si...in fine...competenta in alte materii expres prevazute de lege. Lege care poate fi CPC sau legi speciale. CPC: recuzarea judecatorului , abtinerea, incompatibilitatea, indreptarea erorii materiale din propriile hot, investirea cu formula executorie a propriei hot, caile de atac extraordinare de retractare impotriva propriilor hotarari, contest in anulare si revizuirea etc sau in legi speciale: investireat cu formula exeutorie a cambiilor si biletelor la ordin.

Comp in prima instanta a Tribunalelor, articolul 2 punct 1 Litera b).... lit a) e abrogata, intr-adevar pt ca se referea la litigiile comerciale. NCC are o conceptie monista deci nu distinge intre rap dintre comercianti si necomercianti asadar nu mai avem litigii comerciale. Punctul a) a a fost abrogat.

Litera b- care se refera la litigiile evaluabile in bani. Ce intelegem prin cereri evaluabile in bani? Cu exceptia celor de imparteala judiciara si a celor in materie succesorala si litigii de fond funciar. Cine judecata litigiile de partaj? daca am un imboli in valoare de 600.000 lei si se cere partaj? Cine e comp: judecatoria. Daca spune ca: Tribunalul—cu exceptia celor de partaj.

Daca nu am o comp speciala pe cele de partaj va fi de comp judecatoriei indiferent de valoare. Tot asa si cele in materie succesorala. Ce intelegem prin cerere in materie succesorala? Codul defineste in art 14 unde vb de compententa teritoriala exclusiva.. un text similar avem in in NCPC si care imi spune ce inseamna cerere in materie de partaj. Validarea sau executarea dispoz testamentare... deci cred ca nu necesita nicio eplicatie. Raport, redutciune, petitie de ereditate etc (punctul 2), nedemnitate(punct 3). Cererile creditorilor mostenirii.... deci in niciun caz cererea mostenitorilor impotriva unor debtori ai defunctului. Faptul ca e decedat creditorul nu schimba competenta. Dar este vb de creditori ai mostenirii si de creditori ai cheltuielilor de inmormantare. Asta inseama cereri in materie succesorala,,,indiferent de valoare sunt de comp in prima instanta a judecatoriei.

NCPC, nu mai are o astfel de expceptiesi litigiile de masa succesorala se impart intre Judecatorie si Tribunal in functie de valoare... care este de 200.000 lei -- introduce si un criteriu privind stabilirea valorii masei succesorale si spune ca nu se va scadea pasivul. Asadar, este un text la articolul 105 cereri in materie de mostenire. Nu se scade pasivul asadar, valoarea masei succesorale se determina numai prin insumarea activului. Repet, acest lucru este important numai in lumina NCPC pt ca in actulal cod nu cont valoarea la stabilirea competentei.

69

Litigiile de fond funciar sunt nu numai cele exercitate in baza Legii fondului funciar ci inclusiv actiuni de revendicare de drept comun introduse de titularul din titlul de proprietate impotriva unui tert care a ocupat terenul pe care i s-a constit dr de prop sau chiar act posesorii.

Ce inseamna evaluabil in bani? Am vazut la clasificarea dr ce inseamna evaluab in bani.

Cine stab valoarea litigiului? Reclamantul prin cererea de chemare in judecata. El este cel care evaluaza imobilul. Sigur ca, evaluarea facuta de el poate sa fie contestata pentru ca normele de comp materiala sunt norme imperative de la care partile nu pot deroga. Asadar, el nu poate sa spuna o valoare numai ca sa isi aleaga instanta.

In ce limite se pot contesta pretentiile reclamabtului? Exemplu: revedenic un imboli...care e valoarea imobilului? La ce mom se raporteaza? La momentul inregistrarii cererii de chem in jud. Daca cere constatarea nulit unui contract si contr e incheiat in urma cu 100 de ani? S-a cumparat imob cu 350 lei. Este valoraea de la data inregistrarii cererii de chemare in judecata.

Prin ce dovedeste acesta valoare? In Actuala reglem nu am text. In viitoarea reglem imi spune ca in cererea de chem in jud reclam este obligat sa imi indice modul de calcul al valorii obiectului si sa anexeze inscrisuri doveditoare si sa dea explicatiile necesare. Si am si o proced prealabila despre care v-am vb ...daca nu face acest lucru nu i se fizeaza termen si se da term sa completeze cerearea. Nu se complet --se anuleaza si gata.

Nu am o astfel de reglem in prezent dar nimic nu ma impiedica sa ii pun in vedere acest lucru. Oricum asa face instanta. Ii cere explicatii: cand contesta valoarea, cum ati aj la ac valoare? si el va depune inscrisuri: fie contracte incheiate cu privire la imobile situate in acea zona cu aceleasi finisaje sau oferte din ziare sau de la agentii imobliliare sau se poate face si o expertiza.

NCPC nu vb de expertiza...vb de inscrisuri si explicatii ale partilor . Intentia legiuitorului este de a nu prelungi prea mult probatiunea pe exceptia de necomp materiala. Deci, este o probatiune relativ sumara insa ceea ce ne ajuta NCPC este ca, in materie de imobile, stabileste comp materiala raportat la valoarea de depunere. Are un text expres care spune ca acolo unde obiectul cererii este un imboil care este suspus impozitarii, valoarea litigiului este valoarea de impunere a imobilului. Asadar, aceea o iau de la finante, la acea valoare raportez comp, la acea valoare stab taxa de timbru si cu asta am rezolvat probelema.

Ce se intampla insa daca imi spune recamantul: imobilul a pierit...constructia a pierit intr-un incendiu din vina paratului si cer contravaloarea ei. Poate instanta sa conteste valoarea facuta de el cand cere contravavloarea constructiei? Deci, iata, de la caz la caz treb sa verificam daca poate sau nu poate instanta sa ... deci, cand el cere efectiv o suma de bani, contraval bunului distrus/pierit, eu nu pot sa spun..pai, nu e atata! tu atata ceri.....

Am avut in materie de expropriere...cer 50 mii de euro ( sigur ca, era Tribunalul comp in prima instanta indiferent de valoare dar conta pt calea de atac daca se opreste cu recurs la Curte sau ai apel la Curte si rec la ICCj) si, in urma expertizei, s-a stab o valorea de sub 100 mii de lei (deci, hot ar fi fost una cu recurs) si la intrebat pe avocat ...”bun dar sa inteleg ca v-

70

ati precizat actiunea la suma din expertiza?”...”nu, eu sustin suma de 50 mii de lei”. Nu o pot cenzura. A sustinut 50 mii de euro care e peste 100 de mii de lei. Nu pot cenzura. Sustine aceasta suma, la asta treb sa te raportezi. Dar, daca revenim la celalalt exemplu: revedinc un imobil si acolo valoarea pot sa o verific raportat la mom inregistrarii cererii de chemare in judecata, in functie de valoarea de piata a unor bunuri similare.

Proleme s-au ridicat in practica in sit in care acelasi reclamant cheama in judecata mai multi parati si pretinde de la fiecare chestiune distincta...deci, nu vb de autorii unei fapte ilicite care rasp solidar ci vb de ex: despre faptul ca eu sunt camatar si am imprumutat la 5 persoane diferite sume de bani. Nu are nicio legatura un parat cu celalalt. Cum stabilesc comp?

Si in actuala si in viitoarea reglem... ne vom raporta la fiecare parat in parte fiindca fiecare cerere, chiar daca am formulat una singura de chem in jud in care i-am chemat pe toti, fiecare capat de cereere isi pastreza individualitatea fiindca vb de rap juridice distincte, fiecare capat de ceree este unu principial.

Daca am de exemplu....restituirea unui imprumut de la parataul A de 600 mii lei si de la paratul B de 200 mii de lei, ce va face instanta? Va disjunge si va declina comp pentru cel de 200 mii de lei la judecatorie -- daca este Tribunalul sesizat si va pastra ceva. Daca e seziata judecatoria, va disjunge cea de 600 mii si va declina la Tribunalul.

Tot asa din cealalta perspectiva: mai multi reclamanti-creditori care au imprumutat acelasi debitor.... este ingropat in datorii...toti isi angajeaza un avocat si fac o singura cerere de chemare in judec si cere fiecare suma de bani pe care au imprumut-o. Au vreo legatura unii cu altii? Fiecare cerere isi pastreaza individualitatea. Este o cerere cu capat principal si urmeaza regulile de compententa aratate: daca e peste 500 mii de lei la Tribunal, daca e sub aceasta suma la Judecatorie. Se disjunge si se declina competenta.

Dar daca.... manulalu este gresit... daca am un reclamant si un parat si mai multe capete de cerere formulate de acelasi reclamant impotriva aceluiasi parat si fiecare este, de fapt, un capat principal. Deci, nu am capat princip-capat accesoriu. Cum se stab comp? In carte se arata ca se aduna si se face o suma ...nu e corect! Care e diferenta intre situatiile in care eu imprumut aceluiasi debitor, prin 10 contracte, sume de bani diferite sau imprumut la 10 debitori diferiti? Nu este nicio diferenta fata de celelelte exemple. Am 10 contracte dar cu acelasi debitor, dar fiecare contract e un raport juridic distinct si isi pastreaza individualitatea. Nu conteaza ca e intre aceleasi parti si ca e in aceeasi cerere de chemare in jud. Nu determina o schimbare a competentei pt ca te solicit pe calea aceluiasi proces. Deci isi pastreaza individualitatea si urmeaza sa se determine comp in functie de valoarea fiecarui capat de cerere.

Daca sunt de comp instanta diferite...problema se pune daca nu ar fi de comp aceleiasi instante. Daca sunt de comp unor inst diferite se declina competenta. Nu treb sa le disjung separat 1, 2, 3. Pot sa le disjung cele 3 odata si le trimit asa. Sau daca le disjung pe fiecare si le trimti asa...le poate conexa daca vrea.

71

Ceea ce aduce nou NCPC si care nu se aplica deocamdata pentru ca nu avem un text expres, este articolul 99 cazul mai mulltor capete principale de cerere pentru ca rezolva altfel aceasta situatiedecat rezolvarea pe care v-am propus-o. Si anume, spune alin 1: cand reclamantul a sesizat instanta cu mai multe capete principale de cerere intemeiate pe fapte ori cauze diferite comp se stab in rap cu valoarea sau dupa caz cu natura obiectului fiecarei pretentii in parte. Pana aici ar fi ce v-am spus. „daca unul dintre capetele de cerere este de compet altei instante, instanta sesizata va dispune disjungerea si isi va declina in mod corespunzator comp. In cazul in care mai multe capete principale de cerere intemeiate pe un titlu comun ori avand aceeasi cauza sau chiar cauze diferite dar aflate in stransa legaturaau fost supuse judecatii printr-o unica cerere de chemare in judecata instanta comp sa le solutioneze se determina tinandu-se seama de acea pretentie care atrage comp unei instante de grad mai inalt.”

Deci, iata, ca are cu titlu de exceptie situatiile de conexitate.

Rezolva problema actualei reglementari, care este dedusa pe cale jurisprudentiala si doctrinara pentru ca nu este un text. Spune asa... prorogarea de comp nu operaza atunci cand comp e determinata prin legi speciale si atunci am un capat principal de cerere care ar fi, de exemplu, de comp judecatoriei dupa CPC si un capat accesoriu de cerere care ar fi de competenta Tribunalului. Ex: am o cerere de restituire a unui imob preluat de stat abuziv. Primarul spune ca nu poate sa-l restit fiindca intre timp s-a vandut. Pana nu anulez contr de vanzare nu am cum sa ma pronunt pe cererea ta introdusa pe cale administrativa. Eu chem in judecata si Consiliul local si fostul chirias sa anulez contractul si chem in judecata si primarul sa imi restituie imobilul pentru ca, anuland contr readuc imobilul in patrimonu unitatii adm teritoriala si poate sa mi-l restituie. Aici nu sunt 2 capete principale. E principal- accesoriu pt ca solutionarea capatului 2 de cerere depinde de primul. Dar s-a spus... pt ca e vb de o norma de comp dintr-o lege speciala, ca in Legea 10/2001 se stabileste comp Tribunalului, secta civila. Nu va opera prorogarea de comp deci, se disjunge si ramane ca judecatoria sa judece in prima instanta anularea contractului si Tribunalul ramane sa judece obligarea primarului la restituire si pana se judeca de catre Judecatorie sigur, se suspenda cealalta cauza de catre Tribunal.

Iata ca NCPC rezolva aceasta problema. Acest exemplu vi l-am dat desi nu-s capete princip de cerere pt ca exista o legatura de conexitate puternica intre cele 2 cauze si in aceasta sit, spune NCPC neaplicab acuma, ca ramane sa judece instanta de grad mai mare. Deci, intr-o astfel de situatie ar fi fost Tribunalul si nu se mai disjunge si trimite la judecatorie. Deci, o rezolva....

O alta problema se pune in situatia in care am exigibila doar o numita creanta dintr-un contract si aceea o solicit instantei. Valoarea litigiului se raporteaza la intreaga suma sau doar la cea exigibila? Numai la cea exigibila. Daca din cea exigibila cer mai putin, la ce raportez? La cea exigib sau la cea cat cer efectiv?NCPC vine si, pe cale de deductie(...pt ca nu e foarte clar textul lui 102: cererea de plata partiala...) cand prin actiune se cere plata unei parti dintr-o creanta, valoarea cererii se socoteste dupa partea pretinsa de reclam ca fiind exigibila. Sigur ca, vorbeste 101 si de

72

parte din obiect dedusa judecatii dar, doctrina cat a aparut pe interpretarea textului 101, 102, in coroborarea lor, spune: bun, daca am o anumita suma exigibila si cer mai putin...comp se raporteaza la suma exigibila pentru ca nu-mi aleg instanta. Insa diferenta intre cele 2 situatii este ca, de regula, aceeasi valoare imi determina si comp si timbrajul raportat la valoarea in bani. In aceasta situatie, timbrajul se va raporta numai la suma solicitata si nu la cea exigibilainsa competenta se rap la cea exigibila.

In actuala reglem nu am text asa ca ...rasp este ca: Cat cer- la aceasta trebuie sa raportez. Sigur, treb sa verific daca nu vrea cumva sa isi aleaga instanta dar, in principiu, poate sa aiba motivele lui, reclam, sa solicite mai putin. Poate nu are bani de taxa de timbru, poate iarta de datorie..etc..

Importante sunt si textele art 18, 18 ind 1 din CPC care se regasesc si in NCPC , respectiv ca aceleasi criterii se aplica si la actiunea in constatare. At cand cer constatarea existentei sau inexistentei unui dr aplic aceleasi criterii ca si in cazul actiunii in realizare iar 18 ind 1: daca val obiectului se modifica pe parcursul judecarii cauzei aceasta nu va determina o schimbare a competentei. De ex: in conditii de inflatie, valoarea imobilului scade sub 500 mii de lei sau poate creste peste 500 mii de lei..nu va determina schimbarea comp sau plata partiala facuta de debitor pe parcursul procesului si ramanerea unei solicitari inferioare celei initiale din cererea de chemare in jud iarasi, nu va detrmina schimbarea comp. Sigur, este o alta problema daca reclamantul a facut o eroare materiela in cerere, a batut un zero in plus au minus. Aceasta e alta problema. Nu e aplicabil textul lui 18 ind 1 .

O ultima chetiune pe care o mai rezolva NCPC si care este nerezolvata in actula reglemeste in cazul prestatiilor periodice. Ce e rezilierea unui contr de inchiriere? La ce rap val litigiului? Nu e un litigiu clar evaluabil in bani. Nu o pot raporta la valoarea imobilului pt ca nu redobandesc dr de prop, nu s-a transmis. La ce rap? La chiria restanta? La chiria pe toata durata, daca am un contract pe 3 ani?Daca am pe perioada determinata si, vine si lamureste codul care spune ca se refera la prestatia pe un an de zile. Deci, val litigiului se rap la prestatia pe un an de zile. Nu pot sa aplic acest text pentru ca nu e in vigoare.

La ora actuala practica aplica tot felul de criterii: fie chiria restanta, fie pe ultimii 3 ani pentru ca e termen de precriptie....Pe ultima nu am text sa cer. Nu exista mod uniform de aplicare.

Textul lui 98 alin 2 care porneste de la o problema practica. Am capat princip de cerere: capitalul, capat de accesoriu : dobanzi, fructe etc. Daune moratorii.

La ora actuala exista o dicsutie daca in ceea ce priveste dobanzile restante sau fructele restante nu ar trebui sa le adaug capitalului pt ca sunt scadente la momentul inregistrarii cererii de chemare in judecata si cunosc cuantumul lor si faptic pretind de la parat o suma globala; deci capital, dob, fructe etc.

Sigr ca, nu pot include la determinarea competentei dobanzile pe viitor sau fructele pe viitor... pe parcursul derularii procesului. Cer, de ex, chiria restanta dar cer sa-mi plat chiria si pe parcursul procesului pana va fi evacuat. Sigur ca de la inregistrarea cererii de chemare in

73

judecata nu ma mai intereseaza pt stab competente dar, teoretic, pana la inregistrarea cererii ... nu chiria.. alt exemplu... dar fructele ...cer... .. capatul principal de cerere este sa-mi restituie imobilul fiindca s-a implinit perioada locatiunii si, in subsidiar, sa-mi plateasca lipsa de folosinta pe care o ceri, tot chiria care ar fi trebuit sa o plateasca daca as fi prelungit contractul. Capatul accesoriu il adaug sau nu?

Aici, jurisprudenta si doctrina au fost inconstante. Textul art 17 este destul de clar. Petitul accesoriu urmeaza soarta principalului. Dobanzile sunt petite accesorii...nu determina comp dar ca sa inlature orice astfel de discutii 98 al 2 NCPC spune clar... ca petitele accesorii nu se au in vedere in stabilirea comp indiferent de data scadentei obligatiilor. Cele in cursul judecatii evident. Iata ca, indiferent de data scadentei chiar daca erau scadente la data inregistrarii cererii de chemare in judecata.

CURS 6

COMPETENȚA (...probabil continuare)

Am făcut clasificarea acțiunilor și de aceea am uitat să facem competența, întrucât clasificarea acțiunilor se leagă de criteriile de determinare a competenței. După aceea vom face actele de procedură mai întâi și apoi vom face părțile, pentru că dacă vă uitați în manual, se tratează părțile fără să se trateze actul de procedură mai întâi, și discută intervenția voluntară sau forțată a unor terți în proces și condițiile ei, fără să discute și cererea de chemare în judecată. Deci, ca ordine, vom face competența, apoi actele de procedură, nulitatea actelor de procedură, termenele, și după aceea vom face participanții: instanța, coparticiparea procesuală, reclamant, cererea de chemare în judecată, pârât, întâmpinare, cererea reconvențională și abia apoi se vor face intervenția principală (care a fost subict de examen de admitere în barou) și intervenția accesorie.

Am discutat ultima dată de competența materială a tribunalelor. Am discutat competența privind judecata în primă instanță, în cadrul acesteia în baza art. 2 pct. 1 lit. b – criteriile privind determinarea competenței după valoarea litigiuliul. Dacă ne uităm la textul art. sus menționat, printre excepții vorbește de cererile neevaluabile în bani. Care este instanța competentă să soluționeze cererile neevaluabile în bani? R: Judecătoria. În reglementarea anterioară, când art. 2 pct. 1 avea și o literă a, discutam despre litigii comerciale. În materia litigiilor comerciale, regula era că litigiile neevaluabile în bani se judecau în primă instanță de către tribunal, iar litigiile patrimoniale, în funcție de valoarea litigiului se distribuiau între judecătorie și tribunal. Acest art. este abrogat, dar lit. b, în materie civilă reglementa că litigiile neevaluabile în bani sunt de competența în primă instanță a judecătoriei, sigur dacă nu avem un text de lege special care reglementează altă competență. Deci, din textul lit. b, cu excepția cererilor neevaluabile în bani, înțeleg că acestea nu sunt de competența în primă instanță a tribunalului. Așadar, care este instanța competentă? R: Conform actualei reglementări, instanța cu plenitudine de competență conform art. 1 pct. 1 CPC este

74

judecătoria. Așadar, revenind la clasificarea litigiilor în patrimoniale și nepatrimoniale, cele nepatrimoniale sunt de competența în primă instanță a judecătoriei, dacă un text de lege expres nu prevede altfel, iar cele patrimoniale se distribuie între judecătorie și tribunal în funcție de valoare, pentru că cele care au valoare de peste 500.000 lei sunt de competența în primă instanță a tribunalului. Despre excepțiile partajului și litigiile în materie succesorală am discutat deja anterior.

Ce înțelegem însă prin litigii neevaluabile în bani nu este întotdeauna foarte clar, pt. că dacă ne întoarcem la clasificarea drepturilor și corespunzător lor la clasificarea acțiunilor, să ne amintim de clasificarea în drepturi patrimoniale: drepturi reale și drepturi de creanță, și în funcție de aceasta acțiunile se clasifică în: acțiuni reale și acțiuni personale, și drepturi nepatrimoniale. Automat ne-am putea gândi că acolo unde protejez un drept patrimonial, acțiunea este evaluabilă în bani. Însă, acțiune în grănițuire este acțiune evaluabilă sau neevaluabilă în bani; ce protejează aceasta? R: Este o acțiune reală. Dacă spunem acțiune reală, ce protejează un drept real, automat ne vom duce cu gândul la o acțiune evaluabilă în bani. Este acțiunea în grănițuire evaluabilă în bani? La ce am putea să raportăm o posibilă evaluare? Acțiunea în grănițuire înseamnă că nu cunosc limitele exterioare ale celor două proprietăți, pentru că e altă situație când spunem că am strămutat hotrarul sau revendicăm o porțiune de teren, pentru că acolo, pe acea porțiune, categoric avem un litigiu patrimonial care se evaluează la valoarea terenului revendicat. Mai există o altă discuție practică. Faptul că părțile formulează un petit principal și cer să se stabilească limita dintre două proprietăți vecine, și față de această limită să se stabilească că pârâtul – proprietarul vecin, a ocupat o suprafață de __ . Practica admite o asemenea acțiune, însă după părerea Andreei Chiș, în situația de față nu avem o acțiune în grănițuite, ea fiind o acțiune numai de revendicare, pentru că înseamnă că persoana cunoaște granița din moment ce afirmă că vecinul îi ocupă o porțiune de teren. Acțiune în grănițuire înseamnă că persoana nu este convinsă unde este granița și cere instanței să stabilească acest lucru prin limitele exterioare la ce se poate raporta – un gard, un copac, orice. Poate fi această acțiune evaluabila în bani (acțiunea în grănițuire)? Discutăm, pentru că dacă mergem pe clasificarea clasică a acțiunilor, automat spunem că este o acțiune patrimonială fiindcă este o acțiune ce protejează un drept real, ce evident este un drept patrimonial. Dar iată, în acest exemplu putem evalua în bani acest litigiu? Avem două terenuri alăturate și nu știm exact unde e granița. Ideea teoretică a acțiunii în grănițuire este că cer instanței, necontestând că cineva a ocupat o porțiune din terenul celălalt (pentru că în această situație deja avem o revendicare, și unde avem o revendicare, porțiune de teren revendicată determină valoarea prejudiciului) să stabilească granițele, fără a avea niciun criteriu la ce să ne raportăm (Ar trebui să ne raportăm la valoarea terenurilor din jur?! Ar trebui să ne raportăm la faptul că terenul se află în Cluj sau în Ciorogârla să determinăm o valoare mai mare pentru competență?!). Astfel, în practică s-a spus că ori de câte ori stabilirea valorii obiectului litigiului nu este posibilă, acțiunea este considerată a fi neevaluabilă în bani, fiind de competența în primă instanță a judecătoriei, cu efect asupra căilor de atac pentru că se va exercita apel și recurs. Recursul este limitat la litigiile patrimoniale până la 100.000 lei; neavând o valoare avem și apel și recurs. Deci este foarte importantă calificarea litigiului ca fiind unul evaluabil sau neevaluabil în bani. Un alt exemplu unde practica a spus că este un litigiu neevaluabil în bani, este cazul executării unei obligații de a face – de pildă: demolarea

75

unei construcții. Deși, în acest caz ar fi putut exista criterii – de pildă: valoarea lucrărilor (nu valoarea construcției!). Categoric însă trebuie să admitem că sunt situații în care evaluarea nu este posibilă și, deși dreptul pe care înțelegem să-l apărăm în instanță este unul patrimonial, acțiunea trebuie calificată din perspectiva normelor de competență ca fiind una neevaluabilă în bani, și, deci, în actuala reglementare de competența în primă instanță a judecătoriei.

În ceea ce privește valoarea litigiului, dacă ajungem la concluzia că este vorba de un litigiu evaluabil în bani, contează și pentru determinarea competenței de soluționare în primă instanță, și vorbim aici de competență procesuală, dar și pentru a determina competența de judecată a unei anumite căi de atac, pentru că dacă un litigiu este patrimonial cu o valoarea de până în 100.000 lei, calea de atac este doar recursul; deci dacă a fost hotărârea pronunțată în primă instanță de către judecătorie, tribunalul este competent material și funcțional să judece recurs împotriva ei, iar dacă litigiul este patrimonial cu o valoare de peste 100.000 lei, tribunalul este competent material și funcțional să judece apel.

În materia conflictelor de muncă, tribunalul este instanța cu plenitudine de competență, pentru că ori de câte ori nu vom avea un text special care să confere unei alte instanțe competența de a soluționa un litigiu de muncă în primă instanță, instanța competentă va fi tribunalul.

În materie de contencios, CPC împarte competența între tribunal și curtea de apel. Curtea de apel este competentă să judece acele cauze care nu sunt de competența tribunalului. Dar care sunt de competența tribunalului și care sunt de competența curții de apel? Legea contenciosului administrativ – Legea nr. 554/2004 – stabilește două criterii de determinare a competenței: în funcție de obiectul litigiului competența se distribuie între tribunal, dacă valoare este de până în 500.000 lei și curte, dacă valoare este peste 500.000 lei. Dacă acțiunea nu are ca obiect o taxă, un impozit, o datorie vamală, ci este vorba de un al act administrativ interesează organele interne, pentru că în cazul actelor emise de autoritățile administrației publice locale competent va fi tribunalul, iar în cazul actelor emise de autoritățile administrației publice centrale competentă va fi curtea de apel.

În materie de creație intelectuală și proprietate industrială, termenul de creației intelectuală îl include pe cel de proprietate industrială. Esențial este că orice litigiu în materie de proprietate intelectuală este de competența în primă instanță a tribunalului, în măsura în care nu avem un text de lege care să prevadă o altă competență. Dacă se dorește protejarea doar a drepturilor morale de autor (morale, nepatrimoniale), instanța competentă în primă instanță este, indiferent de calificarea litigiului ca fiind evaluabil sau neevaluabil în bani, tribunalul. În situația în care se solicită daune interese în sumă de 50.000 lei, care e sub nivelul de 500.000 lei prevăzut de textul de lege, tot tribunalul va fi competent, indiferent de calificarea acțiunii ca fiind evaluabilă sau neevaluabilă în bani, sau dacă e evaluabilă în bani, indiferent de valoarea litigiului. Deci, nu se aplică lit. b. Aceasta se aplică doar acolo unde nu se aplică celelalte litere; deci este un text general. Dar, de câte ori avem un text special, se aplică textul special – nu contează dacă este o acțiune evaluabilă sau neevaluabilă în bani, sau dacă e evaluabilă în bani, indiferent de valoarea litigiului. Totuși, în această situație valoarea litigiului, dacă se ajunge la concluzia că este o acțiune patrimonială, este esențială pentru

76

determinarea căii de atac, pentru că dacă e până în 100.000 lei avem doar recurs la curtea de apel, dacă e peste 100.000 lei avem apel la curea de apel și recurs la ÎCCJ. Sub aspectul competenței materiale funcționale este importantă evaluarea obiectului, însă nu și sub aspectul competenței procesuale.

În materie de expropriere, aceeași chestiune. Tribunalul este instanța competentă dacă nu avem un text de lege special care să dea competența în anumite situații altor instanțe, indiferent de faptul că avem un capăt de cerere neevaluabil în bani (de exemplu: se cere anularea hotărârii de expropriere) sau avem un capăt de cerere evaluabil în bani (de exemplu: se cere ca să se constate că prejudiciul nu este mai mare – se cer 50.000 lei sau 600.000 lei), indiferent de valoare, tot tribunalul va fi competent să judece. Valoarea contează doar pentru determinarea căii de atac.

Repararea prejudiciilor pentru erorile judiciare săvârșite înprocesele penale se referă la acțiunile fundamentate pe dispozițiile art. 504 și următoarele din CPP – arestare nelegală sau condamnare nelegală. Practic, fundamentul juridic al unor astfel de acțiuni este CPP, indiferent de valoarea prejudiciului, competent în primă instanță rămâne tribunalul.

Recunoașterea și executarea silită a hotărârilor judecătorești străine. În acest caz competența de soluționare în primă instanță aparține tribunalului. Dar atunci când se invocă aceast lucru ca o chestiune prejudicială, competentă să se pronunțe rămâne instanța învestită cu soluționarea unei alte acțiuni. Exemplu: Acțiunea în constatarea nulității căsătoriei, pentru că una dintre persoane era deja căsătorită la data încheierii acestei căsătorii. Dacă se invocă o hotărâre judecătorească străină care, fie constată nulitatea primei căsătorii, fie pronunță divorțul soților anterior încheierii celei de-a doua căsătorii, recunoașterea acestei căsătorii se poate solicita pe cale incidentală în procesul de constatare a nulității căsătoriei, așadar competența de soluționare a cauzei revine instanței competente să judece nulitatea căsătoriei, care este judecătoria, în cazul în care nu exită un text de lege special care să prevadă altfel.

Despre competența privind judecata în recurs și în apel s-a discutat, și s-a spus că judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, pentru că majoritatea hotărârilor pronunțate în primă instanță de către judecătorii sunt susceptibile de a fi atacate cu apel, cele pronunțate în litigii mărunte nu au cale de atac, însă sunt câteva hotărâri care nu sunt susceptibile de apel și acelea se pot ataca cu recurs, recursul fiind de competența tribunalului sub aspectul competenței materiale funcționale.

Competența de a judeca în alte materii prevăzute de lege: judecă bunăoară cererile de recuzare sau de abținere ale propriilor judecători, cereri de recuzare a întregii instanțe, îndreptarea de eroare materială din propriile hotărâri, căile de atac extraordinare de retractare împotriva propriilor hotărâri, contestația la titlu împotriva propriilor hotărâri, cererile de strămutare pe motive de rudenie de la o judecătorie la alta din circumscripția sa, conflicte de competență între judecătorii din circumscripția sa, etc. și o serie de alte competențe stabilite de legi speciale.

77

Competența materială a curții de apel.

Curtea de apel judecă în primă instanță doar în materie de contencios administrativ. Evident, judecă apeluri împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, judecă recursuri împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță susceptibile de apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de judecătorie și hotărâri pronunțate de tribunale în apel. Curtea de apel are competența de a judeca și în alte materii, exemplele fiind similare cu cele de la judecătorie, tribunal, cereri de recuzare, abținere ale propriilor judecători sau cereri de recuzare a întregii instanțe (în acest caz, cererea nu este inadmisibilă, însă neavând cine să o judece ea este judecată de către instanța superioară celei al căror judecători au fost recuzați), căile de atac extraordinare de retractare, etc..

Competența materială a ÎCCJ.

ÎCCJ nu judecă în primă instanță și nu judecă nici în apel (deși, în materie penală chiar și în primă instanță judecă, în funcție limitele competenței după calitatea persoanei).

ÎCCJ judecă doar recursuri împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în primă instanță sau pronunțată de curțile de apel în apel, împotriva hotărârii tribunaleleor. Practic, există totuși situații în care instanța supremă judecă în primă instanță, deși textul de lege intitulează calea de atac recurs. Bunăoară, dacă avem în vedere hotărârile CSM în materia carierei magistratului, dacă vorbim de hotărâri în materie disciplinară, dacă secția corespunzătoare a consiliului acționează exact ca o instanță de judecată; este un organ administrativ-jurisdicțional, desfășoară o judecată în primă instanță cel împotriva căruia se exercită acțiunea disciplinară, are posibilitatea să se apere, își poate angaja avocat – este singura situație în care îi poți solicita unui coleg să te apere în fața secției corespunzătoare a consiliului, și acționând ca instanță esre corectă calificarea făcută de legea de organizare a consiliului – Legea nr. 317/2004 – care, mai spune că aceste hotărâri care sunt veritabile acte administrativ-jurisdicționale se atacă cu recurs la ÎCCJ, recurs care se judecă de către completul de 5 judecători. Însă în celelalte hotărâri ale CSM privind cariera magistraturii: transfer, promovare, detașare, delegare, etc. se atacă cu recurs la sercția de contencios a instanței supreme. Toate aceste hotărâri sunt pronunțate într-un complet format din 3 judecători ai secției de contencios. Să fie oare o judecată în recurs?! Hotărârea consiliului în această situație e un simplu act administrativ, iar calificarea căii de atac ca fiind un recurs, așa cum prevede legea ar atrage normele de procedură aplicabile recursului și să ne gândim astfel doar la faptul că în faza de recurs nu poți produce probe noi, cu excepția înscrisurilor; deci, practic, suntem foarte limitați sub aspectul probațiunii dacă această cale de atac rămâne calificată ca fiind recurs în sensul CPP: În realitate, și deși avem jurisprudență în acest sens, instanța supremă nu recunoaște expres, însă a admis și alte probe, pentru că de fapt nu este un recurs, ci e singura cale de acces la o instanță. Ea nu poate fi îngrădită, pentru că dacă înlătur pe probațiune, îngrădesc practic dreptul de acces la justiție în totalitatea sa. Într-o astfel de situație, practic, ÎCCJ se pronunță în primă și ultimă instanță ca în situația litigiilor mărunte de la judecătorie (unde judecătoria se pronunță în primă și ultimă instanță), deși analogia pare poate deplasată.

78

Sigur, ÎCCJ are competența de a judeca în alte materii: recuzarea propriilor judecători, îndreptarea erorilor materiale, strămutări – majoritatea strămutărilor fiind de competența ei, delegarea instanței – când o instanță nu poate funcționa o perioadă de timp, ÎCCJ este cea care aplică textul art. 23 și stabilește că dosarele ei se transferă unei alte instanțe spre soluționare, etc..

Competența privind judecarea RIL.Recursul în interesul legii este o situație în care, de fapt, instanța supremă nu soluționează o cauză, ci interpretează un text de lege. Hotărârea pronunțată într-un recurs în interesul legii are practic forța unei legi de interpretare – se publică în Monitorul Oficial și este obligatorie pentru instanțe. Nerespectarea ei este abatere disciplinară în sensul art. 99 lit. h din legea statutului magistraților, pentru că reprezintă nerepsectarea unei norme de procedură.

Ce presupune RIL? Cine poate sesiza ÎCCJ și pentru ce o poate sesiza? Actorii sunt colegiile de conducere ale curților de apel sau colegiul de conducere al înaltei curți, procurorul general, fie din proprie inițiativă, fie la solicitarea ministrului justiției – deci, nu spune că: ministrul justiției, deoarece acesta din urmă, dacă dorește promovarea unui RIL se adresează procurorului general al parchetului de pe lângă ÎCCJ, care funcționează sub autoritatea ministrului justiției, conform Constituției României. Procurolul general nu poate să refuze să exercite un RIL la solicitarea ministrului justiției - și avocatul poporului, după modificarea intervenită prin Legea nr. 202/2010. De ce curțile de apel și ÎCCJ? De ce nu și colegiile de conducere ale tribunalelor? Putem observa că foarte multe cauze se opresc la nivelul tribunalelor, ca de exemplu: recursul împotriva hotărârii pronunțate în plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție, în materia legii fondului funciar – hotărârea judecătoriei se atacă numai cu recurs la tribunal, deci practic curțile de apel și înalta curte nu mai au deloc tangență cu litigii în materie contravențională sau de fond funciar (deși s-au prezentat doar două exemple, mai sunt multe altele). Totuși, codul nu dă în competența colegiilor de conducere ale tribunalelor posibilitatea de a sesiza instanța supremă, ele într-o asemenea situație trebuind să se adreseze colegiilor de conducere al curții de apel. Sesizarea presupune că trebuie să avem cel puțin două hotărâri irevocabile pronunțate în aplicarea aceluiași text de lege, dar conținând interpretări diferite prin care se ajunge la soluții diferite. Textul codului doar cerința aceasta o are. Dar, ce se întâmplă dacă aceste două hotărâri aparțin unor complete diferite ale aceleiași curți de apel, spre exemplu? Jurisprudența constantă a ÎCCJ este în sensul că resping ca inadmisibile sesizările atunci când sunt făcute de colegiul de conducere al unei curți de apel, invocând doar propria jurisprudență, deși curtea de apel nu are un mijloc de a-și uniformiza jurisprudența. La nivelul curților de apel se organizează ședințe de analiză ale soluțiilor, se rectifică problemele de jurisprudență neunitară, sub aspectul ponderii în secție se vede care este opinia majoritară, însă aceasta nu se poate impune celor cu opinie minoritară, pentru că nu există un mecanism de natura RIL. Cu toate acestea ÎCCJ consideră că nu este o problemă de jurisprudență neunitară cea existentă la nivelul unei singure curți. Deci, obligă practic colegiul de conducere al curții de apel care dorește să o sesizeze, să strângă practică de la mai multe curți de apel ca să invoce jurisprudența neunitară. Nu se judecă nicio cauză, hotărârea nu are niciun efect asupra hotărârilor care au stat la baza ei, însă este obligatorie pentru viitor. Legea nr. 202/2010 aduce o inovație foarte importantă în materia RIL, fiindcă aceasta se judeca în reglementarea anterioară ei în secțiile unite ale ÎCCJ

79

(să ne dăm seama de o deliberare cu 20 de judecători, nemaivorbind de faptul că este aproape imposibilă motivarea, semnarea minutei de atâția oameni). În cazul întrunirii unei majorități, a stabilirii ședințelor de judecată nu era stabilit vreun termen în interiorul căruia instanța supremă să fie obligată să soluționeze o asemenea sesizare, un termen în interiorul căruia să motiveze hotărârea – au fost hotărâri nemotivate luni de zile, aproape un an de zile, deși aveau rolul de a uniformiza jurisprudența, și erau obligatorii de la publicarea în Monitorul Oficial, și totuși ele nu erau motivate. Legea 202/2010 stabilește însă niște reguli foarte clare: limitează completul la președintele ÎCCJ, iar în absența acestuia la vicepreședinte, președinții celor 4 secții ale instanței supreme (secția civilă I, secția civilă II – fosta secție comercială, secția de contencios administrativ și fiscal și secția penală), plus încă 20 de judecători, din care 14 de la secția care are legătură cu problema respectivă și încă 6 judecători, câte 2 de la fiecare din celelalte 3 secții. Dacă problema respectivă vizează 2 secții, locurile se distribuie corespunzător între ele: 8 la o secție, 8 la cealaltă și la celelalte rămân câte 2 judecători. Situații de această natură ar fi atunci când, după competența materială, unele instanțe califică un litigiu ca fiind de contencios administrativ, și altele că ar fi un litigiu civil, și care implică automat o întrebare cu privire la competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță. Un astfel de RIL vizează atât secția I civilă, cât și secția de contencios administrativ și fiscal. Este desemnat un judecător raportor, care face un raport cu privire la o posibilă soluție: deci el propune o soluție, analizează soluțiile identificate în practică și propune o soluție având în vedere jurisprudența CEDO, jurisprudența CJUE, etc. și el poat intra în compunerea completului pentru că nu devine incompatibil prin întocmirea raportului. Ședința se convoacă cu cel puțin 20 de zile înainte. Hotărârea se motivează în 30 de zile de la luarea ei și în 15 zile de la motivare aceasta se publică în Monitorul Oficial. Deci, de la momentul publicării în Monitorul Oficial este obligatorie pentru instanță, spune textul de lege. Însă, se poate remarca faptul că, până la publicarea în Monitorul Oficial teoretic pot să treacă 45 de zile sau poate și mai mult, în cazul în care nu se respectă termenele. Astfel înseamnă că nu trebuie să respect o hotărâre?! Exemplu: A fost sesizată ÎCCJ să se pronunțe asupra împrejurării dacă în litigiile privind plângerile împotriva încheierilor Oficiului de Cadastru, acest Oficiu are sau nu are calitate procesuală pasivă. Acesta este un organ administrativ. Încheierea dată de către acesta este tot un act administrativ, care însă este exclus de la controlul de contencios pentru că pe legea cadastrului există o cale de atac la instanța civilă. Este logic să ne judecăm astfel cu organul adiministrativ emitent sau nu? Logic este să ne judecăm. Deci, distincția este importantă pentru că dacă spunem că nu ne putem judeca cu Oficiul de Cadastru, automat calificăm procedura ca una necontencioasă, ne judecăm de unii singuri și nu mai putem cere astfel cheltuieli de judecată. Așadar, ne putem judeca în primă instanță, apel și recurs, însă nu putem solicita cheltuieli de judecată. Dacă spunem că are calitate procesuală, îl chemăm în judecată și în măsura în care câștigăm procesul, ne recuperăm cheltuielile. ÎCCJ spune însă că Oficiul de Cadastru nu are calitate procesuală pasivă. Dispozitivul hotărârii se publică în aceeași zi sau în a doua zi pe site-ul ÎCCJ. Toți judecătorii știu acest lucru și urmăresc. Astfel hotărârea instanței supreme este cunoscută de îndată ce a fost luată, chiar dacă nu a fost motivată. Se poate încălca aceasta, susținând că nu este motivată și nu este publicată în Monitorul Oficial, iar astfel nu o respect și să aplic unor părți aflate în situații juridice identice, cu procese pe rol, ori un tratament juridic diferențiat în funcție de momentul în care soluționez cauza care nu depinde de parte? Publicitatea hotărârii

80

pe site-ul ÎCCJ este o publicitate suficientă? Practica, a adoptat această opinie, și a spus că deciziile instanței supreme pronunțate în RIL sunt obligatorii încă din momentul apariției lor pe site-ul ÎCCJ, pentru că din acel moment, ca judecător ai acces la ele, trebuind să fii tot timpul updatat cu privire la aceste chestiuni, nefiind obligat să aștepți publicarea în Monitorul Oficial. Problema sensibilă este însă că soluțiile pot să difere: unii, deși cunosc hotărârea ÎCCJ, nu o respectă, iar alții o respectă, pentru că rolul ei de fapt este uniformizarea jurisprudenței! Mai mult, dacă aceasta se contrazice deși se cunoștea de către judecător, este aceasta o abatere disciplinară? R: au fost dezbateri aprinse pe această temă! Ideea e că acestea sunt obligatorii pentru viitor, însă nu influențează hotărârile judecătorești irevocabile care au stat la baza pronunțării lor.

Reglementarea cuprinsă în NCPC privind o nouă acțiune pentru uniformizarea jurisprudenței de competența ÎCCJ – sesizarea prealabilă/sesizarea înaltei curți în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Spre deosebire de RIL, spunem că este o metodă de uniformizare a jurisprudenței post factum, pentru că deja există o jurisprudență unitară. Această reglementare vizează de fapt înlăturarea posibilității de apariție a unei jurisprudențe neunitare stabilind în obligația instanțelor care se pronunță în ultimă instanță asupra unei cauze deduse judecății și NCPC, în ultimă instanță se pronunță de regulă în apel, fiindcă marea majoritate a hotărârilor sunt susceptibile numai de apel, foarte puține cauze ajungând să mai fie judecate în recurs de ÎCCJ și în această situație, în aceste instanțe care judecă o cauză în ultimă instanță, sunt obligate să sesizeze instanța supremă atunci când ele cred că interpretarea unui text de lege ar putea genera o jurisprudență neunitară. Pentru că este o sesizare a instanței supreme care se petrece pe parcursul soluționării unei cauze, încheierea de sesizare a înaltei curți suspendă de drept soluționarea cauzei până când se pronunță în atac, spre o deosebire logică față de RIL. Ceea ce este însă interesant în noua reglementare este că se pune pe site-ul ÎCCJ faptul că aceasta a fost sesizată cu o astfel de cerere și alte instanțe care au pe rol procese legate de interpretarea aceluiași text de lege pot să suspende facultativ soluționarea cauzei aflate pe rolul lor până la soluționarea de către instanța supremă a unei astfel de decizii. Este sau nu benefică o astfel de reglementare (sigur, vom vedea faptul că, completul de judecată diferă, deoarece i se atribuie secției de a cărei activitate ține, deci nu mai este de competența celor 4 secții)? Dincolo de acest aspect, să faptul de a cere unei instanțe să se pronunțe într-un domeniu în care nu există o jurisprudență conturată, poate să fie o problemă. Ca și chestiune, NCPC introduce un text prin care spune că hotărârea dată în RIL nu-și produce efectele până când legea este modificată de legiuitor – ceea ce este absolut firesc. Însă, au existat și situații (în practică) în care legea a fost modificată de către legiuitor tocmai pentru faptul că hotărârea dată în interpretarea ei era proastă, deși era dată pe baza unei experiențe jurisprudențiale. Așadar, înainte de pronunțarea cu caracter obligatoriu pe interpretarea unui text de lege este benefică o jurisprudență anterioară, chiar neunitară! Însă, oricum, ideea este că legiuitorul permite acest lucru pentru a preîntâmplina o jurisprudență neunitară. Hotărârea ÎCCJ se motivează, se publică în Monitorul Oficial, dar există și o dispoziție a NCPC – art. 521 alin. (3) – care spune că „Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat

81

dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial”. Deci, face această distincție între instanța care a sesizat instanța supremă, pentru care hotărârea este obligatorie de la pronunțarea ei și cealaltă instanță, pentru care devine obligatorie numai de la publicare. Un text de lege care nu se justifică față de alineatele raportate la RIL, fiindcă accesul la această hotărâre este identic atât pentru instanța care a sesizat instanța supremă, cât și pentru celelalte instanțe. Sigur, textul nu spune în ce modalitate este anunțată instanța care a sesizat ÎCCJ, dar se poate remarca că există o încheiere de sesizare (art. 520 – procedura de judecată) și se spune în alin. (3) al aceluiași art. 520 NCPC faptul că „După înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, încheierea de sesizare se publică pe pagina de internet a acestei instanțe”, iar în alin. (4) faptul că „Cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării”. Probabil că ÎCCJ va găsi o modalitate, deli logic era să se publice pe site-ul înaltei curți așa cum publică RIL (nepublicare i se pare Andreei Chiș o greșeală, deoarece nu vor sta judecătorii să verifice site-urile tuturor instanțelor de judecată, pentru că poate fi vorba de un tribunal, de o curte de apel, etc.). Dar chiar și așa, dacă avem curiozitatea să verificăm lista ședințelor de judecată a fiecărei instanțe, în speță a înaltei curți, vom vedea că ședințele de soluționare a RIL sunt distincte. Probabil că tot așa – distincte – vor fi și ședințele de soluționare ale acestor sesizări prealabile. Deci, dacă ne vom duce pe site-ul ÎCCJ vom vedea pe lista ședințelor de judecată faptul că a fost sesizată înalta curte cu o astfel de încheiere și putem urmări și ști astfel hotărârea ce se va pronunța.

Competența teritorială.

Când vrem să ne adresăm unei instanțe, pentru a valorifica un drept sau un interes legitim în primul rând veridicăm dacă acea cauză este de competența instanțelor de judecată sau a altor organe, ca de exemplu organele administrativ-jurisdicționale. La această întrebare răspund normele de competență generală. După verificăm dacă este de competența instanțelor române sau de competența altor instanțe, în situația în care avem și un element de extraneitate. La această întrebare răspunde competența internațională. Normele de competență materială ne spun cărei instanță ne adresăm în primă instanță: judecătoriei, tribunalului, curții de apel. Dar, odată ce știm, de pildă, că ne adresăm judecătoriei, competența teritorială ne răspunde la întrebarea: la care judecătorie trebuie să ne adresăm. Deci, iată că delimitează competența instanțelor pe orizontală.

Normele care reglementează competența teritorială sunt de mai multe feluri, și vom vedea că vorbim de o competență teritorială de drept comun, iar aici vorbim de instanța de la domiciliul pârâtului sau sediul persoanei juridice - aplicația prezumției de nevinovăție în procesul civil preluată din dreptul roman, o competență teritorială alternativă, care conform art. 12 din CPC lasă la latitudinea reclamantului să aleagă dintre mai multe instanțe competente teritorial, aceste norme de competență fiind norme supletive și de aceea este la latitudinea unei părți să aleagă care este norma aplicabilă și o competență teritorială exclusivă, în anumite situații suntem obligați să ne adresăm unei anumite instanțe.

82

Competența teritorială de drept comun, potrivit art. 5 din CPC aparține instanței de la domiciliul pârâtului (o reglementare similară avem și în NCPC): „Cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanța reședinței sale din țară, iar dacă nu are nici reședința cunoscută, la instanța domiciliului sau reședinței reclamantului.” Ce înțelegem prin domiciliu în sensul art. 5? R: Nu este domiciliul din cartea de identitate, ci este locul unde pârâtul locuiește efectiv, deoarece fiind o aplicație a prezumției de nevinovăție înseamnă că reclamantul trebuie să se deplaseze acolo unde se află pârâtul, neîngreunându-i acestuia situația atâta timp cât nu există o hotărâre care îi stabilește vinovăția. De exemplu, dacă împrumutăm o sumă de bani de la cineva, chiar dacă locuim cu părinții undeva în București sau Suceava, iar în timpul anului universitar locuim în Cluj-Napoca, instanța competentă teritorial, potrivit acestei reguli de competență, ar fi Judecătoria Cluj-Napoca, deci locul unde stăm efectiv, deoarece nu este normal să ne deplasăm la proces de fiecare dată în București sau Suceava, după caz. O astfel de interpretare rezultă și din normele Codului civil dacă ne uităm. Ce înțelegem prin domiciliu și ce înțelegem prin reședință, mai întâi? Dacă o persoană are domiciliul în străinătate, va fi competentă instanța de la reședința sa. Domiciliul ≠ rezidență în străinătate. Spre exemplu: O persoană locuiește efectiv în Spania unde are loc de muncă, are carnet de muncă, și-a cumpărat o locuință cu credit bancar, reuzltă că acela e domiciliul, deoarece aceea este locuința sa principală, însă persoana respectivă are și casă în Cluj-Napoca, unde se întoarce și își vizitează rudele, locuință care este, de fapt, locuința sa secundară, deoarece dacă ne uităm la definiția din Codul civil, obsevăm faptul că domiciliul este locuința principală și reședința este locuința secundară – art. 87 și 88 din NCC. Iată că, dacă o persoană are domiciliul în străinătate, competența teritorială de drept comun se va determina după reședință. În exemplul prezentat, competentă va fi Judecătoria Cluj-Napoca sau Tribunalul Cluj, iar în cazul Curții de Apel Cluj ar fi mai dificil de imaginat dacă persoana ar putea avea calitatea de pârât, deoarece acțiunea în acțiunea în contencios pârât este organul administrativ. Pentru a vedea de unde știm aceste lucruri expuse, citim art. 91 din NCC care ne spune că „(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate”, însă „(2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane”, și „(3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.” Deci, cum transpun aceste norme de drept substanțial pe tărâmul dreptului procesual ne edifică următorul exemplu. Dacă o persoană își cumpără un autoturism și nu și-a făcut formele de înmatriculare în circulație pe numele ei, vânzătorul nefiind un prieten sau cunoștință să se știe unde locuiește, pentru aflarea domiciliului persoana – cumpărător – trebuie să se adreseze Serviciului de Evidență a Populației, iar apoi se adresează instanței potrivit cărții de identitate a vânzătorului, iar la rândul lui acela va trebui să facă dovada, în cazul în care susține că locuiește în altă parte, că într-adevăr locuiește în altă parte decât în locul menționat în cartea de identitate și că persoana – cumpărător – a știut sau a trebuit să știe acel lucru. Ideea rămâne însă că, în principiu, trebuie să ne adresăm instanței de la domiciliul pârâtului, prin domiciliu înțelegându-se locul unde acesta poate fi găsit efectiv, pentru că ideea e că el nu trebuie să se deplaseze la instanță, ci reclamantul trebuie să se deplaseze la instanța în a cărei circumscripție își are pârâtul domiciliul.

83

În materia persoanleor juridice există o reglementare similară în art. 7 alin. (1) CPC care spune că „Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal”.

Competența alternativă – art. 6 CPC, care ne spune faptul că atunci „Când pârâtul, în afară de domiciliul său, are în chip statornic o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe așezări agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face și la instanța locului acelor așezări sau îndeletniciri, pentru obligațiile patrimoniale și care sunt născute sau care urmează să se execute în acel loc.” Deci, iată că reclamanul poate formula cererea de chemare în judecată și la instanța în a cărei circumscripție lucrez, de fapt. De exemplu: O persoană locuiește în Cluj-Napoca, dar lucrează la DNA București. Persoana poate fi chemată în judecată la Judecătoria unui Sector din București, în circumscripția căruia se află sediul acelei instituții. Însă pentru ce fel de obligații? R: Obligații care fie s-au născut acolo, fie care urmează să se execute acolo, nu se cere ca acestea să aibă legătură cu serviciul persoanei, deci obligații care au legătură cu acel loc, altele decât obligațiile de serviciu.

În materia persoanelor juridice există un text similar în art. 7 alin. (2) CPC care spune că „Cererea se poate face și la instanța locului unde ea are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta”. Termenul de „reprezentanță” este un termen pe care s-ar putea să nu-l găsim în legile speciale, NCPC vorbind de „dezmembrăminte” ale persoanei juridice. Care este condiția să putem apela și la această instanță? Una este comună cu situația când pârâtul este persoană fizică și este vorba de obligații care urmează a fi executate în acel loc, iar a doua condiție vorbește de obligații născute din acte încheiate de reprezentanță sau fapte juridice licite sau ilicite săvârșite de aceasta. Deci, nu avem o suprapunere totală. Alin. (3) al art. 7 ne spune că „Cererea împotriva unei asociații sau societăți fără personalitate juridică se face la instanța domiciliului persoanei căreia, potrivit înțelegerii dintre asociați, i s-a încredințat președinția sau direcția asociației ori societății, iar, în lipsa unei asemenea persoane, la instanța domiciliului oricăruia dintre asociați. În acest din urmă caz, reclamantul va putea cere instanței numirea unui curator, care să reprezinte interesele asociaților”. Ideile pe care trebuie să le reținem sunt că, în primul rând, asociațiile și societățile fără personalitate juridică pot sta în justiție doar în calitate de pârât, în actuala reglementare, dar în viitoarea reglementare – NCPC – pot sta și în calitate de reclamant, iar în această calitate de pârât se adresează instanței de la locul unde își are domiciliul președintele acestei asociații fără personalitate juridică, dacă există o asemenea persoană, iar dacă nu există o asemenea persoană cu atribuții de conducere, la domiciliul oricăruia dintre asociați, domiciliu definit în sensul art. 5 CPC. Art. 8 CPC are o formulare destul de alambicată, și de aceea ne vom duce mai întâi la art. 111 NCPC care simplifică foarte mult formularea din actuala reglementare și simplifică și modul de determinare a competenței, și care spune că „Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.”. Putem așadar remarca faptul că atunci când avem o acțiune introdusă împotriva statului sau a unei instituții centrale, de regulă această acțiune este de competența instanțelor de la București, fiind de fapt o normă de procedură care degrevează instanțele din București, pentru că ne lasă să alegem

84

între instanța de la sediul pârâtului sau instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului. Dacă revenim însă la textul art. 8, observăm că acesta este puțin mai complicart, dar nu cu mult, și acesta spune că „(1) Cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale se pot face la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.” Deci iată, „instanțele din capitala țării”, diferența față de art. 111, nu spune instața de la domiciliul reclamantului, ci instanața de la reședința județului unde își are domiciliul reclamantul – Turda, spre exemplu, și el trebuie să poată să se adreseze Judecătoriei Cluj-Napoca. La tribunal nu se pune problema pentru că acesta are competență pe județ, cu sediul în localitatea reședință de județ. Iată că textul art. 111 este mai simplu, dar are alte criterii pentru că ne lasă să alegem dintre instanța de la sediul pârâtului și instanța de la domiciliul sau sediul nostru, iar textul art. 8 ne lasă să alegem dintre o instanță din București și o instanță din reședința noastră de județ. Art. 9 CPC ne spune că „Cererea îndreptată împotriva mai multor pârâți poate fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre ei; în cazul când printre pârâți sunt și obligați accesorii, cererea se face la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.”. Iată că dacă avem un reclamant care cheamă în judecată mai mulți pârâți și se poate adresa instanței competente potrivit domiciliului oricăruia dintre ei. N-am făcut încă coparticiparea procesuală și conexitatea ca să vedem că nu putem totuși să atacăm noi o competență pentru pârât care nu are nicio legătură cu un alt pârât; deci trebuie să avem o legătură între aceste capete de cerere formulate împotriva unor pârâți diferiți, pentru că dacă, spre exepmlu: Am împrumutat sume de bani unor persoane diferite, aceasta nu face să existe între ele o legătură care să-l determine pe cel din București să vină în Cluj-Napoca pentru că unul dintre debitori este în Cluj-Napoca. Trebuie să existe o legătură între aceste cereri formulate împotriva pârâților diferiți. Dacă, de exemplu, am împrumutat celor 5 pârâți, cu scopul de a ridica un imobil și am constituit o garanție comună pe terenul pe care urma să se edifice construcția, iată că avem deja o legătură între cei 5 debitori. Însă, nu se poate pur și simplu să atragă o altă competență fără ca între pârâți să existe vreo legătură. În situația în care avem debitor principal și debitor accesoriu (cel obligat accesoriu este fidejusorul sau cel care constituie o garanție reală, altul decât debitorul). Sigur că și aici ar putea să existe niște discuții, pentru că în cazul fidejusorului, pe vechea reglementare, exista beneficiul de discuție/discuțiune – ce presupunea ca, odată ce s-a renunțat la acest beneficiu, din perspectiva creditorului avem de fapt același raport ca și debitorul principal; pe el nu-l interesează că ne desocotim după aceea și avem acțiune în regres; față de el suntem exact ca și cel care i-a împrumutat suma de bani. Deci, aici ar putea să existe niște discuții. Trebuie să ne gândim și la garanțiile reale, dacă este vorba de o acțiune ipotecară imobiliară, dacă merge competența teritorială alternativă – art. 9 CPC sau merge competența teritorială exclusivă pe art. 13 CPC, pe acțiuni reale. Art. 10 debutează prin prin acțiunea în afara instanței de la domiciliul pârâtului (deci clar, competență alternativă) și spune că mai sunt competente următoarele instanțe:

1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii;

85

În acest caz se ridică problema că, dacă nu se prevede expres în contract locul executării obligației ne ducem sau nu ne ducem la textul Codului civil care ne arată care este locul plății și putem să ne îndreptăm și la instanța de la locul plății, alta decât cea de la domiciliul debitorului? Culmea este că așa preia și Noul Cod textul, și uită de diferența de reglementare din Noul Cod civil față de vechea reglementare, pentru că din perspectivă istorică, aveam acest pct. 1 care este și în prezent în vigoare și era pct. 4 care se referea la litigiile comerciale care nu mai există în prezent. În cazul litigiilor comerciale nu spunea că trebuie să se prevadă expres în contract locul executării obligației, ci spunea că ne puten adresa și instanței de la locul executării obligației. De ce această diferență de regșementare? R: Pentru că, dacă ne reamintim VCC prevedea că plata era cherabilă, adică creditorul trebuia să se deplaseze la domiciliul debitorului și să-i ceară plata. Așadar, care era locul plății? R: Locul plății era domiciliul debitorului și era normal să nu mai reglementeze o normă alternativă, pentru că ne-ar fi retrimis la art. 5 – pentru că era tot domiciliul pârâtului, și de aceea, în contract trebuia stipulat un alt loc pentru executarea obligației decât domiciliul pârâtului. La litigiile comerciale nu se prevedea același lucru pentru că în cazul litigiilor comerciale, plata era portabilă, adică trebuia debitorul să se deplaseze la creditor, deci iată că aveam deja o reglementare de competență distinctă în care nu ne mai retrimitea la art. 5 CPC. Vine însă NCC și ne reglementează distinct locul plății (art. 1494) care spune că „(1) În lipsa unei stipulații contrare ori dacă locul plății nu se poate stabili potrivit naturii prestației sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părți ori al uzanțelor:

a) obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății;

Deci, iată că este prevăzut expres că, în lipsa unei stipulații contrare și în cazul în care nu există practici statornicite între părți, suntem în ipoteza clasică a art. 10 pct. 1, dar nu avem o asemenea stipulație în contract. Codul civil ne spune că locul plății în cazul obligațiilor bănești, în parte stabilește locul plății, făcând o clasificare a obligațiilor în: a) obligații care au ca obiect o sumă de bani, b) obligația de a preda un bun individual determinat și c) celelalte obligații, iar la lit a) obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul creditorului sau, după caz, la sediul creditotului de la data plății. Iată, nu ne trimite înapoi la art. 5 pentru că nu este sediul debitorului sau domiciliul acestuia, ci este sediul sau domiciliul creditorului. Dacă mergem pe ideea că un contract se completează cu celelalte dispoziții ale legii, dacă nu se prevede în contract deloc locul executării obligației și aceasta constă într-o sumă de bani, care este locul executării obligației? R: Sediul sau domiciliul crditorului. Putem afirma că nu se aplică art. 10 pct. 1 CPC până la ora actuală pentu că nu s-a prevăzut expres în contract, deși contractul se completează cu legea?!

b) obligația de a preda un lucru individual determinat trebuie executată în locul în care bunul se afla la data încheierii contractului;

Deci, nu la data predării, ci la data încheierii contractului, pentru că acela era locul previzibil din perspectiva creditorului că se va executa obligația de predare. Sigur, teoretic ar putea fi chiar la domiciliul pârâtului, dar în situațiile în care diferă de domiciliul pârâtului de ce să spunem că nu se aplică norma de competență teritorială alternativă?!

86

c) celelalte obligații se execută la domiciliul sau, după caz, sediul debitorului la data încheierii contractului.”

Aici am putea spune că este un criteriu identic cu art. 5 CPC, dar nu obligatoriu, pentru că dacă el își schimbă domiciliul după data încheierii contractului, însă înainte de sesizarea instanței de judecată, vom avea o instanță distinctă de cea care ar fi atrasă potrivit art. 5. Dar, dacă pe parcursul soluționării cauzei pârâtul îți schimbă domiciliul, influențează în vreun fel competența teritorială? R: Nu, pentru că a fost deja sesizată. Deci, iată că revenind la art. 10 pct. 1, nu este corectă, în opinia Andreei Chiș, statuarea din doctrină și din cursul tipărit, bazată pe VCC, în sensul că trebuie să avem în mod expres prevăzut locul executării obligației în contract, pentru că având aceste dispoziții noi din NCC care prevăd că locul executării contractuale poate fi și altul decât efectiv domiciliul pârâtului, deci un alt criteriu decât cel folosit de art. 5, contractul completându-se cu legea putem aplica art. 10 pct. 1 CPC, raportat la art. 1494 NCC.

2. în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a unui imobil, în acțiunile în justificare sau în prestațiune tabulară, instanța locului unde se află imobilul;

Locațiune = predarea imobilului închiriat la data expirării locațiunii, plata chiriei restante, efectuarea reparațiilor urgente, deci absolut toate efectele contractului de locațiune.

Acțiune în prestație tabulară = și în reglementarea din Legea cadastrului și în regelementarea din NCC, prin această acțiune se dorește înscrierea în Cartea funciară (C.F.). Dar, de fapt, ce i se cere pârâtului? Să luăm un exemplu concret: În Cartea funciară avem un proprietar decedat, moștenitorul lui dezbate succesiunea, are certificat de moștenitor și încheie cu mine un act autentic de vânzare-cumpărare înainte de a se înscrie. Eu cu contractul meu autentic mă pot înscrie în C.F.? R: Nu, pentru că nu fac dovada firului transmisiunilor succesive. Cine este cel obligat să-mi predea actele necesare? R: Vânzătorul, în acest exemplu. El ar fi trebuit să-mi predea certificatul de moștenitor cu care eu să mă pot înscrie în C.F. (în niciun caz nu suplinește actul ce constituie titlul în baza căruia eu mi-am dobândit dreptul, ci alte acte necesare înscrierii). Aceasta este prestația pozitivă! Prestația tabulară împotriva terțului este, în acest exemplu al contractului de vânzare-cumpărare, situația în care am înstrăinat de mai multe ori imobilul fără ca aceștia să se înscrie. Se înscrie primul cel care a îcheiat contractul ulterior (să avem grijă, că atunci când intră efectul constitutiv, „dobândire” înseamnă de la data înscrierii) cunoscând existența contractului meu, eu neavând posibilitatea de a mă înscrie, pentru că, tot pe baza acestui exemplu, stă de pildă cu certificatul de moștenitor în buzunar și încheie două contracte și îi dă certificatul celui cu care contractează ulterior, iar acesta se înscrie în C.F.. Eu nu am avut această posibilitate pentru că mie nu mi l-a dat, și asta este acțiunea în prestație tabulară împotriva terțului. Vom putea vedea, că este o mare diferență față de acțiunea în acordarea rangului preferențial, pentru că în acel caz amândoi ar fi avut posibilitatea să se înscrie, dar eu am stat cu actul în buzunar și nu l-am înscris. Acțiunea în prestație tabulară este considerată o acțiune personală și competența de soluționare a cauzei aparține fie instanței de la domiciliul pârâtului, fie instanței de la locul situării imobilului.

Acțiune în justificare tabulară = vorbim de această acțiune atunci când trebuie justificată înscrierea provizorie și în măsura în care este justificată, se transformă retroactiv în tabulară,

87

iar dacă nu este justificată se radiază. Exemplu: Înscrierea provizorie a unui drept afectat de o condiție suspensivă. Cum justific această înscriere? R: Trebuie să fac dovada faptului că acea condiție suspensivă s-a împlinit. O fac pe calea unei acțiuni – pe calea acțiunii în justificarea înscrierii provizorie. Și în această situație avem de ales între instanța de la domiciliul pârâtului (art. 5 CPC) sau de la locul situării imobilului (art. 10 pct. 2 CPC).

Art. 10 pct. 3 și pct. 5 nu necesită explicații suplimentare, pct. 4 a fost abrogat, iar pct. 6 nu mai este în vigoare.

