Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

8/18/2019 Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx

1/255


2/255

KAREN MARIE MONING

FEBRA NEAGRĂSERIA M AC KAYLA LANE

CARTEA 1

Traducere din limba engleză i note deADINA i GABRIEL RAŢIU

LEDAGRUPUL EDITORIAL CORINT

2


3/255

Redactor: Mirella AcsenteTehnoredactare computerizată: Mihaela Ciufu

Karen Marie MoningDARKFEVER

Copyright © 2006 by Karen Marie Moning

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a R omânieiMONING, KAREN MARIE

MacKayla Lane / Karen Marie Moning;trad.: Adina Raiu, Gabriel Raiu.— Bucureti: Leda, 2013

5 vol.ISBN 978-973-102-574-2

Vol. 1: Febra neagră – 2013.— ISBN 978-973-102-575-9I. Raiu, Adina (trad.)

II. Raiu, Gabriel (trad.)821.111(73)-31=135.1

3


4/255

Această carte îi este dedicată lui Neil,cel care m-a inut de mână i a păit alături de mine

în Zona Întunecată.

4


5/255

…When the walls come tumblin’ downWhen the walls come crumblin’ crumblin’… 1

— John Cougar Mellencamp

ândziduriledea/Când zidurile se vorsfărma… John Cougar Mellencamp (n. 1951)uziciancnautorercan

5


6/255

6


7/255

7


8/255

8


9/255

PROLOG

Filozoa mea de viaă se poate rezuma în câteva cuvinte: o zi bună este unaăcidăVă mărturisesc că nu am avut prea multe astfel de zile de la o vreme

Mai exact, de la căderea zidului care îi despărea pe Fae de oameni.La drept vorbind, din acel moment nu a mai existat s idhe-seer pe lume care

ăÎnainte de încheierea Pactului dintre oameni i Fae (în jurul anului 4000 î.H.,

voicarenusuntei familiarizai cu subiectul), Vânătoriinseeehăiuiauineomorau fără milă. Pactul, însă, a interzis ca Fae săaiverssângeomenesc. Pe parcursul a ase milenii (plus-minus câteva

eniasemeni mie ce n u puteaumour,sau vraja folosităde Fae – au fost prini i aruncai înnieFaeunde îi găseau sfâritul.Unica deosebire faă de perioadaediatupartedeo moarte lentă înuniicunoscuide-aimei, eu nu suntmplu drog: dacă cedezi, tegadacălerezit

Odată cu prăbuirea zidurilor, Vânătorii sunt din nou pe urmele noastre,aihotărâordsănezdrobească.Să ne înăbue, de parcă noi am olima acesteiplanete.Aoibheal, Regina Seelie a Luminii, i-a părăsit tronul. Nimeni nu tie unde

mai este în viaă.De la dispariiamea cu războiul lor sângeros, i, cu risculzmismul meu, am convingerea că Unseelieunctulde-iînfrângeraăminoasă.

Ceea ce e ste grav, foarte grav.9


10/255


11/255

UNU

Cu un an în urmă…

9 iulie.Ashford, Georgia.Treizeci i patrude grade Celsius. Nivelul de umiditate: nouăzeci i apte la

În Sud, vara aduce cu sine o căldură sufocantă. În schimb, iernile sunt scurteiconvine de minune. Prefer toate celelalte anotimpuri.mna, cu zileleeloioaseposomorâte, care te îmbie să leneveti în patăVara,cuceruleideun albastru sticlosCu iarna,însă,nuamăîmpac. Zăpada i gheaa nu mă încântă deloc. Mi-eposibimosuportă ceidin Nord. Ori din ce motiv. Presupuncubun,altminteri ar da năvală peste noi ceilali i am trăi

Deprinsă cu temperaturile caniculare ale Sudului, mă bronzam pe margineaebrăcatăînbikiniulmeu preferat cu buline roz care segnezlongiîmi prinsesem păruldînvârfulcapului,înnuldinacelecocuricaraghioasepe careoaruncicând nu e nimeni altcineva prin preajmă.

ama i tata plecaseră în vacană. Cu ocazia împlinirii a treizeci de ani deauiacumână mai târziu,laMiami.În lipsalor,lucramasiduu la obinerea unui bronz impecabil, cu scurte

ăpede irăcoroasădupă caremă întindeam iarăiamiseorăârâddepe pieledorndu-mi să

gămine pe sora mea, Alina, ca să-mi ină de urât, sau, poate, câtevaCu iPod-ul conectat la sistemul audio al tatălui meu, aezat pe masa de

11


12/255

elodiipecareoalcătuisem specialpentrunzadeiturdinultmele decenii,plustetevamereu bună dispoziie – din categoria „melodii uoare pentruiniee”moment, îl ascultam pe Louis Armstrong cu al său What

WonderfulWorld. Dei aparin unei generaii ce consideră că a cool

năsăaezi o atitudine cinică i blazată, trebuie să mărturisesc căaideparte.Îmi aezasem la îndemână un pahar cu ceai rece, precum i telefonul, în

maidevreme decât era prevăzut.onform programului, următoarea escală ar trebuit să aibă loc abia a douapdededouă ori ca vaporul să acosteze înainte de

omentul stabilit.De când îmi scăpasem mobilul în piscină, cu două zile înă,numă despăream nicio clipă de cel x fără r, de teamă să nu ratez

Sincer vorbind, îmi era tare dor de mama i tata.Iniialmînalnouălealaândul de arămâne singură. Locuiam cu

ăna iritantdemultunaeroport.Lumea intra i ieea după bunul plac. Prieteneleamei, parteneriide golf aitateidoamnele din parohie, ca să nu mai

menesc de putii din cartier care ne băteau la uă, invocând tot soiul deotiveha–mplare –încostume de baie.Totui, după două săptămâni de singurătate, începuse să mi se urască. În

mnea o tăcere dureroasă, îndeosebi seara. La ora cinei, mă simeampletiedutăămândă, pe deasupra. Mama era o bucătăreasă

ăsăturasem până-n gât de pizza, chipsuri imzaîncarevoisavuradin nou friptura de pui cume proaspete, i plăcinta cu piersiciifrcăedareădusem chiar o raităeaupermarket i ticsisem cămara

Sunt o gurmandă. Din fericire, nu se vede. Am pieptul i oldurile pline, dar

metabolism bun, dei mama îmi tot spune:teaptăsăajungilatreeaniPeurmă, la patruzeci. Pe urmă, lamaipufoasă,

12


13/255

upăcareîncămamei o ocheadăesână-nvârfulurechilormiador părinii,dar a dori să

Pe scurt,am o viaă minunată, dacă nu punem la socoteală că mi-e dor demea Alina, care urmează să revină din Irlanda. Astea, însă,

Viaamea are să e dinerVi se pare posibil ca soarta să se întoarcă împotriva unei persoane doar

eafeCând a sunat telefonul, am crezut că sunt părinii mei.M-am înelat.

E ciudat cum gestul cel mai neînsemnat i mai banal îi poate bulversa

Să ridicireceptorul,de pildă.Să apei pe un buton.Înainte ăăspund, sora mea Alina era în viaă. În clipa în care am răspuns,

enitvdouăperioade:Înainteenvorbire iDupă.Înainte,nu folosisem niciodată cuvântul „a bulversa”. Era unul din acele

opretnpecareleînvăasem din romanele pe care lemcupasiune.Înaintevamea era osuccesiune de momente fericite.presiacătiutotuluntunde mi-e locul i ce o să-mi

Înainte,credeam că tiu că am un viitor.După, am descoperit că, de fapt, nu tiu absolut nimic.

Din ziua în care am aat că sora mea fusese ucisă, am ateptat douăânisăfacăcinevaceva– orice,nudoar să o aeze într-un sicriu închis,

mântul cu trandari albi i să ojelească.Lacrimile nu aveau s-o aducă înapoi i nici nu aveau să mă ajute să mă

pacideeacăasasinuleiselimbă liber i fericendeva,învreme ce

mânt.Acele săptămâni or să rămână venic învăluite într-o pâclă pentru mine. Amneamierau împăienjenite de lacrimi. Lacrimi

13


14/255

mspâniSuetulînsuiplângea în mine. Alina nu fusesemea,ciiceamaibună prietenă. Cu toate că era de opt luni la TrinityodnDublin, inuserăm legătura prin e-mail i vorbiserăm la telefonânal,destăuindu-ne una alteia ceemai ascunse secrete.Cel puin, aa îmi închipuiam eu. Dar, Doamne, cât de tare mă înelasem.

Plănuiam să închiriem împreună un apartament când se întorcea în ară. Săutăm laora,euurmând să mă ocup de facultate, iar ea de doctorat, laniverAtlanta.Nu era un secret că, dintre toi membrii familiei, soraeaaamaiambiioasă. După absolvirea liceului, eu mă mulumisem cu o

maniă laThe Brickyard, patru sau cinci seri pe săptămână, ipărpermitea să pun deoparte aproape toi banii

ă(unulăeemestru,de genul „Cum să navigăm pe internet” ori „Eticheta înecuzamai)numai pentru

mamei i tateimotiv să sp ere că, într-o bună zi, voi absolvi i voi obineSlujbăNormală în Lumea Normală. Cert este că, din ambiie ori din alte motive,

măpuc serios de treabă isă-mi schimb viaa radical odată cue

Cu luni în urmă, când îmi luasem la revedere de la ea la aeroport, nici prinnumi-ar trecut că n-o voi mai vedea niciodată în viaă. Pentru mine,enisoareluicarerăapune.Era fermecată. EaăzecoNeedeam nemuritoare.âmilion de ani-lumină distană. Patruzeci nuăcaraceeaigalaxMoartea? Ha-ha. Moartea îi atepta pe cei

Greit.După două săptămâni, lacrimile au început să se u suce i vederea să mi se

ezeascăDurerea,înschimb, era intactă.Cred că epuizasem toate resurseleUrami inunda suetul uscat. Voiam răspunsuri. Voiam să se

Voiam răzbunare.Dar păream singura care dorea aceste lucruri.Făcusem un curs de psihologie, cu câiva ani înainte, unde ne învăaseră că

14


15/255

păcareamoartea seealizeazăpe parcursul mai multor etape. În ceea ceăprivea,separecăosărimpe prima, „negarea”, i trecusem direct la aapărnmine mă chemaseră să identicufuseseo experienă plăcută, dar în felul acesta dispăruse orice

Două săptămâni mai târziu, mă găseam în faza de furie. Dacă era să mă iauăcursurmătoarea ar fost depresia. Apoi, acceptarea, cu condiia cazăsăîpăshmportamentul celor dindeprmele semne ale acceptării, ca i când acetia ar sărit de laaDiscutaudespre „acte de violenă gratuită”.epreiaacarerebuieeargă înainte”. Erau convini că „poliia îi face

Eu, pe de altă parte, nu ajunsesem la un asemenea echilibru solid. Şi nuecurăcăpoliveămoartea surorii mele aa

mvSă accept moartea Alinei?Exclus.

