Managementul Situatiilor de Criza Si a Celor de Urgenta La Frontiera de Stat

8/19/2019 Managementul Situatiilor de Criza Si a Celor de Urgenta La Frontiera de Stat

1/85

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1FACTORI DE RISC CU IMPACT ASUPRA SECURITĂTII NAŢIONALE

Sec iunea 1: Factori de risc a adresa securit!"ii na"iona e##############################ț 1#1# Factorii e%terni de risc################################################1# Riscuri asi'etricenonc asice###############################################################1#(# Ti)uri de *u nera+i it!"i ce se 'ani,est! -n situa"iaintern!###############################1.

Sec iunea &: Strate/ia na"iona ! de )rotec"ie ci*i !####################################ț Sec iunea (: Starea de a ert!######################################################ț Sec iunea 0: Ti)uri de situa"ii ț deose+ite#####################################################################

CAPITOLUL & MANA2EMENTUL SITUAŢIILOR DE CRI3Ă

Sec iunea 1: De,ini"ii 4i ti)o o/ii a eț cri5ei########################################################################

1#1# De,ini"ii############################################################1# Ti)o o/ia cri5e or####################################################

1#(# Eta)e e e*o u"iei unei cri5e############################################ Sec iunea &: Mana/e'entu situa ii or de cri5!########################################ț ț # Co'unicarea decri5!####################################################################

#1# E*a uarea riscuri or########################################### P ani,icarea co'unic!rii decri5!#########################################################&(#(# R!s)unsu ####################################################0# Re,acereaor/ani5a"iei#########################################################

Ro u s)ecia i4ti or -n re a"ii )u+ ice -n situa"ii de cri5!##################

Sec iunea (: Strate/ii a e co'unic!rii deț cri5!######################################################################&$ Sec iunea 0: Re a"ia cu )resa -n situa ii de cri5!######################################ț ț Sec iunea : Moda it!"i )ractice )entru /estionarea situa ii or de cri5! 'ediatic!#############(ț ț

#1# 2estionarea cri5e or 'ediatice#################################################################

# Moda it!"i de so u"ionare a cri5e or#####################################(# A te )reci5!ri########################################################

CAPITOLUL (

MANA2EMENTUL SITUA IILOR DE UR2EN Ă Ț Ț


2/85

Sec iunea 1: Or/ani5area S#N# M# S# U############################################ț 1#1# Do'enii e s)eci,ice acti*it!"ii de )re*enire##################################1# Sco)uri e acti*it!"ii de )re*enire################################################################1#(# Princi)ii e acti*it! ii de )re*enire#########################################ț 1#0# For'e a e acti*it!"ii de )re*enire######################################### Sec iunea &: Factori /eneratori de situa"ii de ur/en"!###################################ț

Sec iunea (: Coo)erarea -n do'eniu situatii or de ur/en"! -n 5ona de ,rontier!###############ț Sec iunea 0:ț A)!rarea ci*i ! -n uniunea euro)ean!######################################

0#1# Coo)erarea +i atera ! -ntre state e 'e'+re##################################0# Ro u institu"ii or euro)ene -n 'aterie de a)!rare ci*i !# Pro/ra'u de ac"iuneco'unitar!################################################################$0#(# 9irou Co'isiei Euro)ene )entru A utoare U'anitare ; EC


3/85

(#8# A te riscuri care 'erit! a ,i 'onitori5ate##############################################80(#8#(# Funda'ente e 'ana/e'entu ui riscu ui -n situa"ii de cri5! -n une e "!ri din A ian"a Nord> At antic!###########################################################(#8#0# Centru de Cri5! a NATO######################################(#8# # Mana/e'entu cri5e or -n une e state 'e'+re NATO###################

Sec iunea 0: Siste'u ro'?nesc de 'ana/e'ent a riscu ui= de )re*enire a con, icte or 4i ț de a*erti5are ti')urie#############################################################

0#1# Institu"ii#################################################################0# Per,ec"ionarea 'ecanis'e or de /estionare a cri5e or##########################

Sec iunea : Factorii de succes -n e*a uareaț riscuri or#########################################################87

#1# Procesu de ana i5! a riscuri or########################################## A+ordarea )roiecte or uti i5?nd 'ana/e'entu riscu ui# P ani,icarea unui

)roiect -n condi"ii de risc###################################################### Identi,icarea riscu ui########################################### De5*o tarea unei strate/ii de r!s)uns a ,actorii de risc################(# Contro u riscuri or##########################################

Sec iunea 8: Mana/erii de risc# Atitudinea 'ana/eri or ,a"! de risc#########################ț 8#1# Cadru EF@M )entru 'ana/e'entu riscuri or###############################8# Mana/e'entu riscu ui 4i outsourcin/u ###################################8#(# Mana/e'entu riscu ui 4i resurse e u'ane a eor/ani5a"iei##############################6(

8#(#1# Pro/ra'u de con4tienti5are######################################8#(# Pro/ra'u de co'unicare e%ecuti*!#################################

8#0# Princi)ii de +a5! -n i') e'entarea unui )ro/ra' de securitate######################

STUDIU DE CA3: PLATFORME NAŢIONALE PENTRU REDUCEREA RISCULUI LA DE3ASTRE > PLATFORMA NAŢIONALĂ EL EŢIANĂ

PENTRU DE3ASTRE NATURALE

CONCLU3II

9I9LIO2RAFIE

Pagina3 din85


4/85

INTRODUCERE

În mod obiectiv, în demersul ei spre progres şi civilizaţie, omenirea este confruntatăcu multiple probleme, din ce în ce mai complexe, a căror soluţionare reclamă participarea

tuturor statelor; aderarea, abordările şi punctele lor de vedere la aceste probleme suntdiferite, uneori diametral opuse. În general, intensificarea interacţiunilor dintre state conduceîn mod inevitabil la sporirea diferendelor internaţionale. Acolo unde relaţiile sunt mai intenseşi mai complexe, posibilitatea ivirii diferendelor este mare.

Acest fenomen apare deosebit de des, cu frecvenţă aproape regulată, în realităţilenaţiunii, în viaţa internaţională şi îşi are nu de puţine ori originile în istorie, dar poate apăreaşi ca urmare a evoluţiei sinuoase a societăţii şi vieţii internaţionale la un moment dat.

ontradicţiile sunt caracteristice progresului, dezvoltării sistemelor în general;apariţia lor nu constituie un fenomen negativ în sine. !esoluţionarea la timp şi în condiţiileconcrete cerute de sistemul macrosocial sau microsocial, precum şi încercările de nerezolvaresau rezolvarea pe alte căi, care generează alte diferende, mai mari, determină în ma"oritatea

cazurilor recurgerea la forţă.omunitatea umană, instituţiile internaţionale, organismele şi organizaţiile, statele şiguvernele au înţeles necesitatea coordonării şi unirii eforturilor în scopul găsirii, în funcţie desituaţia concretă, a modalităţilor, împre"urărilor, căilor, prevederilor şi metodelor, precumşi a instituţiilor, forţelor, mi"loacelor şi resurselor cele mai eficiente pentru gestionareacrizelor şi conflictelor naţionale şi internaţionale.

#oate aceste sc$imbări, cu implicaţii asupra strategiilor de securitate ale ţărilor europene, au antrenat, în mod firesc, şi o serie de reconsiderări teoretice şi practice înstrategiile militare ale acestora, cu precădere în domeniul scopurilor, obiectivelor, forţelor,conceptelor şi în domeniul previziunilor referitoare la fizionomia acţiunilor militare.

#răsăturile care definesc fenomenul politic şi militar actual relevă, pe bazaconcluziilor din desfăşurarea ultimelor crize şi conflicte militare şi a experienţelor sau astudiilor, că o susţinere economico%financiară discontinuă a acestuia, ca şi opţiunea de a se

Pagina4 din85


5/85

evita războaiele de lungă durată şi pe spaţii geografice mari, cu toate implicaţiile şiconsecinţele ce decurg din această alternativă, sunt probleme care îşi caută răspunsul.

Problematica abordată în gestionarea crizelor şi conflictelor regionale este deosebit devastă şi complexă din punct de vedere politic, militar, economic şi social, ea necesit&nd oanaliză profundă, sistematică, pentru definirea conceptelor şi concepţiilor principale alespecialiştilor civili şi militari, care direcţionează întreaga arie de preocupări teoretico%metodologice şi practic%aplicative militare în vederea elaborării unei noi strategii desecuritate şi apărare a ordinii interne şi internaţionale.

'efinirea, într%o manieră edificatoare, a noţiunilor (tensiunea, criza, criza politico%diplomatică şi militară, criza economico%socială, criza diplomatică, criza religioasă,gestionarea crizelor, prevederea acestora, conflicte regionale şi internaţionale, gestionareaconflictelor etc.) permite să se distingă, în acelaşi timp, conţinutul acestora, care include problematica la nivel gnoseologic, c&t şi conducerea politico%militară, economico%socială lanivel pragmatic, măsurile ce pot fi întreprinse preventiv pentru a contracara din timpelementele care favorizează apariţia crizelor şi conflictelor (gestionarea acestora).

'e asemenea, pe l&ngă definirea şi delimitările conceptuale ale diverselor tipuri dediferende internaţionale, un rol important în studiul managementului crizelor şi conflictelor îlocupă cunoaşterea principalelor organisme sau organizaţii regionale şi internaţionale cuatribuţii specifice în acest sens.

a urmare a dob&ndirii calităţii de stat membru al *niunii +uropene, încep&nd cu ianuarie - /, 0om&nia, pentru a deveni parte integrantă a spaţiului de libertate, securitate şi "ustiţie, are obligaţia implementării politicilor comunitare din domeniul managementuluiintegrat al frontierei de stat, în scopul atingerii unui nivel de securitate adecvat al frontierelor sale, conform standardelor 1c$engen.

#otodată, 0om&nia, pentru a îndeplini cerinţele europene în vederea aderării la spaţiul1c$engen, a adoptat 1trategia naţională de aderare la spaţiul 1c$engen şi a actualizat anualPlanul de acţiune 1c$engen, document programatic care conţine direcţii de acţiune şi măsuri pe care autorităţile şi instituţiile responsabile le vor pune în practică în vederea implementăriiacquis-ului comunitar şi îndeplinirii condiţiilor de aderare.

2nfracţionalitatea transfrontalieră organizată reprezintă o ameninţare globală, înevoluţie, care a dob&ndit capacitatea de a influenţa politica statelor şi activitatea instituţiilor democratice. +a constituie at&t o expresie a proliferării unor fenomene negative care seamplifică în condiţiile globalizării, c&t şi o consecinţă directă a gestionării ineficiente asc$imbărilor politice, economice şi sociale profunde care s%au produs în +uropa.