7. în cererile făcute de ascendenți sau descendenți pentru pensie de întreținere, instanța domiciliului reclamantului;

Obiectul acțiunii: pensie de întreținere. Calitate procesuală activă: ascendent sau descendent, nu și soț, dar este un beneficiu al legii în favoarea creditorului pensiei și nu a debitorului. Dacă de exemplu, debitorul pensiei de întreținere vrea să introducă acțiune pentru reducerea pensiei, lui nu-i profită beneficiul oferit de pct. 7, el trebuind să meargă pe art. 5 CPC și să se adreseze instanței de la domiciliul pârâtului. Și practica a acceptat că acest text se aplică și în situațiile în care se solicită restituirea alocației de stat pentru copii, încasatp pe nedrept.

8. în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt.

Este o prevedere preluată și în NCPC, deci permite, de fapt, celui care a fost prejudiciat prin săvârșirea unei fapte ilicite să se adreseze instanței fie de la domiciliul pârâtului, fie instanței de la locul săvârșirii faptei, dar s-a constatat în practică că de regulă prejudiciul se produce la locul săvârșirii faptei și este mai simplu să se administreze probe în ceea ce privește acest prejudiciu. Dar, pentru situațiile în care prejudiciul totuși se produce în altă parte decât la locul săvârșirii faptei, vine NCPC cu o reglementare suplimentară și permite să introducă acțiunea și la instanța de la locul producerii prejudiciului, atunci când acesta diferă de locul săvârșirii faptei ilicite. În actuala reglementare, așadar, nu avem alegere decât între instanța de la domiciliul pârâtului și instanța de la locul săvârșirii faptei ilicite.

În opinia Andreei Chiș, art. 11 CPC de cerere în materie de asigurare nu necesită foarte multe explicații, în acest caz putându-ne adresa și instanței de la locul asiguratului sau unde se află bunurile asigurate, ori locul unde s-a produs accidentul. Un text similar cu alin. (2) al acestui art. se găsește și în NCPC, numai că are în vedere noua reglementare a nulităților în Codul civil și în loc de această terminologie cum că „este nulă”, se prevede că se consideră clauza „nescrisă”. Rațiunea acestui text de lege este aceea de a nu ne obliga asiguratorul să alegem noi o competență care să-i fie lui favorabilă – aflându-ne, așadar, pe o poziție favorizată în încheierea acestui contract.

Art. 11. „(1) În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscriăția căreia se află:

1. domiciliul asiguratului;2. bunurile asigurate;3. locul unde s-a produs accidentul.

88

(2) Alegerea competenței prin convenție este nulă dacă a fost făcută înainte de nașterea dreptului la despăgubire.”

Cine alege între mai multe instanțe deopotrivă competente? R: Art. 12 CPC ne spune expres că „Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”, deoarece toate aceste dispoziții sunt în favoarea lui și nu în favoarea pârâtului.

Ne oprim aici cu acest curs 6! (se continuă cu competența teritorială exclusivă)

CURS 7

Am ramas sa discutam despre exceptia de necompetenta teritoriala, nu am terminat

necompetenta teritoriala exclusiva. Competenta teritoriala exclusiva, pt ca am discutat despre

competenta teritoriala de drept comun, instanta de la domiciliul sau sediu paratului,

competenta teritoriala alternativa reglemenata de la art 9 pana la 11 la alegerea reclam conf

art 12 , 6, 7, 8, 9 pana la 11 si azi urmeaza sa discutam despre cea exclusiva.

Ce inseamana competenta teritoriala exclusiva? Inseamana ca nu ma pot adresa decat

instantei determinate de lege. Este vorba de o competenta reglementat prin norme imperatve

de la care partile nu pot deroga pt ca de la competenta de dr comun si de la cea alternativa,

partile pot deroga.

Veti vedea cand vom discuta despre prorogarea legala de competenta, partile se pot

intelege sa se adreseze unei cu totul alte instante decat cea indicata de lege : de ex daca locul

unde domiciliaza paratul este Cluj si ar fi instanta competenta conf art 5 judec Cluj si daca

vorbim de o cauza de competenta materiala a judecatoriei, instanta locului de executare a

obligatiei stabilita prin contract sau vedeti dupa discutia din saptamana trecuta, ar fi judec

constanta si totusi partile se inteleg prin conventie ca orice litigiu nascut din actul juridic

incheiat de ele sa fie solutionat de judecatoria Brasov, se vor adresa judecatoriei Brasov pt ca

normele de la art 5 pana la 11 sunt norme dispozitiive de la care partile pot deroga.

Normele ce reglementeaza competenta exclusiva sunt norme imperative, asadar partile,

recalmantul mai exact e obligat sa se adreseze intantei stabilite de lege. Daca nu face acest

lucru, vom vedea regimul juridic al execeptiei de necompetenta.

Care sunt cazurile de compet teritoriala exclusiva ?

1. Primul e cel reglem de art 13 din actualul cod de procedura civila, un text similar este

89

si in noul cod de procedura care se refera la competenta teritoriala in materie de actiuni

imobiliare. Spuneti voi ce fel de actiuni imobilirae avem la art 13...la ce fel de actiuni se

refera art 13? La actiuni reale. Tineti minte clasificarea actiunilor dupa obiect? si actiunile

personale imobiliarea sau actiunile mixte imobiliarea sunt de competenta caror instante ?

acelor reglementate prin normele de la 5 si respectiv 10 .De cate feluri sunt actiunile reale

imobiliare? Posesorii si petitorii. Actiunea posesorie ati discutat, este si o procedura speciala

in CPP, vechiul cod civil nu o cuprindea si nici NCC. Actiunile reale imobiliare se refera la dr

de proprietate : revendicarea, cea mai cunoscuta, actiunea confesorie pt apararea unor

dezmembraminte ale dreptului de proprietate, negatorie prin care se solicta sa se constate ca

s-a stins acel dezmembramant al dreptului de proprietate.

Numai la drepturile reale principale se refera actiunile reale principale? Si aici vorbim de

ipoteca imobiliara? Actiunea ipotecara este sau nu o actiune imobiliara in sesnsul art 13 ? da,

este. Alte actiuni: actiunea in granituire, actiunea pt partajul unui imobil? ce se intampla , mai

intai analizam textul art 13 si apoi vedem ipoteze particulare. Ce se intampla daca imobilul e

situat in circumscriptiile teritoriale a mai multor instante? Care instante trebuie sau poate sa

i se adreseze reclam. Ne spune 13 alin 2 “cand imobilul este situat in circumscriptiile mai

multor instante, cererea se va face la instanata domiciliului sau resedintei paratului , daca

acestea se afla in vreuna din aceste circumscriptii iar in caz contrar, la oricare din instantele in

circumscriptiile carora se afla imobilul “ Se transforma prin asta competenta in una

alternativa ? Nu, ramane una exclusiva pt ca este reglementata prin norme imperative. Vom

vedea ce inseamna competenta exclusiva regleme de norme imperative, exceptia de

necompetenta poate fi invocata si de instanta din oficiu. O sa vedem ca nu oricand , pt ca s-a

modificat codul. Spre deosebire de comptenta teritoriala alternativa unde exceptia de

necompetenta poate fi invocata numai de catre parat.

Deci ramane o competenta teritoriala exclusiva pt ca reclamantul nu poate deroga de la ea.

Trebuie sa se adreseze instantei in a carei circumscriptie este situat imobilul, dar daca se afla

pe raza mai multor instante si paratul locuieste intr-una din aceste circumscriptii e obligat sa

se adreseze acelei instante. Doar in situatia in care nu locuieste in raza vreunei instante poate

sa se adreseze oricareia . Aici este la alegerea lui, dar prin asta nu se tranforma intr-o

competenta alternativa, ramane o competenta exclusiva teritorial reglementat prin norme

imperative, astfel ca excetia de necompetenta va putea fi invocata de oricine, inclusiv de

reclamant sau de instanta din oficiu daca se incalca. Ce se intampa daca se solicita partajul

mai multor imobile ? care se afla evident in circumscriptia teritorial a unor instante diferite,

90

ca acolo avem probleme. Bunaoara eu sunt coproprietara cu X pe doua imobile si cer partajul

ambelor imobile. Carei instante ma adresez? O sa vedeti ca doctrina de specialitate spune ca

ar trebui sa aplice prin similitudine, in lipsa unui text expres, art 13 alin 2, in sensu ca daca

paratul domiciliaza in raza uneia dintre aceste instante, ma voi adresa acestei instante, daca

nu, oricareia dintre cele doua instante. O sa vedetI totusi ca trebuie sa distingem intre situatia

in care se cere partajarea unei mase, alta decat o masa succesorala pt ca acolo am alta

competenta teritoriala vom vedea art 14, bunaoara o masa , o comunitate de bunuri a sotilor

fie in timpul casatoriei fie dupa casatorie, dar ramane o masa de bunuri deci inclusiv bunuri

mobile si imobile, stiti de la dreptul familiei ca cota de contributie se stabileste raportat la

dobandirea intregii mase si atunci se cere un partaj al unei mase de bunuri compuse din mai

multe imobile si inclusv bunuri imobile. In acesta situatie as putea sa accept ca in lipsa unui

text expres as putea sa aplic prin analogie, desi analogia este interzisa incusiv in dreptul

substantial de NCC si ar trebui cu atat mai putin sa fie admisa in dr procesual, insa in absenta

unei reglemetari trebuie sa accept ca este posibila o astfel de interpretare. Dar daca am o alta

situatie, pur si simplu pt ca a am fost prietena cu x sau concubina cu x am cumparat niste

imobile in comun si as avea intersul sa le partajez pe toate. Ele se afla in raza teritoriala a

unor instante diferite, as vrea sa ma adresez unei singure insante, o sa vedeti de ce, pt ca la

partaj trebuie sa aplice instanta anumite criterii si in primul rand va face partajul in natura

daca este posibil. Imaginati-va ca avem doua case si fiecare se poate apartamenta. Daca m-as

adresa unor instante diferite pt fiecare imobil si partajul in natura e posibil, o sa imi imparta

fiecare casa in doua apartamente, curtea ,gradina in mod corespunzator si o sa ma trezesc cu

el coproprietar pe niste parti indivize comune si cu niste apartamente. Pe cand daca m-as

putea adresa unei singure instante as putea spune dati-mi mie o casa, lui o casa si eventual

daca exista o diferenta de valoare compensati printr-o sulta ? pot oare sa fac acest lucru? eu

cred si ramane sa va ganditi pt ca nu apucam sa discutam despre exceptia de conexitate, dar

daca ne uitam la definita conexitatii de la art articolul 164, suntem in prima ipoteza .. repet

vom reveni asupra ei " Partile vor putea cere inrunirea mai multor pricini ce se afla inaintea

aceleiasi instante sau instante deosebite de acelasi grad, in care sunt aceleasi parti, sau chiar

impreuna cu alte parti si al caror obiect si cauza au stansa legatura" nu ar fi o situatie de

conexitate? aici spun ca prin forta imprejurarilor suntem coproprietari ai unor imobile

diferite, nu exista o legatura intre noi , nu exista o masa de bunuri pe are o impartim , este o

situatie de conexitate dar observati ca alin 4 spune " “ cand una din pricini este de competenta

unei instante si partile nu o pot inlatura, intrunirea se va face la acea instanta”; ce inseamna

conexitate? ca cele doua cauze se reunesc la una din cele doua instante? daca sunt 2, 3 sau 4

91

la una din ele. La care dintre ele? Textul imi da un criteriu: la prima sesizata sau daca partile

cer sa se intreuneasca la alta, la una din celelalte instante. Dar unde/cum pot sa ceara sa se

intruneasca la alta ? sa nu incalce normele de competenta exclusiva pt ca e clar ca e de acelasi

grad si materie. Deci nu putem sa incalcam norme de competenta exlcusiva si alin 4 imi si

spune.

Revenind la exemplul nostru, ambele cazuri sunt de competenta teritoriala exclusiva,

asadar conexitatea nu ar putea opera din perspectiva art 164 pt ca ambele cauze sunt de

competente teritoriala exclusiva a unei instante, asadar conexitatea nu ar putea opera din

perspectiva art 164 pt ca ambele instante sunt competente teritorial exclusiv. Deci cel putin de

lege lata este dificil sa acceptam ca in situatia in care cauzele sunt doar conexe, deci distingeti

din perspectiva procedurii civile in prima situatia am un singur capat de cerere, cer partajarea

unei mase de bunuri. Este un singur partaj, ca si cel succesoral, nu partajez bunurile distinct.

In a doua situatie cer partajul mai multor bunuri, fiecare cerere este o cerere principala. Da?

de fapt intre acestea cel mult pot vb de o legatura de conexitate in sensul art 164 conf alin 4.

“cand una din pricini este de competenta unei instante si partile nu o pot inlatura, intrunirea

se va face la acea instanta " conexitatea nu poate opera cu incalcarea normelor de competenta

teritoriala exclusiv, iar cateva probleme pe care le ridica aplicarea art 13 si care raman

deschise si sub noua reglementare.

Art 14 se refera la competenta in materia cererilor succesorale . Daca va amintiti am mai

vb despre acestea cand am vorbit despre competenta materiala a tribunalului in functie de

valoare. La art 1 punct 1 lit b unde am spus ca tribunalul e competent sa judecte actiunile

patrimoniala cu un obiect a carui valoare depaseste 500 0000 lei, cu exceptia cererilor in

materie succcesorala, si am spus ca vom reveni asupra lor cand discutam .

Care sunt cererile in materie succesorala in acceptiunea codului de procedura civila?

Sunt cele prevazute de art 14. Ce intelege CPP prin cererea in materie succesorala si care ar

fi instanta competenta teritorial ? Art 14 “ in materie de mostenire sunt de competenta ceui

din urma dociciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea

dispozitiilor testamentare 2. cererile privitoare la mostenire, precu si cele privitoare la

retentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia 3. cererile legatarilor sau ale

creditorilor defunctului impotriva vreunuia dintre mostenitori sau impotriva executorului

testamentar. “Sigur, anularea sau constatarea legatului cuprins intr-un testament, de exemplu

executarea dispozitiilor testamentre.

92

Daca va uitati la punctu 1 in comparatie cu punctu 3 care vorbeste de cereri ale legatarilor

sau ale creditorilor defunctului, veti realiza ca punctu 1 se refera de fapt la executarea

legatelor universale si cu titlu universal pt ca punctu 3 se refera la predarea legatelor cu titlu

particular,

Punctu 2 " cererile privitoare la mostenire, precu si cele privitoare la retentiile pe care

mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia " ce fel de cereri? cereri ale most unul impotriva

altuia: raport, reductiunea, nedemnitatea. Vedeti petitia de ereditate, anularea certifIcatului de

mostenitor, plata pasivului succesoral etc . Cand e vorba de cereri ale unui mostenitor, unul

impotriva celuilalt,

Punctu 3 "cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia dintre

mostenitori sau impotriva executorului testamentar." De legatari am vorbit deja, deci

predarea legatelor cu titlu particular, creditorii defunctului, observati ca textul se limiteaza la

cererile creditorilor defunctului. Dar care e ratiunea si alegatarilor cu titlu particular?

Observati ca am avut o creanta impotriva lui de cujus, carei instante trebuia sa ma adresez,

daca era in viata ? art 5 , instanta de la domiciului lui, iata daca a decedat, ma adresez

instantei de la ultimul domiciliu, numai ca spune ca e competenta teritoriala exclusiva pt ca o

sa ii chem in judecata pe most lui pt plata acelei creante, de aceea trebuie sa ramana

competenta instanta de la locul ultimului domiciliu al defunctului.

Iata deci competenta, daca defunctul ar fi fost in viata ar fi fost de dr comun art 5, se

tranforma intr-o competenta teritoriala exclusiva, dupa deces e vb de creanta a unor creditori

de cand defunctu era in viata. Dar tot aici intra si creantele aparute dupa deces , cum ar fi cele

privin cheltuielile de inmormantarea care pot sa fie si ale unor terti , nu neaparat ale

mostenitorilor, unul impotriva celuilalt ca sa ma duc la punctul 2. E vorba cand un tert

suporta cheltuielile de inmormantare si este considerata tot o creanta impotriva mostenirii,

este de competenta teritoriala exclusiva a instantei ultimului domiciliu al defunctului.

Ce se intampla in situatia in care se solicita partajarea unor succesiuni, succesiuni sau

dezbaterea unor succ esiuni succesive. De exemplu se cere mai intai sa se dezbata

succesiunea dupa strabunic , apoi dupa bunic si dupa tata poate chiar si dupa frate. Care este

instanta competenta din instanatele de la ultimele domicilii ale celor decedati. Daca ne

gandim, tineti minte de la clasificarea actiunilor in functie de calea procesuala aleasa de parti

am vorbit de capete principale si capete acesorii de cerere si am spus ca capat princincipal de

cerere este cel de a carui solutionare depinde solutionarea celeilalte si ca acea competenta,

93

dupa capatul principal de cere, seaplica si celorlalte capete subsecvente.

Care ar fi capatul principal de cerere de a carui solutionare depinde ? Prima succesiune pt

ca se cer dezbaterea unor succesiuni succesive? Sigur vizez mai multe bunuri transmise

succesiv de la strabunic, pt ca astfel nu as avea acest interes, vreau sa aduc la zi starea

tabulara a unui imobil sau a mai multora si atunci, sigur ca dupa acest criteriu, ar trebui sa fie

instanta de la ultimu domiciliu a primului defunct pt ca in functie de modul in care includ sau

nu acel imobil in masa succesorala, probabil ca voi solutiona celelalte capete de cerere . Intr-

adevar, practic instantele au spus nu, ci va fi instanta de la ultimul dociliu al ultimului

defunct. De ce? pt ca este ma simplu sa administrez probe acolo si asa mai departe, pt ca desi

nu am vb ratiunile pt care reglementeaza instanta de la locul situarii imobilului de la art 13.

care este? Usurinta administrarii probelor, nu? Acolo dispun expertiza pt ca expertu nu e

totuna unde merge si daca efectuez proba prin comisie rogatorie sau nemijlocita catre instanta

daca am a o actiune pt constarea dr de proprietate, martorii mei sunt vecinii imobilului care

vor fi adusi la o instanta apropiata si nu la departare.

Tot asa in materia art 14 instantale, din ratiuni practice, ( a fost si o sedinta de

uniformizare o jurispdund la nivelul CSM in care intr-adevar intr-un proces s-a consemnat ca

ar fi instanta de la ultimul dom al ultimului defunct ) . noul cod de proc civila, ca sa rezolve

aceasta problema, daca ne uitam la 118 NCPC aliniatul 2 lasa la latitudinea reclamantului sa

se adreseze oricareia dintre instante. 118 alin2 NCPC "...." Deci iata tocmai ce spuneati voi,

din ratiuni practice reclamantul se va adresa oricareia din aceste instante, cea pe care o

considera mai pragmatica, cum ar fi : administrarea probelor, cheltuieli de deplasare, experti

martori etc. Repet, actualmente nu avem o reglementare si practica merge pe aceasta ideea a

instantei de la ultimul domiciuliu al ultimului defunct.

Ce se intampla daca am un concurs intre disp art 13 si cele ale art 14 , respectiv daca in

masa succesorala a carei partaj se cere, se afla si un imobil si de principiu ultimul dom al

defunctului se afla in circumscriptia altei instante decat cea in a carei circumscriptie se afla

imobilul. Se aplica art 14, este un text special text speciala derogatoriu, deci totpografic in

aceasta ordine se aplica textele.

Art 15“ Cererile in materie de societate, pana la sfarsitul lichidarii in fapt, sunt de

competenta instantei locului unde societatea isi are sediul principal “. C e inseamana cereri in

materie de societate ? cereri ale asociatilor unul impotriva celuilalt sau impotriva societatii

sau ale societatii impotriva asociatilor, adica excluderea unui asociat , nulitatea hot unei AGA

94

si samd.

Nu se refera la actiuni introduse de societate sau de asociati impotriva unui tert. Logic,

acolo ce ar fi fost? se aplica 5 de exemplu sau 10 punctu 1, dar locul executarii obligatiei . Si

nu se refera nici la actiunile unor terti impotriva soc ietatii pt ca acolo as putea sa am o

comptetenta teritoriala alternativa, nu e obligatorie competenta de la sediu. Da? ?? Deci, iata

cererile in materie de societate sunt de competenta teritoriala exclusiva de la ultimul sediu,

repet nu se refera la cererile unor terti impotriva societatii pt ca acelea sunt reglementate de

dipozitiile art.. ma rog in materie de ....de fapt ar fi art 7 similar cu art 5, care 5 se refera la

paratul persoana fizica, deci impotriva unei pers juridice e 7 alin 1, da eu spun 5 pt ca criteriu

domiciliului sau sediu parartului, care la paratul pers fizica e 5 si paratul pers juridica e 7 alin

1. Sigur ca spune pana la sf lichidarii, o sa vedeti ca in doctrina si jurisprud s-a acceptat ca si

dupa lichidare, daca este vb de nulitatea unor operatiuni de lichidare, sunt solicitate tot de

fostii asociati, deci practic se cere repunerea in situatia anterioara. e prea complicat??? (kind

of )

Art 16 “cererile in materia reorganizarii judiciare si a falimentului sunt de competenta

exclusiva a tribunalului in cicrcumscriptia caruia se afla sediul principal al debitoruli “

cererile in materia reorganizarii jud si ale falimentului sunt de asemenenea de competenta

exclusiva a tribunalului unde se afla sediul principal al debitorului, o sa vedeti la comercial ce

inseamana . Dar aceste cereri sunt de competenta tribunalui . Acolo unde am tribunal

specializat este chiar tribunalul specializat, urmeaza sa dicutam la exceptia de necompetent si

de tribunale specializate. Deci tribunalul primei instante si perspectiva competentei materiale

iar celei teritorial , tribunalul de la sediul debitorului. Aceeasi reglem o intalnim si in CPP .

Insa ultima situatie de competenta teritoriala exclusiva e art 19 din cod vorbim, "Partile pot

conveni, prin inscris sau prin declaratie verbala in fata instantei, ca pricinile privitoare la

bunuri sa fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii, au competenta

teritoriala, afara de cazurile prevazute de art. 13, 14, 15 si 16" facem o schema, vorbeste de

pricini referitoare la bunuri si spune ca in materia bunurilor partile pot deroga de la normele

de competenta daca acestea nu sunt norme de competenta reglementate prin norme

imperative. Recitim art 19 "partule pot conveni prin inscris sau prin declaratie vb in fata

instantei ca pricinile privitoare la bunuri sa fie judecate de alte instante decat acelea care

potrivit legi au competenta teritoriala, afara de cazurile prevazute la art 13. Deci de la ce

norme de competenta teritoriala pot deroga partile? Atunci cand pricina se refera la bunuri si

95

nu este vorba de competenta teritoriala exclusiva, asadar in materie de bunuri am competetnta

teritoriala exclusiva, reglementata prin norme imperative de la care partile nu pot deroga, e vb

de art 13-16 si norme de competenta teritoriala dispozitive sau supletive de la care partile pot

deroga si care sunt practic art 5 pana la 11. Deci iata, in materie de pricini privitoare la bunuri

imi face acesta distinctie: pricinile privitoare la bunuri reglementate prin norme imperative de

la care nu se poate deroga si am o competenta teritoriala reglem prin norme dispozitive de la

care partile pot deroga, se pot adresa unei instante care nu e determinata prin niciun criteriu

din cele de la 5 pana la 11. Ceea ce inseamana ca in orice alte materii competenta este

reglementata prin norme, daca numai de la acestea se poate deroga, nu te lasa textul codului

sa derogi decat in pricinile care au ca obiect bunuri si la care nu se aplica textele ce vizeaza

competenta teritoriala exclusiva, deci in toate celelalte princini,competenta teritoriala e

reglementata prin norme imperative. Care sunt aceste pricini.Pai cand spui bunuri, care ar fi

restul? pricini privitoare la persoane; si care e instanta competenta in aceasta situatie? de

exemplu, o actiune in nulitatea casatoriei. Este reglementata vreo instanta competenta

terirorial? si atunci carei instante ma adresez? Material e competenta judecatoria, dar

teritorial instanta de la domiciliul paratului pt ca nu am nicio alta norma, deci daca nu am o

norma de competenta teritoriala expresa se aplica art 5 (dr comun ) dar ce fel de competetnta

este aceasta? nu este o competenta de drept comun ci este o competenta teritoriala exclusiva,

daca ma adresez altei instante am incalcat o norma imperativa si se poate invoca exceptia de

necompetenta teritoriala din oficiu, ati inteles diferenta? daca ma adresez unei instante

necompetente pt incalcarea art 5 intr-o pricina privitoare la bunuri, ce fel de norma e aceea?

este o norma dispozitiva. Al cui interes ocroteste? Al paratului. Cine poate invoca exceptia de

necompetenta? Numai paratul. Ati inteles distinctia? Deci, desi este competenta instanta de la

domiciliul paratului prin aplicarea art 5 pt ca nu am alt criteriu, competenta teritoriala este

una exclusiva pt ca normele care o reglementeaza sunt imperative. Sigur, pot sa am texte

unde in pricinile privitoare la persoane imi reglementeaza competenta unei instante: de

exemplu inregistrarea tardiva a nasterii este de competenta instantei, judecatoriei, de la sediul

institutiei de ocrotire sau domiciliul persoanei interesate. Deci daca este in ocrotirea unei

institutii specializate minorul a carei nastere nu a fost inregistrata de la sediul acelei institutii

sau daca pur si simplu reprezentantul legal a omis sa inregistreze nasterea la domiciliul sau.

Si ce fel de norma de competenta teritoriala este aceea? norma imperativa, e vb de

competenta teritoriala exclusiva. Deci iata, in pricinile privitoare la persoane normele de

competenta teritoriala sunt exclusive si competenta teritoriala fie ca este determinta printr-o

lege speciala, ca de ceea am dat exemplu inregistrari tardive, sau daca nu e detereminata de

96

un text de lege se aplica textul art 5 referitor la domiciliul paratului, insa competenta nu se

transforma prin aceasta intr-una de dr comun, ci ramane una exclusiva pt ca este vorba de o

pricina privitoare la persoane si de la normele de comptenta in pricinile privitoare la persoane

nu se poate deroga, ceea ce inseamna ca ele sunt imperative.

Si in fine ar mai fi o a 3 a categorie de actiuni : alte pricini care nu as putea neaparat sa le

incadrez ca fiind pricini privitoare a bunuri sau persoane, cum ar fi plangerea impotriva

procesului verbal de contraventie, imaginati-va o contraventie rutiera, nu se refera nici la

bunuri nici la persoane. Care este instanta competenta? instanta de la locul savarsirii faptei.

Ce fel de competenta teritotiala este? nu e referitoare la bunuri...deci iata, sigur ca gandul ma

duce la pricini privitoare la bunuri sau la persoane, dar iata ca uneori este greu sa incadrez in

aceste doua categorii si poate ca as avea o alta categorie, alte cauze, ideea este ca tot ceea ce

nu se incadreaza ca fiind pricina privitoare la bunuri este reglementat prin normele

imperative de competenta teritoriala da? lamurit? e greu? pt ca daca tot am facut clasificarea

normelor vom incepe cu exceptia de necompetenta si revenim la clasificarea normelor.

Normele care reglementeaza competenta in general...competenta teritoriala deci normele

privind competenta pot fi imperative sau dispozitive si sa o luam pe rand:

Competenta generala prin ce fel de norme este reglementata? imperative, ce imi determina

competenta generala. Daca o anumita cauza este sau nu de competenta instantelor

judecatoresti da? deci competenta generala. Daca intr-o cazua am un element de extraneitate,

ce probleme se pun din perspectiva competentei? daca acea cauza este sau nu de competenta

instantei romane. Pt ca o sa vedeti cand veti face dr international privat ca se pun doua

probleme atunci cand am unele cauze cu elemente de extraneitate: aceea a conflictului de

jurisdictii si a conflictului de lege? ce inseamna conflict de jurisdictii? trebuie sa stabilesc

instanta competenta si veti vedea ca sunt cauze care sunt de competenta exclusiva a

instantelor romane, cauze care pot fi de competenta instantelor romane si cauze care nu sunt

de competenta instantelor romane. Si conflictul de lege inseamna legea substantiala aplicabila

si legea de procedura aplicabila. Legea substantiala aplicabila poate fi si legea straina: de ex

mostenirea este supusa dr german. Trebuie sa fac dovada textelor de lege aplicabile potrivit

codului civil german, a modului de interpretare a acestor texte conform doctrinei germane si

jurisprudentei germane ca sa aplic legea germana. Repet: norma de dr substantial. In ceea ce

priveste normele de dr procesual, mereu se aplica normele instantei de judecata, pt ca instanta

de judecata nu poate fi obligata sa invete si dr procesual al unui stat strain. Normele

97

substantiale ale unui stat strain se pot aplica, se dovedesc inclusiv interpretarea lor insa

normele de dr procesual ar fi cele care sunt ale tale. In ceea ce priveste conflictul de

jurisdictii, ce verifica instanta atunci cand are un element de extraneitate este daca aceea

cauza este de competenta sa exclusiva sau cel putin ar putea fi si de competenta instantei

romane. Daca ea constata ca acea cauza nu e de competenta instantelor romane, invoca

exceptia de necompetenta internationala si o sa vedeti ca in baza art 57 alin 2 din legea

privind raporturile internationale de dr privat va respinge actiunea ca nefiind de competenta

instantei romane. Deci vorbim de o competenta internationala reglementata prin ce fel de

norme? Imperative. Deci iata, verifica daca o cauza este de competenta instantelor

judecatoresti; si la asta ne raspunde competenta generala reglementata prin norme imperative.

Am un element de extraneitate, verific daca este de competenta instantei romane sau nu,

competenta internationala reglementata prin norme imperative.

Competenta materiala prin ce fel de norme este reglementata? imperative. La ce intrebare

raspunde competenta materiala? vorbim de competenta materiala procesuala care imi spune

carei instante trebuie sa ma adresez ca prima instanta si functionala imi spune ca este vb de o

cauza in prima instanta, in apel sau in recurs, da? si despre ce fel de competenta mai pot vb

reglementata prin norme imperative? tocmai am vb despre ea: teritoriala exclusiva. Si atunci

ce fel de competenta este cea reglementata prin norme dispozitive? numai competenta

teritoriala de dr comun sau alternativa. Competenta teritoriala de dr comun, domicilui sau

sediu paratului sau alternativa. Ati inteles? sunteti obositi??? Singurele norme dispozitive in

materie de competenta sunt cele care se refera la competenta teritoriala de dr comun sau

alternativa. Toate celelalte norme de competenta sunt imperative. De ce este importanta

aceasta clasificare? Daca ne ducem la textul art 136 care vorbeste de invocarea nulitatii unor

acte de procedura ca urmare a unor excepii absolute. Ia uitati-va art 136, exceptiile de

procedura care nu au fost propuse in limine litis nu vor mai putea fi invocate in cursul

judecatii, in afara celor de ordine publica care pot fi invocate in cursul procesului in cazurile

si conditiile legii. Ce retin? Exceptia de necompetenta de ordine publica poate fi invocata ,

exceptiile de ordine publica ca regula pot fi invocate de oricine si oricand. Asta este regimul

juridic al execeptiilor absolute care vizeaza incalcarea unor norme imperative si atunci ma

gandesc automat ca si incalcarea normelor imperative de competenta au acest regim juridic al

exceptiilor absolute. Care ar insemna ca pot fi invocate de oricine, inclusiv de reclamantul

care s-a adresat instantei gresite sau de instanta din oficiu sau de procuror daca participa in

constituirea completului de judecata sau daca el e cel care a exercitat actiunea. Si ne-am

98

gandi ca in orice faza a procesului?? asa sa fie oare? Notati ca in ceea ce priveste

reglementarea exceptiei de necompetenta codul a suferit modificari fata de carte pt ca a

introdus art 159 ind 1 prin legea 202 /2010 reglementand intr-un mod diferit exceptia de

necompetenta si daca ne ducem la textul art 159 ind 1 CPP alin 1 "......." Deci iata, are

regimul juridic al unei exceptii absolute: oricine, in orice stare a pricinii, deci inclusiv pt

prima data in recurs. La fel si exceptia de necompetenta internationala care nu este

reglementata de actualul cod, este reglementata in 157 din lg 105 92. In NCPC avem un titlu

dedicat procesului civil international care reglementeaza si exceptia de necompetenta

internationala, dar pana acolo este reglementata de legea speciala 100\2002 privind

raporturile de drept international privat. Si exceptia de necompetenta internationala poate fi

invocata oricand, de oricine, deci inclusiv in recurs. Dar cea materiala si teritoriala exclusiva

alin 2 "......." deci iata, are un regim juridic mixt pentru ca desi poate fi invocata de oricine,

incalcarea normelor de competenta materiala sau teritoriala exclusiva, ea nu poate fi invocata

oricand. Cand poate fi invocata? Doar in fata primei instante, la prima zi de infatisare, dar nu

mai tarziu de inchiderea dezbaterilor asupra fondului. De ce acesta reglementare? in

vechea reglementare pe care o regasiti in manual aceste exceptii puteau fi invocate

prima data in recurs. Imaginati-va sa se invoce in recurs intr-un litigiu comercial ca cauza

ar trebui sa porneasca de la tribunal si nu de la judecatorie si cealalta parte, care poate castiga

procesul si avea dreptate pe fond, sa se trezesca ca o lua de la capat pt ca hotararile

anterioare se casau si cauzele se trimiteau la tribunal pt a putea fi judecate in prima instanta si

lua totul de la capat.

Rostul acestei reglementari era asigurarea termenului rezonabil de solutionare a cauzelor,

care este dezavantajul acestei reglementari vedem imediat.

Sa vedem mai intai pana cand poate fi invocata in actuala reglementare exceptia de

necompetenta materiala si teritoriala exclusiva. Daca ne uitam la textul lui 152 ind 1 alin 2

spune ca numai in fata primei instante, deci categoric exclude posibilitatea de a o invoca

prima data in apel sau in recurs. Este altceva daca prima instanta a respins-o si acesta este un

motiv de recurs sau de apel, mai exact faptul ca s-a respins gresit exceptia de necompetenta,

dar ea nu poate fi invocata prima data in fata instantei de control judiciar ci numai in fata

primei instante, dar si in fata primei intante oricand daca procesul dureaza 3 ani de zile?? Nu,

ci spune pana la prima zi de infatisare. NCPC vorbeste de primul termen de judecata.

Ce intelegm prin prima zi de infatisare? De ce NCPC spune primul termen? Daca ne

99

uitam la art 134 din actuala reglementare o sa vedeti ca prima zi de infatisare este primul

termen de judecata cu procedura completa la care partile pot pune concluzii " este socotita

ca prima zi de infatisarea ceea in care partile legal citate pot pune concluzii" La ce se

refera primul termen cu procedura completa? Ce inseamna ca pot pune concluzii? Nu pe

fondul cauzei, nu spune conluzii pe fond, adica dupa ce am analizat probelem si am imaginea

de ansamblu si am inchis etapa cercetarilor judecatoresti. Concluzii pe orice : pe exceptii, pe

probe, inclusiv pe exceptia de necompetenta. Care este acesta zi? Este de regula primul

termen de judecata unde partile au apararea asigurata.

Daca vine paratul la primul termen de judecata si spune " eu am o pensie foarte mica nu

am putut sa imi anagajez avocat si cer instantei sa imi acorde ajutor judiciar sub forma

asistentei judiciare ci cer un termen" sunt sau nu la prima zi de infatisare? Pai nu pt ca nu

sunt in situatia sa pot pune concluzii, sunt lipsit de aparare deci iata prima zi de infatisare

inseamna prima zi cu procedura completa chiar cand partile nu se prezinta. Ideea e sa fi fost

legal citate si sa fie capabile sa isi fi facut apararea. O sa vedeti ca trebuie sa i se dea primul

termen de jucata astfel incat paratul sa aiba 15 zile sa isi formuleze intampinarea si sa o

depuna cu 5 zile inainte, deci 15 cu 5 si in pricinile urgente se schimba termenul la 5.(pe zile

pline ) (in actuala reglementare ) Revenind, da deci prima zi de infatisare este primul termen

de judecata cand partile au apararea asigurata si care se fixeaza astfel incat ele sa isi poata

formula aparea. O sa vedeti ca intampinarea este obligatorie ca si regula generala in sensu art

118 alin 1 CPP si sunt doar 3 situatii de exceptie, va arat doar una pe care o cunosteti in

materie de divort, in rest este obligatorie, deci trebuie sa ii dau posibilitatea sa aiba 15 zile

sa o redacateze plus 5 zile sa o depuna inainte. Asta inseamana prima zi de infatisare.Daca nu

am respectat prima zi de infatisare, daca nu am respectat acest termen si el cere, trebuie sa ii

mai dau un nou termen pentru a avea timp sa isi fac intampinarea sau sa isi angajeze avocat

daca nu a avut posibilitatea sa il anagajeze. Iata, aceasta este prima zi de infatisare.

Revenind la criterii, exceptia de necompetenta materiala sau teritoriala exclusiva poate fi

invocata doar in fata primei instante si doar in prima zi de infatisare, adica primul termen cu

procedura completa cand partile au apararea asigurata si pot pune concluzii pe acesta

exceptie. Dar textul spune " nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului". Tineti

minte inceperea dezbaterilor asupra fondului, o sa vedeti ca foarte frecvent foloseste codul “

inceperea dezbaterilor “ si “ inchiderea dezbaterilor, uneori spune pana la inchiderea

dezbaterilor, alteori spune pana la inceperea dezbaterilor.

100

Va atrag atentia e vorba de inceperea dezbaterilor, deci terminarea fazei cercetarii

judecatoresti, s-au administrat toate probele judecatorul te intreaba " mai ai alte cereri sau

exceptii ? " Tu spui nu, el da cuvantul reclamantului sa isi sustina actiunea. In acel moment,

daca acest moment se petrece in prima zi de infatisare si a inceput acest moment si paratul

spune “ pai invoc exceptia de necometenta materiala sau teritoriala exclusiva “ , mai

poate??? Instanta o solutioneaza ca tardiva, deci trebuia sa fie exercitata in limite litis, s-a

exercitat cu depasirea termenului prevazut de lege, va fi respinsa ca tardiva. Deci, numai in

fata primei instante, numai in prima zi de infatisare, iar in prima zi de infatisare nu oricand,

pentru ca daca aceasta cauza se solutioneaza chiar la primul termen de judecata: de exemplu

am o revendicare imobiliara si depun titlu de proprietate, extrasul de carte funciara, cer

interogatoriu posesorului si acesta e prezent, nu neaga ca e in posesia bunului si se judeca la

primul termen de judecata. Deci in prima zi de infatisare se trece chiar la dezbaterile asupra

fondului. Dupa inceperea acestor dezbateri nu mai poti sa invoci exceptia de necompetenta

materiala sau teritoriala exclusiva. Sigura ca, intr-o prima faza dupa ce a aparut acest text

adus de Lg 202/2010, au fost unele opinii izolate, dar care nu mai exista, in sensul ca pana la

inceperea dezbaterilor (este foarte important!!) deci nu pana cand lasa cauza in pronuntarea

instanta, ci cand incep partile sa puna concluzii pe fond.

Inainte era o opinie care spunea : bun dar daca procesul dureaza mai mult si nu se judeca

pana la prima zi de infatisare, imi permite codul sa invoc exceptia de necompetenta atat timp

cat nu au inceput dezbaterile asupra fondului. Nu este asa!! Practic imi reglementeaza o

ordine a defasurarii unor acte de procedura si daca chiar la prima zi de infatisare nu se

solutioneaza procesul, nu pot sa invoc nici macar la prima zi de infatisare, oricum numai

pana la incepera dezbaterilor asupra fondului. Deci pana la inceperea, nu pana la inchiderea,

cand lasa instanta cauza in pronuntare, partile pun concluzii . Cand incepe reclamantul sa

puna concluzii pe fond, din momentul acela invocarea exceptiei este tardiva. Ceea ce sigur ca

pare o solutie foarte buna din perspectiva termenului rezonabil, insa naste serioase probleme

in practica. Nu neapart faptul ca ma judeca alta instanta, de ex eu am pe rol o cauza simpla de

restituire a unui imprmut de 200.000 lei, s-a judecat in prima instanta de tribunal. Era

competent? (material vorbind) Daca e sub 500.000 de lei, nu. Nu s-a invocat nicaieri exceptia

de necompetenta materiala si sunt in apel, pot sa mai invoc exceptia de necompetenta

materiala?? In mod normal aici apelul trebuaia judecat de tribunal si eu trebuia sa judec

recursul la curtea de apel. dar nu mai pot sa invoc. probleme exista in situatia in care de

exemplu prima instanta a calificat gresit natura unui act juridic si a spus este un act de natura

101

civila. In baza acestei calificari a respins exceptia de necompetenta materiala, a spus " este de

competenta primei instante de judecata, nu se pune problema competentei tribunalului sau a

curtii de apel si ramane sa judece cauza dupa valoarea litigiului. Sa spunem ca e sub

500.000lei, daunele ce se solicita sunt sub aceasta suma si e competenta judecatatoria. Se

exercita cale de atat, ridica o serie de probleme, tribunalul mai poate recalifica natura juridica

a actului? Pai nu era act civil ca era administrativ?? Ramane o problema deschisa cand facem

caile de atac . Pot recalifica actul sa spun nu e civil ca e administrativ pt ca problema se pune

daca pot sa recalific calea de atac, pt ca daca merg pe ideea ca este un act civil, este peste

100.000 lei ar fi apel iar daca calific act admi care ar fi cale de atac, numai recursul. Aaa ca

daca tribunalul nu era competent, nu mai pot sa invoc exceptia de necompet clar, dar pot sa

recalific calea de atac, deci iata ca naste o serie se probleme in practica. Chiar de aceea a fost

contestata aceasta reglementare, pe buna dreptate partial, dar are si ratiuni practice pt ca

sigur din perspectiva termenului rezonabil este un mare pas inainte dar poate nu strica sa

reglementeze putin mai amanuntit aceste chestiuni care se pot ivi in practica ca sa nu te puna

in situatia de a crea drepturi. Practic asta faci de multe ori, ceea ce in procedura nu ar trebui

sa fie admisibil in principiu. Necompetenta de ordine privata, aliniatul 3 “necompetenta de

ordine privata poate fi invocata doar de catre parat prin intampinare sau cand intampinarea nu

este obligatorie cel mai tarziu la prima zi de infatisare.” care este necompetenta de ordine

privata? Cea reglementata de art. 5 pana la 11. Cine o poate invoca? Numai cel in favoarea

caruia este reglemantata. Cine este acesta? Numai paratul. Deci chiar daca de exemplu,

domiciliul paratului este in Cluj si locul executarii contractului este in Bucuresti

sireclamantul se adreseaza judecatoriei Brasov, instanta nu poate din oficiu sa invoce exceptia

de necompetenta teritoriala pentru ca fiind reglementata prin norme supletive acestea sunt

doar in interesul paratului, el este singurul care are calitatea procesuala, nu? Interes, calitate

procesuala de a invoca exceptia de necompetenta teritoriala relativa. Fiind vorba de o

exceptie relativa reglementata prin norme imperative, iata, deci poate sa o invoce numai

persoana interesata care este paratul si in limine litis, adica pana cand? Spune prin

intampinare daca ea este obligatorie sau la prima zi de infatisare. Intampinarea, v-am spus, o

sa reluam cand o sa vorbim despre actele paratului, este obligatorie ca regula; sunt 3 exceptii

prevazute de cod cand nu este obligatorie. Asadar, in principiu trebuie sa o invoce prin

intampinare care se depune cu 5 zile inainte de termenul de judecata. Nu ai depus

intampinarea, esti decazut din dreptul de a mai invoca exceptia de necompetenta teritoriala

relativa. Daca nu esti reprezentat de avocat, art 118 al 3 spune ca judecatorul iti va pune in

vedere la prima zi de infatisare sa areti toate exceptiile si probele pe care doresti sa le invoci

102

in apararea ta. Deci, iata ca si in situatia in care intampinarea a fost obligatorie, daca tu nu ti-

ai putut angaja avocat ca sa o redactezi, instanta iti va pune in vedere la prima zi de infatisare

ca poti sa invoci exceptii si poti sa invoci inclusiv exceptia de necompetenta teritoriala. Rolul

ei activ merge atat de departe incat sa iti sugereze: nu ai vrea sa invoci exceptia de

necompetenta teritoriala relativa? NU, pentru ca ea neavand calitatea sa o invoce, nici nu are

de ce sa o puna in discutia partilor. Este vorba de interesul paratului, treaba lui. Si de

asemenenea poate sa invoce aceasta exceptie la prima zi de infatisare in situatiile in care

intampinarea nu este obligatorie. Am dat exemplu divortul, dar in materie de divort

competenta teritoriala este exclusiva, deci nu se pune problema textului de la aliniatul 3, ci a

textului de la aliniatul 2.

Aliniatul 4 obliga instanta ca la prima zi de infatisare sa-si verifice competenta si sa spuna in

incheiere daca este sau nu este competenta. Problema este sa calificam aceasta incheiere.

Leaga sau nu leaga instanta? O sa vedeti cand vom face clasificarea incheierilor ca ele, dupa

cum leaga sau nu leaga instanta, instanta poate sa revina sau nu asupra dispozitiilor cuprinse

in acestea. Ele sunt nterlocutorii, care leaga instanta si preparatorii, care nu o leaga, ea poate

reveni asupra lor; de exemplu in materie de probe: am incuviintat trei martori, am audiat pe

doi si spun ca nu vreau sa il mai audiez pe al treilea ca m-am lamurit. Deci este o incheiere

preparatorie. Problema care se pune este: aceasta incheiere pronuntata in baza aliniatului 4

este interlocutorie sau preparatorie? De ce este aceasta problema? Pai daca instanta s-a

declarat competenta si spui ca e incheiere interlocutorie, mai poti invoca exceptia de

necompetenta dupa aceea si ea sa spuna altceva? Haideti sa citim textele aliniatelor 4 si 5. “

La prima zi de infatisare judecatorul este obligat din oficiu sa verifice si sa stabileasca daca

instanta sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece pricina, consemnand

in cuprinsul incheierii de sedinta temeiurile de drept pentru care constata competenta instantei

sesizate”. Material si general, este vorba de necompetenta reglemantata prin norme

imperative. Si sigur, acelasi lucru este si la competenta internationala, de care codul nu

vorbeste dar vorbeste legea 105\2002. Dar in ceea ce priveste competenta teritoriala, ea poate

sa verifice si competenta teritoriala relativa? Sa spuna: nu v-ati adresat instantei de la

domiciliul paratului si din aceasta perspectiva instanta nu ar fi competenta. NU, pentru ca

daca paratul nu a invocat aceasta exceptie prin intampinare, sau...nu era problema

intampinarii si ar fi putut la prima zi de infatisare. Din textul codului asa imi reprezint: intra

judecatorul si inainte ca partile sa poata sa spuna orice, isi verifica competenta. In incheiere, o

dispozitie in sensul asta. Asa sa fie? Tema de casa sa va ganditi pe saptamana viitoare. Pt ca

103

iata, vine judecatorul si verifica competenta materiala si generala care sunt norme imperative

si teritoriala exclusiva; nu poate verifica competenta teritoriala relativa ca nu e treaba lui, e

treaba paratului. Si spune: sunt competent. Ce incheiere pronunta? Mai poate sau nu reveni

asupra ei? Pai ati spune: daca nu mai poate reveni asupra ei cum mai poti invoca exceptia de

necompetenta? Pentru ca haideti sa vedem ce spune aliniatul 5: “verificarea competentei

conform aliniatului 4 nu impiedica formularea exceptiilor de necompetenta in cazurile si

conditiile prevazute la aliniate 1-3, asupra carora judecatorul se va pronunta in conditiile

legii”. Deci iata ca, aparent, mai spune ca incheierea este preparatorie. O sa vedeti totusi daca

lecturati noul cod de procedura civila ca o califica expres interlocutorie. Textul este identic cu

al (min. 1.10.54)...? dar adauga la aliniatul 4 tocmai pornindu-se de la aceste discutii

doctrinare; daca incheierea este interlocutorie sau preparatorie, o calificare expresa, este

vorba de o incheiere interlocutorie. Va rog sa verificati art 131 NCPC-verificarea

competentei, si spune la aliniatul 1 teza finala, incheierea are caracter interlocutoriu. Si atunci

ramane tema de casa sa vedem daca incheierea are caracter interlocutoriu. O sa vedeti ca si

doctrina pe actualul text spune ca incheierea are caracter interlocutoriu, leaga instanta, ea a

stabilit competenta. Sa vedem cum se interpreteaza textul aliniatului 5; pot partile sa invoce

orice exceptii? Ramane pe saptamana viitoare sa spuneti daca le ramane partilor numai

exceptia de necompetenta teritoriala relativasau pot s ale invoce si pe celelalte si instanta

poate sa revina asupra ...??

PROCEDURĂ CIVILĂ (I) – CURS 8 + 9

EXCEPŢIA DE NECOMPETENŢĂ

Am început să discutăm despre excepţia de necompetenţă şi am făcut o clasificare a normelor de competenţă. Deci ce anume se reglementează prin norme imperative şi care formă de competenţă este reglementată prin norme dispozitive. Să vedem mai întâi normele imperative sau să le luăm pe rând formele de competenţă să vedem care sunt reglementate, imi spuneţi voi, prin norme imperative şi care prin norme dispozitive.

1. Competenţa generală - norme imperative, ceea ce înseamnă că excepţia de necompetenţă poate fi invocată de oricine, inclusiv de instanţă din oficiu, în orice stadiu al procesului, inclusiv în recurs pentru prima dată.

Excepţia de necompetenţă internaţională, tot aşa, are acelaşi regim juridic, norme imperative cu regimul excepţiilor absolute, fără nicio excepţie, adică poate să invoce

104

oricine excepţia de necompetenţă, în orice fază a procesului, inclusiv în recurs pentru prima oară.

Care sunt soluţiile dacă se admit aceste excepţii?

Dacă se admite excepţia de necompetenţă generală, dacă ar fi cauza de competenţa unui alt organ cu activitate jurisdicţională, instanţa declină competenţa în favoarea organului cu activitate jurisdicţională.

Dacă acea cauză este de competenţa unui organ fără activitate jurisdicţională, instanţa va respinge acţiunea.

Deci în prima situaţie excepţia este una dilatorie, duce la temporizarea judecăţii pentru că declinarea competenţei înseamnă amânarea judecării cauzei, cu acest răstimp cât dosarul trece de la instanţă la organul cu activitate administrativ-jurisdicţională.

În a doua situaţie, dacă nu este de competenţa unui organ cu activitate jurisdicţională, care este soluţia? Ca să vă dau un exemplu, sigur că vouă vi se pare că este imposibil acest lucru: mă adresez direct instanţei să îmi emită autorizaţie de construire. Este de competenţa instanţei să îmi emită autorizaţie de construire? Aş avea unde să declin la un organ cu activitate administrativ-jurisdicţională? Şi atunci ce fac în această situaţie? Admiţând excepţia de necompetenţă generală, resping acţiunea. Deci în această situaţie ar fi o excepţie peremptorie pentru că admiterea ei duce la respingerea acţiunii.

În ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă internaţională, dacă se admite se constată că acea cauză nu este de competenţa instanţelor române. Care este soluţia? Acuma, în principiu, o să vedeţi cu ce distincţii la drept internaţional privat, dar pe legea 105/1992 privind raporturile de drept internaţional privat, dacă ne ducem la art. 157 ne spune că în măsura în care se admite excepţia de necompetenţă internaţională instanţa va respinge acţiunea ca nefiind de competenţa instanţelor române.

Deci ce fel de excepţie este în această situaţie, dilatorie sau peremptorie? Este o excepţie peremptorie pentru că duce la respingere acţiunii.

2. Excepţia de necompetenţă materială prin ce fel de norme este reglementată, imperative sau dispozitive? Imperative, ceea ce înseamnă că excepţia poate să fie invocată de oricine, inclusiv de instanţă din oficiu, numai că, spre deosebire de celelalte două excepţii de necompetenţă, această excepţie conform art. 159 ind. 1 alin 2 are un regim mixt pentru că, fiind reglementată printr-o normă imperativă poate fi invocată de oricine, inclusiv de instanţă din oficiu, însă, spre deosebire de alte excepţii absolute, poate fi invocată doar in limine litis. Ce însemnând in limie litis? Până când? Numai până la prima zi de înfăţişare, dar chiar şi la prima zi de înfăţişare, numai înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, asta în măsura în care cauză se soluţionează chiar la prima zi de înfăţişare.

105

Ce înţelegem prin prima zi de înfăţişare? Art. 134: este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii. Adică să ţineţi minte, nu este vorba de concluzii pe fond, deci este primul termen de judecată cu procedura de citare completă, la care părţile au asigurată apărarea, fie că se pot apăra singure, fie că deja şi-au angajat un avocat, deci pot pune concluzii pe orice, pe excepţii, pe probe, inclusiv pe fond în măsura în care cauza s-ar judeca chiar la acel termen de judecată. Deci asta este prima zi de înfăţişare, excepţia de necompetenţa materială, aşadar, poate fi invocată numai la prima zi de înfăţişare şi şi la prima zi de înfăţişare nu oricând, ci numai până la începerea dezbaterilor asupra fondului.

Dacă se invocă după ce au început dezbaterile asupra fondului ce se întâmplă? Se respinge ca tardivă, pentru că nu s-a respectat termenul prevăzut de lege. (Întrebare din sală, nu se înţelege). Răspuns: prima zi de înfăţişare înseamnă că părţile pot pune concluzii. N-am făcut încă mijloacele procesuale de acţiune ale părţilor, un mijloc de acţiune al pârâtului este întâmpinarea. Întâmpinarea este un act de procedură prin care pârâtul se apără faţă de toate capetele de cerere formulate de reclamant, invocă excepţii, inclusiv excepţia de necompetenţa dacă estre cazul, propune contra-probe sau probe în apărarea sa ca să înlăture cererile reclamantului. Conform c.proc. o să vedeţi prima zi de înfăţişare, primul termen, trebuie în aşa fel fixat încât pârâtul să aibă la dispoziţie 15 zile pentru a-şi formula întâmpinarea şi el trebuie să depună întâmpinarea cu 5 zile înainte de termenul de judecată. Cu alte cuvinte, trebuie să aibă la dispoziţie 20 de zile. De ce se depune întâmpinarea cu 5 zile înainte de termenul de judecată? Pentru ca şi reclamantul să o poată citi de la dosar, el ştie că pârâtul este obligat să depună întâmpinare, întâmpinarea, ca regulă este obligatorie. Nu este obligatorie atunci cand legea prevede expres acest lucru, în doar 3 situaţii în totul codul de procedură actual, reluate în viitorul cod. Deci, în principiu, depunerea întâmpinării este obligatorie. Reclamantul se duce cu 5 zile înainte de termenul de judecată la arhivă şi verifică la dosar dacă pârâtul a depus sau nu a depus întâmpinare. Dacă termenul de judecată nu a fost fixat corespunzător şi nu a avut timp suficient să îşi formuleze această apărare, va cere un nou termen sau poate depune întâmpinarea cu întârziere - pentru că nu a avut 20 de zile şi atunci şi-a pregătit el în 15 zile, dar nu a mai avut decât 2 zile să depună la dosar sau n-a avut 15 zile să pregătească - fie pârâtul dacă n-a putut deloc să îşi pregătească întâmpinarea cere încă un termen, fie dacă s-a depus la dosar, dar cu nerespectarea termenului de 5 zile, pentru că instanţa n-a fixat în mod corespunzător termenul de judecată sau citaţia n-a ajuns în răstimpul respectiv la pârât, reclamantul este cel care poate să ceară un termen de judecată să studieze întâmpinarea pentru că n-a fost depusă la dosar cu 5 zile înainte. Dar atunci nu suntem la prima zi de înfăţişare în sensul art. 134, pentru că părţile nu sunt în măsură să pună concluzii. Este un termen la care se cere amânarea. Deci, fie să se depună întâmpinare dacă se cere de către pârât că n-a avut răstimpul prevăzut de lege să o formuleze, fie că se cere de reclamant pentru că s-a depus cu întârziere întrucât pârâtul n-a avut acel timp de 20 de zile sau nici acel de 5 zile să îl depună cu cât trebuie înainte şi l-a depus cu o zi înainte, cu 2 sau chiar la termenul de judecată fixat. Dar repet, atunci nu suntem la prima zi de înfăţişare, deci nu este o derogare de la regula ca această excepţie se invocă la prima zi de înfăţişare, ci nu suntem în această situaţie la prima zi de înfăţişare.

Revenind la excepţia de necompetenţă materială, am spus, repet, este reglementată prin norme imperative, dar are un regim juridic mixt, pentru că poate fi invocată de oricine, dar nu în orice stadiu al procesului, ci numai la prima zi de înfăţişare, numai în faţa primei instanţe, până la începerea dezbaterilor asupra fondului.

106

Cum o poate soluţiona instanţa? Fie prin admitere, fie prin respingere.

Dacă instanţa respinge excepţia de necompetenţă materială, ea va pronunţa o încheiere care o leagă, este o încheiere interlocutorie.

Am spus, dacă ne uităm la clasificarea, nu am făcut încă încheierile, dar dacă ne uităm la o clasificare ce a rezultat din dispoziţiile art. 268 C. proc.civ., încheierile se clasifică în interlocutorii şi preparatorii. Interlocutorii, dacă deschideţi puţin textul la 268 ca să vă lămuriţi ce înseamnă încheiere interlocutorie, alin. 1: încheierile premergătoare vor fi date cu acelaşi număr de voturi ca şi hotărârile. Alin. 2 vorbeşte de încheieri preparatorii, judecătorii nu sunt legaţi prin aceste încheieri şi alin. 3 de cele interlocutorii, ei sunt legaţi de acele încheieri care fără a hotărî în totul pricina, pregătesc dezlegarea ei. Iată deci, încheierea prin care se respinge excepţia de necompetenţă nu numai materială, orice excepţie de necompetenţă, că la celelalte n-am discutat acest lucru, este o încheire interlocutorie care leagă instanţa. Instanţa se consideră în continuare învestită, spune eu sunt competentă să judec această cauză. Această încheiere va putea fi atacată cu apel sau cu recurs odată cu fondul, după cum hotărârea este susceptibilă de apel sau recurs.

Dacă admite excepţia de necompetenţa materială, ce face instanţa? Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei pe care o apreciază ca fiind competenta. Ce fel de excepţie este această excepţie de necompetenţa? Dilatorie sau peremptorie? Dilatorie pentru că duce la amânarea judecăţii.

3. Excepţia de necompetenţă teritorială

De câte feluri este competenţa teritorială? Avem:

a) Competenţa teritorială de drept comun, care este instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, dacă vorbim de persoană juridică;

b) Alternativă - cine are alegerea între mai multe instanţe conform art. 12? Reclamantul. El poate să aleagă între instanţa competentă potrivit art. 5 sau a art. 7 alin 1 şi instanţa care ar mai fi competentă conform celorlalte norme de competenţă, 9, 8, 10 ş.a.m.d.

Prin ce fel de norme sunt reglementate competenţa teritorială de drept comun şi cea alternativă? Prin norme dispozitive. Ce înseamnă necompetenţa reglementată prin norme dispozitive? Ce fel de excepţie este excepţia de necompetenţă în această situaţie? Este o excepţie relativă. Revenim imediat asupra ei, să discutăm mai întâi şi excepţia de necompetenţa teritorială absolută.

c) În ce situaţii avem o excepţie de necompetenţă teritorială exclusivă reglementată prin norme imperative? Care sunt? În materie de bunuri, art. 13-16 şi în materie de persoane. Deci din textul art. 19, am dedus că necompetenţa teritorială este absolută când şi este relativă când? Practic, este relativă numai în situaţia în care vorbim de pricini privitoare la bunuri şi vorbim atunci de o competenţa teritorială de drept comun sau alternativă. În

107

alte pricini, privitoare la bunuri care se încadrează în dispoziţiile art 13-16 c.proc.civ vorbim de o competenţă reglementată prin norme imperative, deci de o competenţa teritorială absolută şi şi în pricinile referitoare la persoane vorbim tot de o competenţa teritorială exclusivă. Prin ce se deosebesc cele două categorii de norme? Când vorbim de o competenţă teritorială exclusivă, am mai vorbit şi în alte materii, ţineţi minte am dat şi acel exemplu al plângerii contravenţionale, deci unde nu sunt pricini privitoare la bunuri şi nici la persoane competenţa teritorială este cum? Tot exclusivă. Din textul art. 19 se deduce acest lucru, că numai în materie de bunuri am putea să avem o competenţa teritorială reglementată prin norme dispozitive. În materie de bunuri, competenţa teritorială exlcusivă avem doar în cazurile prevăzute de art 13-16. În toate celelalte cazuri competenţa teritorială este exclusivă, celelalte cazuri decât pricinile privitoare la bunuri, care sunt? Pricinile privitoare la persoane şi am dat exemple anularea căsătoriei, divorţul, stabilirea filiaţiei, ş.a.m.d. Sau am spus că sunt o a treia categorie de cauze care n-ar fi nici privitoare la bunuri, nici privitoare la persoane, dar şi în cazul lor competenţa teritorială este exclusivă, pentru că cea relativă este excepţia da? Şi care sunt aceste cauze? Am dat un exemplu în materia plângerilor contravenţionale în materie rutieră, unde nu putem vorbi de o pricină referitoate la bunuri şi nici de o pricină referitoare la persoane, deci nu s-ar încadra în primele două clasificări.

Revenind la excepţia de necompetenţa teritorială exclusivă, care, repet, este în pricinile privitoare la bunuri, dacă vorbim de cauze care se încadrează în art 13-16, în pricinile privitoare la persoane întotdeauna şi în alte pricini care nu sunt referitoare nici la bunuri, nici la persoane. Ce înseamnă competenţa teritorială exclusivă? Ca şi în cazul excepţiei de necompetenţă materială, excepţia poate fi invocată de oricine, inclusiv de instanţă din oficiu, dar se invocă ca şi excepţia de necompetenţa materială, in limine litis spune art. 159 ind. 1 alin. 2, adică la prima zi de înfăţişare, până la începerea dezbaterilor asupra fondului. Dacă se respinge este o încheiere interlocutorie care leagă instanţa şi care poate fi atacată odată cu fondul. Dacă hotărârea finală are apel, cu apel, dacă hotărârea finală este susceptibilă numai de recurs, cu recurs. Dacă se admite ce fel de excepţie este? Dilatorie sau peremptorie? Dilatorie, se declină competenţa în favoarea instanţei determinate ca fiind instanţa competentă teritorial.

Revenim la excepţia de necompetenţă teritorială relativă. Care competenţă este reglementată prin norme relative? Competenţa teritorială de drept comun, adică instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului şi competenţa teritorială alternativă. Acestea fiind norme dispozitive, cine poate să invoce excepţia de necompetenţă? Cel în favoarea căruia reglementează norma. Al cui interes este ocrotit prin norma respectivă? Al pârâtului. Păi să ne gândim la cea mai simplă situaţie, art. 5, instanţa competenta, instanţa de la domiciliul pârâtului. De ce? Pentru ca el să nu se deplaseze la reclamant sau oriunde în altă parte, ci reclamantul să se deplaseze acolo unde locuieşte el da? Deci această normă este în interesul pârâtului. Aşadar cine poate să invoce excepţia de necompetenţă teritorială? Numai pârâtul, cel în favoarea căruia este edictată norma. Până când poate să o invoce? Ce ne spune textul lui 159 ind. 1 alin. 3: dacă întâmpinarea este obligatorie el trebuie să o invoce prin întâmpinare. Întâmpinarea tocmai ce am spus că se depune cu 5 zile înainte de termenul de judecată, deci trebuie să depună întâmpinarea şi să invoce excepţia de necompetenţa

108

teritorială prin întâmpinare. Dacă întâmpinarea nu este obligatorie, el poate să vină la prima zi de înfăţişare şi să invoce excepţia de necompetenţa teritorială relativă, să spună, reclamantul nu a sesizat instanţa de la domiciliul meu că a sesizat instanţa de la domiciliul său, invoc excepţia de necompetenţă teritorială şi, în baza art. 5, vă cer să constataţi că este competentă instanţa domiciliului meu. Să luăm un exemplu: reclamantul domiciliază în raza Judecătoriei Cluj-Napoca, pârâtul domiciliază în raza Judecătoriei Constanţa, cererea este restituirea unui împrumut, reclamantul se adresează Judecătoriei Cluj-Napoca. Ce fel de excepţie de necompetenţă este aceasta? Restituire împrumut? Care ar putea fi instanţa competentă? Odată cea de la domiciliul pârâtului sau putem avea o competenţă teritorială alternativă, a locului executării obligaţiei, pe art. 10 pct. 1. Bun cine poate să invoce excepţia de necompetenţă teritorială? Pârâtul pentru că vorbim de o necompetenţă teritorială alternativă în acest exemplu. Prin ce trebuie să o invoce? Întâmpinarea este obligatorie în această situaţie - nu se încadrează în cele 3 situaţii de excepţie - prin întâmpinare. Dacă întâmpinarea n-ar fi fost obligatorie, de exemplu în materie de divorţ - bine divorţul nu este un exemplu bun, pentru că la divorţ avem o excepţie de necompetenţă teritorială exlcusivă, deci nu se pune problema invocării prin întâmpinare că oricum se poate şi la prima zi de înfâţisare - ideea este că dacă întâmpinarea nu e obligatorie poate la prima zi de înfăţişare.

Am fost întrebată în legătură cu textul art. 118. Ce se întâmplă dacă pârâtul, deşi avea obligaţia să depună întâmpinare nu depune, vine la primul termen de judecată şi spune, păi eu nu am putut să depun întâmpinare, nu am putut din motive justificate să îmi angajez un avocat. În această situaţie, la primul termen de judecată instanţa îl întreabă, aveţi excepţii sau alte cereri? Dacă el spune doresc să îmi angajez un avocat şi invocă motive justificate pentru care n-a putut să o facă până la primul termen de judecată şi instanţa îi încuviinţează cererea de amânare să îşi angajeze avocat, nu suntem la prima zi de înfăţişare da? Îi dă un termen să îşi angajeze avocat şi să depună întâmpinarea atunci. Lui dându-i-se un termen îşi angajeze avocat, prin avocat formulează întâmpinarea, pe care o depune cu 5 zile înainte şi prin care trebuie să invoce excepţia de necompetenţă teritorială relativă. Dacă nu doreşte să îşi angajeze avocat, dar spune: n-am putut să formulez întâmpinare şi aduce motive temeinice, instanţa îl întreabă: aveţi cereri, exceptii? El poate la prima zi de înfăţişare să invoce excepţia de necompetenţă teritorială relativă.