— Nu mergi nicăieri, Mac. Am încheiat discuia.Mama mă privea de lângă blatul din bucătărie, cu un prosop pe umăr, cu un

erefănăFăcea prăjituri.Şimâncare. Şi curăenie. După care, o lua de la capăt cu

omestică.Era modul în careăcaeaseîmpăca cu ideea morii. Aici, când moare cineva,

eiasuntînvăate.Ne certam de o jumătate de ceas. Seara trecută, ne sunase un inspector din

ublinpentruane anuna cu mare regret că, din lipsă de dovezi, de piste i deartorheanseseînpunctmort. Ne informau, astfel, ocial că

Alineiva trimis la Brigada Cazuri nerezolvate, despre care tieevăramplu et ascuns într-un subsol

mina cazul periodic îneperroindicaimare seri ozitate,esauempede: Alina era moartă, corpul ei fusese repatriat, prin urmare,

15


16/255

maierareabaorRenunaseră.Îibătuseră probabil propriul record. Trei săptămâni. Douăzeci i una de

ărâteb— Pun pariu că dac-am trăit acolo, nu s-ar lăsat păgubai atât de repede,

seumărăciune.— N-ai de unde să tii, Mac.Mama i-a îndepărtat bretonul blond din ochii albatri înroii de plâns,

eunte— Atunci, lasă-mă măcar să au ce s-a-ntâmplat.Am văzut cum i se strâng buzele într-o linie subire i palidă.

— Nici nu încape discuie. Ţara aia mi-a răpit deja o ică. Nu vreau s-o pierdEra de neclintit,deidezbăteam problema încă de la micul dejun, când îmi

amhotărâreade a pleca la Dublin pentru a mă interesa direct ceme făcuse poliiaentru a soluiona cazul Alinei.

Aveam de gând să cer o copie a d osarului i să îi conving prin orice mijloacecheAveam să u chipul i vocea – una puternică i

meu–alefamilieidurerateNu-mi puteam scoate dinearavut un reprezentant direct la Dublin, cazul ei

mareenie.Mă chinuisem să îl atrag pe tata de partea mea, dar fără niciun folos. Era

esuferăDeieu i Alina ne deosebeam prin trăsături i statură,miochiăuumă

ump,îiapăreaoasemenea durere pe chip, încâtidoritsăuinvizibilăOribrunetă cu ochi căprui, ca el,nu blondă cu

Imediat după înmormântare, desfăurase o activitate febrilă. Dădusemăratetelefoane,luaselegătcudiversepersoane.Ambasada îiuamabilitate,darlsfătuisecontactezeInterpolul.Interpolulîl

inasedosarul”,pentru ca înăsăîisugerezediplomat să se adreseze… Poliiei din Dublin.datărevenitpunctulde unde pornise, tata se lovise de aceleai argumente.

16


17/255

uexistădovezi.Nu există indicii.Nu există nicio pistă. Dacă vă nemulumeteu

Sunase apoi la Poliia din Ashford: nu, nu puteau merge în Irlanda pentru anasearăiPolnDublin: erau siguri că îi interogaserăafostnevoiesăaud replica

ucecăinsisneeusăîenerviÎn disperare de cauză, apelase la unul dintre fotii săi colegi de facultate,m o poziie importantă în guvern. Nu tiu ce i-a spus acesta,

mat de tot. S-a închis în biroul său i n-a mai ieit de

Atmosfera din casă devenise insuportabilă. Mama se învârtea ca un titirez

ândurinegre.Numsăsaucumâinile în sân, ateptându-i să-i revină. Timpul trecea iecareminut. Cineva trebuia să facă ceva. Urgent. Iardecâu

— Să tii că am să plec, e că-i convine sau nu, i-am spus mamei.A izbucnit în lacrimi. A trântit pe blat aluatul pe care îl frământa i s-a

aitârzmauzitua dormitoruluinbufnet

Un singur lucru nu suport pe lume – să o văd pe mama plângând. Ca ivăraidădusem i eu un motiv. Amuucăsuntceamai josnicământului.

Mi-am scos pijamaua, am făcut un du, mi-am uscat părul i m-am

brăcapăcaream rămas în mijlocul coridorului, uitându-mă buimăcitămereiAlinei.

De câte mii de ori intraserăm i ieiserăm pe ea în timpul zilei? De câte oriamiez de noapte? De câte ori ne strecuraserăm una înv

Acum eram pe cont propriu. Rămăsesem singură cu comarurile mele.

Vino-i în re, Mac. M-am trezit la realitate i am decis să plec spre campus.acămaistăeamîncasaaiamămipierdminile.În drum spre centru, mi-am amintit de celularul pe care îl scăpasem în

17


18/255

mne, chiar recuserăatâteasăptămâni de atunci? Am hotărât sămpăr unul nou, în caz că mama i tata vor să mă

Dacă observau că lipsesc.Am oprit la magazin, am cumpărat cel mai ieftin model de Nokia disponibil,

Apoi mi-am vericat mesageria vocală. Primisem paisprezece mesaje, ceeamine. Viaa mea socială este extrem de redusă.ufacareependente de telefonulmobil. Dimpotrivă, îmiăeeaeuteacontactatănorice-aa.Nu amereîncorporateoriaserviciuluidemesaje

mconexiune ainternetinicDinpunctul meu de vedere,micmaimult. Celălalt gadget care mi seuzicaesnguracaremă ajută să evadez

Am urcat în maină, am pornit motorul, lăsând aerul condiionat să se l upteealadeiuliemi-am ascultat mesajele. Majoritatea erau dinainteaoriiAlinei,primite de la prieteni de la facultate sau de la Brickyard, cu care,

mocaziasăorbesc.Cum telefonul se st ricase cu câteva zile înainte de tragicul eveniment, într-

inimelexstaperananmă că am un mesaj de la sora mea.căăsunase, că vocea eiare sămi spună că fusese fericită înainte săoară.Că mesajul ei o să mă ajute să uit de durere, e i pentru câteva clipe

mai.Doream cu deznădejde să îi mai aud glasul o dată.

Când dorina mi s-a împlinit, aproape că am scăpat telefonul din mână.oceanatprindifuzorulminuscul, încărcată de nelinite ispaimă.

— Mac! Dumnezeule, Mac, unde eti? Trebuie să vorbesc cu tine. Mi-a intratece-ină-mă imediat ce p rimetiesaulmediat,aiauzit?În ciuda caniculei de afară,m-a trecut un or de gheaă.

— Mac, totul a luat-o razna! Credeam că tiu în ce mă bag. Credeam că elăajutea… Doamne, nu-mi vine să cred cât de proastă am fost!eamcă-liubesc,…enul de-al lor.Eunul dintre ei, Mac!

18


19/255

Mi-am privit mobilul, nedumerită. Unul de-al cui? Cine era acest „el” caredn„eAlina,îndrăgostită?Imposibil! Nu existau secrete întreuăCu excepia câtorva tipi cu care ieise în primele luni după ceipomenise de nimeni altcineva. Darămite de unul de

os

Cuvintele i s-au stins într-un suspin. Degetele mi s-au încletat p e telefon,aroprindă pe Alina prin el. Să o ină pe această Alină înpăcâtevasecunde de interferene, a reluat înându-separcăăuo audă cineva.— Trebuie să vorbim, Mac! Sunt atâtea lucruri pe care nu le tii.

umnezeule mare, nici nu-i imaginezi ce eti! Ar trebuit să-i spun adevărul,

mmândouăm să încerc săvin acasă – i a izbucnit într-un râs sar castic,atâtnuipentrueadarnu cred că osă mă lase să părăsesc ara.Tesunedia…Din nou, interferene. Un geamăt.— Mac, vine! a rostit ea agitată, în oaptă. Ascultă-mă. Trebuie să g ăsim…Cuvântul care a urmat părea stâlcit ori străin. Ceva de genul ii-sadu, din

— Totul depinde de asta! Nu-i putem lăsa să pună mâna pe ea! Trebuie s-ooprmele!M-a minit de la bun început, dar acum tiu ce este, i tiu…

Linite deplină.Legătura fusese întreruptă.

Am rămas încremenită, tulburată, căznindu-mă să găsesc o ex plicaie pentrudiufăeublăpersonalitate,căexisădouăac înăuntrul meu. Una care trăia în lumea reală i alta care era atât de

oiînpicioareacceaaionalămurise probabil odată cuAlina, indcă această Mac, în mod

deuin.

S-a îndrăgostitinu mi-a spus o vorbă despre asta! Nici măcar o aluzie. DarărnseseEram ocată.Măeamtrădată. Luni de zile, sora mea îmi ascunsese cele mai importante

19


20/255

Despre ce pericol vorbea? De ce anume încercase să mă ină la adăpost?dvom în sigurană faă de ce? Ce trebuia să găsim? Fusese ucisă derăgostDece … de ce naiba nu mi-a spus cum îl

mă?

Am vericat ora i data la care primisem apelul. Alina îmi telefonase la o ziăcescăpasem mobilul în piscină. Am simit că mi se face rău. Oonasem exact în momentul în care avea mai mare nevoie de mine. Îneeaehinuiaăeaemine,euleneveam pe un ezlong, cu muzicau-mi în urechi i telefonuldefectuitapemasadin sufragerie.Am apăsat precaută tasta de salvare, după care am ascultat i restul

esaaisunaseodată.Dar nu se întâmplase. ConformamitedelaPoliiadin Dublin, Alina murise la aproximativpăceîncercasesăumine, dei corpul ei nu fuseseaiaEra o magine pe care mă căzneam din răsputeri să mi-o terg din minte.Am închis ochii. Refuzam să mă gândesc că ratasem ultima ansă de a vor bi

oaeareuitsăosalvezAstfeldeideimăucenpragulnebuniei.

Am ascultat din nou mesajul. Ce era acel ii-sadu ? Şi ce-ar trebuit să înelegNici nu-i imaginezi ce eti ? La ce naiba s-o referit?

