of 22/22
Tema 3. PROCEDURA CIVILĂ ROMANĂ Autor : Iurie MIHALACHE, dr. în dr., lect. univ. Planul 1. Noţiuni generale privind procedura civilă romană; 2. Procedura legisacţională; 3. Procedura formulară; 4. Procedura extraordinară; 5. Noţiunea şi clasificarea acţiunilor; 6. Mijloacele specifice de apărare pretoriană; 7. Termenul de prescripţie. 1. Noţiuni generale privind procedura civilă romană În literatura juridică deseori se afirmă faptul că dreptul privat roman s-a dezvoltat pe cale procedurală. De aceea, în majoritatea cărţilor de drept roman, după descrierea temelor introductive (noţiunea, obiectul de studiu, izvoarele), imediat se trece la tema „Procedura civilă romană”. Bineînţeles că pentru studenţi este dificil să înţeleagă tema respectivă, deoarece ea prezintă un anumit grad de dificultate, cu atât mai mult că procedura de judecată prevăzută de legislaţia Republicii Moldova are puţine asemănări cu procedura romană. Totuşi, orice student de la facultatea de drept, pentru a deveni un bun jurist, trebuie mai întâi să înţeleagă cum a funcţionat procedura de judecată în perioada dreptului roman, iar mai apoi va face cunoştinţă cu procedura de judecata pe care o avem în prezent. Vorbind despre procedura civilă romană, avem în vedere totalitatea normelor ce reglementează desfăşurarea proceselor civile în fiecare etapă de dezvoltare a dreptului roman. Cunoscând care a fost procedura civilă, 1

Procedura Civila Romana

  • View
    20

  • Download
    1

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Planul 1. Noţiuni generale privind procedura civilă romană; 2. Procedura legisacţională; 3. Procedura formulară; 4. Procedura extraordinară; 5. Noţiunea şi clasificarea acţiunilor; 6. Mijloacele specifice de apărare pretoriană; 7. Termenul de prescripţie.În literatura juridică deseori se afirmă faptul că dreptul privat roman s-a dezvoltat pe cale procedurală. De aceea, în majoritatea cărţilor de drept roman, după descrierea temelor introductive (noţiunea, obiectul de studiu, izvoarele), imediat se trece la tema „Procedura civilă romană”. Bineînţeles că pentru studenţi este dificil să înţeleagă tema respectivă, deoarece ea prezintă un anumit grad de dificultate, cu atât mai mult că procedura de judecată prevăzută de legislaţia Republicii Moldova are puţine asemănări cu procedura romană. Totuşi, orice student de la facultatea de drept, pentru a deveni un bun jurist, trebuie mai întâi să înţeleagă cum a funcţionat procedura de judecată în perioada dreptului roman, iar mai apoi va face cunoştinţă cu procedura de judecata pe care o avem în prezent.Vorbind despre procedura civilă romană, avem în vedere totalitatea normelor ce reglementează desfăşurarea proceselor civile în fiecare etapă de dezvoltare a dreptului roman. Cunoscând care a fost procedura civilă, aflăm răspuns la întrebarea cum s-a trecut de la obiceiurile juridice primitive, la normele de procedură modernă pe care le avem acum. La fel de important este faptul că studiind cu atenţie procedura civilă romană, putem afla răspuns la o întrebare care a frământat omenirea pe parcursul multor ani, şi anume, cum a reuşit poporul roman să ajungă la un asemenea nivel de pregătire juridică, economică, culturală şi socială?

Text of Procedura Civila Romana

Tema 7

Tema 3. PROCEDURA CIVIL ROMAN

Autor: Iurie MIHALACHE,

dr. n dr., lect. univ.

Planul

1. Noiuni generale privind procedura civil roman; 2. Procedura legisacional;

3. Procedura formular;

4. Procedura extraordinar;

5. Noiunea i clasificarea aciunilor;

6. Mijloacele specifice de aprare pretorian;

7. Termenul de prescripie.1. Noiuni generale privind procedura civil roman

n literatura juridic deseori se afirm faptul c dreptul privat roman s-a dezvoltat pe cale procedural. De aceea, n majoritatea crilor de drept roman, dup descrierea temelor introductive (noiunea, obiectul de studiu, izvoarele), imediat se trece la tema Procedura civil roman. Bineneles c pentru studeni este dificil s neleag tema respectiv, deoarece ea prezint un anumit grad de dificultate, cu att mai mult c procedura de judecat prevzut de legislaia Republicii Moldova are puine asemnri cu procedura roman. Totui, orice student de la facultatea de drept, pentru a deveni un bun jurist, trebuie mai nti s neleag cum a funcionat procedura de judecat n perioada dreptului roman, iar mai apoi va face cunotin cu procedura de judecata pe care o avem n prezent.