Poziţia geostrategică a 0om&niei face ca ţara noastră să gestioneze o parte importantăa frontierelor externe ale *niunii +uropene (care cuprinde întreaga varietate a formelor derelief), fapt care implică adoptarea unor măsuri speciale pentru asigurarea unui înalt nivel de

control şi supraveg$ere a frontierei. +ste vorba de peste -. 3m din care4 frontiera cu5oldova % 67 ,8 3m, frontiera cu *craina % 69:,9 3m, frontiera cu 1erbia % 96,9 3m şi5area !eagră % :8, 3m reprezintă, cu începere de la . .- /, frontieră externă a*niunii +uropene.

1paţiul de interes strategic în care se află 0om&nia este sursă, zonă de tranzit şidestinaţie a unor activităţi infracţionale, const&nd în4 migraţie ilegală şi trafic de fiinţe umane,trafic ilegal de armament, muniţie, materii explozive şi radioactive, trafic de stupefiante şi precursori, trafic de produse contrafăcute, trafic ilegal de produse cu dublă utilizare, activităţide spălare a banilor etc.

Prin natura şi amploarea lor, astfel de activităţi sunt favorizate de existenţaconflictelor locale şi, la r&ndul lor, pot favoriza terorismul şi proliferarea armelor de

distrugere în masă. 'evine tot mai evident faptul că această nouă extindere a faptelor ilicite a

Pagina5 din85


6/85


7/85


8/85

omitetului !aţional pentru 1ituaţii de *rgenţă în cazul în care efectele dezastrelor, ca ariede manifestare şi amploare, pun în pericol securitatea naţională.

În conformitate cu legislaţia în vigoare, acţiunea de evacuare în caz de conflictarmat a autorităţilor administraţiei centrale şi locale, a unor categorii de populaţie, bunuri materiale şi valorilor de patrimoniu este coordonată de 2nspectoratul @eneral pentru 1ituaţii de *rgenţă. Punerea în aplicare a planurilor întocmite în timp de pace pentru astfel de situaţii se execută cu aprobarea onsiliului 1uprem de Apărare a?arii sau a 5arelui artier @eneral în caz de conflict armat.

Pe timpul situaţiei de urgenţă sau de criză, 2nspectoratul @eneral pentru 1ituaţiide *rgenţă propune ministrului afacerilor interne mobilizarea unora dintreunităţile sau subunităţile de protecţie civilă din rezervă.

În cazul declanşării unui conflict armat, 2nspectoratul @eneral pentru 1ituaţii de*rgenţă mobilizează, la ordin, toate structurile de rezervă. oordonarea acţiunilor de protecţie civilă, pe timp de război, se realizează de către 5inisterul Apărării !aţionale, încompunerea căruia va funcţiona o @rupă Bperativă de Protecţie ivilă.

1istemul !aţional de 5anagement al 1ituaţiilor de *rgenţă gestionează riscurile non%militare. Acestea pot fi clasificate în riscuri naturale şi te$nologice care, la r&ndul lor, pot fitransfrontaliere, zonale, "udeţene şi locale.

'in punct de vedere al ariei de manifestare, riscurile pot fi clasificate astfel4riscurile transfrontaliere sunt acele riscuri care, din cauza evoluţiei lor, ameninţăteritoriul a două sau mai multe state;riscurile naţionale sunt cele care, din cauza evoluţiei lor, ameninţă peste 50% dinteritoriul naţional;riscurile regionale sunt acele riscuri care, din cauza evoluţiei lor, ameninţă teritoriul a două sau mai multe udeţe;riscurile udeţene sunt acele riscuri care, din cauza evoluţiei lor, ameninţă teritoriul

unui singur udeţ !două sau mai multe localităţi";riscurile locale sunt acele riscuri care, ca urmare a evoluţiei lor, ameninţă teritoriul unei singure localităţi#

În C1trategia de securitate naţională a 0om&nieiDriscurile sunt definite careprezent&nd acele elemente, situaţii sau condiţii, interne sau externe, care pot afecta, prinnatura lor, securitatea ţării, gener&nd efecte contrare sau de atingere a intereselor noastrefundamentale. *n alt concept cu care se operează este cel de vulnerabilitate.

$ulnera ilităţile sunt definite ca stări de lucruri, procese sau fenomene din viaţainternă, care diminuează capacitatea de reacţie la riscurile existente ori potenţiale saucare favorizează apariţia şi dezvoltarea acestora.

1e apreciază că în momentul de faţă 0om&nia nu se află în faţa vreuneiameninţări ma"ore, de tip militar clasic, riscurile la adresa securităţii sale fiind preponderent de natură nemilitară şi, mai ales, internă (în domeniul economic,financiar, social şi ecologic).

Sec iunea 1ț Factori de risc a adresa securit!"ii na"iona e

Potrivit documentului mai sus%menţionat, principalii factori de risc la adresasecurităţii naţionale sunt4

1#1# Factorii e%terni de risc:

Pagina8 din85


9/85

posi ile evoluţii negative &n plan su regional &n domeniul democratizării,drepturilor omului 'i dezvoltării economice; proliferarea armelor de distrugere &n masă, a te(nologiilor 'i materialelor nucleare, a armamentelor 'i mi loacelor letale neconvenţionale; proliferarea 'i dezvoltarea reţelelor teroriste, a crimei organizate transnaţionale,a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente, materiale radioactive 'i strategice;migraţia clandestină 'i apariţia unor flu)uri masive de refugiaţi;acţiunile de incitare la e)tremism, intoleranţă, separatism sau )enofo ie;decala e &ntre nivelurile de asigurare a securităţii 'i gradul de sta ilitate ale statelor din vecinătatea *om+niei;limitarea accesului statului rom+n la unele resurse#

1# Riscuri asi'etrice nonc asice&Aceste riscuri constau în acţiuni armate şi non%armate deliberate, av&nd ca obiectiv

afectarea securităţii naţionale, prin provocarea de consecinţe directe ori indirecte asupra vieţiieconomico%sociale a ţării.

Între riscurile de acest tip se pot enumera4terorismul politic transnaţional 'i internaţional, inclusiv su formele sale iologice 'iinformatice;acţiuni ce atentează la siguranţa sistemelor de transport;acţiuni de accesare ilegală a sistemelor informatice;acţiuni destinate afectării imaginii *om+niei &n plan internaţional;agresiunea economico-financiară; provocarea deli erată de catastrofe ecologice#

1#(# Ti)uri de *u nera+i it!"i ce se 'ani,est! -n situa"ia intern!: persistenţa pro lemelor de natură economică, financiară 'i socială, generate de prelungirea tranziţiei;accentuarea fenomenelor de corupţie 'i de administrare deficitară a resurselor pu lice;reacţiile ineficiente ale instituţiilor statului &n faţa acutizării fenomenelor decriminalitate economică, pertur atoare a ordinii pu lice 'i siguranţei cetăţeanului;menţinerea unor surse 'i cauze de potenţiale conflicte sociale;nerespectarea normelor de mediu 'i posi ilitatea producerii unor dezastre ecologice,catastrofe naturale; scăderea nivelului de &ncredere a cetăţeanului &n instituţiile statului;menţinerea unor disparităţi de dezvoltare &ntre regiunile ţării; slă iciuni &n &ndeplinirea anga amentelor asumate pentru aderarea la ./;menţinerea la un nivel scăzut a infrastructurii informaţionale;deficienţe &n protecţia informaţiilor clasificate;emigrarea speciali'tilor din domeniile de v+rf#

-

otăr&rea nr. 6- din / aprilie - 6 a onsiliul 1uprem de Apărare a ?ării pentru adoptareatrategiei deecuritate aţională a *omaniei, cap. /.

Pagina9 din85


10/85

unoaşterea acestor riscuri şi vulnerabilităţi reprezintă o condiţie esenţială înacţiunea de diminuare a consecinţelor acţiunii acestora şi de transformare a lor în crizema"ore, care să afecteze securitatea naţională.

În 1trategia de 1ecuritate !aţională sunt evidenţiate ca posibile riscuri la adresa0om&niei, deopotrivă o serie de ameninţări noi, asimetrice, de natură militară saunonmilitară, precum şi de fenomene grave, de natură geofizică, meteoclimatică ori asociată, provenind din mediu sau reflect&nd degradarea acestuia, inclusiv ca urmare a unor activităţiumane periculoase, dăunătoare sau iresponsabile. Între acestea se pot înscrie4 catastrofelenaturale sau alte fenomene geo sau meteoclimatice grave (cutremure, inundaţii, încălzireaglobală şi alte modificări bruşte şi radicale ale condiţiilor de viaţă); tendinţa de epuizare aunor resurse vitale; catastrofele industriale sau ecologice av&nd drept consecinţe pierderimari de vieţi omeneşti, perturbarea substanţială a vieţii economico%sociale şi poluareagravă a mediului pe teritoriul naţional şi în regiunile adiacente; posibilitatea crescutăa producerii unor pandemii.

Potrivit 1trategiei 5ilitare a 0om&niei, există riscuri regionale şi locale, denatură militară sau nonmilitară dificil de prevăzut şi care s%ar putea transforma înameninţări. Aceste riscuri pot fi clasificate în84 riscuri regionale, riscuri asimetrice, riscuritransnaţionale şi evenimente neprevăzute.

0iscurile regionale cuprind4 dezec$ilibre strategice în potenţialele militare dinspaţiul de interes strategic al 0om&niei; prezenţa unor tensiuni şi conflicte militarecare se pot extinde; prelungirea unor dificultăţi economico%sociale care afectează direct potenţialul militar şi care erodează autoritatea instituţiilor naţionale de conducere ale statului; posibilitatea apariţiei unor disfuncţionalităţi în sistemele financiare, informatice, energetice,de comunicaţii şi telecomunicaţii ale statelor, precum şi rivalităţile politico%militare dintreacestea.

0iscurile asimetrice cuprind acele strategii sau acţiuni deliberat îndreptate împotrivastatului rom&n, strategii sau acţiuni care folosesc procedee diferite de lupta clasică, viz&ndatacarea punctelor vulnerabile ale societăţii civile, dar care pot afecta direct sau indirect şiforţele armate. Acestea se referă la4 expansiunea reţelelor şi activităţilor teroriste; proliferareaşi diseminarea necontrolată a te$nologiilor şi materialelor nucleare, a mi"loacelor dedistrugere în masă, a armamentelor şi a altor mi"loace letale neconvenţionale; războiulinformaţional; izolarea 0om&niei în societatea globală, bazată pe informaţie, din cauza lipseiinfrastructurii specifice.