Aţi înţeles această distincţie? Prin ce se deosebeşte necompetenţa relativă de cea absolută? N-o poate invoca decât pârâtul, instanţa nu poate din oficiu şi dacă era reclamantul domiciliat în Cluj, în exemplul dat, pârâtul domiciliat în Constanţa şi reclamantul se adresează Judecătoriei Braşov, instanţa nu poate să pună în discuţie excepţia de necompetenţă teritorială - deşi nu ne încadrăm în niciuna din normele codului de procedură civilă care reglementează competenţa teritorială - pentru că fiind vorba de norme supletive, ele sunt edictate doar în interesul pârâtului, el fiind singurul care poate să invoce încălcarea lor. Deci instanţa nu poate, din oficiu să spună: păi eu nu sunt competentă după niciun criteriu din c.proc.civ. Pe când în cazul necompetenţei absolute şi instanţa, din oficiu, poate să pună în discuţie excepţia de necompetenţă.

Şi acuma revenim la ce a rămas temă de casă de data trecută şi anume acel text din 159 ind. 1 prin care se stabileşte în sarcina instanţei obligaţia de a-şi verifica competenţa din oficiu la prima zi de înfăţişare. Este vorba de alin. 4: la prima zi de înfăţişare judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă

109

temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Acuma să nu credeţi că până nu a fost acest text în c. proc.civ instanţa nu-şi verifica competenţa. Pentru că primul lucru când primeşti un dosar şi eşti prima instanţă te uiţi dacă eşti competentă. Numai că, neexistând acest text care te obliga să verifici competenţa cu voce tare şi să spui părţilor, practic îţi spuneai ţie că sunt competent, merg mai departe. Nu mai puneam acest lucru în discuţie dacă părţile nu invocau ele vreo excepţie de necompetenţă. Acuma obligându-mă să-mi verific competenţa eu practic la primul termen de judecată intru în sală, cu voce tare spun, acest litigiu este unul civil; partimonial; cu un obiect ce are o valoare ce depăşeşte suma de 500 000 de lei, aşadar este de competenţa, în primă instanţă a tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. b c.proc.civ.; pentru că este un împrumut nerestituit sunt aplicabile..., mă rog, apropo de competenţa generală, este de competenţa instanţelor române pentru că nu are un element de extraneitate sau dacă are un element de extraneitate se încadrează în normele din legea 105/1992, privind conflictul de jurisdicţii ce stabilesc că şi instanţa română ar fi competentă. Incumbă şi obligaţia să verifice competenţa teritorială, în acest exemplu? Am spus împrumut nerestituit în valoare de peste 500 000 de lei. În baza alin. 4 ce competenţă va verifica? O dată generală, materială, a făcut-o, teritorială mai verifică? Ce fel de norme reglementează? Sunt dispozitive pentru că am spus restiuire împrumut, nu mă încadrez în art. 13-16 şi nici într-o altă dispoziţie specială - că mai avem dispoziţii speciale care reglemenetează competenţa teritorială exclusivă, cum ar fi, v-am spus, în materie de divorţ, instanţa ultimului domiciliu comun al soţilor, dacă cel puţin unul locuieşte acolo, dar este o pricină privitoare la persoane cea referitoare la divorţ. Bun, verifică instanţa competenţa teritorială în exempul dat? Deci competenţa fiind reglementată prin norme relative, ea nu mai pune în discuţie o posibilă necompetenţă teritorială. Deci chiar dacă, revenind la exemplul dat, reclamantul locuieşte în Cluj, pârâtul locuieşte în Constanţa, locul executării obligaţiei ar fi, Caraş-Severin şi reclamantul se adresează Tribunalului Braşov, tribunalul nu poate, din oficiu, să spună nu sunt competent teritorial potrivit normelor de la art. 5 sau 10 pentru că nu mă încadrez nici acolo, ci ar fi competentă altă instanţă, Constanţa sau Caraş-Severin, fiind o competenţă teritorială alternativă. Acest lucru îl poate face numai pârâtul. Ce fel de încheiere este aceasta prin care instanţa îşi verifică propria competenţă? Este o încheiere preparatorie sau interlocutorie? Actualul cod nu reglementează, o să vedeţi că noul cod spune expres că este o încheiere interlocutorie. Cu alte cuvine, leagă instanţa, adică ea a dezlegat această problemă.

Totuşi, cum coroborăm calificarea acestei încheieri ca fiind interlocutorie, asta era tema de casă, cu alin. ultim al art. 159 ind. 1, care spune că verificarea competenţei nu împiedică formularea excepţiei de necompetenţă în cazurile şi condiţiile prevăzute de alin. 1-3, asupra cărora judecătorul se va pronunţa în condiţiile legii. Categoric, nu mă împiedică, pe mine pârât, să invoc excepţia de necompetenţă teritorială relativă, pentru că pe aceea instanţa nici nu o verifică, pe ea nici nu se poate pronunţa din oficiu. Dar celelalte? Materială? (răspuns sală) Deci practic, acea încheiere, deşi este interlocutorie, este interlocutorie în ceea ce priveşte instanţa, asta însemnând că ea nu mai poate, după ce a spus: păi sunt competentă material să judec acest litigiu, să mai invoce, din oficiu şi excepţia de necompetenţă materială. Deci pe ea o leagă, în sensul că nu mai poate ea, din oficiu, să invoce excepţia de necompetenţa materială dacă în baza alin. 4 a stabilit deja, prin încheiere interlocutorie, că este competentă. Cam aşa s-ar putea corobora cele două texte. Deci practic leagă instanţa pentru că ea îşi stabileşte o dată competenţa şi, în ceea ce o priveşte, se pronunţă pe faptul că ar fi competentă material să judece această cauză, dar nu împiedică părţile să ridice această excepţie de necompetenţă materială şi să argumenteze că litigiul, de fapt, nu are o valoare de 500 000 de lei, pentru că, de exemplu, deşi suma trecută în contract este 500 000 de lei, suma scadentă este numai 200 000 de lei şi dacă lecturăm cererea de chemare în judecată vom constata că reclamantul a cerut doar 200 000, nu toţi cei 500 000

110

împrumutaţi. Deci aş putea să invoc nişte chestiuni pe care instanţa nu le-a avut în vedere atunci când, verificându-şi competenţa a stabilit că este competentă material. Sigur asta cam în teorie se întâmplă, voi nu vă imaginaţi că, în fapt, judecătorul intră în sală şi trosc fleoşc nu mai spune nimic şi le spune părţilor: să ştiţi că eu sunt competent material, teritorial şi general punct. Că pune în discuţie: păi să vedem care e calificarea juridică a pricinii şi în funcţie de aceasta care ar fi instanţa competentă. Oricum, înainte de toate, întreabă părţile dacă au cereri sau excepţii de ridicat şi părţile, dacă au o excepţie de necompetenţă o invocă şi atunci instanţa îşi stabileşte competenţa, practic, pronunţându-se pe excepţia de necompetenţă. Mie mi se pare destul de greu de imaginat să facă acest lucru. Numai dacă nicio parte nu invocă vreo excepţie de necompetenţă, atunci instanţa spune că: cauza este una patrimonială cu o valoare de...aşadar sunt competentă material şi, dacă se pune problema unei competenţe teritoriale exlcusive - de exemplu este o acţiune în revendicare imobiliară - spune sunt şi competenta teritorial în baza art. 13, pentru că imoblul este situat în raza mea teritorială. Înţelegeţi? Deci cam aşa se petrec lucrurile în realitate. Dar faptic, repet, dacă mergem strict pe interpretarea coroborării celor două alin. 4 şi 5 ale aceluiaşi art. 159 ind. 1, asta înseamnă: dacă instanţa apucă să îşi verifice competenţa şi spune sunt competentă material, acea încheiere, fiind interlocutorie, ea nu mai poate invoca după acest lucru excepţia de necompetenţă, însă dacă vreuna dintre părţi o face, instanţa poate să o admită, dacă aduce argumente care ea nu le-a avut în vedere. De aceea spune alin. 5 că verificarea competenţei de către instanţă nu împiedică, totuşi, părţile să invoce excepţia de necompetenţă.

(întrebare din sală) Răspuns: instanţa de apel, respectiv instanţa de recurs, poate să îşi verifice numai propria competenţă. Competenţa primei instanţe şi-o verifică ea, cu excepţia necompetenţei generale şi internaţionale, care, v-am spus, dacă spune cauza nu este de competenţa instanţelor sau nu este de competenţa instanţelor române, acest lucru îl poate spune şi în apel şi recurs. Însă cu privire la orice altă excepţie de necompetenţa, dacă nu s-a invocat în faţa primei instanţe, instanţa de apel nu mai poate spune: păi nu trebuie această cauză să fie judecată în primă instanţă de judecătorie sau de tribunal. Şi vă dau un exemplu simplu, apropo de restituire de împrumut, o acţiune în restituirea unui împrumut de 150 000 de lei, introdusă la tribunal, tribunalul nu invocă excepţia de necompetenţa materială, nici părţile nu o invocă niciuna în faţa primei instanţe şi se exercită calea de atac a apelului la curtea de apel. Poate curtea de apel să mai invoce excepţia de necompetenţă a primei instanţe? Nu mai poate. Deci asta înseamnă că trebuie invocată in limine litis.

A dacă s-a invocat şi prima instanţă a respins-o greşit, am spus că închierea aceea se poate ataca cu apel sau cu recurs odată cu fondul. Atunci sigur instanţa e control judiciar va cenzura modul în care prima instanţă a soluţionat excepţia de necompetenţă, dar pentru că trebuie invocată in lime litis, repet, ea nu poate să o invoce pentru prima dată . Înţelegeţi această distincţie? Deci dacă n-a fost invocată în faţa primei instanţe, instanţa de control judiciar n-o mai poate invoca ea. Ea-şi poate invoca doar propria necompetenţa. Ca să vă dau un exemplu: am o cauză judecată în primă instanţă de Judecătoria Cluj, ea poate să aibă apel sau recurs, fie la Tribunalul Cluj, fie la Tribunalul specializat Cluj - pentru că în Cluj avem două tribunale, un tribunal de drept comun, ca să zic aşa, cu o secţie penală, o secţie de contencios şi o secţie civilă şi am un tribunal specializat, fostul tribunal comercial. N-am apucat să discutăm despre aceste chestiuni că am vrut să le discut cu voi la conflictele de competenţă. Practic, în viziunea iniţială a legii de organizare judiciară, trebuia să se creeze câteva instanţe specializate pe anumite tipuri de cauze şi era vorba de instanţe care judecau litigii comerciale şi au şi fost înfiinţate tribunale comerciale la Cluj şi la Mureş şi de familiei a fost înfiinţată o instanţă în Braşov şi mai trebuia să fie înfiinţate instanţe de contencios, în concret nu a fost înfiinţată nicio instanţă de contencios. Deci privea aceste lucruri, înfiinţarea unor tribunale specializate, de ce? Pentru ca oamenii să fie judecaţi de judecători specializaţi.

111

Acest tribunal din Cluj judeca înainte litigiile comerciale în sensul codului comercial, adică litigii între comercianţi sau între un comerciant şi un necomerciant. Spune comerciant, nu ştiu în ce măsură aţi învăţat despre fostul cod comercial, dar faptul că una din părţile raportului juridic era comerciant atrăgea comercialitatea întregului raport juridic şi aplicarea normelor de drept substanţial din codul comercial. Şi în ceea ce priveşte normele de procedură, aveam aşa zisele litigii comerciale, soluţionate printr-o procedură specială, cu o conciliere prealabilă obligatorie ş.a.m.d. Nu mai există tribunale comerciale pentru că a fost abrogat codul comercial şi noul civil are o concepţie monistă, deci nu mai distinge între cauze civile şi cauze comerciale. Aţi văzut că art. 2 pct. 1 lit. a din codul de procedură civilă, care reglementa competenţa materială în materia litigilor comerciale, a şi fost abrogat din acest considerent. Şi atunci s-a pus problema ce fel de cauze judecă tribunalul specializat. Dacă vă uitaţi în slide-uri pe competenţă eu v-am pus acolo şi din legea de punere în aplicare a noului cod civil câteva texte, dacă aţi avut curiozitatea să lecturaţi, la asta se referă. Legea de punere în aplicare a NCC, legea 71/2011, spune că aceste tribunale, ori se desfiinţează şi devin secţii specializate ale tribunalelor deja existente. Ei n-au fost desfiinţate. Ori, dacă se menţin, vor judeca în continuare litigii de insolvenţă, în materia societăţilor comerciale, a registrului comerţului şi altele asemenea, deci enumerarea din legea de punere în aplicare este una exemplificativă, nu este una exhaustivă şi în practică s-a pus problema ce fel de cauze judecă aceste tribunale specializate, care nu sunt deci tribunale comerciale pentru că nu mai vorbim de litigii comerciale. Şi, în practică, s-a decis că ele rămân să judece exact cauzele pe care le judecau şi înainte: ordonanţe de plată între comercianţi care sunt actualmente profesionişti ş.a.m.d. Şi atunci problema se pune dacă se judecă în primă instanţă o cauză de către judecătorie, un litigiu între profesionişti de exemplu, apelul sau recursul se judecă de tribunalul obişnuit sau de tribunalul specializat? Şi aici aş putea să am o problemă de competenţă a primei instanţe de apel. Dacă este sesizat în mod greşit tribunalul specializat, fiindcă apelul era de competenţa secţiei civile a tribunalului Cluj, el, la prima zi de înfăţişare va invoca excepţia de necompetenţă materială a tribunalului specializat de a soluţiona apelul. Înţelegeţi? Deci poate să invoce o excepţie de necompetenţa în premieră, dar atunci când este vorba de competenţa sa de a judeca acea cale de atac şi această problemă, în practică repet, se ridică doar acolo unde avem tribunale specializate, că acuma, în practică, nimeni nu o să sesizeze, când atac o hotărâre a Judecătoriei Cluj, nu va sesiza Tribunalul Arad. Teoretic e posibil şi atunci Tribunalul Arad va spune că nu este competent teritorial şi mă rog. Dar aici se pune problema nu de competenţă teritorială, aţi sesizat, ci de competenţă materială, pentru că teritorial vorbim de acelaşi lucru, sunt două Trubunale din Cluj care au aceeaşi rază teritorială în judeţul Cluj, este vorba de tribunal şi tribunal specializat. Deci în această situaţie, repet, se poate invoca excepţia de necompetenţă, de propria necompetenţa materială de a judeca acea cale de atac de către instanţa de control judiciar. Ne-am lămurit cu excepţia de necompetenţă?

Să ţineţi minte neapărat, prin ce se soluţionează admiterea excepţiei de necompetenţă când excepţia este dilatorie. Prin încheiere sau printr-o sentinţă? O să vedem dacă că uitaţi la clasificarea hotărârilor, că reiese foarte clar, din art. 255, ce fel de hotărâre pronunţă instanţa în această situaţie, pentru că dacă ne uităm la 255 alin. 1, doar hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanţă se numesc sentinţe, iar cele prin care se soluţionează căile de atac, de reformare, sunt decizii, iar toate celelalte hotărâri se numesc încheieri. Iată este o hotărâre prin care se soluţionează fondul cauzei? Nu. Aşadar ar fi o încheiere da? Încheierea prin care se admite excepţia de necompetenţă şi se declină competenţa, hotărârea judecătorească ar fi o încheiere, dacă mergem strict pe textul art. 255 alin. 2. Totuşi, în practică, sunt instanţe care pronunţă sentinţe pentru că spun: deşi instanţa nu rezolvă fondul cauzei ea se dezinvesteşte. Noul cod de procedură civilă rezolvă această

112

situaţie pentru că redefineşte, reclasifică, şi spune că orice hotărâre prin care instanţa se dezinvesteşte este, de fapt, o sentinţă, dacă e vorba de prima instanţă. Dar în actuala reglementare, dacă se pronunţă o încheiere, practic ne încadrăm strict în textul art. 255 alin. 2. O să vedeţi practica este neunitară, veţi întâlni şi încheieri şi sentinţe. Strict pe textul codului de procedură, repet, ar trebui să fie încheieri, pentru că nu rezolvă fondul cauzei, dar, pe de altă parte, pentru că sunt hotărâri prin care instanţa se dezinvesteşte, a pronunţa o sentinţă tot nu este ceva greşit.

Oricum aceste hotărâri sunt, vă rog să notaţi, după modificarea intervenită prin legea 202/2010 pe care nu o aveţi în bibliografia indicată, irevocabile, nu mai au cale de atac. Deci hotărârea prin care instanţa admite excepţia de necompetenţă şi declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea altei instanţe este irevocabilă. Anterior avea calea de atac a recursului. Să nu reţineţi ce scrie în manual, repet manualul nu este adus la zi, hotărârea prin care instanţa declină competenţa este irevocabilă. Sigur dacă ar respinge acţiunea ca nefiind de competenţa instanţelor române sau pentru că n-ar fi de competenţa instanţelor ar avea o cale de atac, în funcţie de hotărârea finală, ori apel ori recurs da? Dacă respinge. Deci acolo unde excepţia de necompetenţă este peremptorie, respinge acţiunea ca nefiind de competenţa instanţelor române sau respinge acţiunea ca nefiind de competenţa instanţelor, acolo hotărârea este susceptibilă de apel sau de recurs. Înţelegeţi această distincţie? N-aţi înţeles-o? Sunteţi obosiţi? () Deci ideea este că acolo unde excepţia este dilatorie, instanţa o admite, declină competenţa în favoarea altei instanţe, hotărârea, că îi spune încheiere, că îi spune sentinţă, este irevocabilă, nu mai are cale de atac. Acolo unde este peremptorie, spune nu este de competenţa instanţelor române sau nu este de competenţa instanţelor şi respinge acţiunea, acolo dă o soluţie pe cauză, acolo am cale de atac. Noul cod o spune expres, actualul cod nu spune expres, dar soluţia este aceeaşi. Normal, pentru că respingând acţiunea, soluţia de respingere are cale de atac, hotărârea nu este irevocabilă în faţa primei instanţe da? Pentru că nu este printre situaţiile exprese - aţi văzut unde este irevocabilă, acuma s-a şi declarat neconstituţională, apropo de textul art. 1 pct. 1 ind. 1 cu litgiile mărunte, şi acela s-a declarat neconstituţional, deci şi acela mai are recurs.

Bun, deci asta este excepţia de necompetenţă. Dacă mai aveţi voi întrebări legate de excepţia de necompetenţă? (întrebare sală) Acuma absolut teoretic se poate întâmpla acest lucru, admite excepţia de necompetenţă şi uită să îşi decline competenţa. În această situaţie ar fi o discuţie dacă este o eroare materială sau este o situaţie în care ar trebui să se solicite completarea hotărârii, pentru că practic nu s-a pronunţat pe tot. S-a pronunţat pe excepţie, fără să spună unde declină competenţa. Deci se poate solicita completarea hotărârii. Practic, n-am întâlnit încă. O să vedeţi că niciodată nu spune instanţa admite excepţia, ea spune direct declină competenţa de soluţionare a cauzei, cam aşa sună minuta într-o astfel de cauză. (Silviu cu întreruperea cursului justiţiei....nu se aude tot). Asta este altă problemă, imediat vedem. Nu, că aici nu s-a întrerupt cursul justiţiei, numai că a omis, este o omisiune din hotărâre. Acuma discuţia este cum înlături această omisiune, că este o simplă eroare materială sau că este un motiv de completare a hotărârii că nu s-a pronunţat până la capăt. Dar aceasta este modalitatea prin care ajungi la determinarea instanţei competente, nu este o situaţie de întrerupere, nu se ajunge. Dacă ar respinge instanţa să determine instanţa competentă, ar fi o situaţie de întrerupere a cursului judecăţii. Dar la cerere ea trebuie să îşi completeze hotărârea.

Am spus că hotărârea de declinare a competenţei este irevocabilă. Aşadar ea, pe această excepţie, intră în autoritate de lucru judecat, devine general obligatorie, dar pentru cine? Numai pentru instanţa care şi-a declinat competenţa, nu şi pentru instanţa în favoarea căreia s-a declinat competenţa, pentru ca ea, la rândul ei, în baza art. 159 ind. 1 alin. 4, îşi va verifica propria competenţă şi poate să ajungă la concluzia că nu ea este

113

instanţa competentă, ci fie o a treia instanţă, fie instanţa care a fost prima investită şi care, în mod greşit, şi-a declinat competenţa în favoarea ei.

CONFLICTUL NEGATIV DE COMPETENŢĂ

Când vorbim de un conflict negativ de competenţă? Dacă Judecătoria Cluj îşi declină competenţa în favoarea Judecătoriei Turda şi Judecătoria Turda îşi declină competenţa în favoarea Judecătoriei Gherla, avem un conflict de competenţă? Numai dacă Judecătoria Turda redeclină competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Atunci ambele îşi declină reciproc competenţa, în această situaţie suntem în prezenţa unui conflict negativ de competenţă.

Ceea ce aduce nou, este definit în codul de procedură civilă actual şi în cel viitor, dacă vă uitaţi la textul art. 20, care spune că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece aceeaşi pricină sau când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente să judece aceeaşi pricină. Vom reveni asupra conflictului pozitiv reglementat de pct. 1. Discutăm mai întâi de conflictul negativ de competenţă reglementat de pct. 2. Deci acesta este exemplul: şi-au declinat reciproc competenţa.

Noul cod de procedură civilă, dacă o sa vă uitaţi, aduce o completare textului art. 20 pct. 2. În ce constă aceasta? Aţi avut curiozitatea să verificaţi? Art. 133 pct. 2 din noul cod de procedură civilă spune că există un conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au decliant reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, aici vine completarea, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă investită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente. În exemplul dat, Judecătoria Cluj în favoarea Judecătoriei Turda, Judecătoria Turda în favoarea Judecatoriei Gherla şi Judecătoria Gherla nu la Turda şi-o declină, ci o declină înapoi la Cluj. Sau aş putea avea şi un lanţ mai lung. Deci iată vine cu această completare care practic este posibilă şi la ora actuală. Tot de un conflict negativ de competenţa vorbim pentru că reinvestesc o instanţă care s-a dezinvestit deja. Deci este tot o varietate a conflictului negativ de competenţă.

Care este instanţa competentă să soluţioneze un conflict negativ de competenţă. O să vedeţi că actuala reglementare este destul de stufoasă dacă ne uităm la art. 22, descrie conflictul dintre 2 judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal, se judecă de acelaşi tribunal şi aşa mai departe. Ia o serie de ipoteze concrete şi de ce am pus eu acolo o întrebare că există un conflict între o curte de apel şi un tribunal din raza acesteia? Pentru că omite această ipoteză, de unde s-au născut o serie de discuţii în doctrină. Şi noul cod simplifică foarte mult lucrurile, spune care este instanţa competentă să soluţioneze conflictul de competenţă, dă criteriul, art. 135 alin. 1 care este valabil şi în prezent. Dincolo de texul alambicat al art 22, conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor în conflict. Şi atunci să luam nişte exemple.

o Am două judecătorii din raza aceluiaşi tribunal, care este instanţa superioară comună? Tribunalul. Deci Judecătoria Turda, Judecătoria Gherla, Tribunalul Cluj.

114

o Am două judecătorii din raza a doua tribunale diferite, dar care se afla în raza aceleiaşi curţi de apel. Deci Judecătoria Cluj, Judecătoria Baia Mare, cine este instanţa ierarhic superioară lor? Curtea de Apel Cluj.

o Am două tribunale, Tribunalul Cluj şi Tribunalul Maramureş, sunt în raza Curţii de Apel Cluj, care este instanţa competentă? Curtea de Apel Cluj. Dacă am Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj, ICCJ.

o Dacă am Tribunalul Cluj, Tribunalul Braşov care este insanţa? Înalta Curte. o Dacă este Judecătoria Cluj, Judecătoria Constanţa? Înalta Curte.

Deci iată instanţa superioară comună celor, deci regula de la 135 alin. 1 este valabilă şi în prezent. Art. 22 nu face decât să complice foarte mult lucrurile, dar acesta este criteriul care determină instanţa competentă atunci când avem 2 instanţe aflate în conflict.

Dacă avem o instanţă şi un organ cu activitate jurisdicţională - spune alin. 4 de la art. 22 din actuala reglementare şi art. 135 din noul cod, alin 3, textele sunt similare - zice că există comflict de competenţă şi în cazul în care el se iveşte între instanţe judecătoreşti şi alte organe cu activitate jurisdicţională. Cine este competent să judece acest conflict? În acest caz conflictul este de competenţa instanţei judecătoreşti ierarhic superioară instanţei aflate în conflict.

Conflictul negativ de competenţă, în actuala reglementare, dacă ne uitam la alin. final al art. 22 se soluţionează în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Deci practic instanţa competentă deliberează de una singură, nu mai ascultă părţile, pentru că părţile au pus concluzii - sau au putut pune concluzii dacă doreau, poate nu s-au prezentat, dar au putut să pună concluzii atunci când instanţele şi-au declinat reciproc competenţa - deci concluziile lor există deja la dosar, nu se mai citează. Deci, în această fază, regulatorul de competenţă se dă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, hotărârea pronunţată este o sentinţă susceptibilă de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Este logic să fie de la comunicare, pentru că, dându-se în camera de consiliu şi nefiind părţile citate, clar că n-au cum să cunoască soluţia, nici măcar data la care s-a dat soluţia, să verifice ele din oficiu, de aceea termenul de recurs curge de la comunicare. Vă spun aceste lucruri pentru că la grile o să vedeţi că aveţi întrebări de genul, care e calea de atac la regulatorul de competenţă sau de când curge termenul de exercitare a căii de atac? Noul cod de procedură civilă, o să vedeţi, că spune că regulatorul de competenţă este o hotărâre defintivă, deci nici nu-i mai dă niciun fel de cale de atac, dar în actuala regementare are recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pot exista conflicte de competenţă cu Înalta Curte? Apropo, hotărârea Înaltei Curţi care soluţionează conflictul negativ de competenţă, şi în actuala reglementare este irevocabilă. Am dat acel exemplu, tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj, instanţa competentă să soluţioneze conflictul este ICCJ. În această situaţie regulatorul de competenţă este irevocabil, altfel are recurs în 5 zile de la comunicare. Putem avea conflict de competenţă cu Înalta Curte? Actualul cod nu o spune, noul cod spune pe şleau, nu există conflict de competenţă cu Înalta Curte. Dacă Înalta Curte şi-a declinat competenţa în favoarea ta, nu te mai iei în gură cu ea, că ţi-a determinat competenţa. Numai dacă, teoretic, ar interveni împrejurări noi în faţa instanţei la care s-a declinat competenţa s-ar putea pune problema. Altfel, declinatorul de competenţa al Înaltei Curţi are rolul unui regulator de competenţă, nu se mai discută. Rămâi învestit, nu îţi mai poţi declina competenţa la Înalta Curte. Deci nu există conflict de competenţă cu ICCJ, indiferent cine este cea care şi-a declinat prima competenţa.

În legătură cu conflictul negativ de competenţă s-au mai ridicat nişte probleme care sunt lămurite de noul cod.

115

Există sau nu există conflict e competenţă între secţii specializate ale aceleiaşi instanţe sau complete specializate ale aceleiaşi instanţe? Pentru că tot am dat acest exemplu al Tribunalului specializat Cluj - se pune problema dacă este un litigiu de competenţa tribunalului specializat sau a tribunalului obişnuit - aici vorbim de conflict de competenţă pentru că sunt instanţe diferite. Dar la Tribunalul Maramureş - unde am secţie civilă I şi secţie civilă II în loc de tribunal specializat, care era fost secţia comercială - de fapt aş avea un conflict între secţiile instanţei pentru că n-am o instanţă specializată, deşi situaţia este exact identică ca la Cluj, umai că la Maramureş nu au apucat să creeze un tribunal specializat. Dacă mă duc la Sălaj, acolo nici măcar nu au avut o secţie comercială, că aveam o secţie civilă care avea competenţă specializată pe cauze comerciale, se poate pune problema unui conflict de competenţă între completele specializate din cadrul aceleiaşi secţii, cele care judecă litigii civile şi cele care judecau litigii comerciale, la momentul de faţă litigii care ar fi de competenţa tribunalului specializat acolo unde există. Înţelegeţi aceste ipoteze? Practic nicio diferenţă între cele 3 situaţii nu? Fiindcă este o chestiune de opţiune a legiuitorului, unde a creat tribunale specializate şi unde încă nu a avut baza materială pentru a le crea şi a rămas la o secţie specializată, cum este cazul Maramureşului, sau la un complet specializat, cum este cazul Sălajului, dar raţiunea creării atât a tribunalului specializat, cât şi a secţiei specializate sau cel puţin a completului specializat este ca cei se judecă să fie judecaţi de un judecător specializat în aceste litigii nu? Deci nu pot să spun că mă pricep la litigii de insolvenţă, că n-am judecat litigii de insolvenţă sau litigii în materia societăţilor comerciale sau litigii între profesionişti. Colegii de la secţia comercială au fost specializaţi în aceste litigii şi atunci nu este dreptul celui care se judecă la Sălaj să fie judecat de un judecător specializat şi să invoce excepţia de necompetenţă? Dacă i se distribuie cauza la alt judecător decât cel specializat din secţia I civilă. Sau cel de la Maramureş dacă i se dă secţia I civilă şi nu secţia II civilă, nu poate invoca excepţia de necompetenţa? O să vedeţi că în actuala reglementare nu avem o posibilitate legală de a califica ca fiind un conflict de competenţă conflictul între două secţii ale aceleiaşi instanţe sau conflictul între completele specializate ale aceleiaşi instanţe şi o să vedeţi că toată doctrina spune că în situaţia în care o secţie îşi declină competenţa în favoarea alteia şi asta şi-o declină înapoi sau un complet în favoarea altuia şi ăsta îl redeclină înapoi, se soluţionează pe cale administrativă de preşedintele instanţei sau preşedintele secţiei, deşi nu avem norme, nici în codul de procedură, nici în regulamentul de ordine interioară, care să dea în atribuţia preşedintelui să spună: păi cine ar trebui să judece acea cauză? Sau spun unii, este o situaţie, apropo de întreruperea cursului judecăţii, că nimeni nu vrea să judece această cauză, dar n-am un conflict negativ de competenţa pentru că n-am un tribunal specializat cum am în Cluj - pentru că aici aveam problema simplă, trimiteam conflictul la curtea de apel şi ea decidea că este tribunalul specializat sau este tribunalul de drept comun. Nu avem un răspuns 100% în actuala reglementare. În general nu se acceptă ideea că ar fi un conflict de competenţă între secţii sau între complete specializate, deşi atunci când se judecă căi de atac împotriva respingerii greşite a excepţiei de necompetenţă spui: păi a judecat secţia civilă a tribunalului în loc să fi judecat secţia civilă II specializată, vorbesc de Maramureş aici. Curtea de Apel Cluj constată că, în mod greşit, nu s-a transpus cauza şi n-a fost judecată de secţia civilă II specializată şi o casează, ori casarea e pe necompetenţă. Deci când vorbim de verificarea competenţei în căile de atac, culmea, admite faptul că s-a pronunţat o secţie necompetentă. În acest sens avem jurispurdenţă. Însă, atunci când se iveşte această situaţie de conflict nu-l califică ca fiind un conflict de competenţă dacă este vorba numai de secţiile aceleiaşi instanţe sau completele specializate ale aceleiaşi

116

secţii. În noua reglementare această situaţie este rezolvată: se consideră ca fiind conflict de competenţă. Cine judecă acest conflict de competenţă? Judecă secţia instanţei superioare celor două, dar care dintre cele două secţii nu? Că secţia civilă I se declină în favoarea secţiei civile II şi secţia civilă II se declină în favoarea secţiei civilă I. Care secţie a curţii va judeca conflictul negativ de competenţă? Secţia corespunzătoare celei care şi-a declinat ultima competenţa, rezolvă codul, ca să nu discutăm şi la regulatorul de competenţă cine îl judecă. Deci în funcţie de cine îşi declină ultima competenţa, se va judeca de secţia corespunzătoare de la instanţa superioară celor două aflate în conflict. Dar asta repet în noua reglementare.

Şi mai este o problemă în manual ridicată şi care se poate ivi în practică. Două instanţe care îşi declină reciproc competenţa şi când să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, instanţa ierarhic superioară constată că, de fapt niciuna din cele două instanţe nu este competentă şi ar fi o a treia instanţă. O să vedeţi că toată doctrina spune că, în această situaţie, nu pronunţă nicio hotărâre şi, pe cale administrativă, printr-o adresă, trimite dosarul instanţei pe care o apreciază competentă. Putem sesiza o instanţă printr-o adresă de la o altă instanţă? Eu cred că, sigur, nu avem o soluţie pe cod, dar codul practic mă duce la ideea că atunci când soluţionez conflictul negativ de competenţă trebuie să decid una sau alta din cele două instanţe aflate în conflict. Dar ce să fac dacă consider că e o a treia. În niciun caz nu spun: păi nu mai judec nimic şi eu administrativ... Păi o adresă administrativă cine o verifică? Deci iată că în această situaţie cred eu, că trebuie să aplicăm textul art. 22 – regulatorul stabileşte instanţa competentă, chiar dacă este o a treia instanţă, se comunică hotărârea părţilor - vă reamintesc regulatorul de competenţa are recurs în termen de 5 zile de la comunicare - şi, în măsura în care greşit sesizează o a treia instanţă, părţile pot să atace cu recurs, în recurs ele sunt citate, pot pune concluzii, pot spune: instanţa greşit a apreciat că e o a treia instanţă competentă şi rămâne ca în recursul împotriva regulatorului de competenţă să se stabilească finalmente instanţa competentă. Altfel, ce şanse mai au părţile? Să reinvoce excepţia de necompetenţă în faţa instanţei sesizată administrativ de instanţa care ar fi trebuit să soluţioneze conflictul negativ de competenţă? Mi se pare destul de absurd. Deci este de preferat soluţia să spunem că da, în această procedură a conflictului de competenţă soluţionez, dar în forma că stabilesc o a treia instanţă şi rămâne să am calea de atac a recursului în 5 zile de la comunicare. (sală, Silviu) Răspuns: păi asta e problema. Este singura instanţă în faţa căreia părţile pot pune concluzii, nu există altă instanţă. Dacă merg pe ideea că, pe cale administrativă sesizez o a treia instanţă, acolo n-aş avea cale de atac absolut deloc nu?! Pentru că nu pot să atac o adresă administrativă a instanţei. Ce fac? Eventual aş putea să reinvoc excepţia de necompetenţă în faţa celei de-a treia instanţe care ce va face? Se va declina în favoarea uneia dintre primele două şi iarăşi am conflict negativ de competenţă care s-ar trimite iarăşi la, probabil...teoretic e posibil, să se trimită la aceeaşi instanţă, s-ar putea să se trimită, sigur în exemplul dat de dumneavoastră, unei instanţe şi mai înalte, dar teoretic am posibilitatea să ajungă tot la aceeaşi instanţă. De aceea cred că soluţia de a trimite pe cale administrativă nu este una legală, categoric, este de preferat cealaltă, chiar dacă are acest dezavantaj că părţile discută pentru prima oară competenţa acestei a treia instanţă în recursul împotriva hotărârii care ar fi trebuit să soluţioneze conflictul negativ de competenţă.

117

Revenind, ca să se înţeleagă foarte bine ce înseamnă competenţă relativă. Repet, doar în materia competenţei teritoriale pot vorbi de o competenţă relativă. Înseamnă că atunci când reclamantul sesizează o instanţă care nu este competentă teritorial după nicio normă din codul de proc.civ, deci nu este instanţa de la domiciliul pârâtului, nu este instanţa de la locul executării obligaţiei de exemplu, cine poate să invoce excepţia de necompetenţă teritorială? Ca să vă dau un exemplu, am şi avut o speţă care s-a dat la examenul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor: reclamantul se adresează Judecătoriei Braşov, nu mai ştiu ce era, cred că o simplă restituire de împrumut era, care e instanţa domiciliului său, pârâtul fiind domiciliat în Constanţa. Judecătoria Braşov - observând că n-ar fi fost competentă după nicio normă din codul de procedură civilă, fiindcă ea nu era instanţa de la domiciliul pârâtului, nu era nici instanţa de la locul executării obligaţiei - invocă excepţia de necompetenţă şi îşi declină competenţa în favoarea Judecătoriei Constanţa, judecătoria de la domiciliul pârâtului. Judecătoria Constanţa, la rândul ei, spune: păi bun bun, e adevărat că eu eram competentă teoretic după art. 5, dar Judecătoria Braşov nu avea voie să invoce, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială, pentru că numai pârâtul putea să o invoce, şi îşi declină competenţa înapoi la Judecătoria Braşov. Regulatorul de competenţă a fost soluţionat de ICCJ, care era instanţă comună celor două instanţe aflate în conflict. Să ştiţi că Înalta Curte a soluţionat conflictul în sensul că a trimis cauza Judecătoriei Constanţa, dar cu următoarea motivare: este adevărat că prima instanţă a greşit, dar a doua instanţă la rândul ei a greşit şi nu mai trebuia să persiste în greşeală şi să temporizeze judecata. Dar revenind la întrebarea dumneavoastră, nu avea voie niciuna dintre cele două instanţe să pună în discuţie competenţa teritorială. Singurul care o poate face este pârâtul. Repet, nu mă interesează dacă la nu ştiu unde, cucurigul în vale, se adresează, care n-are nicio legătură, instanţa respectivă, cu cauza, dacă este o situaţie în care competenţa teritorială este una relativă - fie că este competenţă teritorială de drept comun sau este una alternativă când pot alege între mai multe instanţe, şi reclamantul se adresează, repet, unei cu totul alte instanţe - numai pârâtul poate să invoce încălcarea normei edictată în favoarea sa. Dacă el nu o face instanţa trebuie să judece acel litigiu, efectiv trebuie să se facă că nu observă. Este ca şi când excepţia aceea nici nu ar exista mă înţelegeţi? De aceea observaţi, când la verificarea propriei competenţe v-am spus de art. 159 ind. 1 alin. 4 - când vorbesc de competenţa teritorială mă gândesc numai la competenţa teritorială exlusivă. Cea relativă nu interesează deloc, chiar dacă, în concret, au fost încălcate normele de competenţă teritorială relativă. Mai sunt întrebări în legătură cu excepţia de necompetenţă sau cu conflictul negativ de competenţă?

Asupra conflictului pozitiv voi reveni după ce facem prorogarea de competenţă să vedem ce este litispendenţa ca să nu mă repet.

PROROGAREA DE COMPETENŢĂ

Ce înseamnă prorogarea de competenţă? Ce înseamnă prorogare? Înseamnă prelungire da? Unde aţi mai întâlnit termenul? La prorogarea unui termen. Prorogarea de competenţă înseamnă prelungirea competenţei unei instanţe asupra unei cauze cu privire la care, în alte circumstanţe, nu ar fi fost competentă. De câte feluri este prorogarea. Este, aţi văzut din slide-uri, prorogare legală, judecătorească şi convenţională.

I. Cazurile de prorogare legală, am discutat deja despre o parte dintre acestea:

1. Este vorba de pluralitatea de pârâţi, art 9. Practic ar putea fi competentă oricare instanţă de la domiciliul pârâţilor, atunci când chem în judecată mai mulţi pârâţi, între

118

care există o legătură, v-am spus, că nu mă judec aşa aiurea cu 9 pârâţi numai ca să aleg o instanţă. Noul cod de procedură şi spune că instanţa poate să verifice dacă n-am introdus un pârât numai ca să-mi aleg instanţa. Deşi, fiind competenţă teritorială relativă...chestiunea e ciudată...staţi să mă verific, dar vorbeşte la 112: pluralitatea de pârâţi - cererea de chemare în judecată a mai mult pârâţi....şi alin. 2: dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca excepţia de necompetenţă la primul termen la care părţile sunt legal citate. Deci iată, nu instanţa. Cu alte cuvinte, am 10 contracte de împrumut către 10 pârâţi diferiţi, dar între ei trebuie să existe o legătură. Care e legătura? I-am împrumutat ca să-şi construiască un bloc de locuinţe şi să-mi garanteze cu o ipotecă asupra terenului, bun comun, care urma să se extindă asupra construcţiei accesoriu acestuia. Da, deci între pârâţi există această legătură şi pârâţii domiciliază în raza a 10 judecătorii diferite. Teoretic, dacă este vorba de Judecătoria Cluj-Napoca, Turda, Gherla, Huedin, Baia Mare, care vreţi dumneavoastră, mă adresez Judecătoriei Cluj. Este competentă? Da, pentru că unul dintre pârâţi are domiciliul în raza ei teritorială. Dar ea, în mod normal, era competenta să judece şi acţiunea împotriva pârâtului cu domiciliul în Gherla sau cu domiciliul în Baia Mare? Nu. Deci iată de ce se prorogă, se extinde competenţa ei şi cu privire la acel pârât, pentru că suntem în situaţia prevăzută de art. 9, unde cererea este formulată împotriva mai multor pârâţi între care există o anumită legătură care determină prorogarea de competenţă. Dacă introduc un pârât fictiv, noul cod de procedură permite celorlalţi pârâţi sau chiar şi acelui pârât, să invoce faptul că a fost introdus fictiv numai ca să mă adresez acelei instanţe. Deci, practic, cu 9 pârâţi justificat mă judec, dar mai chem în judecată şi pe mama unuia dintre ei care are domiciliul în altă localitate, care n-ar avea calitate procesuală pasivă, c-am vorbit deja despre condiţiile de exercitare ale acţiunii civile. Nici nu rezultă din cererea de chemare în judecată că aş pretinde ceva de la ea. Atunci se poate invocă, în aceste condiţii, excepţia de necompetenţă teritorială relativă, pentru că am o competenţă alternativă aici. La competenţa alternativă reclamantul poate alege oricare dintre instanţele care ar fi fost competente şi aici asta face, alege instanţa de la domiciliul unui pârât, numai că dacă pârâtul a fost introdus numai fictiv, că el stă în aceeaşi localitate cu reclamantul şi el nu vrea să se deplaseze din localitatea sa, acest lucru noul cod de procedură civilă permite să fie invocat şi permite să invoce în această situaţie excepţia de necompetenţa teritorială relativă. La ora actuală nu avem o astfel de reglementare care să-mi permită anticipat să verific excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru a soluţiona excepţia necompetenţă teritorială relativă. Dimpotrivă, o să vedeţi la ordinea de soluţionare a excepţiilor, că excepţia de necompetenţă o judec prima, după care văd cine are calitatea procesuală pasivă şi cine nu.

2. Cererile accesorii şi incidentale, spune art. 17 din actuala reglementare, 123 din noul cod de procedură civilă. Ce sunt cererile accesorii şi incidentale? Ţineţi minte când am făcut acţiunea civilă şi clasificarea acţiunilor în funcţie de calea procedurală aleasă de către parte şi am spus aşa: că am o cerere principală care este cererea de chemare în judecată. Ea determină instanţa competentă, pentru că dacă pârâtul formulează o cerere reconvenţională, asta este o cerere incidentală, cererea reconvenţională este de competenţa instanţei competente să judece cererea principală. Dacă în cauză intervine, o să vedeţi când facem participanţii la proces, voluntar sau forţat un terţ care formulează o pretenţie sau împotriva căruia se formulează o pretenţie, acea cerere de intervenţie voluntară sau forţată, conform textului art. 17, fiind o cerere incidentală, este de competenţa instanţei competente să judece acţiunea principală, deci cererea de

119

chemare în judecată. Dacă cererea de chemare în judecată are capete de cerere principale şi accesorii - ţineţi minte distincţia, capăt de cerere accesoriu este cel a cărui soluţionare depinde de soluţionarea celui principal - instanţa se va determina raportat la capătul principal de cerere.Dacă are mai multe capete principale de cerere, se disjunge şi rămâne fiecare competentă, ţineţi minte că am discutat acest lucru. Iată deci operează o prorogare de competenţă. Noul cod vorbeşte şi de cererile adiţionale. Acestea sunt de fapt o completare a cererii de chemare în judecată. O permite şi actualul cod, numai că nu foloseşte terminologia, în art 132: la primul termen de judecată reclamantului i se poate da un termen de către instanţă să îşi modifice sau să îşi completeze cererea. Acela este un capăt de cerere adăugat. De ce îi spune noul cod de procedură civilă adiţional? Acea cerere adiţională va fi de competenţa instanţei competentă să soluţioneze capătul principal de cerere din cererea iniţială.

În legătură cu prorogarea de competenţa s-a pus problema dacă prin aceasta pot fi încălcate sau nu normele de competenţă absolută.

Răspunsul, în principiu este pozitiv. Să luăm doar câteva exemple. De exemplu dacă se exercită o acţiune de divorţ - acesta este de competenţa exclusivă, teritorial vorbesc, a instanţei de la ultimul domiciliu comun al soţilor, dacă cel puţin unul dintre aceştia locuieşte în raza acestei instanţe - şi se formulează un petit accesoriu de partaj al imobilului bun comun. Dacă acel imobil se află în raza teritorială a altei instanţe, acest petit accesoiru de partaj va fi judecat tot de instanţa competentă să judece divorţul, adică a ultimului domiciliu comun al soţilor. Poate ei au locuit în chirie pentru că erau delegaţi în interes de serviciu în raza teritorială a altei instanţe. Deci iată că se pot încălca normele de competenţă absolută prin prorogarea de competenţă.

Cu toate acestea, în practică, s-a stabilit că prin art. 17 nu se poate încălca o competenţă stabilită prin legi speciale. Deci că se referă, practic, numai la competenţa rezultând din normele codului de procedură civilă. Practic, la această concluzie s-a ajuns din unele situaţii ivite în jurisprudenţă şi cred că v-am şi dat un exemplu, este vorba de restituirea imobilelor preluate abuziv de către stat. Legea 10/20001 stabileşte o competenţa a tribunalului, a secţiei civile a tribunalului de a soluţiona plângerea împotriva modului în care unitatea deţinătoare a soluţionat notificarea prin care s-a solicitat restituirea imobilului. Dar dacă imobilul nu mai era în patrimoniul unităţii, de exemplu nu mai era în patrimoniul unităţii administrativ-teritorială pentru că a fost înstrăinat anterior, atunci formulăm un capăt de cerere de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare ca să aduc imobilul din patrimoniul terţului în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale pentru ca să mi se poată restitui prin dispoziţia primarului sau, mă rog, pe calea acţiunii în justiţie prin care atac dispoziţia primarului prin care mi-a respins plângerea, notificarea, tocmai pe acest considerent: nu pot să ţi-l dau înapoi pentru că nu mai este în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale. Care ar fi fost capătul principal de cerere? De care depindea soluţionarea celuilalt? De constatarea nulităţii absolute a contractului, sigur că da, că dacă desfiinţam contractul aduceam imobilul înapoi şi puteam să îl restitui în natură fostului proprietar. Dacă respingeam capătul de cerere de constatare a nulităţii nu mai puteam să aduc imobilul înapoi, deci nu îl mai puteam restitui în natură, pe legea 10 nu mai puteam stabili decât măsuri reparatorii prin echivalent. Acesta (capătul principal) era de competenţa judecătoriei, pentru că la un moment dat Înalta Curte a

120

spus: este un obiect patrimonial, mă raportez la preţul din contract. Greşit, pentru că trebuia să te raportezi la valoarea de circulaţie a imobilului, dar asta era practica. Preţul din contract era întotdeauna atât de mic la imobilele cumpărate de la stat, încât erau de competenţa judecătoriei şi atunci, practic, aş fi deplasat cauzele, pe legea 10, unde tribunalul era instanţă specializată, la judecătorie, în primă instanţă - că tot vorbim de specializare, la judecătorul de judecătorie, care nu era specializat în materia legii 10. Şi atunci s-a ajuns la această concluzie de fapt, că nu pot să încalc prin art. 17 normele de competenţă stabilite prin legi speciale - pentru că aici, practic, legea 10/2001 îmi stabilea o competenţă specială a secţiei civile a tribunalului de a soluţiona aceste plângeri privind notificările formulate în materia caselor preluate abuziv de către stat.

3. O altă situaţie de prorogare legală a competenţei o constituie apărările şi incidentele procedurale. Actualul cod nu o spune expres, noul cod o spune în art. 124 dacă vă uitaţi: instanţa competentă să judece cererea principală se va pronunţa şi asupra apărărilor şi excepţiilor în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale care, potrivit legii, sunt de competenţa exclusivă a altei instanţe. Incidentele sunt soluţionate de instanţa în faţa căreia se invocă, în afara cazurilor în care legea prevede în mod expres... Care sunt aceste situaţii? Deci, în principiu, se invocă o excepţie, cine soluţionează excepţia? Instanţa investită cu soluţionarea cauzei, dar de la această regulă există excepţii şi le ştiţi deja: excepţia de nelegalitate, mă rog, urmează să se modifice legea contenciosului, excepţia de neconstituţionalitate, şi aţi văzut ultima jurisprudenţă a CC, indiferent că vorbim de legi sau ordonanţe în vigoare sau abrogate, deci nici măcar nu mai discutăm de o repartizare a competenţei.

4. Conexitatea, art. 164 din actuala reglementare, 139 din noul cod de procedură civilă, o să vedem şi care sunt diferenţele de reglementare. Ce înţelegem prin conexitate? Rezultă din alin. 1 al art. 164: mai multe pricini care se află în faţa aceleiaşi instanţe sau unor instanţe deosebite de acelaşi grad, dar care sunt între aceleaşi părţi sau chiar împreună cu altele şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură. De exemplu, într-o cauză solicit executarea contractului, într-o altă cauză solicit anularea lui. Există o situaţie de conexitate în sensul art. 164 alin. 1? Deci reclamantul îl cheamă în judecată pe pârât la instanţa de la domiciliul aceastuia, care să zicem că este Judecătoria Cluj-Napoca şi cere obligarea pârâtului să execute prestaţia născută din contract. Pârâtul cheamă în judecată reclamantul, într-un alt proces la Judecătoria Turda, care este judecătoria locului executării obligaţiei şi cere constatarea nulităţii contractului, pe art. 10 pct. 1. Deci prima instanţă este sisizată pe art. 5, cealaltă pe art. 10 pct. 1. Amândouă sunt competente da? Este o situaţie de conxitate sau nu? 164 spune: cauze între aceleaşi părţi sau chiar împreună cu altele, între care există... (Septi: se exclud reciproc executarea cu constatarea nulităţii contractului)...Profa: dar există sau nu există o legătură între ele? Pentru că de ce spun de conxitate, de ce se conexează cauzele? Sigur noi acuma discutăm în acest context al prorogării de competenţă, dar ele de ce se conexează? Tocmai ca să se judece împreună, pentru că dacă nu s-ar judeca împreună ce s-ar întâmpla? Care de care depinde? De nulitate depinde cealaltă. Deci ar trebui să suspend acţiunea în executare a contractului până se judecă acţiunea în anularea lui, pentru că executarea contractului depinde după cum se constată că acesta este valabil sau nu. Şi ca să evit această soluţie care este procedura? O să vedeţi că vom discuta situaţiile în care instanţa poate suspenda cauza. Ca să nu o suspend, le judec împreună (Septi: dar nu în

121

aceeaşi ordine se vor judeca?)...Răspuns: prin aceeaşi hotărâre se soluţionează ambele cauze, deci se judecă împreună, e altceva că prima dată spun resping acţiunea din dosarul conexat dacă-l conexez pe cel cu nulitatea la primul şi admit acţiunea din dosarul iniţial şi oblig la executarea contractului, deci asta ţine deja de redactarea dispozitivului în funcţie de ce apreciez eu că admit sau resping da? Dar este o altă problemă, nu influenţează definiţia conexităţii. Sunt sau nu sunt într-o situaţie de conexitate aici? Da. De ce se prorogă? Pentru că instanţa, bine în acest exemplu s-ar putea să fi fost competentă instanţa oricum, dar teoretic una din instanţe îşi prelungeşte competenţa şi cu privire la o cauză la care altfel n-ar fi fost competentă, tocmai pentru că între cele două pricini există o legătură.

Să nu cădeţi în capcana să credeţi că această excepţie de conexitate determină întotdeauna o prorogare - pentru că este posibil, să luăm exemplul dat, ca ambele cereri să fie înregistrate pe rolul aceleiaşi instanţe, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca şi să se ceară conexarea lor să se judecece împreună, chiar dacă ele pot fi repartizate la complete diferite, dar pot fi repartizate, culmea chiar la acelaşi complet de judecată, dar sunt dosare diferite care pot avea termene diferite de judecată, deci ca să se judece împreună. Nu întotdeauna este şi o prorogare de competenţă. Este o situaţie de prorogare de competenţă doar atunci când, repet, cele două cereri între care există o legătură se află înregistrate pe rolul unor instanţe diferite, pentru că, în această situaţie, una îşi extinde competenţa şi cu privire la o altă cerere care altminteri n-ar fi fost de competenţa ei.

Dar spune alin. ultim: nu pot fi încălcate normele imperative de competenţă. Remarcaţi că spune că nu pot fi conexate decât pricinile aflate în faţa instanţelor de acelaşi grad şi prin grad înţelege nu numai că judecătorie cu judecătorie, tribunal cu tribunal, ci şi în aceeaşi etapă procesuală, ori primă instanţă amândouă, ori apel. Dacă o să observaţi, noul cod de procedură civilă nu permite conexarea dosarelor decât în faţa primei instanţe. O astfel de limitare nu există în actuala reglementare şi veţi întâlni, în practică, conexarea unor dosare aflate în apel sau chiar şi în recurs, pentru că nefiind interzisă este o excepţie absolută, o poate invoca oricine, în orice stadiu, că n-am o limitare, deci inclusiv, teoretic, aceste 2 cauze le-aş putea uni şi în recurs ca să le judec unitar da? Noua reglementare, repet, spune că doar în faţa primei instanţe şi mai mult mă condiţionează, la primul termen de judecată dacă vă uitaţi la textul de la 139: excepţia conexităţii poate fi invocată de părţi sau din oficu cel târziu la primul termen de judecată, înaintea instanţei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunţa asupra excepţiei, încheiere ce poate fi atacată numai odată cu fondul, indiferent că admite excepţia sau că o respinge.

Actuala reglementare nu spune care instanţă dispune conexarea şi am această problemă da? Judecătoria Cluj-Napoca este prima sesizată, Judecătoria Turda este a doua sesizată. La care ar trebui să conexez cauzele? Textul îmi spune că la prima sesizată dacă părţile nu solicită conexarea la cealaltă. Dar ele nu pot solicita conexarea la altă instanţă dacă prin aceasta s-ar încălca norme de competenţă imperative. Aşadar, dacă Judecătoria Cluj-Napoca este prima investită, Judecătoria Turda a doua investită, dar Judecătoria Turda este competentă teritorial relativ, Judecătoria Cluj, absolut, nu vom putea spune, păi să meargă ambele cauze la Turda că-i la latitudinea noastră, pentru că s-ar încalcă norme de competenţă absolută.

o Dacă una din cele două - şi vorbesc numai de competenţa teritorială, că la competenţa materială, dacă una e tribunal, una-i judecătorie, deja nu mai sunt

122

instanţe de acelaşi grad, nu mai am condiţia din start - este competentă teritorial exclusiv, la aceea se va conexa cauza.

o Dacă toate sunt competente teritorial relativ, părţile pot cere conexarea la oricare dintre ele.

o Dacă nimeni nu cere conexarea la una anume, şi niciuna nu este competentă absolut, la care se va conexa? La prima sesizată.

o Da ce se întâmplă dacă ambele sunt competente teritorial exlusiv? Să luam un exemplu: am un partaj succesoral în care se află un imobil. Care este instanţa competentă? Partaj succesoral, ultimul domiciliu al defunctuluii, art. 14, care este altă instanţă decât cea în a cărei rază teritorială se află imobilul. Care art. se aplică, 13 sau 14? 14 pentru că 14 derogă de la 13. Da dar am un terţ care îmi cheamă în judecată moştenitorii într-o acţiune în revendicare şi spune acest imobil este al meu. Care este instanţa competentă? Art. 13, instanţa în a cărei rază teritorială se află imobilul. Există sau nu există o situaţie de conexitate aici? Au legătură cele două cauze? Păi trebuie să vedeţi al cui este drepul de proprietate, bunul se află în patrimoniul defunctului sau este în proprietatea terţului şi în funcţie de asta voi dezbate masa succesorală sau voi respinge dacă se referă numai la acest imobil. Pot să le conexez? Nu, pentru că aş încălca norme de competenţă teritorială absolută. Deci în această situaţie sunt obligat practic să suspend soluţionarea acţiunii de partaj al masei succesorale până stabilesc cine este proprietar al imobilului.

Care este instanţa care dispune conexarea? În faţa cărei instanţe se invocă? Observaţi că în actuala reglementare nu există vreo normă şi în practică ştiţi ce se întâmplă? Se invocă în faţa celei de-a doua instanţe care trimite dosarul la prima instanţă şi prima instanţă dispune conexarea. Deci a doua instanţă, repet, nu se pronunţă pe excepţie, trimite dosarul prime instanţe şi prima instanţă se pornunţă pe excepţie, dar pentru că nu există o reglementare există situaţii în care a doua instaţă dispune conexarea şi dosarul se duce la prima instanţă. De ce sunt reticente instanţele? Adică să nu încarc eu un alt judecător, să se pronunţe el dacă vrea să ia dosarul ăsta sau nu. Cam ăsta e raţionamentul subliminal pe undeva. Deci se invocă, eu văd că este o conexitate, dar trimit la cea instanţă să spună ea dacă le conexează sau nu. Dacă nu le conxează îmi trimite dosarul înapoi. Dacă admite excepţia de conxitate păstrează dosarul şi îl soluţionează da? În noua reglementare, tocmai ca să evite aceste discuţii - care este instanţa care se pronunţă asupra excepţiei de conexitate - spune foarte clar, este instanţa a doua sesizată, deci instanţa sesizată temporal a doua, ne uităm la data înregistrării celor două cereri şi ea este cea care dispune conexarea. Nu mai poate prima instanţă investită să spună că greşit s-a admis excepţia de conexitate şi să trimită dosarul înapoi. Ea rămâne investită, încheierea nu mai poate fi atacată decât odată cu fondul. Deci noul cod, repet, reglementează acest lucru. În actuala reglementare, neavând o dispoziţie, vom întâlni situaţii practice în care când a doua când prima instanţă, dar sunt corecte amândouă pentru că nu spune - apropo de judecătorul excepţiei este judecătorul fondului, numai că aici excepţia se referă la ambele dosare, de aceea practic ambele instanţe ar fi competente să soluţioneze şi acest incident procedural în lipsa unei norme de competenţă expresă, cum este în noul cod.

Litispendenţa, art. 163 în actuala reglementare, 138 în noul cod de procedură civilă. Prin ce se deosebeşte litispendenţa de conexitate? Aţi văzut, în cazul conexităţii aveam pricini diferite, dar între aceleaşi părţi sau împreună cu altele şi între care exista o legătură, dar erau pricini diferite, aţi văzut în exemplele date. Am spus excepţia este una absolută, poate fi

123

invocată şi de instanţă din oficiu, în actuala reglementare în orice stadiu procedural. Litispendenţa ce înseamnă? Acelaşi litigiu înregistrat de mai multe ori. În practică, de regulă, o să întâlniţi această situaţie când vor să îşi aleagă un judecătorul. Nu prea se întâlneşte înregistrarea pe rolul mai multor instanţe ci, de regulă, pe rolul aceleiaşi instanţe înregistrez 10 cereri şi sper ca la repartizarea aleatorie în ECRIS, acolo unde am o jurisprudenţă previzibilă a anumitor complete de judecată, ştiu că la un anumit complet mi s-ar admite acţiunea şi la un alt complet mi s-ar respinge. Cunosc jurisprudenţa completelor şi eu reclamant am interesul să îmi ajungă la un anume complet şi înregistrez 10 cereri în speranţa că una va ajunge la judecătorul pe care mi l-aş dori şi la celelalte 9 renunţ. Cam aşa se întâmplă în practică până a venit ecrisul şi i-a prins. Şi atunci ce facem? Invocăm excepţia de litispendenţă, constatăm că sunt 10 cereri identice, ca să evit autoritatea de lucru judecat sau contrarietatea de hotărâri, ca să n-am o problemă că un complet admite şi altul respinge aceeaşi acţiune. Verific, da sunt identice, acelaşi reclamant, acelaşi pârât, acelaşi obiect, aceeaşi cauză, ţineţi minte că am discutat autoritatea de lucru judecat când am vorbit de deosebirea dintre cauza acţiunii civile şi cauza cererii de chemare în judecată.

Deci iată invoc excepţia de litispendenţă, excepţie absolută, poate fi invocată şi de instanţă din oficiu şi la care complet trimit? Tocmai ca să nu-şi poată alege judecătorul - că aţi văzut că la conexitate puteau să aleagă că acolo instanţele erau competente şi între cauze era o legătură, că dacă nu era competentă vreo instanţă la conexitate, prima dată invocam excepţia de necompetenţă - întotdeauna se trimit toate dosarele la prima instanţă investită sau la primul complet investit, atunci când este vorba de complete ale aceleiaşi instanţe. Este o situaţie de prorogare legală a competenţei litispendenţa? Toate instanţele sunt competente, pentru că dacă vreuna nu este competentă invoc, mai întâi, excepţia de necompetenţă şi o trimit la instanţa competentă. Deci nu este o situaţie de prorogare legală a competenţei, spre deosebire de conexitate. La conexitate, se extinde şi asupra unei cauze care nu era de competenţa mea, dar la litispendenţă era instanţa competentă - se trimite la prima instanţă, care era competentă da? Deci nu se pune problema unei extinderi a competenţei.

II. Cazurile deprorogare judecătorească

1. Delegarea instanţei, art. 23, nu s-a prea întâlnit în practică, dar este prevăzută şi în actuala reglementare şi în noul cod de procedură în art. 147. Să ne imaginăm o instanţă la care am un judecător sau doi. Am avut situaţii, Judecătoria Lăpuş la un moment dat. Dacă ăla intră în concediu de maternitate pe doi ani şi n-am pe cine să deleg, practic, acea instanţă nu poate să funcţioneze. Ca să aibă cine să-mi judece dosare, dacă nu pot să asigur un alt judecător - este o situaţie excepţională care permite Înaltei Curţi să numească o altă instanţă la care se transmit toate dosarele aflate pe rolul celei care temporar nu poate să funcţioneze. Este o prorogare judecătorească de ce? Pentru că se trimit toate dosarele la o singură instanţă. De exemplu de la Judecătoria Lăpuş, în exemplul dat, se trimit toate la Judecătoria Baia Mare. Ea n-ar fi fost competentă în marea majoritate a situaţiilor din punct de vedere al vreunei norme de competenţă din cod, ci a delegat-o Înalta Curte. De aceea este o prorgare judecătorească, pentru că este prin dispoziţia unei instanţe, nu ţine seama de vreo normă de competenţă prevăzută de cod.

2. Recuzarea, prevăzută de art. 33 alin. 1 şi abţinerea tuturor judecătorilor instanţei. Avem o situaţie similară şi în noul cod la art. 52 alin. 1. Dacă ne ducem la 33 alin. 1: instanţa superioară investită cu judecarea cererii de recuzare va dispune trimiterea

124

pricinii la instanţa de acelaşi grad, în cazul în care găseşte că o cerere de recuzare este întemeiată. Deci atunci când sunt recuzaţi sau se abţin toţi judecătorii unei instanţe sau sunt atât de mulţi recuzaţi sau se abţin încât nu mai pot să formez un complet de judecată. Dacă ne imaginăm, de exemplu, dintre judecătorii curţii - că sunt 3 în recurs - şi aceştia sunt recuzaţi toţi mai puţin unul. Pot să formez complet care să judece recuzarea în recurs? Nu, pentru că n-am 3 judecători care să-mi judece, cât se cere într-un complet de recurs. Sau am avut o situaţie la Târgul Lăpuş, era un singur judecător la această instanţă, recuzarea singurului judecător al acelei instanţe. Păi cine să o judece? El nu avea cum să o judece.

Le-am dat o speţă într-un an şi unii n-au ştiut, că spune este inadmisibilă recuzarea tuturor judecătorilor instanţei, sigur dacă nu spui motive în persoana fiecăruia dintre ei, dar nu poţi să spui recuz toţi judecătorii instanţei că nu vreau să mă judece. Deci trebuie să arăţi în persoana fiecăruia, pentru că recuzarea tuturor judecătorilor unei secţii sau instanţe ar fi inadmisibilă. Şi am pus această problemă, recuzarea unicului judecător al unei instanţe este inadmisibilă? Poate el să spună este inadmisibilă că practic recuz toţi judecătorii instanţei? Nu. Este o situaţie de fapt şi atunci se aplică textul care spune că nu se poate forma completul de judecată din pricina recuzării şi este de competenţa instanţei de control judiciar. Dacă ea apreciază că recuzarea este întemeiată sau abţinerea - se pot şi abţine, fie în urma recuzării, fie fără vreo recuzare prealabilă - instanţa de control judiciar, când admite recuzarea sau abţinerea va desemna o altă instanţă. De exemplu, admite recuzarea judecătorului de la Târgul Lăpuş, nu mai poate trimite dosarul înapoi, că n-are cine să judece şi îl trimite oricărei instanţe din raza sa, la alegerea ei, că nu-mi prevede codul. De aceea este o prorogare judecătorească, pentru că instanţa de control judiciar, atunci când soluţionează prin admitere cererea de recuzare sau de abţinere îmi determină ea o instanţă din raza ei de competenţă, sigur, egală în grad cu cea a cărui sau ai cărui judecători au fost recuzaţi sau s-au abţinut.

3. Comisia rogatorie, cred că o ştiţi şi din penal, se referă la administrarea probelor de către o altă instanţă, dar este o situaţie de prorogare judecătorească strict limitată la administrarea unei sau unor anumite probe: audierea unor martori, efectuarea unui raport de expertiză, a unei cercetări la faţa locului pentru a evita cheltuieli suplimentare de deplasare, fie ale instanţei, fie ale părţilor, fie ale altor participanţi, în exemplul martorilor.