După a treia ascultare, tiam deja mesajul pe de rost.Şi mai tiam că era exclus să ajungă la urechile părinilor mei. Nu numai că

mai tare– dacă asta era posibil–,dar e-aramotiv să mă

eramea pe vecie. Şi-ar protejat cu disperare singurul copil pe

Totui… dacă m-a duce la Dublin i a da mesajul poliiei, vor obligai sămaibună decât asta nici că se putea.Dacăavuseseun iubit,cinevatrebuiesă-ivăzut împreună. La facultate,ot

Iardacă bărbatul misterios nu era ucigaul ei, în mod cert ne-ar pututucenuldintre ei”.M-am încruntat.

20


21/255

Indiferent cine sau ce erau aceti „ei”.

21


22/255

DOI

Am îneles rapid că una este să plănuiesc să m erg la Dublin i să cer să se facămea, i cu totul altcevasămă văd acolo, vlăguită iefusrarmiide kilometri depărtare

Şi totui,iată-mă ajunsă la destinaie, pe înserat, pe o străduă pietruită dinunuiora necunoscut, uitându-mă cum taxiul meu se îndepărtează,

marede oameni ce vorbeau o engleză ininteligibilă, încercândăîmpac cu gândul că, în acel milion de localnici, eu nu am nici măcar ootă

Nici la Dublin. Nici în Irlanda. Nici în întreaga Europă.Eram complet singură.

Cu o zi înainte de plecare, avusesem o ceartă aprinsă cu mama i tata, caremezausămi vorbească. Pe de altă parte, ei nu îi vorbeau nici între ei,mmotiv să mă simt ofensată. Mi-am dat demisia de la bar i m-m scos toibaniipe care îiaveam în cont. Eram oouăzeciidoideani,albă,necăsătoritănoscutăîn

Cu o valiză în ecare mână, am început să mă învârt pe trotuar. Ce naiba aeu?M-am îndreptat de spate, înainte sămă năpădească panica,helarnHouse.

Alesesem acea pensiune din două motive: era aproape de apartamentulinusculigomotos pe care îl închiriase Alina deasupra unuia dintremăratelepuburi din Dublin, i era unul dintre cele mai convenabile dineasemenea, netiind cât se va prelungi ederea mea, îmi rezervasemauseeputusem găsi.Resurseleeleeraulmitatecmă obliga să u atentă la ecare ban cheltuit,

maipot pleca acasă.N-aveam de gând să părăsesc22


23/255

nvinsăcăpoliia–sau An Garda Síochána, Apărătoriiepeaic–fcnuasouiona

Pe durata călătoriei,citimdin scoară-n scoară două ghiduri, camokNook, unicul anticariat din

shfordStudiasem totsoiulde hări, încercând să învă câte ceva despreBoston,hmunteeemdeepreublin,îndiscuiioastremailuriNu măeamdeloc sucient informată, dar speram să nu u chiar atât de stângace

Am intrat în holul de la Clarin House i m-am dus repede la recepie.— ’Seara, drăguă, m-a întâmpinat cu voioie recepionerul. ’Per c-ai

Am clipit din ochi, nedumerită, i mi-am derulat cu încetinitorul în minte

— Ah, rezervare, am exclamat. Desigur.Am întins bătrânului conrmarea prin e-mail. Din pricina părului coliliu, a

zăaurechilorerescde mici, îmi părea un spiridu vesel scos dini-aconrmat rezervarea i m-a înregistrat, în tot acest

pasadu-mă cu pliante i sfaturi despre locurile care merită vizitate.Cel puin, asta îmi închipui eu că a f ăcut.Sincer vorbind, am îneles prea puin din câte mi-a spus. Dei avea un accent

ămi se conrme: creieruluieude american sadea îiva trebuimult timp pentru a se obinui cu pronuniauacâdeedevorbea recepionerul, ar

bălmăjească (un cuvânt nou învăat din preioasele melemnuînelegeam o iotă.

După câteva minute – i o nouă avalană de informaii încâlcite – mă aam

elModestă, după cum era dendosuprafaă nu mai mare de optetăplumobilată,cu un pat de o persoană aezat

23


24/255

odă cu treisertarepecaresegăseaoaganmurdar, un scaun ubred, o chiuvetă cu picior, unmensiunea mea, în care am descoperit două umerae dinămplet deformate. Baia comună se aa la capătul culoarului. Singureleinmă atmosferă erau covorul decolorat, cu

Am lăsat bagajele pe pat, am tras draperia i am aruncat o privire cătremea îi găsiseâritul

Mi-a dorit să e urât, dar nu era.În întuneric,Dublinul era scăldat într-o mare de lumini. Plouase de curând,

ruiabasu-neon

euminoase. Arhitectura îmi era cunoscutămaidin căriilme: specică Lumii Vechi, elegantă i grandioasă. Clădiriledreaucufaadeleorbogatornamentate; unele erau decorate cu stâlpi iemos sculptaten.Pensiunea era situatălamarginea cartierului Temple Bar, care,ghidurilormele,erazona cea mai animată a oraului, plină de craic,

mpuneau irlandezii,sau,penelesultuturor,„veselieărămite”.Oamenii forfoteau pe străzi, migrând de la un pub la altul. Mi-am amintit de

Cum poi să traversezi Dublinul fără săPeste ase sute de p uburi în Dublin! scria pe unul

ândrierecepionerul entuziast.Din câtemsăvădpe drum, nu era o exagerare. Alina muncise din răsputeribnebursăaexclusivistulTriniyCollege,dartiam i că sav urase

măratelepuburi locale. Seb

Privind oamenii care râdeau i vorbeau pe sub fereastra mea, m-am simit lamnată can r de praf sub razele lunii.

Şi la feldenstrăinatădeumea înconjurătoare.— Haide, trezete-te la realitate, m-am certat singură. Eti singura sperană

În momentul de faă, Singura Sperană a Alinei era atât de ămândă încâta–upătreiescadouăzecide ore de zbor, vă

24


25/255

Nu reueam niciodată să adorm cuaculgolaadecissănghitcevanainteămă pregătesc de culcare.acăarenunat la mâncare, m-a zvârcolit toată noaptea, iar dimineaa-atrezmetatăimai frântă decât în ajun. Un lucru absolutatzuînformă.

Era un moment prielnic să intru în contact cu lumea reală. M-am stropit cuimretuatmachiajul i m-am pieptănat. După ce m-ambatnfustamea preferată, indcă era scurtă i albă i îmi scotea înmaiou lilaiun pulover asortat, mi-am prinscmîncuiauacamerei i am părăsit pensiunea,u-mă pe străzileinDublin.

Am intrat în primul pub care părea îmbietor i se lăuda cu mâncarea samalesunul discretiecum desuet în defavoarea celor

oderne i mai vulgare care împânzeau întregul cartier. Nu voiam decât oasăcaldă,într-oatmosferă linitităŞidorina mi s-a împlinit: un castronăidezănecansosconsistentpâinecaldă,ionness

În ciuda toropeliiplăcutecarem-a cuprins după masa copioasă, am maiandat osticlăde bere.M-am lăsat pe spătarul scaunului, uitându-mă

mă de ambiana plăcută. Mă întrebam dacă Alinam-am lăsat pradă visării,imaginându-mi-o peeaaezatălana din mese, râzând i distrându-se alături de prietenii ei.

npub drăgu, cu separeuri confortabile îmbrăcate în piele, sau „cuiburi”,

mnumesc localnicii,aliniaede-alungul pereilor.Barul era amplasat î nmahon, alamă i multeplasaăsue iscaune înalte.La una din acesteamieu

Clienii pubului erau dintre cei mai d iveri, studeni i turiti, oameni înconformiti.Din postura de

aniămă interesează mereu cum sunt alte localuri: ce oferă, ce clientelăeumane se desfăoară în interiorul lor, indcă acestea suntabăiemoi,bătăilepovetilededragoste.

25


26/255

aAsteasuntprezente în orice bar,înoriceoapte.Seara de faă era ca oricare a lta.Plătisem deja pentru consumaie i mă pregăteam să dau pe gât ultima

ainmremarcat pentru era imposibil să îlabupă ce recusee masa mea, chiar i privit

mi-apărutimpresionant. Era spatele unui sportiv de talie mondială.uchiipicioarelornturaiprin pantalonii negri din piele,–aighicimîadebine unui veritabil cuceritor–cămaăvasmea experienă de barman, ajunsesem să cunosc oameniiăhainelepecarelepoartă.Bărbaiiîmbrăcai în negru din cap până-năcaegorieampresia că sunt periculoi,

eregulă,îmeilecareseîmbracă în negru sunt o altăAadar, cum spuneam, l-am observat mai întâi din spate. Şi cum îl studiam

hnoscăorului(periculosrinu,tipuleraeribildeatrăgător),eterpelit o st iclă de whisky scump.

Nimeni nu părea să b ăgat de seamă.Am simit cum crete indignarea în mine din spirit de solidaritate cu

uaveam nicio îndoială că, laora închiderii,cândvor faceauadinpropriulbuzunar aizeci i cinci

Am dat să cobor de pe scaun cu cea mai mare discreie. Da, am s-o fac – ceunstmă duc i-am să-lomanii,um unii.

Tipul s-a întors.Am înlemnit, cu un picior pe stinghia scaunului, complet descumpănită.iseacăaspune că earumos ca o vedetă de laolwood, ar o nedreptate faă de el. Că era superb, ar însemna să îlnumai îngeriimai fuseseră binecuvântai de Dumnezeu cueneachipuri,arinsucient.Cu părul său lung i blond, ochii ce păreau

useerbiareM-a străbătut unumintemi-aîncolitcemai straniu gând: Nu este om.Am clătinat din cap, încercând să alung ideea nebunească, i mi-am reluat

26


27/255

Nu renunasem la intenia de a-l pârî barmanului, darpânăceecunoscutul va pleca. Brusc, îmi pierise orice chefăpiae

El, însă,nu s-a micat. Ba mai mult, s-a rezemat de tejghea, a rupt sigiliulhi

Şi,întimp ce eu îl priveam, s-a petrecut cel mai bizar lucru. Tot părul de pemeu a început să freamăte, mâncarea mi s-a strâns ca un ghem demb înstomac, i aveam senzaia că visez cu ochii deschii. Barul era la locul

această rea litate, nu mai era deloc atrăgător. Eramonstru ascuns sub o mască inteligentă, iar de sub perfeciunea amăgitoareiualputrezicniDacăm-a apropiat mai mult,

oarearuciDarastaueraotulmeam că, dacă a p uteamailagmult mai multe. A vedea exact ceea ce es te.Nu tiu cât timp se scursese de când stăteam acolo, cu privirile încremenite

uvreme sucientă să mă ucidă, dar laomentul respectiv habar nu aveam.Salvarea de la un nal tragic, chiar atunci i acolo, a venit printr-o lovitură la

— Au, am strigat, sărind de pe scaun i întorcându-mă către agresor.Ea mi-a aruncat o uitătură oroasă – o femeie măruntă, ce trebuie să avut

nărulcăuntidesieaprinsntoadăîmpletită

Era învemântată în negru, ceea ce m-a cam enervat, căci trebuia să îmiodafeminină. Nici n-am apucat să-i spun

eiam-amai plesnit o dată. Am auzit cum îi

— Au. Potolete-te.— Cum îndrăzneti să te zgâieti la el? a r ostit ea, cu un uierat.Ochii ei de un albastru tăios mă xau dintre ridurile ne.— Vrei să ne pui pe toi în pericol, nesăbuito?