0iscurile transnaţionale se referă la acele riscuri care depăşesc graniţele dintre state.Astfel de riscuri pot fi generate de grupuri care promovează separatismul sau

extremismul, de disputele interetnice, rivalităţile religioase şi încălcarea drepturilor omului.În această categorie intră şi o serie de riscuri noi, precum4 crima organizată, traficul ilegal de

droguri, arme şi materiale strategice, fluxurile masive de refugia i.ț+venimentele neprevăzute se referă la riscurile plasate în domeniul incertitudinii4evoluţia nefavorabilă a unor relaţii internaţionale, posi ilitatea unor dezastre naturale &nregiune1 inundaţii, secetă, cutremure#

Potrivit legii, protecţia civilă9 este componentă a sistemului securităţii naţionale şireprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice,te$nice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şirealizate în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, prote"ării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă,conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.8 [email protected]. nr. 8 7 din - aprilie - pentru aprobareatrategiei militare9 Eegea nr. 97 >- 9 privind protecţia civilă.

Pagina10 din85


11/85

Sec iunea &ț Strate/ia na"iona ! de )rotec"ie ci*i !

1trategia naţională de protecţie civilă este documentul de bază al sistemului constituitîn 0om&nia, conform legii, care cuprinde obiectivele şi opţiunile fundamentale privindîndeplinirea, prin mi"loace şi pe căi de acţiune specifice forţelor de protecţie, a politicii desecuritate naţională a statului rom&n în domeniul prevenirii şi protecţiei populaţiei, bunurilor materiale, valorilor de patrimoniu şi factorilor de mediu în caz de dezastre şi>sau război, precum şi pregătire şi ducere a acţiunilor de intervenţie pentru înlăturarea efectelor acestora.

+a stabileşte locul şi rolul Protecţiei ivile din 0om&nia în cadrul eforturilor derealizare a obiectivelor prevăzute în 1trategia de securitate naţională şi strategia de ordine publică, precum şi a obiectivelor *niunii +uropene privind cooperarea în domeniu.

1trategia constituie documentul fundamental care orientează sistemul naţionalal protecţiei civile din 0om&nia pentru îndeplinirea misiunilor stabilite prin lege.

În 0om&nia, protecţia civilă, în calitatea sa de componentă a structurilor de protecţie,reprezintă una din formele de asigurare a securităţii naţionale, este de interes naţional, arecaracter permanent şi se bazează pe îndeplinirea obligaţiilor ce revin, potrivit legii,autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, celorlalte persoane "uridice de drept public şi privat rom&ne, precum şi persoanelor fizice.

5isiunea principală a protecţiei civile din 0om&nia este de a asigura cetăţenilor săi, bunurilor materiale individuale şi colective ale acestora, valorilor de patrimoniu şi factorilor de mediu siguranţă şi protecţie împotriva efectelor dezastrelor naturale şi>sau acţiunilor militare pe timp de pace, criză şi război, prin respectarea strictă a drepturilor omului, într%unstat naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil, anga"at activ în procesul de integrareeuropeană şi euroatlantică, în condiţiile unui regim politic bazat pe democraţieconstituţională, sub strict control democratic civil asupra sistemului protecţiei civile. Pentruîndeplinirea acestor misiuni, sistemul naţional al protecţiei civile este şi va fi un serviciu public comunitar.

5isiunile sale strategice au la bază obiectivele politicii în domeniul protecţiei civile şi priorităţile acesteia, principiile strategice, $otăr&rile organismelor de conducere abilitate, precum şi evoluţia mediului de securitate internă şi internaţională. În raport cu stareamediului de securitate, misiunile se grupează astfel64

&n timp de pace !&n condiţii de normalitate sau de producere a unor dezastrecare nu impun decretarea stării de urgenţă";&n situaţii de criză determinată de dezastre 'i decretarea stării de urgenţă;&n timp de răz oi#

trategia de prevenire a situaţiilor de urgenţă2 reprezintă un document de planificare pe termen scurt şi mediu, elaborat de 5inisterul Afacerilor 2nterne, prin 2nspectoratul @eneral pentru 1ituaţii de *rgenţă, care formulează principiile şi direcţiile prioritare de acţiune şi prevede resursele necesare pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă.

1trategia de prevenire a situaţiilor de urgenţă formează documentul cadru pentru pregătirea şi adoptarea unor măsuri şi acţiuni specifice viz&nd reducerea impactului produs de manifestare a factorilor de risc specifici asupra populaţiei, bunurilor şimediului.

[email protected]. nr. 9/>- privind 1trategia protecţiei civile6 [email protected]. nr. 9/>- privind 1trategia protecţiei civile/ [email protected]. nr. /6->- 7 pentru aprobarea 1trategiei naţionale de prevenire a situaţiilor de urgenţă

Pagina11 din85


12/85

+laborarea strategiei a fost determinată de necesitatea asigurării unui mediu optim demuncă şi viaţă pentru cetăţenii 0om&niei.

3ractica mondială a demonstrat că evenimentele generatoare de situaţii de urgenţă nu pot fi evitate, însă acestea pot fi gestionate, iar efectele lor pot fi reduse printr%un processistematic care conduce la o serie de măsuri şi acţiuni menite să contribuie la diminuareariscului asociat acestor fenomene. 5anagementul situaţiilor de urgenţă este favorizat defaptul că locul lor de manifestare este predictibil şi adesea este posibilă o avertizare prealabilă.

Managementul situaţiilor de urgenţă &nseamnă aplicarea unor politici, proceduri şi practici av&nd ca obiectiveidentificarea riscurilor , analiza şi evaluarea lor, tratarea,monitorizarea şi reevaluarea riscurilor în vederea reducerii acestora astfel înc&t comunităţileumane, toţi cetăţenii, să poată trăi, munci şi să%şi satisfacă trebuinţele şi aspiraţiile într%unmediu fizic şi social durabil.

/ presiune suplimentară a fost indusă de modificarea radicală a cadrului normativ denivel superior, de recomandările organismelor internaţionale care impun necesitateaeuroconformizării practicii şi procedurilor în materie de situaţii de urgenţă şi, mai ales, desolicitarea imperativă de a oferi un răspuns adecvat la creşterea aşteptărilor comunităţii faţăde prestaţia profesională a componentelor 1istemului !aţional de 5anagement al 1ituaţiilor de *rgenţă.

părarea &n domeniul situaţiilor de urgenţă se realizează prin măsuri generale, denatură economică, socială şi politică, precum şi prin măsuri speciale, cu caracter preponderent preventiv. 'in analiza evenimentelor petrecute numai în ultimii doi ani rezultămenţinerea vulnerabilităţii comunităţilor la manifestarea situaţiilor de urgenţă, deşicapacitatea de răspuns a instituţiilor specializate a crescut.

apacitatea de rezistenţă naţională în faţa unor posibile situaţii de urgenţă este datăde4

capacitatea de rezistenţă a comunităţilor locale, amplificarea implicării 'i participării acestora;activităţile de prevenire a situaţiilor de urgenţă, inclusiv pentru reducereavulnera ilităţilor;capa ilitatea de management a situaţiilor de urgenţă;capacitatea de &nlăturare a urmărilor 'i de revenire rapidă la normalitate#

1trategia de prevenire a situaţiilor de urgenţă formează documentul%cadru pentru pregătirea şi adoptarea unor măsuri şi acţiuni specifice viz&nd4

reducerea impactului produs de manifestarea factorilor de risc specificiasupra populaţiei, unurilor 'i mediului printr-o planificare, la nivel naţional 'ilocal, pe termen scurt 'i mediu, a unui set de acţiuni 'i măsuri specifice;ela orarea de către autorităţile administraţiei pu lice centrale 'i locale a programelor proprii &n domeniul de competenţă &n vederea41 &ntăririi capacităţilor deevaluare, e)pertiză 'i cercetare &n domeniul riscurilor naturale 'i antropice;dezvoltării politicilor de prevenire; informării populaţiei, pregătirii acesteia 'i formarea unui comportament preventiv; supraveg(erii respectării modului deaplicare a reglementărilor &n domeniul gestionării dezastrelor, constatarea 'i sancţionarea nerespectării acestora; pregătirea autorităţilor, instituţiilor, organelor 'i organismelor potrivit atri uţiilor legale pe care le au &n domeniul situaţiilor de urgenţă;

7 [email protected]. nr. /6->- 7 pentru aprobarea trategiei naţionale de prevenire a situaţiilor de urgenţă

Pagina12 din85


13/85

reconstrucţia, &nvăţarea din e)perienţa anterioară pentru prevenirea producerii unor situaţii similare;corelarea elementelor compati ile ale strategiei rom+ne'ti cu cele ale strategieieuropeane de dezvoltare dura ilă 'i fi)area o iectivelor 'i planurilor de acţiune specifice pentru *om+nia#

a urmare a abordării con"ugate, a prevenirii şi intervenţiei în situaţii de urgenţă, afost implementat cadrul legal şi mecanismele manageriale specifice, menite să asigure prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă la un nivel de calitate compatibil cu celeuropean.

1istemul: adoptat în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă are următoareleavanta"e4

permite o a ordare interinstituţională 'i multidisciplinară a pro lematicii situa- ţiilor de urgenţă &n toate cele trei etape, predezastru, pe timpul producerii 'i postdezastru;asigură premisele gestionării eficiente a situaţiilor de urgenţă &ntruc+t, prindeconcentrarea descentralizarea instituţională, luarea deciziilor 'i asigurarearesurselor la nivel local, efortul este orientat spre riscurile zonale specifice;elimină verigile intermediare prin implicarea &n coordonarea 'i conducereaacţiunilor preventive 'i de intervenţie &n situaţii de urgenţă a prefecţilor, pre'edinţilor consiliilor udeţene, primarilor;asigură participarea comunităţilor locale, prin componenta preventivă a serviciilor pu lice voluntare pentru situaţii de urgenţă, la sta ilirea 'i aplicareamăsurilor de prevenire specifice &n funcţie de riscurile locale, precum 'i la pregătireaacestora pentru eventualele intervenţii#

2dentificarea, evaluarea şi ierar$izarea riscurilor sunt principii care stau la temelia planificării şi organizării acţiunilor preventive. În acest proces, de identificare, evaluare şiierar$izare a riscurilor, întemeiat pe o profundă cunoaştere şi practică, trebuie să se ţinăseama de nivelul maxim de manifestare al acestora, simultaneitatea şi manifestarea lor în lanţ,aspecte care determină ca planificarea să aibă în vedere, at&t fiecare risc în parte, c&t şisituaţiile de manifestare combinată sau intercondiţionată, în vederea asigurării unui răspunsrapid de pregătire, protecţie şi reducere a efectelor.

Prevenirea are ca suport ansamblul principiilor, criteriilor de performanţă, cerinţelor şicondiţiilor te$nice impuse şi reglementate pentru asigurarea unuinivel cuantificat de securitate în desfăşurarea normală a vieţii sociale şi economice, precum şi de pregătire pentruînlăturarea efectelor dezastrelor asupra vieţii, mediului şi bunurilor materiale.

