Lab 5-Febra Aftoasa

Embed Size (px)

DESCRIPTION

-

Text of Lab 5-Febra Aftoasa

  • FEBRA AFTOAS

    Cod OIE - A 010

  • FEBRA AFTOAS

    Fievre aphteuse

    Foot-and-mouth disease

    Maul-und-klauenseuche

  • Boal contagioas, epizootico-panzootic, acuta, comun mai multor specii de animale (biongulate) exprimat prin erupie veziculoas pe mucoase i piele, benigna la adulte, mortala la tineret.

    ETIOLOGIE:

    Virus ARN , - epiteliotrop - fam. PICORNAVIRIDAE, - gen AFTOVIRUS.

    Biologie: Antigenitate - pluralitate antigenic ( 7 tipuri antigenice cu 60 subtipuri) : - A (1-32), O (1-11), C (1-5) acestea determin panzootii; - SAT 1(7), SAT2 (3), SAT3 (4) determina epizootii in Africa de Sud; - ASIA1 (3) in Asia.

    Virusul se cultiv pe culturi de celule renale (Sellers)

  • FEBRA AFTOASdistribuia geografic a tipurilor antigenice

  • F.A. tip O n 1990

  • F.A. tip O n 1994

  • F.A. tip O n 1997

  • F.A. tip O n 1999

  • F.A. tip O n 2000

  • F.A. tip O n 2001

  • Patogenitatea - uniform, indiferent de serotip ( aceleasi expresii clinice) - virulena tulpinilor susceptibilitatea speciei receptive - doza minima infectioasa - difuzibilitatea (variabile) .

    Imunogenitatea - virusurile aftoase sunt puternic imunogene

    - fiecare tip genereaz Ac specifici lui

    - nu induc imunitate incrucisat

    - antigenele comune nu asigura protectia completa

    Clinic boala este febrila insotita de eruptie veziculoasa.

  • PROPRIETI : Sensibilitate - la formol si alcool, - la pH-ul acid, ( < 5 ) virusul este inactivat. - la radiaie solar direct ( U.V.)

    Rezisten - in mediul extern - rezista in materii organice proteice - pe furaje, aternut, ap rezist pn la cateva luni. - vara, pe psune, in lichidul aftelor rezist 2 saptamani. - n produse lactate nefermentate ( lapte, unt, smntn, ca) rezist 2 saptamani ( tinute la frigider ) - n carne nematurat ( 1 sptmn la 18-200C )

  • Virusul supravietuieste cel mai mult la nivelul maduvei osoase, apoi in tesuturile care nu se matureaza, cel mai usor distrugandu-se in fibra musculara. Tehnologia prevede refrigerare in timp scurt dupa sacrificare de necesitate si eviscerare. Produsele (carne) ce rezulta din sacrificarea de necesitate a animalelor bolnave de febra aftoasa, realizeaza procese de maturare(+4C) post-sacrificare ce duc la supravietuirea virusului aftos. Carnea provenita de la animalele febrile nu se da in consum sau se da in mod conditionat.

  • EPIDEMIOLOGIE:

    -Receptivitate: biongulatele domestice si salbatice, in ordine descrescatoare: taurine, suine, oi, capre, bubaline, reni, cerbi, camile, antilope, suidee, elefantul. Infectie naturala spontana: arici, sobolan, soarece. Refractare in mod natural: cabalinele si pasarile; factorii ce tin de gazda si care influenteaza receptivitatea in ceea ce priveste gravitatea expresiei clinice (evolutie diferita la tineret fata de adulte, in functie de specie, rasa, doza infectanta, patogenitatea tulpinii). Doza minim infectanta (DMI) din diferite tipuri de virus, are aceeasi expresie clinica de boala. Statusul imun: animalele care au trecut prin boala au Ac protectori fata de un anumit tip de virus si animalele devin refractare la infectia cu acel tip -Transmiterea infectiei : pe cale respiratorie, pe calea mucoasei nazale si conjunctivale, digestiv, transcutanat (hematofagi, iatrogen)

  • Principalele specii receptive la F.A.

  • Specii receptive la F.A.

  • Specii refractare la F.A.

  • Sursele de infectie primare: animalele bolnave si produsele lor, Animalele trecute prin boala ce raman purtatoare si eliminatoare de virus timp de 3-6 luni dupa trecerea prin boala. Bivolii sunt posibili purtatori asimptomatici, serologic negativi. Animalele infectate elimina cele mai mari cantitati de virus in perioada febrila, materialul patologic cel mai bogat in virus fiind lichidul de aft = limfa aftoasa (prin deschidere se amesteca cu saliva si astfel fac ca saliva sa devina modul de transmitere a virusului de la animalul bolnav la animalul sanatos.

    - Sursele de infectie secundare: - cureni de aer, furaje, ap, paune,.