— Poftim?La fel cum se întâmplase i în cazul spiriduului de la recepie, am fostirepetnminte cuvintele ei.Dar nici atunci nu am izbutit să le

27


28/255

ă— Întunecatul Tuatha Dé! Cum poi să ne trădezi? O O’Connor, unde mai

modiscuiefamilia ta,chiaraa.— Poftim?Părea unicul cuvânt care îmi ieea din gură. O auzisem bine? Ce naiba era

tuu-aa-de Drept cine mă lua? Când am văzut-o ridicând mâna din nou, am

— N-am nicio legătură cu vreo familie O’Connor.— Cum să n-ai? a zis ea, dându-i ochii peste cap, exasperată. Părul, ochii.

uoaeaonnor până-n măduva oaselor. Un blestemat ca el te-rcoaseeucis

ploriîndurare.Acu’, terge-o de-aiciînaintene distrugiAm clipit din ochi, nelămurită.— Dar am…M-a amuit cu o privire aspră, fără îndoială exersată timp de o jumătate de

— Pleacă imediat. Şi să nu mai pui piciorul aici. Niciodată. Dacă nu poi săiniadu-tesă-igăsetisfâriulnalăpare.Chestia asta a durut. Încă nevenindu-mi să cred ce mi se întâmplă, am

u-mi geanta. Nu era nevoie să mă goneascăâvapalme erau de-ajuns pentru a-mi da de îneles că nu suntnteasusiochiiaintiiînfaăm-am îndepărtat cu spatele,u-aocaziabătneăanouprinsurprindere.

ndam ajuns la odistană sgură, m-am întors i am pornit spre ieire.— Mai bine de-atât nici că se putea, Mac, am bombănit în singurătatea

ărueimele de la pensiune. Bun venit în Irlanda!Încă nu stabilisem ce anume fusese mai alarmant: halucinaia bizară sau

fO ultimă concluzie înainte să adorm a fost că bătrâna era în mod cert

năOriea,or–ueram.

28


29/255

TREI

A doua zi, nu mi-a fost prea uor să găsesc secia de poliie din Pearse Street.multmai complicate decât pe hartă. Străzile

icau acolo unde ar trebuit i îi schimbau numele fără logică de la

Am trecut de trei ori prin dreptul aceleiai terase i aceluiai stand de ziare.bărbaduncâmp din comitatul Clare, al ş aselea

scria cu litere mari pe prima pagină a unuiSe întorc Bătrânii, armă un mediu, anuna un altul. Meditând cine ar

ăvecheupăock,probabil?–m-am trezit pentru amdecisăceraulvânzătorului.

Nu am îneles o iotă din ce mi-a explicat. Începeam să descopăr o corelaie

mlăsaemonologul melodios care n-avea niciun sensmineim-am mulumit să zâmbesc i să clatin din cap, căznindu-mă săezoprivirempă. Am ateptat să termine, după care am riscat – în

nndCu un cloncănit ascuit, bărbatul m-a apucat de umăr i m-a întors în

— Fătucă, eti tare de-o ureche?Cel puin, aa cred. Totui, nu este exclus să-mi spus că sunt o zăbăucă

I-am răspuns cu un zâmbet larg i am apucat-o spre sud.Recepionista din tura de dimineaă de la pensiune, o tânără de vreo

ăzecepeumele său Bonita (cu care m-am îneles fără probleme),ăasigurasecăodatăajunsăînzonă,nu am cum să ratez secia de poliie.căeoclădirevechiconacenglezesc,clăditădin

mulime de hornuri i turnulee circulare la ecare capăt.29


30/255


31/255

Era întuneric, jaluzeleleind trase.Pubul de la parter n u îi deschisese încămnea o linitemormântală. Am bâjbâit peDeine avertizaserăcă locuina fusesempregătităsueteteentruagineacaremi-aapărutînfaaochilor.Pesteoăprafdemprente.

obiectantuscăpase nevătămat, veioze, bibelouri, veselă, niciăcaroglindamontată în polia căminului. Canapeaua fusese sfâiată, pernelecărismulse, biblioteca făcută bucăi, iar draperiile

ncovorde CD-uri sparte îmi trosnea sub picioare pe măsură ce

Dezastrul ăsta se petrecuse înainte sau după moartea ei? Poliia nu ne

momentul efraciei. Nu îmi dădeamadacă toateasteaeraurezultatuluneifuriiviolenteudacăasasinulme. Poate chiar lucrul despre care îmi spusese Alina căoacănemernicul îi închipuise căse aă în posesia ei.aCadavrul Alinei fusese găsit la kilometri distană de casă, pe o alee murdară

aluopusarâuluiLiffey. Ştiam exactunde. Examinasem atent pozeleemcontientăcăvoiajunge la

mas-bun de la sora mea, însă preferam să maiânmomentul. Mă simeam i aa destul de rău.Ca să mărturisesc tot adevărul, n-am rezistat înăuntru mai mult de cinci

inuteAm încuiat i am rupt-o la goană pe scările înguste i întunecoase,

mă orbete pe aleea ceoasă din spatele barului. Mă bucuram cădeîncătrepămâni înainte să expire contractul de închiriere. Dataaiaveaun oc. Data viitoare, voi veni înarmată cu cutii, sacienajermătură.Data viitoare,mi-am zis în sinea mea, tergându-mi obrazul cu mâneca

aiplânge.

Mi-am petrecut restul dimineii i o bună parte din după-amiaza mohorâtăerecare

31


32/255

meniseAlina ii-sadu. Am epuizat toate motoarele de căutare. Am încercatuJveAm căutat prin arhiva de ziare locale, însperana că voinefmcum se scrie.Nu tiam dacămeleneipersoane, al unui loc, ori obiect. Şi indiferentde câte ori a mconvinsă căneleg corect.

Din lipsă de altă ocupaie, am hotărât să caut cuvântul ciudat pe care îl tuu-aa-dei. În zadar.La capătul a câteva ore de căutare inutilă – timp în care am trimis i câteva

amentaldestinatărinimei –, am maiandat o cafea i i-am întrebat pe cei doi irlandezi simpatici de la bar dacă

ii-sadu.

Nu auziseră de aa ceva.— Dar tuu-aa-dei ? am insistat eu, ateptându-mă la un răspuns similar.—Tuu-aa-dei ? a rep etat tânărul brunet, cu un accent uor diferit de al meu.— Da, am conrmat eu, clătinând din cap. Mi l-a zis o bătrână aseară la un

nă?— Normal, a replicat el, pufnind în râs. E chestia pe care o caută toi

ericanaurelacapătulcurcubeului.N-amus?Cei doi au schimbat un zâmbet ironic.— Bun, i ce înseamnă? am întrebat eu, timid. Bărbatul mi-a făcut

mechereteuochiul,uturându-i braele de parcă ar avut aripi.— Păi, e o zână mititică, scumpo.O zână mititică. Aha. Mare descoperire. Umilită, am luat cana erbinte, am

masă,cu obrajiiînăcări.Babă scrântită, mi-am zis, clocotind de mânie, i am oprit calculatorul. Dacă

aidaucu ochiide ea, o să-izicâva

Vremea ceoasă mi-a creat numai necazuri.N-a păit nimic dacă ar fost o zi senină. Negura, însă, are darul de a

apână i celmai familiar peisaj într-unul străin i sinistru, i, cumieradejastrănuaduratmult până să-i etaleze latura sinistră.Acum o clipă mergeam spre Clarin House, traversând destul de neatentă

32


33/255


34/255

usauluiPrăvăliieaicparment,erau înlocuitede clădiribanale asemeni unoraleTrotuarulaitamprintgunoaie.Îmi era greaă,mirosului din canalizări,presupun. Cândva, aici funcionase o

upăfoileîngălbenitede toatemărimile carepesmurdare erau marcate prin săgeiuăzecide

Imediat în faa mea, un furnal se înăla falnic, mistuindu-se în negură. Puinaideparte,omaină abandonată stătea cu portiera oferului întredeschisă,

iunmaldăr de haine, ca i cândbrăcamă.Era neresc denetulpailormeii clipocitulapeicarese

mă adânceam mai mult în cartierul dărăpănat,msăiaulaătoasamăcar să mă lansez într-un sprintmeam, însă, că dacă există personaje dubioase prin preajmă,eiăgândeam că acea z onă fusese lăsată

bandelorde criminali.Cine putea ti ce mă pândea din

Următoarele zece minute au fost cele mai cumplite din viaa mea.umgurăprintronărăufamată a unui ora necunoscut, netiindegdinăorimă îndrept spre ceva i mai periculos. În douăispărutcăaud fonete pe aleile din apropiere. De ecare dată,

imînăbuitspaima i am refuzat să orup la fugă. Cum să nu mă gândesccuămiamintea atât de bine de cel în care îi găsiserăumă puteam scutura de senzaia că e ceva ău aici, iar răul ăsta nuoaecarueradoarustiu.Părea…onat… de oameni i de Dumnezeu, scos parcă din Infernul lui Dante.ndeva,artrebuităexistunsemn pe care să stea scris „Lăsai orice

Greaa devenea tot mai greu de îndurat i mi se încreise pielea de spaimă.mgrăbitpasul iam traversatcol după col, străduindu-mă pe cât posibil să

34


35/255

eiupă-amiază, ploaia i ceaa transformaserăpuluiauînceput săââideSelăsanoaptea.Încurând, peticele de stradăinieufundatenbeznă.Mi-am continuat drumul, aproape alergând. Îngrozită la gândul că rătăcesc

mpututreineun suspin de fericire în clipa încareisemină.Am renunat la orice prudenă i am luat-o la fugă.Pe măsură ce m ă apropiam, am observat că toate geamurile sunt întregi, că

osrenovată,cu o faadă modernă i vizibil costisitoare,brăcamn i alamă. Coloane masive încadrau intrarea boltită, în

ămoasă mărginită de vitralii i încoronată cu unminiaturăalenipericugrilastdinerforjatOăgeneraieaparcatăînfaămotocicletăscumpă.