Bbligaţia identificării riscurilor, stabilirii măsurilor preventive graduale, elaborăriicadrului normativ şi planurilor pentru managementul situaţiilor de urgenţă, respectăriinormelor şi aplicării măsurilor de prevenire, asigurării condiţiilor necesare de intervenţierevine cetăţenilor, patronilor 'i deţinătorilor de construcţii, terenuri 'i amena ări, proiectanţilor, antreprenorilor, contractorilor, operatorilor economici 'i autorităţilor administraţiei pu lice locale 'i centrale#

Potrivit prevederilor constituţionale, cetăţenii rom&ni se bucură de protecţia statului,at&t pe teritoriul naţional, c&t şi în străinătate, iar prevenirea situaţiilor de urgenţă este ofuncţie specializată a statului, reprezentat, în acest domeniu, de către 5inisterul Afacerilor 2nterne prin 2nspectoratul @eneral pentru 1ituaţii de *rgenţă, autoritatea naţională îndomeniu.

: [email protected]. nr. /6->- 7 pentru aprobarea trategiei naţionale de prevenire a situaţiilor de urgenţă

Pagina13 din85


14/85

+xercitarea autorităţii de stat în domeniul prevenirii se realizează prinactivităţi dereglementare, avizare, autorizare, atestare, recunoa'tere, desemnare, informare preventivă,control 'i asistenţă te(nică de specialitate, coordonarea organizării 'i a pregătirii serviciilor voluntare 'i a populaţiei, asigurarea intervenţiilor &n situaţii de urgenţă a serviciilor profesioniste, coordonarea intervenţiilor la nivel naţional, control 'i sancţionarea &ncălcării prevederilor legale#

Sec iunea (ț Starea de a ert!

@estionarea situaţiilor de urgenţă presupune4 identificarea, înregistrarea şi evaluareatipurilor de risc şi a factorilor determinanţi ai acestora, înştiinţarea factorilor interesaţi,avertizarea populaţiei, limitarea, înlăturarea sau contracararea factorilor de risc, precum şi aefectelor negative şi a impactului produs de evenimentele excepţionale respective.

În conformitate cu @losarul internaţional al termenilor de bază, specificmanagementului dezastrelor, editat de 'epartamentul Afacerilor *manitare (' A) % @eneva

::-, ::8, ::6, sub egida B.!.*. şi adoptat în legislaţia statelor membre *.+. se aplicăurmătoarele definiţii4

*iscul este estimarea matematică a probabilităţii producerii de pierderi umane şi pagube materiale pe o perioadă de referinţă (viitoare) şi într%o zona dată, pentru un anumit tipde dezastru. 0iscul este definit ca produs între probabilitatea de producere a fenomenuluigenerator de pierderi umane>pagube materiale şi valoarea pagubelor produse.

$ulnera ilitatea reprezintă gradul de pierderi (de la F la F) rezultat dintr%unfenomen susceptibil de a produce pierderi umane şi materiale.

6azardul natural reprezintă posibilitatea de apariţie, într%o zonă şi pe o perioadădeterminată, a unui fenomen natural ce poate genera distrugeri.

6azardul antropic se referă la acele fenomene a căror variaţie aleatoare estemodificată ca urmare a acţiunii omului.

0iscurile pot fi clasificate în4 naturale, te(nologice 'i iologice#*n risc de tip special îl reprezintăriscul de incendiu, prin frecvenţă şi consecinţe.În funcţie de frecvenţa şi de consecinţele situaţiilor de urgenţă generate de

tipurile de riscuri specifice, riscurile pot fi principale sau secundare.+lementele caracteristice ale principalelor tipuri de riscuri sunt prezentate în

continuare.

Sec iunea 0ț Ti)uri de situa"ii deose+ite

#eritoriul 0om&niei este afectat de un număr tot mai mare de dezastre din cauzadiferitelor tipuri de risc care, în cea mai mare parte, sunt cunoscute. +xistă însă şi tipuri derisc recent apărute, cum sunt noile fenomene meteorologice periculoase (tornadele), atacurileteroriste etc., care reprezintă reale pericole de declanşare a unor situaţii de urgenţă.

+ste obligatorie, deci, cunoaşterea, monitorizarea şi gestionarea tuturor tipurilor derisc astfel înc&t, declanşarea unor situaţii de urgenţă să fie evitată sau, în cazul în care totuşi

@losarul internaţional al termenilor de bază, specific managementului dezastrelor, editat de 'epartamentulAfacerilor *manitare (' A) % @eneva ::-, ::8, ::6, sub egida B.!.*.

[email protected]. nr. --77> :. -.- 9 pentru apro area repartizării principalelor funcţii de spri in pe care le asigurăministerele, celelalte organe centrale 'i organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea 'i gestionarea situaţiilor de urgenţă.

Pagina14 din85


15/85

se produc, efectele acestora asupra vieţii şi sănătăţii populaţiei, mediului încon"urător,valorilor materiale şi culturale, să fie minime.

1istemul !aţional este organizat de autorităţile administraţiei publice şi se compunedintr%o reţea de organisme, organe şi structuri abilitate în managementul situaţiilor de urgenţă,constituite pe niveluri sau domenii de competenţă, care dispune de infrastructură şi deresursele necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în ordonanţa de urgenţă..ipurile de risc sunt 781 incendii, cutremure, inundaţii, accidente, explozii, avarii,alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor construcţii, instalaţiiori amena"ări, eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi de obiecte din atmosferă ori dincosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi naturale,sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de factorii derisc specifici.

0epartizarea managementului tipurilor de risc generatoare de situaţii de urgenţă, precum şi a principalelor funcţii de spri"in pe care le asigură ministerele, celelalte organecentrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor deurgenţă se stabilesc prin(otăr+re a 9uvernului#

Planificarea, pregătirea, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de răspuns în situaţii deurgenţă sunt activităţi şi acţiuni care necesită analizarea lor defalcat, at&t în planul tipului derăspuns pe care îl furnizează, c&t şi în ceea ce priveşte nivelul competenţei teritoriale la carese asigură răspunsul.

Astfel, acţiunile de răspuns presupun conlucrarea permanentă între componentamanagerială, responsabilă cu analizarea propunerilor, luarea deciziilor şi transmitereamăsurilor ce se impun a fi adoptate, pe de o parte şi structurile te$nic%operative specializate,ale căror atribuţii principale constau în formularea propunerilor privind soluţiile te$nice derezolvare a acestora, analizarea situaţiilor operative create, precum şi punerea în aplicare a$otăr&rilor organelor de decizie.

0eferitor la palierele asigurării răspunsului, se disting nivelurile naţional, "udeţean şi local, în cazul celor din urmă ponderea cea mai însemnată fiind aceea aactivităţilor de intervenţie efectivă.

În acest context, în domeniul protecţiei civile este elaborată legislaţia de bază şisubsecventă asigurării managementului şi gestionării situaţiilor de urgenţă, dintre care seevidenţiază B.*.@. nr. - >- 9 privind istemul aţional de Management al ituaţiilor de :rgenţă, aprobată prin Eegea nr. >- , Eegea nr. 97 >- 9 privind protecţia civilăşi [email protected]. nr. -.-77>- 9 pentru apro area repartizării principalelor funcţii de spri in pecare le asigură ministerele, celelalte organe centrale 'i organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea 'i gestionarea situaţiilor de urgenţă.

Astfel, la nivelul omitetului !aţional pentru 1ituaţii de *rgenţă, sunt avizate8 şi

aprobate prin ordine comune ale miniştrilor cu atribuţii în domeniul managementului şigestionării situaţiilor de urgenţă şi cel al ministrului afacerilor interne, în calitate de preşedinte al .!.1.*., regulamente privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă.

5anagementul tipurilor de risc generatoare de situaţii de urgenţă9 este asigurat deurmătoarele instituţii publice centrale4 Ministerul facerilor Interne, Ministerul .ransporturilor 'i Infrastructurii, Ministerul ezvoltării *egionale 'i .urismului, Ministerul . 9.- 9 privindistemul aţional de Management al ituaţiilor de :rgenţă, aprobată cumodificări şi completări prin Eegea nr. >- 6.

8

[email protected]. nr. 97:>- 9 privind organizarea şi funcţionarea .!.1.*.9 [email protected]. nr. --77>- 9 pentru aprobarea repartizării funcţiilor pe care le asigură ministerele şi organizaţiileneguvernamentale privind prevenirea situaţiilor de urgenţă.

Pagina15 din85


16/85

aţională anitară, $eterinară 'i pentru iguranţa limentelor , care, împreună cu altestructuri guvernamentale, asigură îndeplinirea misiunilor asociate celor20 funcţii de spri"incare sunt repartizate uneia sau mai multor instituţii.

CAPITOLUL & MANA2EMENTUL SITUAŢIILOR DE CRI3Ă

ăderea unor fonduri sau "ocuri piramidale, falimente sau lipsa de lic$iditate a unor bănci, prăbuşiri de avioane, inundaţii catastrofale, incendii, poluări ale unor ape, manifestaţiicu forme violente, atacuri şi asasinate asupra unor personalităţi, epidemii succesive, scandaluldiplomelor false sau al înscrierii la licee etc.

2ată numai c&teva exemple, dintre sute de cazuri trăite de societatea rom&nească, carearată că această perioadă este una zguduită de numeroase crize. În zilele noastre, criza!economiei, culturii, valorilor, &nvăţăm+ntului, societăţii etc#" a devenit o stare cotidiană, iar cuv&ntul a intrat în vocabularul curent al conducătorilor de instituţii, al "urnaliştilor şi al publicului larg.

Prezenţa aproape continuă a crizelor, plasate în cele mai diferite instituţii, precum şinevoia de a le înţelege, a le anticipa sau de a le controla au făcut ca tot mai mulţi lideri,conducători de întreprinderi, specialişti în management şi practicieni ai relaţiilor publice, să

se preocupe de Cgestiunea crizelorD, Cmanagementul crizelorD, Ccomunicarea de crizăD etc.#otuşi, experienţa de zi cu zi din 0om&nia ne arată că foarte puţini sunt aceia care deţincompetenţele, experienţa şi logistica necesare preînt&mpinării şi controlării eficiente a uneicrize.

Brice organizaţie se poate confrunta cu o situaţie de criză, în măsură să pună în pericol funcţionarea ei normală şi reputaţia de care se bucură într%o anumită comunitate.*nele crize sunt previzibile şi pot fi prevenite, altele nu pot fi bănuite şi nu pot fi anticipate înmod corect. +xperienţa a arătat că, în ciuda tuturor precauţiilor (deordin te(nic, economic, financiar, educativ etc#"luate pentru stoparea sau controlarea unei crize, ea poate scăpa desub control şi poate lua amploare. În aceste condiţii, criza poate aduce pre"udicii graveorganizaţiei dacă nu este gestionată corect din toate punctele de vedere, inclusiv din punct de

Pagina16 din85


17/85

vedere al comunicării. Altfel spus, o bună comunicare în timpul crizei poate să atenueze şic$iar să împiedice reacţiile negative ale publicului.