4. Casarea cu trimitere spre rejudecare la o altă instanţă, veţi vedea când vom discuta despre soluţiile în recurs, în măsura în care avem o situaţie de casare cu trimitere spre rejudecare, avem un motiv de nulitate a hotărârii - instanţa nu s-a pronunţat pe fond sau partea n-a fost legal citată - poate să o trimită înapoi la aceeaşi instanţă, dar are această posibilitate, prevăzută atât în textul actualului cod cât şi în textul noului cod, de a trimite la o altă instanţă. De exemplu eu, Curtea de Apel Cluj casez o hotărâre a tribunalului, dar nu mai trimit spre rejudecare apelul la Tribunalul Cluj, ci la Tribunalul Maramureş. De ce este o prorogare judecătorească de competenţă? În mod normal instanţa competentă să judece apelul după lege era Tribunalul Cluj, însă codul permite instanţei de control judiciar, instanţei de recurs, să desemneze o altă instanţă să rejudece apelul. De aceea este o prorogare judecătorească.

125

5. În fine strămutarea, despre asta urmează să discutăm puţin mai mult. Ce este strămutarea? Are o reglementare similară parţial, are nişte deosebiri destul de importante în noul cod de procedură civilă.

Care sunt situaţiile în care se poate solicita strămutarea cauzei? O să remarcaţi că în actuala reglementare sunt în număr de 3, în noua reglementare prima este înlăturată şi vom vedea imediat de ce. Art. 37 îmi reglementează cele 3 situaţii de strămutare. Vă rog să fiţi atenţi când studiaţi strămutarea pentru că frecvent la grile primiţi, nu numai la grilele pentru examen – cu certitudine, dar vorbesc şi de examenele de admitere în profesii, şi trebuie să ştiţi foarte bine care sunt cazurile de strămutare şi în funcţie de cele 3 cazuri cine poate solicita strămutarea, până când, care este instanţa competentă, pentru că aceste lucruri diferă în funcţie de motivul de strămutare.

Primul motiv de strămutare se referă la situaţia în care una dintre părţi are două rude sau afini până la gradul IV inclusiv printre magistraţii sau asistenţii judiciari ai instanţei, cealaltă parte poate să ceară strămutarea la o altă instanţă de acelaşi grad. Deci una dintre părţi, fie reclamantul, fie pârâtul, are două rude sau afini printre magistraţii sau asistenţii judiciari ai instanţei. În practică s-a decis că prin magistrat înţeleg numai judecător. Noul cod spune expres că şi procurori, se referă şi la procurori şi la grefieri, dar actuala reglementare, spunând magistraţi, se referă numai la judecători - fiindcă instanţa are numai judecători, procurorii funcţionează la parchetul de pe lângă instanţă - şi la asistenţi judiciari, care ştiţi că funcţionează numai la nivelul tribunalului şi intră în litigii de muncă, dar nu se cere să fie vorba de un litigiu de muncă ca să cer strămutarea. Ideea este deci că doi, fie judecători, fie doi asistenţi judiciari în actuala reglementare, nu procurori, nu grefieri, nu alţi angajaţi ai instanţei. Într-un an m-a întrebat un coleg de-al dumneavoastră dacă se poate referi la magistraţii asistenţi de la ICCJ. Ce părere aveţi? Păi de unde aş strămuta cauza? Unde aş strămuta-o de la Înalta Curte nu? Deci nici teoretic nu-i posibil da? Dincolo de faptul că textul nu spune magistrat asistent, spune asistent judiciar, dar nu se poate referi nici din reducerea la absurd nu? Pentru că ei funcţionează numai la nivelul Înaltei Curţi, n-aş avea unde să strămut cauza în altă parte. Deci iată, primul motiv este rudenie sau afinitate.

Al doilea motiv, bănuială legitimă . Ce înţelegem prin bănuială legitimă o spune alin. 2: ori de câte ori se poate presupune că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită datoriă împrejurării pricinii, calităţii părţilor ori vrăjmăşiilor locale. Rămâne întotdeauna la latitudinea instanţei care judecă strămutarea, evident, vom vedea cine este instanţa competentă. Să vă imaginaţi, ca să vă dau exemple, este foarte greu să stabileşti o logică a Înaltei Curţi, dar vă dau un exemplu în care evident că trebuia să fie strămutat: revendicarea mănăstirii Nicula. Deci putea să fie o problemă la nivel local modul în care soluţionez cauza, participarea la şedinţa de judecată a celor interesaţi şi aşa mai departe. Până la urmă rămâne la latitudinea instanţei ce se încadrează în aceste criterii, asta era datorită împrejurărilor pricinii nu? Dar ar fi calitatea părţilor, inclusiv vrăjmăşii locale apropo de disensiunile între cei de cult ortodox şi cel de cult greco-catolic. Calitatea părţilor, imaginaţi-vă un divorţ cu scandal că aici avem noi calitatea părţilor în civil. Sau ar mai putea să fie, am constatat cereri de strămutare admise între Popescu şi Ionescu care se judecau pe un contract de închiriere, n-aş putea să vă spun de ce, dar în fine.

Şi în fine al treilea motiv, siguranţă publică , acele împrejurări care creează presupunerea că judecarea procesului la instanţa competentă ar

126

putea produce o tulbuare a ordinii publice. Este destul de greu de imaginat în civil, dar iată apropo de revendicarea mănăstirii Nicula nu? Deci puteam să imaginez o situaţie inclusiv de tulburare a ordinii publice. Aţi văzut în situaţii de revendicări de biserici, sigur mai puţin în faza de judecată, dar în faza de executare sunt probleme serioase de tublurări ale ordinii publice.

În funcţie de cele 3 motive, cine poate invoca, până când şi care este instanţa competentă?

Strămutarea pe motive de rudenie sau afinitate , s-a spus, cealaltă parte, numai cealaltă parte o poate invoca, deci nu eu care am rude, în niciun caz, să spun că eu vreau să nu-mi pun rudele într-o situaţie de genul. Nu. Numai cealaltă parte poate să invoce acest motiv. Până când? Înainte de începerea oricărei dezbateri. Deci apropo, prima zi de înfăţişare cu asta începi, am formulat o cerere de strămutare vă rog să nu judecaţi cauza, deci nu necompetenţă, nu nimic, strămutare. Nu mai pun problema necompetenţei, că dacă se strămută... Deci înainte de începerea oricarei dezbateri. Care este instanţa competentă? Art. 39 alin. 1, instanţa imediat superioară. Deci se solicită de către cealaltă parte, in limine litits înainte de începerea oricăror dezbateri şi este de competenţa instanţei ierarhic superioare. Ce se întâmplă dacă aflu ulterior că cealaltă parte are două rude sau afini între magistraţii şi asistenţii judiciari ai instanţei? Nu mai pot să invoc acest motiv pentru că nu mai sunt înainte de începerea oricărei dezbateri şi practica a admis că aş putea eventual invoca un motiv de bănuială legimită care nu este legată de termen, o să vedeţi că poate fi invocată oricând, art. 38 alin. 2 teza a doua. Atunci bun, n-am ştiut, dar eventual pot să pun problema că ar fi un motiv de bănuială legitimă, pentru că observaţi că bănuiala se socoteşte legitimă de câte ori se presupune că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită, ori faptul că ai o rudă sau două sau trei judecători la o instanţă ar putea să ridice un semn de întrebare asupra completului, chiar dacă textul nu cere ca ei să facă parte din compunerea completului de judecată, că acela ar fi un motiv deja de recuzare, este suficient să funcţioneze la aceeaşi instanţă pentru a se cere strămutarea. Iată deci motivul de rudenie, înainte de începerea oricăror dezbateri, celelalte două oricând. Tocmai pentru că acest motiv de rudenie este înainte de începerea oricăror dezbateri şi dacă îl aflu ulterior practica a admis că ar merge pe bănuială legitimă, s-a şi scos - o să vedeţi că în noul cod nu mai există acest motiv cu rude sau afini la instanţă.

Noul cod prevede posibilitatea ca atunci când chiar una dintre părţi este judecător, fie că este reclamant, fie că este pârât, să introduc acţiunea la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinată cu cea care ar fi fost competentă. Deci, ar fi fost competentă Judecătoria Cluj, deci Curtea de Apel Cluj, mă duc la o judecătorie din raza unei curţi de apel învecinate, de exemplu Alba. Repet noul cod, actualul cod nu-mi permite acest lucru. Noul cod, tocmai ca să-mi preîntâmpine o cerere de strămutare, îmi reglementează o normă de competenţă alternativă. Dacă vreţi vă puteţi nota, 127 competenţa facultativă îi zice: dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate in circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Şi alin. 2 reglementează aceeaşi situaţie când pârât este un judecător.

127

Să ţineţi aşadar minte, motivul de rudenie sau afinitate, de către cealaltă parte, nu cea care are rude sau afini şi in limine litis înainte de începerea oricăror dezbateri. Motivele de bănuială legitimă şi siguranţă publică în orice stare a pricinii. Şi dacă vă uitaţi la motivul de siguranţă publică, poate fi invocat numai de către procurorul de la parchetul Înaltei Curţi, nu spune neapărat procuror general, deci un procuror care funcţionează în cadrul parchetului de pe lângă ICCJ poate să solicite strămutarea pe motiv de siguranţă publică. Strămutarea pe motiv de rudenie şi afinitate este de competenţa instanţei superioare în grad, celelalte două sunt de competenţa ICCJ, spune art. 39. În noua reglementare avem o normă de competenţă diferită, vă las să le lecturaţi ca să nu vă încurc, dar este simplu să vedeţi că diferă.

În ceea ce priveşte procedura de judecată, se judecă în camera de consiliu, deci nu în şedinţă publică, dar pentru că nu îmi spune că se judecă fără citarea părţilor cum am discutat la regulatorul de competenţă, se va aplica regula, adică părţile se citează. Hotărârea nu se motivează şi nu este supusă vreunei căi de atac. Deci iată nişte excepţii foarte serioase de la o serie de reguli ale codului, este irevocabilă de la pronunţare şi nu se motivează. Şi o să vedeţi că instanţa care soluţionează cererea de strămutare, apropo de ce este prorogarea judecătorească, poate trimite la orice instanţă, dar sigur să fie de acelaşi grad. Ea nu va mai putea invoca excepţia de necompetenţă, evident, pentru că s-a prorogat judecătoreşte competenţa. Iar în căile de atac instanţa competentă va fi cea ierarhic superioară celei la care s-a strămutat cauza. Dacă se casează cu trimitere spre rejudecare se trimite unei instanţe din circumscripţia celei care a judecat calea de atac. Să luăm un exemplu să înţelegem. Se strămută o cauză de la Judecătoria Cluj-Napoca la Judecătoria Constanţa. Care este instanţa de control judiciar? Tribunalul Constanţa. Dacă se casează hotărârea Tribunalului Constanţa de către Curtea de Apel Constanţa, se trimite spre rejudecare apelul nu la Tribunalul Cluj, ci la Tribunalul Constanţa sau la un alt tribunal din raza aceleiaşi curţi de apel. Deci iată că prorogarea judecătorească a competenţei rămâne să funcţioneze şi în căile de atac şi în rejudecarea după casarea cu trimitere.

S-a introdus prin legea 202 inadmisibilitatea unor cereri repetate de strămutare pe acelaşi motiv - rămâne în sarcina instanţei de strămutare să stabilească dacă acelaşi motiv se invocă a doua oară.

Apropo, cer să se strămute de la Judecătoria Cluj-Napoca pentru că am o bănuială legitimă în ceea ce priveşte imparţialitatea judecătorilor, ce se întâmplă? Judecătoria poate trece la judecarea cauzei sau trebuie să amâne soluţionarea ei până când instanţa competentă, ICCJ, se pronunţă asupra cererii de strămutare. O să vedeţi că textul art. 40 alin. 2 permite preşedintelui Înaltei Curţi să suspende soluţionarea cauzei până se judecă cererea de strămutare. Dacă nu se dipune această suspendare, instanţa poate să treacă la soluţionarea cauzei. Ce se întâmplă dacă se admite cererea de strămutare?Hotărârea de strămutare arată în ce măsură actele primei instanţe vor fi menţinute. Ce se întâmplă dacă nu spune nimic? Art. 40 alin. 4: hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi nu este supusă niciunei căi de atac. Ea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate. Dacă nu spune nimic înseamnă că nu se păstrează. Şi alin. 5: această instanţă va fi înştiinţată deîndată despre admiterea cererii de strămutare şi în cazul în care a săvârşit acte de procedură sau a procedat între timp la judecarea pricinii, actele de procedură îndeplinite ulterior strămutării şi hotărârea pronunţată sunt desfiinţate de plin de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare. Iată am o linie în timp, deci

128

imaginaţi-vă că se judecă cererea de strămutare la un moment dat astăzi. Este vreo diferenţă între situaţia în care cauza s-a judecat ieri sau cauza s-ar judeca mâine? Deci astăzi se admite cererea de strămutare. Cauza s-a judecat ieri sau cauza se judecă mâine, nu se aduce deîndată la cunoştinţa instanţei că s-a strămutat cauza şi mâine o judecă. Este vreo diferenţă de regim juridic între cele două hotărâri? Vedeţi că alin. 5 este foarte clar, că spune hotărârea pronunţată în urma admiterii cererii de strămutare se desfiinţează de plin drept, deci iată, dacă cererea de strămutare a fost admisă, chiar dacă instanţa nu cunoştea acest lucru şi a trecut la judecarea cauzei, hotărârea ei este desfiinţată de plin drept pentru că s-a pronunţat după ce nu mai era competentă, pentru că se prorogase judecătoreşte competenţa deja în favoarea altei instanţe. Aici situaţia este foarte clară. Dar ce se întâmplă dacă s-a pronunţat cu o zi înainte? Alin. 4 spune că hotărârea asupra strămutării arată în ce măsura actele instanţei de la care s-a strămutat cauza vor fi păstrate sau nu. Să zicem că hotărârea spune că se desfiinţează toate actele sau nu spune nimic - dacă nu spune nimic înseamnă că n-a păstrat nimic. Se desfiinţează şi hotărârea pronunţată.O să vedeţi în manual există opinia că hotărârea nu se poate desfiinţa pentru că ar încălca autoritatea de lucru judecat, pentru că în momentul în care instanţa s-a pronunţat ea era competentă, pentru că prorogarea a avut loc abia după pronunţare, deci că n-aş avea un motiv de nulitate a hotărârii, ca ea să se desfiinţeze ca urmare a strămutării ulterioare. (sală, Septi nu înţeleg ce spui ) Răspuns: nu neapărat, dar nici nu se cere instanţei de strămutare să spună acest lucru. Zice arată în ce măsură actele îndeplinite se păstrează, deci spune se păstrează sau nu se păstrează sau nu spune nimic, dacă nu spune nimic înseamnă că n-a păstrat nimic, că instanţa care dispune strămutarea trebuie să arate dacă păstrează vreun act, nu spune textul trebuie să arate ce acte desfiinţează, trebuie să arate ce acte păstrează, n-a păstrat nimic înseamnă că s-au desfiinţat toate actele. De ce nu şi hotărârea judecătorească pronunţată cu o zi înainte? Textul alin. 4 nu face nicio distincţie între încheieri şi hotărâre finală. Noul cod de procedură civilă tocmai că vine clar şi spune acelaşi lcuru pe care îl spune actualul cod şi în alin. 5, deci inclusiv hotărârea pronunţată anterior admiterii cererii de strămutare este desfiinţată de plin drept prin efectul strămutării. 145 alin. 2: hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate - până aici e identic cu alin. 4 din actuala reglementare - în cazul în care instanţa de la care s-a dispus a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare. Deci nu mai îmi distinge că e pronunţată înainte sau după strămutare. Dacă între timp a judecat, hotărârea este desfiinţată de plin drept. Eu cred că şi în actuala reglementare soluţia trebuie să fie identică, ea rezultă din textul alin. 4, dacă ea nu este păstrată prin încheierea de strămutare va fi defiinţată.

A şi ce mai este foarte interesant ce aduce noul cod. S-a criticat foarte mult Înalta Curte pe motivul că nu are niciun criteriu prin care stabileşte instanţa la care strămută cauza. Strămuta cauze de la Cluj la Constanţa. Şi atunci noul cod de procedură ce face este că spune că o cauză se va strămuta în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate, deci îmi stabileşte, nu îmi îndepărtează foarte mult justiţia de părţi. Spune: bun, ai o bănuială asupra imparţialităţii unei anumite instanţe, bun trimit procesul la altă instanţă, dar nu foarte departe ca să nu supun părţile unor chetuieli inutile. Plus obligă Înalta Curte să aibă în vedere anumite criterii ca să nu mai existe suspiciuni, ştiţi foarte bine erau suspiciuni foarte serioase de corupţie în ceea ce priveşte strămutarea unor cauze la anumite instanţe. Deci ca să nu mai existe astfel de discuţii, stabileşte acest criteriu, că trebuie să fie o curte de apel învecinată.

129

CONFLICTUL POZITIV DE COMPETENŢĂ

Şi revenind la ceea ce n-am discutat, conflictul pozitiv de competenţă, este singurul lucru care a mai rămas. De ce nu am discutat conflictul pozitiv de competenţă? Conflictul pozitiv de competenţă este de fapt o situaţie de litispendenţă nu? Pentru că am aceeaşi cauză, toate instanţele se consideră competente, în mod normal trebuie să invoc excepţia de litispendenţă şi se rezolvă prin admiterea excepţiei de litispendenţă şi trimiterea dosarului instanţei prima investită.

O să vedeţi că toată doctrina spune că atunci se iveşte conflictul pozitiv de competenţă când se respinge excepţia de litispendenţă - în această situaţie ultima instanţă trebuie să sesizeze instanţa superioară comună celor două să spună ea care dintre cele două care vor, sau mai multe care vor să judece aceeaşi cauză o va judeca în cele din urmă. Vă mărturisesc că în practică eu n-am întâlnit o asfel de situaţie, pentru ca dacă tu spui că sunt mai multe cauze pe rolul unor instanţe diferite, dar cauze identice, instanţe toate competente - că dacă nu-s competente invoc mai întâi excepţia de necompetenţă - toate se declară competente, toate apreciază că-i cauza identică, se va invoca excepţia de litispendenţă. Nu are cum să se ajungă la un conflict pozitiv de competenţă, fiindcă cine îţi respinge excepţia de litispendenţă va spune că nu e aceeaşi cauză, deci nu o să-ţi admită nici faptul că este un conflict pozitiv de competenţă, că sunt aceleaşi condiţii. Repet, codul actual prevede conflictul pozitiv de competenţă şi codul viitor îl prevede. Doctrina cam aşa argumentează, că în măsura în care s-ar respinge excepţia de litispendenţă s-ar naşte un conflict pozitiv de competenţă, dar conflictul pozitiv de competenţă trebuie să-l constate instanţa care s-a sesizat ultima, ori ea dacă spune că nu-i litispendenţă, repet, va spune că nu-i nici conflict pozitiv că presupune întrunirea aceloraşi condiţii.

ACTELE DE PROCEDURA – in general (nu o sa discutam despre cereri)

Ce este actul de procedura?

Stiti din dreptul substantial ca actul de procedura este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, deci are acest sens de negotium jurissi are si sensul de instrumentum care poate fi in scop de probatiune sau ca forma ceruta ad validitatem.

Se deosebeste actul de procedura de actul juridic din dreptul substantial?

Actul de procedura este mai mult decat actul juridic din dreptul substantial pentru ca nu este intotdeauna doar o manifestare de vointa, ci poate sa se refere si la o operatiune juridica. Stiti deja din procedura penala despre operatiunea juridical a citarii care si ea se consemneaza intr-un inscris. Am citatia si procesul verbal de indeplinire a procedurii de citare. Deci iata ca nu ma limitez doar la manifestarea de vointa a partilor sau a altor participanti din process, ci si la alte operatiuni procedurale care se consemneaza intr-un inscris.

Si atunci am putea sa definim actul de procedura ca fiind o manifestare de vointa sau o alta operatiune juridica facuta in ce scop? Pai, daca ne gandim la cererea de chemare in judecata ea este cea care declanseaza procesul civil, dupa declansarea acestuia se face in cadrul si in cursul procesului (amintim ambele faze ale acestuia- judecata si executarea silita),

130

cine efectueaza aceste acte de procedura? Nu ne gandim doar la parti: reclamant, cererea de chemare in judecata, parat sau alti intervenienti prin acte precum cereri in probatiune, ci ne gandim si la instanta. Care sunt actele instantei? ->Hotararile. (poate sa aiba rezolutia de citare a partilor, declaratia martorului, actele intocmite de executorul judecatoresc, raport de expertiza efectuat de Comisia de experti numita de instanta s.a ). Toate aceste acte sunt legate de activitatea procesuala a fiecaruia.

DEFINITIE: Manifestare de vointa sau operatiune juridica facuta de participantii la proces pentru decclansarea procesului sau in cursul acestuia si in legatura cu activitatea procesuala a fiecaruia.

CLASIFICAREA ACTELOR DE PROCEDURA

In functie de parti emana de la:

instanta alti participanti (martori, experti etc.)

In functie de continut:

manifestare de vointa operatiune juridica (ex: citarile)

In functie de cum sunt indeplinite:

judiciare extrajudiciare

In manual este o greseala-> apare in carte un al treilea criteriu dupa cum sunt indeplinite in fata instantei sau in afara ei. Se referă, de exemplu, la faptul că o experttiză este efectuată în afara instanţei, se referă practic la sala de judecată, este practic o clasificare greşită pentru că acte judiciare şi extrajudiciare înseamnă acte de procedură întocmite în acel proces sau în afara aceluiaşi proces.

De exemplu, o mărturisire extrajudiciară este o mărturisire făcută în afara cadrului procesual, iar o mărturisire judiciară este una făcută în faţa instanşei, în cadrul acelui proces (fie spontan: vine partea şi spune DA, datorez acel lucru; fie una provocată, veţi vedea, în procesul civil acest lucru este posibil pe calea interogatoriului-> una dintre pătţi pune întrebări celeilalte părţi în legătură cu fapte personale ale acesteia şi în măsura în care aceasta răspunde pozitiv, vorbim de o mărturisire provocată).

Deci, iată, acte judiciare şi extrajudiciare se referă la un criteriu care se raportează la acte de procedură în cadrul procesului sau în afara procesului. Chiar şi actele de procedură întocmite într-un alt dosar sunt extrajudiciare pentru că nu sunt întocmite în procesul despre care vorbim.

În funcţie de formă:

131

Scrise -> Regula Orale (se consemnează în scris, ex. Cererea de recuzare făcută oral se consemnează în

încheierea de şedinţă, numirea unui mandatar, renunţarea la judecată etc.)

Spre exemplu, o expertiză judiciară este expertiza făcută la cererea părţilor sau dispusă din oficiu de către instanţă în interesul uneia dintre părţi, cu expert numit de instanţă, obiective fixate de instanţă puse în dezbaterea contradictorie a părţilor, cu citarea părţilor acolo unde este cazul-> expertiza topografică, presupune prezenţa lor la faţa locului. Aceasta este expertiza judiciară.

Dacă vine una dintre părţi şi îmi depune o expertiză făcută de un expert topograf la comanda ei, în afara cadrului procesual, aceea este o expertiză extrajudiciară. Sigur, poate să fie însuşită de cealaltă parte, să spună nu formulez obiecţiuni, constatările expertului mi le însuşesc SAU poate să spună, pentru că această expertiză nu este una judiciară, eu mă opun ei şi solicit instanţei să numească un expert, să pună în discuţia noastră în contradictoriu obiectivele, să fie citat la faţa locului atunci când se deplasează expertul ca să facă măsurătorile.

(Întrebare Septi, da’ nu se aude nimic- Sala Auditorium)

Revenind la situaţia de conexitate, într-adevăr, actele efectuate în ambele dosare în urma conexării actele devin acte judiciare pentru că se referă la un singur dosar. Finalmente, instanţa se va pronunţa într-un singur dosar.

CONDIŢII PENTRU ÎNDEPLINIREA ACTELOR DE PROCEDURĂ

Regula : Forma scrisă Să relateze în chiar cuprinsul său faptul că îndeplineşte toate condiţiile prevăzute

de lege Întocmit în Limba română (cei care nu cunosc limba română pot să se adreseze

instanţei în limba pe care o cunosc însă prin intermediul unui interpret, toate actele vor fi întocmite în limba română întotdeauna, chiar dacă, în concret, partea se adresează instanţei în limba pe care o cunoaşte). De asemenea, dacă se depun în probaţiune înscrisuri într-o altă limbă, ele trebuie traduse în limba română, iar dacă sunt cu ortografia unei alte limbi, spre exemplu cu caractere chirilice, se transcriu.

De ce să relateze în conţinutul lor faptul că îndeplinesc toate condiţiile prevăzute de lege?

Pentru că nu poţi să probezi în afara actului, îndeplinirea condiţiilor cerute de lege. Deci chiar din cuprinsul său trebuie să rezulte că el este făcut în forma pe care o cere legea şi are toate elementele pe care le cere legea. Spre exemplu, citaţia trebuie să cuprindă o serie de elemente, nu pot face dovada cu acte extrinseci că, de fapt, eu i-am adus la cunoştinţa părţii şi alte elemente din citaţie însă ele nu sunt cuprinse în concret în conţinutul ei. Sau în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare.

132

Deci, în principiu, eu nu pot să fac dovada peste cuprinsul actului de procedură ca să dovedesc că, deşi nu conţine elementele prevăzute de lege, totuşi acestea au fost aduse la cunoştinţa celeilalte/ celorlalte părţi.

CAZURILE DE ECHIPOLENŢĂ (4 situaţii prevăzute)

În principiu, din cuprinsul actului trebuie să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.

În foarte puţine situaţii, Codul, expres prevăzut, îmi permite să echivalez printr-un alt act şi anume: situaţiile reglementate expres:

1. Înfăţişarea părţii necitate în instanţă ->art. 89 al (2) „Înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură. Partea este însă în drept să ceară amânarea dacă nu i s-a înmânat citaţia în termen”.

Ce înţelegem prin acest text? În mod normal, cu ce anume dovedesc faptul că partea cunoaşte procesul? Prin înmânarea citaţiei şi întocmirea procesului-verbal de către agent prin constată că citaţia a fost înmânată părţii. Singura probă prin care dovedesc citarea părţii este procesul-verbal.

Dar, dacă nu am deloc procesul-verbal la dosar sau chiar dacă s-a depus la dosar, el este nul pentru că nu cuprinde elementele prevăzute de CprCiv sub sancţiunea nulităţii, aşadar, procedura de citare ar fi viciată. Dacă partea se prezintă personal în faţa judecătorului înseamnă că procedura de citare a fost îndeplinită, pentru că ea a aflat de proces, acesta a fost motivul pentru care ea s-a prezentat. Cazul de echipolenţă îmi permite să asimilez pentru că practic dovada îndeplinirii procedurii de citare o fac altfel decât mi-o cere legea, nu prin procesul verbal, ci prin prezenţa părţii.

2. Art. 102 al (2) „Termenele încep să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea, de la data când a cerut-o”.

Când partea solicită comunicarea actului de procedură.

Dacă eu spun aşa: Cer să mi se comunice o hotărâre judecătorească pentru că vreau să exercit o cale de atac. N-am dovada de comunicare la dosar pentru că, şi aceasta se probează cu procesul-verbal de îndeplinire a înmânării hotărârii judecătoreşti. Art 102 al (2) spune că poate fi probată înmânarea actului şi prin cererea de comunicare a acestuia făcută de parte.

Dar, când o face pentru sine, oare? Eu spun că, nu am primit hotărârea judecătorească, uitaţi-vă nu există dovada de comunicare la dosar. Este vreo situaţie de echipolenţă?

Când cer comunicarea cui?

Părţii adverse.

Eu spun, comunicaţi actul de procedură celeilalte părţi, deşi nu există dovada de comunicare la dosar că mi s-a comunicat mie, faptul că cer să se comunice celeilalte părţi înseamnă că eu cunosc existenţa lui.

133

Deci, iată că, legea îmi permite printr-un alt mijloc decât prin cuprinsul actului însuşi. Deci nu prin dovada de comunicare fac proba faptului că ştiu de acel act, ci prin aceea că cer să se comunice celuilalt.

La fel, Exercitarea unei căi de atac probează faptul că ştiu despre soluţia pronunţată în acea cauză, chiar dacă nu există dovada de comunicare a hotărârii în dosar. Există un astfel de text în materia apelului, acesta este aplicabil şi în materia recursului şi o să vedeţi că normele de procedură în materia apelului se aplică şi în recurs în măsura nu sunt incompatibile cu instituţia recursului.

!!! Dar, vă atrag atenţia că se referă numai la soluţia instanţei (dispozitivul hotărârii) NU şi la motivarea căii de atac pentru că atâta vreme cât nu mi se comunică efectiv hotărârea, nu am cum să motivez calea de atac. Termenul pentru motivarea căii de atac curge întotdeauna de la comunicarea hotărârii.

Situaţia de echipolenţă referitoare la declararea căii de atac se referă numai la cunoaşterea soluţiei din dispizitivul hotărârii. Deci, eu dacă am declarat apel sau recurs se consideră că eu ştiu hotărârea, ce a dispus instanţa din momentul în care am declanşat calea de atac. Chiar în lipsa dovezii de comunicare de la dosar se consideră că am luat la cunoştinţă despre soluţia instanţei, dar termenul de motivare a căii de atac ->Art. 287 al (4) „Termenul pentru depunerea motivelor de apel se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă apelul s-a făcut mai înainte de comunicare”.

NULITATEA ACTULUI DE PROCEDURĂ

Sediul materiei CPC art. 105-108, dar nu există o definiţie a nulităţii.

NCPC în art. 174 al (1) defineşte nulitatea. Este de fapt o preluare a definiţiei doctrinare „Sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale de fond sau de formă”.

Definiţie similară cu definiţia din dreptul substanţial. Ştiţi că în materia dreptului substanţial majoritatea actelor sunt bilaterale sau multilaterale, în timp ce în procedură majoritatea actelor sunt unilaterale.

Şi în dreptul substanţial, nulitatea actului este o cauză de ineficacitate a actului juridic, lipseşte actul de efectele lui, total sau parţial.

CLASIFICARE NULITATE- rezultată din art. 174 al (1)

Totală Parţială

Când am vorbi de o nulitate parţială?

De exemplu, în caz de casare parţială, am o cerere principală care se judecă pe fond de către prima instanţă şi am o cerere reconvenţională pe care o respinge în mod greşit pe excepţie. Greşita respingere pe excepţie este motiv de trimitere spre rejudecare pe

134

fond, dar acţiunea principală s-a judecat corect pe fond, aşadar hotărârea este nulă numai parţial în ceea ce priveşte greşita soluţionare a cererii reconvenţionale pe excepţie, deci va fi casată parţial.

De fond De formă

O să observaţi că vorbeşte de condiţii de fond şi de formă. Dacă vă uitaţi în toate manualele, tratatele despre nulitatea actului de procedură nu o să vă spună nimeni ce înseamnă condiţii de fond şi de formă.

În dreptul substanţial, ştiţi condiţiile de fond ale actului juridic (capacitate, consimţământ, obiect, cauză) şi condiţia de formă atunci când aceasta este cerută ad validitatem.

În procedură este greu de spus care sunt condiţiile de fond, a sigur capacitatea pentru că mă întâlnesc cu aceasta şi pe tărâmul dreptului substanţial, dar celelalte sunt greu de asimilat. Eu cred (A.CH.) că, nu este cea mai corectă clasificare a nulităţilor raportat la condiţiile de fond sau de formă pentru că oricum nu are absolut nicio importanţă. Observaţi că forma scrisă este o condiţie a actului de procedură oricum.

Ce înseamnă condiţii de fond?

Mai degrabă, să ne raportăm la o altă clasificare şi anume:

Nulităţi condiţionate de existenţa unei vătămări (intrinsec) Nulităţi necondiţionate (extrinsec)

Această clasificare se raportează de fapt la nulităţile ce privesc condiţiile intrinseci şi cele extrinseci ale actului de procedură.

Ce înseamnă condiţii 1. intrinseci/ 2.extrinseci?

1. Bunăoară, „procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare trebuie să cuprindă următoarele menţiuni” . ce fel de condiţie este aceasta? Intrinsecă. Rezultă din conţinutul actului.

Cererea de chemare în judecată, trebuie să cuprindă menţiunile cerute de articolul 112. Sancţiunea lipsei unor elemente esenţiale este nulitatea. Şi acestea sunt tot condiţii intrinseci.

Care sunt atunci condiţiile extrinseci?

135

2. Le recunoaşte şi actuala doctrină, dar NCPC chiar le enumeră: competenţa instanţei sau competenţa altui funcţionar, dacă este vorba de un act de procedură întocmit de altcineva decât de către instanţă. Capacitatea este considerată o condiţie extrinsecă. Dacă actul este întocmit în numele unui mort. V-am dat un exemplu, atunci când avocatul înregistrează cererea de chemare în judecată la o zi după ce reclamantul a decedat pentru că nu a cunoscut această împrejurare. Este o lipsă a capacităţii de folosinţă, este o condiţie intrinsecă sau extrinsencă? Rezultă din act că reclamantul a decedat? NU, de aceea este o condiţie extrinsecă a actului.

NU confundaţi condiţiile de fond cu condiţiile extrinseci!!!

Cred că, din perspectiva dreptului procesual civil, cea mai importantă clasificare o raportăm la condiţiile intrinseci şi extrinseci de valabilitate ale actului de procedură.

Revenind la condiţiile actului de procedură (forma scrisă, îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege, întocmire în limba română) acestea sunt condiţii intrinseci.

Toate celelalte care nu rezultă din cuprinsul lui sunt extrinseci. Dar, unele care chiar rezultă din cuprinsul lui pot să fie extrinseci, cum ar fi competenţa instanţei de judecată, pentru că aceasta o verific, putea acea instanţă să pronunţe hotărârea? Ce înseamnă condiţie intrinsecă a hotărârii? Are elementele prevăzute de lege? Ce trebuie să cuprindă hotărârea judecătorească? Aia e condiţie intrinsecă. Competenţa este extrinsecă, compunerea completului de judecată la fel. Dacă un judecător a fost corect recuzat/abţinut, acestea sunt condiţii extrinseci ale actului.

De ce este foarte important dacă este timbrată cererea sau nu?

Este o condiţie extrinsecă a actului juridic

Dacă am depus cererea de apel nu la instanţa a cărei hotărâre se atacă, ci la instanţa competentă să judece apelul, este o nulitate extrinsecă sau intrinsecă?

Nu se referă la cuprinsul delcaraţiei de apel, deci este una extrinsecă.

Importanţa clasificării intrinsec/extrinsec

În procedura civilă, în cazul nulităţilor intrinseci ca să opereze nulitatea am nevoie să existe o vătămare. Nu anulez un act dacă nu a produs vătămare unei părţi, chiar dacă a încălcat o condiţie de valabilitate fiind intrinsecă, dacă nu a produs nicio vătămare actul nu va fi desfiinţat.

Pe când, în cazul nulităţilor extrinseci, nulitatea este necondiţionată de existenţa unei vătămări, deci practic atunci când o invoc instanţa nu va mai verifica dacă s-a produs sau nu o vătămare.

Spre exemplu, lipsa capacităţii de folosinţă, se exercită o cale de atac pentru că hotărârea s-a pronunţat faţă de o parte care era deja decedată. Nimeni nu a spus instanţei că una dintre părţi a decedat. Toată doctrina spune aşa, puteai să pronunţi o

136

hotărâre faţă de un mort? Nu vorbesc de situaţia în care era decedat la data înregistrării cererii, ci la aceea în care a decedat pe parcursul procesului. Ce trebuia să facă instanţa dacă i s-a adus la cunoştinţă decesul? Dar nu s-a făcut acest lucru de către părţi. Să introducă în cauză pe moştenitori, să pună în vedere părţii interesate să se intereseze cine sunt aceştia şi să îi introducă în cauză sau să suspende cauza până la momentul introducerii în cauză a acestor moştenitori. Bun, dar nimeni nu-i spune instanţei acest lucru. Codul chiar are o prevedere foarte interesantă care spune că dacă partea moare între perioada cuprinsă între lăsarea cauzei în pronunţate şi data pronunţării, deci în caz de amânare a pronunţării, această împrejurare nu împietează pronunţarea hotărârii, deci pot să mă pronunţ, culmea, şi faţă de un mort.

Dar, dacă a murit cu o zi înainte de a lăsa cauza în pronunţare, dar nu şi-a anunţat avocatul, nu el, ci rudele, neştiind nici avocatul şi nici instanţa, iată că hotărârea este nulă necondiţionat pentru lipsa capacităţii de folosinţă, fiindcă se referă la un element extrinsec al actului juridic.

Sigur, spui, e firesc, fiindcă s-a pronunţat faţă de un mort, dar eu vă întreb, dacă nulitatea este necondiţionată şi persoana decedată a câştigat procesul şi moştenitorii lui nu au niciun interes să exercite acţiunea şi vine pârâtul şi se prevalează de faptul că hotărârea este nulă, condiţie extrinsecă, n-am nicio vătămare. Practic, cine e vătămat, sigur că eu sunt vătămat de soluţia procesuală, dar pe mine nu m-a vătămat moartea în sine, pentru că ar fi fost vătămaţi eventual moştenitorii dacă ar fi pierdut procesul. O să vedeţi că, instanţele în marea lor majoritate, invariabil, anulează hotărârile în această situaţie şi trimit cauzele spre rejudecare. Depinde de etapa procesuală în care a avut loc decesul, foarte puţine instanţe argumentează faptul că astfel de situaţie nu este motiv de trimitere spre rejudecare. (V-am relatat cea mai aberantă situaţie)

NCPC totuşi prevede un remediu interesant şi spune aşa „că actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a dispărut cauza acesteia”.

Păi dacă în calea de atac exercitată de cealaltă parte, în exemplul dat, vin moştenitorii şi spun „Ce motiv de nulitate că noi am câştigat procesul”. Deci, dacă nu mai există motivul de nulitate, bunul s-a transmis prin succesiune, este în patrimoniul nostru, noi suntem mulţumiţi de proces, eu cred că putem uza în lumina NCPC de acest text şi să spunem că la momentul când instanţa a fost chemată să se pronunţe asupra excepţiei de nulitate, cauza de nulitate nu mai subzista.

Repet, această clasificare a nulităţilor raportate la condiţiile intrinseci/extrinseci ale actului juridic este foarte importantă pentru că în cazul celor extrinseci nu trebuie să existe o vătămare, celelalte fiind condiţionate de existenţa unei vătămări.

O altă clasificare a nulităţilor care rezultă din textul art. 105 CPC este preluată în NCPC în art 175, este clasificarea nulităţilor în:

Exprese

137

Virtuale

Nulităţi expres prevăzute de lege, deci spune recursul nemotivat în termen este nul. Este o nulitate expresă. În cadrul acestora vătămarea se prezumă. Este vorba în acest exemplu de o condiţie extrinsecă sau intrinsecă? Ce trebuie să cuprindă cererea de recurs? Printre altele şi motivele de recurs sub sancţiunea nulităţii. Este aşadar vorba de o condiţie intrinsecă, este condiţionată de existenţa vreunei vătămări sau nu? Cele intrinseci sunt condiţionate de existenţa unei vătămări. Art. 105 al (2) CPC „Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a priciunuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la proba contrarie”. Acesta face distincţie între nulităţile exprese şi cele virtuale, pentru că în cazul celor exprese, vătămarea se prezumă, este o prezumţie legală, care, sigur, poate fi răsturnată prin probă contrarie.

În cazul nulităţilor virtuale, practic aproape încălcarea oricăror norme de procedură atrage o nulitate, vom vedea imediat absolută sau relativă, chiar dacă textul de lege nu prevede expres, dar vătămarea nu se prezumă legal, aşadar ea trebuie dovedită. Nu trebuie să vă imaginaţi că în fiecare situaţie se impune o probaţiune foarte complicată. Poate instnaţa pe baza unor prezumţii judiciare să constate că există o vătămare. Deci nu este obligatoriu, de fiecare dată să am o probaţiune elaboroasă pe existenţa vătămării.

Sigur că după caracterul normelor încălcate, nulităţile sunt:

Absolute - încălcare normă imperativă Relative -încălcare normă dispozitivă

Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine (şi de instanţă din oficiu), în orice stadiul al procesului dacă legea nu prevede altfel. De ce spun acest lucru? Pentru că tocmai am discutat despre excepţia de necompetenţă derivând din încălcarea unor norme imperative, la necompetenţa materială şi teritorială exclusivă şi am spus că se invocă in limine litis, aşadar, dacă nu ai invocat-o nu mai poţi invoca nulitatea hotărârii pe necompetenţa instanţei, pentru că nu ai invocat-o in limine litis. Deci, iată că, NU ORICE NULITATE ABSOLUTĂ POATE FI INVOCATĂ ORICÂND, regula este că poate fi invocată oricând, dar cu excepţiile prevăzute de lege.

Nulităţile relative pot fi invocate numai de cel al cărui interes a fost ocrotit prin norma încălcată şi se invocă in limine litis (adică de îndată), chestiune prevăzută expres în art. 108 CPC al

(1) „Nulităţile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii”.

(2) „Celelalte nulităţi se declară numai după cererea părţii care are interes să le invoce”. (3) „Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune

138

concluzii în fond”. (4) „Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt”.

La ce se referă „neregularitatea actelor de procedură se acoperă”?

Se referă la nulităţile relative, adică a fost cu mine lipsă de procedură la termenul anterior şi s-a audiat un martor. Termenul acesta este procedură cu mine, dar eu nu invoc acest lucru. Dar, îl invoc la termenul următor. Mai sunt în termen? Nu, deci trebuie să invoc nulitatea fie de îndată ce s-a produs dacă sunt prezent, fie la primul termen cu procedură completă ce urmează acestuia. Dar, dacă la acel termen se şi judecă cauza, trebuie să invoc excepţia nulităţii relative înainte de a pune concluzii pe fond.

Ultima clasificare a nulităţilor după cum intervine pentru nerespectarea condiţiilor ce privesc actul de procedură sau datorită dependenţei de un alt act de procedură:

Nulităţi proprii Nulităţi derivate

Vorbim de nulitatea actelor subsecvente

Bunăoară, lipsa încheierii de amânare a pronunţării atrage nulitatea hotărârii. Lipsa minutei sau nesemnarea minutei de către judecător atrage şi nulitatea hotărârii. Sigur, s-a pus problema, nulitatea declaraţiei unui martor nu atrage nulitatea declaraţiei şi a celorlalţi martori dacă în situaţia lor instanţa a respectat normele de procedură privind audierea martorilor.

În legătură cu acest text, o singură problemă s-a pus în practică, dacă această nulitate derivată, care iradiază asupra actelor de procedură care depind de actul nul se referă obligatoriu la acte ulterioare sau pot să se refere şi la acte anterioare.

NCPC spune expres că este vorba de acte ulterioare. Totuşi să ştiţi că sunt situaţii în care nulitatea ar putea iradia şi asupra unor acte anterioare (de exemplu, în cazul nerespectării principiului nemijlocirii completului de judecată, în încheierea de dezbateri participă completul de judecată care a soluţionat cauza, în faţa căruia au fost puse concluzii, hotărârea este dată de alt judecător; hotărârea este nulă, dar nu este nulă şi încheierea de dezbateri? Când în apel sau în recurs se anulează hotărârea şi se reia judecata nu se reia şi cu privire la dezbaterile pe fond? Deci iată că teoretic pot discuta şi despre o iradiere a nulităţii şi asupra unor acte anterioare -> excepţie.)

Regula: actele posterioare actului nul sunt nule datorită dependenţei lor faţă de actul anterior.

139

CAZURILE DE NULITATE

1. Necompetenţa instanţei

Art.105 al (1) CPC „Actele de procedură îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică sau privată vor fi declarate nule în condiţiile prevăzute de lege”

Nu se referă la compunerea completului de judecată.

Hotărârea poate fi nulă şi dacă s-a încălcat o normă de competenţă teritorială relativă. S-a invocat excepţia de necompetenţă de către pârât prin întâmpinare şi prima instanţă a respins-o în mod greşit. Hotărârea este nulă pentru că a fost pronunţată de o instanţă necompetentă. Este o nulitate necondiţionată pentru că vizează o condiţie extrinsecă a actului de procedură, deşi din reglementarea actuală nu ar rezulta o astfel de clasificare, însă, observaţi că condiţia vătămării este introdusă abia prin art. 105 al (2) „Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a priciunuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la proba contrarie”.

Ca să anulez o hotărâre judecătorească pe motiv de necompetenţă a instanţei care a pronunţat-o nu se pune măcar problema condiţionării acesteia de vreo vătămare. Deci pot să cer nulitatea indiferent de soluţia dată de instanţă.

Doctrină: a fost pusă sub semnul întrebării dacă această nulitate este necondiţionată sau totuşi am putea vorbi de condiţia existenţei unei vătămări, de ce? Care sunt efectele anulării unei hotărâri judecătoreşti pe motiv de necompetenţă? Dacă o să vă uitaţi la art. 160 CPC „În cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în instanţa necompetentă rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice”. Vorbeşte de declinatorul de competenţă. Deci administrarea probelor sunt acte de procedură întocmite de o instanţă, acuma sigur că este greu de imaginat faţă de modul de reglementare a excepţiei de necompetenţă, dar absolut teoretic ar fi posibil să administrezi probe la prima zi de înfăţişare şi totuşi să invoc excepţia de necompetenţă materială sau teritorială exclusivă după administrarea probelor, dar înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului. Ţineţi minte că pot să invoc la prima zi de înfăţişare până încep dezbaterile asupra fondului. N-am observat că sunt necompetentă sau nu s-a invocat excepţia de necompetenţă, se administrează probe şi se observă inclusiv din probele administrate că istanţa nu este competentă material sau teritorial exclusiv. Se invocă excepţia de necompetenţă, se admite, se declină competenţa la altă instanţă. Am nişte probe administrate de instanţa necompetentă, art. 105 al(1) spune actele întocmite de un judecător necompetent sunt nule; ar părea că este vorba de o nulitate necondiţionată de existenţa unei vătămări. Dar, vine art 160 şi spune că probele administrate de instanţa necompetentă se păstrează şi că instanţa la care s-a declinat competenţa le va readministra doar pentru motive temeinice care m-ar duce cu ideea la o vătămare. În realitate, nu este vorba de o vătămare adusă unei părţi, ci

140

alte motive pentru care instanţa apreciază că ar fi necesar ca ea să administreze nemijlocit anumite probe.

2. Art. 105 al (2) „Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a priciunuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la proba contrarie”.Impune 3 condiţii. Este vorba de nulitatea condiţionată de existenţa unei vătămări (raportată la condiţiile intrinseci ale actului: nerespectarea condiţiilor privind forma sau conţinutul actului sau îndeplinirea de către un funcţionar necompetent altul decât judecătorul). Este destul de greu de imaginat ca de exemplu altă persoană să declaraţia unui martor etc.Marea majoritate a situaţiilor se raportează la celelalte 2 condiţii: Forma sau Conţinutul actului. a) Lipsesc cele 2 condiţii pentru valabilitatea citaţiei sau a procesului-verbal de

îndeplinire a procedurii de citare sau de dovadă de comunicare a actului de procedură. Sau, lipsesc din hotărârea judecătorească anumite elemente prevăzute sub sancţiunea nulităţii (semnătura judecatorului, faptul că s-a pronunţat în şedinţă publică ş.a).

b) Trebuie să existe o vătămare, care se prezumă în cazul nulităţilor exprese sau care trebuie dovedită în situaţia nulităţilor virtuale.

c) Vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Spre exemplu, hotărârea nesemnată de judecător. Spui foarte simplu,

păi e nulă. Dar, dacă este o încheiere pe parcursul judecăţii şi grefierul nu s-a dus la unul din membrii completului de judecată să o semneze. La acel termen de judecată s-a dispus o expertiză, au fost audiaţi martori, nu a semnat unul din membrii completului de judecată, poate chiar preşedintele completului, încheierea de şedinţă. Va fi anulată sau nu? Care condiţie nu este îndeplinită? C)- păi ce mă împiedică să o semnez? Cauza este pe rolm faptul că nu mi-a adus-o grefierul să o semnez, o pot semna oricând, inclusiv când mi se invocă nulitatea că nu a fost semnată, nu este vina mea ca judecător.

Nulitatea este o sancţiune excepţională, ea va opera NUMAI DACĂ nu pot să completez actul în aşa fel încât nulitatea să nu îşi producă efectele.

Cazurile de nulitate necondiţionate raportate la alte cazuri privind condiţii extrinseci ale actului le-am tratat într-un slide-> cazuri de nulitate, sunt de fapt cele prevăzute la art. 176 NCPC, recunoscute de doctrina actuală:

Este vorba despre Încălcarea dispoziţiilor referitoare la:

o capacitatea procesuală

o reprezentarea procesuală

141

o necompetenţa instanţei

o nelegala compunere sau constituire a completului de judecată

o publicitatea şedinţei de judecată

o neplata taxei de timbru ş.a.

Cum se invocă nulitatea?

Pe cale de Excepţie.

Sau se poate invoca direct în calea de atac, dacă este vorba de nulitatea hotărârii judecătoreşti, sau dacă e o nulitate absolută, ea poate fi invocată oricând inclusiv în căile de atac.

Prin ce se soluţionează?

Prin hotărârea judecătorească care poate fi încheiere sau actul final al judecăţii. Soluţia poate fi de:

o Admitere => dezinvestirea instanţei

o Respingere => încheiere interlocutorie ce poate fi atacată cu apel sau cu recurs

odată cu fondul.Dacă excepţia nulităţii relative a fost invocată şi instanţa a respins-o greşit sau a omis să se pronunţe asupra ei, ea poate fi invocată şi în calea de atac.

EFECTELE NULITĂŢII

În planul dreptului substanţial

Cauză de ineficacitate, lipseşte actul de anumite efecte.

Plan procesual

Lipseşte actul de efectele sale procesuale. Anulez cererea de chemare în judecată pentru că nu cuprinde numele pârâtului, obiectul etc.

Dar, ca şi în dreptul substanţial vorbesc de principiul conversiunii actelor juridice reglementat expres în NCPC, poate produce alte efecte, poate constitui o mărturisire. Dacă reclamantul prin cererea de chemare în judecată poate recunoaşte un raport juridic existent cu pârâtul. Sau pârâtul prin cererea reconvenţională anulată poate să recunoască la rândul său un raport juridic cu reclamantul.

REFACEREA SAU ÎNDREPTAREA ACTELOR DE PROCEDURĂ

Îndreptarea actului de procedură nu înseamnă că actul este nul, dar practic, nu este nul pentru că am apucat să îl îndrept înainte să-l anulez. (exemplul cu încheierea nesemnată de judecător). Cu alte cuvinte, nulitatea nu a apucat să-şi producă efectele pentru că a putut fi îndreptat. Apropo de art. 105 al (2) anulez actul numai dacă acesta este singurul mijloc şi nu poate fi nicicum salvat.

142

Ce fac cu actul anulat?

Îl refac -> fie chiar aceeaşi instanţă, fie cea de control judiciar, fie cea la care se trimite spre rejudecare.

Se invocă nulitatea unui raport de expertiză topografică pentru că nu a fost citat pârâtul la faţa locului. Cine dispunde refacerea expertizei? Instanţa în faţa căreia se invocă nulitatea expertizei.

Este nulă hotărârea primei instanţe pentru că a fost dată cu lipsă de procedură faţă de reclamant şi acţiunea a fost respinsă. Cine reface actul? O să vedeţi că din apel se anulează hotărârea şi pot să trimit cauza spre rejudecare dacă îmi cere partea cu care a fost lipsă de procedură şi atunci actul de reface de instanţa de trimitere, sau dacă partea cu care a fost lipsă de procedură spune că nu vrea să ceară trimiterea cauzei spre rejudecare ci să se rejudece acţiunea în apel, actul se va reface de către instanţa de control judiciar.

CURS 10-11

TERMENELE PROCEDURALE

Ce sunt termenele procedurale?

Stiti, probabil, de la dreptul procesual penal ca sunt intervale de timp in interiorul carora trebuie efectuate anumite acte de procedura sau este interzis sa fie efectuate anumite acte de procedura si deja din aceasta definitie, deducem prima clasificare a termenelor in functie de caracterul lor in:

1.imperative si prohibitive

Puteti sa-mi dati exemple, din ceea ce stiti deja, de termene imperative, adica in interiorul carora trebuie indeplinit un anumit act de procedură?

Termenul de declarare a unei cai de atac, cererea de stramutare pe motive de rudenie care trebuie formulata inainte de deschiderea oricaror dezbaterilor, depunerea intampinarii cu 5 zile inainte de primul termen de judecata.

Termenele prohibitive, adica in interiorul carora este interzis sa se efectueze un anumit act de procedura sunt, de regula, termene in materia executarii silite pentru ca executarea silita in

143

marea majoritate a cazurilor, veti vedea cand vom discuta despre ea, debuteaza printr-o somatie facuta de executorul judecatoresc catre debitor, somatie impreuna cu care ii comunica titlul executoriu ca sa stie ce anume are de executat si in care se prevede un termen in interiorul caruia debitorul poate executa voluntar obligatia.

Deci nu se trece automat la executarea silita, regula este ca ea debuteaza cu o somatie, zic regula, deoarece exista si exceptii si se da debitorului un termen de executare voluntara a obligatiei. Durata acestui termen depinde de forma de executare, dupa cum este vorba de o executare silita directa sau indirecta asupra unor bunuri mobile sau imobile si in functie de acestea, termenul este mai lung sau mai scurt.

Ce inseamna ca in interiorul acestor termene nu por fi efectuate acte de procedura?

In masura in care executorul judecatoresc totusi ar proceda la exec silita in acest interval de timp de la somatie pana cand debitorul ar putea sa-si execute voluntar obligatia, actele de procedura efectuate in acest interval sunt lovite de nulitate si debitorul poate formula contestatie la executare si poate solicita anularea acestora. Iata, termenul prohibitiv este un termen in cadrul caruia este interzis sa se efectueze anumite acte de procedura.

Un alt criteriu de clasificare al termenelor, toate aceste criterii prezinta importanta sub aspectul efectelor pe care il produc, pentru ca deja am spus la term prohibitive, efectuarea unui act in interiorul unui termen prohibitiv loveste acest act de nulitate.

Dar daca vorbim despre efectuarea unui act de procedura cu nerespectarea termenului imperativ, ce sanctiune atrage?

• Decaderea, daca n-am exercitat caile de atac prev de lege sunt decazut din dr de a le mai exercita.

• Daca n-am invocat exceptia de necompetenta teritoriala relativa prin intampinare sunt decazut din dr de a o mai invoca.

• Daca n-am invocat exc de necompetenta materiala la prima zi de infatisare inaintea inceperii oricaror dezbateri sunt decazut din dr de a o mai cere.

Daca totusi efectuez un act de procedura cu depasirea termenului imperativ, de exempul, declar o cale de atac dupa implinirea termenului prev de lege, fiind decazut din dreptul de a formula aceasta cale de atac, care este sanctiunea?

Se respinge ca tardiva si actele de procedura, o sa vedeti ca acestea indeplinite cu nerespectarea termenului imperativ sunt nule. Regula este ca nu se constata nulitatea acestora, ci se respinge, in exempul dat, calea de atac ca fiind tardiv introdusa.

Dupa modul in care sunt stabilite, cine stabileste aceste termene, ele se clasifica in:

2.termene legale, termene stabilite de judecator si termene conventionale

144

Termene legale, adica termene prevazute de lege.

Nu trebuie sa ne gandim obligatoriu la un termen fix (15 zile pt exercitarea apelului, spre exemplu) ci poate sa fie o anumita etapa a procesului, cum am dat acest exemplu cererea de stramutare pe motiv de rudenie poate fi formulata inainte de inceperea oricaror dezbateri. Sau exc de necompetenta materiala se formuleaza la prima zi de infatisare, ș.a. Deci, iata termene prevazute de lege.

Termene stabilite de judecator. Care ar fi acestea?

In primul rand, termenele de judecata, termenul pentru depunerea concluziilor scrise, termenul in care amana pronuntarea. Codul de procedura civila spune ca maxim doar maxim 7 zile, dar el poate sa amane pronuntarea pentru o zi, 2 sau 3 si sa puna in vederea partii sa depuna concluzii scrise. Sau, daca incunviinteaza proba cu martori, o sa vedeti cand vom discuta probele, trebuie sa depuna partea in favoarea caruia s-a incunviintat proba cheltuielile pentru deplasarea martorilor in interiorul termenului pronuntat de catre instanta sub sanctiunea decaderii din proba, ș.a. Acestea sunt termene judecatoresti.

Termenele conventionale, fixate prin vointa partilor, vorbim acolo unde solutionarea cauzei si modul, procedura de judecata depinde de vointa partilor, adica de arbitraj, pentru ca in materie de arbitraj, partile prin conventia arbitrala fixeaza termenul in interiorul caruia tribunalul arbitratl este obligat sa solutioneze cauza.

Nerespectarea termenului conventional stabilit de parti prin conventia de arbitraj sau clauza de arbitraj cuprinsa intr-un alt contract ca tot o sa vorbim astazi de clauze neuzuale.

Deci, iata ca nerespectarea acestor termene atrage nulitatea hotararii arbitrale de judecata.Daca se pronunta hot arbitala in afara acestui termen stabilit de parti sanctiunea este nulitatea.

Iata ca si aceasta clasificare prezinta importanta sub aspectul sanctiunii care intervine in caz de nerespectare a termenului si evident, ca avem in functie de aceasta sanctiune, o clasificare in sine in:

3. termene absolute si termene relative.

Termenele absolute fiind acelea a caror nerespectare atrage nulitatea actului de procedura si termenele relative a caror nerespectare nu atrage nulitatea, ci alte sanctiuni.

Spre exemplu, amanarea de pronuntare, daca amani pronuntarea 8 zile in loc de 7 zile cat prevede C.pr.civ. nu este motiv de nulitate a hotararii. Trebuie sa motivezi hotararea judecatoreasca in 30 de zile de la data la care ai pronuntat-o. Nemotivarea poate sa atraga

145

sanctiuni disciplinare pentru judecator, insa nu atrage nulitatea hotararii. O sa vedeti ca mai exista si o alta serie de sanctiuni in afara de nulitate.

Cum se calculeaza termenele?

In functie de cum vorbim de termene pe ore, pe zile, pe luni, pe saptamani, pe an, avem niste criterii stabilite de C.proc.civ. Nu cred ca ridica probleme deosebite, insa am observat ca de fiecare data cand la grile dau un subiect despre termene, subiectele cu termene nu vor fi cu definitie sau cum modul de calcul prevazut in cod , ci va voi da o speta concreta si voi trebuie efectiv sa spuneti daca s-a depus sau nu intampinarea cu respectarea termenului, ca sa vad daca stiti sa calculati acel termen prev de lege. Revenim la calcularea termenelor.

Mai intai termenele pe ore, ne spune art. 101 actualul C.proc. civ.( norme similare avem si in NCPC, v-am indicat acolo si textele corespunzatoare) incep sa curga de la miezul noptii zilei urmatoare. Aici iarasi e o discutie, ce inseamna miezul noptii zilei urmatoare?

Daca in materia ordonantei presedintiale spun ca pot amana pronuntarea 24 h si hotararea se motiveaza in 48 h de la pronuntare, cand incepe sa curga acest termen? Se zice miezul noptii zilei urmatoare, acum de la ora 12 sau maine de la ora 12? Evident ca acum de la ora 12, suna foarte complicat textul, dar practic, la miezul noptii zilei urmatoare incepe ziua urmatoare si, la randul lor, aceste termene nu sunt atat de complicate calculate din perspectiva procedurii.

V-am dat acest exemplu de amanare de pronuntare in cazul ordonantei presedintiale, o sa vedeti ca in hotarare se trece ca se amana pronuntarea din 5 decembrie in 6 decembrie, nu veti vedea scris in incheierea de amanare a pronuntarii ca se amana 24 h. Trebuie sa motiveze in 48 h de la pronuntare, deci are la dispozitie 2 zile.

Sigur, sunt anumite termene unde este important sa vedem ora, de exemplu in materia legilor electorale unde conteaza ora la care incep sa curga niste termene si chiar se efectueaza serviciul de permanenta de catre birourile electorale, inclusiv noaptea. Deci, acolo conteaza miezul noptii, dar practic la termenele prevazute in Cod este mai putin important termenul pe ore, pentru ca v-am si dat acest exemplu cu ord. Pres, 24 h inseamna maine, 48 h inseamna 2 zile, ș.a.

Termenele pe zile, insa este foarte important sa retineti ca se calculeaza pe zile libere.

Cum calculam cand se implineste termenul pentru exercitarea caii de atac a recursului sau a unui apel impotriva unei hotarari?

Termenul general de apel este de 15 zile care curge de la momentul comunicarii actului de procedura. Astazi se comunica hotararea judecatoreasca ( 5 decembrie), in ce zi se implineste termenul de 15 zile? Codul precizeaza ca nu se ia in calcul ziua in care incepe sa curga si nici ziua in care se implineste, iar daca se implineste intr-o zi libera, fie ca este vorba de sambata, duminica atunci cand nu functioneaza instanta de jud. sau intr-o zi de sarbatoare legala, se prelungeste pana la sfarsitul primei zile de lucru la instanta sau poate fi trimisa prin posta cu scrisoare recomandata si atunci este pana la sfarsitul programului serviciului postal.

146

Reluand intrebarea, astazi suntem in data de 5 decembrie, spuneti-mi care este ultima zi in care mai pot sa depun apelul impotriva unei hot care se comunica astazi si vorbim de termenul de apel de 15 zile?

Deci, ziua de azi nu se ia in calcul 6,7,8,9,..21 decembrie, vineri. Dar daca ar fi picat in 22 si maine s-ar fi comunicat hotararea?

Atunci se prelungeste pana in urmatoarea zi de lucru, care este luni 24 decembrie si daca si aceasta ar fi o sarbatoare legela, se prelungeste iarasi pana in prima zi de lucru urmatoare.

Daca se comunica hot. jud. vineri, in 7 decembrie, cand incepe sa curga termenul, care e prima zi? Sambata, nu ma intereseaza ca este o zi libera, pe zile calendaristice numar. Daca s-a comunicat hotararea judecatoareasca vineri, prima zi de curgere a termenului este sambata.

Ne intereseaza zilele libere doar in ceea ce priveste ziua in care se implineste termenul, nu cand incepe sa curga!!

Apropo de intampinare, ca aveti o problema cu termenele de regresie ca acestea sunt termene de progresie, le calculez inainte, daca pica sambata merg pana luni, daca luni e sarbatoare merg pana in prima zi de lucru, ș.a, deci tot adaug o zi.

Intampinarea trebuie depusa cu 5 zile inainte de termenul de judecata. De ce?

Pentru ca reclamantul stie ca paratul are aceasta obligatie de depunere a intampinarii si va merge la dosar sa o ridice. Daca se depune cu nerespectarea acestui termen 5 zile, se poate invoca decaderea din dreptul de a mai invoca anumite exceptii relative, cum ar fi exceptia necompetentei teritoriale relative sau, o sa discutam probele, daca n-a propus probele in termenul prev de lege pentru ca trebuia sa le propuna prin intampinare.

Cine poate invoca decadere este o alta poveste, daca acesta este un termen imperativ absolut sau relativ, adica este in favoare reclamantului sau poate invoca oricine nerespecatarea acestui termen de 5 zile, dar asta este o alta discutie a sanctiunii.

Cum calculam aceste termene de judecata? Daca avem azi termen, cand trebuia depusa intampinarea ca sa se respecte termenul de 5 zile libere?

Astazi nu se ia in calcul, este data de 5 decembrie cand se implineste termenul, incepem atunci de ieri. Ar fi 4,3,2,.. 29 noiembrie care a picat joi, e ok.

Dar daca ar pica din urma acest termen intr-o zi de sambata? Sa zicem ca ar fi picat sambata, in data de 25 noiembrie. Deci, acest termen pentru depunerea intampinarii pentru un termen de judecata din data de 30 noiembrie (vineri). Calculam 5 zile in urma, pica 25 noiembrie (duminica) si ultima zi in care puteam sa depun intampinarea era 24 noiembrie, sambata. Cand trebuia sa depun ca sa fie in termenul de 5 zile libere? Merg inapoi, nu luni deoarece nu este un termen castigat paratului, ci un termen care ii profita reclamantului, trebuie sa ma duc inapoi, el trebuie sa aiba 5 zile pline.

147

La termenele de regresie se calculeaza mergand inapoi, la termenele care le calculez inainte, cum a fost exemplul cu exercitarea caii de atac, ma duc inainte cu o zi sau cat este necesar.

La citatie este la fel, citarea trebuie inmanata partii cu 5 zile inainte de termenul de judecata. Cum se calculeaza acest termen de 5 zile?

La fel ca termenul de depunere al intampinarii, este un termen de regresie. Termen pe zile libere inseamna cu inca o zi inapoi daca aceasta a picat intr-o zi de sarbatoare legala sau sambata ori duminica.

O alta chestiune, daca se depuna cu 10 zile inainte, este in termen sau nu? Pentru ca la grile aveti 3 raspunsuri posibile, din care 1 sau 2 sunt corecte si gasiti raspunsul corect care va fi acesta fix de 5 zile, ca asa vi-l dau si daca pun una cu 10 zile inainte, nu-l mai pune nimeni corect si erau 2 corecte. Deci, fiti foarte atenti! Termenul de 5 zile este unul minim, daca il depun cu mai multe zile inainte, tot corect este raspunsul.

Am spus deja ce se intampla in zilele de sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat, mergem pana la prima zi cu serviciul complet, iar la actele depuse prin posta, daca posta functioneaza si sambata, pot depune si atunci.

O sa vedem la citarea si comunicarea actelor de procedura ca acestea se pot face si prin mijloace ce permit verificarea indeplinirii acestei proceduri.

Cand incep sa curga termenele?

Am spus deja punctul de plecare, regula este ca incep sa curga de la data comunicarii actului de procedura, cum ar fi exemplul situatia termenului de exercitare a caii de atac, dar nu este obligatoriu, sigur ca pot fi si alte termene ca unele cai de atac curg de la data pronuntarii hotararii. In materia revizuirii avem un motiv de revizuire pe inscris nou, curge acel termen de la data descoperirii inscrisului sau motivul de revizuire ca s-a pronuntat o decizie a Curtii Constitutionale. Stiti ca atunci cand se invoca o exceptie de neconstitutionalitate nu mai este motiv de suspendare, insa in masura in care se admite pentru acel proces este motiv de revizuire, iar termenul de revizuire curge de la data publicarii deciziei CC in Monitorul Oficial.