  • -Dinamica epidemiologic: Timp-Spatiu - are cea mai mare difuzabilitate in timp si spatiu: caracter epizootic-panzootic datorat mai multor factori: - Populatie - mai multe gazde natural susceptibile.Virusul eliminat supravietuieste in mediu un timp suficient pentru a se intalni cu o gazda receptiva (se elimina prin saliva, aerosoli); virusul recunoaste si - Animale vectori (animalele nu fac boala, dar circuiteaza pasiv si activ virusul: pasari migratoare, - Aerosoli n curenii de aer - vnturi dominante < 260 km). Ca urmare a imunitatii induse de fiecare tip de virus aftos, epidemiile se succed la intervale de timp de 3-4 ani sub forma de valuri epizootice(se reinnoieste populatia de animale suceptibile, cele imunizate ies din efectiv). Daca in populatia data patrunde alt tip de virus, dispare succesiunea de valuri.

  • Introducerea virusului intr-un teritoriu se datoreaza produselor contaminate sau purtatorilor si eliminatorilor clinic sanatosi. Boala este net exprimata la bovine, puternic la suine si discreta la ovine. Circuitarea din zonele endemice in zonele indemne se face prin ovine, urmatoarea gazda fiind porcul care consuma resturi menajerte, ape grase si este specie eliminatoare de virusi intr-o cantitate suficienta cat sa produca imbolnavirea bovinelor. Intr-un teritoriu nu se imbolnavesc simultan toate speciile susceptibile. La bovine, febra aftoasa se confunda cu alte afectiuni cu caracter enzootic. Schiopatura ca si semn clinic frecvent se intalneste la ovine. Distributia geografica a febrei aftoase: Europa este indemna de febra aftoasa si nici nu se mai practica vaccinarea; in Israel nu se mai practica vaccinarea; ultimul val de febra aftoasa s-a inregistrat acum 2 ani cand a evoluat masiv in Anglia, cateva focare fiind si in Olanda, Franta, Germania, dar s-au lichidat si acum sunt indemne. In America de Sud- endemic se practica vaccinarea. Frecvent se intampla ca un calator venit ditr-o zona de focar sa aduca virus aftos. Praful circuiteaza virusul febrei aftoase alaturi de pasarile migratoare.

  • PATOGENEZA: Presupune aparitia unei afte primare la locul de patrundere si a reactiei febrile pasagere, apoi are loc viremia consecutiv careia virusul se localizeaza la nivelul epiteliului mucoaselor, pielii glabre, avand loc eruptia secundara aftoasa si sindrom febril. In lipsa complicatiilor bacteriene, aftele se deschid spontan, se cicatrizeaza per primam dupa 10 zile de la eruptie animalul fiind refacut, dar ramane purtator, eliminator.

  • CLINIC:

    Exantem veziculos care la examenul histologic indica degenerescenta hidropica vacuolizanta si necroza de colicvatie in stratul Malpighi fara afectarea membranei bazale cicatrizare rapida, fara cicatrici.

    Bovinele adulte- forma benigna cu sindrom febril infectios, cu dispnee, tahicardie, sialoree caracteristica, cu zgomot de plescait pentru ca animalul incearca deglutitia. In evolutia acuta se constata scaderea productiei de lapte.

  • Febra aftoas simptome la vac

  • Constant urmatoarele localizari ale aftelor:

    Bucal: expresia clinica fiind sialoreea caracteristica, consecinta a deschiderii aftelor din cavitatea bucala care stimuleaza secretia glandelor salivare pentru ca leziunile aftoase sunt dureroase.

    Podal: evolutia insotita de infectie secundara duce la exongulare (rara la bovine). Leziunile din regiunea coronala, santul interdigital (afte) si inflamatia acuta a aftelor duce la schiopaturi.

    -Mamar: suprafata cutanata cu invelisul pilos nu este afectata, ugerul mai rar (in special mamelonul), aftele de pe mamelon se observa in timpul mulsului care devine dificil, dar este obligatoriu pentru ca altfel se produce mamita.

  • Forma maligna, septico-toxica (particulara) evolueaza la vitei, mortalitate sub 30-40%, cauza mortii fiind tulburarile digestive si sindromul febril, timpanismul, tulburarile respiratorii si impactul asupra circulatiei sincopa, asfixie. Forma septico-toxica propriu-zisa apare la sugari cu exprimari clinice polimorfe digestive, respiratorii, cardiace, nervoase. Forme atipice /avortate /oculte fara eruptie aftoasa.

  • La ovine:Dupa o incubatie de 1-8 zile, boala se manifesta prin sindrom febril, inapetenta, scaderea rumegatului, eruptie aftoasa pe limba, la nivelul membrelor, mameloanelor si rar pe bot . Salivatia este putin semnificativa pentru ca mai frecventa apare localizarea podala.

    La Suine: Eruptie prezenta pe rat, membre, la scroafe interesand si glanda mamara, iar la gestante avort si la femelele lactante, agalaxie. Mai frecvent afectate sunt zonele cu piele fina (perineu, scrot, vulva).

  • Morfopatologic Leziunea este caracteristica, foarte simpla: afta are continut, initial, transparent, opalescent, bogat in proteine si separat de exterior printr-un perete subtire, friabil. In afara aftelor exantematoase pe piele, mucoasele explorabile, exista afte si pe mucoasa cailor respiratorii, digestiva, prestomace (diaree, timpanism). La vitei apare degenerescenta cardiaca de tipul hialinozei, cat si a musculaturii striate ce capata aspect de muschi fiert. BIONGULATUL cu: ERUPTIE aftoasa, SCHIOPATURA si FEBRA constit