În general, se consideră că o criză afectează profund imaginea unei organizaţii. 'eobicei, imaginea de marcă se construieşte în perioadele de normalitate, c&nd se contureazăansamblul de valori şi reprezentări prin care publicul percepe organizaţia respectivă. Întimpul crizei se impun alte reprezentări şi CsimboluriD şi se fixează CclişeeD, care vor răm&nemult timp asociate cu imaginea acelei organizaţii. 'e aceea, conducerea organizaţiei,împreună cu departamentul de relaţii publice trebuie să se pregătească din timp pentru a facefaţă unor situaţii neaşteptate sau anormale. @estiunea crizei nu se poate improviza,dimpotrivă, ea se întemeiază pe evaluarea corectă a circumstanţelor şi pe stăp&nirea unor strategii adecvate de răspuns, strategii pregătite şi c$iar experimentate cu mult timp înainte dedeclanşarea crizei.

Sec iunea 1ț De,ini"ii 4i ti)o o/ii a e cri5ei

1#1# De,ini"ii rizele sunt fenomene complexe care pot afecta fie întregul ansamblu social, fie

anumite sectoare ale acestuia!viaţa economică, sistemul politic, relaţiile internaţionale, sistemele financiar- ancare, structura socială, instituţiile de &nvăţăm+nt 'i cultura etc#"#

ercetările consacrate crizei se pot grupa în trei categorii4 perspectiva psi(ologică !interesată de studierea cazurilor clinice", perspectiva economico-politică !preocupată de identificarea caracteristicilor structurale ale crizelor 'i de definirea unor te(nici de gestiune a acestora" perspectiva sociologică !dominată de cercetările consacrate reacţiilor colective &n situaţii de dezastru"#

'in perspectivă psi$ologică, crizele pot fi momente ale vieţii care se &nscriu &nevoluţia normală a fiinţei umane, corespunz+nd unor stadii sau faze ale dezvoltării sale genetice#

În lucrările consacrate managementului crizei se consideră că aceasta apare atuncic&nd4>&ntregul sistemul este afectat, &n a'a fel &nc+t e)istenţa sa fizică 'i valorile de ază alemem rilor sistemului sunt ameninţate &ntr-o asemenea măsură, &nc+t indivizii sunt o ligaţi fie să realizeze caracterul eronat al acestor valori, fie să dezvolte mecanisme de apărare&mpotriva acestor valori? !.#=# 3auc(ant, I# Mitroff 7@@8"7A

'in această perspectivă managerială, criza este rezultatul ameninţărilor din mediucorelate cu slăbiciunile organizaţiei; ea apare atunci c&nd ameninţările din mediuinteracţionează cu slăbiciunile din interiorul organizaţiei!B#9#


18/85

(reputaţiei) publice. În acest context, programele de răspuns la criză, g&ndite şi aplicate,trebuie să se bazeze pe diferite strategii de comunicare, în măsură să influenţeze publicul şi săsc$imbe modul în care acesta interpretează acea criză.

Într%o lucrare de referinţă în bibliografia de relaţii publice, criza este definită ca fiind4>un eveniment ma or, impredicti il, care poate conduce la efecte negative; acestea pot afectaorganizaţia &n ansam lul ei sau sectorial, anga aţii, produsele, serviciile, starea financiară 'ireputaţia acesteia ?#

'in perspectiva acestor autori, criza apare, deci, ca o ruptură, ca o situaţie nedorită,care întrerupe funcţionarea obişnuită a unei organizaţii şi care afectează imaginea ei la nivelul publicului. 'e aceea, este necesar să existe o strategie globală de înt&mpinare a crizei(managementul crizei), un grup de specialişti bine antrenaţi (celula de criză) şi o politică decomunicare adecvată (comunicarea de criză).

1# Ti)o o/ia cri5e or În lucrările consacrate managementului crizei, o atenţie deosebită este acordată

tipologiei crizelor, descompunerii lor în etape specifice şi pe această bază, identificării unor strategii adecvate de gestionare a lor.

rizele sunt clasificate după4a" cauze !ele sunt datorate unor factori interni sau e)terni; con uncturali, imediaţi ori

structurali";" derularea &n timp ! ru'te sau lente";

c" amploare !superficiale sau profunde";d" nivelul la care acţionează !operaţionale D afectează activitatea curentă; strategice -

afectează ela orarea strategiilor; identitare - afectează identitateaorganizaţiei";

e" consecinţe !afectează personalul, clienţii, partenerii, opinia pu lică etc#"#

'. !eIsom, A. 1cott, J.K. #ur3 7 consideră că, din punct de vedere fizic, crizele pot fiviolente sau non%violente. Ambele familii de crize pot fi împărţite în trei subgrupe4

create de natură;rezultate &n urma unei acţiuni intenţionate;rezultate &n urma unor acte neintenţionate#

+xemplu4 cutremurele, incendiile declanşate de fulgere, furtunile etc. sunt crizeviolente, produse de natură, pe c&nd epidemiile, invaziile de insecte, seceta etc. sunt crizenon%violente, ce au ca factor declanşator tot natura.

Actele teroriste ori intoxicaţiile generate de falsificarea unor produse reprezintă crizeviolente, create prin acţiuni intenţionate. #ot acţiuni intenţionate sunt şi ameninţările cuatentate ori răsp&ndirea de zvonuri creatoare de panică, însă ele reprezintă crizenon%violente.

+xploziile, accidentele, incendiile reprezintă crize violente, apărute în urma unor acţiuni neintenţionate, în sc$imb eşecurile în afaceri, blocarea producţiei, preluările forţate decompanii constituie crize non%violente.

J.P. 0ossart propune o altă tipologie a crizelor4internee)terne

7 J.K. #ur3, #is is P0%#$e 0ealities of Public 0elations%LadsIort$ Publis$ing ompanM, Helmont, ::8, p. 8:%6

Pagina18 din85


19/85

rizele interne au fie uncaracter revendicativ !e)primă solicitări referitoare lacondiţiile de lucru, salarii, securitatea locului de muncă, ameliorarea pregătirii profesionale,restructurarea etc#", fie un caracter distructiv !erori umane care duc la risipă, pagu e,tensiuni, accidente etc#";

rizele externe se pot datora unor factori naturali !catastrofe" sau unor factori umani!vandalism, agresiuni, terorism"#În acelaşi timp, crizelecauzate de factori e)terni pot afecta mediul!prin intervenţiaomului1 poluări industriale, infectarea apei pota ile, ploile acide; prin fenomene naturale1incendii, uragane, cutremure, inundaţii", bunăstarea publicului!siguranţa alimentară, sănătatea, siguranţa locului de muncă", situaţia economiei!greve, falimente, preluări", viaţasocială !terorism, accidente aviatice, feroviare sau rutiere, revolte etc#", viaţa publică!pră u'iri de guverne, conflicte internaţionale, sc(im ări legislative"#

#imot$M oombs foloseşte o grilă de clasificare bazată pe două axe:4intern - e)tern;intenţionat E neintenţionat#

+l determină astfel patru tipuri de crize, care se exclud reciproc4accidentele, care sunt neintenţionate 'i apar &n cadrul activităţilor organizaţiei!defecţiuni ale instalaţiilor, accidentări ale lucrătorilor, dezastre naturale"; spree)emplu, accidentul aviatic de la alote'ti, inundaţiile, incendiile din pădurilemontane etc#; gre'elile, care sunt acţiuni neintenţionate ale organizaţiei pe care un agent e)tern&ncearcă să le transforme &ntr-o criză !am iguităţi, manipulări, ezitări"; spree)emplu, declaraţiile neatente ale liderilor politici sau negli enţele din instituţiile spitalice'ti, militare, universitare etc#;transgresiunile, care sunt acţiuni intenţionate, comise de organizaţii, care &n mod

con'tient &ncalcă reguli de comportament anterior asumate !ascunderea unor informaţii de interes pu lic, distri uirea de produse periculoase, eludarea legilor"; spre e)emplu, scandalurile FI 'i F I sau cel al diplomelor false;terorismul, care se referă la acţiuni intenţionate, realizate de actori e)terni, cu scopul de a afecta &n mod direct o anumită organizaţie !prin afectarea anga aţilor sau aclienţilor" sau &n mod indirect !prin reducerea v+nzărilor, tul urarea procesului de producţie", spre e)emplu, asasinarea liderului sindical de la .


20/85

C# &aza cronică a crizei "c'ronic crisis$ 4 poate lua mai mult sau mai puţin timp; ea poate conţine anc$ete ale diferitelor instanţe de control, dezbateri publice, acţiuni dedisculpare şi încercări de rec&ştigare a încrederii opiniei publice. +ste o etapă dereacţie, în care au loc autoanalize şi eforturi de refacere a organizaţiei şi a imaginii ei publice.

D#(erminarea crizei "crisis resolution$ 4 scopul acţiunilor de gestiune a crizei trebuie săfie atingerea c&t mai rapidă a acestei faze; dacă etapa de pregătire a crizei este bineexploatată, atunci criza se află sub control şi organizaţia a"unge repede în faza determinare a crizei. În alte situaţii acest lucru ia mai mult timp, iar întoarcerea lanormalitate este mai dureroasă şi costisitoare. 1.


21/85

8# stăp+nirea crizei !crisis containment"1 această perioadă este dominată de măsurileluate pentru a se răspunde crizei; &n planul comunicării este deose it de important caaceste răspunsuri !&n special cele iniţiale" să fie e)plicate diverselor categorii de pu lic;

H# reluarea afacerilor ! usines resumption"1 această perioadă implică acţiunile princare organizaţia arată că a depă'it criza 'i &'i re&ncepe viaţa &n ritmul normal deactivitate;

C# Eta)a de )ost>cri5! B)ost>crisis1 acţiunile din această etapă permit verificareafaptului că, în mod real, criza a luat sf&rşit, verificarea modului în care publicul implicat a perceput criza şi comportamentul organizaţiei în timpul crizei, pregătirea organizaţiei pentrua face faţă cu succes unei alte crize; în aceste momente se evaluează managementul crizei, setrag concluziile, se continuă comunicarea cu publicul implicat şi se efectuează monitorizareaacţiunilor de post%criză.