Situatiile de echipolenta le-am discutat la nulitatea actului de procedura. Care ar fi situatiile de echipolenta la termene? Am spus curg de la data comunicarii actului de procedura. La infatisarea partii in persoana intr-adevar se acopera nulitatea procedurii de citare, dar nu e problema de termene. De exemplu, n-am dovada comunicarii hotararii, insa o parte cere ca celeilalte parti sa i se comunice hotararea judecatoreasca, inseamna ca ea deja cunoaste cuprinsul hotararii, desi la dosar nu am dovada comunicarii. Spre exemplu, reclamantul a castigat procesul si vrea sa puna in executare hotararea. Hotararea nu devine executorie pana cand nu se indeplineste termenul de exercitare a apelului pentru toate partile. Si atunci, reclamantul desi nu are dovada de comunicare a hotararii la dosar, cere instantei sa-i comunice paratului hotararea, ca vrea sa o puna in executare sa treaca 15 zile de la comunicare. Aceea cerere a reclamantului tine locul de dovada de comunicare a hotararii catre reclamant in exemplul dat, deci este o situatie de echipolenta.

148

Alte situatii de echipolenta, cand se exercita calea de atac inainte de comunicarea hotararii, acest lucru semnificand faptul ca cel care exercita calea de atac cunoaste solutia.

Dar sa nu confundam exercitarea caii de atac cu motivarea caii de atac pentru ca degeaba cunosc solutia pana nu cunosc considerentele instantei, nu am cum sa motivez calea de atac.

Termenul de motivare a caii de atac curge intotdeauna de la data comunicarii hotararii.

Deci, sa tineti minte regula de la data comunicarii actului de procedura, daca este vorba de hot sau acte de proc care trebuie comunicate de instanta, retineti situatiile de echipolenta si, desigur, de la aceasta regula exista si exceptii, dupa cum am spus, cand termenul curge de la data pronuntarii hot, de la data descoperirii inscrisului, de la data publicarii deciziei Cc in Mon. Of, ș.a.

Cand se indeplineste termenul?

Am aratat deja cum se calculeaza termenul si am aratat ce se intampla daca termenul se implineste intr-o zi in care serviciul este intrerupt.

Dar care este efectul implinirii termenului? In cazul termenului imperativ am spus deja, una din sanctiunile posibile, partea este decazuta din dr de a mai efectua actul de procedura, iar in cazul termenului prohibitiv dimpotriva se naste dr de a efectua actul de procedura. Au trecut 5 zile de somarea debitorului pot sa trec la evacuarea lui din imobil, spre exemplu. Deci, la implinirea termenului prohibitiv in interiorul caruia nu putea efectua vreun act de procedura, reclamantul are dreptul de a-l executa silit pe debitorul care nu si-a executat voluntar obligatia prin intermediul executorul judecatoresc.

Pot fi intrerupte sau suspendate termenele de procedura, stiti din dr subtantial, de ex la dr de prescriptie, stiti ca exista diferite cazuri de intrerupere a cursului prescriptiei extinctive de suspendare, a cursului prescriptiei extinctive exista posibilitatea repunerii in termenul de prescriptie extinctiva, tot asa si in materia termenelor procedurale putem vorbi de intreruperea sau suspendarea termenelor.

Este un motiv de intrerupere a termenului inclusiv existenta unei imprejurari mai presus de vointa partilor datorita careia nu a fost in masura sa efectuaze actul de procedura in interiorul termenului imperativ prevazut de lege, este motiv de intrerupere, nu curge termenul, este un fapt identic cu repunerea in termen. Moartea partii sau moartea mandatarului este un motiv de intrerupere, o sa vedeti ca reluam aceste lucruri, in interiorul termenului in care trebuia sa exercite calea de atac ca si in cazul prescriptiei extinctive, se face o noua comunicare la ultimul domiciliu al partii pe numele mostenirii, instanta nu are de unde sa cunoasca mostenitorii, evident instanta nu o sa faca cercetari.

In concret, se trimite dovada de comunicare la domiciliul indicat de parte daca e reclamant, in cererea de chemare in judecata, de exemplu si se intoarce dovada de comunicare cu mentiunea ca destinatarul este decedat. Instanta nu va face cercetari sa vada cine sunt mostenitorii, ci va face o noua comunicare pe adresa mostenirii, acesta este considerat ultimul domiciliu al defunctului, domiciliul procesual si din acel moment curge un nou termen pentru mostenitorii

149

pentru a exercita calea de atac in 15 zile. Deci, este motiv de intrerupere pentru ca de la data acestei noi comunicari curge un nou termen exact ca in cazul interuperii cursului prescriptiei extinctive.

Intreruperea duce la curgerea unui nou termen, suspendarea face doar sa se opreasca curgerea termenului in intervalul de timp cat dureaza imprejurarea ce a determinat suspendarea, dar dupa ce aceea imprejurarea a incetat termenul curge in continuare. Nu asta este deosebirea intre intrerupere si suspendare. Intreruprea duce la curgerea unui nou termen.

In cazul mortii mandatarului, daca partea si-a ales domiciliul procesual la avocat si a solicitat ca toate actele de procedura sa fie comunicate la sediul avocatului si se intoarce procedura ca acesta a decedat, se va face o noua comunicare pe adresa partii si din acest moment pentru parte personal curge un nou termen de exercitare a caii de atac.

Indeplinirea unui act de procedura facut in vederea judecarii procesului, art. 249 C.proc.civ., se refera la termenul de perimare, este un motiv de intrerupere specific al termenului de perimare. Anticipez putin si va explic ce este perimarea. Daca din motive imputabile partilor, cursul procesului este suspendat, de exemplu nu se prezinta la termenul de judecata fixat de instanta si nu au cerut judecarea in lipsa. Sau ambele solicita instantei sa suspende solutionarea cauzei pentru ca ele doresc sa se mai gandeasca sau poate vor sa incheie o tranzactie, ș.a. Deci, din culpa lor procesul este suspendat. Din acel moment incepe sa curga termenul de perimare care in actuala reglementare este de 1 an, in noua reglementare se scurteaza si va fi de 6 luni si care curge inclusiv impotriva incapabilior.

Daca tu nu insisti in judecata dupa 1 an dosarul se inchide fara sa se fi dat o solutie. Daca acest lucru se intampla in fata primei instante mai poti eventual, exercita o noua actiune daca mai esti in interiorul termenului de prescriptie pentru ca cererea perimata nu intrerupe cursul prescriptiei extinctive.

Cum se intrerupe cursul termenului de perimare?

Prin orice act facut de oricare dintre parti in vederea judecarii cauzei. De exemplu, se cere repunerea pe rol si judecarea cauzei in lipsa.

O sa vedeti ca sunt situatii in care instanta suspenda, de ex pe art. 1551 pentru ca reclamantul nu a indeplinit anumite obligatii stabilite in sarcina sa, nu a platit onorariul expertului si nu se poate efectua expertiza care este indispensabila solutionarii cauzei, fara ea nu se poate afla adevarul. Instanta suspenda solutionarea din culpa reclamantului, din acel moment curge termenul de perimare, act facut in vederea judecarii cauzei. In aceasta situatia nu este simpla cerere de repunere pe rol, ci si indeplinirea obligatiei fixate de instanta pentru care s-a suspendat solutionarea cauzei. La intreruperea cursului termenelor procedurale, acest motiv este motiv de intrerupere a cursului termenului de perimare, deci orice act facut in vederea judecarii cauzei. Deoarece perimarea este o sanctiune printre altele, ca natura juridica, care sanctioneaza partile care nu mai vor sa se judece, este o sanctiune a pasivitatii partilor. Orice iesire din pasivitate, intelegand orice act de procedura facut in vederea judecarii cauzei, nu orice act de procedura (nu numai cer repunerea pe rol, nu cer judecarea in lipsa, nu ma prezint

150

la termen <- acesta nu este un act facut in vederea judecarii procesului). Deci acesta este un alt motiv de intrerupere a cursului termenelor procedura.

In NCPC se introduce un text care nu exista in actuala reglementare, si anume „pana cand celui lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa i se desemneaza o persoana sa-l reprezinte sau sa-l asiste”. Putem spune ca si in actuala reglementare acesta ar fi un motiv de intrerupere a cursului termenului de procedura? (in lipsa unui text expres)

Am spus ca imprejurarea mai presus de vointa partilor este un motiv de intrerupere a cursului termenului. Deci in momentul in care inceteaza acea imprejurare, el poate sa ceara repunerea in termen si sa efectueze actul de procedura.

Oare faptul ca un minor nu are reprezentant legal, sau celui pus sub interdictie ii moare tutorele... sa luam exemplele anterioare: moare reprezentatul legal al minorului, el fiind parte in proces; se face o noua comunicare la ultima adresa a mostenirii, dar singurul mostenitor este un bebelus de 1 an. Exista posibilitatea efectiva, daca cel din proces a fost singurul parinte si a murit, sa exercite calea de atac in noul termen care incepe sa curga de la recomunicarea hotararii la adresa mostenirii? Nu. Este o imprejurare mai presus de vointa acelui copil de 1 an de a exercita calea de atac, asadar pana cand nu are un reprezentant legal, chiar daca nu am un text expres, ma incadrez in textul care vorbeste despre o imprejurare mai presus de vointa partii de a efectua acel act de procedura (mai putin in cazul termenului de perimare, pentru ca termenul de perimare curge inclusiv impotriva incapabililor)

Situatii de suspendare a termenelor:

Termenul de perimare: acesta este suspendat in perioada de timp cat e suspendat procesul pentru solutionarea altei cauze(se anticipeaza textul art 244):

De exemplu, am o actiune pe rolul instantei prin care se cere executarea unei obligatii nascute din contract. Si am o alta actiune, pe rolul aceleasi instante, sau al alte instante, prin care se cere nulitatea contractului (nu se conexeaza, pentru ca tocmai am vorbit de situatiile de prorogare legala- asta ar fi conexitatea; prorogarea judecatoreasca este stramutarea, delegarea, comisia rogatorie). Este discutabil sa spunem ca notiunea conexitatii este doar o prorogare legala, pentru ca intr-adevar ii ramane judecatorului o marja de apreciere daca sa conexeze sau nu, pt ca instanta dispune conexarea pana la urma, din oficiu sau la cererea uneia dintre parti. Dar este o situatie prevazuta de lege, cea de conexitate.

In doctrina este clasificata intotdeauna la prorogarea legala a competentei. La stramutare, de exemplu, acolo pur si simplu ramane la latitudinea instantei sa stramute cauza. Dar oricum, nu ar fi foarte gresit sa spuneti ca ar fi si o situatie de prorogare judecatoreasca, pentru ca in cele din urma, ramane la latitudinea instantei de judecata sa conexeze sau nu.

151

Totusi, diferenta fata de stramutare ar fi ca hotararea in materie de stramutare nu este supusa vreunei cai de atac, pe cand gresita admitere sau respingere a cererii de conexare este motiv de exercitare a caii de atac. Astfel, impotriva acelei incheieri interlocutorii se poate exercita cale de atac odata cu fondul si instanta de control judiciar poate sa aprecieze ca exceptia de conexitate a fost solutionata gresit, aplicand anumite criterii legale. De aceea, poate ca este mai apropiata de ideea de prorogare legala decat de prorogare judecatoreasca)

Revenind, in ipoteza de mai sus nu se dispune conexarea. Care cauza trebuie judecata prima?

Evident, nulitatea, pentru ca numai o obligatie valabila poate fi executata.

Ca urmare, dispun suspendarea dosarului in care se solicita executarea obligatiei pana se judeca irevocabil cealalalta cauza.

In acest timp, cat dureaza cealalta cauza de constatare a nulitatii contractului, termenul de perimare nu curge, pentru ca nu este o chestiune imputabila partii durata celuilalt proces.

De aceea, avem un text in materia termenului de perimare care spune ca el e suspendat atata timp cat dureaza procesul pentru care s-a dispus suspendarea. Dar odata pronuntata hotararea irevocabila, sau ramasa irevocabila (de exemplu, prima instanta a fost judecatoria si nimeni nu mai exercita calea de atac), din acel moment termenul de perimare isi reia cursul. De aceea, se considera ca este suspendat numai pe durata de timp cat dureaza celalalt proces.

Aceasta este prima situatie de suspendare a termenului.

Exceptia de nelegalitate daca este de competenta instantei de contencios, atunci cand instanta investita cu solutionarea cauzei nu este una de contencios, se suspenda solutionarea cauzei pana la solutionarea exceptiei de nelegalitate.

Imprejurarea mai presus de vointa partii este un motiv de suspendare, daca intervine in intervalul de timp in care dureaza perimarea, pentru ca se refera la perimare.

Obs: imprejurarea mai presus de vointa partii este si motiv de intrerupere si motiv de suspendare: este motiv de intrerupere a altor termene procedurale decat cel de perimare (am dat exemplu mai sus: dintr-o imprejurare mai presus de vointa partii nu s-a putut exercita o cale de atac, deci incepe sa curga un nou termen doar din momentul in care se naste efectiv aceasta posibilitate a exercitarii caii de atac), si este motiv de suspendare atunci cand este vorba de termenul de perimare: de ex., nu pot sa cer repunerea pe rol a cauzei si judecarea procesului, pentru ca sunt intr-o situatie de forta majora (nu trebuie neaparat sa fie doar forta majora).

152

Pe scurt, nu am cum sa cer punerea pe rol a cauzei. In intervalul de timp in interiorul termenului de perimare, in care eu sunt in aceasta imprejurare, termenul de perimare se suspenda.

Pe durata suspendarii, termenul se opreste, si dupa ce inceteaza acea imprejurare, termenul isi reia cursul de unde a inceput.

Deci daca am avut, de exemplu, 3 luni de termen, apoi a intervenit imprejurarea care a tinut 6 luni, se intrerupe termenul pe perioada respectiva, si isi reia cursul.

Sanctiunea pentru nerespectarea conditiilor privitoare la termene:

Decaderea:

• in cazul termenelor imperative:

• daca, de exemplu, nu exerciti calea de atac in termen, deci esti decazut din dreptul de a mai invoca acea cale de atac. Insa nu pierzi dreptul subiectiv (sigur, nu vei mai putea obtine condamnarea paratului, pentru ca a fost respinsa actiunea si nu ai exercitat calea de atac).

Distinctia este importanta pentru ca, daca totusi paratul isi executa voluntar obligatia, desi a pierdut procesul, nu ar fi o plata nedatorata, tocmai pentru ca nu se pierde dreptul subiectiv insusi.

Conditiile pentru a opera decaderea: intervine la termenele imperative (deci cele in interiorul caruia trebuie efectuat un act de procedura)

(ne intoarcem la clasificarea termenelor: in functie de cel care stabileste termenul, la ce fel de termen se aplica sanctiunea decaderii?

La cel legal, cu siguranta.

La cel judecatoresc, in principiu raspunsul este negativ. De exemplu, ti se cere un termen pentru lipsa de aparare, temeinic justificat, si instanta ti-l da. Instanta nu ar avea voie sa iti dea un al doilea termen, dar daca ti-l da...ce se intampla?! Deci practic, nu exista niciun impediment pt asta.

La termenele conventionale, sanctiunea este nulitatea (exemplul cu termenul in materie de arbitraj).

Cine poate invoca sanctiunea decaderii?

Invocarea se face in functie de caracterul normei care reglementeaza termenul imperativ, pentru ca pot fi norme imperative sau norme supletive.

153

A nu se confunda notiunea de termen imperativ cu aceea de termen stabilit printr-o norma imperativa:

Norma imperativa = incalcarea ei poate fi invocata de oricine, in principiu in orice stadiu al procesului, daca nu am exceptii, pentru ca aceasta este regula.

Norma dispozitiva= incalcarea ei poate fi invocata doar de cel in interesul caruia a fost edictata norma si in limine litis (in interiorul termenului stabilit de lege)

Termenele imperative, in sensul de termene in interiorul carora trebuie sa indeplinesti anumite acte de procedura, pot fi la randul lor reglementate prin norme imperative sau dispozitive. In functie de aceasta, incalcarea normei poate fi invocata, daca norma e imperativa, de oricine si de instanta din oficiu, pe cand daca norma este dispozitiva, numai de catre partea in favoarea careia a fost edictata norma.

Apropo de 5 zile pentru depunerea intampinarii: nu ai depus intampinarea in 5 zile si vii cu avocat la primul termen de judecata si propui probe. Reclamantul nu se opune, si este de acord sa discute acele probe, sunt in stare sa pun concluzii.

In favoarea cui este termenul de 5 zile?

In favoarea reclamantului, pentru a lua la cunostinta in timp util despre apararile paratului.

Nerespectarea termenului de 5 zile poate fi invocat asadar, numai de reclamant, pentru ca acel termen imperativ este introdus printr-o norma dispozitiva edictata in favoarea sa.

Mijloacele prin care se invoca decaderea (stim de la nulitatea actului de procedura): pe cale de exceptie sau pe calea cailor de atac.

Decaderea reglementata prin norme imperative poate fi invocata direct in calea de atac, cealalta prin norme dispozitive, poate fi invocata prin calea de atac doar daca a fost respinsa gresit de instanta desi a fost invocata in termen, sau chiar daca a fost invocata, instanta a omis sa se pronunte asupra ei.

Obs: termenele nu trebuie sa fie neaparat fixe (ex: 15 zile de la comunicarea hotararii), ci pot sa fie anumite etape ale procesului: de ex, cererea de stramutare pe motiv de afinitate se face inainte de inceperea oricarei dezbateri; sau pot sa rezulte dintr-o ordine de desfasurare a procesului: ex. exceptiei de necompetenta materiala, care poate fi invocata la prima zi de infatisare, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului.

(la nulitatea actelor de procedura s-a discutat art. 108 alin.3- neregularitatea actului de procedura se acopera daca partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat dupa aceasta neregularitate, si inainte de a pune concluzii pe fond.

154

Ex: nu am fost citat la termenul anterior, cand s-a administrat proba cu martori. Dar pentru urmatorul termen sunt citat, si tac, nu spun nimic legat de asta. La celalalt termen nu voi mai putea invoca nulitatea probei cu martori.

Deci vin la urmatorul termen cu procedura completa, nu invoc nulitatea procedurii cu martori, se incheie faza cercetarii judecatoresti, incep sa pun concluzii pe fond, deci nu mai pot sa spun sa se repuna cauza pe rol pentru ca eu vreau sa invoc nulitatea declaratiilor martorilor luate la termenul anterior, cand a fost lipsa de procedura.

Obs: art. 108 alin. 3 se refera la nulitati relative, pentru ca nulitatile absolute pot fi invocate in principiu in orice stadiu al procesului, dar si de la aceasta exista exceptii: ex: exceptia necompetentei materiale sau teritoriale exclusive, care se invoca in limine litis.

Cand nu intervine decaderea?

1. Daca instanta de recurs judeca recursul declarat peste termen. Nimeni nu observa ca este tardiv, nimeni nu invoca exceptia tardivitatii, si se judeca.

Se mai poate invoca decaderea?

Nu. Decaderea nu intervine daca nu a fost constatata de instanta. Ea nu opereaza de drept.

2. Nu intervine in cazul termenelor imperative reglementate de norme dispozitive. In acest caz, cel in favoarea caruia este edictata norma poate sa renunte la invocarea decaderii, daca la randul ei decaderea nu a fost invocata in termen, daca este reglementata prin norme supletive.

3. Daca se acopera potrivit legii, de ex in materia probelor: incuviintez proba cu martori, ii pun in vedere celui in favoarea caruia am incuviintat proba ca in termen de 5 zile de la data termenului de judecata sa depuna la dosar cheltuielile pt deplasarea martorilor la instanta. Daca nu le depune, va fi decazut din dreptul de a mai administra acea proba.

Totusi, in masura in care martorul se prezinta in instanta, desi nu au fost avansate cheltuielile de deplasare, instanta va trece la audierea lui. Atunci, sanctiunea decaderii nu va opera.

Deci ea poate fi inlaturata printr-un alt text de lege.

4. In caz de solidaritate si indivizibilitate:

Daca am o situatie de raspundere civila delictuala, victima cheama in judecata pe mai multi autori ai faptei, si numai unul dintre acestia exercita cale de atac.

155

Aceasta va putea profita si celorlalti. De ex, exercita cale de atac numai comitentul, nu si prepusul, dar daca in calea lui de atac se constata ca de fapt, fapta ilicita nu a fost savarsita de prepus, acest lucru poate sa ii profite si prepusului. Daca in calea de atac se constata doar ca fapta nu a fost savarsita in exercitarea atributiilor incredintate de comitent, asta e o alta problema. Deci depinde de la caz la caz cum opereaza regulile solidaritatii sau indivizibilitatii.

5. In caz de imprejurare mai presus de vointa partii. In acest caz, poate sa ceara repunerea in termen. Da, s-a implinit termenul de exercitare a caii de atac, da eu eram la spital atunci, si de indata ce am iesit, am solicitat repunerea in termen. Deci asta e inca o situatie cand nu intervine decaderea.

Efectele: pierderea dreptului de a obtine condamnarea paratului

REPUNEREA IN TERMEN:

Sediul materiei este art. 103 CPC (art. 186 NCPP- reglementeaza putin diferit fata de C.proc.civ)

Exista o jurisprudenta extrem de variata in a identifica ce inseamna ,,imprejurare mai presus de vointa partii”, adica daca trebuie sau nu sa imbrace forma fortei majore.

Andrea Chis: nu trebuie sa imbrace forma fortei majore, dar oricum in cele din urma ramane la latitudinea judecatorului.

Ex: partea era o societate comerciala si consilierul ei juridic era plecat in concediu in perioada de timp cuprinsa intre data comunicarii + 15 zile in interiorul carora trebuia exercitata calea de atac- asta nu a fost considerata imprejurare mai presus de vointa partii de a exercita calea de atac.

Ex: vacanta avocatului: desi partea era cu domiciliul in strainatate si si-a ales domiciliul procesual la avocat, la acesta comunicandu-se hotararea judecatoreasca, plecarea avocatului in perioada vacantei judecatoresti nu a fost considerata motiv mai presus de vointa partii.

NCPC: nu mai foloseste termenul de imprejurare mai presus de vointa partii, ci motive temeinic justificate. Este un termen mai permisiv. Vezi exemplul cu avocatul, la care partea a avut domiciliul procesual ales. Avocatul are dreptul la concediul legal de odihna, cu atat mai mult cu cat si-l ia in perioada vacantei judecatoresti. Asta nu e o imprejurare mai presus de vointa partii de a declara cale de atac, dar ar fi un motiv temeinic justificat.

156

Ca urmare, motivul temeinic justificat acopera o paleta mai larga de imprejurari decat imprejurare mai presus de vointa partii.

Obs: in termen de 15 zile de la data cand inceteaza imprejurarea mai presus de vointa partii, ea trebuie sa ceara si repunearea in termen si sa si efectueze actul de procedura.

De ex: nu am putut sa exercit calea de atac, de indata ce inceteaza acea imprejurare trebuie sa cer si repunerea in termen, si sa si exercit calea de atac.

Este interesant ca se prevede un singur termen de 15 zile, or noi putem avea cai de atac mai lungi sau mai scurte de atat. De fapt, partea este favorizata in cazul in care este vorba, de exemplu, de o ordonanta presedintiala unde trebuie sa exercite calea de atac a recursului in 5 zile de la pronuntare sau comunicare, si situatia de repunere in termen castiga inca 10 zile. (i se dau 15 zile)

Noul cod remediaza aceasta situatie si vorbeste de un termen de 15 zile (186 alin.2), daca aceasta durata este aceeasi cu cea prevazuta de calea de atac. Deci daca calea de atac prevede doar 5 zile, termenul de repunere va fi de 5 zile.

In actuala reglementare eu am un termen unic de 15 zile in care trebuie sa si cer repunerea in termen si sa efectuez actul de procedura.

Se deosebeste aceasta reglementare de repunerea in termenul de prescriptie extinctiva?

In decret, instanta putea sa repuna din oficiu partea in termenul de prescriptie extinctiva.

Ce inseamna repunere din oficiu?

Introduceam cererea de chemare in judecata, nu ceream expres repunerea in termenul de prescriptie, dar din motivele de fapt aratate in cuprinsul ei rezulta ca am fost impiedicat sa o inregistrez in interiorul termenului de prescriptie, si instanta putea sa ma puna din oficiu in termen, chiar daca nu am facut o cerere expresa.

In actuala reglementare din NCC, mai poate instanta face asta?

Nu. Insa cererea de repunere in termen, spre deosebire de termenele din CPP, se poate face in termen de 30 de zile (art. 2522 NCC).

Cererea de repunere in termenul de a exercita calea de atac se judeca.

Ex: exercit apelul impotriva hotararii judecatoriei. Cine judeca cererea? Judecatoria sau tribunalul?

Instanta care este competenta sa solutioneze calea de atac, pentru ca practic, se invoca exceptia tardivitatii. Ca sa fie solutionata, instanta va trebui sa vada daca cererea de repunere in termen este justificata sau nu; si atunci ea este cea care va solutiona cererea de repunere in

157

termen, mai intai, si in functie de solutia data, va admite sau va respinge exceptia de tardivitate invocata de intimat.

Prin ce act se poate solutiona?

Depinde.

Daca judec cauza la acelasi termen, prin hotarare.

Daca admit cererea de repunere in termen si consider ca mai am de solutionat alte exceptii si administrat ale probe, prin incheiere.

Incheierea/sentinta/decizia prin care se rezolva cererea de repunere in termen are cale de atac?

Depinde: daca este repunere in termenul de recurs, nu mai are cale de atac. Daca este repunere in termenul de atac, o admit sau o resping, si partea mai poate exercita recursul.

Citarea și comunicarea actelor de procedură -5Decembrie 2012

Care este motivul pentru care părțile sunt citate și pentru care li se comunică actele de

procedură puse de celelalte părți sau întocmite de instanță sau puse de ceilalți participanți la

proces atunci când este cazul, cum ar fi raportul de expertiză? Desigur pârâtul așa află de

existența procesului, că este citat; reclamantul care declanșează procesul cunoaște existența ui,

dar așa află termenul de judecată. Pentru ce se comunică actele de procedură? Ca fiecare parte

să cunoască apărările celeilalte. Deci dacă revenim la principiile procesului civil despre care

am discutat la primele cursuri, practic aplicarea căror principii se citează părțile și li se

comunică actele de procedură? Principiul contradictorialității și cel al dreptului la apărare.

Deci ca să poate să-și expună, dacă doresc, punctul de vedere cu privire la orice problemă

invocată în proces: că e vorba de excepții, de o cerere în probațiune, ș.a.m.d. Care este regula

în procesul civil? Regula este că el se desfășoară cu citarea părților. Această regulă rezultă din

textul art. 85 din actualul cod, un text similar există și în noul cod. Deci din textul art. 85

desprindem regula că în procesul civil părțile se citează, sigur că de la această regulă există

excepții că și spune teza finală „cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel”. Așadar

când nu am niciun text de lege care să-mi spună că părțile nu se citează într-o anumită

procedură, ele se vor cita. Pentru că tot am discutat despre strămutarea cauzei, acolo avem un

text de excepție care spune că se judecă în camera de consiliu. O să vedeți când vom face

judecata în fața prime instanțe că regula este în actuala reglementare că ședințele sunt publice,

excepția este că se judecă în camera de consiliu, dar dacă nu spune nimic despre procedura de

158

citare, înseamnă că și la strămutare, părțile vor fi citate. Când nu se citează? De exemplu în

procedura îndreptării erorii materiale. O să vedeți când vom discuta despre îndreptarea erorii

materiale din cuprinsul unei hotărâri, ea poate fi dată cu sau fără citarea părților. Ordonanța

președențială: cu sau fără citarea părților. Din ce știm deja, în ce procedură nu se citează

părțile? Soluționarea conflictului de competență, regulatorul de competență se dă în camera de

consiliu fără citarea părților, și tocmai de aceea termenul de recurs curge de la comunicare,

este de 5 zile de la comunicare. Cred că o să vă dau și un subiect redacțional anul ăsta că nu

mi-a plăcut cum s-au descurcat la admiterea în barou, că acolo aveți și subiecte redacționale și

trebuie să vă obișnuiți și cu subiecte redacționale. Și dacă vă vine regulatorul de competență

trebuie să știți că e în camera de consiliu, că e fără citarea părților, că termenul de recurs

curge, obiectiv de la comunicare, că altfel nu ar avea cum să curgă de la pronunțare, că părțile

nu cunosc, apropo de citare că trebuie să cunoască existența procesului. Păi dacă nu sunt citate

de unde să știe? Deci iată, regula este că părțile se citează, dacă ele n-au fost citate sau dacă, o

să vedem ce trebuie să cuprindă citația și procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare,

dacă acestea sunt lovite de nulitate, întreaga procedură este viciată, judecătorul nu poate trece

la judecarea cauzei spune art. 85, ceea ce înseamnă că atât el, cât și cealaltă parte dacă este

prezentă poate să solicite amânarea cauze și repetarea procedurii de citare. Regula repet este

citarea, excepția este o cauză se judecă fără citarea părților dar această excepție trebuie expres

prevăzută de lege. Faptul că părțile trebuie citate, nu înseamnă și că ele sunt obligate să se

prezinte în fața instanței. Ele dacă vor se apără, dacă nu, nu. Și inclusiv reclamantul, dacă

vrea, vine la proces, dacă nu, nu. Dacă n-a cerut judecarea în lipsă nici el, nici pârâtul,

procesul se va suspenda, și dacă nimeni nu cere repunerea pe rol un an de zile, se va perima și

nu se va da o soluție, deci nimeni nu e obligat să se prezinte sau să se judece dacă nu vrea.

Pârâtul dacă nu vrea, nu depune întâmpinare, nu invocă excepția de necompetență teritorială

relativă, nu propune nicio probă, nu se prezintă la interogatoriu, lasă pe reclamant să câștige,

este dreptul lui, dar ideea citării este să asiguri părților posibilitatea de a cunoaște existența

procesului și de a se apăra dacă vor, este libertatea lor, dar eu trebuie ca instanță să asigur

posibilitatea lor de a-și exercita aceste drepturi fundamentale legate de principiul

contradictorialității și al dreptului la apărare.

Caracterul normelor

A venit o speță și toți mi-au spus că ei nu țin minte, dacă nu am repetat de 100 de mii de ori,

dar cred că vouă o să vă repet de-acuma încolo la fiecare curs. Cine poate invoca lipsa de

procedură, vicierea procedurii de citare, fie că n-am deloc, ce înseamnă viciera procedurii de

159

citare: n-am deloc citație la dosar sau o să vedeți că partea trebuie citată într-un anume termen

înainte de proces, că dacă pe mine mă citează astăzi și eu aveam termen de judecată la 8:30 și

eu am primit citația la 12:00, păi am fost citat? Sau ieri și eu n-am fost în localitate, n-am avut

timp să mă pregătesc, o să vedeți că citația trebuie înmânată părții cu un anume termen

înainte. Este viciată procedura sau nu este dacă nu a fost respectat acest termen? Sau procesul

verbal de îndeplinire a procedurii de citare nu indică unde trebuie să se prezinte, la ce instanță,

la ce termen, în ce dată, nu arată de ce nu poartă semnătura parții sau prin ce modalitate s-a

realizat înmânarea citației, nu scrie că e afișată, că s-a predat cuiva. Deci iată, am viciată

procedura, cine poate să invoce viciul de procedură? Dacă astăzi la termenul de judecată vine

reclamantul și nu are procedură cu pârâtul, fie repet lipsește citație, n-a fost respectat termenul

cu care trebuia înmânată, 5 zile înainte apropo de termene de regresie și în pricine urgente,

mai scurt acest termen, vom vedea, sau procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare

este nul pentru că nu cuprinde anumite mențiuni prevăzute de lege. Cine poate invoca viciul

de procedură? Păi pârâtul ar putea să-l invoce dacă e lipsă de procedură cu el? Ar putea

teoretic dacă a aflat pe alte căi de proces și se prezintă și spune „bun eu am aflat astăzi dar eu

nu-mi pot pregăti apărarea, vă rog să-mi dați un termen”, deci în situații excepționale și

pârâtul poate să se prezinte și spune „bun, nu este procedură, eu știu de proces dar am aflat

abia acum sau abia ieri, n-am avut timp să-mi pregătesc apărarea”, teoretic și el, dar practic

dacă el nu cunoaște procesul, cine ar putea să invoce? Instanța din oficiu, că art. 85 spune

„judecătorul nu poate trece la judecata cauzei decât dacă părțile au fost legal citate” deci

judecătorul din oficiu trebuie să verifice îndeplinirea procedurii de citare și dacă este viciu cu

vreo parte care nu este prezentă, că prezența îi acoperă viciul de procedură, trebuie să dispună

amânarea cauzei. Reclamantul poate să invoce viciul de procedură cu pârâtul? Care e interesul

lui? Păi el degeaba câștigă procesul la acest termen unde e viciată procedura cu pârâtul că

pârâtul va exercita cale de atac, va invoca viciul de procedură, hotărârea e nulă, e motiv de

anulare și trimite spre rejudecare sau de casare și trimitere spre rejudecare, n-am câștig nimic.

Deci reclamantul are interesul să obțină o hătărâre legală și temeinică, tot așa și pârâtul în

cazul procedurii de citare cu reclamantul. Deci în cursul procesului oricare dintre părți și

instanța pot să invoce vicierea procedurii de citare, dar în căile de atac? A fost lipsă de

procedură cu pârâtul și totuși cererea a fost soluționată și a fost respinsă acțiunea. Poate

reclamantul să invoce în calea de atac lipsa procedurii de citare cu paratul? Nu are interesul.

Poate instanța de apel din oficiu să invoce faptul ca a fost lipsă de procedură cu pârâtul în

apelul reclamantului? Păi nu, cine are interesul, numai partea cu care a fost viciu de

procedură, deci să țineți minte acest lucru. Cine poate să invoce viciul de procedură? Deci

160

vicierea procedurii de citare în cursul procesului oricare parte și instanța, dar în căile de atac

are interesul s-o invoce numai cel cu care a fost procedura viciată. Dar și cel cu care a fost

procedura viciată, în cursul procesului când o poate invoca? Bun, v-am dat acel exemplu, este

lipsă de procedură cu pârâtul, la un termen, se audiază 3 martori, la termenul următor este

procedura îndeplinită și el tace mâlc. Se mai audiază 2 martori și la următorul termen spune

pai stați puțin că în urmă cu 2 termene, deși era cu mine viciată procedura, ați audiat 3

martori, eu invoc acuma după 2 termene, din care la cel anterior am avut procedura

îndeplinită, nulitatea celor 3 declarații de martori. Mai pot? În baza cărui text? Art. 108 alin.

(3): neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de

înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond. Sigur

că se referă la nulități relative, dar remarcați că procedura de citare, caracterul normelor, au un

regim mixt, remarcați par și imperative și dispozitive, de ce? Pentru că pentru a pronunța o

hotărâre legală și temeinică, inclusiv instanța la termenul de judecată la care este viciu de

procedură, poate să-l invoce și este obligată să-l invoce în baza lui 85, și la ce mă duce acest

lucru? La norme imperative, nu? Și cealaltă parte care are interesul să obțină o hotărâre legală

și temeinică. Bun, dar nu s-a invocat nici de către instanță, nici de către cealaltă parte și s-au

administrat probe în exemplul dat, cine mai poate să invoce viciul de procedură? Numai

partea cu care a fost viciul de procedură. Sigur, dacă s-a judecat la acel termen cu viciul de

procedură, va invoca acest lucru în calea de atac, dar dacă s-a dat un termen de judecată și

este procedură la următorul termen, trebuie să invoce viciul de procedură și nulitatea actelor

de procedură efectuate la acel termen la primul termen cu procedura completă. Nu trebuie

obligatoriu să se prezinte, trebuie să fie termen cu procedura îndeplinită, el dacă vrea se

prezintă, dacă nu nu, dar procedura era îndeplinită, și avea posibilitatea de a invoca această

nulitate, dar n-a facut-o. Daca am un termen cu procedura îndeplinită, nu invocă nulitatea

procedurii de citare și a actelor îndeplinite cu nerespectarea procedurii de citare la termenul

anterior, el nu mai poate veni peste 2 termene s-o facă pentru că este decăzut din acest drept.

Deci este un termen imperativ. Repet, în cursul procesului la termenul de judecată, norma

funcționează ca o normă imperativă pentru că poate fi invocat viciul de procedură și de către

instanță din oficiu, și de cealaltă parte care are interesul să obțină o hotărâre legală și

temeinică, dar dacă la termenul care avea viciul de procedură nu se invocă acest lucru, nu mai

poate fi invocat decât de partea cu care a fost viciul de procedură, fie prin calea de atac dacă

acea cauză se judecă la acel termen sau dacă la nici la termenul următor nu mai am procedură,

dar dacă la termenul următor am, la acel termen el trebuie să invoce viciul de procedură de la

termenul anterior sau de la termenele anterioare și nulitatea actelor de procedură. Deci este o

161

chestiune absolut elementară și am constatat că toți care au dat admiterea la barou au zis „nu

ne-am amintit”. Când ar putea să invoce și altcineva decât partea interesată? Păi când, în

cursul procesului la termenul de judecată art. 85, cu aceasta debutează procedura de citare,

nu?! Instanța nu poate să treacă la judecată cu lipsă de procedură.

Cine se citează?

Nu se citează neapărat numai părțile. Suntem tentați să credem că citarea se referă numai la

părți, dar se pot cita și martorii, și experții, șamd. Și procurorul atunci când participă, fie că a

exercitat acțiunea, o să vedem că în condițiile de la art. 45 (1) poate să pornească el procesul

civil, sau când participă în consituirea completului de judecată și pune concluzii în baza lui 45

(2) sau când exercită căi de atac, el va fi citat ca și alți participanți.

Ce înseamnă termen în cunoștință?

Știți din procedura penală ce înseamnă termen în cunoștință, același lucru înseamnă și în

procedură civilă. Adică dacă nu ar exista instituția termenului în cunoștință, practic părțile ar

trebui citate la fiecare termen de judecată. Ca să evităm acest lucru, ca să nu avem cheltuieli

inutile, ca să putem fixa termene de judecată mai scurte, că inclusiv actualul cod permite

termene de judecată de zile, aa că noi n-avem săli de judecată, e altă problemă, dar această

instituție a termenului în cunoștință este foarte utilă, pentru că o să vedem în ce condiții se

prezumă că partea interesată cunoaște celelalte termene de judecată și poate că efectiv ea nu le

cunoaște. Avem un text, art. 129 (1), care spune că părțile trebuie să urmească desfășurarea

procesului, deci odată ce au aflat de proces, au fost citate în anumite condiții, ele trebuind să

urmărească desfășurarea procesului, se prezumă că știu termenele următoare și ce se întamplă

la celelalte termene.

Cum se iau termenele în cunoștință în procesul civil?

1. Prima dată la înregistrarea cererii, dacă mă duc personal sau printr-un mandatar să

înregistrez cererea de chemare în judecată la registratură, registratorul bagă dosarul într-un

program se repartizează automat când partea este la ghișeu și se fixează termen de judecată și

atunci registratorul comunică părții faptul că s-a fixat termen de judecată pentru data de. Nu

este suficient, (să țineți minte că puteți să primiți grile din asta!!!!!!!!) să spui că partea a

înregistrat personal cererea sau prin mandatar, trebuie să semneze faptul că a luat termen în

cunoștință pentru că, nu întotdeauna e obligatoriu să-ți dea termen la registratură, s-ar putea

să-ți ia cererea, o înregistrează și o pune deoparte, n-o bagă în calculator să fie repartizată

162

aleatoriu în timpul în care tu ești la ghișeu ca să-ți spună termenul. De aceea nu este suficient,

de unde se vede că ai depus cererea personal sau prin mandatar, n-am anexat niciun plic, nu

scrie că e prin fax, că dacă ar fi prin alte mijloace, ar fi o dovadă în dosar, dacă am trimis-o

prin poștă, am plicul, dacă am trimis-o prin fax se vede pe partea superioară că-i trimisă prin

fax, șamd. Acuma prin mail este o întreagă discuție, n-am prea întâlnit, o să vedem dacă s-ar

putea teoretic să se trimită prin mail. Deci iată că termen în cunoștință se ia în primul rând

dacă partea personal sau prin mandatar vine să înregistreze cerererea de chemare în judecată

și semnează ea sau mandatarul că a luat termen în cunoștință. Fără semnătura părții nu se ia

termen în cunoștință prin simpla înregistrare personal a cererii.

2. Dacă se prezintă fie partea, fie mandatarul ei la un termen de judecată. Instanța spune

se amână cauza pentru data de și se ia termen în cunoștință de către parte, fie personal fie prin

mandatar.

3. Ceea ce a duce nou Legea 202/2010, nu este manual, este că termenul în cunoștință se

mai ia și prin semnarea citației de către parte personal sau de către mandatarul acesteia. Nu

oricine, o să vedeți când vom face cui i se poate înmâna citația, dacă o găsesc acasă pe mama

mea care locuiește cu mine și semnează citația, procedura este îndeplinită fiindcă a fost

semnată de o persoană căreia i se poate înmâna citația fiindcă locuiește cu mine, dar nu poate

să ia termen în cunoștință pentru că termenul în cunoștință se ia numai atunci când fie partea

personal a semnat citația, fie mandatarul părții. Bunăoară, dacă eu îmi aleg domiciliul la

avocat și se comunică citația la sediul profesional al avocatului, a semnat avocatul. Sigur că

avem niște reguli speciale de citare atunci când este vorba de un avocat sau notar, nu trebuie

să semneze personal avocatul pentru că el are o secretară și secretare a semnat, acea

semnătură este echivalentă cu semnătura mandatarului însuși, dar ideea este, revenind la

termenul în cunoștință că semnarea citației personal de către parte sau de către mandatarul

acesteia, duce la luarea termenului în cunoștință. Ce înseamnă? Nu va mai fi citată pentru

termenele următoare, asta ca regulă pentru că vom vedea imediat că există excepții. Deci

revenind, termenul în cunoștință se ia în 3 situații, dacă se înregistrează personal de parte sau

prin mandatar cererea la registratură și ia sub semnătură termenul în cunoștință, dacă partea

sau mandatarul se prezintă la un termen de judecată pentru că atunci instanța comunică

termenul și nu va mai fi citată, dar repet, partea sau mandatarul. Aici ce înseamna mandatar e

altceva, că o trimit eu pe mama și-i spun să ceară amânarea pentru mine că am mandatat-o în

concret să ceară amanarea, acolo este mandatarul meu în fața instanței, deci poate să ia termen

în cunoștință pentru mine. Sau dacă semnează citația fie partea personal, fie mandatarul

163

acesteia, nu orice altă persoană careia i se mai poate înmâna citația. Astea sunt modalitățile de

luare a termenului în cunoștință.

S-a introdus punctul 5 ind. 1 la cuprinsul citației care prevede expres că în cuprinsul citației

trebuie să se menționeze faptul că semnarea ei de către parte sau de către mandatar înseamnă

luarea termenului în cunoștință, deci Legea 202/2010 aduce aceste modificări, notați-vi-le că

în carte nu le aveți. Deci repet, termen în cunoștință se ia prin semnarea citației de către parte

sau de către mandatar, este un element de noutate, și simultan în cuprinsul citației s-a introdus

această mențiune. Deci i se atrage atenția părții, vezi că dacă ai semnat citația, nu vei mai fi

citată, sau mandatarului, deci îi aduci la cunoștință.

De la această regulă există excepții când totuși partea trebuie citată deși a luat termen în

cunoștință. Cand trebuie citată?

• In caz de redeschidere a judecății după suspendare. Poate fi suspendată pentru că se

judecă un alt proces, sau pentru lipsa părților și-una dintre ele cere repunerea pe rol și

judecarea cauzei sau instanța din oficiu repune pe rol ca sa discute excepția de perimare.

Părțile trebuie citate pentru că au pierdut termenul în cunoștință în momentul în care procesul

s-a suspendat.

• În caz de citare la interogatoriu. Interogatoriul ce este? O modalitate de a obține

mărturisirea părții, este o mărturisire provocată, partea se prezintă și răspunde la câteva

întrebări formulate fie de către cealaltă parte, fie de catre instanță sau de ambele că instanta

oricum poate pune intrebări suplimentare, dar in aceasta situatie chiar daca partea a luat

termen in cunostinta, daca se incuviinteaza proba cu interogatoriu, ea va fi citata ca sa stie ca

la termenul urmator urmeaza sa i se ia interogatoriu. De ce? Pentru ca are consecinte relativ

grave neprezentarea la interogatoriu, art. 225 spune ca neprezentarea partii la interogatoriu

poate fi considerata de instanta o marturisire deplină sau un inceput de dovada scrisa ori

inceputul de dovada scrisă face admisibilă proba cu martori. Deci iata neprezentarea la

interogatoriu atrage consecinte grave, de aceea nu opereaza institutia termenului in cunostinta.

Acuma să nu mergeți atât de departe si să va imaginati ca daca partea este prezenta la

termenul de judecata cand se incuviinteaza interogatoriul, totusi o voi cita. Nu. Pentru ca daca

ii pun in vedere personal si consemnez in incheierea de sedinta ca partea a fost prezenta dar

nu i s-a luat interogatoriul la acest termen, urmeaza sa i se ia la termenul urmator si ii pun in

vedere, vezi ca la termenul urmator ti se va lua un interogatoriu sa te prezinti personal, ar fi

absurd sa spun ca mai trebuie citata. E adevarat, actualul CPP nu face aceasta distinctie,

164

NCPC tocmai pentru ca in practica s-au ivit niste discutii absurde dupa parerea mea, adica eu

inteleg ca normele de procedura sunt de stricta interpretare dar nu trebuie sa mergem cu ele

pana la absurd. Rostul citarii este ca nu ajunge textul lui 129 (1) ca trebuie sa urmaresc cursul

procesului, daca aduce consecinte atat de grave neprezentarea la interogatoriu, textul codului

obliga instanta sa-mi aduca la cunostinta faptul ca la un anume termen se va proceda la

interogatoriul meu, dar daca mi se aduce la cunostinta chiar in instanta, ar fi absurd sa mai

cred ca trebuie sa o mai si citez. Ideea este sa am dovada la dosar, apropo de echipolenta, nu

este o situatie de echipolenta, adica de ce s-o mai citez daca a fost prezenta la termenul de

judecata si i-am pus in vedere expres sa se prezinte la interogatoriu. Bine, vine NCPC si

prevede acest lucru expres si v-am pus in paranteza textul.

• Repunerea pe rol cand instanta inchide faza cercetarii judecatoresti, da cuvantul

partilor, pun concluzii, instanta se retrage sa delibereze. Pai din momentul ala ce face partea?

Asteapta sa vina o hotarare acasa, nu? Nu mai urmareste cursul procesului in baza lui 129 (1)

ca nu se mai gandeste ca va mai fi fixat un nou termen in fata acelei instante. Deci daca in

cursul deliberarii instanta apreciaza ca mai trebuia sa invoce o exceptie absoluta, ca se mai

impunea administrarea unor probe pentru aflarea adevarului si repune cauza pe rol, pai nu mai

opereaza insitutia termn in cun va trebuie sa citeze din nou partile ca ele n-au de unde sa stie.

De aceea v-am dat acest text, textul art. 129 (1), ca institutia termenului in cunostinta trebuie

coroborata cu obligatia partilor de a urmari cursul procesului. Dar ele trebuie sa urmareasca

cursul procesului in cursul lui firesc. Deci dupa ce a ramas instanta in pronuntare, care e

mersul firesc? Mi se comunica hotararea, logic nu ma gandesc ca stai sa ma uit eu in registru,

sau in portalul instantelor, oare nu mi s-a repus pe rol si sa verific un termen de judecata. Deci

aceste exceptii sunt logice. Daca va vine un subiect redactional, poate nu vi le amintiti sa le

insirati, dar dacă va vine la grila cu siguranta o sa va fie foarte clar.

• Militarii in termen si detinutii, acolo de ce, pentru ca trebuie sa stie administratia

inchisorii sau comandantul militar daca el are proces ca sa-l invoiasca sau ca sa-l aduca cu

duba in cazul detinutilor. Deci militari in termen, nu ofiteri care se pot deplasa liberi. Acuma

militari in termen nu mai avem, discutabil dacă textul mai este aplicabil. Acuma militarilor

care au contract de munca, nu vad de ce să li se aplice.

Alte cazuri prevazute de NCPC: art. 229 (2) pct 4 si 5. Spune punctul 4 „cand pentru motive

temeinice instanta a dispus ca partea sa fie citata la fiecare termen”, deci desi are termen in

cunostinta, instanta apreciaza ca este necesar. De ce? Pai apropo de detinuti, militari in

165

termen, mai pot fi alte situatii, la care poate nu s-a gandit legiuitorul, in care o persoana nu

poate lipsi dintr-un anume loc si are nevoie de o dovada a faptului ca ea are proces si aceste

situatii le acopera legiuitorul introducand u text general, ori de cate ori instanta apreciaza.

Poate sa fie un elev intr-un liceu militar, sau ajunge sa fie un student la teologia romano-

catolica, nu cred ca il lasa sa iasa cand vrea el, sunt situatii si instanta apreciaza de la caz la

caz pentru a i se asigura posibilitatea ca efectiv sa participe la proces.

Punctul 5: „în cazul in care instanta de apel sau de recurs fixeaza termen pt rejudecarea

fondului procesului dupa anularea hotararii primei instante sau dupa casarea cu retinere”. Sa

stiti ca acest text este valabil si in prezent desi nu avem un text expres in CPC. Am o hotarare

nula de ex pt ca din constituirea completului de judecata nu a facut parte procurorul intr-un

proces de expropriere, nu este motiv de nulitate cu trimitere spre rejudecare, se anuleaza hot si

se retine spre rejudecare de catre instanta de control, ea poate sa faca acest lucru fie prin

aceeasi hotarare, anuleaza hotararea, obiect al apelului, si retinand cauza admite sau respinge

actiunea sau anuleaza hotararea primei instante dar spune pai refac toata probatiunea ca sa

poata pune concluzii procurorul si atunci fixez un termen de judecata, pai nu opereaza

institutia termenului in cunostinta obtinut prin citarea pentru termenul cat s-au pus concluzii

pe nulitatea hotararii. Deci fac apel pentru gresita constituire a completului de judecata, este

motiv de nulitate a hotararii, se citeaza partile pentru primul termen de judecata sa zicem ca

au luat termen in cunostinta prin semnarea citatiei, pun concluzii pe nulitatea hotararii, pai

deja am intrat in dezbaterea pe fondul apelului, din acel moment este normal sa nu mai

opereze institutia termenului in cunostinta ca si la repunerea pe rol, cand instanta apreciaza ca

mai are nevoie de probe. Dar aici nu repune pe rol, o judeca, anuleaza hotararea si retine

actiunea spre rejudecare, fixeaza un termen de judecata sa readministreze probele, pai nu

opereaza termenul in cunostinta, pentru ca partile dupa ce au pus conluzii nu au de unde sa

stie ca instanta va judeca prin aceeasi hotarare sau va aprecia ca mai trebuie sa administreze

probe si va fixa termen de judecata. Ganditi-va prin similitudini la situatia cand instanta

repune cauza pe rol. Acuma n-o repune pe rol, ci o judeca, anuleaza hotararea si retine

actiunea sa o judece, in aceasta situatie s-a pierdut termenul in cunostinta, partile vor fi din

nou citate. Este valabil si in actuala reglementare, desi nu exista un text.

• Alte cazuri, o să vedeti cand vom face verificarea de scripte, daca o parte denigreaza

un inscris ca fiind un fals, este obligatoriu sa se prezinte ambele parti, si cea care sustine ca

inscrisul este fals, si cealalta parte ca sa-si recunoasca sau sa-si conteste semnatura. Nu mai

opereaza termenul in cunostinta pentru ca lipsa partilor iarasi atrage niste consecinte, daca cea

166

care a spus ca inscrisul este fals nu se mai prezinta, atunci inscrisul va fi considerat de instanta

ca fiind unul valabil si va fi luat in considerare la stabilirea starii de fapt. Daca cealalta parte

nu se mai prezinta ca sa-si conteste sau sa-si recunoasca semnatura, de asemenea se va

considera recunoscuta. Deci pentru ca are aceste consecinte, nu opereaza termenul in

cunostinta, partile trebuie citate expres cu mentiunea ca este vorba de administrarea acestei

probe, verificarea de scripte sau inscrierea in fals, art. 180.

• Art. 213 (2) este un text expres, majorarea onorariului expertului. Logica acestui text,

oare ar fi desi partile se pot astepta la acest lucru, instanta cand numeste un expert, cand

incuviinteaza proba cu expertiza, ce face, o dată stabileste despre ce fel de expertiza este

vorba (topografică, constructii, contabila, etc.), stabileste obiectivele, numeste expertul de pe

lista de experti a tribunalului si fixeaza un onorariu provizoriu al expertului in functie de

gradul de dificultate al expertizei pe care ea il apreciaza, si partea in favoarea careia se

dispune expertiza, este obligata sa plateasca acest onorariu provizoriu. In practica i se spune

avans, dar este un onorariu provizoriu, ar putea sa ramana definitiv, dar de regula expertul va

veni si va spune ca expertiza a costat mai mult, ca au constat deplasarile, ca a fost nevoie de

mai multe ore de munca, el vine si justifica, iar instanta ca sa majoreze trebuie sa citeze

partile. N-am prea intalnit in practica sa se aplice acest text. Deci expertul cand depune

decontul final, daca acesta este mai mare decat onorariul provizoriu stabilit de instanta,

teoretic trebuie sa se citeze partile sa se puna in discutia lor majorarea onorariului.

• Cercetarea la fata locului. La fel ca si in cazul interogatoriului. Ce inseamna cercetarea

la fata locului? Prin ce se deosebeste de raportul de expertiza. Daca eu o sa vreau sa aflu intr-

un proces de uzucapiune, audiez niste martori in legatura cu posesia reclamantului asupra unei

portiuni de teren, dar daca vreau sa stiu ca acel teren in ce carte funciara este inscris, din ce

parcela face parte, trebuie sa dispun o expertiza topografica. Insa daca vreau sa vad, am avut

un proces, cea mai interesanta cercetare la fata locului, doi chiriasi in aceeasi casa si se punea

problema reglementarii folosintei dependintelor comune. Si reclamantul sustinea ca un anumit

compartiment, despre aceeasi incapere, ca este bucatarie, paratul ca este toaleta Pentru asta

nu trebuia sa dispun o expertiza pentru ca era o chestiune de fapt pe care puteam s-o verific

deplasandu-ma la fata locului. Nu este suficient ca partea sa aiba termen in cunostinta, ci

trebuie s-o citez sa-i aduc la cunostinta faptul ca vezi ca la data respectiva vin la fata locului,

cu atat mai mult in exemplul dat, ea trebuie sa fie acasa sa-mi deschida. Si ghiciti ce am vazut

la fata locului, intru in incapere si in stanga era un aragaz si in dreapta un vas de toaleta, deci

ambele parti aveau dreptate. Deci cercetarea la fata locului datorita acestor consecinte este

167

exceptie de la termenul in cunostinta, partile trebuie citate cu mentiune expresa pentru a putea

sa fie la fata locului sau pentru ca prezenta lor e foarte importanta daca e vorba de o locuinta.

Preschimbarea termenului de judecata

A suferit modificari prin Legea 202/2010, deci nu este in manual. Cine este competent sa

preschimbe termenul de judecata odata stabilit si care este procedura preschimbarii. În manual

vi se face o distinctie intre fixarea primului termen de judecata si fixarea celorlalte termene de

judecata, spunându-se ca primul termen de judecata este stabilit de presedintele instantei de

judecata, de aceea si preschimbarea primului termen de judecata se face de catre presedintele

instantei. Este adevarat, era un text in cod in acest sens si inainte de repartizarea aleatorie a

cauzelor prin sistemul ecris, chiar asa se facea. Însa chiar si inainte de Legea micii reforme, de

cand s-a introdus repartizarea aleatorie, calculatorul era cel care fixa primul termen de

judecata, din acel moment deja completul de judecata era stabilit si era sesizat si el era

competent sa solutioneze si preschimbarea termenului de judecata. Legea micii reforme

introduce un text la art. 153 ca indiferent ca este vorba de primul termen de judecata sau de

termenele de pe parcursul procesului, cine este competent sa solutioneze cererea de

perschimbare termenul, sau sa preschimbe termenul din oficiu? Completul de judecata caruia

i-a fost repartizata cauza aleatoriu. Retineti foarte important, la cerere sau din oficiu. Cand din

oficiu? Sa va imaginati ca nu observa calculatorul ca avem o procedura de urgenta si

repartizeaza intr-o procedura obisnuita, un termen de 2 luni, ori am o ordonanta presedintiala

s-a calificat gresit cererea de catre registrator, judecatorul observa acest lucru, recalifica

cererea si preschimba din oficiu termenul de judecata. Judecata se face in camera de consiliu

fara citarea partilor, iarasi este o reglementare foarte importanta, inainte era cu citarea partilor,

pai va dati seama ca institutia ramanea fara eficienta fiindca pana citam eu partile, pana se

prezentau sa puna concluzii, venea termenul de judecata. Vine Legea micii reforme si aduce

aceasta modificare ca nu se mai citeaza partile sa preschimbe termenul, dar atunci cand se

preschimba termenul, mai opereaza termenul in cunostinta? In aceasta situatie trebuie sa citez

partile. Alta exceptie de la termenul in cunostinta, pentru ca nu este ceva previzibil din

perspectiva partilor ca sa se incadreze in obligatia de a urmari cursul procesului, vor fi citate.

Se solutioneaza prin incheiere, este in cursul procesului.

Citarea prin publicitate

168

Ce se intampla daca nu cunosc domiciliul paratului? Din perspectiva competentei, unde duc

cererea de chemare in judecata? La domiciliul reclamantului, daca nu am alte norme de

competenta, bineinteles, vorbesc de norme de competenta teritoriale relative. Dar cum citez

paratul daca nu stiu unde este domiciliat? Art. 95 CPC, art.167 NCPC. Oare este suficient sa

vina reclamantul si sa spuna pai eu nu stiu unde sta paratul, citati-l prin publicitate? Ce spune

textul lui 95 actuala reglementare: reclamantul invedereaza ca desi a facut tot ceea ce era in

putinta, n-a putut sa afle domiciliul paratului. Deci nu e suficient sa spuna, pai eu nu stiu unde

sta. Trebuie sa arat in motivarea cererii de citare prin publicitate care au fost demersurile pe

care le-am facut pentru aflarea domiciliului paratului. M-am dus la adresa imobilului din

cartea funciara si am aflat ca nu sta acolo, am facut o adresa la serviciul de evidenta a

populatiei si am intrebat de cutare si mi-au zis ca au 100 cu acest nume si eu nu stiu care

dintre ei este paratul meu. Deci eu trebuie sa arat in ce au constat demersurile mele si sa

anexez daca este cazul, inscrisurile doveditoare ale acestor demersuri. Au fost situatii in care

au zis partile pai serviciul de evidenta a populatiei mie nu mi-a dat o dovada la cercetarile

facute, o sa rog instanta sa faca o adresa la acest serviciu si sa-i comunice instantei daca se

cunoaste domiciliul paratului. Se poate sa faca si instanta acest demers. Cine dispune citarea

prin publicitate? Presedintele completului, el dispune de toate procedurile din acel dosar,

inclusiv la citare si citarea prin publicitate. Cum se face citarea prin publicitate? Alin. 2,

obligatoriu se face prin afisarea citatiei la usa instantei, este absolut obligatoriu. Si in afara de

afisarea citatiei la usa instantei, daca instanta apreciaza ca este necesar, poate obliga partea sa

publice citatia fie in MOF, partea a 4-a, inutil dupa parerea mea ca nimeni nu citeste partea

a4-a a monitorului, sau intr-un ziar de raspandire, dar nu spune textul lui 95 alin 2 ca trebuie

sa fie central. Instanta poate dispune sa fie si local. In NCPC se spune expres in plus ca se

afiseaza citatia si la ultimul domiciliu cunoscut al paratului, daca acesta este cunoscut, sa stiti

ca si acum noi facem acest lucru, chiar in lipsa de text. Si mai adauga textul la 167 si pe

portalul instantei de judecata pun aceasta citatie. Deci acestea sunt conditii obligatorii in

NCPC: la usa instantei, la ultimul domiciliu al paratului daca este cunoscut si pe portalul

instantei de judecata. In actualul repet este obligatoriu numai la usa instantei. Si NCPC mai

zice ca in cazurile in care apreciaza instanta ca este necesar poate dispune publicarea in MOF

sau intr-un ziar, central de larga raspandire. Deci in actualul zice numai ziar de larga

raspandire, poate fi si local, adevarul de cluj, nu? În ceea ce priveste termenul in care trebuie

indeplinita procedura de citare, o sa vedeti cand facem citatia obisnuita, citatia obisnuita se

inmaneaza partii cu 5 zile inainte de termenul de judecata in pricinile urgente acest termen

poate fi scurtat la aprecierea instantei, deci minim 5 zile termen de regresiune. La citatia prin

169

publicitate tocmai pentru ca trebuie sa ofer o sansa celui care nu primeste citatia la domiciliu,

poate afla cumva sa vina sa spuna, pai am vazut pe afisierul instantei sau am citit intr-un ziar,

(n-am intalnit dar macar teoretic), trebuie sa-i dau un termen mai lung. Citarea prin publicitate

trebuie sa se realizeze cu 15 zile inainte de termenul de judecata, fie ca e vorba numai de

afisare la usa instantei, fie ca sunt ambele, amandoua trebuie sa se faca cu 15 zile inainte sau,

spune codul, in pricinile urgente, minim 5 zile inainte. Daca vine paratul si dovedeste ca a fost

citat cu rea credinta prin publicitate, pentru ca reclamantul stia unde locuieste, ca e vecinul

lui, instanta poate sa aplice o amenda reclamantului, si este motiv de nulitate a hotararii daca

s-a pronuntat una, si se pot solicita si despagubiri de catre partea cu care a fost viciata

procedura.

Cuprinsul citației

Art. 88 (157 in NCPC), sunt niste mentiuni extrem de logice, pai ganditi-va care este ratiunea

citatiei si va va fi foarte clar ce trebuie sa cuprinda citatia. Trebuie sa stiu cine ma citeaza, la

ce instanta ma citeaza, in ce dosar ca sa caut pe portalul instantelor sau cand ma caut pe lista

de sedinte trebuie sa stiu numarul dosarului, la ce data, unde, la ce ora, cine ma cheama in

judecata, pentru ce ma cheama. In slide-uri v-am pus cu alta culoare pe cele care atrag

sanctiunea nulitatii conform alin 2 al art. 88, ca spune ca mentiunile de la punctele 2, 3, 4 si 6

sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. Asta nu inseamna ca celelalte nu ar atrage sanctiunea

nulitatii. Care este diferenta dintre nulitatea prevazuta la alin 2 si celelalte nulitati? Nulitatea

expresa, vatamarea este prezumata, celelalte sunt nulitati virtuale, nulitatea trebuie dovedita.

Deci ce trebuie sa cuprinda citatia, slide-ul 7: numarul si data emiterii precum si numarul

dosarului, nu este expres prevazut sanctiunea nulitatii, dar poti sa dovedesti o vatamare,

aratarea anului, lunii, zilei, orei de infatisare, pai e logic, instanta si sediul ei, sau daca este

cercetare la fata locului trebuie sa indice locul, numele, domiciliul si calitatea celui citat, sunt

parat, sunt martor, ca este o diferenta esentiala. Numele si domiciliul partii potrivnice

remarcati ca nu este prevazut sub sanctiunea nulitatii, dar pot sa dovedesc o vatamare, e mai

dificil pentru ca de regula pentru primul termen de judecata daca sunt parat si sunt citat, mi se

comunica si cererea de chemare in judecata, deci stiu numele adversarului meu. La citatie mi

se comunica si actul de procedura din care rezulta. Art. 5 indice 1, aceasta mentiune adusa de

Legea micii reforme, faptul ca semnarea citatiei de catre parte personal sau mandar duce la

luarea termenului in cunostinta. Sigur ca nu se prevede vreo nulitate pentru 5 indice 1, dar

totusi eu vad o vatamare aici pentru ca este obligatia instantei, nu cred ca trebuie partea sa

dovedeasca, sa spuna pai eu n-am stiut ca iau termen in cunostinta, este obligatia instantei sa

170

redacteze citatia cu toate mentiunile prevazute obligatoriu de lege. Nu si-a indeplinit aceasta

obligatie, mi se pare normal sa cred ca partea a suferit o vatamare, chiar daca nu este o

nulitate expresa. Daca se invoca o nulitate cred ca vatamarea trebuie luata in considerare fara

sa cer alte dovezi partii. Dovezi acum sa intelegeti in sensul de argumente, nu trebuie sa cer

partii sa dovedeasca. Punctul 5 indice 2: alte mentiuni prevazute de lege, ce aveti voi in

manual e 5 indice 1 ca s-a modificat. De exemplu partea este citata la interogatoriu sau este

citata la cercetarea la fata locului sau este citata pentru verificare de scripte, astea sunt alte

mentiuni prevazute de lege, sa stie pentru ce se prezinta. Deci in situatiile in care nu opereaza

termenul in cunostinta, citatia trebuie sa cuprinda aceste mentiuni. O sa vedeti ca la fixarea

primului termen de judecata partea cu domiciliu in strainatate este citata pentru primul de

judecata si i se pune in vedere sa-si aleaga un domiciliu in tara, daca nu-si alege, ea nu va mai

fi citata prin citatie ci prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Aceasta este

mentiune care trebuie sa fie cuprinsa in citatie ca ea nu are de unde sa stie ca trebuie sa-si

aleaga domiciliul in tara. Taxa de timbru, daca este obligata sa plateasca o taxa de timbru,

trebuie sa-i arat care este taxa si care e sanctiunea daca nu plateste, pentru ca este una foarte

grava: anularea cererii ca netimbrata sau ca insuficient timbrata. Deci aceasta mentiune este

obligatorie in sensul punctului 5 indice 2. Si o serie de alte mentiuni, parafa sefului instantei,

semnatura grefierului, nu cred ca necesita alte explicatii.

Procesul-verbal de indeplinire a procedurii de citare

Stiti ca citatia are doua parti de fapt. Grefierul cand face citatia completeaza doua parti,

completeaza citatia propriu-zisa cu mentiunile de la art. 88, dar tot grefierul, practic

calculatorul are modelul de citatie facut, grefierul doar completeaza numele partii, etc.

Personalizeaza aceasta citatie. Este un format de A4, prima jumatate are cuprinsul de la art 88

si a doua jumatate este de fapt procesul verbal de indeplinire a procedurii de citare. Cand

merge agentul procedural sa inmaneze citatia, rupe partea de sus care e citatie propriu-zisa i-o

da partii si pe procesul verbal de indeplinire a procedurii de citare, pune partea sa semneze.