Vorbind despre procedura civil roman, avem n vedere totalitatea normelor ce reglementeaz desfurarea proceselor civile n fiecare etap de dezvoltare a dreptului roman. Cunoscnd care a fost procedura civil, aflm rspuns la ntrebarea cum s-a trecut de la obiceiurile juridice primitive, la normele de procedur modern pe care le avem acum. La fel de important este faptul c studiind cu atenie procedura civil roman, putem afla rspuns la o ntrebare care a frmntat omenirea pe parcursul multor ani, i anume, cum a reuit poporul roman s ajung la un asemenea nivel de pregtire juridic, economic, cultural i social? ntruct n primii ani de fondare a Romei (anul 754 .Hr.) nu existau organe de judecat specializate, competenele de judecat erau atribuite regelui. ns deseori se ntmpla ca cei aflai n conflict s se judece dup propriile lor reguli, fr a mai ajunge la judecata regelui. Cu att mai mult c regele nu avea o pregtire special n domeniu i nici nu reuea s acopere nevoile populaiei. n acest caz, un rol important revenea fenomenului rzbunrii, numit i legea talionului, n care rzbunarea era admis numai n msura n care nu depea suferina victimei. Totui cel mai mare progres romanii l-au realizat odat cu adoptarea Legii celor XII Table, prin care a fost pus capt pentru totdeauna legii talionului. Datorit Legii celor XII Table, fenomenul rzbunrii a fost nlturat i locul lui l-au preluat adevratele procese de judecat. Procesul de judecat se desfura dup nite reguli precise, alctuite din timp, care luate mpreun alctuiau procedura de judecat. De-a lungul perioadei de evoluie a dreptului privat roman au existat trei mari proceduri de judecat, corespunztoare fiecrei epoci a dreptului roman, i anume:

- procedura legisaciunilor - pentru epoca veche. Procedura se desfura mai nti n faa magistratului - in iure, apoi n faa judectorului - in iudicio;

- procedura formular - pentru epoca clasic. Procedura la fel se desfura n faa magistratului - in iure, apoi n faa judectorului - in iudicio. Denumirea de procedur formular vine de la faptul c procesul se judeca n baza unei formule alctuit de magistrat. n baza formulei, judectorul soluiona pricina i emitea o sentin;

- procedura extraordinar - pentru epoca postclasic, n care o singur persoan judeca procesul, disprnd diviziunea procesului n dou faze. Persoana care judeca procesul era magistratul.

Procedura legisaciunilor i procedura formular prezint anumite trsturi comune, ntruct la ambele proceduri, procesul se desfura n dou faze distincte:

- faza in iure este prima faz, care se desfoar n faa magistratului;

- faza in iudicio este a doua faz, care se desfoar n faa judectorului.

Deci, primele dou proceduri se caracterizeaz prin faptul c procesul de judecat era divizat n dou faze: faza magistratului i faza judectorului. Magistratul avea rolul de a organiza instana de judecat. El nu putea lua hotrri, rolul su reducndu-se la supravegherea prilor, n sensul de a observa dac acestea pronun corect formulele solemne proprii fiecrui tip de proces.

Faza a doua a procesului se desfura n faa judectorului. Judectorul era o persoan particular, aleas de ctre pri, care conducea dezbaterile, asculta avocatul, audia prile, verifica probele i pronuna sentina. Dup pronunarea sentinei redevenea un simplu particular.

Procedura extraordinar se consider a fi mai evoluat dect procedura legisacional i cea formular, ntruct a disprut diviziunea procesului n dou faze, iar procesul, de la nceput i pn la sfritul era condus de o singur persoan magistratul.

2. Procedura legisacional

n epoca veche a dreptului roman (754 .Hr. - 27 .Hr.), procedura de judecat era una simpl, rigid i formalist, iar dreptul era puin dezvoltat. Procedura de judecat din aceast epoc este cunoscut sub numele de procedura legisaciunilor (legis actiones), deoarece era reglementat de lege, i n special de Legea celor XII Table. De aici decurge i denumirea acestei proceduri.

Procedura legisacional era plin de formaliti i prevedea c orice plngere trebuie s se fac folosindu-se numai termenii legii i nu alte cuvinte. Procesul de judecat se desfura n dou faze: a) naintea magistratului (in iure) i b) naintea judectorului (in iudicio). n prima faz (in iure), prile se prezentau naintea magistratului, care trebuia s pregteasc pricina pentru soluionare, i n a doua faz judectorul, ales de pri dup anumite norme, trebuia s dea o hotrre (o sentin), adic s soluioneze cazul. 2.1. Procedura naintea magistratului (faza in iure) Cel care vroia s porneasc un proces, adic reclamantul, trebuia s-l cheme pe prt la judecat. Chemarea prtului la judecat poart denumirea de citare. Prtul era citat (ntiinat, informat) din timp c trebuie s se prezinte n faa magistratului prin pronunarea unor cuvinte solemne - te chem n faa magistratului. Citarea se putea face n strad, n forum, pe cmp etc., nu ns la domiciliul prtului, deoarece domiciliul ceteanului roman era considerat inviolabil. Dac prtul neglija citarea ce i se fcuse i refuza s se prezinte n faa magistratului, reclamantul l putea aduce cu fora. n acest scop, refuzul prtului trebuia s fie confirmat de martori. Prtul avea i alte posibiliti de a garanta faptul c se va prezenta n faa magistratului la data i ora stabilit. n acest scop, el putea aduce o persoan ca garant. Acesta promitea c l va determina pe prt s se prezinte n faa magistratului, iar dac prtul totui nu se prezenta, atunci garantul era obligat s achite o despgubire bneasc n fondul statului. Dac prtul se ascundea cu scopul de a evita procesul, magistratul putea recurge la msuri de constrngere, acordnd reclamantului o trimitere n posesiunea bunurilor prtului. Ambele pri trebuiau s se prezinte naintea magistratului. n faa magistratului reclamantul trebuia s arta care sunt preteniile sale fa de prt. Privitor la preteniile care i se invocau, prtul putea reaciona n trei feluri:

a) s recunoasc preteniile care i se invocau, i atunci era condamnat, procesul oprindu-se aici, fr a se trece n etapa a doua;b) s nu fie de acord cu preteniile care i se aduceau i s doreasc ncetarea procesului. n acest caz, la fel era condamnat i procesul se oprea aici;c) s nu fie de acord cu preteniile i s doreasc continuarea procesului. n acest caz, procesul trecea n etapa a doua i finaliza cu pronunarea unei sentine.Prile puteau s-i fac prezena la magistrat nu oricnd, ci numai n zile faste, cnd era permis judecarea. n faa magistratului trebuiau s aduc lucrurile care fceau obiectul litigiului. De exemplu, dac litigiul inea de un imobil, se aducea o bucat de pmnt, o bucat de lemn, o piatr, o creang etc. Procesul se desfura sub form de disput pentru lucrul aflat n litigiu. La nceput reclamantul (cel ce a dat n judecat), dup care prtul (cel ce a fost dat n judecat) atingeau lucrul cu nuiaua (vindicta, de la vindico - a cere, a revendica), pronunnd n legtur cu aceasta anumite formule i cuvinte solemne. Cel care nu respecta obiceiul sau greea la pronunarea formulei, imediat pierdea procesul (litigiul). Astfel, vedem ct de formalist era procedura legisaciunilor.

Ca exemplu n acest sens poate fi adus o sanciune prevzut pentru cel ce intenta o aciune pentru c i s-au tiat viile, i care dac utiliza n aceast aciune cuvntul viile pierdea procesul. El trebuia de fapt s foloseasc cuvntul arbori, deoarece Legea celor XII Table, pe care se ntemeia aciunea pentru tierea viei, se referea n general la arbori tiai.

Dac nici una dintre pri nu da gre, atunci se punea o sum de bani n calitate de gaj (garanie, zlog). Partea care ctiga procesul primea gajul napoi, n timp ce partea care pierdea procesul rmnea fr suma gajului, deoarece banii erau transferai n fondul statului. Prin intermediul gajului se urmrea scopul de a afla voina prilor, i anume: dac una din pri refuza s depun gajul, aceasta servea dovad c persoana este vinovat i i este fric de a nu pierde procesul, iar mpreun cu procesul s piard i banii.Aici faza in iure a procesului lua sfrit, iar n continuare magistratul recomanda prilor un judector (prile aveau dreptul s aleag) pentru soluionarea cauzei i emiterea hotrrii finale. Judector putea fi doar un cetean al Romei.2.2. Procedura naintea judectorului (faza in iudicio)De la magistrat, prile se nfiau judectorului, unde i expuneau pe scurt pricina. Dac una din pri lipsea, judectorul atepta pn la amiaz, pentru a da ctig prii prezente. Judecata avea loc n public, adic n vzul tuturor. Dup expunerea pricinii urmau pledoariile, pe care le ineau fie prile, fie avocaii acestora, apoi continua prezentarea probelor cu martori. nainte de a da hotrrea, judectorul se consulta cu diferii jurisconsuli, care alctuiau consiliul su; pledoariile avocailor erau de mare folos. Sentina trebuia s se dea n ultima zi a judecii. La luare sentinei judectorul se baza pe libera sa convingere.La romani judectorul era o persoan particular, n sensul c nu existau judectori de profesie. Alegerea judectorului o fceau prile, dar nu trebuie s nelegem c oricine putea deveni judector. La nceput aveau dreptul de a fi alei judectori numai senatorii, dar mai trziu s-a acordat acest drept i cavalerilor. O cerin aparte era ca persoana aleas ca judector s aib o reputaie bun n societate, motiv pentru care candidatura judectorului trebuia confirmat de magistrat.

La judecarea procesului, n funcie de convingerea pe care i-o forma, judectorul pronuna o sentin de condamnare sau de absolvire. La luarea sentinei judectorul trebuia s fie liber, s decid aa cum considera c este drept, fr a fi influenat de cineva. Sentina devenea obligatorie dup ce era adus la cunotina ambelor pri. Tribunalele. n afar de judectorii, la romani funcionau i tribunale, unele permanente, iar altele nepermanente. Tribunalele se considerau mai presus dect judectoriile, astfel nct pe seama lor revenea judecarea celor mai complicate procese. Tribunalele permanente erau n numr de dou: decemviri alctuite dintr-un complet de zece judectori, i centumviri alctuite dintre-un numr de o sut de judectori. De regul, acestea se ocupau de judecarea proceselor cu privire la proprietate i la motenire. n schimb tribunalele nepermanente erau mai numeroase, se compuneau dintr-un numr impar de judectori i judecau procesele cu privire la libertate. Executarea sentinei. Dup ce sentina era dat de judector, urma punerea ei n executare. Cu executarea se ocupa partea care ctiga procesul. ns pentru a ncepe procedura de executare a sentinei trebuia mai nti s existe aprobarea magistratului, care elibera titlu executoriu. Totodat magistratul era obligat s supravegheze cum sunt respectate regulile procedurale de executare a sentinei. Romanii aveau diferite scheme prin care asigurau executarea unei sentine judectoreti. De exemplu, n cazul sentinei de condamnare ce avea ca obiect o sum de bani, era necesar un nou proces n care magistratul s dispun executarea sentinei. Dac dup 30 de zile de la pronunarea sentinei debitorul nu pltea, creditorul venea n faa magistratului, artnd c sentina de condamnare nu a fost executat. Magistratul aproba trimiterea debitorului la nchisoare, unde era inut timp de 60 de zile, n condiiile prevzute de Legea celor XII Table. n acest interval de timp, era scos la trei trguri succesive, n sperana c se va gsi cineva dispus s-i plteasc datoria. Dac dup expirarea termenului debitorul totui nu pltea, putea fi vndut ca sclav n strintate ori putea fi ucis. n baza unei nelegeri dintre creditor i debitor, magistratul putea accepta i o alt modalitate de executare a sentinei, i anume, se permitea ca debitorul s munceasc la creditor un numr de zile n contul datoriei. 3. Procedura formularVechea procedur de judecat, procedura legisaciunilor, cu timpul a devenit o piedic n dezvoltarea relaiilor social-politice i de comer. Datorit rigiditii sale, ngreuna judecarea pricinelor i nu se mai folosea. De aceea, n locul ei apare o procedur nou, numit procedura formular, mai potrivit nivelului de dezvoltare a societii romane.

