Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

  • View
    216

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

  • 8/18/2019 Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

    1/255

  • 8/18/2019 Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

    2/255

    KAREN MARIE MONING

    FEBRA NEAGRĂ SERIA M AC KAYLA LANE

    CARTEA 1

    Traducere din limba engleză i note de ADINA i GABRIEL RAŢIU

    LEDA GRUPUL EDITORIAL CORINT

    2

  • 8/18/2019 Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

    3/255

    Redactor: Mirella Acsente Tehnoredactare computerizată: Mihaela Ciufu

    Karen Marie Moning DARKFEVER

    Copyright © 2006 by Karen Marie Moning

    Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a R omâniei MONING, KAREN MARIE

    MacKayla Lane / Karen Marie Moning; trad.: Adina Raiu, Gabriel Raiu.— Bucureti: Leda, 2013

    5 vol. ISBN 978-973-102-574-2

    Vol. 1: Febra neagră – 2013.— ISBN 978-973-102-575-9 I. Raiu, Adina (trad.)

    II. Raiu, Gabriel (trad.) 821.111(73)-31=135.1

    3

  • 8/18/2019 Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

    4/255

    Această carte îi este dedicată lui Neil, cel care m-a inut de mână i a păit alături de mine

    în Zona Întunecată.

    4

  • 8/18/2019 Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

    5/255

    …When the walls come tumblin’ down When the walls come crumblin’ crumblin’… 1

    — John Cougar Mellencamp

    ândziduriledea/Când zidurile se vorsfărma… John Cougar Mellencamp (n. 1951) uziciancnautorercan

    5

  • 8/18/2019 Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

    6/255

    6

  • 8/18/2019 Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

    7/255

    7

  • 8/18/2019 Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

    8/255

    8

  • 8/18/2019 Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

    9/255

    PROLOG

    Filozoa mea de viaă se poate rezuma în câteva cuvinte: o zi bună este una ăcidă Vă mărturisesc că nu am avut prea multe astfel de zile de la o vreme

    Mai exact, de la căderea zidului care îi despărea pe Fae de oameni. La drept vorbind, din acel moment nu a mai existat s idhe-seer pe lume care

    ă Înainte de încheierea Pactului dintre oameni i Fae (în jurul anului 4000 î.H.,

    voicarenusuntei familiarizai cu subiectul), Vânătorii nseeehăiuiauineomorau fără milă. Pactul, însă, a interzis ca Fae să aiverssângeomenesc. Pe parcursul a ase milenii (plus-minus câteva

    eniasemeni mie ce n u puteaumour,sau vraja folosităde Fae – au fost prini i aruncai în nieFaeunde îi găseau sfâritul.Unica deosebire faă de perioada ediatupartedeo moarte lentă în uniicunoscuide-aimei, eu nu sunt mplu drog: dacă cedezi, te gadacălerezit

    Odată cu prăbuirea zidurilor, Vânătorii sunt din nou pe urmele noastre, aihotărâordsănezdrobească.Să ne înăbue, de parcă noi am  olima acesteiplanete. Aoibheal, Regina Seelie a Luminii, i-a părăsit tronul. Nimeni nu tie unde

    mai este în viaă.De la dispariia mea cu războiul lor sângeros, i, cu riscul zmismul meu, am convingerea că Unseelie unctulde-iînfrângeraăminoasă.

    Ceea ce e ste grav, foarte grav. 9

  • 8/18/2019 Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

    10/255

  • 8/18/2019 Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

    11/255

    UNU

    Cu un an în urmă…

    9 iulie.Ashford, Georgia. Treizeci i patrude grade Celsius. Nivelul de umiditate: nouăzeci i apte la

    În Sud, vara aduce cu sine o căldură sufocantă. În schimb, iernile sunt scurteiconvine de minune. Prefer toate celelalte anotimpuri. mna, cu zileleeloioaseposomorâte, care te îmbie să leneveti în pat ăVara,cuceruleideun albastru sticlosCu iarna,însă,nuam ăîmpac. Zăpada i gheaa nu mă încântă deloc. Mi-e posibimosuportă ceidin Nord. Ori din ce motiv. Presupun cubun,altminteri ar da năvală peste noi ceilali i am trăi

    Deprinsă cu temperaturile caniculare ale Sudului, mă bronzam pe marginea ebrăcatăînbikiniulmeu preferat cu buline roz care se gnezlongiîmi prinsesem părul dînvârfulcapului,înnuldinacelecocuricaraghioasepe care oaruncicând nu e nimeni altcineva prin preajmă.

    ama i tata plecaseră în vacană. Cu ocazia împlinirii a treizeci de ani de auiacum ână mai târziu,laMiami. În lipsalor,lucramasiduu la obinerea unui bronz impecabil, cu scurte

    ăpede irăcoroasădupă caremă întindeam iarăi amiseorăârâddepe pieledorndu-mi să

    gămine pe sora mea, Alina, ca să-mi ină de urât, sau, poate, câteva Cu iPod-ul conectat la sistemul audio al tatălui meu, aezat pe masa de

    11

  • 8/18/2019 Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

    12/255

    elodiipecareoalcătuisem specialpentru nzadeiturdinultmele decenii,plusteteva mereu bună dispoziie – din categoria „melodii uoare pentru iniee”moment, îl ascultam pe Louis Armstrong cu al său What