Mai departe, am desluit vitrinele magazinelor, la etajul cărora se găseauentOamenii circulau pe stradă, oameni normali, ieii la

mpărături,prpuburi.Şi uiteamă aam din nou în zona bună a oraului. Slavă Domnului, am

rautoatemai târziu,aveam să mă întreb cine mă salvase înmăcapune „să caziuudăeoarcă.

LibrăriaBarrons Books and Baubles îi făcea reclamă pe un banner viubarădecorativădinalamă,

ontatăînfrontonul din cărămidă. Firma luminoasă din vitrina verzuie,modată,anuna că es te Deschis. Un loc mai grozav de unde să chem un taximpinat cu un indicator pe care să sc rie: „Bine aiaiuntaxide aici!”Avusesem parte de suciente aventuri pentru o singură zi. Mă săturasem să

măriMă săturasem să merg pe jos. Frigul i umezeala îmi

vmdecâtlaosupă erbinte i la un du i maiupăeultmă mai gândeam la bani.Am deschis ua magazinului într-un clinchet de clopoei.

35


36/255

Imediat ce am pus piciorul înăuntru, m-am oprit buimăcită. Judecând dupăpărprăvălieeriimăruniuri,

mensiunea unui fast-food studenesc. Însă, când am pătruns în interiorulgăsmenea bogăie de cări, încât biblioteca pe care Bestiamoasei în ziua nunii părea absolut sărăcăcioasă.

Ador cările, mult mai mult decât lmele. Filmele îi impun un punct deărmităgândeti.Filmele îi arată o casă roz. Cările îixziminteo parte din detaliilearcamainii parcate în faă. Filmele nuiegalezemaginaia.Un exemplu concret ar seriaayPotte În niciun caz Fleur Delacour nu arăta aa.

Totui, librăriadeaădepăea până i închipuirea mea. Camera trebuie să etrngime i vreo doisprezece lăime. Partea dinăacoperi,eînăme de patru etaje,sauchiaraimult. O frescă încărcată,aleeemdisgempodobeaafulpereiepodea până la

Mai multe pasarele, încadrate de balustrade elegante,iuaccesulaeobileseeplasau pe roile loreneLa parter, în partea stângă, se găseau iruri de rafuri detaate, aranjate în aa

ădestulspaiuînteeouăcanapele istanduleanimic în spatele pasarelelorde la etajeleperioare,dareupuscăunt totcăriioateăuniurimenionate în numele

2.

Nici ipenie de om.— E cineva? am întrebat, învârtindu-mă în loc, fascinată de toate acele

inunăiiO astfel de librărie erao descoperire excepională, nalul fericit al unei zile

numă plictisesc în ateptareataxiului,osăcautceva de

— Hei, e cineva pe aici?

Bauble — mărunţiş, nimic, eac (engl.).

36


37/255

— Vin imediat, drăguă, mi-a răspuns o voce de femeie din fundulagazinuluiAm auzit nite oapte – un bărbat i o femeie – apoi zgomot de tocuri pe

Doamna trupeă i elegantă semănase în tineree cu divele de odinioară.

cum, trecută de cincizeci de ani, îipurtapărul negru i lucios strâns în coc,ulpalcutrăsăuricutoatetmpul i gravitaiaprentaasupra ei,desenându-i riduri pe pielea nă, femeia astauseeapână în ziua morii. Era îmbrăcată cu o fustăbnnuoasăăsantedededesubt. La gât, mână i urechi îi

— Numele meu este Fiona. Te pot ajuta cu ceva, drăguă?— A putea folosi telefonul magazinului ca să chem un taxi? Vă promit că o

pări-ocarmadăugatrepede.Multe dintre rmele locale aveau expuse ae care avertizau că telefonul i

eclnipă— Nu e nevoie să cumperi nimic, decât dacă doreti, mi-a zis ea, zâmbind.

oDupă ce am răsfoit prin cartea de telefoane i am comandat un taxi, m-am

tdeceledouăzeci de minute pe care le aveam la dispoziie,mpăratultimele două thrillere publicate de Janet Evanovich i ome ceFiona înregistraânzarea,m-am gândit să mai facpersoanăcareipetrecezinadeatâeacăr

mulime de lucruri.— Mă tot chinuiesc să au ce înseamnă un cuvânt. Dar nu sunt sigură în ce

ădacăonun corect,mspus.Fiona a scanat i ultima carte i m-a anunat cât costă.— Care este cuvântul?M-am apucat să scotocesc prin geantă după cardul de credit. Când îmi

văzusem achiziionarea de cări, astfelcăatrebuisămortizezcumva investiia în timpul pe care îl mai am de stat aici.—Şii-sadu, am zis. Cel puin, aa cred.

37


38/255

Am găsit portmoneul, am scos cardul Visa i am privit-o pe femeie.eniseaăcaa— Nu l-am auzit niciodată, a răspuns ea, tensionată. De ce î l caui?Am clipit.— Cine-a zis că-l caut?

Nu eu, asta e s igur. Eu întrebasem doar ce înseamnă.— Altminteri de ce t e-ai interesa de el?— Eram curioasă ce înseamnă, am replicat.— Unde l-ai auzit?— Ce contează?Eram contientă de iritarea din glasul meu, dar, în fond, ce îi păsa ei? În

od evident,cuvântul însemna ceva pentru ea. De ce nu voia să-mi spună?— Vă rog, e important pentru mine.— Cât de important? m-a întrebat.Ce naiba voia de la mine? Bani? Asta ar fost problematic.— Foarte.Femeia s-a uitat dincolo de mine, peste umărul meu, i a rostit un singur

vântare— Jericho.— Jericho 3? am repetat eu, nedumerită. Vă ref erii la oraul biblic?— Jericho Barrons, a răsunat o voce bărbătească, melodioasă, în spatele

eu.Iadumneata eti?Nu avea accent irlandez. N-a putut spune ce accent era ăla.M-am întors, gata să mă prezint, dar am amuit. Nu era de mirare că Fiona îi

naseumele în acel mod. M-am trezit din reverie i am întins mâna spre

— MacKayla. Dar toi cunoscuii îmi spun Mac.— Nume de familie nu ai, MacKayla?Mi-a ridicat mâna la buze cu un gest fugitiv, apoi i-a dat drumul. M-a trecut

orpestecuuraui

Mi se părea mie, sau privirea lui era ca anui animal de pradă? Mă temeam

Paeavecheşezarrbană din lume (engl.).

38


39/255

anoicăuseseoziungăi straniedupă o noapte i mai stranie.deam deja în minte titluriledin Jurnalul de Ashford : Cea de-a doua ică amilieLaneşgăseeârublin

— Doar Mac, am ocolit eu răspunsul.— Şi ce tii despre acest ii-sadu, Doar Mac?

— Absolut nimic. Tocmai de-aia am întrebat. Ce este?— Habar nu am, a spus el. Unde l-ai auzit?— Nu-mi amintesc. De ce vă interesează?Bărbatul i-a încruciat braele pe piept.Eu am făcut acelai lucru. De ce mă tot mineau oamenii ătia? Ce

umnezeu reprezenta cuvântul ăla?

M-a studiat cu privirea lui rapace, măsurându-mă din cap până-n picioare.monedă. Bărbatul nu numai că ocupa spaiu, ci păreaineMai devreme, cările fuseseră atracia principală. Acum, el părea

Aveaînjurde treizecideani,1,90înălime, părchnegriTrăsăurhuluieraubine denite, dar

miseentrumine. Se trăgeanaMediteranei.Ori îicurgearinvene sânge de igan. Purta unaădeun alb impecabil, i o cravată

model discretNu l-a descriedreptchipe, căcie un cuvânt mult preaodest.Aa o masculinitate izbitoare. Emana sexualitate. Exercita o atracieualndcuochiiibuzele pline iândcuinuta corpului.Era exact genul de bărbat cu care nu a irta nici

Un zâmbet i-a apărut în colurile gurii. Un zâmbet obscur, care nu a reu it săăamăgească.— Ştii ce este,am zis eu. De ce n u vrei să-mi spunei odată?— Şi tu tii ceva despre el, a rep licatbărbatul.De cen u-mi spui tu mie?— Eu am întrebat prima, am spus.Mi-am dat seama că e un comentariu pueril, dar a f ost singurul care mi-a

nuainevoitsămi răspundă.— Într-un fel sau altul, toto sădescopăr ce mă interesează, am zis.Dacă oamenii ătia tiau despre ce vorbesc, sigur mai există i alii în

39


40/255


41/255

nuexeninarefăiă.Furiaemai devreme a l ăsat loc

Privirileoastreauîntâdemrămas amândoipiemportana – dacă se poate discuta despre

Apoi mi-a aruncat un zâmbet sarcastic i a înclinat capul, ca i când mi-ar eataasta,câtmnioară Lane.”— Să nu-i închipui că a d oua oară mai ai noroc, mi-a optit el printre dini.Salvatăînultmul moment, mi-am luat sacoa cu cări i m-am retras cu

năNu l-am scăpat din ochi până ce nu am ieit din magazin.