Sec iunea &ț Mana/e'entu situa ii or de cri5!ț

!u există reţete%miracol pentru stăp&nirea unei situaţii de criză.5anagementul corect al crizei reprezintă> o colecţie de măsuri, pregătite din timp,

care permit organizaţiei să coordoneze 'i să controleze orice urgenţe?87 , astfel4managementul eficient al crizei permite uneiorganizaţii să-'i ma)imalizeze 'ansele 'i să reducă pericolele cu care se confruntă;managementulcrizelor reprezintă un set de factori concepuţi pentru a com atecrizele 'i a reduce daunele produse de crize# ltfel spus, managementul crizelor &ncearcă să prevină sau să reducă efectele negative ale crizelor 'i să prote ezeorganizaţia, pu licul implicat 'i domeniul respectiv de pagu ele posi ile;managementulcrizei este un proces de planificare strategică, av+nd scopul de aelimina o parte din riscul 'i nesiguranţa datorate evenimentelor negative 'i care permite astfel organizaţiei să ai ă su control evoluţia sa#

5anagementul situaţiilor de criză este un domeniu care a cunoscut, în ultimii ani, odezvoltare rapidă, at&t în sfera aplicaţiilor practice, c&t şi în aceea a cercetării.

+xistă numeroase texte cu caracter aplicativ, cuprinz&nd un repertoriu amplu deindicaţii referitoare la te$nicile de pregătire pentru situaţiile de criză, la persoanele caretrebuie implicate în aceste activităţi, la strategiile necesare, la etapele şi formele deaplicare, şi, în mod firesc, la tacticile de comunicare ce pot fi folosite at&t în interiorul, c&t şiîn afara organizaţiei.

=ontrolarea unor asemenea evenimente se azează pe ela orarea unui 3lan de Management al =rizei !3M="# Acesta cuprinde o listă completă de proceduri care trebuie-

'r. #udorel !iculae, 'rd. 2on @$erg$iţă, masterand 'iana @$erg$iţă G D omunicarea organizaţională şimanagementul situaţiilor de crizăD % +ditura 5inisterului Administraţiei şi 2nternelor G Hucure ti G - 6, p.--8ș

Pagina21 din85


22/85

aplicate în toate sectoarele asupra cărora ar putea acţiona efectele diferitelor crize. *nasemenea plan reprezintă un instrument de lucru esenţial deoarece4

a) crizele sunt evenimente care se desfăşoară sub presiunea timpului şi în carerăspunsurile rapide sunt vitale. *n P5 contribuie la reducerea timpului de răspuns prin oferirea informaţiilor de context necesare, prin identificarea responsabilităţilor şi prin atribuirea de sarcini specifice unor persoane bine identificate. b) pe l&ngă factorul viteză, P5 creează un sistem de răspunsuri organizate şi eficiente.P5 oferă un sistem care poate salva vieţi, poate reduce expunerea unei organizaţii lafactorii de risc şi poate permite ca acţiunile de remediere să fie luate fără alte analizeîn amănunţime.

Managementul eficient al crizei include, ca o componentă esenţială, comunicarea decriză# Aceasta nu numai că poate să uşureze situaţia de criză, dar poate să aducă organizaţieio reputaţie mai bună dec&t aceea de care beneficia înainte de criză. omunicarea de crizăreprezintă comunicarea dintre organizaţie şi publicul său înainte, în timpul şi dupăevenimentele negative. Această comunicare este astfel proiectată înc&t să reducă elementele periculoase care ar putea afecta imaginea organizaţiei.

# Co'unicarea de cri5!'omeniul comunicării de criză implică numeroase activităţi cu conţinut strategic şi

tactic. omunicarea de criză implică patru mari tipuri de activităţi4evaluarea riscurilor; planificarea comunicării de criză;răspunsul;refacerea organizaţiei#

#1# E*a uarea riscuri or Această activitate se bazează pe identificarea diferitelor ameninţări existente înmediul în care operează organizaţia. În acest scop, se poate face apel la consultanţi din cadrulunor firme specializate sau la specialiştii organizaţiei, care se constituie într%o ec$ipă de planificare a crizei.

Planul include olistă foarte ogată, de la impactul condiţiilor climaterice la cel al frăm+ntărilor politice, de la accidentele de muncă posi ile, la reacţiile diverselor organizaţiireligioase sau civice, de la acţiunile unor grupuri răuvoitoare, la erorile proprii deconcepere sau producţie etc#

În acest scop,va fi formată o ec(ipă de planificare, alcătuită dinconducereaorganizaţiei, 'eful departamentului de relaţii pu lice 'i conducătorii altor departamente!care ar putea fi implicate &n criză" din cadrul organizaţiei, cum ar fi1 directorul te(nic, responsa ilul de resurse umane, uristul, responsa ilul cu securitatea organizaţiei etc#Aceştia vor identifica posibilele dezastre sau conflicte cu care s%ar putea confruntaorganizaţia. 'e asemenea, ei vor analiza crizele prin care a mai trecut organizaţia şivor încerca să%şi imagineze lucrurile cele mai rele pe care le%ar putea suferi aceasta.

# P ani,icarea co'unic!rii de cri5! doua etapă, poate cea mai importantă este dominată de activităţile privind

ela orarea unui 3lan de =omunicare de =riză !3=="#Pentru un management eficient al crizei este nevoie să se întocmească, încă din

perioadele de calm, un plan de comunicare de criză. Acesta este realizat de specialiştii înrelaţii publice % care, conform tuturor autorilor din domeniul managementului crizei,trebuie să fie implicaţi în toate etapele şi în toate evenimentele asociate unei crize.

Pagina22 din85


23/85

P are, de obicei, forma unui dosar cu instrucţiuni. +l trebuie să fie astfel organizatînc&t relaţioniştii să poată găsi cu uşurinţă secţiunile specifice. 'e asemenea, el trebuie săreziste la situaţiile neprevăzute ale unor crize % de aceea nu se recomandă păstrarea luiexclusiv pe calculator, în condiţiile în care acesta ar putea fi afectat de incendii, cutremuresau c$iar simple întreruperi de curent.

Planul de omunicare de riză vizează aceleaşi publicuri ale unei organizaţii caresunt vizate şi de campaniile de comunicare obişnuite. B organizaţie trebuie să aibă mai multeP , adaptate diferitelor tipuri de crize inventariate. *n P pentru un incendiu este diferitde cel pentru un produs de proastă calitate4 tipurile de public sunt>pot fi diferite, mass%mediavizate sunt>pot fi diferite, mesa"ele transmise sunt>pot fi diferite. Aceste planuri faciliteazăcomunicarea cu diversele tipuri de public. #otuşi, ele nu sunt încă formule magice careasigură un succes sigur, ci doar un g$id de acţiune, flexibil, care organizează acţiunile şiformele de comunicare.

'upă N.


24/85

munca celorlalţi membri ai ec$ipei şi ia deciziile, concepe, sc$iţează şi verifică textele cetrebuie transmise. elula de criză mai cuprinde un ad"unct al managerului, un coordonator alcentrului de control al crizei, alţi specialişti în relaţii publice cu diverse responsabilităţi.+vident, componenţa acestei ec$ipe va fi diferită de la eveniment la eveniment.

Pe l&ngă persoanele menţionate mai sus, în funcţie de natura crizei, vor putea fiincluşi directorul te$nic, şeful departamentului financiar, responsabilul cu resursele umane,şeful departamentului mar3eting, "uristul şi alţi specialişti cu competenţe în sfera de acţiune acrizei. Eista respectivă cuprinde şi sarcinile fiecărui membru al ec$ipei pe timpul crizei (pe perioada de criză, membrii acestei ec$ipe vor fi degrevaţi de responsabilităţile curente).

Managementul crizelor este o activitate de grup, în care se iau în colectiv deciziicruciale. 'e aceea, cunoştinţele, abilităţile şi trăsăturile de caracter ale membrilor celulei decriză trebuie să corespundă acestor responsabilităţi. Alegerea membrilor celulei decriză se va face în funcţie de sarcinile pe care aceştia trebuie să le îndeplinească4

să acţioneze ca o ec(ipă pentru a facilita atingerea o iectivelor celulei de criză; să conceapă 'i aplice 3M=, pentru a facilita adoptarea unor răspunsuriorganizaţionale eficiente; să adopte &n colectiv deciziile necesare rezolvării eficiente a pro lemelor cu care seconfruntă celula de criză; să asculte părerile celorlalţi pentru a colecta c+t mai multe informaţii despre criză#

E# Dec ara"ii e5embrii celulei de criză şi conducerea organizaţiei semnează de luare de cunoştinţă şi

se anga"ează că vor respecta prevederile planurilor de management al crizei şi de comunicarede criză. Acest fapt sporeşte responsabilitatea ec$ipei şi a conducerii organizaţiei faţă de prevederile acestor planuri.

F# Ca endaru si'u !rii cri5e or

Acţiunile şi te$nicile prevăzute pentru crizele cele mai probabile trebuie să fiesimulate cel puţin o dată pe an, dacă nu şi mai des. $iar dacă în timpul unei crize reale potapărea unele căi de acţiune diferite, aceste simulări permit verificarea pregătirii celulei decriză şi capacitatea de reacţie a celorlalţi membri ai organizaţiei.

2# Lista )u+ icu ui i') icat Acest document cuprinde publicul intern şi extern cu care trebuie să se comunice în

timpul crizei (membrii onsiliului de Administraţie, acţionarii, partenerii financiari,investitorii, clienţii, furnizorii, salariaţii, liderii comunităţii în care activează organizaţia,organizaţii de acelaşi profil, mass%media, sindicatele, oficialităţile guvernamentale etc.).


25/85

toate implicaţiile ei, să aibă responsabilitatea şi autoritatea de a vorbi în numele organizaţiei.+l trebuie să apară ca o persoană raţională, preocupată de problemele organizaţiei, sensibilă lagri"ile persoanelor afectate de criză, decisă să contribuie la rezolvarea situaţiei create-9.