Mult timp procedura formular nu a fost recunoscut din punct de vedere juridic. Se crease o situaie cnd n practic se aplicau n acelai timp dou proceduri: cea legisacional recunoscut de lege i cea formular - nerecunoscut. n fine, procedura formular a fost legitimat n secolul al II-lea .Hr. i din acest an a devenit principal n statul Roman.Procedura formular se desfura tot n dou etape, in iure - n faa magistratului i in iudicio - n faa judectorului. ns spre deosebire de procedura legisaciunilor, n procedura formular magistratul avea un rol activ i creator. Acum prile i expuneau preteniile n faa magistratului fr a mai folosi expresii, termeni sau gesturi. Dup ce prile i expuneau preteniile, magistratul redacta cu concursul acestora un nscris numit formul (formula), care cuprindea esena procesului i constituia cluza dup care trebuia s se conduc judectorul pentru darea sentinei. Cu alte cuvinte, formula era un mic program de judecat prin care magistratul arta judectorului cum s soluioneze litigiul.

Formula. Dup cum s-a menionat, formula este instruciunea scris prin care magistratul indic judectorului ceea ce trebuie s fac (cum trebuie s judece cazul). De la cuvntul formul vine i denumirea pe care o avem - de procedura formular. Formulele de judecat erau alctuite de magistrat pentru fiecare proces n parte. Magistratul nmna formula (sau formulele) prilor pentru a o prezenta judectorului i n baza formulei, judectorul soluiona litigiul. Dac se ntmpla ca la preteniile reclamantului s nu fie gsit un model de formul, magistratul avea dreptul s creieze o nou formul. Structura formulei. Formula era alctuit din patru pri principale i dou accesorii.

a) Prile principale erau: intenia, demonstraia, adjudecarea i condamnarea (intentio, demonstratio, adiudicatio i condemnatio);b) Prile accesorii erau: prescripiunile i excepiunile.Intenia cuprindea pretenia reclamantului, adic ceea ce el dorea s obin (o anumit sum de bani, un lucru etc.). Orice formul trebuia s cuprind intenia, deoarece n lipsa acestei pri, judectorul nu putea s cunoasc cererile reclamantului.

Intenia putea fi certa - cnd cerinele reclamantului erau precis determinate, sau incerta - cnd obiectul creanei era lsat la aprecierea judectorului.

Demonstraia arat faptul (temeiul) pe care reclamantul i ntemeia pretenia (un contract de vnzare-cumprare, un contract de donaie etc.). Judectorul trebuia mai nti s verifice ct de adevrate sunt temeiurile (probele) aduse de reclamant, i numai dup aceea urma s emite hotrrea. Adjudecarea constituia acea parte a formulei prin care se ddea judectorului dreptul de a face un transfer de proprietate. Se ntlnea numai n procesele legate de transferul dreptului de proprietate asupra unui lucru de la o persoan la alta.Condamnarea este ordinul dat de ctre magistrat judectorului s-l condamne sau nu pe prt, n funcie de faptul cum va fi gsit prtul, vinovat sau nevinovat. Cu referire la prile accesorii ale formulei, subliniem c prescripiunile au fost introduse n formul pentru a veni n ajutorul reclamantului ori a prtului. Mai simplu vorbind, prescripiunile erau nite precizri pe care magistratul le indica n formul. Ele puteau fi fcute n favoarea reclamantului sau n favoarea prtului. Excepiunile erau mijloace de aprare prin care prtul nu nega n mod direct preteniile reclamantului, dar invoca anumite fapte de natur s paralizeze acele pretenii. De exemplu, prtul recunotea faptul c a primit cu mprumut de la reclamant o sum de bani, ns afirma c ulterior a fost iertat de datorie. De regul, o formul niciodat nu putea ntruni n sine toate prile menionate mai sus. 3.1. Procedura n faa magistratului (faza in iure)Desfurarea procedurii formulare se fcea la fel n dou etape, mai nti n faa magistratului, dup care prile se prezentau n faa judectorului. Mai nti avea loc citarea verbal a prtului. Fa de procedura anterioar, dac prtul nu se prezenta la proces i nici nu indica un garant n favoarea lui, magistratul l putea obliga la plata unei amenzi. Dac prtul disprea, bunurile lui erau preluate i vndute.