41


42/255

PATRU

Băile comune sunt oribile.ÎntoarsălaClarinHouse, am avut parte de o supă erbinte, dar duul a fost

mare tristee,am descoperit că toi clieniipensiunii se spălau seara,iiApa era mult prea receăălaeap,aacerut recepionerei sămă trezească aaseineaapentru a-mi mai încerca norocul o dată. Bănuiam că majoritatea

mere.Am schimbat hainele de stradă cu un tricou piersiciu cu dantelă i chiloi

une.După du, trebuia e săbracăoieanăpehol,aproape despuiat,moptatpentru

arnăMi-am despachetat i ultima valiză. Pusesem în bagaje o serie de obiecteemai suportabilăUna din lumânările cu aromă deershey,perecheamea preferată

nndnblugidecoloraiideiraiecaremama ameninaereusăoarunce agunoi, i o fotograe cupărinii mei, pe care am rezemat-

modă.După aceea, am scos din rucsac carnetul pe care îl cumpărasem cu câteva

âninurmă i m-am aezat turcete în mijlocul patului. Încă dinmăăsam pânăascunzătorecarean,oramea devenea tot maieperafosboipcădinifonierioanăăcuvreun băiatde care era îndrăgostită,scoânditaupupăturile.Până de curând, nu m-a interesat să in un jurnal al meu. După

ormântare, însă, copleită de povara emoiilor, am umplut pagini întregi.42


43/255

aperioadă,lgampăr,aiundesămerg mai întâi. Listele astea m-au ajutat să-mimeri.Săsupravieuiescde pe ozi pe alta.Abisul somnului-aaupravieuiescopilorAtâtavreme cât tiam încotro mă îndrept

Eram mândră de tupeul pe care îl dovedisem în prima mea zi la Dublin. Dareulenicultăuatueoatensma uor într-o mască. Eu tiamntmuică,abia trecutăde vârsta legalăpentru a

maniă,carenu vizitasedecâttateleînvecinateGeorgiei, care îi pierdusecum spusese Jericho Barrons – complet depăită de

Mergi eraprimul obiectiv de pe lista pentru a doua zi. Aveam o copie a oraruluiompletat cu numele ecărui profesor. Mi-l

mestruluicasăndelacoalăicândoupuin noroc, una dintre persoanele cu care voi vorbiâineaticucineedea sora mea i cine este bărbatul cel misterios. Mergi

era următorul obiectiv. În librăria dinmsămai calc,ceeacemă scotea din sărite,indcă eramenală. Intuiiaîmi optea că scăpasem de acolo printr-unDacătaximetristuln-ar sositatimp, Jericho Barrons m-ar m-ar torturatpână ar scos de la mine tot ce îl interesa.mpără cutii,sacomătură pentru apartamentul Alinei se aa pe locul trei.smaidegrabă opional. Nu mă simeam foarte pregătită suetete să

ăîntorccolomi ronăiam vârful pixului i regretam că nu reuisem să’Duffy. Sperasem să-i pot citi rapoartele i să au câte

heaolăcamaiaveam de ateptat.Am făcut o scurtă listă cu lucruri pe care trebuia să le cumpăr de la

ezonă:unadaptor ca să-mi încarc iPod-ul, suc de fructe, câtevagdergemeră.După ce am terminat,

inaim-am cufundat aproape instantaneu într-un somn adânc,

43


44/255

M-a deteptat o bătaie la u ă.M-am ridicat în capul oaselor i m-am frecat la ochi. Îi simeam grei i

Aduratâtevasecunde până să mămirescnde mă au – într-o cameră răcoroasă din Dublin, cu ploaia lovind

Eram în mijlocul unui vis minunat. Eu i Alina jucam volei pe malul unuiapaniadeelectrceorgiaPower,pânzeautotstatulErautreopieredeAshford, i vara mergeamdcaeim,săeronzăm i să ne uitămăbăieunvisâdennsmaicăsimeam gustul de Coronaâieamul de cocos al cremelor solare, i nisipul n sub tălpi.

M-am uitat la ceas. Era ora două dimineaa. Eram somnoroasă i âfnoasă im-am obosit săocund.— Cine e?— Jericho Barrons.Nu m-a dezmeticit mai repede nici dacă m-ar pocnit cineva în cap cu

amei.Ce căuta el acolo? Cum îmi dăduse de urmă? Amucatenulpregătnapie

mpol— Ce doreti?— Să facem un schimb de informaii. Pe tine te interesează ce este. Pe mine

ăinterzăceiMă căzneam să nu-i arăt cât de speriată sunt în realitate.— Iste băiat. M-am prins încă de la librărie. Cum de i-a luat atâta timp?

Lipsa unui răspuns imediat m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva plecase.— Nu sunt obinuit să mă rog de oameni. Nici să mă tocmesc cu o femeie, a

— Atunci, obinuiete-te, amice, indcă eu nu primesc ordine de la nimeni.micegratis

Cu tupeu, Mac, cu tupeu. El n-avea de unde să ghicească.

— Ai de gând să deschizi ua, domnioară Lane? Sau ne continuăm— Chiar vrei să facem schimb de informaii? am insistat eu.

44


45/255

— Da.— Eti dispus să vorbeti tu primul?— Da.Mi-am relaxat umerii. Am ridicat mâna de pe telefon. M-am îndreptat din

despateŞmcâdemportant este săzâmbeti indiferent dacă eti trist.

upăo vreme, începi să te înveseleti. Aceeai strategie era valabilă i în cazulmîncrederenJeBarrons nicicâtnegrusub unghie, darii-sadu, i oricât de mult mi-a dorit să o

am? Dacă îmi iroseam timpul înpulînseamnă bani, iar banii mei erau extrem de limitai. Dacă era

mîncotrodecâtsădeschidua.Doar dacă

va…— Ne putem înelege prin uă, am propus eu.— Inadmisibil.— De ce nu?— Îmi place să u discret, domnioară Lane. Accepi ori nu.— Dar eu…— Nu.Am pufnit enervată. Din tonul bărbatului reieea limpede că nu are rost să

ăârguiesm întinsmâna după o pereche de blugi.— Cum m-ai găsit? l-am întrebat.Mi-am tras fermoarul pantalonilor i mi-am trecut degetele prin păr. Din

miiereuînmpul somnului. Mă trezeam cu el vâlvoi.— Ai chemat un mijloc de transport de la stabilimentul meu.

— Acasă la mine, le numim taxiuri. Şi librării.Dumnezeule mare, cât de înepat putea .— Acasă la mine, le numim bune maniere, domnioară Lane. Dumneata ai

— Ia uite cine vorbete. Nu e vina mea. Nu reacionez prea frumos laeninări

Am crăpat ua i m-am uitat la el prin spaiul lăsat de lanul de protecie.umi-lputeam imagina pe Jericho Barrons copil, mergând spre coală, cu faaâncarenmână. Nu se născuse

45


46/255

mană, cifuseseămislit de cine tieceniment cataclismic.Bărbatul a înclinat capul i m-a studiat prin deschizătură, în toată

mea:părul ciufulihuraumate de somn, bluza dinaterminat,aveam senzaia căD.

— Îmi dai voie să i ntru? a î ntrebat el.—Eu nu te-a lăsat să u rci.Eram furioasă pe recepioner. Credeam că paza e mai grozavă. Mâine va

— Le-am zis că sunt fratele tău, a spus el, citindu-mi gândurile pe faă.— Foarte credibil. Semănăm ca două picături de apă.

El era iarna,eu eram vara. Eu, zi, el,noapte. O noapte neagră i furtunoasă.Nu a părut deloc amuzat de gluma mea.— Deci, domnioară Lane?— Încă mă gândesc.Din moment ce descoperise unde stau, putea oricând să-mi facă rău. De ce

momentul fatidic? Ar putea atepta până mâine i să mă atace înipeipramea, doar dacă nuutdeapensiune la ataamipiardă urma. Deranjul arultpreamare. Trebuia să rămân în acel cartier. În plus, nu părea genulerădeotelEramai curând genulpingeînrazaputiiunui asasin, fărăniciceamai micăucare.Faptulcăfoloseam un astfel de argument în favoarea lui ar ăîngriAbiamai târziu, aveam să realizez că în primele

ânipetrecutenIaeramîncăbântuităe moartea Alinei. Apatia ioardouădintremptome.

— Bine. Intră.Am închis ua, am scos lanul, după care am deschis-o din nou i m-am tras

mlăsatua lipitădeperete,astfelîncâtoricneoatăvedea înăuntru i, lanevoie, să-mi audă toată

eaedrenalinaîmi pompa prin vene, dându-mi o stare de agitaie.urmelgantdemai devreme, iar cămaa albă era lapecabiparcăn-artrecutâtevaorede la prima noastră

46


47/255

ndatcamera i aa neîncăpătoare.acăunom normal umple sută la sută din spaiul pe care îl ocupă, el reuea

mva săupe dublu.A aruncat o privire fugitivă, dar atentă înjur.Nu mă îndoiam că, dacă va

aitârzuvaputeadescriecu precizieabsolut orice detaliu,de la

nălasutulmeu cu oricele care zăcea pemîmpins covoraul cu vârful picioarelor, îndesându-l pe el ia

— Deci, ce reprezintă? am rupt tăcerea. Ba nu, mai întâi spune-mi cum se

Încercasem toate varianteleînzadar i,presupunând că îmi va spune

mămi continui căutărileentpropriu.A început să se învârtă în jurul meu. Ca să nu u expusă, mă răsuceam

— S-i-n-s-a-r, a pronunat el pe litere.— Sinsar? am spus eu.

—Şii-sa. Şii-sa-du.— Ah, da. Aa se explică. Dar cum rămâne cu „du”?S-a oprit, aa căam făcut i eu acelai lucru. El stătea cu spatele la perete, eu,

cputsăbservanumite tipare,imdatseama că el se poziiona întotdeauna în aa fel încât să nu e cu

mă,cidindorina de adeine controlul.— D-u-b-h, a zis el.

—Dubh înseamnă do 4?Eram sceptică. Nu era de mirare că nu reuisem să găsesc cuvântul ăla

pi— După acelai model, ar trebui să zic în loc de pub, poo ?—Dubh e u n cuvânt galez. Pub nu e.— Ai grijă să nu plesnească ceva î n tine de râs. Eram convinsă că f ăcusem o

măreuităDar ce poi să-i ceriunui înepat?

o — a face (engl.).

47


48/255

—Sinsar Dubh nu e motiv de glume.— Scuzele mele. Deci, ce este acest lucru atât de groaznic?Ochii lui au coborât de la chipul meu la degetele de la picioare, i înapoi.

câeaufmnicioimpresie asupra lui.— Du-te acasă, domnioară Lane. Trăiete-i tinereea. Bucură-te că eti

oasă.Găsete-iun bărbat. Fă copii. Îmbătrânete alături de drăguul tău

Comentariul lui mi-a ars pielea asemeni unor picături de acid. Din cauză căndăifrumuică, iar băieiimă dezbrăcau din priviri încă din clasa autBarbie.Preferamea pentru roz,ua

enm-a arasnicdatănicmăcar pe vremea când eram prea micădaseama că nu are nimic în pantaloni. Nu visam la o căsuă cuainăde familie în garaj. Şi detestam toate stereotipurile

ab Fă copii i mori, de altceva mai bun nu eti în stare. N-oi eunuanicunt

— Ia mai du-te naibii, Jericho Barrons. Ai promis că-mi spui ce e.— Numai dacă insiti. Nu fraieră i nu insista.— Ba insist. Ce este?— Ultima ansă.— Dă-o-ncolo. N-am nevoie de ea. Vreau să tiu ce e.Privirilesaleîntunecates-auopritnochiimei. După care a ridicat din

meriCostumul său elegant i-a alunecat pe corp cu supleea i moliciunea pepee.