+ste extrem de important ca pe timpul crizei să existe un singur purtător de cuv&nt,care să exprime un punct de vedere unic. Acest lucru trebuie să fie cunoscut de ceilalţimembri ai ec$ipei de criză şi ai organizaţiei. În felul acesta se vor evita declaraţiilecontradictorii sau confuze venite din partea acestora, declaraţii care dau impresia că îninteriorul organizaţiei este $aos şi că evenimentele nu sunt stăp&nite şi monitorizate în modcoerent. 'esigur, va fi a"utat de alţi specialişti, care, în anumite situaţii, pot să%l înlocuiască pentru acţiuni de comunicare cu presa de mai mică importanţă. 'eoarece este Comul%c$eieDîn relaţiile cu întreaga presă, este necesar ca el să posede cunoştinţele şi abilităţile necesareunei comunicări eficiente cu "urnaliştii. Purtătorul de cuv&nt trebuie să aibă mai multe calităţispecifice, calităţi care corespund sarcinilor principale care îi revin în asemenea momente4

tre uie să prezinte &n mod accesi il informaţiile despre criză# e aceea, el tre uie săai ă a ilitatea de a vor i pe &nţelesul tuturor !de a evita argonul" 'i de a &nţelegea'teptările urnali'tilor sau ale pu licului, astfel &nc+t să &'i structureze răspunsurileconform acestora;tre uie să răspundă &n mod convingător &ntre ărilor# e aceea, el tre uie să stăp+nească toate datele crizei 'i să găsească repede informaţiile cerute !o informaţie gre'ită sau incompletă poate agrava criza cu care se confruntă organizaţia princrearea unei opinii pu lice negative"; purtătorul de cuv+nt tre uie să nu lase pauzemari &ntre &ntre are 'i răspuns, să evite reacţiile de tipul no comment, să nu intre &n polemici cu urnali'tii;tre uie să ofere o imagine convingătoare despre organizaţie, transmiţ+nd ideea căaceasta controlează situaţia 'i adoptă o atitudine plină de &nţelegere pentru persoanele sau instituţiile afectate de criză; deci, el tre uie să cultive un stil care

&m ină controlul 'i compasiunea, prin lim a ul 'i atitudinea sa; el tre uie să arateine la televizor, să ai ă o voce plăcută 'i o dicţie clară, să ai ă o mimică 'i gesturimăsurate, care su liniază ideile, să fie comunicativ 'i să st+rnească simpatiacelorlalţi;tre uie să controleze &ntre ările dificile1 de aceea, el tre uie să fie capa il săidentifice &ntre ările periculoase, să ai ă tact 'i să 'tie cum să e)plice de ce anumiteinformaţii nu pot fi oferite spre pu licare, să 'tie cum să ceară urnali'tilor oclarificare asupra &ntre ării, să poată decide rapid care dintre elementele unei&ntre ări compuse din mai multe &ntre ări este mai important 'i &n ce ordine tre uiea ordate 'i dezvoltate celelalte elemente &n răspuns, să 'tie cum să corecteze gre'elile sau dezinformările care apar &n presă etc# # Centru de contro a cri5ei Acesta este locul unde se va desfăşura activitatea ec$ipei de management al crizei.

Acest centru este format din cel puţin două încăperi, una suficient de mare pentru a putea fioric&nd transformată în sală pentru conferinţele de presă şi una destinată muncii celulei decriză şi, dacă este cazul, interviurilor individuale solicitate de ziarişti. Aceste încăperi trebuiesă fie bine dotate şi operaţionale. +le trebuie să conţină suficiente mese şi scaune, copiator,telefoane directe, faxuri, aparatură video şi audio, calculatoare cuplate la reţea, $ărţi, cărţi detelefoane, bloc%notes%uri, papetărie (pixuri, creioane, $&rtie etc.). În plus, aici trebuie săse afle dosarele de presă actualizate, conţin&nd materiale documentare despre organizaţie,fotografii din diversele ei sectoare sau ale oamenilor din organizaţie, statistici etc. 'easemenea, existenţa 2ntranetului şi a 2nternetului poate simplifica munca de căutare a-9


26/85

informaţiilor şi poate mări viteza de acces la băncile de date (în special la cele interne, prin2nternet). În plus, crearea unui site referitor la criza respectivă, unde sunt plasate informaţiilerelevate şi actuale, permite publicului implicat şi altor categorii de public accesul rapid ladatele respective şi conferă mai multă credibilitate organizaţiei (transparenţa este un factor care măreşte încredere publicului într%o instituţie)- .

G# Lista cu )ersona u de inter*en"ieÎntr%o criză apar diferite situaţii de urgenţă, care solicită implicarea unor specialişti dincele mai diverse domenii de activitate. B asemenea listă va cuprinde numerele de telefon,adrese şi numele unor oficialităţi din sistemele de pompieri, salvare şi spitale, poliţie, procuratură, regia apelor, electricitate etc.. 'e asemenea, este util să existe datelereprezentanţilor guvernamentali şi ai administraţiei locale.

L# Fi4iere e de cri5!'upă oficialităţi, "urnaliştii constituie următorul public care trebuie informat despre

situaţia de criză. Brice departament de relaţii publice sau orice birou de presă ale uneiorganizaţii trebuie să aibă fişiere de presă actualizate. În situaţiile de criză, aceste documentesunt cu at&t mai importante cu c&t evenimentul respectiv este mai grav. Astfel, uneori estenevoie ca într%o oră sau două să fie trimise urgent comunicate de presă sau să fie convocatăo conferinţă de presă neprevăzută.


27/85

'acă acesta a fost bine alcătuit, dacă s%au luat deciziile corecte, în consens custrategiile fixate de P , organizaţia va fi recompensată prin limitarea efectelor negative alecrizei şi păstrarea încrederii tipurilor de public%c$eie.

În aceste momente, este esenţial ca organizaţia să reacţioneze rapid şi să transmitătuturor tipurilor de public afectate sau interesate de criză unrăspuns iniţial 4 acesta esteconstituit, de obicei, de prima declaraţie a purtătorului de cuv&nt. Brice criză declanşează ofoame de informaţii, exprimată în primul r&nd de cererile formulate de mass%media. 'acăorganizaţia nu răspunde repede acestor nevoi, atunci alt grup va distribui informaţia, iar aceasta poate fi incompletă sau eronată.

0ăspunsul nu trebuie să fie numai rapid, ci şiconsistent1trebuie să conţină informaţiiexacte, necontradictorii (de aceea este necesar ca organizaţia să se exprime numai prin vocea purtătorului de cuv&nt), cu caracter practic (în care să se arate consecinţele concrete ale crizeişi măsurile imediate luate de organizaţie). În plus, el trebuie să arate responsabilitateaorganizaţiei, simpatia ei pentru persoanele implicate în criză, eforturile depuse pentrurezolvarea crizei şi limitarea efectelor ei. În acest scop, se folosesc o seamă de 1trategii ale

omunicării de riză.#otuşi, nu trebuie uitat faptul că, un Plan de omunicare de riză este un g$id care

indică acţiunile ma"ore. +l nu este o reţetă unică, rigidă şi restrictivă. În orice criză apar factori imprevizibili4 unele elemente ale crizei nu au putut fi anticipate, unele tipuri de public puţin importante ale organizaţiei pot fi aduse în prim%plan de situaţia de criză, unelemecanisme de răspuns pot fi grav afectate de acele crize declanşate de dezastre naturale sauaccidente (în :7:, după cutremurul care a afectat oraşul 1an


28/85

0eferitor la comportamentul indicat în asemenea situaţii, specialiştilor în relaţii publice li serecomandă4

să se informeze &n detaliu asupra evenimentelor, cauzelor acestora 'i mai ales,consecinţelor &n plan uman 'i material, imediate !pagu e, răniţi, decese" 'i viitoare!poluare, pierderea de locuri de muncă, scăderea v+nzărilor unui produs etc#"; eitre uie să facă această evaluare at+t asupra organizaţiei, c+t 'i asupra partenerilor acesteia 'i asupra societăţii &n ansam lu; să cunoască toate măsurile luate !&naintea, &n timpul 'i după eveniment" de cătreorganizaţie; să convoace presa &nainte c(iar ca aceasta să ceară un asemenea lucru 'i !eventual" să sta ilească un >cartier general?, dotat cu toate facilităţile necesare, unde urnali'tii să 'tie că vor găsi &n permanenţă informaţii verificate; să aducă la cuno'tinţa urnali'tilor faptul că ei reprezintă sursa cea mai importantăde informaţii corecte 'i de actualitate; să păstreze o evidenţă e)actă a tuturor faptelor 'i informaţiilor comunicate presei, pentru a evita repetarea acestora;

să răspundă la &ntre ările urnali'tilor &n mod clar 'i detaliat; să faciliteze accesul urnali'tilor la locul evenimentelor, să &i familiarizeze cu zona respectivă 'i săveg(eze la securitatea lor; să identifice interlocutorii din organizaţie care corespund, prin cuno'tinţele lor,a'teptărilor urnali'tilor 'i să &i pregătească pentru &nt+lnirea cu presa; să conducă negocierile care au loc &ntre presă 'i reprezentanţii organizaţiei &n ceea ce prive'te informaţiile care pot fi pu licate 'i cele care sunt su em argo; să nu dezvăluie numele victimelor &nainte de a fi anunţate familiile acestora; săcomunice acest lucru urnali'tilor pentru a nu st+rni ănuieli inutile;atunci c+nd este o ligat să recunoască un fapt de a cunoscut de către urnali'ti, să selimiteze la confirmarea acestuia 'i la definitivarea informaţiei, fără a &ncerca să sc(im e informaţia; să nu le fie teamă să-'i contrazică anumite afirmaţii, dacă evoluţia situaţiei infirmă primele analize1 contrazicerea este &ntotdeauna prefera ilă unei minciuni#

Sec iunea (ț Strate/ii a e co'unic!rii de cri5!

Eiteratura de specialitate consacrată comunicării de criză s%a concentrat îndeosebiasupra te$nicilor de comunicare prin intermediul cărora o organizaţie poate4

să pregătească pu licul intern 'i e)tern pentru o situaţie de criză;

să reducă daunele pe care criza le poate aduce imaginii unei organizaţii &n timpul desfă'urării ei; să contri uie la refacerea &ncrederii pu licului &norganizaţie, după ce criza a fost oprită#

Autorii care au analizat managementul comunicării de criză consideră că acestatrebuie să ţină seama de trei variabile-74

imensiunea ituaţiei de =riză ! =";trategiile de =omunicare de =riză ! ==" 'i

-7 'r. #udorel !iculae, 'rd. 2on @$erg$iţă, masterand 'iana @$erg$iţă G D omunicarea organizaţională şi

managementul situaţiilor de crizăD +ditura 5inisterului Administraţiei şi 2nternelor G Hucure ti G - 6, p. :ș

Pagina28 din85


29/85

Implementarea =omunicării de =riză !I=="#

Aceste studii se bazează pe o abordare a crizelor ca fenomene simbolice, abordare încare imaginea despre un anume fenomen este considerată mai importantă dec&t realitateaacelui fenomen. În consecinţă, perspectiva se cantonează în studierea modurilor în carecomunicarea este sau poate fi folosită pentru a evita erodarea imaginii unei organizaţiiconfruntată cu situaţiile de criză. Abordarea simbolică atrage atenţia asupra următorului fapt4

crizele afectează &n primul r+nd imaginea unei organizaţii, &n consecinţă, == reprezintă resursele sim olice, prin care cei care gestionează criza pot prevenideteriorarea imaginii sau pot contri ui la refacerea unei imagini deteriorate;caracteristicile fiecărei crize determină tipul de == ce urmează să fie folosit; drept urmare, tre uie studiate cu atenţie diversele categorii de tipologie criză, pentru a se fi)a strategia cea mai adecvată#

1trategiile de omunicare de riză au ca scop refacerea imaginii organizaţiei care afost afectată de o criză. Autorii care au studiat acest c&mp al Cstrategiilor restaurativeD ausubliniat, în mod repetat, faptul că experienţa retoricii nu acoperă toate tipurile de te$nici derăspuns şi că relaţiile publice au dezvoltat şi forme specifice de comunicare.

ei mai mulţi dintre autorii care au efectuat cercetări asupra te$nicilor de tip retoricutilizate de organizaţii consideră că există c&teva tipuri ma"ore de 1trategii de 0efacere a2maginii, aceste tipuri diferă însă, cercetătorii propun&nd diverse modele sau complet&nd cunoi categorii unul dintre modelele teoretice existente.