Aceasta a doua parte se intoarce la dosar. Deci fie agentii procedurali, fie postasul ca se poate

trimite si prin posta, aduce inapoi la registratura instantei procesul verbal de indeplinire a

procedurii de citare, acela merge la arhiva ca dosarele sunt la arhiva si arhiva pune citatiile in

fiecare dosar ca sa poate verifica judecatorul si grefierul pentru fiecare termen de judecata.

Stiti ca si grefierul verifica citatia atunci cand face referatul cauzei, cand striga cauza zice

procedura de citare este legal indeplinita sau este lipsa de procedura cu partea X.

171

Ce trebuie sa cuprinda acest proces verbal? Iarasi este logic, este vorba de slide-ul 8, uitati-va

ca sa nu mai repet. Cand a fost incheiat, anul, luna ziua. De ce? Citatia se inmaneaza cu 5 zile

inainte de termen, nu? Deci rostul acestei mentiuni este sa verific daca s-a inmanat citatia

partii cu respectarea termenului prevazut de lege. E logic sa fie sanctionata cu nulitate

expresa?! Deci este normal sa fie o nulitate expresa cu o vatamare prezumata pentru ca

ratiunea termenului datei intocmirii procesului verbal de indeplinire a procedurii de citare este

sa verific daca citatia a fost inmanata partii cu respectarea termenului prevazut de lege. Daca

va vine cuprinsul procesului verbal de indeplinire a procedurii de citare, poate n-o sa va

amintiti toate enumerarile, dar cateva sunt extrem de logice si puteti sa le retineti.

Numele celui care l-a incheiat, ca e agentul procedural, ca e postasul, ca e cine-o fi, observati

ca functia acestuia nu este prevazuta cu nulitate expresa, deci am o nulitate virtuala,

vatamarea trebuie dovedita. Numele, prenumele, domiciliul celui caruia i s-a facut

comunicarea, normal. O sa vedeti ca pe procesul verbal de indeplinire a procedurii de citare

am mai multe mentiuni si agentul procedural trebuie sa sublinieze modalitatea concreta in

care s-a facut citarea, s-a înmanat destinatarului, numele si prenumele acestuia, numarul cartii

de identitate si semnatura sau s-a inmanat mandatarului acestuia, la fel: numele, prenumele

mandatarului, numarul cartii de identitate si semnatura, sau persoana care locuieste cu partea,

mama mea in exemplul dat. Deci o sa vedeti in procesul acela verbal sunt trecute toate

situatiile posibile pe care le poate intalni agentul cand inmaneaza citatia si dintre ele va

sublinia cea concreta, ca e partea personal, ca e mandatarul, ca e o persoana care locuieste cu

partea. Daca este citata partea la locul de munca, atunci colegul de birou este persoana care

poate fi asimilata cu persoana care locuieste cu partea. De exemplu, daca semneaza colegul

meu de birou se subliniaza mentiunea ca locuieste cu partea, dar semneaza cu numele lui, nu

cu numele meu, nu ma semneaza in fals. Si mama semneaza cu numele ei si cu buletinul ei.

Deci iata ca punctul 4 imi arata modalitatea concreta in care s-a realizat procedura de citare

sau daca eu nu vreau sa semnez va arata ca n-am vrut sa semnez, daca n-am vrut nici sa preiau

citatia, va arata ca a afisat-o, samd si e logic ca aceasta sa fie prevazuta sub sanctiunea

nulitatii exprese ca altfel nu am cum sa verific daca s-a realizat sau nu procedura de citare in

concret fiindca nu-mi spune agentul cum a facut-o. Punctul 6 - aratarea inscrisurilor

comunicate, nu este o nulitate expresa, dar logic, pai daca n-am scris ca am comunicat

inscrisuri inseamna inscrisuri, inseamna ca n-am o dovada a comunicarii lor si trebuie

recomunicate. Daca partea spune nu mi s-a comunicat niciun inscris, din procesul verbal nu

172

rezulta acest lucru, trebuie sa i le recomunic, ca nu pot face dovada la actul de procedura prin

mijloace extrinseci daca n-am situatii de echipolenta, da?

Numele si calitatea celui caruia i s-a facut cumunicarea sau locul unde s-a facut afisarea, iata

daca nu mi s-a facut mie, s-a facut mamei, daca s-a afisat unde s-a afisat, daca stiu numarul

apartamentului se afiseaza pe usa apartamentului, daca nu stiu afisez pe usa blocului. NCPC

rezolva situatia, acuma n-am vrea vazut eu sa se afiseze citatia, se pune in cutia postala, clar,

pentru ca afisarea asta nu e nicidecum sigura pentru ca vine cineva si mi-o smulge, e o prostie

si se pune de regula in cutia postala, in NCPC nici nu se mai spune de afisare, nu gaseste pe

nimeni acasa, imi lasa instiintare in cutia postala ca a fost ca mi-a adus o citatie si daca exista

instanta in localitatea respectiva, sa ma duc sa-mi ridic citatia, daca nu exista instanta, mi-o

lasa la primarie si-mi spune du-te sa-ti ridici in 7 zile citatia ca daca nu , dupa 7 zile citatia se

considera comunicata, deci noul cod nici nu mai pomeneste de afisare.

Revedind la actualul cod, numele calitatea celui care i s-a facut inmanarea, locul unde s-a

facut inmanarea, semnatura celui care a incheiat procesul verbal, este borba de agentul

procedural, de postas, de cine-o fi. Daca cel care urmeaza sa semneze dovada de primire

refuza, sau nu poate s-o faca nu are o mana, nu poate sa scrie, sau nu vrea sa scrie, trebuie sa

se faca mentiune despre aceasta si ii las citatia in mana, mentionez in procesul verbal ca l-am

gasit pe cutare (partea personal, mandatar, mama, copilul-nu pot inmana citatia unui minor

sub 14 ani si nici unei persoane lipsite de discernamant, dar discernamantul se prezuma) si i-

am lasat citatia in mana, daca nu vrea s-o primeasca spun ca a refuzat s-o primeasca si o

afisez.

Aliniatul 4, procesul verbal face dovada pana la inscrierea in fals, e logic, cu privire la

constatarile personale ale agentului, adica l-am gasit pe x si a semnat in fata mea daca imi

contest semnatura trebuie sa recurg la procedura inscrierii in fals, ca la actele autentice pentru

ca este un act autentic procesul verbal intocmit de agentul procedural. Daca spune ca s-a

afisat, iau de buna ca s-a afisat, deci tot ce a constatat el personal face dovada pana la

inscrierea in fals.

Inmanarea citatiei si a actelor de procedura, cine face comunicarea, unde se face comunicarea

cu cat timp inainte, cum i se poate face comunicarea. Prima data cine poate face comunicarea,

regula este ca o fac agentii procedurali ai instantei. Sa stiti ca fiecare instanta are angajati in

acest scop. Codul spune „sau prin agentii procedurali ai altei instante”, acuma daca vreau sa

trimit niste citatii de la judecatoria cluj napoca la gherla, ar trebui sa le trimit la judecatoria

173

gherla si agentii procedurali de acolo sa le distribuie, nu prea se intampla asa, ideea e ca iti

folosesti agentii pentru citatiile din localitatea unde isi are instanta sediul, dar codul teoretic

permite ca acolo unde ai instante sa trimiti la acele instante si sa distribuie citatiile si pentru

alte instante, daca nu, prin serviciile postale, nu vorbeste codul de curierat rapid cum vorbeste

noua reglementare, NCPC permite si servicii de curierat, in actuala reglementare numai posta.

Deci am ori agentul procedural, ori postasul. De ce? Pentru ca am aceasta consecinta,

constatarile personale ale agentului pana la inscrierea in fals se prezuma ca sunt adevarate. De

aceea nu poate oricine sa faca inmanarea citatiei. NCPC permite si serviciilor de curierat rapid

si executorului judecatoresc, daca partea vrea, poate sa plateasca un executor sa duca citatia.

In actuala reglementare am un text de exceptie la litigiile de fond funciar pe Legea 247/2005,

am o procedura speciala, si acolo imi spune ca pe cheltuiala partii, citatiile se pot inmana si

prin executor judecatoresc, dar repet este un text de exceptie la ora actuala, dar in viitoarea

reglementare imi permite in orice proces sa indeplinesc procedura de citare si prin executor

judecatoresc, daca vreau sa-l platesc. Ca va dati seama agentii procedurali si postasul nu-i

platesc, dar executorul trebuie sa-l platesc.

Citarea este gratuita, platesc o taxa de timbru cand e cazul la cererea de chemare in judecata,

dar nu platesc separat in functie de durata procesului, cate citatii iti trimite instanta, cate parti

se citeaza sau cati martori, gratuitatea este expres prevazuta in art. 722.

In ce termen trebuie facuta comunicarea? Trebuie sa distingem intre primul termen de

judecata si termenele pe parcursul procesului. Primul termen de judecata daca va uitati la art.

114 indice 1, vom reveni asupra lui cand facem actele partilor, primul termen de judecata

trebuie stabilit astfel incat incat paratul sa poata sa-si faca apararea prin intampinare, adica

trebuie sa-i dau un termen sa-si angajeze avocat, sa redacteze intampinarea si sa o si depuna

cu 5 zile inainte de termenul de judecata, si atunci primul termen de judecata se fixeaza in asa

fel incat paratul sa aiba la dispozitie 15 zile ca sa-si pregateasca apararea plus 5 zile sa depuna

intampinarea, deci 15 zile s-o redacteze si 5 zile cu care trebuie s-o depuna inainte. In

pricinile mai urgente, 5 zile sa pregateasca intampinarea, dar codul nu spune cu cate zile

inainte s-o depui deci tot termenul de 5 zile, desi sunt doctrinari care spun ca s-ar putea

considera ca si un termen mai scurt la aprecierea instantei, dar n-am text de lege de exceptie

in acest sens. Deci intampinarea in toate situatiile se depune cu 5 zile inainte, dar dupa cum

pricina este urgenta sau nu, ai 15 zile s-o pregatesti sau 5 zile. Sunt opinii care spun ca acel

termen in care trebuie s-o depui se include in cel de 15 zile, parerea mea este ca in 15 zile iti

faci apararea, cele 5 zile sunt in favoarea celeilalte parti ca ea sa-si faca apararea fata de

174

intampinarea ta, deci 15 cu 5, si oricum nu se justifica aceasta opinie in pricinile urgente ca

daca se depune cu 5 zile inainte, in cat timp ar trebui sa ti-o pregatesti?? Deci cum se fixeaza

primul termen de judecata? Sa ai cel putin 20 de zile pline regresiv, 15 zile plus 5, ca daca n-

ai avut aceste zile tu poti sa ceri un termen ca n-ai avut timp sa-ti faci apararea si-ti mai da un

termen sa depui intampinare.

Pentru celelalte termene, partea trebuie citata cu 5 zile inainte si in pricinile urgente acest

termen poate fi scurtat dupa aprecierea instantei. Cum se calculeaza aceste termene? Termene

de regresie, tocmai ce-am facut la prima ora.

Unde se face comunicarea? Evident ca se face la domiciliul celui citat indicat in cererea de

chemare in judecata sau in alte cereri din dosar daca am intervenienti, sau daca are o asezare

agricola, comerciala, sau si la locul de munca. In orice caz sa tineti minte ca daca eu semnez

citatia, poate sa mi se inmaneze oriunde. Deci asta este in actuala reglementare si in viitoarea,

oriunde pot sa primesc citatia daca o semnez personal. Este o utopie, de ce are interes partea

sa angajeze un executor judecatoresc, ca ala te urmareste ca agentii procedurali din filmele

americane, la noi nu se intampla asa ceva.

Poti sa refuzi sa primesti un act de procedura? Nu poti sa refuzi daca se depune in instanta un

act de procedura, noi am vorbit numai despre inmanarea citatiei, dar anexa la citatie se pot

orice alte acte de procedura, cererea de chemare in judecata, intampinarea, un raport de

expertiza, motivarea recursului samd, sigur ca da. Poti sa refuzi sa primesti un act de

procedura, ti se depun niste inscrisuri in dosar, o sa vedeti ca in manual se spune ca da, pentru

ca daca nu s-ar respecta termenul in care trebuia sa depui niste inscrisuri, tu poti sa refuzi sa le

primesti, NCPC spune foarte clar nu poti sa refuzi sa primesti actele de procedura depuse in

instanta, ce poti tu sa faci, dar si in actuala reglementare avem un text similar, numai

interpretarea din manual este cea pe care v-am spus-o. Art.96 actuala reglementare: „partea

prezenta in instanta nu poate sa refuze primirea actelor de procedura si a inscrisurilor care i se

comunica in sedinta, dar spune teza a doua, instanta poate incuviinta la cerere un termen

pentru a lua la cunostinta aceste acte”. Pai daca mi le dati acum, eu nu am cum sa le studiez,

aaa daca intampinarea se depune chiar la termenul de judecata si nu s-a respectat termenul de

5 zile, tu ca reclamant invoci decaderea din dreptul de a depune inampinare, dar asta nu

inseamna ca poti refuza s-o iei, o iei cand ti-o comunica instanta si invoci faptul ca paratul nu

a respectat termenul de 5 zile, termen imperativ prevazut printr-o norma dispozitiva (este la

latitudinea reclamantului sa invoce nerespectarea lui). NCPC aduce in plus faptucl ca spune

175

daca totusi refuzi sa primesti actul, se considera comunicat, se lasa la dosar si tu daca vrei sa-l

ridici e bine, daca nu, e problema ta. Actuala reglementare nu spune asta, dar tot asa se face.

Pai eu nu pot lua omul de manuta sa-i pun actul, daca el nu vrea. Dar actul se considera

comunicat pentru ca el nu are dreptul sa refuze.

Alegerea domiciliului procesual

Poti sa-ti alegi un domiciliu procesual, asta poate sa determine inclusiv competenta instantei

pe art. 5, dar se pune problema si de schimbarea domiciliului pe parcursul procesului care este

o alta problema, art.98, ceea ce este important: nu determina schimbarea competentei. Daca

imi schimb dimiciliul pe parcursul procesului, trebuie sa aduc atat la cunostinta instantei, cat

si la cunostinta celeilalte parti prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, daca nu

fac acest lucru, voi fi in continuare citat la vechiul meu domiciliu. Deci cele 2 conditii trebuie

indeplinite cumulativ.

Daca aleg un mandatar la care sa fiu citat la domiciliul mandatarului trebuie sa indic persoana

careia sa i se inmaneze crespondenta. Daca spun ca imi aleg domiciliul la mandatarul meu

avocat care are sediul profesional, e ok. Daca spun ca imi aleg domiciliul oarecare, indic o

adresa oarecare, fara sa arat ca acolo se va preda lui popescu gheorghe citatia si actele de

procedura, nu se considera valabila alegerea de domiciliu procesual si voi fi in continuare citat

la vechiul domiciliu.

Doua chestiuni care nu sunt in manual, care sunt pe NCPC si anume:

Comunicarea prin alte mijloace alternative de comunicare

Pana acum am vorbit despre comunicarea prin agentii procedurali ai instantei, 132 indice 1

introdus prin Legea micii reforme, aduce in fata un text din NCPC pe care il intalnim nu la

citatie, ci la celeritatea solutionarii cauzei la procedura in fata primei instante si permite

instantei sa recurga la mijloace alternative de comunicare. Simultan cu introducerea lui 132

ind 1, modifica si textele de la cereri. O sa vedeti ca cererile trebuie sa cuprinda: numele,

domiciliul partii ca sa vad unde va fi citata, dar pot sa cuprinda si alte mijloace de

comunicare, deci mail, fax, telefon, samd. Daca eu sunt reclamant si indic in cuprinsul cererii

de chemare in judecata, avem si la cuprinsul cererilor art. 182 - cererile in general adresate

instantelor, si art 112 – cuprinsul cererii de chemare in judecata, si art115 – cuprinsul

intampinarii, dar uitati-va macar la art. 112 pct 1, pct. 2 zice „dispozitiile art. 82 alin 2 teza a

II-a sunt aplicabile, o dispozitie similara am la 115 si daca ne intoarcem la cereri alin 1 tex 2

176

de la 82 „cererea va cuprinde daca este cazul, datele de identificare a mijl de comunicare

utilizate de parti precum nr de telefon, nr de fax, adresa de posta electronica sau altele

asemenea”. Adica eu reclamant in cererea de chemare in judecata, daca imi spun nr de tel, nr

de fax, adresa de mail, voi putea fi citat prin aceste mijloace alternative de comunicare. Daca

stiu aceste date si pentru parat, le voi trece tot in cuprinsul cererii de chemar in judecata, dar

acum mai ales cu privire la adresa de mail nu pot sa am garantie pentru ca mailul chiar daca ar

avea numele paratului, nu pot sa am o garantie ca apartine lui, insa daca paratul in

intampinare apropo de art.115, spune adresa de mail, pot sa-l citez si sa-i comunic actele de

procedura la acea adresa de mail. Daca ar putea instanta din oficiu sa foloseasca aceste

mijloace alternative de comunicare, pentru ca daca ne uitam la art 86 ind 2, introdus tot prin

Legea micii reforme, permite instantei sa obtina date si informatii cum ar fi fax, nr de telefon.

Bun, acest text nu se refera numai la mijloacele alternative de comunicare, ci si la citatiile

obisnuite. Imi spune reclamantul nu cunosc adresa paratului sau sediul, pot s-o aflu, daca de

exemplu este o societate comrciala, caut in baza de date a registrului comertului, deci se refera

si la procedurile obisnuite de citare, dar in acelasi timp permite instantei sa aiba acces si la

alte informatii cum ar fi numarul de telefon al partii. De ce? Pentru ca daca ma duc la art.132

ind 1 care are rostul de a accelera procesele, permite instantei sa citeze partile prin aceste

mijloace alternative. Reclamantul poate sa introduca in cererera de chemare in judecata aceste

date care sa permita instantei sa faca citatia, mai ales in ceea ce-l priveste pe el, prin aceste

mijloace alternative, cu atat ai mult daca si paratul prin intampinare afirma cele aratate de

reclamant in ceea ce priveste nr lui de telefon, si adresa de mail, fax, samd. Dar asta nu

impiedica instanta ca din oficiu, chiar in lipsa indicarii acestor date de catre parti, in baza lui

86 ind 2, sa obtina aceste date de la institutii autorizate. O sa vedeti ca este o discutie in

doctrina, ca daca partile n-au indicat instanta poate recurge ea automat la aceste proceduri in

baza lui 86 ind 2? Eu cred ca DA, daca vrea sa dea termene mai scurte, desi textul spune

„daca partile au indicat instantei datele corespunzatoare in acest scop”(art.131 ind 1 alin 2).

Dar sensul textului nu este in a limita instanta numai la situatiile in care partile i-au indicat

aceste date, este clar ca de-aia le-au indicat ca instanta sa uzeze de ele, dar daca nu le-au

indicat, nu inseamna ca instanta nu poate sa uzeze de ele, ci ca daca vrea sa uzeze, sa recurga

la 86 ind 2 si sa faca ea singura dimersurile la autoritatile corespunzatoare.

Cum se face dovada de citare si comunicare in aceasta situatie? Textul lui 132 ind 1 alin 2

vorbeste numai in caz de citare prin telefon, normal comunicareaactelor de procedura n-o poti

face prin telefon, numai citatia poti s-o faci prin telefon, si spune ca grefierul va face un

177

proces verbal. Rezulta de pe listingul instantei ca s-a facut un apel la data de ora de, deci

poate fi verificat, si un proces verbal care spune ca la data ora am sunat la numarul cutare, a

ridicat cutare telefonul si i-am comunicat ceea ce trebuie sa cuprinda citatia, adica ii comunic

toate datele de la art. 88 despre care am vorbit. La fax este destul de simplu, se comunica

faxul si poti sa ai dovada aceea atasata. Mai problematic este cu mailul pt ca acolo numai prin

administratorul serverului, nu am utilizat acest mijloc, insa faxul si telefonul sunt utilizate.

Comunicarea prin reprezentantii partilor prevazuta de art 86 ind 1 (introdusa tot prin Legea

micii reforme)

In primul rand, daca ne uitam la art 86 ind 1, „dupa sesizarea instantei, daca partile au avocat

sau consilier juridic, cererile, intampinarile sau alte acte se pot comunica direct intre acestia.

Ce inseamna dupa sesizarea instantei? Pot comunica 2 avocati intre ei cererea de hemare in

judecata? Nu, pentru ca nu este sesizata instanta. Asadar aceste text nu se refera dintre actele

partilor la cererea de chemare in judecata pentru ca se poate recurge la comunicarea intre parti

direct numai dupa sesizarea instantei. Deci instanta este sesizata prin cererea de chemare. Pot

partile daca am 2 parti care se cunosc, 2 vecini sa-si comunice intre ei, intampinarea,

inscrisurile, si sa semneze dovada si s-o consider comunicare facuta? Pai observati ca textul

spune numai cand partile au avocati, fie consilieri juridici. Asadar partile nu pot recurge la

acest mijloc alternativ de comunicare pentru ca astfel de comunicare este nula ca nu am o

stituatie de echipolenta, deci daca nu au avocat nu pot recurge la astfel de comunicari. Cum se

dovedeste comunicarea intre parti? Mandatarul celeilalte parti, avocat sau consilier juridic,

semneaza o dovada de primire, fie semneaza chiar pe exemplarul meu, daca de exemplu eu

avocat al paratului comunic avocatului reclamantului intampinarea, el va semna pe un

exemplar din intampinare care e la mine si eu depun intampinarea la instanta si pe ea exista

semnatura lui. Am primit un exemplar azi data de. Daca la intampinare am anexate alte

inscrisuri, va semna pe ele, am primit un exemplar din inscris azi data de. Dar textul imi

permite sa semnez in cu totul alta si sa spun azi data mi s-a comunicat de catre avocatul

paratului intampinarea, inscrisul cutare. Ce se intampla daca nu se trece termenul? Deci eu

semnez ca am primit intampinarea dar nu spun la ce termen am primit-o si vine paratul cu

exemplarul lui de intampinare si depune cu o zi inainte intampinarea. Daca vine reclamantul

la termenul de judecata si spune pai e adevarat ca mi s-a comunicat intampinarea, dar n-a fost

respectat termenul de 5 zile prevazut de art. 114 ind 1. Va lua de buna instanta aceasta

afirmatie sau nu? Deci repet in legatura cu posibilitatea comunicarilor prin avocati: este

posibila numai daca partile au reprezentanti, se face dovada prin semnatura acestor

178

reprezentanti si se depune la dosar aceasta dovada, semnatura care poate fi chiar pe actul care

ramane la cealalta parte sau pe un act distinct. Dar daca nu se trece data? Pareri in sala care nu

se aud. Deci considerati ca daca avocatul nu trece data atunci cand semneaza se considera ca a

primit citatia, fie cu respectarea termenului de 5 zile, fie ca a renuntat implicit sa invoce

decaderea pe considerent ca nu-l vatama, da este un argument bun. S-ar fi putut sa se aduca un

alt argument sa se spuna ca nefiind nicio data trecuta pe dovada de comunicare, singura data

pe care o am este acea data certa de la instanta care este momentul depunerii intampinarii

semnata de reprezentantul reclamantului la dosar si atunci aceea se considera data

comunicarii, insa este un argument viabil cel dat de Alex si cred ca poate fi acceptat. Ne mai

gandim pana saptamana viitoare. Ramane tema de meditatie. Nu mai fac restul de la citatie,

sunt tratate in manual exhaustiv, va rog sa le lecturati singuri.

CURS 12-13

PARTICIPANTII LA PROCESUL CIVIL

1.) COMPUNEREA INSTANTEI

Semnificația noțiunii de INSTANTA

O sa vedeti ca daca lecturati textele CPC ca , prin instanta se intelege :

În sens larg – orice organ de jurisdicție (art. 1 pct. 1 C. pr. civ.)

În sens restrâns:

- doar instanțele judecătorești - in sensul legii de organizare judiciara (judecatorie,tribunal,curti de apel,ICCJ )- art. 2 din Legea nr. 304/2004

- un anumit grad de jurisdicție – instanta de apel ,instanta de recurs ,prima instanta -ex. art. 50, 51, 295 C. pr. civ .

- completul de judecată –atunci cand vorbeste de exemplu despre instanta care solutioneaza cererea de recuzare se poate referi si la instanta in sensul ca aceeasi instanta va solutiona cererea de recuzare sau instanta superioara (in functie de anumite distinctii ) ,dar se poate referi si la completul de judecata adica un complet de judecata al aceleiasi instante si in Regulamentul de ordine interioara ne

179

spune care complet de judecata al aceleiasi instante judeca cererea de recuzare. - ex. art. 30, 31 C. pr. civ.

Iata deci, ca notiunea de instanta are sensuri diferite in diverse texte ale CPC si de fiecare data va trebui sa fim foarte atenti sa vedem in care din aceste situatii se incadreaza.

Compunerea instan ț e i –tineti minte ca, am discutat inca la prima ora atunci cand am facut CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE despre normele de organizare judiciara si in cadrul lor am vorbit si despre compunerea instantei chiar sub cele 2 aspecte : cantitativ si calitativ.

CANTITATIV CALITATIV - cantitativ - alcătuirea cu

numărul de judecători prevăzuți de lege (nr. De judecatori ce compun completul de judecata )

- calitativ – posibilitatea efectivă de a face parte din completul de judecată (repartizarea aleatorie a cauzelor, incidente privind compunerea)adica care dintre judecatorii unei anumite instante pot face parte EFECTIV din compunerea completului de judecata in functie de repartizarea dosarelor si situatia fiecaruia raportat la dosar

ASPECTUL CANTITATIV - Sediul materiei – Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

❢ Prima instanță➨stiti deja ca ,cauza se judeca de 1

singur judecator

Art. 54 alin. 1 ” Cauzele date, potrivit legii, in competenta de prima instanța a judecătoriei, tribunalului si curţii de apel se judeca in complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de munca si de asigurări sociale.”

LITIGIILE DE MUNCA ➨ 1 judecator + 2 asistenti judiciari➨Art. 55 alin. 1 ”Completul pentru soluţionarea in primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie dintr-un judecător (si 2 asistenţi judiciari).” (text modificat prin art. III, pct. 8 din Legea nr. 202/2010)

180

❢ Apel ➨ 2 judecatori

❢ Recurs ➨ 3 judecatori

Apel și recurs – art. 54 alin. 2 ”Apelurile se judeca in complet format din 2 judecători, iar recursurile, in complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor in care legea prevede altfel.”

❢ ÎCCJ ➨ in cazul ICCJ , stiti deja ca in civil ea nu judeca in

prima instanta ,ci in civil judeca doar recursuri in complet de 3 judecatori ,in mod exceptional in complet de 5 judecatori (de exemplu : recursul impotriva hotararii sectiei CSM prin tragerea la raspundere disciplinara a judecatorului/procurorului , aceasta hotarare se ataca cu recurs la ICCJ si acest recurs se judeca de completul de 5 judecatori )

Legea micii reforme vine si modifica legea 303/2004 , astfel prevede la ICCJ 4 complete de 5 judecatori :

2 complete de 5 judecatori la sectia penala (pentru ca ei judeca si RIL date de ICCJ in prima instant , stiti de la procedura penala in litigii unde au competent de a judeca in prima instanta dupa persoana si acolo recursul impotriva hotararii date de ICCJ se judeca de completul de 5 judecatori –si sunt tocmai 2 complete la sectia penala pentru a elimina orice fel de suspiciune ca repartizarea nu e una aleatorie si a nu avea o previziune ca intotdeauna numai anumiti judecatori judeca acele recursuri )

si inca 2 complete in alte materii, compusi din judecatorii altor sectii pentru situatiile in care vorbim de recursuri in materie civila (prezidate de presedintele sau vicepresedintele curtii sau un presedinte de sectie desemnat de acestia)

De asemenea am discutam la competenta ca, ICC are acea compunere referitoare la judecarea RIL-urilor , compunere care consta din :

a)a) Obligatoriu completul e prezidat de presedintele sau vicepresedintele curtii ;

b)b) Cei 4 presedinti de sectii –stiti ca potrivit legii de organizare judiciara ICCJ are 4 sectii: 1 civila, 2 civila (fosta comerciala),contencios administrativ si fiscal , penala;

181

c)c) 20 de judecatori – 14 de la sectia vizata de problema juridica respective + 6 de la celelalte 3 sectii ,cate 2 judecatori de la fiecare

d)d) In masura in care problema dedusa RIL vizeaza mai multe sectii ale ICCJ nr de judecatori aferent acestora va fi repartizat intre ele deci 8 de la fiecare sectie .

ICCJ judeca si in sectiile unite➨ (art. 25 – schimbarea jurisprudentei, sesizarea CC privind constitutionalitatea legilor inainte de promulgare) – art. 34 – cvorum – min, 2/3 participanti, hotararea se ia cu majoritate, nu și recursul în interesul legii (art. 25 lit. a abrogat prin art. III pct. 4 din Legea nr. 202/2010) – a se vedea art. 330 ind. 6 alin. 1 C. pr.civ., introdus prin art. I pct. 33 din Legea nr. 202/2010 – compus din cei 4 presedinti de sectii plus 20 de judecători din cele 4 sectii (14 din secția în a cărei competență intră problema de drept și câte 2 din cadrul celorlalte secții) prezidat de președinte sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele curții

In cazul ICCJ, tocmai pentru ca ea are acest rol prin intermediul acestui instrument RIL de a uniformiza jurisprudenta altor instante ,la nivelul ei o jurisprudenta neunitara e inadmisibila➨asadar ea in momentul in care pentru prima oara a aplicat un anumit text de lege si a dat o anumita interpretare , pentru ea propriul ei precedent trebuie sa fie OBLIGATORIU . In masura in care insa ea apreciaza ca acel precedent este gresit si ca trebuie schimbat, completul de judecata investit cu solutionarea cauzei nu are voie ca de la sine putere sa modifice acest precedent si sa-i dea o alta interpretare, ci trebuie sa CONVOACE SECTIILE UNITE si sa ceara o modificare a jurisprudentei, ceea ce ICCJ nu face. Deci s-a cerut in mai multe situatii, s-a invocat precedentul judiciar bazat pe propria ei jurisprudenta si a spus ca nu ``puteti`` sa dati decat aceasta solutie pentru ca uite care este precedentul dvoastra judiciar,iar daca vreti sa-l schimbati spuneti-ne acum si convocati sectiile unite , ICCJ refuza cu desavarsire sa modifice acest lucru si da ce solutii vrea,existand situatii in care chiar prin intermediul RIL ICCJ isi uniformizeaza propria jurisprudenta ,desi NU ar trebui sa se ajunga aici .

In căi extraordinare de atac de retractare (contestație în anulare, revizuire) compunerea completului de judecata se raporteaza la hotararea care se ataca. Deci daca contestație în anulare/ revizuire vizeaza hotararea primei instante va fi in complet

182

de 1 judecator, daca vizeaza hotararea data in apel-2 judecatori , iar daca vizeaza recurs -3 judecatori sau 5 judecatori daca intra in cazurile acelea.

CONSTITUIREA INSTANTEI – alcătuirea completului cu toate persoanele și organele prevăzute de lege ,adica toti ceilalti participanti :

- procurorul

- grefierul/ magistratul asistent la ÎCCJ

- asistentul judiciar

ASPECTUL CALITATIV –se refera daca un anume judecator de la instanta respectiva poate sau nu poate sa faca parte din completul de judecata anume desemnat sa solutioneze respectiva cauza.

Actuala reglementare distinge intre situatiilee incompatibilitate si

cele de recuzare/abtinere.

Motivele de incompatibilitate sunt diferite de motivele de

recuzare / abtinere .

In NCC ,avem numai situatii de incompatibilitate care se

solutioneaza ca in procedura penala numai prin abtinere sau recuzare si , raportat totusi la reglementarea existenta la ora actuala –situatiile de incompatibilitate sunt reglementate prin norme imperative ,iar situatiile de recuzare/abtinere prin norme dispozitive.

De ce sunt reglementate situatiile de incompatibilitatea/ abtinerea/recuzarea a unui membru al completului de judecata? Pentru a asigura impartialitatea in darea solutiei , ocrotirea unei anumite valori anume: increderea in justitie si garantia ca judecatorulcare ma judeca nu e partinitor.

1) INCOMPATIBILITATEA- 3 situatii distincte prevazute de art.24 CPC

Nu confundati incompatibilitatea din CPC cu alte situatii de conflicte de interese din Legea statutul judecatorului/procurorului, bunaoara cea care nu permite desfasurarea altor activitati inafara celui de judecator/procuror.

- cazuri- art.24 CPC

183

1. Judecatorul care a pronuntat o hotarare intr-o anumita pricina nu poate sa faca parte din compunerea completului de judecata care cenzureaza acea hotarare ( cai de atac de reformare) –APEL /RECURS ,deci

Judecatorul care a dat o hotarare in prima instanta Nu poate sa faca parte din completul de judecata din apel care cenzureaza acea hotarare / Judecatorul care a dat o hotarare in apel Nu poate sa faca parte din completul de judecata din recurs care cenzureaza acea hotarare ➨pot insa face parte din completul care solutioneaza caile extraordinare de retractare si avem in acest sens RIL, pentru ca vizeaza imprejurari care nu au fost avute in vedere de instanta (de ex: nu a observat ca a fost lipsa de procedura pentru una dintre parti, sau nu s-a pronunta asupra unui inscris pentru ca nu l-a observat sau una dintre parti exhiba un inscris nou care daca ar fi fost depus la dosarul cauzei si ar fi fost cunoscut de instanta solutia ar fi fost alta etc )

Indiferent ca te-ai pronuntat pe exceptie sau pe fond pt ca pana la urma de exemplu ,daca ai respins actiunea ca prescrisa, ce va verifica instanta de apel?daca ai solutionat sau nu corect exceptia prescriptiei exctinctive.

Poate fi vorba si de o incheiere interlocutorie

2. Si nici in caz de rejudecare dupa casare➨O sa vedeti , rejudecarea cauzei atat in

apel (solutie de: anulare + rejudecare fie de catre instanta de apel ,fie trimitere spre rejudecare la prima instanta )

cat si in recurs (solutie de: casare +retinere spre rejudecare a apelului sau actiunii pt ca avem hotarari care se ataca numai cu recurs si daca le casez retin spre rejudecare cauza )+casare cu trimitere spre rejudecare fie a apelului ,fie a actiunii la prima instanta.

In functie de instanta competenta sa solutioneze calea de atac dupa casare/anulare iarasi distingem intre alte situatii ,deci daca

o s-a casat hotararea+se retine spre rejudecare apelul sau actiunea in cazul celor care se ataca numai cu recurs ,si eu am fost judecatorul care am dat solutia in prima instanta ➨nu pot participa la solutionare dupa casare (dar depinde de motivul anularii/casarii pt ca de ex: daca eu am respins in mod gresit actiunea pe exceptia prescriptiei exctinctive de ex si

184

instanta de control judiciar cenzurand hotararea mea constata acest lucru respinge exceptia prescriptiei exctinctive si fie retine cauza spre rejudecare , fie o trimite spre rejudecare daca partile cer asta ,vedem in functie de caz ), dar idea e ca daca am solutionat cauza pe exceptie inseamna ca nu m-am pronuntat decat asupra ei , nu si asupra fondului, iar instanta de control judiciar respinge exceptia si fie retine cauza spre rejudecare pe fond sau o trimite spre rejudecare aceleiasi instante, mai sunt incompatibil in sensul art 24 al(1) teza 2? NU ,pentru ca eu nu m-am pronuntat pe fondul cauzei, m-am pronuntat numai pe exceptie , exceptia a fost respinsa de instanta de control judiciar , urmeaza sa devolueze asupra fondului DECI nu pot sa particip in compunerea completului de judecata atunci cand m-am pronuntat pe o anumita chestiune

o Revenind la prima situatie: daca am respins actiunea pe exceptia prescriptiei exctinctive pot participa in compunerea completului de judecata din apel? NU pentru ca instanta de apel va cenzura modul in care am solutionat exceptia prescriptiei exctinctive

o dar daca instanta de apel solutionand apelul va constata ca m-am pronuntat gresit pe exceptie, va respinge exceptia, va anula hotararea si va retine cauza spre rejudecare sau o va trimite inapoi la aceeasi instanta , pot participa in compunerea completului de judecata? DA

o Dar daca se anuleaza hotararea pentru ca am dat-o cu lipsa de procedura a celui care a pierdut procesul ?mai pot intra in compunerea completului?instanta fie o retine/trimite pt a fi judecata cu procedura complete, NU pentru ca fie ca m-am pronuntat ,fie ca pe exceptie fie ca m-am pronuntat pe fond, eu mi-am spus parerea cu privire la cauza NU MAI POT INTRA in comp

o Motivele pentru trimitere spre rejudecare/anulare+retinere/casare+retinere = 1.)lipsa de procedura 2.)nepronuntarea pe fond

185

o Daca m-am pronuntat pe exceptie pot participa in compunerea completului la rejudecare daca se respinge exceptia si se devolueaza fondul

o Dar daca motivul de anulare/casare=lipsa de procedura atunci NU mai pot participa pentru ca se va rejudeca cu procedura complete fie pe exceptie,fie pe fond ori eu cu privire la acest aspect mi-am spus parerea

Gradele de jurisdictie:

I. 1 instanta ➨se da o SENTINTA II. Daca se ataca cu apel solutia e de anulare pentru 2

motive: gresita solutionare pe exceptie + solutionarea cu lipsa de procedura a partii

III. Iar in recurs are solutii de : casare cu aceleasi 2 motive :gresita solutionare pe exceptie + solutionarea cu lipsa de procedura a partii

Dar dupa cum e vorba de gresita solutionare pe exceptie/ solutionarea cu lipsa de procedura a partii disting in ceea ce priveste incompatibilitatea cand pot/nu pot participa in compunerea completului care rejudeca actiunea sau calea de atac:

I. gresita solutionare pe exceptie➨seo respinge exceptia,o se admite calea de atac,o se anuleaza hotararea ,o se respinge exceptia, o se rejudeca fie actiunea / apelul, fie ca se retine de

aceeasi instanta fie ca se trimite la alta instantao POT SA FAC PARTE din compunerea completului,nu

sunt incompatibil pentru ca eu nu m-am pronuntat pe fond cid oar [pe exceptia cenzurata

II. solutionarea cu lipsa de procedura a partii➨indiferent de solutie , iar acesta e motivul pentru care se anuleaza/caseaza si se trimite sau retine spre rejudecare NU MAI POT FACE PARTE din compunerea completului pentru ca se reia din nou toata discutia ori pe exceptie ori pe fond (pt ca trebuie sa-i permit partii sa puna concluzii pe ea).

❢ NCPC nu permite sa particip in compunerea completului

nici daca am solutionat o incheiere interlocutorie

186

3.) situatiile in care am fost martor/expert/arbitru➨caci daca AM FOST martor (efectiv!) si intre timp am devenit judecatorul cauzei ca ar insemna sa-mi apreciez propria marturie , iar aceasta nu ar fi obiectiva si impartial in pronuntarea hotararii finale

Daca am fost expert ,la fel ➨caci de ex: am fost expert topograf,intre timp m-am facut judecator si am apucat sa fac o expertiza topografica in cauza . Atunci cand partile contesta expertiza,cer o noua expertiza sit u ca si judecator trebuie sa te pronunti care expertiza e cea corecta sunt slabe sanse sa spui ca expertiza ta e cea proasta ,iar legiuitorul ca sa preintampine aceasta situatie prevede aceasta

In actualul Cod a fi fost avocatul vreuneia dintre parti in vreo etapa anterioara ,nu e motiv de incompatibilitate ci e motiv de recuzare!

CINE SOLUTIONEAZA EXCEPTIA DE INCOMPATIBILITATE?CUM SE INVOCA? Daca mergem la Regulamentul de ordine interioara vom vedea ca incompatibilitatea este un incident procedural (ca si abtinerea+recuzarea) si ca trebuie judecat de COMPLETUL URMATOR celui in fata caruia se iveste.

Cum se invoca? pe cale de exceptie!

Completul de judecata competent sa solutionezez exceptia: judecatorul cauzei e si judecatorul exceptiei daca nu am un text de lege care sa prevada altceva!

Completul in fata caruia se invoca exceptia de incompatibilitate sau care din oficiu invoca exceptia de incompatibilitate este cel chemat sa se si pronunte asupra ei .

In masura in care vizeaza toti judecatorii cauzei ca incompatibili: cauza se va redistribui aleatoriu.

Daca incompatibilitatea vizeaza doar pe UNII din membrii completului de judecata :cel care nu e incompatibil ramane sa judece exceptia si completul se completeaza cu judecatorii de pe lista de permanenta

Va reamintesc , cum se constituie completul de judecata>?? la inceputul fiecarui an, colegiul de conducere al instantei respective stabileste completele de judecata. Si tot atunci se stabilesc judecatorii

187

de pe o lista de permanenta, tot de atunci stiu cine e judecatorul de serviciu intr-o anumita zi (sau pot fi mai multi ,daca primul e indisponibil ).

Revenind la incompatibilitate,daca ea vizeaza intregul complet-cauza se va redistribui aleatoriu , iar daca vizeaza doar o parte – cei nevizati raman sa judece si completul e completat cu judecatorii de pe lista de permanenta ex: recurs 3 judecatori- 2 incompatibili ➨acela 1 + b2 de pe lista de permanenta

Ce se intampla daca in urma repartizarii acel complet la care s-a distribuit aleatoriu cauza spune ca gresit s-a solutionat exceptia de incompatibilitate? Teoretic, nu ar trebui sa spuna acest lucru pentru ca este o incheiere interlocutorie care leaga instant asupra careia nu se poate reveni,dar daca totusi spune acest lucru si trimite dosarul completului initial investit ➨avem o situatie de intrerupere a cursului judecatii si ,aceasta INCHEIERE se poate ataca separate cu cale de atac.

2) Abținerea și recuzarea➨reglementate pentru a

asigura impartialitatea membrilor completului de judecata

- cazuri

- art. 27 C. pr. civ.

Si aici ele se pot grupa cam in 4 categorii: fie ca e

1. Judecatorul e sot/ruda/afin pana la gr 4 cu una dintre parti/avocatul uneia din parti

2. Au un interes in cauza ,altul decat ca ar fi parti sau avocat3. Situatie de vrajmasie intre aceste persoane si una din parti

(de ex: existenta unei judecati penale ,parerea ei: e suficienta inceperea urmaririi penale pentru a fi in prezenta acestui caz )

4. Antepronuntare (si-a spus parerea anticipat cu privire la pricina)

Antepronuntarea - invocata in legatura cu dezlegarea unei chestiuni in acel dosar si nu faptul ca m-am pronuntat intr-un alt dosar cu privire la o problema conexa

Situatiile in care se invoca se refera de fapt la Modalitatea in care solutionez unele exceptii sau cereri ale partilor

188

ex: am o cauza in care e evident pt toata lumea ca expertiza topografica e esentiala.fara ea,daca resping expertiza e evident ca prefigurez solutia .Respingerea acestei proble practica zice ca nu e antepronuntare,dar e discutabila.

Aprecierea probei e atributul judecatorului ,iar atunci cand motiveaza de ce respinge/admite o proba trebuie sa fie foarte circumspect pentru a nu prefigura solutia inainte sa o dea.

NU e antepronuntare daca se invoca exceptia lipsei calitatii procesuale active si o resping si dau cuvantul pe probe cu privire la fondul cauzei ➨ pt ca nu m-a antepronunt ci chiar ma pronunt printr-o INCHEIERE INTERLOCUTORIE (ce dezleaga chestiuni de drept ce pregatesc darea solutiei)

Recuzarea e reglementata prin norme dispozitive ,deci ramane la latitudinea partii daca le invoca sau nu .In ceea ce priveste recuzarea normele sunt edictate in favoarea partii.

Judecatorul care insa stie ca se afla in una din aceste situatii e OBLIGAT sa se abtina,dar faptul ca nu s-a abtinut NU e motiv de nulitate a hotararii pt ca daca partea nu l-a recuzat nu mai poate pretinde in calea de atac ,dar faptul ca nu s-a abtinut poate atrage sanctiuni disciplinare (art 99 Legea privind statutul judecatorului si procurorului).

Tocmai pentru ca recuzarea e reglementata de norme dispozitive si abtinerea prin norme imperative ,recuzarea poate fi solicitata numai de parte si in limine litis, inainte de inceperea oricaror dezbateri daca motivul de recuzare exista in acel moment (de ex: judecatorul era sotul uneia din parti ) sau de indata atunci cand acest motiv se iveste pe parcursul judecatii (ex:antepronutarea ,casatoria cu una din parti) ,dar faptul ca exista un motiv de recuzare dar pe care eu l-am cunoscut abia ulterior, in cursul judecatii nu-mi permite sa-l formulez ulterior. Exista niste declaratii de conflicte de interese facute de judecatori prin care sa arate daca au rude,afini,sot in sistemul judiciar.Din pacate ,aceste declaratii nu sunt publice caci in mod normal de pe ele ar trebui sa stie partile situatia.

189

Abtinerea in schimb,judecatorul care stie aceasta poate sa formuleze ORICAND cererea de abtinere!

Daca judecatorul nu e sigur ca se afla in situatie de abtinere si cand nu stie cum ii e afectata aparenta de impartialitate , judecatorul poate formula o cerere catre Colegiul de conducere daca e sau nu cazul sa se abtina in cauzele respective si sa respecte hotararea Colegiului.

Care e procedura? se judeca in camera de consiliu, fara participarea partilor + cu ascultarea judecatorului care se abtine/a fost recuzat

Ce se intampla daca recuzarea/abtinerea s-a ivit pe parcursul judecatii? Atunci prin incheierea de admitere trebuie sa se arate in ce masura sunt considerate acele acte de procedura.Daca omite sa le mentioneze inseamna ca nu le-a pastrat.

❢ INCOMPATIBILITATEA -?Legat de incheierea

interlocutorie esti incompatibil sa judeci in apel daca ai dat o incheiere interlocutorie in cauza?

Depinde de situatie ,daca constituie sau nu motiv de apel + modul in care ai solutionat acea incheiere,daca ai solutionat o exceptie interlocutorie printr-o incheiere interlocutorie care pregateste solutionarea cauzei.

Daca tu ai respins exceptia lipsei calitatii procesuale active si ai judecat pe fond,atunci acea incheiere facand obiectul apelului NU mai poti sa intri in judecarea cauzei pentru ca se pune problema (chiar daca nu ai judecat fondul ci doar exceptia tu fiind apoi avansat la instanta de apel).Vine acel dosar in care eu am pronuntat incheierea interlocutorie,daca e motiv sau ar putea fi invocat ca motiv de ordine publica felul in care eu am judecat acea incheiere interlocutorie,atunci NU ,pentru ca urmeaza ca acel complet de judecata sa se pronunte si pe legalitatea sau temeinicia acelei incheieri interlocutorii.

*daca ai judecat fondul CLAR ,nu se mai pune problema –esti incompatibil –NU poti sa intri in complet

❢ Deci idea este ca nu pot sa cenzurez propria mea

hotarare. Nu e obligatoriu sa fie o hotarare data pe fondul cauzei ci poate sa fie si o incheiere interlocutorie care pregateste fondul cauzei.

190

❢ REGULA! Nu ma pot pronunta de 2 ori in acelasi dosar pe ceva

asupra caruia m-am pronuntat deja.

?Si in rejudecare?Depinde de la caz la caz. De ex: daca s-a anulat pe lipsa de procedura si se rejudeca sub toate aspectele ,atunci nu ar avea de ce sa intru pentru ca m-am pronuntat si am solutionat.

ABTINEREA SI RECUZAREA

Cererea de recuzare/abtinere a judecatorului se judeca de :

fie de acelasi complet de judecata daca nu vizeaza toti membrii completului (cu includerea judecatorilor/judecatorului de pe lista de permanenta)

fie de un alt complet de judecata cand vizeaza INTREGUL COMPLET

❢ Ce se intampla daca din cauza abtinerii/recuzarii NU se poate

constitui un alt complet de judecata? De ex> recuza singurul judecator ? CPC prevede ca va judeca INSTANTA DE CONTROL JUDICIAR va judeca cererea de recuzare si in functie de modul in care o solutioneaza :

1. RESPINGE➨trimite inapoi dosarul pentru continuarea judecatii ca aceeasi instanta de catre acelasi complet (judecator)

2. ADMITE si daca intre timp nu mai am alt judecator➨o va trimite la o alta judecatorie din circumscriptia sa teritoriala

❢ Pot fi judecati toti judecatorii unei sectii/instante?➨e

inadmisibila o astfel de cerere,recuzarea/incompatibilitatea se refera NUMAI la membrii completului de judecata ,daca recuz toti judecatorii unei instante/sectii

➨recuzarea e inadmisibila si exceptia de inadmisibilitate se invoca chiar de completul de judecata in fata caruia a fost formulata cererea+ se respinge de el ca fiind inadmisibila (si NU se mai trimite la nimeni altcineva)

❢ Exista situatii in care motivul unic /motive distincte vizeaza

fiecare judecator in parte al unei sectii/instante(in pers fiecarui judecator exista motive independente de recuzare). De ex: unul e sot cu o parte, altul e afin, concubin sau alte motive :

191

prietenie intre judecatori/avocet-judecator etc (aici e discutabil ) ➨aici judecatorul daca cunoaste existenta unui motiv care ar putea sa-I afecteze impartialitatea se abtine clar.➨se va judeca de sectia urmatoare sau daca toata instanta e recuzata de catre alta instanta /alt complet dintr-o alta sectie a aceleiasi instate ➨sunt foarte rare si nefondate ,iar daca partea exercita abuziv dr de a recuza (cerere vadit nefondata,nefondata ) se va sanctiona cu amenda judiciara

❢ INTERES=interes material sau interes moral ➨e orice fel de

interes in cauza

❢ De regula, atunci cand judecatorul se abtine nu e neaparat

vorba de impartialitate ci ca ar exista o APARENTA DE IMPARTIALITATE

❢ Daca se recuza singurul judecator al unei instante e o

situatie inadmisibila?➨NU E INDAMISIBILA si nu poate fi respinsa ci trebuie trimisa instantei de control judiciar,faptul ca acel judecator e singurul judecator al instantei e doar o situatie de fapt caci nu am recuzat membrii completului de judecata

❢ Prin ce se solutioneaza cererea de abtinere /recuzare

➨INCHEIERE atacata odata cu fondul daca este de respingere . cea de admitere nu are cale de atac , iar cererea de abtinere ,indiferent de solutie , nu are cale de

atac .

❢ Daca judecatorul a fost recuzat si el declara ca se abtine ➨e

posibil + cererea de abtinere se va judeca cu precadere , cea de recuzare fiind ramasa fara obiect DE CE? Pentru ca, daca cererea mea de abtinere ( urmata recuzarii ) e respinsa, trebuie sa-i permita partii sa aiba o cale de atac impotriva respingerii cererii de abtinere (da textul spune ca impotriva incheierii prin care s-a solutionat abtinerea nu exista cale de atac – dar txt vizeaza doar situatia in care exista doar o abtinere si nu o abtinere inaintea careia e o cerere de recuzare) caci nu e normal sa-i iau calea de atac a partii in functie de atitudinea

❢ GRESITA solutionare a cererii de recuzare➨ poate sa o invoce

cel care a invocat cererea de recuzare

❢ INCOMPATIBILITATEA➨o poate invoca oricine inclusiv instanta de

control judiciar din oficiu in orice moment al procesului

192

❢ Hotararea pronuntata intr-o compunere in care nu trebuia sa

intre acel judecator (constat gresita solutionare a cererii de recuzare a judecatorului ,ca trebuia admisa )➨Se anuleaza in apel /caseaza in recurs hotararea si e motiv de retinere spre rejudecare + refacerea actelor de procedura (nu e motiv de trimitere spre rejudecare caci nu vorbim de situatiile de exceptie )

❢ Art 204 recuzarea expertului /interpretului–pot fi recuzati

❢ Pot fi recuzati si procurorii/magistratii asistenti /grefierii

/arbitrii

O sa trec succint peste acest capitol pt ca este tratat bine si in manual, incepem sa discutam despre partile din proces.

Am vrut sa mai spun cateva cuvinte inainte de a trece la parti pt ca am vorbit despre compunerea si constituirea completului de judecata. Am spun ca din constituirea completului de judecata face parte si grefierul, procurorul si magistratul-asistent, si asistentul judiciar.

Rolul procurorului in procesul civil

Care este rolul procurorului in procesul civil ? in actuala reglementare se deduce din art 45. Din cele cateva alineate ale textului art 45 ne lamurim in ce consta participarea procurorului in procesul civil.

Din al 1 deducem ca el poate formula anumite actiuni in justitite. Dar cand face acest lucru el este parte in proces? Remarcati ca in acele actiuni el nu invoca un drept personal. Sigur, vorbesc atunci atunci cand se judeca ca procuror caci nu ma pot judeca ca judecator pe o cauza de mostenire. Dar cand introduce o actiune pt o persoana dintre cele enumerata in art 45, este vorba despre minori, persoane puse sub interdictie, disparuti si alte cazuri expres prevazute de lege. (remarcati ca procedura declararii disparitiei nu mai este reglementata in noul cod civil si cu toate acestea si noul cod de proc civ se referea la disparuti, urmeaza sa vedem cu vom califica ce inseaman disparuti in aceatsa situatie.)

Deci ideea este ca atunci cand este vorba de apararea drepturilor acestor persoane, procurorul poate el sa porneasca o actiune civila in justitie. Ati observat, instanta nu se autosesizeaza, ea este sesizata de cineva. Cine o sesizeaza.?Cel care vrea sa isi realizeze un drept in justitie care este o obligat sa se adreseze instantei ca sa-si realizeze un drept. Iata, procurorul in situatia anumitor persoane, poate pt acestea sa exercite actiunea civila in justitie.

Al 2. Chiar daca procurorul porneste actiunea va fi intodus in cauza si cel pt care a facut-o, deci inclusiv minorul, prin reprezentant legal sau cel asistat de reprezentant legal si introdus titularul, el va putea sa exercite toate atributele de dispozitie pe care i le permite codul de

193

procedura civila, cum ar fi sa renunte la judecata, de ex. disparutul apare. Dar daca reprezentantul legal al minorului renunta la judecata sau renunta la dreptul subiectiv sau vrea sa incheie o tranzactie, acolo deja pun problema si autorizarii cand este cazul, si in aceste situatii codul permite instantei sa cenzureze aceste acte de dispozitie. Conform art 45 ind 1 aceste acte procesuale de dispozitie nu vor impiedica judecata daca instanta apreciaza ca ele nu sunt in interesul acelor persoane. Chiar daca as avea autorizarea instantei de tutela, daca instanta apreciaza ca nu este in interesul minorului ca reprezentantul legal sa renunte la judecata, sa renunte la dreptul subiectiv sau felul in care a incheiat o tranzactie, il defavorizeaza pe minor, poarte sa respinga, sa ia act de aceasta si sa continue judecata procesului pe fond.

Deci iata primul atribut al procurorului de a porni o actiune civila in numele acelor persoane care sunt enumerate in art 45 al 1, nu orice actiune, ci cand este vorba de apararea drepturilor minorilor, acelor pusi sub interdictie, deci vorbim de o incapacitate de exercitiu, diparutilor si in alte cazuri expres prevazute de lege.

Al 3 indica un alt atribut al procurorului, poate sa participe, sa puna concluzii in orice proces civil, in orice faza a aceastuia daca apreciaza ca este necesar pt apararea ordinii de drept , a drepturilor si libertatilor cetatenilor. Practic, in aceasta situatie procurorul face parte din constituirea completului de judecata, in prima situatie face parte din compunerea completului? Nu! El practic se pune pe pozitia partii. E adevarat ca el nu se prevaleaza de un drept propriu.

Dar ideea este ca se situeaza pe pozitia partii. Atributul de la al 3 se refera la participarea lui in constituirea completului de judecata, pune concluzii in orice proces. Stiti ca sunt situatii in care participarea procurorului este obligatorie. Exemple : punerea sub interdictie, exproprierea, adoptie. Daca nu participa in constituirea completului de judecata, in aceste situatii hotararea este lovita de nulitate absoluta, este motiv de nulitate a hotararii, de apel sau casare in recurs si retinerea cauzei spre rejudecare-atragae nul hot

In afara de situatiile in care legea il obliga sa participe in constituirea completului de judecata, el poate sa aprecieze ca prezenta lui este necesara pt a pune conlcuzii si in alte cauze cu aceasta justificare, practic acest al 3 ii permite sa participe aproape in orice cauza.

In fine, al 5, poate sa exercite cai de atac impotriva oricaror hotarari si poate cere punerea in executare a acelor hotarari pt care putea sa si declanseze actiunile. Remarcati ca legaea nu face nicio distinctie ci s-a pus probema daca de exemplu poate si in actiuni strict personale sau poate promova actiuni strict personale cand este vorba de interese ale minirilor etc.

E vorba de interese ale minorilor, persoane puse sub interdictie, cate vreme legea nu interzice poate sa faca acest lucru numai ca ar trebui sa uzeze de acest atribut cu foarte mare atentie. pt ca imaginati-va motivul pt care un procuror ar declara o cale de atac impotriva unei hotarari de divort. Teoretic legea permite, a si fost intrebare la imn daca poate sa exercite cai de atac impotriva oricarei hotarari, pt ca textul nu face nicio distictie, raspunsul este da. Acum, sigur ca va trebui sa justifice de ce a facut acest lucru, dar textul ii permite sa faca, nici macar nu este necesar ca el sa fi pornit actiunea sau el sa fi pus concluzii. Distinctia intre situatia in care el a pornit actiunea sau a pus concluzii si situatia in care pur si simplu exercita cale de atac,

194

desi nu a participat in nici o calitate, este momentul de la care curge pt el termenul de exercitare a caii de atac. Cand credeti ca curge daca el nu a participat in fazele anterioare a procesului ? daca nu a participat logic nu I s-a comunicat hotararea, ca nu avea de ce, nu a fost nici in constituirea completului, nici nu a exercitat actiunea pt o parte dintre cele de la al 1, nu are cum sa-i curga termen de exercitare a caii de atac de la comunicare ca nu am de ce ca instanta sa o comunic. Si atunci cand curge ? curge de la pronuntare, pt ca atunci cand el vrea sa exercite o cale de atac nu are decat el sa urmareasca hotararea judecatoreasca, ca altfel alt moment nu as avea decat sa spun ca poate oricand, ceea ce ar afecta foarte serios drepturile celor care s-au judecat. S-ar pune o problema de exercitare a caii de atac in retractare, ca deja am un drept castigat de parti si stiti ca pe recurs de anulare am pierdut o gramada de decizii la CEDO in care se pune aceasta problema. Eu cred ca totusi caile extraordinare de atac de retractare nu pot fi asimilate cu recurs in anulare, de ce ? pt ca recursul in anulare in vechea reglementare putea fi promovat numai de procurorul general, deci nu putea fi promovat si de parti, deci e peste voita partilor unei hotarari irevocabile, venea procurorul general, promova aceasta cale extraordinara de atac care era numai la indemana sa si venea instanta, inalta curte, si iti desfiinta o hotarare intrata in autoritatea de lucru judecat, de aceea s-a spus ca incalca art 6 din cedo dr la un proces echitabil.

In principiu, textul nu se opune, dar sigur ca trebuie sa vedem si interesul, daca ar fi lipsa de procedura cu o parte, daca ar fi un minor sau un disparut s-ar putea discuta daca procurorul nu ar avea justificare sa exercite o contestatie in anulare impotriva hotarari irevocabile.

Si in fine, poate sa ceara punerea in executarea a hotararilor judecatoresti in acele situatii pt care el putea promova actiunea. Deci nu cere textul daca va uitati la art 45, al ultim, teza finala. Textul nu cere ca el in concret sa fi formulat cerere de chemare in judecata, ci sa fie vorba de o hotarare care sa consacre drepturile unui minor, interzis etc.

Reprezentarea judiciara

-reprez legala

-repez conventionala

-repez ce deriva din hot jud.

Despre reprezentarea legala am vorbit cand am vorbit despre conditiile de exercitare a actului civil si cand am vorbit despre conditia capacitatii de exercitiu.

Exista o reprezentare si conventionala precum si o reprezentare in baza unei hotarari judecatoresti. Cand este reprezentata o persoana in baza unei hotarari judecatoresti ? de ex. se numeste un curator pt cel pus sub interdictie care nu are un tutore si am o situatie de urgenta sau cand exista o contrarietate de interese intre cel reprezentat legal si reprezentantul sau legal, daca tineti minte am discutat acest lucru in art 44, in caz de urgenta, daca persoana fizica lipsita de capacitate de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, intanta va putea numi un curator special care sa o reprezinte pana la numirea reprezentantului legal. De asemena instanta va putea numi un curator special in caz de conflict de interese sau cand o persoana juridica chemata sa stea in judecata nu are reprezentant legal. In aceasta situatie este

195

vorba de o reperezentare ce deriva dintr-o hotarare judecatoreasca. Codul prevede si alte situatii, numirea administratorului sechestru de exemplu, atunci cand prin cererea de chemarea in judecata sunt chemati in judecata foarte multi parati. Si atunci instanta, la momentul inregistarii cerereii de chemare in judecata poate sa puna in vedere partilor sa-si desemneze un reprezentant comun. De exemplu, situatia in care e chemat in judecata un sat intreg. – codul obliga sa-si desemneze un mandatar comun si daca nu fac acest lucru, permite instantei de judecata, textul vorbeste de presedintele instantei de judecata, e vorba de fapt de presedintele completului caruia i s-a repatizat aleatoriu cauza, sa numeasca un astfel de curator (art 114 al 5 din cod proc civ.) Spune conditiile in procesele in care sunt mai multi reclamanti sau parati, presedintele instantei, tinand cont de numarul foarte mare a acestora, de necesitatea de a asigura(art 114)…poate sa dispuna reprezentarea lor prin mandatar, si in teza finala, daca partile nu-si aleg un mandatar sau nu se inteleg asupra persoanei mandatarului in cauza recll sa suspenda solutionare cauzei iar in cazul paratilor, presedintele instantei va numi un curator special, deci atunci cand am mai multi parati care nu isi desemneaza un mandatar comun, atunci cand nu se inteleg, instanta, printr-o hotarare judecatoreasca poate sa desemneze un astfel de mandatar. Acestea sunt situatiile de repezentare derivand dintr-o hotarare judecatoreasca. Vom vedeea ca prezinta importanta ca sa vedem daca poate pune concluzii un astfel de mandatar. Si revenim la ce ne intereseaza cel mai mult, reprezentarea conventioanala a partilor in proc. civ. Curator se alege dintre avocatii instantelor ( din barou)-NCPC spune expres acest lucru, acum e prevazut in legea avocatilor.

Reprezentarea conventioanala

Partile pot sa fie reprezentate conventional printr-un avocat care va dobandi calitatea de reprezentant prin imputernicirea avocatiala sau pot sa fie reprezentate de un mandatar care nu este avocat. cand am un mandatar care nu este avocat, cum fac dovada mandatului ?!- printr-o procura sub semnatura legalizata, cere actuala reglementare. In viitoare reglementare, cere o procura autentica.

Ce poate sa faca acest mandatar ? reprezentarea partilor in judecata- art 67 si urm pana la 72.

Pot sa-mi desemnez mandatarul si verbal in fata instantei si atunci se consemneaza in incheierea de sedinta, care este act autentic, deci indeplineste cerintele formale prevazute de lege pt acest mandat judiciar conventional.

Mandatul cu procura generala poate sa ma reprezinte in fata instantei ?in principiu nu, cu exceptia, spune art 67 al 2, numai daca acest drept i-a fost dat anume, sau daca cel care a dat procura generala spune al 3, nu are domiciliu si nici resedinta in tara, sau daca procura e data unui prepus, dreptul de reprezentare in judecata se presupune dat. Deci in principiu, mandatul judiciar conventional trebuie sa fie unul expres, dar prin inscris sub semnatura legalizata. Diferenta intre inscris sub semnatura legalizata si cel autentificat, in cazul autentificarii scrisului, notarul explica partii ce drepturi si obligatii rezulta din acel act. Noul cod de proc civ cere mandatul autentificat pt ca restrange serios posibilitatea mandatarului in recurs, bunaoara in noua procedura, poate fi declarat numai prin avocat si atunci daca autentific mandatul, notarul imi va explica si acest fapt…maxim pana in recurs, ca acesta nu il poti declara decat prin avocat. nu poti nici tu personal si nici manadatarul neavocat. De aceea,

196

probabil se va cere procura autentica pt ca notarul sa explice ce inseamna sa iti alegi un madatar neavocat.

Care sunt situatiile de alegere a mandatarului neavocat ? alea de avocatura clandestina. Tocmai de aceea, desi permite licentiatilor si doctorilor in drept sa participe si sa puna concluzii, le permite doar in anumite situatii, cand este vorba de persoana cu care se afla in anumite raporturi de rudenie sau de afinitate, ca altfel ar insemna ca oricine sa faca avocatura clandestina.

Revenind la mandatul judiciar, iata deci ca trebuie sa imbrace in actuala reglementare forma semnaturii legalizate, ceea ce inseamna numai ca imi atesta semnatura, fara sa imi exlice continutul si consecintele actului.

Situatia consilierilor jurudici este asimilatat cu aceea al avocatuui.

Care sunt limitele mandatului ? daca nu spun nimic in mandat, spun ca il mandatez sa exercite pt mine o actiune in revendicare privind un teren. Este un mandat prin care ce-i permit ? sa introduca cerea de chemare in judecata ?!, sa ma reprezinte in fata primei instante ?! sa exercite si cai de atac ?! in actuala reglementare, daca ne uitam la textul lui 68 al 3, mandatul este presupus dat pt toate actele judecatii, chiar daca nu cuprinde nici o aratare in aceasta privinta, el insa poate fi restrans numai la anumite acte sau pt anumite instante. Asadar, daca nu spun in cuprinsul mandatului nimic, insamana ca l-am dat pt toate actele din acel dosar, deci poate sa introduca cererea de chemare in judecata, poate sa ma reprezinte in fata instantei, poate sa exercite cale de atac. Pot insa in cuprinsul mandatului sa restrang aceste atribute ale mandatarului si sa spun il imputernicesc sa imi redacteze cerea si sa inregisteze cererea…sau il imputernicesc sa exercite calea de atac a apelului, dar nu si recus fara o alta procura in acest sens.