—Sinsar Dubh e o carte.— O carte? Doar atât? O amărâtă de carte?Cruntă dezamăgire!— Nicidecum, domnioară Lane. Nu face greeala de a crede că este o

pmdespreun manuscris extrem de rar i extrem de vechi.uliarcapabilideimă pentru a intra în posesia lui.

— Inclusiv tu? Ai în stare să ucizi pentru el?Simeam nevoia să claric toate aspectele acestei probleme.— Categoric, a răspuns el, examinându-mi expresia feei. Acum, mai ai chef

48


49/255

â— Bineîneles.— Ai să ajungi acasă între patru scânduri.— Asta se vrea tot o ameninare de-a ta?— Nu voi eu autorul.

— Atunci cine?— Eu am respectat înelegerea. E rândul tău să-mi răspunzi la întrebări.adar,domnioară Lane, ce tii despre Sinsar Dubh ?Aproape nimic, era evident. În ce naiba se amestecase sora mea? Într-o

upacufurtulde artefactepdeminali

— Spune-mi, a insistat el. Şi vezi să nu mă mini, indcă o să-mi dau seama.L-am privit cu atenie, aproape convinsă că nu exagerează. Nu mă gândeamcapaciormale – nu cred în astfel debămimică.

— Sora mea a f ost studentă aici, am spus.El fusese foarte zgârcit în informaii, aadar l a fel voi i eu.— A fost ucisă acum o lună. Mi-a lăsat un mesaj în mesageria vocală, chiar

unearebuieeapăratsăăsesc Sinsar Dubh.— De ce?— Asta nu mi-a zis. Doar că totul depinde de asta.

— Unde-i mesajul? Vreau să-l ascult i eu.— L-am ters, din greeală, am minit eu.

Bărbatul i-a încruciat braele pe piept i s-a emat de perete.— Mincinoaso. O persoană dispusă să moară pentru sora sa nu face astfel de

esaul?Văzându-mă că tac, a continuat pe un ton mai blând:— Dacă nu eti alături de mine, eti împotriva mea. Nu am pic de milă

manii mei.

Am ridicat din umeri. Voia acelai lucru ca i mine, i era gata să ucidăupă logicamea elementară, eram oricum dumani. Amdăuadeschisădinspatelemeu, calculându-mi următoarea

49


50/255

icareAmeninarea l ui mă lăsase r ece. Doream, totui, să-i văd expresia feeiomentul în care ascultă mesajul. În cazul în care fusese implicat în moarteacaulgmoie.De asemenea,săîauimpresia că atât eu, cât ipoliiadispunem de anumiteaii

— Am lăsat deja o copie a înregistrării la Garda din Dublin, l-am anunat încmicăutam mobilul prin geantă. Încearcă să dea de urma tipului cublaeaBluf à la Mac. Mai ecient decât fuga. Şi mult, mult mai bun decât moartea.

um-a contrazis. Se vede treaba că i se defectase poligraful.Am apăsat pemăruă.

Am tresărit. Indiferent de câte ori l-a ascultat,de ecare dată mă treceauavaoreînaintesămoară.hami răsune în minte, laaz

Totul a luat-oazna… Credeam că-l iubesc… Ele unul de-al lor… trebuie să găsimbh … totul depinde de asta… nu-i putem lăsa să pună mâna pe ea… m-anu…

L-am observat cu atenie în timp ce se derula mesajul. Era calm,perturbabilunutrădabsolutnimic.

— Ai cunoscut-o pe sora mea?

— Amândoi căutai această „carte extrem de rară” i totui nu v-ai întâlnituentonacuzator

— Un milion de oameni trăiesc în Dublin. În afară de acetia, oraul este luatnoarăLane, dacănvooradumitale săună prin „nici nu-i imaginezi ce

M-a intuit cu privirea lui sumbră, vrând parcă să î mi măsoare sinceritatea

— Asta m-am întrebat i eu. N-am nici cea mai vagă idee la ce se referea.— Chiar niciuna?— Absolut niciuna.

50


51/255

— Hm. Şi asta e t ot ce i-a lăsat? Un mesaj?Am încuviinat din cap.— Nimic altceva? Vreun bileel, vreun pachet, ceva de genul ăsta?Am clătinat din cap.— Şi habar n-aveai ce înseamnă Sinsar Dubh ? Sora dumitale nu-i spunea

— Eu aa credeam, dar se pare că m-am înelat.Nu mi-am putut ascunde amărăciunea din glas.— A spus „unul de-al lor”. Despre cine e vo rba?— Asta speram să mă lămureti tu, i-am replicat eu, tăios.— Eu nu fac parte dintre ei, dacă asta insinuezi. Multe persoane i faciuni

Sinsar Dubh. Şi eu vreau s-o găsesc, dar prefer să lucrez pe cont propriu.— De ce o vrei?— E o carte nepreuită. Iar eu sunt colecionar, a spus el, înălând din umeri.— Şi din cauza asta eti dispus să faci moarte de om? Următorul pas care e?

ult?— Dacă nu-i convin metodele mele, nu te amesteca.— Foarte bine.— Da, foarte bine. Ce altceva mai ai să-mi spui, domnioară Lane?— Nimic.Mi-am recuperat telefonul, am avut grijă să m ai salvez mesajul o dată, după

ndinprivimomentul să se retragă.Bărbatul a izbucnit într-un râset melodios i enigmatic.— Cred că sunt invitat să plec. Nu-mi aduc aminte ultima oară când mi s-a

aimplataa ceva.Următoarea micare m-a luat prin surprindere. Jericho trecuse de mine i

ăcând m-a apucat i m-a lipit violent cu spatele de corpulmavut senzaia că lovesc un zid din cărămidă. Ceafa mi-a ricoat dinndncauzaimpactului.

Am dat să ip, dar mi-a acoperit gura cu palma. Mă strângea atât de tare de

mă sufoc. N-a bănuit ce foră se ascunde subulălascump. Am priceput, în acea clipă, că îmi permisese să las uanceseadecâsămi

51


52/255

i-arpututfrânge gâtul fărăsăapuc săsc ot vreun sunet.mă putea sufoca, exactcum se întâmpla în acel moment. Fora lui eraecâofnurădinea.eam că seăpânete, că este foarte,foarerimine.Şi-aropiatbuzelede urechea mea.

— Întoarce-te acasă, domnioară Lane. N-ai ce căuta aici. Lasă poliia. Lasă Sinsar Dubh, altminteri îi vei găsi sfâritul în Dublin.A slăbit uor strânsoarea, sucient pentru a-mi da ocazia să răspund i să

— Iar mă amenini, am uierat eu.Mai bine muream luptându-mă, decât smiorcăindu-mă.

Braul său mi s-a înpt în coaste, înăbuindu-mă din nou.— Nu e o ameninare, ci un avertisment. După atâia ani de căutări, doarămisteancaaiacum când suntpune mâna pe ea? Există două categorii de oameni în lume,mnioară Lane: cei care supravieuiesc cu orice pre, i cei care sunt victime

I-am simit buzele pe gât, limba care i se plimba peste vena mea pulsândă.— Dumneata, domnioară Lane, eti o victimă. Un miel într-un ora de lupi.

menpână mâine-seară la nouă să-i faci bagajele i să părăseti ara.M-am prăbuit pe podea imediat ce mi-a dat drumul, gâfâind după aer.Până să-mi vin în re, Jericho Barrons se făcuse nevăzut.

52


53/255

CINCI

— Speram să-mi putei spune câte ceva despre sora mea, i-am zisuluiprofesorde pe listamea, S.S. Ahearn. Ştii cine erau prietenii ei?

depepul?Făcusem asta aproape întreaga zi. Cu orarul Alinei într-o mână i harta

pusului încealaltămde lao clasălaaltamsăncheieâineurma să

msă-abordezpe studeni. Poate cu ei aveamaimult noroc. Deocamdată, nu reuisem să au mai nimic. Iar din puinul

nu-mi era de folos.— Am declarat deja poliiei tot ce tiu.Profesorul, înaltislabcaun âr,îiaduna foilecumare viteză.

— Inspectorul O’Duffy, parcă aa îl cheamă, s-a ocupat de anchetă. Ai

— Am stabilit o întâlnire spre sfâritul săptămânii. Speram totui să îmi

Profesorul a vârât foile în servietă i a închis-o.— Regret, domnioară Lane, dar nu am cunoscut-o aproape deloc pe sora

mitaleraăcândbinevoia să vină la curs, nici nu îi simeam

— În rarele dăi când binevoia să v ină la curs? am repetat, ocată.Alina era îndrăgostită de coală. Îi plăcea să st udieze, să învee. Nu chiulea

— Exact. După cum le-am spus i poliitilor, iniial venea regulat, dar d upăp,aînceputsăabsenteze totmai des. Uneori nu o vedeam trei-patru

Probabil chipul meu exprima o asemenea mirare i îndoială, încât s-a simit

53


54/255

— E o problemă frecventă cu studenii străini. Tineri scăpai de subheeapărnipentruprima oară în viaa lor… într-un ora ticsit deurAlaeraofadrăguă,lafedumneata… Sunt sigur că dincvedereaveaalteucrurmai bune de făcut decât să stea într-oeratăibuioare

— Alina n-ar gândit niciodată aa. Sora mea iubea clasele aglomerate iamult ca orice.Era visuleisăudieze aTrinityCollege.— Îmi pare rău dacă te dezamăgesc. Îi spun doar ce am observat eu.— Avei idee cine erau prietenii ei?— Mă tem că nu tiu nimic despre asta.— Avea un iubit? am stăruit eu.