n faa magistratului, reclamantul i spunea verbal preteniile, iar prtul, ca i n veche procedur, putea s aib trei atitudini: s recunoasc, s nege ori s nu se apere. Procesul se desfura n cuvinte obinuite, fr ritualuri i fr gesturi, cum se ntmpla n procedura legisaciunilor. Dac preteniile reclamantului erau justificate, magistratul i nmna o formul, cu care reclamantul se prezenta n faa judectorului.Actul prin care se punea capt fazei in iure era numit litis contestatio i consta n acordul prilor asupra formulei date de magistrat. Reclamantul cruia magistratul i-a dat formula, i-o comunica prtului, fcndu-i o lectur clar a textului. Prtul, la rndul su, trebuia s-i manifeste acceptarea. Faptul c nu era de acord cu formula dat de magistrat, nu schimba cu nimic mersul judecii. Procesul de judecat oricum trecea n faza a doua - n faa judectorului.3.2. Procedura n faa judectorului (faza in iudicio)Judecarea pricinii se fcea n public, n zilele de lucru i n prezena prilor. Dac una dintre pri nu se nfia la proces, acesta era ctigat de partea care era prezent. n proces prile trebuiau s aduc toate probele de care dispuneau: martori, nscrisuri etc.Respectnd indicaiile din formul, judectorul elibera o sentin. Chiar dac formula era greit, judectorul trebuia s o aplice, indiferent de consecinele care ar rezulta.

Executarea sentinei. Dup pronunarea sentinei prtul, dac a fost condamnat, trebuia s satisfac pe reclamant n termen de 30 de zile de la pronunarea sentinei.

Dup expirarea acestui termen, reclamantul l putea da din nou n judecat pe prt, dar numai naintea magistratului. Pierznd i acest proces, prtul trebuia s plteasc de dou ori suma la care a fost condamnat prima dat. Dac prtul nu pltea, el era supus executrii silite.4. Procedura extraordinarn cadrul procedurii extraordinare dispar cele dou etape de desfurare a procesului, in iure i in iudicio, prezente la procedura legisacional. Procesul are loc n faa unei singure instane, de la nceput i pn la darea hotrrii, fiind condus de o singur persoan - judectorul. Formula dispare, deoarece judectorul nu putea s-i trimit formula lui nsui. Prtul era citat prin organele statului, reclamantul adresndu-se judectorului n scris i cerndu-i acestuia s-l cheme pe prt n judecat. Dac judectorul ncuviina cererea, el o nregistra n actele publice din cancelarie i o trimitea prtului prin intermediul unui funcionar.

Procesul se desfura ntr-o cldire a administraiei. La proces participau judectorul, personalul judectoresc, prile i martorii acestora. n calitate de mijloace de prob erau folosite: nscrisurile i jurmntul dat n faa judectorului. Erau utilizate i prezumiile - concluzii pe care judectorul le trage cu privire la un fapt necunoscut care nu putea fi dovedit n mod direct. n situaia n care prtul nu se prezenta la judecat, procesul se judeca n lipsa acestuia.Cheltuielile de judecat erau suportate de partea care pierdea procesul. mpotriva sentinei se putea face apel de ctre partea nemulumit, n scris sau verbal, n termen de cteva zile. Cererea urma s fie depus la instana care a pronunat sentina, aceasta fiind obligat mai apoi s trimit cererea instanei superioare, nsoit de un referat (o not explicativ). Instana de apel cerceta din nou fondul litigiului i dac apelantul (partea care a fcut apelul) pierdea procesul, era pedepsit cu o amend. Executarea sentinei se fcea prin organele statului. Dac persoana condamnat nu avea de unde s achite, se recurgea la executarea silit. Lucrurile sale erau luate cu fora i vndute.

5. Noiunea i clasificarea aciunilorAciunea constituie un mijloc procedural prin care persoana creia i se nclca un drept putea s se adreseze n instana de judecat, cernd restabilirea dreptului nclcat. Aciunile aveau n dreptul roman o importan deosebit, deoarece fiecare drept era ocrotit printr-o aciune. Cu alte cuvinte, n dreptul roman erau recunoscute numai attea drepturi, cte aciuni existau. Dac pentru un oarecare drept lipsea aciunea, dreptul respectiv cu greu putea fi protejat n instana de judecat. Cele mai importante categorii de aciuni erau urmtoarele:5.1. Aciuni reale i aciuni personale

Aciunile reale ocroteau drepturile reale, adic drepturile asupra unor lucruri. Erau introduse mpotriva uneia sau mai multor persoane care posedau un bun, de ctre o persoan sau mai multe persoane care pretindeau un anumit drept asupra acelui bun, adic un drept real. Dreptul reale este un drept absolut, adic opozabil tuturor (erga omnes), ceea ce nsemn c titularul dreptului real poate nainta aciune mpotriva oricui i-ar nclca acest drept. Ca exemplu de drepturi reale sunt: dreptul de proprietate, uz, abitaie, servitute, superficie, gaj, ipotec i retenie. n limba latin, aciunile reale purtau denumirea de vindicationes i n funcie de felul dreptului real se numeau: vindicationes servitutis, vindicationes usus etc.Aciunile personale ocroteau drepturile personale (ale persoanelor), lund natere din contracte, delicte, fapte juridice licite, mbogirea fr just cauz, gestiunea de afaceri. Creditorul era n drept s-l urmreasc pe debitor pentru a-l impune s-i execute obligaiile. Acest lucru se fcea prin judecat, iar pentru a se adresa n judecat, creditorul trebuia s gseasc aciunea care se referea la dreptul su nclcat i s o invoce n instana de judecat.5.2. Aciuni de drept strict i aciuni de bun credinCriteriul deosebirii acestor dou categorii de aciuni se face n funcie de volumul mputernicirilor (puterea) pe care le avea judectorul n legtur cu interpretarea i aplicarea legii.