    WonderfulWorld. Dei aparin unei generaii ce consideră că a  cool

    năsăaezi o atitudine cinică i blazată, trebuie să mărturisesc căaideparte. Îmi aezasem la îndemână un pahar cu ceai rece, precum i telefonul, în

    maidevreme decât era prevăzut. onform programului, următoarea escală ar  trebuit să aibă loc abia a doua pdededouă ori ca vaporul să acosteze înainte de

    omentul stabilit.De când îmi scăpasem mobilul în piscină, cu două zile înă,numă despăream nicio clipă de cel x fără r, de teamă să nu ratez

    Sincer vorbind, îmi era tare dor de mama i tata. Iniialmînalnouălealaândul de arămâne singură. Locuiam cu

    ăna iritantdemult unaeroport.Lumea intra i ieea după bunul plac. Prietenele amei, parteneriide golf aitateidoamnele din parohie, ca să nu mai

    menesc de putii din cartier care ne băteau la uă, invocând tot soiul de otiveha–mplare –încostume de baie. Totui, după două săptămâni de singurătate, începuse să mi se urască. În

    mnea o tăcere dureroasă, îndeosebi seara. La ora cinei, mă simeam pletiedutăămândă, pe deasupra. Mama era o bucătăreasă

    ăsăturasem până-n gât de pizza, chipsuri i mzaîncarevoisavuradin nou friptura de pui cu me proaspete, i plăcinta cu piersiciifrcăe dareădusem chiar o raităeaupermarket i ticsisem cămara

    Sunt o gurmandă. Din fericire, nu se vede. Am pieptul i oldurile pline, dar

    metabolism bun, dei mama îmi tot spune:teaptăsăajungilatreeaniPeurmă, la patruzeci. Pe urmă, la maipufoasă,

    12

  • 8/18/2019 Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

    13/255

    upăcareîncămamei o ocheadă esână-nvârfulurechilormiador părinii,dar a dori să

    Pe scurt,am o viaă minunată, dacă nu punem la socoteală că mi-e dor de mea Alina, care urmează să revină din Irlanda. Astea, însă,

    Viaamea are să e diner Vi se pare posibil ca soarta să se întoarcă împotriva unei persoane doar

    eafe Când a sunat telefonul, am crezut că sunt părinii mei. M-am înelat.

    E ciudat cum gestul cel mai neînsemnat i mai banal îi poate bulversa

    Să ridicireceptorul,de pildă.Să apei pe un buton. Înainte ăăspund, sora mea Alina era în viaă. În clipa în care am răspuns,

    enitvdouăperioade:Înainteenvorbire iDupă. Înainte,nu folosisem niciodată cuvântul „a bulversa”. Era unul din acele

    opretnpecareleînvăasem din romanele pe care le mcupasiune.Înaintevamea era osuccesiune de momente fericite. presiacătiutotuluntunde mi-e locul i ce o să-mi

    Înainte,credeam că tiu că am un viitor. După, am descoperit că, de fapt, nu tiu absolut nimic.

    Din ziua în care am aat că sora mea fusese ucisă, am ateptat două ânisăfacăcinevaceva– orice,nudoar să o aeze într-un sicriu închis,

    mântul cu trandari albi i să ojelească. Lacrimile nu aveau s-o aducă înapoi i nici nu aveau să mă ajute să mă

    pacideeacăasasinuleiselimbă liber i fericendeva,învreme ce

    mânt.Acele săptămâni or să rămână venic învăluite într-o pâclă pentru mine. Am neamierau împăienjenite de lacrimi. Lacrimi

    13

  • 8/18/2019 Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

    14/255

    mspâniSuetulînsuiplângea în mine. Alina nu fusese mea,ciiceamaibună prietenă. Cu toate că era de opt luni la Trinity odnDublin, inuserăm legătura prin e-mail i vorbiserăm la telefon ânal,destăuindu-ne una alteia ceemai ascunse secrete. Cel puin, aa îmi închipuiam eu. Dar, Doamne, cât de tare mă înelasem.

    Plănuiam să închiriem împreună un apartament când se întorcea în ară. Săutăm laora,euurmând să mă ocup de facultate, iar ea de doctorat, la niverAtlanta.Nu era un secret că, dintre toi membrii familiei, sora eaaamaiambiioasă. După absolvirea liceului, eu mă mulumisem cu o

    maniă laThe Brickyard, patru sau cinci seri pe săptămână, i părpermitea să pun deoparte aproape toi banii

    ă(unulăeemestru,de genul „Cum să navigăm pe internet” ori „Eticheta în ecuzamai)numai pentru

    mamei i tateimotiv să sp ere că, într-o bună zi, voi absolvi i voi obine SlujbăNormală în Lumea Normală. Cert este că, din ambiie ori din alte motive,

    măpuc serios de treabă isă-mi schimb viaa radical odată cu e

    Cu luni în urmă, când îmi luasem la revedere de la ea la aeroport, nici prin numi-ar  trecut că n-o voi mai vedea niciodată în viaă. Pentru mine, enisoareluicarerăapune.Era fermecată. Ea ăzecoNeedeam nemuritoare. âmilion