Ce poate sa faca mandatrul neavocat ? poate sa faca orice ar putea sa faca un avocat ? pai tocmai ca sa nu se poata face avocatura clandestina, limitele mandatului acordat unui mandatar neavocat sunt altele si anume :

Al 4 al art 68, daca mandatul este dat unei alte persoane decat unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decat prin avocat. la ce se refera nu poate pune concluzii ? si la cerea in probatiune si la exceptii, sau se refera numai la concluzii pe fond ? in actuala reglementare se refera numai la concluzii fond, asta este interpretarea doctrinara si jurisprudentiala, desi unele concluzii pe exceptii ar putea sa mearga spre dezlegarea fondului, insa ideea este ca numai pe concluzii pe fond, ca altfel nu ar mai avea nici un rost mandatul judiciar, poate cu exceptia inregistrarii cererii de chemare in judecata, daca nu poate sa puna concluzii deloc, deci iata ca sensul acestui text a fost inteles ca se refera doar la concluziile pe fond. NCPC spune expres ca nici pe exceptii. De ex poate sa ia termen in cunostiinta pt mine, poate sa propuna probe, poate sa puna concluzii pe probele propuse de cealalta parte, poate invoca exceptii, poate pune concluzii pe exceptii dar nu poate pune concluzii pe fond decat prin avocat, daca nu are avocat o sa vedem ca instanta o sa il intebe.

197

Cu ce exceptii ? al urmator spune, asistarea de avocat nu este ceruta doctorilor sau licentiatilor in drept, dar pt a se evita avocatura clandestina, in ce situatii ? daca sunt mandatari in princinile sotilor sau rudelor pana la gr 4 inclusiv. Ati terminat dreptul, nu sunteti avocat, puteti sa mergeti sa reprezentati sotul, sotia, o ruda, mama, tata, matusa, varul, dar nu puteti sa mergeti sa reprezentati o cunostiinta oarecare. daca faceti acest lucru, nu vi se va permite sa puneti concluzii pe fond. Si la judecatorie, al ultim permite si mandatar neavocat, chiar nelicentiat sau doctor in drept.

Daca partea este reprezentata de un sot sau de ruda pana la gradul 4 in fata judecatoriei, poate sa puna concluzii si acest mandatar neavocat, nelicentiat in drept.

In principiu, daca vreau un mandatar, eu ar trebui sa imi angajez un avocat, daca totusi nu angajez dar imi angajez o alta persoana care a terminat dreptul, trebuie sa stiu ca va putea sa puna concluzii numai daca imi este sot sau ruda pana la gr 4, concluzii pe fond. Sau daca imi angajez un alt mandatar neavocat care nu este nici licentiat in drept, va putea pune concluzii numai in fata primei instante, si daca este chiar sotul meu sau ruda pana la gr 4.

Sigur ca mandatul judiciar nu se extinde asupra actelor de dispozitie, mandatarul nu poate sa renunte la judecata, nu poate sa renunte la drepturi subiective, nu poate face recunoasteri in numele partii, nu poate incheia tranzactii, decat in baza unui mandat special, chiar si fara a exista art 69 stim acest lucru.

Ceea ce este interesant este ca avocatul care a asistat partea, chiar daca i-am restrans mandatul numai la judecata in prima instanta, poate sa exercite fara imputernicire speciala cale de atac, de ce ? pt ca spune art 69 al 2 ca poate sa faca orice acte pt pastrarea drepturilor supuse unui termen si care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp si poate sa exercite orice cale de atac impotiva hotararilor date. Sigur ca actele de procedura se vor indeplini fata de partea insasi, asadar, daca nu angajez, chiar daca nu angajez acel avocat si in faza de apel sau recurs, in baza acestui text de lege, el are calitatea de a formula cale de atac. Nu va putea reprezenta in fata instantei de apel daca nu am dat mandatul, daca l-am limitat la prima instanta. Dar aceasta limitare nu se refera si la exercitarea caii de atac.

Mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat si nici daca acesta a devenit incababil. O sa vedeti ca avem o serie de aplicatii particulare a acestui text, deci faptul ca moare mandantele nu inseamna ca inceteaza mandatul. Se citeaza mostenitorii, se introduc in cauza si sunt intrebati daca revoca sau nu mandatul. Am avut situatii in care nu se prezinta mostenitorii, nu am nici un fel de manifestare de vointa, de aici rezulta ca absenta mostenitorilor mandantelui se intelege ca nu revoca. Revocarea trebuie sa fie expresa ! nu au revocat expres inseamna ca mandatul e mentinut.

Art 72, renuntarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusa celeilate parti decat de la comunicare, adica fie ca in sedinta de judecata spun ca eu avocat nu mai reprezint partea, deci eu nu pot sa pun concluzii, fie ca ii comunic in scris celeilate parti ca mandatul meu a fost revocat. Pot sa renunt la mandat ? pot dar nu pot intempestiv, ca ma obliga codul sa fac acest lucru cu cel putin 15 zile inainte de termenul de infatisare si nu pot sa fac acest lucru in timpul in care pot sa exercit calea de atac. Si daca fac acest lucru ?vin in sedinta de judecata direct si

198

spun ca renunt, ce se intampla ? nu il pot obliga sa puna concluzii dar art 108 spune ca trebuie sa aduc la cunostiinta cu cel putin 15 zile inainte. Rezulta ca nimeni nu ma poate obliga sa pun concluzii dar ii pot aplica o amenda, daca ne uitam la art 108 ind 1 pct 2 lit b,

Am discutat despre constituirea si compunerea completului de judecata, depre rolul procurorului in procesul civil si depre reprezentarea in proces, care am spus ca poate fi legala, in baza unei hotarari judecatoresti si conventionala, urmeaza sa discutam despre partile din proces.

Partile

Coparticiparea procesuala

Partile sunt la randul lor participante dar prin ce se deosebesc partile de instanta de exemplu ? sunt cele intre care se leaga raportul juridic dedus judecatii. Cand am vorbit despre conditiile de exercitare ale actiunii civile si am vorbit despre calitate procesuala activa si pasiva am spus ca partile raportului juridic dedus judecatii trebuie sa fie partile actiunii civile, in persoana lor verificam calitatea procesuala activa si pasiva.

Partile initiale sunt reclamantul si paratul, dar putem sa avem mai multi reclamanti de la bun inceput sau mai multi parati sau si mai multi reclamanti si mai multi parati. Am discutat deja despre diverse situatii atunci cand am vorbit despre competenta materiala, sau o sa vedeti cand vom discuta interventia tertilor in proces, pot sa intervina voulutar sau pot fi introdusi fortat si terti. E adevarat, de ce le spune terti ? pt ei de fapt devin parti in momentul in care intervin in proces, li se spun terti ca sa-i distingem de partile initiale care sunt reclamantul si paratul, dar in realitatea acestia pe care ii numim terti, devin la randul lor parti in proces.

Sigur ca in alte faze ale procesului, tineti minte si de la procedura penala si am discutat déjà si noi, poarta denumiri specifice partile apelant/ intimat, recurent/ intimat…

Ce inseamna coparticiparea procesuala ? avem o definitie legala in art 47. Similara in art 59 cu acea diferenta pe care v-am marcat-o cu rosu pe slide.

NCPC mai vorbeste de situatia in care intre ele exista o stransa legatura. Ca sa fiu in situatia coparticiparii procesuale, cele doua conditii trebuie indeplinite cumulativ, adica sa fie vorba de un drept sau obligatie comuna a partilor, de ex am mai multi autori a unei fapte ilicite delictuale, raspund solidar fata de victima faptei ilicite, reclamantul este cea care a suferit un prejudiciu, parati sunt autorii faptei ilicite, care raspund solidar. Sunt intrunite conditiile coparticiparii ? am mai multi parati si au obligatie comuna. Sau am mai multi creditori solidari, am un drept comun impotriva aceluiasi debitor sau pot sa am impotriva mai multor debitori obligatii in solidar. Care este deosebirea, ca sa intelegeti de ce trebuie ca cele doua sa fie intrunite cumulativ…daca eu sunt in situatia in care sunt victima unui accident de circulatie de ex si chem in judecata cei doi soferi vinovati, eu care sunt pe trecere de pietoni sunt accidentata, ii chem pe amnadoi. Am clar o situatie de coparticipare procesula pasiva in aceasta situatie pt ca e vorba de parati. Daca eu am imprumutat 2 pers sau 3 persoane cu sume

199

diferite de bani sau am sau nu am o situatie de coparticipare procesuala ?!, pt ca tineti minte la art 9 vorbeam ca este o situatie de prorogare a competentei pe art 17, daca am chemati in judecata mai multi parati pt ca pot sa aleg instanta competenta pt oricare dintre ei deci se va proroga competenta pentru ceilalti. Dar este suficient sa ma judec cu mai multi parati, sau intre acestia trebuie sa existe o legatura in sensul art 47 ?! pur si simplu am 3 debitori dar intre ei nu mai exista absolut nicio legatura. Alt exemplu : cand imprumut 3 persoane fizice care doresc sa-si contruiasca impreuna un imobil, pe un teren pe care constituie o ipoteca comuna si care urmeaza sa se extinda asupra constructiei edificata in comun. In acest caz se poate vorbi de o coparticipare pasiva, in aceasta a doua situatie, insa in prima situatia nu. Pt ca obligatiile sau drepturile sunt diferite si nu se fundamenteaza pe aceasi cauza.

In actuala reglemetare se face o disctinctie intre litisconsortiul subiectiv/ pluralitatea de persoane si litisconsortiul obiectiv/ pluralitatea de cereri, dar iata ca o sa vedeti noul cod, reglemeteaza un singur litisconsortiu, pt ca acele cauze intre care exista o legatura sunt de fapt situatii de litisconsortiu obiectiv.

Revenind la pluralitatea de persoane, fie ca am mai multi reclamanti, mai mult parati fie ca am si mai multi reclamanti si mai multi parati, care au un drept sau o obligatie comuna, sau drepturile si obligatiile lor au aceasi catie comuna conform textului s. cand au aceasi cauza ? am un raport contractul si vine vanzatorul si cere plata diferentei de pret, pe cale reconventionala zice da-mi bunul vandut. Dar au fundamentul in aceasi cauza, contractul de v-c, dar sunt drepturi si obligatii diferite, pt ca unul cere plata pretului, celalalt cere predarea bunului vandut. Coparticiparea obiectiva se refera la situatii de pluralitate de cereri rezultand din conexitate.

Ce este conexitatea ? cand exista o anumita legatura intre obiectul cauzelor, partile pot fi aceleasi sau impreuna cu altele( art 164). Daca am aceleasi parti, de ex am o actiune in executarea unui contract, reclamantul este creditorul, parat este debitorul si am o alta actiune paratul din primul proces cere anularea contractului sau rezolutiune, am o coparticipare procesuala ? nu, pt ca nu am o pluralitatea de parti. Coparticiparea procesuala obiectiva pot sa am atunci cand am pluralitate de parti ca urmare a conexarii. Si iata ca acopera noul text revenind la pluralitatea de cereri, pt ca remarcati de la definitia conexitatii, intre obiectul celor 2 sau mai multe cauze, sa existe o stransa legatura, include si coparticiparea obiectiva in definitia coparticiparii care acum este o creatie a doctrinei si juriprudentei, practic o inlcude déjà si in definitia legala de la art 59.

Coparticiparea procesuala este facultativa sau obligatorie(nimeni nu ma poate obliga sa ma judec cu cine nu vreau, dar ideea este ca daca nu creez cadru procesual adecvat mi se va respinge actiunea ca inadmisibilia- se cheama in judecata toate partile)

Efectele coparticiparii procesuale. De ce este important sa calific daca intr-o situatie am sau nu am coparticipare procesuala ? regula este ca fiecare parte indeplineste acte de procedura pt ea insasi si ca intre participanti exista o independenta procesuala. Cu titlu de exceptie, art 48 al 1, daca prin natura raportului juridic sau in temeiul unei dispozitii a legii, efectele hotararii se intind asupra tuturor reclamantilor sau paratilor, actele de procedura indeplinite numai de unii dintre ei sau termenele incuvintate unora dintre ei pt indepliniraea unor acte de procedura

200

folosesc si celorlati. Cand actele de procedura sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va tine seama de cele favorabile si reclamantii si paratii care nu s-au infastisat, sau nu au indeplinit acte de procedura vor fi in continuare citati( 3 ipoteze distinte, explicate imediat)

Deci regula este independenta procesuala, exceptia este totusi ca actele favorabile profita si celorlalti. De ex, am dat acest ex a solidaritatii pasive, daca unul dintre codebitorii solidari exercita calea de atac a apelului si ceilallti nu, si el spune pai nu suntem noi vinovati pt ca victima este vinovata de producerea accidentului si stiti ca fapta victimei este cauza exoneratoare de raspundere, este o aparare invocata in favoarerea tuturor. Desi numai eu exercit calea de atac, instanta de apel admite apelul si va constata ca victima este singura vinovata, apelul va devolua si asupra celorlalti participanti, pt ca este un act favorabil. Daca spun doar ca invoc aparare proprie, pai numai eu nu sunt vinovat, restul sunt vinovati, numai eu ma apar, atunci aceasta aparare este formulata numai in interesul meu. Dar daca se respinde apelul, spun, nu noi am fost vinovati ci victima iar apelul se respinde, poti fi obligati cei care nu au exercitat calea de atac sa plateasca cheltuieli de judecata? deci actele defavorabile raman in sarcina celui care le-a exercitat. Actele favorabile profita tuturor, cele defavorabile raman in sarcina celui care le-a exercitat.

In materie de perimare, ce inseamna ? inchiderea dosarului pt ca a fost suspendat din culpa partilor care nu s-au mai judecat. Ca sa intrerupi termenul de perimare trebuie sa fac un act intrerupator de perimare. Oricare dintre parti in situatia coparticiparii procesuale face acel act intrerupator, acel act facut in interiorul termenului il intrerupe si duce la judecarea cauzei, faptul ca aceasta cauza se va judeca profita tuturor. sau daca vorbim de parati, se suspenda cauza , se implineste termenul de perimare, au interesul oricare dintre paratii obligati in solidar sa ceara sa se constate perimata actiunea. Oricare dintre aceastia cer repunerea cauzei pe rol in vederea constatarii perimarii si instanta constata perimarea, profita tuturor, ca dosarul se va inchide fata de toate partile.

In exemplul cu accidentul, in cazul apelulului se vor cita si ceilalti coparticipanti. Astfel, chiar daca nu a exercitat calea de atac, nu inseamna ca hotararea impotriva lui ramane, va fi citat, ramane parte in caile de atac si urmeaza ca instanta, in functie de solutie, sa stabileasca daca solutia in concret va devolua sau nu si asupra lui.

Alte efecte, am vorbit deja despre reprezentarea procesuala si am spus ca atunci cand am o cauza cu foarte multi parati, inainte de a se fixa primul termen de judecata, presedintele completului de judecata ii poate obliga pe acestia sa-si aleaga un mandatar comun. Tot asa poate obliga si pe reclamanti, numai in acest caz nu le va numi el curatorul ci reclamatii daca nu-si executa obligatia stabilita de instanta, instanta suspenda judecata procesului si daca nu-si executa aceasta obligatie in termen de un an, se perima. Deci in cazul recamantilor, sanctiunea e suspendarea si in cazul paratilor instanta poate sa numeasca un curator.

Taxa judiciara de timbru si timbru judiciar nu se platesc de fiecare in parte, ci taxa de timbru se datoreaza tot in solidar. La fel si reprezentarea conventionala se plateste in solidar.

Suportarea cheltuielilor de judecata de asemenea, ei pot si obligati( art 277) proportional sau solidar la repararea cheltuielilor de judecata.

201

Revenind la prima intrebare, daca am un reclamant si 3 parati chemati in judecata pt ca le-am imprumutat diverse sume de bani, am coparticipare procesula ? nu am. Si atunci ce se intampla in aceasta situatie, opereaza prorogarea de competenta teritoriala ? art 17 si art 9 ? nu. Trebuie sa am o legatura, adica nu pot alege instanta chemand alti parati chiar daca am interes sa ma judec, trebuie intre ei sa existe o anumita legatura, deci inclusiv sub aspectul competentei are importanta sa stabilesc daca nu introduc un parat numai ca sa determin competena.

Conexitatea poate fi o coparticipare procsuala obiectiva atunci cand am mai multe parti.

Vom trece sa dicutam despre reclamamant, daca ati observat, spre deosebire de modul in care este tratata aceasta problema in manual, vom dicuta si despre cererea de chemare in judecata, care si in actuala si in viitoarea reglementare nu este tratata la participanti, reclamantul nu este tratat ca participant, la participanti sunt tratati doar tertii. Modurile in care tertii pot interveni intr-un proces numai atunci cand se discuta numai despre judecata in fata primei instate, si in actuala reglmemetare si in viioarea reglementare se vorbeste despre cereri adresate instantelor si cererea de chemarea in judecata. Eu cred ca in primul rand trebuie sa discutam despre reclamant si parat si dupa aceea despre tertii care intervin intr-un proces declansat intre reclamant si parat, pt ca o sa vedeti la toare cererile de interventie, unele trebuie sa imbrace forma celei de chemare in judecata, altele forma unei simple cereri , nu cereri de chemare in judecata si nu stim ce forma trebuie sa imbrace fiecare. De aceea, primul participant despre care vom vorbi va fi reclamantul si vom dicuta despre actul de procedura cel mai important al acestuia, care este cererea de chemare in judecata.

Inainte de a trece sa discutam despre reclamat si cererea de chemare in judecata, vom discuta despre cererile care se adreseaza instantei in general. Tineti minte ca atunci cand am vorbit despre nulitatea actelor de procedura nu am discutat despre cereri, de ce ?pt ca actele de procedura nu se reduc la cererile adresate instantei, am spus ca actele de procedura sunt inclusiv citatiile, doveziile de comunicare, deci nu numai cererea de chemare in judecata, inatmpinarea, de aceea nu am discutat despre cereri atunci cand am vorbit despre actele de procedura pt ca notiunea de act de procedura este mai larga decat aceea de cerere adresata inatantei, mai cu semana ca actele de procedura se refera nu numai la actele partilor ci si ale instantei, ca am hotarari judecatoresti, care este un act al instantei de judecata.

Cerereile sunt cele adresate de parti instantei de judecata. Ce forma trebuie sa imbrace ? trebuie sa imbrace forma scrisa si cand il formulez oral se va consemna intr-o incheiere. Deci prima regula este forma scrisa. Tineti minte inca de cand am discutat nulitatea actelor de procedura ca din insusi cuprinsul actului de procedura trebuie sa rezulte ca intruneste conditiile prevazute de lege. Care sunt aceste cereri ? in cazul cererilor, art 82 imi spune ce trebuie sa cuprinda o cerere adresata instantei. Vorbeste de orice cerere, nu de cererea de chemare in judecata, ca pot sa am numai o cerere de recuzare.

Ce trebuie sa cuprinda aceasta cerere ? cui ma adresez, denumirea instantei, in primul rand. Cine sunt eu. Daca o formulez in contradictoriu cu cineva, unde stau eu. Daca este o cerere

202

formulata pe parcursul procesului nu e o problema ca nu trec domiciliul sau resedinta, pt ca este trecuta in cererea de chemare in judecata. O sa vedeti ca element de noutate, introdus prin legea micii reforme, in cererea adresata instantei, pot sa trec si mijloacele alternative de comunicare, daca am fax, mail etc. care este obiectul cerererii si semnatura ( imi insusesc cele scrise) instanta poate sa stie ca cererea emana de la mine. Sigur ca ea poate fi formulata personal sau prin reperezentati.

Am omis sa discutam despre cum se face dovada calitatii de reprezentat, ea se face prin procura, fie conform legii avocatilor, fie prin procura sub semnataura legalizata, fie daca am declarat in fata instantei si s-a consemnat in incheierea de sedinta. Dar daca nu se depunde vreo procura si partea nu se prezinta si se exercita in numele ei o actiune in justitie, cealalata parte spune ca eu nu cred ca acest avocat, sau mandatar au a actionat in numele partii, ce se intampla in aceasta situatie ? se invoca exceptia lipsei calitatii de reprezentant, care incepe prin a fi dilatorie pt ca se da un termen de judecata sa faci dovada calitatii de reperezentat depunand procura sau se prezinta partea si confirma acest lucru, sau daca nu face aceasta dovada se anuleaza cerea. De unde stiu acest lucru ? art 161.(teza a doua al 1 )

Denumirea cererii, ca e apel, recurs, asta nu este o problema pt ca instanta este cea care stabileste calea de atac si o poate recalifica. Daca s-a calificat, intitulez o cale de atac recurs, se repartizeaza unui complet de recurs dar in realitatae este un apel pt ca vizeaza un obiect patrimonial cu o valoare de peste 100.000 lei. Ce face instanta ? la primul termen de judecata in complet de 3 judecatori ?- constata ca aceasta cale de atac nu era recursul ci era apelul, o recalifica si traspune cauza la un complet de apel care in concret, conform regulamentului de ordine interioara ,inseama primii doi judecatori pt fiecare sedinta de judecata ( jud xyz), pt fiecare termen se stie in ce ordine se intra. (xyz, yzx, zxy). Asta este ordinea in care se rotesc fiecare, de ce este important, pt ca de ex in aceasta situatie se recalifica recursul din recurs in apel, atunci raman sa judece primii doi planificati(xy), dar nu oricare. Asadar primii doi raman sa judece apelul. Chiar daca sunt foarte multe situatii in care in completul de 3 judecatori intra 2 care fac si complet de apel, nu raman sa judece ei pt ca, ei in concret sunt si complet de apel. Asadar cine e programat, primele doua locuri raman sa judece apelul. Dar daca partea califica apel si este in realitate recurs, instanta de apel intra in compunere de 2 judecatori, se repartizeaza un complet de apel, pun in discutia partilor caii de atac, o recalifica in recurs, va intra al treilea judecator de pe lista de permananeta din aceasi zi. Denumirea gresita a cererii nu atage nulitatea acesteia pt ca ea va fi calificata de instanta dupa punerea in discutia partior( tine de rolul activ al judecatorului)- art 129.

Cu privire la procedura prealabila cateva cuvinte pt ca nu le aveti in manual. Art 109 privind procedura prealabila a fost modificat prin legea micii reforme. In ce sens ? in sensul ca lipsa procedurii prealabile nu mai poate fi invocata din oficiu de instanta si de parat in orice etapa a procesului, ci fiind reglemenatat prin norme dispozitive in favoarea paratului poate fi invocata lipsa procedurii prealabile numai de catre parat si numai prin intampinare cand aceasta este obligatorie, sau la prima zi de infatisare cand intampinarea nu este obligatorie, sau o sa vedeti cand vom face actele de dispozitie a paratului, nu a putut sa faca aceasta pt ca nu a fost reprezentat de avocat si instata ii pune in vedere la prima zi de infatisare posibilitatea sa

203

invoce exceptiile si sa-si arate doveziile si apararile pe care intelege sa le invoce in favoarea sa.

Sa tineti minte ca fata de manual, textul lui 109 este modificat si lipsa procedurii prealabile poate fi invocata numai de catre parat si numai ilimine litis pt ca normele nu mai sunt considerate imprerative cum erau in 2008, ci sunt dipozitive si intesul ocrotit este cel al paratului.

Dar, al 4 in materia proceselor de partaj succesoral, are o prevedere cel putin ciudata la prima lectura, de ce ?

Ce fel de exceptie e lipsa procedurii ? – aceasta este o exceptie de fond. Este o coditite speciala in litigiile in care aceasta este solicitata. Tine de conditiile de exercitare ale actiunii civile, dar, desi este o exceptie de fond, exceptiile de fond de regula sunt absolute, in aceasta situatie din reglementarea art 109 rezulta ca vorbim de norme dispozitive in ocrotirea interesului paratului, el este singurul care o poate invoca si doar prin intampinare sau la prima zi de infatisare.

Al utlim insa suscinta niste discutii, cand vorbesc despre un partaj succesoral, de o dezbatere a procedurii succesorale, reclamantul va depunde o incheiere emisa de notarul public cu privire la verificarea evidentelor succesorale prevazute de cod civil si de lege. In acest caz neindeplinirea procedurii prealabile poate fi invocatata nu numai de catre parat ci si de instanta din oficiu. Este un text similar si in NCPC. Remarcati ca textul pare foarte ambiguu pt ca procedura prealabila are ca scop sa faca partile sa evite pe cat posibil concursul instantei. Daca s-ar fi spus ca nu pot sa se adrese partile instantei, cu o solicitare de constatarea calitataii de mostenitor , partajul succesoral daca in prealabi au fost la notarul public si notarul a constatat ca nu s-au inteles cu privire la anumite aspecte in dezbaterea mostenirii, atunci sa-i trimita la instanta pt ca dreptul a devenir unul litigios si notarul nu poate sa rezolve un drept litigios, in fata lui se deruleaza o procedura care nu presupunere o neintelegere intre parti. Dar nu este asa, remarcati ca nu imi spune acest lucru codul, deci rostul acestei proceduri, de partaj, nici nu este o procedura prealabila, caci ceea ce imi cere nu este sa ma duc la notar sa imi chem ceilalti comostenitori, imi cere numai sa merg la notar si sa cer sa imi verifice evidentele succesorale. Lg 36 din 1995 si la regulamentul de punere in aplicare privind atributiile notariilor in materia succesiunii, veti vedea ce fel de registre sunt tinute ca sa am o evidenta a succesiunilor dezbatute, a testamentelor autentificate, a acceptarilor, a renuntarilor… si atunci ceea ce imi cere de fapt acest cod este de fapt ca inainte sa ma adresez instantei sa ma duc sa fac o verificare a acestor registre, pt ca daca s-a dezbatut déjà mostenirea, nu mai am de ce sa vin la instanta. Sigur nu se pune problema acestei proceduri cand cer anularea certificatului de mostenitor, pt ca nu mai am de ce sa cer aceste extrase pt ca depun certificatul de mostenitor si obictul este anularea acestuia, deci nu se mai aplica aceasa procedura prealabila deloc. Dar daca este vorba doar despre verificarea acestor evidente, de ce sa o numesc procedura prealabila pt ca practic nimic nu ma impiedica dupa ce am sesizat instata, ca acestea sa le solicit pe cale de probatiune, fac o adreasa si aflu toate aceste lucruri. Probabil, cred ca este un lobby al lor, pt ca daca ar solicita instanta in cursul procesului, instanta nu ar plati. Inatntei trebuie sa ii raspunzi. In schimb, daca obligi partea sa faca

204

lucrurul asta, ea va trebui sa plateasca anumite taxe. Asadar, este o veritabila procedura prealabila ?! instanta pana cand o poate invoca ?! – instanta teoretic ar putea sa invoca lipsa procedurii prealabile oricand, dar nu ar fi absurd sa imi respinga actiunea ca inadmisibila in conditiile in care ea poate foarte simplu sa faca aceasta verificare in cursul judecatii. Tabarca sustine ca si instanta numai limine litis poate invoca lipsa acestei proceduri, iar daca nu a facut-o nu are decat sa faca o adresa si sa faca ea aceasta cercetare. Acum, esenta este ca pana la urma daca partea invoca si judecatorul ar dispune, in loc sa respinga ca inadmisibila actiunea, ar dispunde totusi efectuarea acestor verificari pe parcursul procesului si ar solutiona cauza pe fond in loc sa respinga da inadmisibila, exercitarea unei cai de atac pe acest considerent ar trebui sa jutifice o vatamare. Destul de greu se justifica o vatamare in acest caz, pt ca nu am o nulitatea expresa.

Ceea ce trebuie sa retineti ce reglementarea procedurii prealabile a devenit una din norme supletive ca regula si prin exceptie, in materia procedurii succesorale si instanta poate invoca lipsa ei din oficiu, ca aceasta procedura in materie succesorala se referea nu la un lititigu intre parti ivit in fata notarului, cand au dorit sa dispuna succesiunea, ci numai la verificarea evidentelor notariale si ca practic incalcarea obligatiei de efectuare a acestei proceduri prealabile nu ar trebui sa duca la sanctiunea nulitatii hotararii cate vreme este vorba de o chestiune de probatiune si nu de incercare de evitare a concursului instantei.

CURS 14-15

Am inceput sa discutam cererile adresate instantelor, despre orice tip de

cereri; am spus ca nu am facut cererile atunci cand am discutat despre actele de procedura si

nulitatea actelor de procedura pt ca actele de procedura sunt mai mult decat cererile, cuprind

si cererile adresate instantelor judecatoresti. Am inceput sa discutam despre cereri in general,

urmand sa discutam despre cererile specifice fiecarei parti din proces si am spus ca o cerere

adresata instantei judecatoresti trebuie sa imbrace forma scrisa, iar elementele ei sunt foarte

logice: partile, adica cine sunt eu cel care ma adresez instantei, fata de cine imi formulez

cererea; obiectul, ce anume cer; semnatura, ca sa se vada ca cererea imi apartine mie si unde

sa mi se comunice raspunsul la aceasta cerere, inclusiv mijloacele alternative de comunicare

prevazute de art 132 ind 1 care au fost introduse in textul articolului 82 prin legea micii

reforme. Am discutat si despre procedura prealabila asa cum este ea reglementata in art 109

modificat prin legea 202\2010 a micii reforme si astazi incepem sa discutam despre cea mai

importanta parte a procesului civil care este reclamantul si care este actul de procedura prin

care acesta investeste instanta de judecata, este vorba despre cererea de chemare in judecata;

cuprinsul cererii de chemare in judecata este reglementat in art 112 din actualul cod de

205

proc.civ., este similar reglementat si in noul cod de proc.civ. cu cateva mentiuni suplimentare

la fiecare punct (o sa va atrag atentia).

Ce trebuie sa cuprinda in primul si in primul rand stim de la cererile

adresate instantelor; desi nu spune art 112 trebuie sa arate instanta careia i se adreseaza. Art

82: carei instante ma adresez, cine sunt eu si fata de cine formulez cererea daca e cazul, ce

anume cer, semnatura si unde sa mi se comunice raspunsul. Iata ca in art 112, vizand

cuprinsul cererii de chemare in judecata, desi vedeti ca incepe direct cu numele partilor, cu ce

trebuie sa inceapa de fapt o cerere de chemare in judecata? Denumirea instantei careia ma

adresez (catre Judecatoria Cluj-Napoca); vedeti ca in practica uzual este “Domnului

presedinte”...aceasta deriva de pe vremea cand repartizarea dosarelor se facea de catre

presedintele instantei de judecata. Putem considera ca se adreseaza de fapt presedintelui

completului de judacata dupa repartizarea dosarului. Ce trebuie sa cuprinda asadar cererea de

chemare in judecata? Cui ma adresez, cine sunt eu si cu cine ma judec, nu? este foarte logic:

numele si prenumele reclamantului sau al reclamantilor daca sunt mai multi, numele si

prenumele paratului sau al paratilor daca sunt mai multi ( am facut ieri coparticiparea

procesuala), domiciliul acestora [de ce este important sa arat numele partilor? Sa stiu cu cine

ma judec; asa pictez cadrul procesual, in persoana lor verific calitatea procesuala activa si

pasiva si daca au sau nu capacitate procesuala la momentul inregistrarii cererii de chemare in

judecata; pt ca daca una era decedata, de exemplu, se invoca exceptia lipsei capacitatii de

folosinta si se constata nulitatea cererii pt lispsa capacitatii de folosinta. Dar daca decedeaza

dupa inregistrarea cererii, se pune problema transmisiunii calitatii procesuale active sau

pasive. De ce indic resedinta partii sau domiciliul acesteia, in primul rand ca sa stiu unde le

citez ( este necesar sa indice domiciliul si pt reclamant, chiar daca teoretic el ar lua temenul in

cunostinta la momentul in care se inregistreaza cererea de chemare in judecata daca face acest

lucru personal sau prin mandatar si semneaza luarea termenului in cunostinta. Este necesar pt

acele situatii in care nu opereaza luarea termenului in cunostiinta. La acest domiciliu i se va

comunica hotararea finala a judecatii.) Domiciliul paratului: pt citare si pt stabilirea comp terit

atunci cand e vb de cea de dr comun sau alternativa. Mai solicita o serie de alte mentiuni

referitoare la persoanele juridice: nr de inmatriculare in registrul comertului sau daca e vb de

o alta persoana juridica, registrul persoanelor juridice; codul fiscal si contul bancar ( daca nu

ai raporturi comerciale cu aceasta nu stiu cum ai putea sa afli contul bancar, dar se cere. Noul

cod de procedura cere sa introduci inclusiv codul numeric personal in cazul persoanelor

fizice, ceea ce tine practic de atributele persoanei la care nu ai acces- sigur ca poti sa treci

206

codul tau numeric personal ca reclamant dar nu ai de unde sa cunosti codul numeric personal

al paratului, insa noul cod pretinde inclusiv aceasta conditie suplimentara). Notiunea de

domiciliu se refera la locul unde partile domiciliaza efectiv. Domiciul procesual ales stiti ce

inseamna de la prorogarea conventionala a competentei, deci partilor pot sa aleaga acolo unde

vorbim de norme de competenta terit alternativa, sau oricum pot sa isi aleaga domiciliu

rocesual chiar daca competenta teritoriala este reglementata prin norme imperative, cu intentia

ca la acel domiciliu procesual ales sa fie citate si sa li se comunice actele de procedura. De

regula, atunci cand il aleg la avocat au interesul ca acolo sa fie citate si acolo sa li se

comunice actele de procedura pt ca mandatarul avocat sa le poata face apararea in mod

corespunzator. Stim ce inseamna schimbarea domiciliului pe parcursul procesului, nu mai

afecteaza competenta, cum opereaza? Care sunt conditiile pt ca instanta sa ia act de

schimbarea domiciliului pe parcursul procesului? Sa comunic instantei acest lucru si

celeilalte parti prin scrisoare recomandata. Daca paratul are domiciliul necunoscut

reclamantul trebuie sa arate acest lucru in cuprinsul cererii de chemare in judecata, sa arate ca

a facut tot ce i-a stat in putiinta cum cere art 95 sa afle domiciliul paratului dar nu a putut sa il

afle si sa anexeze proba acestui fapt. In aceasta situatie paratul urmeaza sa fie citat conform

procedurii de la art 95. Reclamantul cu domiciliul in strainatate trebuie sa isi aleaga un

domiciliu in Romania si paratului cu domiciliul in strainatate o sa ii puna in vedere acest lucru

presedintele instantei. Iata deci ca primul punct al cererii de chemare in judecata este foarte

logic: identifica cine cu cine se judeca, lucru necesar pt a identifica in persoana acestor parti

capacitatea procesuala ca si conditie de exercitiu a actiunii civile, calitatea procesuala pt a

determina cadrul procesual, numele complet, domiciliu sau resedinta sau sediul pers juridice-

sa stiu unde fac citarea si comunicarea actelor de procedura, sa determin competenta

teritoriala relativa atunci cand este cazul sau de drept comun. In situatia in care cererea de

chemare in judecata se formuleaza prin mandatar se va indica numele si calitatea

mandatarului si se va anexa dovada calitatii de reprezentant in functie de calitatea

reprezentantulul; daca este mandatar avocat se va anexa imputernicirea avocatiala iar daca

este un mandatar neavocat se va anexa procura sub semnatura legaliza in actuala

reglementare, iar in noua reglementare sub semnatura autentica. Nu confundati aceste lucruri!

De ce este importanta aceasta mentiune? Pai daca avocatul si-ar trece numai numele lui,

Ionescu Vasile, la ce m-as gandi? Ca el este reclamantul insusi. Dar daca spun reclamantul

Popescu Nicolae prin av Ionescu Vasile stiu ca in realitate calitatea procesuala activa o verific

in persoana lui Popescu Nicolae si calitatea de reprezentant in persoana lui Ionescu Vasile, a

avocatului.

207

Sediul profesional al avocatului are sens sa-l indice pt situatia in care iti alegi domiciliu

procesual la acesta si in rest nu ar avea sens desi codul nu afce aceasta distinctie.

Obiectul cererii- ce anume pretinde reclamantul de la parat. Obiectul

cererii si valoarea lui atunci cand vorbim despre o actiune patrimoniala. Stabilirea valorii

obiectului procesului se face de catre reclamat. Se poate contesta? Da, de catre parat sau chiar

de instanta din oficiu atunci cand isi verifica competenta. Stiti de la 159ind1 ca instanta e

obligata din orficiu sa isi verifice competenta la prima zi de infatisare. Atunci cand e vb de

imobile trebuie sa se arate toate datele de identificare ale acestora daca sunt inscrise in cartea

funciara, inclusiv numarul topografic si numarul cartii funciare. Este foarte logic. Pana acum

avem: carei instante ma adresez, cine sunt, cu cine ma judec, unde stau, unde sta cel cu care

ma judec si alte date de identificare. Sigur, contul bancar este important daca stiu eventual

unde o sa se puna problema de executare. Ce anume cer de la cel cu care ma judec; daca

obiectul este patrimonial, care este valoarea acestuia., dupa ce criterii l-am evaluat. NCPC

chiar imi cere sa indic in cuprinsul cererii de chemare in judecata modul de calcul, cum am

ajuns la suma pe care o arat ca ar reprezenta pretuirea mea. In cazul imobilelor noul cod de

procedura arata ca se ia in considerare valoarea impozabila in cazul acelor imobile pt care se

plateste impozit. Actualul cod nu are astfel de reglementare, asadar se aplica conditiile de

drept comun, dupa pretuirea facuta de reclamant. De ce este importanta indicarea obiectului?

Am spus la principiul disponibilitatii ca instanta se pronunta numai pe ceea ce am cerut. Sigur

ca avem cu titlu de exceptie in anumite procese cereri accesorii obligatorii cum ar fi in cazul

proceselor de divort dispozitiile referitoare la nume, la incredintarea copiilor, la stabilirea

pensiei de intretinere, dar instanta in baza principiului disponibilitatii consacrat de art 129

aliniat ultim se pronunta numai cu privire la ceea ce a fost investita, numai cu privire la ceea

ce a cerut reclamantul; daca reclamantul cere sa I se restituie o suma imprumutata instanta nu

ii poate da din oficiu si dobanda stabilita prin contract sau daunele moratorii pt plata cu

intarziere a acesteia. Daca nu s-au cerut cheltuieli de judecata, instanta nu le va acorda din

oficiu. Ce influenteaza, in afara de competenta, obiectul? Daca obiectul imi determina

competenta materiala, idiferent ca este dupa valoare sau nu este dupa valoare ca daca e vorba

de un litigiu de expropriere competenta in prima instanta apartine intotdeauna tribunalului

indiferent de valoarea despagubirilor solicitate in urma exproprierii. Ce mai poate determina?

daca este vorba de un litigiu de munca imi determina si constituirea completului de judecata,

am aratat acele distinctii, deci un judecator plus doi asistenti judiciari. Cuantumul taxei

judiciare de timbru si a timbrului judiciar pt ca actiunile neevaluabile in bani au taxe de

208

timbru fixe, actiunile evaluabile in bani se timbreaza raportat la valoare, ca regula.

Admisibilitatea unor mijloace de proba- proba cu inscrisuri pt obiect ce are valoarea peste

250lei. Litispendenta, autoritatea de lucru judecat si conexitatea -de ce? Pai sunt elemente ale

tuturor acestor trei exceptii, nu? Ca la litispendenta avem aceleasi parti care se judeca pentru

acelasi lucru in mai multe dosare. La autoritate de lucru judecat s-au judecat o data irevocabil

si se judeca inca o data cu privire la acelasi lucru. Iar la conexitate am doua cauze care pot sa

aiba un obiect diferit, dar intre care exista o legatura care determina judecarea lor impreuna.

Deci iata, obiectul intereseaza si sub aspectul exceptiei de conexitate. Modificarea obiectului

cererii o sa o discutam distinct.

Motivele de fapt si de drept pe care se sprijina cererea. Remarcati ca acest

punct este unul suplimentar fata de cel de la art. 82 care se refera la cuprinsul cererilor- nu se

cere in cuprinsul oricarei cereri sa indici si motivele de fapt si de drept. Ce s-a cerut pana

acum era de fapt din cuprinsul cererilor. Iata deci, acesta este un punct suplimentar in cazul

cererii de chemare in judecata. Ce intelegem prin aratarea motivelor de fapt si de drept? Pai eu

daca spun: il chem in judecata pe ionescu vasile si cer sa imi plateasca 100mii de lei..ce

intelege si paratul si instanta( ce inseamna aceasta suma) ce inseamna de fapt motivele de fapt

si de drept? “am incheiat cu paratul ionescu un contract de imprumut la data de, pt suma de, a

carei scadenta este la data de..si dupa scadenta nu a platit. Asta e motivarea in fapt- aratarea

starii de fapt, adica ce s-a intamplat intre cele doua parti sau “la data de, am suferit un

accident de circulatie. In urma acestui accident am suferit daune materiale in suma de..,

constand in.., si diferenta o constituie daunele morale reprezentand..(ex:pretul durerii)”. Asta

este aratarea motivelor de fapt si a motivelor de drept ar fi incadrarea juridica, nu? Imprumut,

raspundere civila delictuala pt fapta proprie sau pt fapta altuia, plata nedatorata, imbogatire

fara justa cauza. Chiar daca nu indic motivele de drept, ele rezulta din motivele de fapt si

instanta le poate pune in discutia partilor in baza ar 129 al4 – Cu privire la situatia de fapt si

motivare in drept pe care partile le invoca in sustinerea pretentiilor si apararilor lor,

judecatorul este in drept sa le ceara acestora sa prezinte explicatii, oral sau in scris, precum si

sa puna in dezbaterea lor orice imprejurari de fapt ori de drept, chiar daca nu sunt mentionate

in cerere sau in intampinare. Iata deci, chiar daca nu treci motivarea in drept instanta o s aiti

puna in discutie, daca este o raspundere contractuala, daca este o raspundere

extracontractuala, care ar fi temeiul juridic al actiunii. O sa vedeti ca uneori diferenta dintre

obiectul cererii si temeiul juridic a actiunii nu este foarte simplu de stabilit pt ca daca spun ca

il chem in judecata pe parat si vreau sa imi predea posesia imobilului, ce fel de actiune este

209

aceasta? Ce ii cer? Predarea posesiei dar ce fel de actiune este? E o actiune in revendicare sau

o actiune in evacuare? Tine acest lucru de obiect sau tine de temeiul juridic? Cine stabileste

temeiul juridic? Partea sau instanta? Daca partea spune: eu inteleg sa introduc o simpla

actiune in evacuare(de ce? Pt ca se timbreaza fix, in timp ce actiunea in revendicare se

timbreaza la valoarea imobilului. Conteaza inclusiv pt stabilirea competentei uneori, dar in

principal pt taxa de timbru). Cine stabileste? Partea. Instanta poate sa schimbe temeiul juridic?

129 al 4- poate pune in discutia lor orice imprejurari de fapt si de drept, si poate sa

spuna..uite, daca tu spui ca esti titular al dreptului de proprietate si paratul ocupa abuziv

imobilul, pai ce fel de actiune este aceasta? Si vrei sa intri in posesie..este o actiune in

revendicare.. actiune in evacuare ar fi cand ar fi o actiune in raspundere contractuala. I-ai

inchiriat imobilul, a expirat durata inchirierii si el nu preda imobilul la expirarea termenului

contractual. Dar daca reclamantul insista in aceasta calificare juridica? Instanta i-o pune in

discutie(129al4). Poate instanta sa schimbe calificarea juridica? De ce este important? Ea se

poate pronunta conform aliniatului ultim al art 129 numai pe ce i s-a cerut; daca apreciem ca

acesta se refera la obiect ea nu mai poate sa schimbe obiectul, ramane cum a stabilit partea.

Daca se refera la temei juridic s-ar putea discuta daca in baza art 129al4 instanta poate sau nu

schimba temeiul juridic. Sa stiti ca practica mea constanta a fost ca eu am stabilit temeiul

juridic si nu partea. Deci partea poate sa spuna ca este o actiune in evacuare, eu ii pun in

discutie ca este o actiune in revendicare, ii las sa puna concluzii si daca nu ma conving ca au

avut dreptate stabilesc ca este o actiune in revendicare, il pun sa timbreze la valoare si daca nu

timbreaza la valoare anulez cererea de chemare in judecta ca netimbrata. Exista o alta opinie

in doctrina, insusita de noul cod de procedura, care spune ca daca partea insista in calificarea

juridica pe care a dat-o cererii sale in cuprinsul ei si nu doreste sa si-o schimbe, desi instanta ii

pune in discutie acest lucru...si este vorba de drepturi de care ea poate dispune, deci nu in

orice fel de cauze, ci in cauzele in care ea ar putea sa incheie si o tranzactie, deci cand e vorba

de drepturi de care ea poate sa dispuna, instanta este obligata sa aiba in vedere acel temei

juridic. Si in aceasta situatie ce va face? Daca spune ca nu este evacuare, ci este revendicare,

te lasa sa timbrezi ca evacuare, competenta ramane stabilita ca avacuare, dar o sa iti respinga

actiunea ca nu este o actiune in evacuare, ca inadmisibila, de exemplu. Asta este noua

reglementare si probabil ca ar trebui sa ne insusim de pe acum aceasta optica pentru ca oricum

spre ea ne indreptam. Iata, deci ca temeiul juridic este stabilit de parte, instanta poate in baza

rolului activ sa puna in discutie schimbarea temeiului juridic, insa daca partea insista sa

pastreze acest temei juridic ea nu il poate schimba din oficiu insa poate respinge actiunea

apreciind ca nu satisface cerintele temeiului juridic invocat de reclamant. Si sigur, contribuie

210

alaturi de obiect la determinarea calitatii procesuale a partilor pt ca in exemplul dat la actiunea

in revendicare calitate procesuala activa are titularul dreptului de proprietate, calitate

procesuala pasiva are posesorul, daca este vorba de o actiune in evacuare calitate procesuala

activa ar avea in exemplul dat cel care a inchiriat imobilul si calitate procesuala pasiva

chiriasul.

Aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere este o

cerinta suplimentare raportat la cuprinsul cererilor asa cum acesta este reglementat in art 82 si

este iarasi o cerinta foarte logica, pentru ca cel care se adreseaza instanei este obligat sa isi

probeze pretentiile si trebuie inca prin actul prin care sesizeaza instanta sa arate de ce probe

intelege sa se foloseasca. Sunt o serie de reguli pe care o sa le reluam la probe. Evident, cand

este vorba de o proba cu inscrisuri va anexa copii certificate de el de pe acteste insscrisuri;

poate sa anexeze doar parti dintr-un inscris; daca inscrisul este intr0o limba straina trebuie sa

anexeze si o traducere a acestui inscris. In actuala reglementare nu se cere ca traducerea sa fie

facuta de un traducator autorizat , insa viitoarea reglementare cere acest lucru. Daca este un

inscris in litere chirilice sau alte caractere ce nu sunt latine, iarasi trebuie transcris pentru ca s-

ar putea de exemplu ca acest continut al inscrisului sa fie formulat in limba romana, insa

scrisul sa fie formulat cu alte caractere, chirilice spre exemplu, si atunci trebuie sa fac o

transcriere in limba romana. Cand se cere interogatoriul celeilalte parti trebuie sa se arate

acest lucru. Noul cod de procedura civila prevede, o sa vedeti cand vom face probele, ca in

anumite situatii interogatoriul nu se ia ( stiti cum se ia interogatoriul..deci interogatoriul se

depune in fata instantei la termenul de judecata pentru care este citata cealalta parte, instanta

ia intrebarile, le cenzureaza cand este cazul, iar cealalta parte raspunde pe loc...este de fapt o

marturisire provocata...dar in anumite situatii de exceptie, in cazul anumitor pers juridice, in

cazul partilor cu domiciliul in strainatate interogatoriul se comunica in scris si se raspunde la

acesta in scris. Daca este o situatie dintre acealea in care interogatoriul trebuie comunicat in

scris si se raspunde la acesta in scris fara prezentarea in fata instantei, noul cod de procedura

prevede expres ca trebuie sa se anexeze cererii de chemare in judecata inclusiv interogatoriul

cuprinzand intrebarile adresate paratului. In actuala reglementare nu avem o astfel de statuare,

inca credem ca nimic nu ne impiedica sa facem acest lucru. Nu prea as vedea totusi avocat sa

isi puna asa cartile pe masa s=fara sa fie obligat inca prin sesizarea instantei. Cand se cere

dovada cu martori se arata evident numele martorilor, domiciliul sau resedinta acestora si

cand este cazul, mijloacele alternative de comunicare ca sa poata sa fie si acestia citati mai

usor.

211

Si semnatura la final..deci semnatura ca pe orice cerere. Ce inseamna

semnatura? Numele, orice stamplila? Nu, semnatura olografa. Care este rolul semnaturii?

Dovedeste faptul ca eu mi-am insusit cererea, ca eu sunt cel care a formulat-o. Ce se intampla

daca o alta persoana semneaza cererea de chemare in judecata? Pot sa confirm cererea de

chemare in judecata ( confirm retroactiv mandatul). Dar daca eu spun “imi contest semnatura

de pe cererea de chemare in judecata. Nu am semnat eu pentru mine”, ce se intampla in

aceasta situatie? Se face o verificare de scripte. De ce? sigur ca s-ar putea sa ma

razgandesc...dupa ce fac cererea de chemare in judecata apreciez situatia si imi dau seama ca

nu prea am sanse sa castig. As putea sa renunt la judecata, dar veti vedea cand vom face actele

de dispozitie ale partilor ca daca renunt la judecata dupa ce cererea de chemare in judecata a

fost comunicata si i-am ocazionat paratului cheltuieli de judecata, si-a angajat avocat, a depus

intampinare, trebuie sa ii achit aceste cheltuieli de judecata...si atunci, decaa sa recurg la

renuntarea la judecata pot sa imi contest semnatura. Ce as face ca instanta? As lua de buna

aceasta afirmatie? Pai nu. Eu trebuie sa ma prezint personal in fata instantei sa imi contest

semnatura si sa se faca procedura verificarii de scripte. Daca eu refuz sa ma prezint in fata

instantei atunci cand sunt citat, instanta va considera ca eu am semnat cererea de chemare in

judecata. Daca se va constata ca nu eu am semnata se va anula ca fiind facuta de o persoana

care nu are calitatea de reprezentant. Daca as sti cine este persoana care a facut cererea, daca

isi arata numele inseamna ca a facut-o in nume personal si invoc exceptia lipsei calitatii

procesuale active si ca urmare a admiterii acestei exceptii il voi obliga la plata cheltuielilor de

judecata daca paratul le solicita.

Care este sanctiunea pentru lipsa elementelor cererii de chemare in

judecata? O sa vedeti daca mergem la art 133 ca prevede sanctiunea nulitatii exprese pentru

lipsa a trei elemente: numele partilor, obiectul si semnatura. De unde deducem ca in

acceptiunea codului aceste trei elemente sunt esentiale. Deci, cine se judeca, pentru ce se

judeca si insurirea cererii de catre cel care a investit instanta. Daca este o nulitate expres

prevazuta de lege, ce inseamna acest lucru? Vatamarea se prezuma. Daca lipseste numele

paratului, va invoca nulitatea cererii de chemare in judecata si o va anula. Daca lipseste

obiectul nu stim pentru ce se judeca. Daca se invoca lipsa semnaturii -art 133 al 2. Cu alte

cuvinte, observ ca cererea de chemare in judecata nu este semnata, vine paratul la prima zi de

infatisare invoca acest lucru. Daca reclamantul este prezent instanta ii va spune: veniti in fata

instantei, aici e dosarul, semnati cererea. Daca o semneaza, nulitatea se acopera, daca nu o

semneaza, cererea se anuleaza pentru lipsa unui element esential. Daca reclamantul nu este

212

prezent la acest termen de judecata se va acorda un termen, va fi citat cu mentiunea sa se

prezinte sa semneze cererea de chemare in judecata sub sanctiunea anularii ei. Daca la

termenul urmator se prezinta si o semneaza nulitatea se acopera, daca nu se prezinta cererea

va fi anulata pentru lipsa semnaturii. Poate instanta din oficiu sa invoce lipsa semnaturii?

Pentru ca observati ca textul spune ca paratul poate sa invoce lipsa semnaturii de pe cererea

de chemare in judecata. Instanta trebuie sa verifice daca a fost investita de catre cel al carui

nume este pe cererea de chemare in judecata, asadar si instanta din oficiu poate sa puna

aceasta imprejurare in discutia partilor si sa-l citeze pe reclamant. O sa vedem imediat ca

exista doua situatii distincte; permite textul codului ca la inregistrarea cererii de chemare in

judecata, daca se observa lipsuri, sa acorzi un termen reclamantului sa si le completeze. Daca

totusi ai fixat termen si ai pus cererea pe rol, este discutabil daca mai poti sa lasi sa si-o

completeze. Ce fel de nulitate este aceasta? Nu stii numele paratului, nu stii cu cine te judeci,

nu stiu pentru ce te judeci. Nu poti stabili nici macar competenta, nici taxa de timbru, nici

nimic. Cine o poate invoca? Cine poate invoca lipsa acestor elemente? Este nulitate absoluta.

Poate fi acoperita? Acuma stiti ca in procedura, in principiu, daca pot sa completez actul fara

sa il anulez acest lucru se poate face. Codul imi permite numai in situatia in care fara sa pun

cererea pe rol, daca ne uitam la textul art 114 la inregistrarea cererii, “La primirea cererii de

chemare in judecata presedintele sau judecatorul care il inlocuieste va verifica daca aceasta

intruneste cerintele prevazute de lege” si daca are lipsuri ii pune in vedere sa le completeze.

Daca reclamatul sau mandatarul sau sunt prezenti la momentul inregistrarii cererii de chemare

in judecata vor complta acest lucru pe loc, iar daca i-au trimis prin posta aceasta cerere li se

poate comunica tot postal si sa li se dea un termen sa faca aceste completari. Pana cand nu fac

aceste completari nu se fixeaza termen de judecata, nu se comunica cererea de chemare in

judecata paratului, (chiar daca de exemplu este trecut numele lui, lipseste doar obiectul sau

alte elemente). In aceasta situatie daca reclamantul nu se conformeaza solicitarii presedintelui,

se va anula cererea. Pentru ca observati ca aliniatul 2 “reclamantul va completa cererea de

indata” daca I s-a trimis prin posta urmeaza sa le faca(completarile). Acordarea acestui termen

(aliniatul 3)se face in toate cazurile cu mentiunea ca neindeplinirea obligatiilor poate sa atraga

suspendarea judecatii. Asadar, am o sanctiune; nu se anuleaza in aceasta etapa procesuala, ci

daca nu ai regularizat cererea de chemare in judecata asa cum ti s-a pus in vedere se va

suspenda solutionarea ei. Fiind un motiv de suspendare imputabil tie, reclamantului, incepe sa

curga termenul de perimare, si daca intr-un an de zile nu completezi ceea ce ti-a pus in vedere

presedintele instantei, cererea ta se va perima. Aceasta procedura, in actuala reglementare este

una facultativa, din pacate. In viitoarea reglementare devine obligatorie. O cerere informala

213

nu se pune pe rol; i se pune in vedere reclamantului sa o completeze si daca nu o completeaza

se anuleaza si are cerere de reexaminare. In momentul de fata, daca ne uitam la textul

articolului 114, poate sa recurga la aceasta procedura instanta si daca nu recurge si pune totusi

cauza pe rol si fixeaza termen de judecata si comunica cererea informala daca are cui, ca daca

lipseste numele paratului nici nu are cui sa o comunice. Dar revenind la textul art 114,

vorbeste de presedintele instantei, oare chiar presedintele instantei face acest lucru incazul

tuturor dosarelor? In realitate acest lucru se face de presedintele completului de judecata. La

momentul inregistrarii unei cereri aceasta primeste un numar, se repartizeaza aleatoriu prin

sistemul informatic ecris unui complet de judecata si presedintele acelui complet de judecata

ia toate masurile necesare pentru pregatirea judecatii. Sigur ca s-ar putea spune, bine, pai daca

se repartizeaza aleatoriu, repartizarea aleatorie inseamna din start fixarea unui termen de

judecata. Pentru ca in calculator o sa imi spuna, cand se repartizeaza unui complet de

judecata, la termenul de judecata din 10 ianuarie, sala 135, de la ora 8.30; asta inseamna

completul C3 recurs la Curte. Deci automat repartizarea inseamna fixarea unui termen de

judecata. Termenul, sala si ora imi determina completul de judecata fiindca fiecare complet de

judecata judeca intr-o anumita zi, de la o anumita ora si intr-o anumita sala in actuala

reglementare si avand in vedere baza noastra materiala actuala. Bun, dar ce poate sa faca in

aceasta situatie presedintele completului de judecata? Poate sa spuna: bun, dar pentru acel

termen care mi l-a dat calculatorul eu nu citez paratul, ci numai reclamantul cu mentiunea ca

pana la acel termen sa isi regularizeze cererea si ii comunic ce riscuri are. Si daca el face acest

lucru, pentru termenul urmator voi cita paratul. Daca nu fac acest lucru si din start avand in

vedere ca am un nume al paratului si comunic aceasta cerere de chemare in judecata si vine

paratul si imi invoca nulitatea ( instanta poate sa puna reclamantului in vedere sa regularizeze

cererea pana la urmatorul termen, iar daca reclamantul nu o face, cererea va fi suspendata si

va curge termenul de perimare, paratul nu va fi citat niciodata, el nu va sti ca a fost chemat in

judecata pana cand nu ii va fi comunicata hotararea de perimare). Dar daca instanta nu

recurge la dispozitiile articolului 114 si pentru primul termen de judecata dispune citarea

ambelor parti, daca reclamantul nu a luat termenul in cunostiinta, si paratului ii comunica

cererea de chemare in judecata informala cum este. Si vine paratul si prin intampinare invoca

nulitatea ei. In cazul elementelor esentiale codul imi permite sa suplinesc numai semnatura.

Ce inseamna? In cazul celorlalte mai pot sa suplinesc? Deci daca am apucat sa fixez termen

de judecata si sa comunic paratului cererea informala, ea trebuie anulata. Nu ii ramane

reclamantului decat sa faca o noua cerere c are sa fie formal corecta. Sigur ca voi o sa puteti

sa spuneti: dar daca instanta nu face acest lucru si ii da un termen sa o completeze? Care ar fi

214

sanctiunea daca face acest lucru si finalmente se prnunta pe fonduc actiunii? Pot sa spun in

calea de atac ca anulez cererea pentru ca initial a fost informala? In lipsa unui text expres al

codului, practic pot sa recurg la ambele solutii; fie spun anulez cererea, nu ai decat sa faci o

noua actiune, fie daca iti dau un termen. Dar care este diferenta dintre aceasta situatie si

situatia in care de la bun inceput cererea a fost intocmita formal corect? Daca eu nu am indicat

cu cine ma judec, daca nu am indicat pentru ce ma judec, am intrerupt eu prescriptia

extinctiva fata de acel parat daca nu i-am indicat numele? Daca nu am spus pt ce ma judec?

Am intrerupt prescriptia extinctiva cand am inregistrat cererea informala? Cand intrerup

prescriptia extinctiva? Cand il pun in intarziere? Cand il fac de rea-credinta? Cand se stie cu

cine ma judec, deci cand l-a chemat efectiv in judecata, si cand am aratat pentru ce. Asadar

am avut situatii in practica; se cere constatarea nulitatii unui contract de vanzare-cumparare

incheiat intre stat si chirias pt un imobil preluat abuziv. Acolo aveam, desi era o nulitate

absoluta care ar fi trebuit sa fie imprescriptibila, prin legea speciala se introduce un termen

special de prescriptie de 18 luni. Introduc cererea de chemare in judecata in interiorul acestui

termen, insa chem in judecata numai unul dintre soti, iar pe celalalt il chem in judecata dupa

implinirea termenului de prescriptie pentru ca imi pune in discutie instanta constiutuirea

cadrului procesual (tineti minte coparticiparea procesuala pasiva si obligatorie) si imi spune:

pai daca tu ceri nulitatea unui contract in care cumparatori sunt doi si tu l-ai chemat numai pe

unul in judecata, cadrul procesual nu este corect constituit, deci ar trebui sa il chemi si pe

calalalt in judecata, ceea ce si faci, pentru ca te conformezi acestei dispozitii a instantei dar nu

o faci in interiorul termenului de prescriptie. Fata de primul parat erai in termen, dar fata de al

doilea se va respine actunea ca fiind prescrisa. Acum sigur ca asta e o chestiune de drept

substantial, ce solutie vei da; ca vei anula doar partial, sau vei spune ca sunt proprietari

devalmasi si vei respinge actiunea in totalitate. Dar ideea este: daca cererea este informala si o

completezi ulterior, ea doar la momentul in care devine formala va produce toate efectele

cererii de chemare in judecata. Repet, in actuala reglementare, din pacate, nu avem cu

claritate stabilite aceste situatii. Am posibilitatea sa ii dau un termen reclamantului sa isi

completeze cererea fara sa citez paratul. Daca nu am recurs la aceasta procedura care la ora

actuala este facultativa si am citat partile, in lipsa elementelor esentiale, la cererea paratului

sau din oficiu instanta poate anula cererea. Daca totusi nu face acest lucru si da un termen, se

va completa, cererea isi produce efecte numai din momentul in care devine formala. Art 132?

am putea sa recurgem si la acest lucru, dar in principiu art 132 nu se refera la conditiile

formale ale cererii in sensul art 133, ci se refera de exemplu la situatia in care,cum v-am dat in

215

acel exemplu, cadrul procesual nu este legal constituit, tu nu te judeci cu toti cu care ar trebui

sa te judeci.

In ceea ce priveste celelalte elemente, care este sanctiunea pentru lipsa

celorlale elemente? Deci iata, numele, obiectul si semnatura. Dar daca nu ai indicat

domiciliul? Am o nulitate expresa? Nu, dar este incalcat un text de lege, am o nulitate

virtuala, nu stiu unde sa-l citez, nu stiu sa stabilesc competenta daca este una teritoriala de

drept comun sau alternativa.

In ceea ce priveste insa probele, se pune problema daca este un motiv de

nulitate pentru ca lipseste un element al cererii prevazut de lege sau esti decazut din dreptul de

a mai propune probe pentru ca nu ai facut-o prin actul de procedura prin care te obliga legea

sa faci acest lucru. O sa vedeti a toata doctrina spune ca cererea de chemare in judecata nu

poate fi respinsa ca nedovedita ci va fi respinsa ca nefondata in masura in care nu ai reusit sa

iti probezi pretentiile, asta pentru ca hotararea sa intre in autoritate de lucru judecat. Nu poti

sa spui ca este nedovedita si mai vii intr-o alta actiune si aduci probe. Deci instanta o sa ti-o

respinga ca nefondata atunci cand nu ai probat-o, nu ca nedovedita. Daca tu nu ai propus

probele sau nu ai propus toate probele prin cererea de chemare in judecata, ar trebui sa fi

decazut din dreptul de a mai propune probe, daca nu te incadrezi in acele situatii de la art 138,

le vom face cand vom discuta probele, cand poti sa ceri completarea probatiunii. Nu este insa

mai putin adevarat daca ne uitam la art 129 al 5, si stiti de cand am discutat despre principiile

proesului civil si am facut rolul activ al judecatorului, ca el poate sa administreze orice probe

necesare aflarii adevarului, chiar daca partile se impotrivesc. Asadar, daca reclamantul nu a

propus probe instanta o sa ii puna in discutie: cum doresti sa iti probezi pretentiile? Si poate sa

dispuna administarrea unor probe chiar daca el s-ar impotrivi, in virtutea rolului activ. Daca

nu face acest lucru si respinge actiune ca nefondata pentru ca reclamantul nu si-a dovedit

pretentiile, insa, conform aliniatului 5ind1 al aceluiasi articol, introdus prin legea micii

reforme, reclamantul nu va putea invoca in caile de atac lipsa rolului activ al instantei; pentru

ca de regula incalcarea principiilor fundamentale ale procesului civil constituie motiv de

nulitate a hotararii, dar nu il vei putea invoca pentru ca vine aliniatul 5ind1 si

responsabilizeaza partile in sensul de a-si face probatiunea asa cum este in obligatia lor (O sa

vedem, si in sarcina paratului este o astfel de obligatie prevazuta atunci cand este

reglementata intampinarea); nu au facut acest lucru, nu o sa poata imputa insstantei faptul

canu si-a respectat obligatia prevazuta de 129al 5. Ce se intampla daca nu isi indica temeiul de

fapt sau temeiul de drept? O sa vedeti ca in NCPC neindicarea temeiului de fapt atrage

216

nulitatea cererii. Este considerata un element esential. De ce? Pentru ca este indispensabil

legata de obiect. Pai cer o suma de bani, bun, dar cu ce titlu? Imprumut, pret, prejudiciu

cauzat printr-o fapta ilicita? Fara sa arat de unde rezulta obligatia ta de a plati o suma de bani,

nu stiu de fapt pe ce am judec. Pai daca spun o suma de bani si nu spun despagubiri pentru

expropriere, nu? In unele situatii motivele de fapt sunt foarte strans legate de obiectul actiunii,

de aceea in NCPC acestea sunt considerate un element esential. In actuala reglementare,

observati ca art 133 nu le enumera printre elementele esentiale, si art 129al4 permite instantei

sa puna in discutia partilor orice elemente de fapt si de drept, deci inclusiv sa lamurim cu ce

titludatoreaza paratul suma de bani pe acre o pretind, de ce ar trebui sa iti restituie imobilul pe

care ceri sa ti-l restituie si asa mai departe. Si sa stabileasca impreuna cu partile in masura in

care reclamantul nu a indicat temeiul de drept, care este acesta. Cererea de chemare in

judecata se timbreaza in functie de obiectul ei. Nu o sa va pretind pentru examen taxele de

timbru, dar ceea ce trebuie sa stiti este ca de regula cererile adresate instantelor judecatoresti

trebuie timbrate, dupa cum vorbim de actiuni patrimoniale sau nepatrimoniale; cele

nepatrimoniale au o taxa de timbu fixa, cele paatrimoniale au o taxa de timbru raportata la

valoare. Sau sunt actiuni scutite de taxa de timbru chiar daca sunt patrimoniale. Daca apreciez

ca instanta a stabilit in mod gresit taxa judiciara de timbru am posibilitatea sa formulez o

cerere de reexaminare a modului de calcul a acestei taxe, care va fi judecata de un alt complet

de judecata al aceleiasi instante si acea incheiere a completului respectiv este irevocabila. In

practica s-a pus problema daca incheierea aceea irevocabila leaga si instanta de control

judiciar. Cu alte cuvinte, daca prima instanta a stabilit o taxa de timbru, mai poate sa spuna

instanta de apel ca a stabilit-o gresit si fie sa restituie reclamantului o parte din ea, fie sa il

oblige sa plateasca diferenta. Legea 146\97 a taxelor judiciare de timbru spune expre ca in

caile de atac instanta de control judiciar daca va constata ca taxa de timbru a fost gresit

stabilita poate sa ii puna in vedere reclamantului sa plateasca diferenta si daca nu o face sa il

dea in debit. Asadar acea incheiera a altui complet de judecata este obligatorie numai pentru

instanta respectiva dar nu si pentru instanta de control judiciar. Daca nu am posibilitatea sa

achit taxa judiciara stabilita de instanta pot s acer acordarea de ajutor public judiciar in baza

OUG 51\2008. O sa vedeti ca sunt cateva conditii; trebuie sa arat de ce nu pot achita taxxa de

timbru, care este conditia mea familiala, care sunt veniturile mele, care sunt bunurile mele pt

ca s-ar putea sa nu am venituri dar sa am bunuri in proprietate si atunci nu se justifica. Am

avut situatii in care am respins cererea de ajutor public judiciar, desi s-a dovedit ca

reclamantul nu avea niciun fel de sursa de venit dar avea 5-6 imbile in proprietate si am spus

pai sa isi vanda unul. Sigur ca e o chestiune de apreciere pana la urma, dar daca nu pune in

217

pericol subzistenta sa ori a familiei sale, nu se justifica acordarea ajutorului public judiciar.