B teorie a 1trategiilor de 0efacere a 2maginii trebuie să se bazeze pe două premise4comunicarea urmăre'te &ntotdeauna atingerea unui scop anume;menţinerea unei reputaţii pozitive este scopul principal al comunicării#

Printre scopurile ma"ore ale comunicării se află şi refacerea imaginii, în mod specialatunci c&nd o persoană sau o instituţie este preocupată de prote"area propriei reputaţii. Înaceste situaţii, persoana sau instituţia supusă atacurilor sau reproşurilor poate faceapel la următoarele trategii de *efacere a Imaginii8@1

A# strate/ii e ne/!rii % se bazează pe negarea oricărei implicări în faptele reproşate. Prinaceastă strategie se intenţionează respingerea acuzaţiilor, afirm&ndu%se că faptele pentru care persoana sau instituţia sunt acuzate nu au existat sau o altă persoană sauinstituţie pot fi acuzate de producerea faptele respective.

9# strate/ii e e ud!rii res)onsa+i it!"ii % constau în reducerea responsabilităţii persoaneisau instituţiei pentru faptele reproşate. Această strategie poate lua mai multe forme4

provocarea - se susţine că acţiunea respectivă a fost, de fapt, un răspuns la oaltă acţiune, gre'ită sau rău intenţionată, a unei alte persoane sau instituţii; ustificarea - se afirmă că persoana sau firma nu au deţinut suficienteinformaţii despre eveniment sau nu au avut evenimentul su control 'i că, &nconsecinţă, nu pot fi responsa ile, &n &ntregime, pentru acele &nt+mplări;caracterul accidental - se afirmă că faptele repro'ate s-au produs &n mod accidental 'i nu din vina persoanei ori instituţiei respective;

unele intenţii - se susţine că faptele au fost făcute cu cele mai une intenţii, fără a se putea ănui că ele vor avea efecte neplăcute sau dăunătoare;

-: 'r. #udorel !iculae, 'rd. 2on @$erg$iţă, masterand 'iana @$erg$iţă G D omunicarea organizaţională şi

managementul situaţiilor de crizăD +ditura 5inisterului Administraţiei şi 2nternelor G Hucure ti G - 6, p.6ș

Pagina29 din85


30/85

C# strate/ii e reducerii caracteru ui )ericu os a actu ui prin care, fără a eluda problemaresponsabilităţii, se atrage atenţia că faptele reproşate nu sunt c$iar at&t de dăunătoare pe c&t par; această strategieimplică A direcţii de acţiune1

o ţinerea spri inului - se &ncearcă stimularea sentimentelor pozitive ale pu licului faţă de persoana sau instituţia acuzată, prin evidenţierea calităţilor acesteia sau a acţiunilor ei pozitive din trecut;reducerea sentimentelor negative - se susţine că faptele repro'ate nu sunt at+t de dăunătoare pe c+t par 'i că persoana sau instituţia nu sunt at+t de vinovate precum se crede, pentru a se o ţine o scădere a nemulţumirii pu licului;diferenţierea - se afirmă că faptele respective sunt mult mai puţin dăunătoaredec+t alte fapte de acela'i fel, care au avut efecte mult mai grave;transcenderea - faptele respective sunt scoase din conte)tul &n care s-au petrecut 'i puse &ntr-un cadru de referinţă mai favora il, unde capătă o semnificaţie mai puţin negativă;atacul - sunt atacaţi acuzatorii, pentru a se arăta slă iciunea poziţiei acestora

'i a se crea impresia că persoana sau instituţia căreia i s-au repro'at anumiteacţiuni este, de fapt, o victimă a unei campanii de denigrare;compensarea - persoana sau firma pot propune anumite modalităţi !materiale sau sim olice" de acoperire a daunelor produse;

D# strate/ii e de corectare % prin care persoana sau instituţia acuzată trece la măsuri deîndreptare a daunelor produse. În acest caze)istă două tipuri de acţiune1

restaurarea - se &ncearcă refacerea situaţiei de dinainte de evenimentelerepro'ate; promisiunea - se iau anga amente că persoana sau instituţia va lua măsuriastfel &nc+t faptele repro'ate nu se vor mai repeta;

E# u'i irea % prin care persoana sau firma acuzată îşi recunoaşte vinovăţia şi cere, înmod public, iertare pentru faptele imputate. *neori, ea îşi poate ameliora imaginea prin prezentarea unor planuri de modificare a comportamentului său.

Sec iunea 0ț Re a"ia cu )resa -n situa ii de cri5!ț

Brice criză proiectează brusc, în actualitatea presei, o organizaţie. Aceasta se vedearuncată în partea din faţă a scenei şi descoperă că presa, prin te$nicile ei specifice de a definirealitatea crizei, proiectează o imagine care duce la pierderea încrederii publicului înfiabilitatea organizaţiei.

Problemele comunicaţionale ale unei organizaţii confruntate cu o criză se desfăşoară pe patru niveluri8 4

a" =omunicarea &n interiorul fiecărei organizaţii;" =omunicarea cu pu licul organizaţiei;

c" =omunicarea cu actorii crizei;d" =omunicarea cu presa#

În relaţiile lor cu presa, ma"oritatea organizaţiilor îşi construiesc strategii decomunicare bazate pe un model asimetric, ele transmit informaţii presei şi urmăresc felul încare aceste mesa"e sunt preluate şi prelucrate de instituţiile mass%media. *neori, nemulţumitede comportamentul presei, ele transmit noi mesa"e, de tip drept la replică, fără să efectueze

8


31/85

însă o evaluare internă a propriului sistem de comunicare cu presa şi, în general, cu mediulextern.

+xperienţa arată că organizaţiile au tendinţa de a învinui factorii externi pentruimaginea lor negativă şi că ele nu caută, în urma evaluărilor, să îşi modifice politica decomunicare internă şi externă, să îşi sc$imbe structura organizatorică ori strategiilemanageriale. În perioadele normale, o prezentare imperfectă a unei organizaţii în presă nuafectează în mod imediat buna funcţionare a acelei organizaţii. Într%o perioadă de criză, însă,orice distorsionare a datelor legate de organizaţie va accentua acea stare, va duce la pierdereaîncrederii publicului şi, la limită, la prăbuşirea organizaţiei8 .

În timpul unei crize, presa înfometată preia şi distribuie orice fel de informaţii, aşaînc&t organizaţiile nu mai pot controla mesa"ele care a"ung în mass%media. 0ezultatul4 apar oserie de mesa"e contradictorii (provenite din surse oficiale sau>şi neoficiale, bazate frecvent pe zvonuri), care conduc la situaţia în care fiecare "urnalist şi c$iar fiecare membru al publicului îşi construieşte propria versiune despre criza respectivă. #otodată, în asemeneasituaţii, conducerile organizaţiilor sunt preocupate de măsurile de urgenţă şi, de aceea, suntmai puţin dispuse să spri"ine munca "urnaliştilor de căutare a informaţiilor. Eipsa de interessau eforturile depuse pentru a înt&rzia publicarea unor ştiri îi vor determina pe "urnalişti săfacă apel la alte surse (de obicei mai puţin informate) sau să se pronunţe desc$is împotrivaorganizaţiei. 1pri"inirea "urnaliştilor în activitatea de documentare aduce încrederea şiînţelegerea presei, devenind un factor de limitare a efectelor negative ale crizei.

Sec iunea ț Moda it!"i )ractice )entru /estionarea situa ii or de cri5! 'ediatic!ț

=rizele mediatice sunt acele situaţii generate de evenimente deose ite care, princonsecinţe, suscită interesul presei sau al opiniei pu lice 'i sunt de natură a afecta imagineaorganizaţiei#

#1# 2estionarea cri5e or 'ediatice(&În gestionarea crizelor mediaticetre uie să se evite următoarele gre'eli1

a"


32/85

esemnarea - de către conducerea instituţiei !unităţii", a unui colectiv de criză!ofiţer" care va coordona, pe c+t posi il, de la &nceput p+nă la sf+r'it operaţiunile deie'ire din impas#$erificarea - de către colectivul !ofiţerul" de criză desemnat, a autenticităţii crizeimediatice, folosind mi loacele de informare ale instituţiei sau alte surse credi ile#

ta ilirea - cu e)actitate, a ceea ce s-a &nt+mplat, evalu+ndu-se forţa impactului,evoluţiile ulterioare ale crizei 'i consecinţele ei# Identificarea - &mpreună cu 'eful !comandantul" unităţii, a pu licului ţintă 'i sta ilirea vectorilor de comunicare# ominalizarea persoanelor a ilitate să facă declaraţii de presă, care sunt, de regulă, 'eful !comandantul" unităţii, purtătorul de cuv+nt 'i sau ofiţerul de relaţii pu lice# Jndrumarea tuturor solicitărilor presei către colectivul de criză !ofiţerul", &n legăturăcu conţinutul cărora va fi informată at+t comanda unităţii, c+t 'i personalul de specialitate din domeniul vizat#

ta ilirea - de către colectivul !ofiţerul" de criză, de comun acord cu comanda

unităţii, a aspectelor care vor fi comunicate presei, manifest+ndu-se o atenţiedeose ită asupra conţinutului 'i caracterului informaţiei# Furnizarea, cu sinceritate, a informaţiilor, e)actitatea acestora elimin+nd posi ilitatea denaturării adevărului# doptarea unui comportament calm 'i prudent &n relaţiile cu presa, declaraţiile pripite put+nd genera efecte regreta ile# Jn conte)t, tre uie avută &n vedere 'i posi ilitatea unei alarme false, gra a av+nd urmări dintre cele mai neplăcute# cordarea unei atenţii sporite primei apariţii pu lice, care tre uie să arate preocuparea de a cerceta, de a lini'ti spiritele, demonstr+nd că instituţia !unitatea"este stăp+nă pe situaţie 'i depune eforturi susţinute

Documents

Managementul Situatiilor de Criza Si a Celor de Urgenta La Frontiera de Stat