n aciunile de drept strict (stricti iuris) judectorul se pronuna asupra cazului pe care l judeca n limita textului de lege, fr s ias din litera ei. Pe cnd n aciunile de bun credin (bonae fidei) judectorul avea o poziie mai liber fa de textul legii, putnd s o interpreteze dup cum voia el, innd cont de mprejurrile existente, de buna credin i echitatea social. 5.3. Aciuni civile i aciuni pretorieneAciunile civile erau aciunile create de dreptul civil, avndu-i originea n legisaciuni.Aciunile pretoriene (numite i onorarii) au fost create de pretor n vederea rezolvrii anumitor situaii impuse de dezvoltarea societii, n special de nevoile comerciale i de interesele sociale, care trebuiau s fie tot mai bine ocrotite. Cu alte cuvinte, aciunile pretoriene erau nite creaii ale pretorilor, emise cu diferite ocazii i pentru diferite nevoi sociale.

Aciunile pretoriene erau de mai multe feluri: a) aciuni in factum, cu ajutorul crora pretorul ocrotea din punct de vedere juridic un raport social nou. In factum din limba latin nseamn cu privire asupra unui fapt. Ori de cte ori aprea o situaie nou, n privina creia nu exista aciune, pretorul trebuia s gseasc o soluie, n caz contrar, procesul nu putea fi judecat din cauza lipsei de aciuni. Cu acordul pretorului erau adunate toate elementele de fapt ale raportului respectiv i judectorul, n temeiul descrierii fcute n intentio, urma s condamne ori s absolve pe prt.b) aciunile ficticii, prin care pretorul putea lrgi aplicarea legii la unele cazuri care nu intrau n competena acesteia. Pretorul cerea judectorului s considere, printr-o ficiune, c sunt ndeplinite (dei n realitate nu erau) toate condiiile cerute de lege pentru aplicarea acesteia i s emit, astfel, o sentin. De pild, n cazul n care un peregrin a fost la Roma victima unui furt din partea unui cetean roman, pretorul va acorda peregrinului formula aciunii de furt cu ficiunea calitii de cetean roman, cernd judectorului s dea o sentin ca i cum peregrinul ar avea n mod real calitatea de cetean al statului roman. c) aciuni cuprinznd formule de transpoziie, se numeau astfel deoarece n intentio din formul figureaz un nume i n condemnatio alt nume. Prin aceasta se rezolvau multe probleme practice legate de reprezentarea n materie judiciar. De exemplu, efii de familie puteau fi reprezentai de fiii lor la ncheierea anumitor contracte, stpnii de ctre sclavi etc. 5.4. Aciuni private i aciuni populare

Aciunile private aveau scopul de a proteja interesele private, pe cnd aciunile populare se intentau pentru aprarea intereselor ntregii societi. 5.5. Aciuni directe i aciuni utile

Aciunile directe au fost create n vederea sancionrii unor cazuri concrete, iar aciunile utile se aplicau prin analogie la cazuri asemntoare.

5.6. Aciuni penale, persecutorii i mixteAciunile penale aveau ca obiect condamnarea prtului la o amend bneasc, n timp ce aciunile persecutorii vizau condamnarea prtului la restituirea lucrului sau la repararea prejudiciului cauzat. Alturi de acestea mai existau aciunile mixte, n care era prevzut condamnarea prtului la amend i restituirea lucrului, sau amend i repararea prejudiciului cauzat.

5.7. Aciunile arbitrariiEle conineau n formula lor o clauz arbitrar. Potrivit aceste clauze, judectorul dup ce constat temeinicia dreptului reclamantului, nainte de a pronuna sentina, ddea un ordin prtului s satisfac preteniile reclamantului. Dac prtul executa ordinul primit, litigiul se ncheia, iar dac nu, atunci judectorul i schimba rolul i se transforma din arbitru n judector propriu-zis, dnd sentin de condamnare a prtului.Soluiile oferite de judector n calitatea sa de arbitru se exprimau prin: restituirea lucrului, plata unei sume de bani, iertarea de datorie, distrugerea unor lucrri, stingerea unei obligaii, crearea altei obligaii noi, transferul proprietii etc. ns dac prtul nu executa de bun voie indicaiile arbitrului, atunci ultimul prelua atribuiile sale de judector, judeca procesul pn la sfrit i i aplica prtului o pedeaps conform legii. Aadar, vedem c la aciunile cu clauz arbitral judectorul avea o calitate dubl: aceea de arbitru, cnd ddea ordin prtului s satisfac de bun voie preteniile reclamantului, i calitatea de judector, cnd pronuna sentina de condamnare. Mai simplu vorbind, prin intermediul aciunilor arbitrarii, prtului i se ddea o ans n plus de a soluiona pe calea cea mai simpl i uoar litigiul aprut ntre el i reclamant, iar prtul avea libertatea de a alege cum e mai bine pentru el, s ndeplineasc indicaia arbitrului, ori s atepte judecarea pn la sfrit a procesului i emiterea unei sentine. 6. Mijloacele specifice de aprare pretorianFolosindu-se de puterea pe care o aveau, pretorii puteau s intervin prin mijloace specifice n aprarea unor persoane. Atunci cnd era necesar, pretorii aveau dreptul s emit dispoziii, cu scopul de a pune capt unor conflicte.