Daca nu se conformeaza obligatiei..practic cum anulez cererea? Nu pot sa anulez cererea fara

sa ii arat exact care e cuantumul taxei judiciare de timbru, sa-l citez cu mentiunea ca are de

platit taxa de timbru in acest cuantum si sa ii arat sanctiune. Mi-o cere expres art 20 al 3 din

legea taxelor de timbru. L-am citat o data, nu se conformeaza, anulez cererea. Daca am

suspendat procesul si repun cauza pe rol la cererea paratului, nu mai sunt obligat sa il mai

citez o data, desi instantele fac acest lucru asa ca sa se protejeze excesiv si sa apare drepturile

procesuale ale partilor. Insa nicaieri nu mi se cere sa ii pun in vedere de mai multe ori pe

parcursul procesului. Deci, daca cumva se amana pe alt motiv decat lipsa de procedura cu el,

evident, ca daca se amana pe lipsa de proceduar nu am dovada ca a fost citat cu mentiunea sa

timbreze. Daca o data l-am citat cu aceasta mentiune si aman cauza din alte considerente eu

nu ami trebuie de fiecare data sa ii pun in vedere acest lucru. Daca nu se confoemeaza acestei

obligatii cererea sa va fi anulata ca netimbrata.

Daca sunt foarte multi reclamanti sau foarte multi parati sau si foarte

multi reclamanti si foarte multi parati si este foarte greu de indeplinit procedura de citare si de

comunicare a actelor de procedura cu toata lumea, presedintele completului de judecata poate

sa puna in vedere atat reclamantilor cand ei sunt mai multi sau si paratilor sau ambelor

categorii sa isi desemneze un mandatar comun. Daca reclamantii nu se conformeaza acestei

dispozitii a instantei, sanctiunea prev de art 114 ind1 al 5 este suspendarea solutionarii cauzei,

susupendarea fiind imputabila reclamantului incepe sa curga termenul de perimare si in

masura in care nu se conformeaza dispozitiei instantei in interiorul termenului de perimare de

un an de zile cererea va fi perimata. In schimb, in cazul paratilor, art 114al5 prevede ca

presedintele instantei(al completului) va desemna pt acestia un curator in conditiile art 47.

Deci, de ce nu se suspenda daca paratii nu isi desemneaza un mandadar comun? Pt ca nu este

normal sa impiedic reclamantul sa se judece pt culpa paratilor. Insa daca reclamantul nu se

conformeaza dispozitiilor instantei, pt ca este in interesul lui sa se judece, in cazul lui pot sa

suspend solutionarea cererii. NCPC prevede pentru ambele situatii posibilitatea numirii unui

curator de catre instanta, dar in actuala reglementare daca am mai multi reclamanti si nu isi

desemneaza un mandatar comun atunci cand instanta le pune in vedere acest lucru,

solutionarea cererii se suspenda. De ce trebuie sa se numeasca un mandatar comun? V-am dat

acel exemplu: la un moment dat un reclamant se judeca cu un sat intreg; e foarte greu sa

indeplinesc procedura de citare pentru fiecare termen. Daca nu aveau un mandatar comun

218

imaginati-va in cate exemplare trebuiau facute actele de procedura ca sa li se comunice,

inscrisurile, expertizele etc. Deci intr-o astfel de situatie presedintele completului de judecata,

in vederea unei bune desfasurari a activitatii de judecata poate obliga ambele categorii de parti

sa isi desemneze un mandatar. Daca nu isi desemneaza sau daca nu se inteleg asupra

persoanei mandatarului (unul sau mai multi spune textul codului) instanta, in cazul paratilor

va numi un mandatar in conditiile art 47. insa in cazul reclamantilor, in actuala reglementare

solutionarea cererii se va suspenda, incepe sa curga termenul de primare si dosarul se inchide

daca nu se repune cauza pe rol in termen de un an de zile. In cate exemplare se depune cererea

de chemare in judecata? Si evident inscrisurile anexe acesteia. Cati parati sunt, plus unul

pentru instanta. Daca mai multi parati au un reprezentant comun, acum sigur este greu sa ne

imaginam ca o sa aiba un avocat comun, dar daca de exemplu chem in judecata doi minori

care au acelasi reprezentant legal, atunci depun o singura copie pentru acestia care se va

comunica reprezentantului legal, daca este vorba de minori sub 16 ani, lipsiti de capcitate de

exercitiu. Si daca este vorba de un minor cu capacitaate de exercitiu restransa, el va fi citat

personal si va fi citat si reprezentantul legal, deci si in aceasta situatie este suficient un singur

exemplar din cererea de chemare in judecata care se va comunica reprezentantului legal si

evident si din inscrisurile anexe. Discutam fixarea primului termen de judecata atunci cand

vom face intampinarea pentru ca primul termen de judecata este mai mulg decat celelalte

pentru a-i permite paratului sa isi faca apararea, si vom vedea care sunt criteriile de stabilire a

termenului de judecata in actuala si in viitoarea reglementare.

Inainte de a face celelalte elemente haideti sa vedem daca am inteles cum

se face o cerere de chemare in judecata. Sa luam un exemplu concret..un contract, cel mai

simplu, un contract de imprumut. Cum ati face cererea de chemare in judecata? Ca sa vedeti

ca aceasta chestiune nu este una absolut super teoretica. Sa luam un exemplu concret.

Madalina ii imprumuta Alexandrei o suma de bani. Alexandra sta in Cluj si Madalina ….

bun..si atunci carei instante va adresati? Ce suma sa fie? 200Lei. Catre judecatoria … Ca

judecator va pot da sfatul ca cererea de chemare in judecata sa fie cat de simplu formulata, sa

nu fie lunga, pt ca atunci cand vad cereri lungi sansele sa fie nefondat sunt mari, pentru ca nu

ai nevoie sa vorbesti atata daca nu ai dreptate. Deci sa fiti cat se poate de concisi. Nu are

importanta ce forma adoptati, nu exista o forma a cererii de chemare in judecata, dar ideea

este sa fie usor de lecturat. Si atunci cum ati face-o?

Catre judecatoria Cluj-Napoca, primul element al cererilor de la art 82.

219

numele si domiciliul partilor..subsemnata, domiciliata in, formulez\

introduc\depun prezenta

in contradictoriu\impotriva, cum doriti, paratei...domiciliata in.. ,

solicitandu-va respectuos sa admiteti prezenta cerere si in consecinta (sa se vada clar capetele

de cerere) sa obligati parata sa-mi plateasca\la plata suma de 200lei cu titlu de imprumut

nerestituit, suma de 20 lei cu titlu de dobanda contractuala, daune moratorii( pt intarziere,

dupa scadenta) cu imputernicire avocatiala anexata. (cu domiciliu procesual ales la

reprezentantul meu). Nu scrieti cheltuielile, asta la final o sa stiti exact cuantumul total ( taxa

judiciara, onorariu avocatial, costuri cu experiza, cu martorii); codul va permite sa faceti

dovada cheltuielilor de judecata pana la inchiderea dezbaterilor (si viitorul cod permite).

Ce urmeaza? Motivele de fapt: subsemnata reclamanta am incheiat cu parata la data de 19 dec

2008 un contract de imprumut cu dobanda de 1% pe an pentru un termen de 1 an. La scadenta

parata a refuzat sa restituie suma imprumutata cu dobanzile aferente, motiv pentru care am

fost obligata sa exercit prezenta actiune. In drept: imi intemeiez actiunea pe dispozitiile

art.....daunele moratorii art...si cheltuielile de judecata art 274CPC. In probatiune: anexez:

contractul, (se pune problema probatiunii per ansamblu; admisibilitatea probei cu martori este

prevazuta prin norme dispozitive, asadar cine poate sa invoce inadmisibilitatea?numai paratul)

in baza art129al2CPC ar trebui judecatorul sa ii puna in vedere paratului in cazul incalcarii

unor norme dispozitive ca el poate sa invoce incalcarea acesto norme, in exemplul dat, daca ar

putea sa se opuna probei cu martori. Ce parere aveti? Rolulu activ al judecatorului nu merge

atat de departe incat sa se transforme in avocatul partii. Deci, sigur, ii pui in vedere obligatia

de a depune intampinare, ii pui in vedere obligatia de a timbra, dar nu ii pui in vedere faptul

ca se poate opune probei cu martori, fiind reglementata prin norme dispozitive este

posibilitatea lui sa invoce sau sa nu invoce incalcarea normei. Nu ii pui in vedere “nu ai vrea

sa invoci exceptia necompetentei teritoriale relative?” nici chiar daca nu are avocat pt ca

textul se refera la acele obligatii care ar atrage anumite sanctiuni impotriva lui, cum e taxa de

timbru de exemplu, sau ii spui “poti sa iti angajezi un avocat” dar nu te transformi efectiv in

avocatul lui, asadar nu ii atragi atentia in baza acestui text ca ar putea sa invoce incalcarea

unor norme edictate in favoarea lui. Da, daca vezi ca nu se poate apara, ii spui ca poate sa isi

angajeze un avocat si daca nu are posibilitatea sa plateasca unul, poate solicita ajutor public

judiciar, dar nu te poti transforma niciodata in avocatul lui pentru ca nu ai mai fi impartial.

Deci iata ca, indiferent, pentru ca admisibilitatea probei cu martori este reglementata prin

norme dispozitive, ca avocat nu o puteti solicita ?!? si ramane sa vedeti daca paratul se opune

220

sau nu. Sau este posibil sa spuneti, si daca ar fi peste 250lei, solicit probatiunea cu martori

pentru ca subsemnata reclamanta sunt sora paratei sau sunt prietena cea mai buna a paratei;

este normal ca intre noi nu am preconstituit un inscris care sa faca dovada imprumutului. Dar

daca avem un contract, un inscris, ati mai cere o alta proba? O sa vedeti ca de regula spui

interogatoriul paratei, de ce?nu e obligatoriu, ca sa isi recunoasca sau sa isi conteste

semnatura, pentru ca eu depun un contract, dar instanta de unde.., sigur ca eu pe de alta parte

chiar daca nu ai cerut acest lucru, daca parata prin intampinare nu isi contesta semnatura, pt ca

acest inscris anexat cererii de chemare in judecata I se comunica se apreciaza ca si-a

recunoscut-o. Dar repet, este uzual dar nu este obligatoriu. De asemenea, anexez chitanta

privind achitarea taxei judiciare de timbru in suma de... si timbrul judiciar de 0,15lei. Ce ati

mai anexa? Delegatia avocatiala; daca vreti, unii mai anexeaza si chitanta privind achitarea

onorariului avocatial, nu este obligatoriu, o depuneti la final. Altceva? Puteti sa spuneti,

eventual, ca depun prezenta in doua exemplare, unu pentru instanta si unu pentru comunicare,

nu este o mentiune obligatorie, dar in schimb ce este obligatoriu? Reclamanta x, prin avocat,

semneaza avocatul. Si mai este uzual sa spuneti Cluj-Napoca la data de.., insa nu este

obligatoriu pentru ca oricum primeste numar de inregistraare si se trece daca inregistrarii la

momentul in care se inregistreaza la instanta. Va sfatuiesc sa aveti intotdeauna in astfel de

situatii inca un exemplar, deci ar fi 3 exemplare. De ce? Pt ca sa va ramana voua dovada ca ati

inregistrat cererea de chemare in judecata. Daca era o actiune in revendicare ce faceati? Tot

asa: catre judecatoria..in functie de valoarea imobilului, catre judecatoria Cluj-Napoca daca

imobilul avea o valoare bun 500000lei, catre tribunalul Cluj daca avea o valoare peste

500000lei, cu conditia ca imobilul sa se afle in circumscriptia instantei pentru ca art 13 imi

cere sa ma adresez instantei de la locul situarii imobilului. Si ce as spune? Subsemnata cutare,

domiciliata.., prin avocat, formulez prezenta cerere impotriva paratei si ce solicit?cobligarea

paratei sa imi predea posesia imobilului, sa il individualiz: sa arat numar administrativ daca e

cazul, ca daca e un teren agricol nu, dar daca este o casa in Cluj trebuie sa o identific prin

numar administrativ, numar topografic sau cadastral, carte funciara si sa fac o evaluare: pe

care il pretuiesc la valoare de (4000000 lei daca e la judecatorie). In fapt ce arat? Asa cum

rezulta din extrasul de carte funciara pe care il anexez, sunt proprietarul tabular al imobilului;

cand am fost plecat in concediu paratul a spart yala si a intrat in locuinta, nu are niciun titlu

asupra acesteia. In drept: in NCC avem un text pentru actiunea in revendicare, in vechiul cod

nu aveam un text si atunci indicam de regula textul care definea dreptul de proprietate care era

art 480. Care ar fi legea aplicabila in aceasta situatie? In functie de data ocuparii. Asta iarasi

este o discutie, ca daca va uitati in lege de punere in aplicare este un text destul de ambiguu in

221

cazul aciunilor reale. Dar ideea este ca este o actiune in revendicare, indiferent ca indic sau nu

temeiul juridic, este foarte clar ca este o actiune in revendicare, este suficient sa spun ca in

drept actiunea mea este una in revendicare. In probatiune ce ati anexa? Extrasul de CF care

dovedeste calitatea mea de proprietar tabular, interogatoriul paratului ca sa recunoasca sau sa

conteste faptul ca se afla in posesie si pt orice eventualitate si niste martori pentru ca daca

cumva contesta ca el ocupa imobilul, sa pot sa dovedesc cu martori. Sau ce as mai putea sa

cer? As putea cere si o cercetare la fata locului, sa vina instanta sa vada, locuieste acolo sau

nu locuieste acolo. Sigur ca daca e un teren agricol ar fi foarte greu sa stabilesc cine l-a

cultivat si atunci categoric am nevoie doar de proba cu martori. As anexa dovada privind

achitarea taxei judiciare de timbru, care cum se calculeaza in cazul unei actiuni in

revendicare? La valoare. Imputernicirea avocatiala, si as semna (avocatul, sau daca partea

introduce personal, semneaza personal).

Sa vedem care sunt efectele cererii de chemare in judecata. Ce se intampla

cu cererea de chemare in judecata dupa ce se inregistreaza? Stiti ca la inregistrare poti sa iei

termen in cunostiinta daca inregistrezi presonal sapu prin mandatar cu conditia sa semnezi ca

ai luat termen in cunostiinta, dar asta tine de citare. Primul lucru este: cel de la registratura iti

inregistreaza dosarul, il baga in calculator, te repartizeaza pe un termen de judecata, iti da

termenul in cunostiinta daca ti-l da, sub semnatura, te trece intr-o serie de registre ale instantei

pe care nu va cer sa le stiti. Se pot ivi o serie de incidente referitoare la calificarea actiunii; sa

spuna o sectie pai nu este un litigiu civil ci este un litigiu de contencios, sa-l transpuna la

sectia de contencios, dar aceste chestiuni le-am discutat atunci cand am vorbit despre

competenta.

Efectele introducerii cererii de chemare in judecata- acum doi ani la

admitere in barou au venit efectele cererii de chemare in judecata, anul acesta a venit subiect

efectele incheierii de admitere in principiu a cererii de interventie principala si cererea de

interventie principala odata admisa in principu produce exact aceleasi efecte ca si cererea de

chemare in judecata, deci astea trebuie sa le stiti si in somn :). si sunt extrem de logice.

Instanta in civil se investeste din oficiu? Se investeste prin cererea de chemare in judecata,

deci este cel mai important efect, investeste instanta de judecata. Alt efect: determina cadrul

procesual ( cine cu cine se judeca si pentru ce anume se judeca). Determina instanta, pt ac in

functie de obiect imi spune care este instanta competenta material si tot in functie de obiect

imi determina si competenta teritoriala. De asemenea, dreptul devine unul litigios, nu mai

avem retractul litigios in noul cod civil, insa avem incapacitati legate de cumpararea unor

222

bunuri litigioase, deci este important faptul ca devine unul litigios. Opereaza, cand e cazul,

punerea in intarziere a paratului. Daca vorbim de o actiune reala el devine un posesor de rea-

credinta. Si ce mai produce? Tocmai ce amvorbit ora trecuta, intrerupe prescriptia extinctiva.

Sigur ca acest efect este unul provizoriu pentru ca depinde de solutia data asupra cererii. Ca

daca ea se perima ori este anulata ori respinsa efectul intreruptiv de prescriptie nu se mai

produce, el se produce doar in cazul in care finalmente actiunea este admisa. Si avem actiuni

personale care nu pot fi introduse decat de titularul dreptului subiectiv, insa odata introduse

pot fi continuate de mostenitorii acestuia, inclusiv actiunea de divort in reglementarea actuala,

si in codul civil, si in codul de procedura civila actual modificat prin legea de punere in

aplicare a noului cod civil. Actiunea de divort poate fi continuata de mostenitori intr-o singura

situatie: cand reclamantul a cerut divortul din culpa exclusiva a paratului si instanta admite

actiunea din culpa exclusiva a paratului. Daca va constata culpa comuna, casatoria se stinge

prin deces si ramane paratul sot supravietuitor. Deci iata, acestea sunt efectele introducerii

cererii de chemare in judecata. Odata inregistrata ea poate sa fie modificată in condiţiile art

132, o dispozitie similara exista si in noul cod de procedura civila. La prima zi de infatisare

instanta poate sa dea reclamantului un termen pentru reintregirea sau modificarea cererii ,

precum si a propune noi dovezi ( nu ai ropus dovezi, iti poate da un termen sa le propui). Dar

la ce fel de intregire a cererii se refera? La chestiuni legate de cadrul procesual, nu ai chemat

in judecata toti paratii cu care ar trebui sa te judeci. Ai chemat primarul, dar nu ai chemat

titularul autorizatiei de construire, esti tert fata de contract si ai chemat in judecata numai una

din partile contractului si asa mai departe. Sau reclamantul poate cere el insusi un termen sa-si

intregeasca sau sa-si modifice cererea. Bunaoara a cerut desfiintarea contractului pe un motiv

de nulitate relativa de viciu de consimtamant si spune: vreau sa modific temeiul actiunii si sa

cer nulitatea relativa pe lipsa discernamantului. Sau nu inteleg sa invoc ca si cauza de

ineficacitate nulitatea, vreau sa solicit rezolutiunea contractului. Sigur ca acum pe NCC avem

rezolutiunea unilaterala dar pe vechiul cod care se aplica contractelor incheiate anterior

intrarii in vigoare a noului cod civil trebuie sa cer, ca regula, rezolutiunea pe acle judiciara.

De ce este important acest lucru? Am cerut nulitatea unui contrct, trebuie sa am timbrat la

valoare, da? Pt ca de exemplu, daca este un contract translativ de proprietate voi timbra la

valoaarea obiectului contractului. Daca modific actiunea si spun ca nu cer nulitate ci cer

rezolutiune, nu voi mai timbra inca o data. Deci daca as face o noua actiune ar mai trebui sa

timbrez o data, timbrez si nulitate, timbrez si rezolutiunea si atunci textul asta este un

beneficiu al reclamantului sa isi modifice actiune. La prima zi de infatisare poate sa ceara un

termen, sa spuna instantei: eu m-am razgandit, nu vreau sa cer nulitatea contractului, vreau sa

223

cer rezolutiunea, sau nu vreau sa cer nulitatea pe acel motiv ci pe alt motiv ( pentru ca sunt

motive diferite de nulitate practic inseamna un nou obiect- e indisolubil legat de obiect). Nu e

totuna daca ti se comunica cererea de chemare in judecata si tu stii ca ti-ai invocat ca motiv de

nulitate viciul de consimtamant sau ca este lipsa discernamantului, nu? Ca presupun probe

diferite. Cand ti se schimba temeiul juridic, practic ti se invoca un alt motiv de nulitate, un alt

motiv de ineficacitate a contractului; trebuie sa i se comunice aceasta modificare paratului si

sa ii dai posibilitatea sa se apere fata de aceasta cerere care practic este una noua fata de cea

initiala. Nu se socoteste modificata aceasta cerere daca este vorba de indreptarea unor greseli

materiale: am batut un zero in plus, vreau sa cer 2000 de lei si nu 200 de lei sau invers, sau am

trecut numele reclamantului ca fiind Pop dar e Popescu sau e Popa. Sau cand reclamantul

mareste sau miscoreaza catimea obiectului, nu cer 200 de lei, cer doar 100, nu cer 200, cer

500. Cand se cere valoarea obiectului pierdut sau pierit. Cer sa imi restituie o masina, ea a fost

distrusa intr-un incendiu si la prima zi de infatisare spun ca ea nu mai exista, vreau

contravaloarea e si imi precizez cererea in acest sens – nu se considera o modificare. Si cand

se inlocuieste cererea in constatare intr-o cerere in realizare. De ce este important acest lucru?

Conform art 111,tineti minte, actiunea in constatare este inadmisibila daca as avea o actiune

in realizare. Si daca in mod gresit am introdus o actiune in constatare imi permite codul ca la

prima zi de infatisare sa precizec ca cer in realitate realizarea dreptului in contradictoriu cu

paratul, ca sa nu mi s einvoce exceptia de inadmisibilitate rezultand din dispozitiile art 111.

competenta de la actiunea in constatare este identica cu cea de la actiunea in realizare, tineti

minte art 18 din CPC. De asemenea, taxa judiciara de timbru se stabileste la aceeasi valoare,

indiferent ca este vorba de o actiune in constatare sau de o actiune in realizare a dreptului. De

ce este important sa calificam daca o cerere este una de modificare? Pentru ca daca nu

reprezinta o modificare a cererii initiale nu i se da termen paratului sa-si formule o aparare

fata de ea. Daca este o modificare ca in exemplele anterioare, se comunica paratului si dau

termen sa isi formuleze apararea, o sa vedem cum si-o formuleaza ora urmatoare, fata de

aceasta noua cerere. Ce este prima zi de infatisare stim deja de la cursurile anterioare. Care

este sanctiunea pt situatia in care formulez o modificare de cerere cu depasirea termenului

prevazut de lege? Observati ca termenul este pana la prima zi de infatisare sau la prima zi de

infatisare pot cere un termen sa modific actiunea. Care este sanctiune? Nu respect un termen

legel imperativ; este decaderea. Dar ce fel de norma este cea care prevede acest termen legal

imperativ? Este una absoluta, o norma imperativa, sau este o norma dispozitiva? Cine poate sa

imi invoce incalcarea acestui termen? Actualul cod nu imi spune, noul cod imi spune expres

ca instanta poate sa primeasca modificarea de cerere cu acordul paratului, asadar este o norma

224

instituita in favoarea paratului, decaderea este reglementata de norme de interes privat. Daca

paratul nu se opune modificarii sau intregirii cererii instanta trebuie sa o ia oricum. Daca se

opune care e sanctiune? Pai fiind vb de decadere, respinge modificarea ca fiind tardiv

formulata si ramane sa judece actiunea initiala.

Urmeaza sa discutam despre parat si o parte dintre actele procesuale ale paratului:

intampinarea.

Este actul de procedura prin care paratul isi formuleaza apararile fata de cererea de chemare in

judecata inregistrata de reclamant. Art 115 cpc actual, similar si in noul cod. Este la fel de

logic ca si chemarea in judecata. Cuprinde numele paratului, domiciliul, celelalte date care

trebuie sa existe in ceea ce il priveste pe parat sin in cererea de chemare in judecata.

Prezinta o aparare, este actul de procedura prin care se apara. Prin intampinare va invoca

exceptiile pe care intelege sa le formuleze raportat la capetele de cerere formulate de

reclamant prin cererea de chemare in judecata. Intampinarea indica numele paratului si

celelalte date pe care trebuie sa le cuprinda in ceea ce il priveste si cererea de chemare in

judecata. Eventual poate sa spuna ca nu acolo e domiciliul sau ci in alta parte, are domiciliul

procesual in alta parte, trebuie sa arate exceptiile pe care le ridica raportat la cererea de

chemare in judecata cu accent pe exceptiile relative care trebuie invocate in liminae litis si

despre care am invatat pana acum: necompetenta teritoriala relativa. Raspunsul la toate

capetele de fapt si de drept. De ce am spus de exceptiile relative? Pentru ca cele absolute le

poate invoca pe tot parcursul procesului daca legea nu prevede altfel. Exceptia de

necompetenta materiala sau teritoriala exclusiva pe care, daca nu a invocat-o prin

intampinare, poate sa o invoce la prima zi de infatisare pana la inceperea dezbaterilor asupra

fondului. Raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii. Ce inseamna? De exemplu

daca ne gandim la cererea pe care am redactat-o, cum ati formula intampinarea? Subsemnatul,

parat, domiciliat, cu domiciul ales la avocatul meu sau prin avocatul x, cu domiciliul ales la

acest avocat, formulez prezenta intampinare, raportat la cererea de chemare in judecata

formulata de reclamantuk, prin care inteleg sa invoc exceptia necompetentei teritoriale

intrucat domiciliul meu nu este acela din cererea de chemare in judecata, in realitate locuiesc

225

la cutare adresa si pot face dovada prin buletinul de identitate sau martori, daca nu exista

mentiuni in buletin.

Alte aparari: imi contest semnatura de pe contractul de imprumut anexat cererii de chemare in

judecata. Sau desi este adevarat ca mi-a imprumutat suma respectica, eu am restituit-o la

scadenta. Sau: este adevarat ca mi-a imprumutat-o insa invoc exceptia prescrierii extinctive a

dreptului la actiune. Sau: daca este vorba de un contract sinalagmatic, ar putea sa invoce

exceptia de neexecutare a contractului. Se cere obligarea paratului sa incheie contractul

autentic promis, el fiind promitent vanzator, el spune ca el nu l-a incheiat pentru ca nici

cumparatorul nu a platit diferenta de pret cum s-au inteles prin antecontract. Au spus ca vor

incheia contractul autentic numai cand achita si el diferenta. Acesta este raspunsul la toate

capetele de fapt si de drept. Invocarea exceptiilor si raspunsul la toate capetele de fapt si de

drept ale cererii. Sau poate sa spuna ca e adevarat ca i-am imprumutat suma de bani, dar a

restituit-o. sau nu recunoaste dobanzile. Nu exista contract scris, nu recunoaste dobanzile,

ramane sa le dobandeasca cu alte mijloace de proba daca sunt admisibile. Sau reclamantul a

propus proba cu martori care nu se poate face pentru ca este vorba de un act juridic de peste

250 ron: ma opun probei cu martori.

Deci iata toate apararile, toate dovezile cu care se apara impotriva fiecarui capat de cerere. De

ex: am platit suma imprumutata. Proba: anexez chitanta liberatorie. Si semnatura.

O sa vedeti ca spre deosebire de cererea de chemare in judecata, nu exista un text expres ca

cel de la 133 care sa spuna care e sanctiunea pentru lipsuri. Daca ,ipsete semnatura: asta nu

inseamna ca nu e nulitate, dar e nulitate virtuala. Dar e totusi o nulitate. E alta poveste ca nu

am o procedura care sa-mi spuna ca pot sa-I dau un termen sa semneze. Dar in principiu nimic

nu se opune ca instanta, cand invoca exceptia nulitatii inbtampinarii pentru ca nu a fost

semnata de parat, sa-I permita sa semneze de indata sau sa dea un termen in acest sens.

Procedura, am spus ca se fixeaza primul termen de judecata in asa fel incat paratul sa aiba

timpul necesar sa pregateasca apararea sa. Daca ne uitam la textul lui 114 ind 1, care e acest

termen. O sa vedeti ca el nu e tratat asa in manuale. In unele manuale se trece razant, in altele

se trateaza altfel decat v-am indicat eu aici. Haidesti sa citim 114 ind 1 sa ne dumirim.

226

Aliniatul 2: presedintele, intelegandu-se prin presedinte, presedintele completului de judecata

care ia masurile necesare pentru judecarea cauzei, va dispune sa se comunice paratului, o data

cu citatia, copii de pe cerere si de pe inscrisurile anexate, punandu-i-se in vedere obligatia de

a depune la dosar intampinare cel mai tarziu cu 5 inainte de termenul stabilit pentru judecata.

Cum se calculeaza termenul? Pe zile pline. Deci in citatie, apropo de cuprinsul citatiei,

punctul 5 ind 2, alte mentiuni prevazute de lege, mentiunea de a depune intampinare, daca

citatia se adreseaza paratului, cu 5 zile inainte de termenul fixat pentru judecarea pricinii.

Daca termenul pentru judecarea priocinii este astazi 19 decembrie, care e ultima zi cand mai

putea sa depuna intampinare? Cum se calculeaza fiind termen pe zile? Nu se ia in considera

nici ziua cand incepe sa curga, nici ziua cand se implineste, este un termen de regresiune.

Incepem cu ziua de ieri, ieri a fost 18, 17, 16, 15, 14, 13. 13 a fost joia trecuta. Trebuia sa

depuna la dosar intampinarea joia trecuta. Daca acest termen ar fi picat duminica sau

sambata? Trebuia sa mergem inapoi cu o zi, pana vineri? Daca ar fi depus cu 10 zile inainte

era in termen? Normal. Deci minim 5 zile.

Dar ramane deschisa intrebarea cum se fixeaza primul termen de judecata? Pana acum am

aflat ca el trebuie sa faca intampinare pe care sa o depuna cu 5 zile inainte. Dar cat timp are sa

isi formuleze intampinarea? 114 ind 1 Al 3: primul termen de judecata va fi stabilit in asa fel

incat de la data primirii citatiei, paratul sa aiba la dispozitie cel putin 15 zile pentru a-si

pregati apararea, iar in procesele urgente, 5 zile. Pentru termenele urmatoare nu mai trebuie sa

respecte aceste termene. Dar pentru primul termen trebuie sa-I dau paratului posibilitatea sa

isi formuleze apararea. Vom vedea imediat ca intampinarea e obligatorie. Nu e obligatorie

cand legea prevede. Exista 3 posibilitati de exceptie si pe cod si pe noul cod. In principiu

intampinare ae obligatorie. Atunci pentru primul termen de judecata trebuie sa-I las rastimpul

necesar sa o poata formula si sa o poata depune in termenul de 5 zile inainte de termen, ca sa

poata lectura si reclamantul. Problema: termenul de 15 zile include termenul de 5 zile pentru

depunerea intampinarii? Spune: pentru a-si pregati apararea. O sa vedeti ca acolo unde se

discuta calculul termenului se va spune ca acest termen de 15 zile il include pe cel de 5 zile in

care trebuia sa depui intampinarea. Dar ce faci atunci cu pricinile urgente? In cazul lor nu mai

ramane timp deloc sa depun intampinarea. S-a spus ca in aceasta situatie, inc azul pricinilor

urgente, termenul de pregatire a intampinarii fiind de 5 zile, ramane termenul de 5 zile, insa

pot sa fdepun intampinareaa inclusiv la primul termen de judecata, ca sa mi se asigure

posibilitatea de a-mi formula apararea in termen de 5 zile. Eu cred ca textul nu distinge,

227

pentru ca daca ne uitam la textul al 2, fara sa faca o distinctie intre cauzele urgente si cele care

nu reclama urgenta, spune ca intampinarea se depune cu 5 zile inainte de termenul de

judecata. Asadar, daca trebuie sa depun cu 5 zile, cand as putea sa o pregatesc daca nu in inca

5 zile pentru pregatirea apararii in pricinile urgente? Sa ne intelegem, termenul de 5 zile e in

favoarea reclamantului, ca sa nu se amane cauza, el sa studieze intampinarea. O sa vedeti in

carte ca intampinarea se comunica intotdeauna. Nu. Aia e altceva. Daca nu si-a ridicat-o

reclamantul de la arhiva inainte de termen, i-o comunic in sedinta de judecata, dar nu va putea

cere termen sa o studieze. De aceea e acest termen de 5 zile. El stie ca paratul este obligat sa

depuna intampinare cu 5 zile inainte si in momentul in care stie acest termen, reclamantul sau

reprezentantul sau trebuie sa se duca la dosat si sa verifice daca s-a depus intampinare sau nu,

sa o studieze, pentru ca la primul termen de judecata partile sa fie in masura sa depuna

concluzii pe exceptii si pe probe. Ca primul termen de judecata sa fie prima zi de infatisare, in

sensul art 134. e unul din textele prin care codul, la ora actuala, asigura termenul rezonabil de

solutionare a cauzelor. Deci termenul asta de 5 zile este in favoarea reclamantului, pnetru ca

cel putin teoretic el are interesul sa se judece cat mai repede, teoretic, si celalalt, de pregatire a

apararii de 15 zile si in pricinile urgente de 5 zile este in favoarea paratului. Sunt 2 termene

diferite care nu se include. Unul e in favoarea paratului ca sa poata formula intampinare si

celalalt e in favoarea reclamantului ca sa poata studia intampinarea. Intampinarea depusa cu 5

zile inainte nu se comunica, deci nu trebui sa-l citez si sa anexez citatiei dovada de

comunicare e intampinarii pentru ca el e obligat sa vina la dosar sa o ridice. In bibliografia pe

care v-am indicat-o se spune ca e o sarcina excesiva daca am aprecia ca e sarcina

reclamantului sa se deplaseze la instanta de la domiciliul paratului. Pardon, e a declansat

procesul, paratul se bucura de prezumtia de nevinovatie, reclamantul este cel interesat sa se

judece. Rostul termenul de 5 zile este ca el trebuie sa cunoasca ca paratul are aceasta obligatie

si sa mearga sa studieze intampinarea ca sa nu vina la primul termen de judecata si sa spuna

instantei: cer termen ca sa studiez intampinarea. Da? Deci asta e rostul termenului de 5 zile.

Intampinarea in actuala reglementare, daca a fost depusa cu 5 zile inainte de termenul de

judecata, nu se comunica, in sensul ca nu o anexez citatiei pe care o comunic reclamantului,

pentru primul termen si aceasta intampinare pentru ca el e obligat sa vina sa o ridice de la

dosar. Sigur ca daca el nu vine si vine doar la primul termen, eu ii dau intampinarea in sala de

judecata, dar nu ii mai dua un termen daca imi cere sa o studieze. Poate ca ati vazut situatii in

care vine avocatul reclamantului si spune: abia am ridicat intampinarea, dati-mi un termen si

judecatorul spune: pardon, a fost depusa cu 5 zile inainte, lasam cauza eventual la a 2-a

strigare, va asezati, o lecturati si reluam. Da?

228

Sigur, apropo de comunicarea actelor de procedura, daca tineti minte, se considera in termen

si daca s-a facut prin posta. Este posibil ca paratul sa fi trimis prin posta intampinarea si

atunci sa o fi trimis cu 5 zile inainte, se considera in termen, deci din perspectiva lui si-a

executat obligatia procesuala sa o trimita cu 5 zile inainte, dar efectiv n-a ajuns la dosar cu 5

zile inainte. Atunci, am putea spune ca cererea reclamantului este justificata pentru ca el a

venit joi, n-a vazut intampinarea, nu avea de unde sa stie ca paratul o trimite prin posta si sa

spuna ca el nu a avut 5 zile sa o studieze. Ar fi un motiv intemeiat in aceatsa situatie sa ii dau

un termen sa o studieze.

Cate exemplare? Evident: cati reclamanti sunt. Daca reclamant e un singur reprezentant, intr-

un singur exemplar + un exemplar pentru dosatul instantei. Nu uitati ca se poate comunica si

prin mijloacele alternative de comunicare si daca ambele parti sunt reprezentate de avocati sau

consilieri juridici, intampinarea poate fi comunicata si intre acestia. Dar cererea de chemare in

judecata? Nu. Cererea de chemare in judecata nu, pentru ca textul introdus prin legea micii

reforme spune ca se poate face comunicarea intre avocatii sau consilierii juridici ai partii dupa

investirea instantei. Ori cererea e cea care investeste instanta. Intampinarea fiind un act de

procedura depus dupa investirea instantei poate fi comunicata intre reprezentantii partilor daca

acestia sunt avocati sau consilieri juridici, pentru ca am spus atunci cand am citit ca textul e

de exceptie. Nu exista situatii de echipolenta sa spui ca si intre mandatarii neavocati sau si

intre parti personal. In carte vi se da un text dintr-o decizie a cedo pentru a justifica faptul ca

ar trebui comunicata intampinarea in toate situatiile. Dca veti lectura aceasta hotarare a cedo,

luis mateo contra spania, este o procedura in fata curtii constitutionale si spania a pierdut

aceasta cauza pentru ca partile nu au avut deloc posibilitatea sa se prezinte in fata curtii

constitutionale, pentru ca procedura privind judecata in fata acestei curti nu le permitea

accesul tuturor. Acolo nu s-a pus problema ca am depus o intampinare pe exceptie de

neconstitutionalitate si s-a comunicat, ci ca nu am avut efectiv posibilitatea recunoscuta de

lege sa pun concluzii in fata curtii constitutionale pe neconstitutionalitea acestui text de lege.

Deci cred ca in nici un caz aceasta hotarare invocata in favoarea acestei opinii nu este una

potrivita.

229

De ce pun inca un text ca sprijina opinia ca intampinarea nu se comunica. Este 129 al 1, vi l-

am tot amintit. Partile trebuie sa urmareasca desfasurarea procesului. Reclamantul stiind ca

paratul are obligatia sa depuna intampinare trebuie sa urmareasca desfasurarea procesului si

sa se duca la dosar cu 5 zile inainte sa verifice daca exista sau nu aceasta intampinare si sa o

lectureze.

Este evident, in caz de coparticipare procesuala pasiva, pot sa-si angajeze acelasi aparator sau

pot pur si simplu sa formuleze o intampinare. In cazul in care se acorda un termen

reclamantului, am spus deja, in conditiile lui 132, sa-si modifice sau sa-si intregeasca cererea.

Cererea intregita sau modificata se comunica paratului sau paratilor si acestuia trebuie sa I se

dea un nou termen sa formuleze intampinare fata de cererea modificata. Si am dat acel

exemplu, unul pentru primul termen de judecata face intampinare pe motiv de nulitate relativa

raportat la viciul de consimtamant. Dar daca la primul termen de judecata, la prima zi de

infatisare, reclamantul spune: vreau sa modific cererea, sa invoc alt motiv de nulitate relativa

– lipsa discernamantului – sau sa invoc alta cauza de ineficacitate a actului juridic –

rezolutiunea – atunci paratului I se va da un termen sa-si formuleze apararea fata de aceasta

modificare de actiune si atunci termenul trebuie sa fie in conditiile art 114 ind 1, deci sa I se

dea posibilitatea sa formuleze intampinare fata de cererea modificata.

Din textul art 118 al 1 deducem ca intampinarea e obligatorie afara de cazurile cand legea

prevede altfel, veti identifica 3 astfel de cazuri in cod: asigurarea de dovezi, divort si actiunile

posesorii. In noul cod tot aceleasi cauze le gasim.

Care este sanctiunea nedepunerii intampinarii? Nu depun intampinare sau nu o depun in

termenul prevazut de lege? Ce trebuie sa cuprinda intampinarea? Uitati-va la text, art 115,

primul lucru, trebuie sa invoc niste exceptii. E vorba de exceptii relative, nu le mai pot invoca.

Daca e vorba de exceptii absolute le pot invoca pe tot parcursul procesului daca legea nu

prevede altfel. Faptul ca nu am depus intamoinare nu ma priveaza de acest lucru. Daca e

vorba de exceptii relative, trebuia sa le invoc prin intampinare. Ex: exceptie relativa,

necompetenta teritoriala relativa. Altceva: pot sa mai propun probe? Pai daca trebuia sa le

propun prin intampinare si nu am facut-o, fiind vorba de un termen legal imperativ,

230

sanctiunea este: actul de procedura trebuia facut in interiorul unui termen, sanciunea?

Decaderea. Dar, un efectul lui 118 al 3, daca paratul nu a fost reprezentat de avocat, vine la

primul termen de judecata si nu este reprezentat de avocat, instanta poate sa-I puna in vedere,

daca are de invocat exceptii relative sau are de propus probe. Deci cel care nu are un avocat si

nu a depus intampinare are totusi posibilitatea de a veni la primul termen de judecata si

instanta, apropo de 129 al 3, coroboram cu 118 al 3, obligatia instantei de a aduce la

cunostinta partilor drepturile si obligatiile lor procesuale, aici nu se transforma in avocatul

partii, ci ii spune: nu ai depus intampinare, dar nevand avocat art 118 al 3, iti permite ca la

acest termen sa invoci daca ai exceptii relative, fara sa-I spuna care sunt acelea, sau sa propui

probe in aparare. Dar nu o sa-I spuna poti invoca urmatoarele exceptii. Ii spune: ce parere ai

despre…? Omul obisnuit nu stie de exceptii relative, aparari. Dar cum ii spun? Care este

pozitia dumneavoastra fata de cererea de chemare in judecata? Prin cerere, reclamantul

solicita sa-I platiti 200 de lei. Ii datorati sau nu? Deci il intrebati care e pozitia sa. Acolo

vedeti apararile. El spune: nu l-am vazut in viata mea sau eu stiu… asa se desfasoara in lipsa

unui avocat.

De asemenea poate veni la primul termen si sa spuna ca a fost lipsit de aparare. Daca e

temeinic justificata, nu a putut sa-si angajeze din motive obiective un avocat si sa ceara un

termen pentru a-si angaja avocat. Sigur ca instanta nu va incuviinta orice pentru ca pur sis

implu vine paratul. Multi parati, probabil din penal sunt obisnuiti, cu multa obisnuinta se

prezinta la primul termen de judecata si spun: cer termen pentru angajarea unui avocat. Cand

cere reclamantul se respinge de pe scaun. Reclamantul nu e luat prin surprindere de propria

cerere de chemare in judecata. Ii si spun: cum v-a surprins propria dumneavoastra cerere de

chemare in judecata? Trebuie sa justifici foarte serios de ce atunci cand ai formulat cererea nu

ai formulat-o prin avocat si te-ai trezit ca ai nevoie de avocat, de ce tocmai la termenul de

judecata si nu pana atunci?

Dar cand vine paratul si cere la primul termen un termen sa-si angajeze un avocat in prima

instanta, in caile de atac e alta poveste, il intreb: bun, dar de ce nu v-ati angajat avocat pana

acum? El spune: sunt pesionar, am pensie mica, am adunat bani de cand am primit citatia, nu

cer ajutor public judiciar pentru ca asa sarac cum sunt am tot adunat, pun si luna asta si daca

imi dati termen peste o luna, am suma de bani pentru avocat. Sau daca cere ajutor public

231

judiciar, daca face dovada ca nu poate sa-si ia avocat si are nevoie de aparare, trebuie sa-I dai

termen ca sa solutionezi cererea de ajutor public judiciar si sa aiba timp baroul sa desemneze

un reprezentant. Sigur ca se pune problema: ii dau un nou termen, mai poate sa depuna

intampinare? Evident, altfel de ce i-as da termen sa-si angajeze avocat? Nou termen il fixez in

asa fel incat sa aiba timp sa-si formuleze intampinarea si sa o depuna cu 5 zile inainte de

termenul de judecata.

Teoretic, nu este prima zi de infatisare pentru ca daca … 118 al 3 are 2 ipoteze. Prima se

refera la situatia in care paratul isi face singur apararea. Deci vine fara avocat, dar instanta ii

pune in vedere prezinta-ti apararile si el o face. Atunci e prima zi de infatisare in sensul lui

134 pentru ca pui concluzii la ceea ce a spus reclamantul in cererea de chmeare in judecata,

invoci exceptii, propui probe, iti spui parerea cu privire la probele propuse de reclamant. Daca

insa, vi la primul termen de judecata si spui: nu sunt capabil sa-mi fac singur apararea, vreau

sa-mi angajez avocat, din motive temeinice n-am putut sa-mi angajez, asa nu de la sine da

instanta termen, trebuie coroborat cu textul lui 156, arati ca acele motive sunt temeinice,

atunci nu sunt la primul termen de judecata pentru ca nu pot sa pun concluzii, nici pe exceptii,

nici pe probe, nici pe nimic.

Mai exista o chestiune: ce se intampla daca vine paratul la primul termen de judecata si spune:

n-am depus intampinare, dar primul de judecata a fost fixat cu nerespectarea termenului

prevazut de art 114 al 2 si 3, adica daca va uitati la data cand am primit citatia, eu nu am avut

timpul prevazut de lege, in functie de caracterul urgent sau nu al cauzei, sa-mi formulez

intampinarea. Mai nou se spune ca e un motiv de repunere in termen. Eu zic ca nu e pentru ca

sunt in termen, sunt in termen, repunerea presupune ca termenul s-a implinit si n-am putut sa

realizez actul din motive neimpytabile mie, dar termenul nu s-a implinit, asadar este vorba pur

si simplu sa cer un nou termen pentru ca n-am avut termenul prevazut de lege sa formulez

intampinare si daca ne uitam in aceasta opinie, v-am pus-o cu albastru pentru ca difera de

manual, e sustinuta de textul art 291 (procedura apelului): deci iata, nu spune repunerea in

termen, ci va cere un termen pentru ca nu a fost respectat termenul de la 114 ind 1 in care ar fi

trebuit sa se depuna intampinare. Insa indiferent cum calific aceasta cerere, ideea este ca

instanta trebuie sa-I acorde un termen ca sa poata sa formuleze intampinare si intr-o asdtfel de

situatie, iarasi, aceasta discutie cum fixeaza acel termen daca merge in continuare termenul

232

sau nu. Dar dar regula instantele fixeaza un termen suficient ca sa poata sa o formuleze si sa o

depuna cu 5 zile inainte (intampinare). Nu este gresit nici ca instanta sa aiba in vedere

termenul care l-ai avut deja la dispozitie si astfel sa nu-ti mai dea un termen atat de lung.

Cererea reconventionala: care este deosebirea dintre intampinare si cererea reconventionala?

Prin intamp paratul nu face decat sa se apere. Nu formuleaza pretentii proprii fata de

reclamant. Atunci cand el formuleaza pretentii proprii fata de reclamant, o face printr-o cerere

reconventionala. Dar cererea reconv care e o cerere incidentala care are anumite efecte, tineti

minte: prorogarea competentei. Bunaoara, actiunea principala are o valoare de 200 000 rn,

este de comp judecatoriei, cerere reconv are o valoare de 600 000 ron, cine este inst

competenta sa judece? Tot judecatoria, pentru ca opereaza prorogarea de comp in baza art 17.

este suficient sa o calific reconv o cerere formulata de parat impotriva reclamantului sau acea

pretentie formulata prin cererea respectiva trebuie sa aiba legatura cu capetele de cerere din

cererea de chemare in judecata evident, trebuie sa aiba o legatura, altfel nu se justifica

calificarea ei ca reconv, care sa atraga inclusiv acest efect, prorogarea competentei. Deci

invoca pretentii proprii fata de reclamant, dar nu este vorba de orice pretentii, cic trebuie sa

aiba legatura cu cererea de chemare in judecata. Ca sa va dau un exemplu, daca reclamantul

spune: cer evacuarea paratului din locuinta proprietatea mea, pe care i-am inchiriat-o,

termenul de inchiriere a expirat, el refuza sa restituie imobilul. Daca paratul spune: cer sa fie

obligat reclamantul sa-mi plateasca suma de x, reprezentand imbunatatirile pe care le-am adus

la imobil ca sa-l fac locuibil si cer constituirea unui drept de retentie pana cand imi plateste

aceasta suma, este o reconv? Da. Dar daca spun: pai m-am batut acum 2 saptamani cu

reclamantul si cer sa-mi plateasca 600 000 ron daune materiale si morale. Este o reconv? Nu

are legatura cu pretentia din cererea de chemare in judecata. Sigur, daca prin cererea de

chemare in judecata as fi solicitat chirie restanta sau alte sume drept prejudiciu pe care mi l-a

cauzat pentru ca distrus imobilul si nu mi-l preda in starea in care era la data cand I l-am

inchiriat plus o uzura datorata unei folosinte normale si el vine si ne invoca orice pretentie

care are ca obiect o suma de bani ca sa invoce apoi compensatia judiciara, trebuie sa

administrez niste probe sa vad daca e o creanta certa, lichida, exigibila, in aceasta situatie ar fi

vorba de o cerere reconv? Da. Faceti distinctia? Trebuie sa aiba legatura cu cererea de

chemare in judecata. Nu este obligatoriu sa aiba aceeasi cauza pentru ca daca, de exemplu,

prin cererea de chemare in judecata se cere executarea unui contract si prin reconv se cere

anularea sau rezolutiunea contractului, cele 2 cereri au aceeasi cauza. Dar in exemplul pe care

233

tocmai vi l-am dat, nu aveau aceeasi cauza dar aveau o legatura intre ele. Sunt situatii in care

insa, pentru ca o cerere sa fie calificata reconv codul imi cere expres ca intre obiectul celor 2

cereri sa existe o legatura in sensul de a fi vorba de aceeasi cauza sau sa derive din acelasi

raport juridic, e vorba de cererile in materie de arbitraj si litigiile dintre profesionisti pe care le

von studia la procedurile speciale.

Cererea reconv nu e admisibila in materia actiunilor posesorii, o spune art 775 al 2, oare de ce

acest lucru? Pentru ca prin cererea reconv paratul are pretentii in legatura cu cererea

reclamantului, care consta de fapt intr-un drept invocat, raportat la cererea de chemare in

judecata, ori actiunea posesorie are ca obiect apararea posesiei care s stare de fapt si nu un

drept. De aceea nu e admiibila reconv in materia act posesorii.

Scopul ei, am discutat deja cand am vazut diverse exemple: s-a pus problema in doctrina si

jurisprudenta daca e admisibila reconv la reconv? Mai cu seama atunci cand nu are aceeasi

cauza sau nu se intemeiaza pe acelasi raport juridic. Sunt 2 chestiuni diferite, dar invoc numai

ca sa fac o compensatie judiciara. De exe: recl imi cere o suna de bani cu titlu de plata de pret

si eu prin cererea reconv ii cer alta suma de bani cu titlu de imprumut nerestituit, ca sa invoc

compensatia judiciara. Ce poate sa faca recl fata de cererea reconv? O alta reconv prin care sa

ceara nulitatea contr de imprumut (nu rezolutiune pentru ca nu e sinalagmatic). Ca urmare a

faptului ca paratul ii cere o suma de bani dintr-un alt contract, recl ar putea sa faca o reconv la

reconv si sa ceara anularea acelui contract.

Tineti minte de la competenta, cand am discutat, la capetele de cerere principale, ca fiecare

determina o competenta proprie. E adevarat ca as putea sa formulez prin aceeasi actiune toate

pretentiile mele pe care le am cu privire la acelasi parat, chiar daca intre ele nu exista niciun

fel de legatura? Daca nu ar fi, cu siguranta nu as putea. Daca ar fi de competenta aceleiasi

instante s-ar putea discuta daca nu ar putea fi apllicabil textul lui 132, mai cu seama, in lumina

noului cod care imi interzice reconv la reconv, pentru ca in actuala reglementare imi permite

reconv la reconv si as putea atunci, dupa ce paratul depune reconv sa depun si eu o reconv.

Nu o interzice si daca nu o interzice trebuie sa ii recunosti reclamantului, care e parat in

cererea reconv, aceleasi drepturi pe care I le recunoastem paratului fata de cererea initiala,

234

deci si reclamantului trebuie sa ii recunoastem posibilitatea de a face reconv la reconv, cata

vreme codul nu spune nimic despre interdictie. Noul cod spune expres acest lucru. Cred ca nu

si-ar putea completa cererea, desi avem un text similar lui 132, pentru ca in fapt ar putea fi

calificat ca reconv la reconv si inadmisibila. El ar spune, cum spune alex , imi competez

cererea la primul termen de judecata pentru ca am constatat ca a depus paratul o reconv si imi

completez si solicit nulitatea contractului de care se prevaleaza paratul in cererea recinv,

instanta insa poate sa puna in discutia partilor, in virtutea rolului activ, calificarea acelei

cereri, tineti minte de la cererea art82, ca denumirea gresita a cererii nu atrage nulitatea. Sigur

aici nu e vorba de o denumire gresita neintentionat, aici reclamantul a incercat cumva sa

eludeze acea dispozitie care ii interzice in noul cod reconv la reconv, instanta poate sa puna in

discutie calificarea cererii si daca o apreciaza in concret ca fiind reconv la reconv sa o

solutioneze ca atare.

Pe actualul cod fiind permisa reconv la reconv… ba da, cum sa nu? Reclamantul fiind parat in

cererea reconv poate formula intampinare, este evident, dar singura problema care se pune in

lipsa unui text expres in actualul cod, daca poate formula reconv la reconv. Aceasta discutie

este importanta din perspectiva faptului daca se proroga sau nu compententa in principal.

Reconv, spre deosebire de intampinare, are un caracter facultativ. Daca vreau cer ceva de la

reclamant, daca nu, nu. O sa vedeti ca in procesul de divort, daca paratul vrea divort din vina

exclusiva a recl, el e obligat sa formuleze cerere reconv. Continutul e acelasi cu al cererii de

chmeare in judecata, nu mai e necesar sa reluam. In ce termen se depune? Ca si intampinarea,

daca intamp e obligatorie, iar daca nu, la prima zi de infatisare.

Problema s-a ridicat daca poate fi depusa reconv in caz de anulare sau casare si trimitere spre

rejudecare. Reconv poate formulata numai in fata primei instante pentru ca veti vedea cand

vom discuta apelul, ca art 294, nu permite partilor sa formuleze cereri noi in apel, cu exceptia

cererilor expres prevazute de lege. Reconv nu e una din aceste situatii. Asadar reconv se poate

formula numai in fata primei instante. Daca din caile de atac cauza se trimite spre rejudecare

primei instante, teoretic trebuie sa admiti posibilitatea formularii unei reconv. Care e sanct

nerespectarii termenului de depunere a cererii reconv? Desi este un termen impretaiv si

235

aparent ne aduce la ideea de decadere, ce inseamna decadere, respingem cererea reconv ca

tardiv introdusa. Va dati seama ca ar insemna acest lucru? Nu intrerupe termenul de

prescriptie, am platit taxa judiciara de timbru la valoare degeaba si asa mai departe. Nu,

tocmai de aceea codul atenueaza si prevede o alta sanctiune decat aceea a decaderii. Este

vorba de art 135, care spune ca in cazul in care nu se respecta acest termen si reclamantul se

opune, cererea reconv va fi disjunsa, daca reclamantul este de acord sa se judece impreuna cu

actiunea principala chiar daca a fost depusa cu depasirea termenului prevazut de lege, ele se

vor judeca impreuna. Este important sa stiti sa cititi voi codul. Acuma sigur ca daca paratul a

depus reconv peste termen, fara discutie ca vrea sa se judece impreuna cu cererea principala si

daca reclamantul nu se opune, se vor judeca impreuna. Daca recl se opune, ea trebuie sa fie

disjunsa. Nu poate sa fie insa disjunsa in situatiile in care solutionarea ei este indisolubil

legata de solutia asupra cererii principale, cum ar fi in cazul divortului: recl cere divortul din

vina paratului sau din vina ambilor soti si paratul cere din vina reclamantului. Cele 2 trebuie

sa se judece impreuna. Sau in materie de partaj. Este o alta discutie, apropo ce inseamna

reconv, ce inseamna intampoinare? Daca cer o alta varianta de partaj decat aceea solicitata de

recl prin cererea de chemare in judecata, este suficient sa o furmulez sub forma de aparare in

intamopinare sau trebuie sa formulez o reconv? Sa stiti ca opiniile in practica nu sunt unitare.

Deci care e obiectul actiunii? Este partajul. Da? Modalitatile de partaj sunt cele rezultand din

textul cpc, ca daca este posibil sa formezi loturi in natura vei face loturi in natura, daca nu e

posibil sa faci loturi in natura, atribui uneia sau alteia dintre parti daca au cerut acest lucru si

daca nimeni nu cere acest lucru dispui vanzarea la licitatie fie prin vanzarea de catre parti, fie

prin intermediul executoruluii judecatoresc. Daca recl spune: cer sa se faca partaj prin lotizare

si cere anumite loturi, paratul este obligat sa formuleze reconv ca sa spuna ca el cere altfel

formarea loturilor? Nu sunt pretentii proprii fata de recl, cere aplicarea criteriilor de partaj in

alta modalitate, care ar fi, cred eu, o simpla aparare. Este importanta aceasta calificare, pentru

ca altfel platesti taxa de timbru.

Care ar fi diferenta intre situatia in care invoc exceptia nulitatii relative a actului de care se

prevaleaza recl prin cererea de chemare in judecata si situatia in care, pe cale de reconv, cer

anularea acestui act? Daca cer numai prin intampinare, deci invoc ca aparare pe fond nulitatea

relativa a a actului, admiterea exceptiei duce la respingerea actiunii dar nu-mi duce la

desfiintarea actului. Deci nu voi putea cere repunerea in situatia anterioara. Daca eu vreau sa

se desfiinteze actului si sa mi se restituie prestatia indeplinita in baza lui, va trebui sa formulez

236

cerere conv. Deci ca sa stiti cand este situatia sa va limitati la o intampinare, ajunge o

intampinare si sa nu mai platiti o taxa si cand este cazul sa formulati o cerere reconv. Asadar,

revenind, nu se poate disjunge cererea reconv chiar depusa peste termen atunci cand

solutionarea ei este indisolubil legata de solutia actiunii principale si cred eu ca nu se poate

disjunge nici in situatia in care de solutionarea cererii reconv ar depinde solutia solutia

actiunii principale. De ex, actiunea principala este executarea contractului, cererea reconv este

desfiintarea contractului pentru o cauza de ineficacitate. Care de care depinde? Mai intai

verific daca este eficace, valabil sau rezolubil si dupa aceea pun problema executarii

obligatiilor nascute din acesta. Ratiunea pentru care cererea reconv trebuie depusa intr-un

anumit termen este sa nu temporizeze judecarea cererii principale. Ar fi absurd sa spun, s-a

depus peste termen, o disjung, dar pentru ca solutionarea cererii principale depinde de ea,

suspend solutionarea ei pana se judeca reconv. Deci atunci trebuie sa ma opresc la

solutionarea lor impreuna. De fapt, daca ea s-ar fi inregistrat nu ca si reconv, as fi invocat

exceptia conexitatii.

Procedura de judecata. Stim deja ca este o cerere incidentala care atrage prorogarea

competentei, regula este ca se va judeca impreuna cu cererea principala dar poate fi disjunsa

daca ar duce la temporizarea judecarii cererii principale, repet, nu in situatia in care ea insasi

ar temporiza, adica daca disjungerea ar insemna la randul ei temporizarea judecarii cererii

principale. Ce se intampla daca recl renunta la judecata, in cererea principala. Se mai judeca

cererea reconv? Are o independenta procesuala, este o actiune distincta de fapt si ramane sa se

judece si mai mult, se judeca de acelasi complet. Chiar daca s-ar disjunge, in aplicarea lui

120. care e diferenta dintre 120 si 135? Apropo, haideti sa citim 120. 135 referitor la

disjungerea cererii reconv, se refera la situatia in care ea n-a fost depusa in termen. 120 se

refera la situatia in care chiar daca ar fi fost depusa in termen, s-au administrat probe si la un

moment dat sunt in stadiul in care as putea judeca actiunea principala, dar nu pot judeca

cererea reconv si solutia asupra actiunii principale nu depinde de solutia asupra reconv. In

aceasta situatie disjung reconv in baza lui 120, judec actiunea principala si ramane sa judec in

continuare, acelasi complet de judecata, pentru ca prorogarea de competentra se mentine si la

135 si la 120, acelasi complet de judecata ramane sa judece si reconv. In situatia renuntarii la

judecarea cererii principale, iau act de renuntarea reclamantului la cererea de chemare in

judecata si raman sa judec in continuare cererea reconv, ea are o independenta procesuala,

237

este o cerere distincta, ea nu ramane fara obiect, pentru ca are un obiect destinct de cererea de

chemare in judecata.

Sigur, daca am putea pune problema exceptiei de necompetenta, pentru ca nu opereaza

prorogarea de competenta. Daca instanta spune: pai aceasta nu este o cerere incidentala, nu

are ce sa caute in dosarul meu. O respinge ca inadmisibila ca nu are legatura cu cererea

principala sau o disjunge si eventual pune problema exceptiei de necompetenta, pentru ca

adac nu o calific reconv, nu are legatura cu actiunea principala, nu este aplicabil art 17 privind

prorogarea de competenta. Ati inteles intrebarea? Codul nu are o solutie, intr-adevar si eu cred

ca in aceasta situatie ar trebui sa se disjunga cererea si sa se invoce daca este cazul exceptia de

necompetenta, daca nu, este o alta problema daca ar trebui sa ramane sa se judece de acelasi

complet, eventual sau sa se repartizeze aleatoriu, pentru ca nefiind o cerere incidentala nu ar fi

normal sa fi fost inregistrata in acel dosar si sa o judece acel complet. Aici deja as putea pune

problema daca nu ar fi cazul sa se repartizeze din nou aleatoriu.

Trebuie sa vedem imediat care este sanctiunea. In lumina noului cod, numai va amintesc, nu

trebuie sa stiti pentru examen, avem o procedura de regularizare a cererilor obligatorii, v-am

spus la cererea de chemare in judecata, daca nu imi indeplineste cerintele prevazute de lege, i

le pun in vedere, nu le face, ii anulez cererea, are posibilitatea sa faca o reexaminare si daca

nu o castiga, amin. Daca formularea este corecta, o comunic paratului fara sa fixez termen de

judecata si ii dau 25 de zile sa depuna intampinare, nici atunci nu fixez termen de judecata,

comunic intampinarea recl care are 10 zile sa raspunda la intampinare, sa spuna: am citit cu ce

se apara, dar nu are dreptate pentru ca…, acest raspuns la intampinare nu se comunica,

ramane la dosar, don momentul in care se depune, in termen de 3 zile, prin rezolutie,

presedintele completului de judecata trebuie sa stabileasca primul termen de judecata in asa

fel incat sa nu depaseasca 60 de zile de la data rezolutiei, cu exceptia situatiei in care o parte

domiciliaza in strainatate si nu are domiciliu in romania, poate sa fixeze un termen mai lung.

Ati inteles diferenta fata de actuala reglementare? Practic nu fixez primul termen de judecata

pana cand partile nu isi fac foarte bine cunoscuta pozitia procesuala, probele de care se

prevaleaza. Asta numai in noua reglementare.

238

2 intrebari mi s-au pus. Cum calculam termenul de asta de 15 zile si cum calculam termenul

de 5 zile? Sunt 2 termene diferite, unul e de progresie, altul de regresie, pentru ca paratului

trebuie sa-I dau 15 zile de la data cand a primit citatia ca sa isi pregateasca apararea. A primit

citatia astazi, termenul de 15 zile este un termen, ca orice termen, pe zile libere. Este un

termen pe zile libere. Primesc citatia astazi, ziua de astazi nu se ia in calcul. Incep de maine,

de maine trebuie sa am 15 zile, a 15-a zi nu se ia in calcul, in a 16-a zi ar fi termenul in care ar

trebui sa depun intampinarea, da, daca aceasta zi cade intr-o zi de sambata sau duminica,

trebuie sa se proroge pana luni, pentru ca altfel mi s-ar lua din termenul de 15 zile,

posibilitatea de a formula intampinare. Este ca orice termen de progresie. Ati inteles aceasta

logica? Bun, termenul pentru depunerea intampinarii este un termen de regresie, pentru ca il

calculez din ziua primului termen de judecata, care nu se ia in considerare si merg inapoi si

vad, punand cap la cap cele 2 termene, daca a avut termen suficient sa isi pregateasca

apararea. Deci 15 zile de progresie si 5 zile de regresie. S-ar putea ca in concret sa ne iasa mai

mult decat 20 zile pline. Datorita acestui fapt, ca termenul de 15 zile de progresie daca se

implineste intr-o zi de sambata sau duminica se va prelungi pana luni, da? Ati inteles?

Puteti sa va luati orice exemplu concret. Hai sa luam un exemplu. Azi mi se comunica o

citatie. Este 19 decembrie. Incepe sa-i curga termenul pentru pregatirea apararii din 20. 20,

21… 3. in 4 ianuarie ar fi ziua in care ar trebui sa depun intampinare. 4 ianuarie pica vineri.

Da? Deci vineri. Termenul de judecata cum ar trebui sa fie fixat ca sa fie depusa intampinare

cu 5 zile inainte? Sambata, duminica, luni, marti, miercuri, joi. Deci ar trebui sa fie pe joi.

Da? Se ia in calcul sambata si duminica in aceasta situatie pentru ca am depus-o vineri. Deci

sambata, duminica, luni, marti, miercuri, joi. Pe zile libere.

Daca as fi primit citatia maine, atunci mi s-ar fi implinit termenul de 15 zile sambata. Si

atunci mi s-ar fi prelungit pana luni. Si atunci cum trebuia fixat termenul de judecata? marti,

miercuri, joi, vineri, imi pica sambata, ca sa pot depune pana luni???(ii pe la 6:15, nu reusesc

sa inteleg ce zice pe final). Deci vorbesc de fixarea primului termen de judecata pentru

situatia in care, cum am spus, vine paratul si spune: eu nu am avut un termen suficient ca sa-

mi pregatesc apararea, fiindca nu s-ar respectat termenele prevazute de art 114. deci mergem

239

inapoi cu calcului lui. Deci la termenul de regresie mergem inapoi si la termenul de progresie

mergem inainte.

240

241

242