- Interdictele - erau dispoziiile emise de pretori privitor la ncetarea imediat a unor aciuni care nclcau drepturile cetenilor. La nceput, pretorul emitea interdicte dup o anchetare nemijlocit a faptelor prin audierea prilor interesate, verificarea corectitudinii afirmaiilor reclamantului .a. Spre exemplu, un cetean s-a adresat cu o plngere pretorului precum c vecinul l-a alungat de pe terenul propriu. Astfel, pretorul verifica dac terenul se afla n proprietatea reclamantului i ntr-adevr acesta a fost alungat.

ns, odat cu mrirea numrului de aciuni, pretorul nu mai reuea s verifice i emitea interdictul fr a mai cerceta strile de fapt a lucrurilor.- Repunerea n situaia iniial - avea loc n situaia declarrii nulitii unui act juridic care fusese ncheiat contrar prevederilor legii (prin nelciune, eroare, violen etc.) i readucerea prilor contractante la situaia pe care au avut-o pn la ncheierea acelui act juridic. Spre exemplu, dac un cetean a cumprat o capr pentru lapte i acas se convinge c capra nu se mulge, atunci contractul de vnzare-cumprare a caprei va fi declarat nevalabil (nul). Prile revin la situaia avut anterior: capra se va ntoarce la vnztor, iar cumprtorul i va primi banii pltii pentru capr. 7. Termenul de prescripie

Termenul de prescripie este intervalul de timp n decursul cruia persoana are posibilitatea s nainteze aciunea n instana de judecat pentru a-i apra un drept nclcat. Dac n decursul acestei perioade de timp persoana nu se adreseaz cu aciune n judecat, atunci dup expirarea termenului de prescripie, aciunea sa nu mai poate fi satisfcut.

nceperea curgerii termenului de prescripie. Termenul de prescripie ncepea s curg n felul urmtor:

a) n cazul dreptului de proprietate - din momentul nclcrii dreptului de proprietate asupra lucrului. De exemplu, cnd unui proprietar i se lua lucrul, el avea la dispoziie un interval de timp pentru a se adresa n judecat i s cear restituirea lucrului. Dac nu o fcea la timp, atunci pierdea orice drept asupra lucrului.

b) n cazul obligaiei de a face ceva, termenul de prescripie ncepea s curg din momentul cnd aprea posibilitatea de a cere executarea obligaiei. De exemplu, n cazul obligaiei de a restitui banii dintr-un contract de mprumut. Termenul de prescripie ncepea s curg de la data fixat n contract cnd banii trebuiau s fie ntori.

Suspendarea. Cursul termenului de prescripie putea fi suspendat pentru un interval de timp, ct exista vreo piedic (de exemplu, boala grav a persoanei interesate, lipsa persoanei mpotriva creia a fost naintat aciunea). Dup dispariia acestei piedici, curgerea termenului de prescripie era reluat. ntreruperea. ntreruperea curgerii termenului de prescripie avea loc atunci cnd: a) obligaia era executat (n cazul unei datorii, din momentul achitrii acesteia; n cazul cumprrii unui bun, din momentul transmiterii acestuia etc.), sau b) persoana interesat nainta o aciune n judecat.

n cazul ntreruperii termenului de prescripie, perioada de timp care s-a scurs pn la ntrerupere nu se lua n consideraie la calcularea termenului. De exemplu, termenul de prescripie era de 30 de ani, ncepea s curg din anul 445 i nceta n 475. n anul 455 persoana obligat i-a achitat parial datoria, ceea ce a constituit ntreruperea termenului de prescripie. Reieind din cele menionate, perioada de timp din anul 445 i pn n anul 455 era exclus din termenul de prescripie i acesta ncepea s curg din anul 455. Astfel, stingerea termenului de prescripie se mplinea n anul 485.Spee propuse pentru soluionare la tema:

PROCEDURA CIVIL ROMAN

Spea 1. Marc i Pavel se aflau n conflict cu privire la casa situat n oraul Roma. Pavel afirma c a primit casa n calitate de gaj, ca mijloc de garantare a mprumutului dintre el i Marc. Deoarece Marc nu este n stare s ntoarc datoria, obiectul gajului trebuie s rmn la dispoziia lui Pavel. Marc susine c el a restituit datoria n ntregime, iar casa rmne n proprietatea sa.

n care form a procedurii legisacionale urmeaz a fi examinat conflictul respectiv? Care va fi sentina judectorului?Spea 2. Primus i-a vndut lui Secundus mai muli sclavi. Marfa a fost predat cumprtorului, care a promis s plteasc preul n ziua urmtoare. ns nici n ziua urmtoare i nici n zilele care au urmat plata nu a fost efectuat. Ce fel de aciune este n drept s nainteze Primus, real sau personal? Poate Primus s solicite alturi de bani i alte bunuri? Care sunt particularitile aciunii reale, dar celei personale?Spea 3. Flavius s-a adresat pretorului (magistratului) cu o plngere c conform contractului, Avius trebuia s-i transmit 3 saci cu fin, 5 butoaie cu vin i 6 ulcioare cu ulei. Au expirat deja dou luni de la data stabilit n contract, ns Flavius a primit numai fina, celelalte lucruri aa i nu i-au fost restituite. Pretorul i-a acordat lui Flavius formula aciunii: Obiect al litigiului s se considere acea parte a obligaiei, pentru care a expirat termenul de prescripie.Explicai nelesul formulei date de pretor. n favoarea crei persoane s-a pronunat pretorul? n ce const rolul procesual al termenului de prescripie la etapa prejudiciar i la etapa judiciar de soluionare a conflictului? Apreciai rolul i importana termenului de prescripie. Stabilii care dintre prescripii este utilizat mai frecvent, cea n favoarea creditorului sau a debitorului?Spea 4. Vntul puternic a smuls acoperiul unei case i l-a aruncat n gospdria vecinului, unde a ucis o oaie. Poate fi naintat aciune mpotriva proprietarului casei? Dac da, ce fel de aciune, personal sau real? Ce se va indica n cuprinsul aciunii? Cum va fi stabilit suma prejudiciului? Alctuii un exemplu de formul pentru aceast aciune.Spea 5. Marc n repetate rnduri i spunea lui Tullius c trebuie s-i ntoarc datoria n sum de 100 de sesteri. Tullius gsea motive s nu plteasc datoria, dar ntr-o zi a menionat: Eu pltesc, ns jur-mi c de azi nainte nu-mi vei mai aminti despre aceast datorie. Marc a dat jurmntul, iar Tullius a pltit numai o parte din datoria pe care o avea. Netiind cum s procedeze mai departe (dac tcea, nu mai primea restul banilor, iar dac amintea, nclca jurmntul), Marc a cerut ajutorul pretorului. Cum credei, ce soluie poate exista pentru Marc?

Spea 6. Panfil era proprietarul unei case. ntr-o zi, mgarul vecinului a ptruns n grdina sa. Panfil i-a atenionat vecinul s aib grij de mgar. Vecinul ns, n loc s ia msurile necesare pentru ca mgarul lui s numai ajung n grdina vecinului, a dat un rspuns negativ, spunnd c Panfil ar trebui mai nti s-i repare gardul. Ca urmare, s-a iscat un conflict, iar prile s-au adresat pretorului pentru a soluiona cazul. Ce fel de aprare va fi aplicat, aciune sau interdicte? Cum va proceda pretorul?Spea 7. Claudius n vrst de 26 ani, a cumprat de la Iulius care avea 12 ani o cutie nfrumuseat cu pietre scumpe, dar achitnd pentru ea un pre mult mai mic comparativ cu preul de pia. Care vor fi consecinele juridice ale unui astfel de act juridic? Descriei cum pot fi restabilite drepturile lui Iulius?

Spea 8. n ziua stabilit pentru desfurarea procesului, prtul nu s-a prezentat la judecat. Pentru a urgenta soluionarea cazului, reclamantul a mers la domiciliul prtului, a intrat n cas, chemndu-l la judecat. Prtul ns a refuzat s se prezinte. Vznd aceasta, reclamantul a trimis la casa prtului dou persoane, pentru a-l aduce n mod forat la judecat. Cum credei, sunt ntemeiate aciunile reclamantului? Pantea Oleg. Suport didactic la cursul Drept privat roman. Chiinu: Garamond-Studio SRL, 2007, p.107.

Hanga Vladimir, Bocan Mircea-Dan. Curs de drept privat roman. Bucureti: Rosetti, 2005, p.53. Alte legi n care procedura legisacional era reglementat avem: Lex Silia, Calpurnia, Vallia, Iulia .a.

Molcu Emil, op.cit., p.61.

.. : . : , , 2008, p.27.

Gaius, Institutiones, IV, 11.

.., op.cit., p.27.

Hanga Vladimir, Bocan Mircea-Dan. Curs de drept privat roman. Editura Rosetti, Bucureti, 2005, p.57.

Molcu Emil, op.cit., p.65.

XII, T., 3.6.

- .. . . : , 2004, p.218.

Popa Vasile Val. Drept privat roman. Bucureti: All Beck, 2004, p.321.

Murzea Cristinel. Drept roman. Curs universitar. Bucureti: All Beck, 2003, p.323-324.

Gaius, 4.43.

Popa Vasile Val, op.cit., p.324.

Popa Vasile Val, op.cit., p.330.

Murzea Cristinel, op.cit., p.334-335.

Coco tefan, op.cit., p.60.

Se mergea dup regula: numai dac am o aciune pot pretinde recunoaterea dreptului meu. Din acest considerent se susine c dreptul roman este un drept al aciunilor.

Aciunile caracterizate mai jos erau valabile mai mult n procedura legisacional, n care dac lipsea aciunea potrivit, dreptul nclcat nu mai putea fi protejat. n procedura formular aciunea avea deja un alt neles i nsemna cererea pe care reclamantul o adresa magistratului cerndu-i s elibereze o formul.

Hanga Vladimir, Bocan Mircea-Dan. Curs de drept privat roman. Editura Rosetti, Bucureti, 2005, p.65.

Hanga Vladimir, Bocan Mircea-Dan, op.cit., p.66.

Volcinschi Victor, Cojocari Eugenia, op.cit., p.40.

Pantea Oleg, op.cit., p.109-110.

Pantea Oleg, op.cit., p.111.

PAGE 1