— Nu am băgat de seamă. În rarele ocazii când am văzut-o, nu am observatipareău,domnioară Lane, darmitaleafostdoarunul dintre sutele de studeni care trec pe acestemestru.Iaracăs-afăcutremarcată prin ceva, a fost prină

Abătută, i-am mulumit i am plecat.Domnul Ahearn era al cincilea profesor cu care discutasem, iar descrierea

undea defel cu ceea ce tiameanăcarenu frecventa cursurile,cărenuîipăsade învăătură,i

M-am uitat spre coada listei. Mai aveam o singură profesoară de găsit, darecâmiercuriivinerAm decis să merg lamternurileînverzedestudeni lungii

upă-amiezii,încercam să găsesc o explicaie pentruportamentul neresc al Alinei. Principalul obiectiv al programului de

–carLivundoctorat în literatură–îi

Campania lui Cezar în Galia i Impactul industriei asupraX- E posibil să nu-i plăcut?

Era greu de crezut. Alina era fascinată de orice domeniu.Am oftat adânc, ceea ce s-a dovedit o greeală. Mă dureau coasteleneaăndm-am trezit,am descoperit o dungă vânătă de-

54


55/255

meziulpieptului,imediat sub sâni. Nu suportam sutienul, aa că ambrăcaunmaiou dantelat cu ori pe sub un pulover roz care să se as ortezeanichiuraipedichiura.Adăugasem la inută o pereche de pantaloni trei

marcaoutureentrucareeconomisisem bani o vară întreagă. Îmi

mpărulăeaeprsemcuo clamă lucioasă.dacăeram complet bulversată i plină de vânătăi? Măcar arătamacum un zâmbet fals te poate binedispune, aspectul îngrijit îmiparcăostaredelinitenteneapăratăăAi â Cât

ugreu mă înfrânasem să nu-i replic în stilul meu infantil: Şi dacă nuemeu. Singura reacie mai nepotrivită de-atât arama ca să mă vait ei: Mami, oamenii ătia nu mă iubesc i nu

Şi cu cât cinism vorbea despre oameni! Eti o victimă sigură, vacs , amgăniuAuzindu-mă, am scos un mârâit de nemulumire. Mama, o reentăînprivinaînjurăturilorOfaăfmoasă nuspurcată”zeaaAlinane folosiserămaginaiaigăsiserămtotoiulde surogate inofensive. În loc de „rahat”,m„cacao”.Pentru„pe dracu”, foloseam „vacs”. În loc de „cur” aveamou”,ncuvântulcuF– pe care nu l-am mai pronunat de o

m„afDin păcate, abuzaserăm de ele în asemenea măsură, încât deveniseră un

evindecatprecum înjurăturileadevărate.Spre ruineaea,cucâtmă enervam mai tare, cu atât aveam tendina să revin la

opiuerauor să-ifacebeiviideabarămă ia înnam că „bodyguardul o să le rupă popourile în bătaie i-ofaaceloramurileacesteainfecte,unavamulte oriluatînderâdere.

Mi-am dres glasul i am mai zis o dată:— Victimă sigură, pe dracu.Fie,recunosc. M-au trecut toate năduelile când m-am trezit în braele lui

55


56/255

ai-aNumă îndoiam că e o persoană lipsită dencrminal,m-ar ucis aseară i ar terminat

mplase.Mă lăsase în viaă, ceea ce,după logica mea,nacălafelvaproceda i pe viitor.Nu era exclus să mai recurgă laeninăripoatechiarresnziceaeomorât nu mă va

orîNu se schimbase nimic. Trebuia să-l găsesc pe ucigaul surorii mele, deci nuum se crie Sinsar Dubh, puteam elucidame?

În sperana de a evita aglomeraia de la ora de vârf i de a economisi bani

âncând mai rar, m-am oprit într-un pub pentru un soi de prânz târziu/cinăuriecucrocheteepete icarto prăjiiApoi am pornit spre bibliotecă.ăoeecedescoperimaia dorită.Habar nuceneaa.

Alina ar tiut cum să folosească programele de căutare i să ajungă exactvoiedeindicatoarecasămă descurc. Înaumătate de oră, nu am făcut altceva decât să aleg cări despre istorie iasăizolaămătate de orăiaăasănumă credei complet incultă, să tii că amenindeva,pe la mijlocul celei de-a douaeziaoroculpestemine.

Sinsar Dubh 1: Talisman al Întunericului 2aparinând rasei mitologice

Tuatha Dé Danaan. Scris într-o limbă cunoscută doar de bătrânii dinneamul lor, se spune că m anuscrisul ar ascunde în paginile sale cea mai primejdioasă d

invaziilor menionate în manuscrisul pseudo-istoric Leabhar Gabhåla 3, a fost furc

zvonurilor, a ajuns pe t ărâmul oamenilor.

Am clipit din ochi, uluită. După care am căutat notele de subsol.1Noii colecionari manifestă un interes cr escând faă de re licvele mitologice,

56


57/255

unii dintre acetia pretinzând chiar că ar ine fotocopii după una sau două pagini di Sinsar Dubh este o plăsmuire, la fel

„Regele Întunericului” al Tuatha Dé Danaan. Presupus a fost scris într-un limbaj criptic, într-o limbă moartă, autorul cării de faă ar d ori să tie

cum pot face acei colecionari dovada autenticităii paginilor.2Despre Tuatha Dé Danaan se spune că ar deinut opt r elicve sautalismane antice de o putere uriaă: patru ale Luminii, patru aleÎntunericului. Relicvele Luminii erau piatra, lancea, sabia i cazanul. Celeale Întunericului erau oglinda, cutia, amuleta i cartea (Sinsar Dubh).

3Leabhar Gabhåla (Cartea invaziilor) plasează dominaţia Tuatha DéDanaan la t reizeci şi şapte de an i după Fir Bolg (care i-au urmat lui Cessair,nepoata lui Noe, triburilor Partoloniene şi Nemediene) şi la două sutenouăzeci şi şapte de an i înainte de Milesieni sau poporul Goidelic. Cu toateacestea, s ursele anterioare şi ulterioare contrazic atât veridicitatea TuathaDé, cât şi data sosi rii lor con semnată în acel manuscris datând din secolul alXII-lea.

*Am închis Enigma artefactelor – între adevăr i legendă, i am rămas cu privirile

nduricâm-ai putut dărâmauglumesc. Cu una din acele pene micue cu care sunt umplute

uturispremine,ia căzut de pe scaun.Rasă mitologică? Regele Întunericului? Magie? Îi băteau joc de mine?Nici eu, nici Alina nu eram pasionate de chestiile astea oculte. Preferinele

atererulme se imitau la thrillere,comedii romantice,micparanormal.

Vampiri? Scârbos! Cum să-i placă nite mortăciuni? Călătorii în timp? Maiăuitladeseneanimate decât să dau nas în nas cu vreo matahalăiVârcolacsaaculmea prostiei.Cine-ar vrea să se-ncurce cu unaimult câine decât om? De parcă bărbaii normali nu i-ar da destule

Nu, mulumesc. Pe mine, realitatea m-a satisfăcut dintotdeauna. N-am57


58/255

eamine.Cel puin, aa.Mă îndoiam tot mai tare că îmi cunoscusem sora cu adevărat.Toată povestea asta era peste puterile mele de înelegere. De ce m i-ar lăsat

mesajîncare-mi spune să găsesc o carte de magie despre care T.A.urtough, autorul Enigmei artefactelor, armă că n ici măcar nu există?

Am deschis cartea i am recitit prima notă de subsol. Era posibil să existemenipe lume care credeau în acea carte de magie, iar Alina să fost ucisămerisencaleacăutăriebuneti?

Am meditat o clipă la această posibilitate. Înseamnă că e plecat cu sorcova ihumeri. Oricât de trainică ar fost la început, o

unădupă câteva mii de ani.Una cu o vechime de unieanisprapulberedemult. În plus, din moment ceeninuo putea descifra,deeauatâeiperaunămâna pe ea?Derutată, m-am apucat din nou de citit. Am terminat al doilea teanc de cări

ăorămai târziu,o cartedespre mituri iiăntebar

Potrivit l egendei, cheia descifrării l imbii Sinsar Dubh a fost asc unsă în patru pie patru re folosi pentru ca manuscri

Minunat. Acum i-am băgat i pe druizi în afacerea asta. Am căutataidespreei

În societatea celtă precretină, druizii îndeplineau sarcini de naturăreligioasă, legislativă i juridică, precum i educativă, ei ind responsabilicu iniierea tinerilor d in clasele su perioare î n tainele ordinului.

Ei, hai că nu par chiar at ât de îngrozitori. Mi-am continuat lectura. Imediatipie.

58


59/255

Druizii săvâreau sacricii umane i mâncau ghinde înainte de ceremoniilede prevestire a v iitorului. Considerau că noaptea est e premergătoare zi lei icredeau în metempsihoză, concepie conform căreia suetul nu moare, cirenate sub o altă formă. În vremurile străvechi, se credea că druizii suntînzestrai cu puteri divine i pot con trola materia, spaiul i chiar timpul.

De altfel, vechiul cuvânt irlandez drui înseamnă magician, vrăjitor, ghicito…

Gata, mi-a ajuns. Am închis cartea, hotărâtă să pun punct cercetărilor pevgereaveusesezdruncinateintemelii.Sora mea eraoscutentuasaxigurăexplicaieibrăcamul lui os de cinci mii de dolari i râde de mine.Îmi aruncase o gogoaă, iar eu o înghiisem fără să stau pe gânduri. Îmi

puiaseapulcutotfeudeorneldesprecarteemagie neagră, doar caăderutezeisămă ină departe de lucrul pe care Alina îmi ceruse cu

să-l găsesc. Şi, ca orice mincinos desăvârit, îi presărase minciuna cucudisperaresăintreînposesiaaceluiobiect,înmuzat de credulitatea mea, probabil niciosmbe ortograa cuvântului prea mult. „Şii-sa-du”. L-amnatesibesămi dau seama cum se scrie în realitate.oamne, cât eram de fraieră. Era posibil să nu existe decât o diferenă de douăispuseseericho,obiecctiviunulconcret,tangibil,

mă ajutesă lămuresc misterul morii surorii mele. Desigur,nând că eaun cuvânt de origine galică, i nu doar o altă păcăleală.Numcrdeiotănvorbelea

Şi ca săună paie pe foc, apelase la ameninări în sperana că astfel mă vadeămas-bun, îmi lăsase o vânătaie deuseeaCu cât mă gândeam mai mult la ce păisem, cu atât mă înfuriam mai tare.

Am plecat de la bibliotecă i am trecut pe la o drogherie pentru a cumpăra

59


60/255

m-am îndreptat spre pensiune prin aglomeraia dinmpleBar.Lumea forfotea pe străzi. Puburile luminate î i ateptau clienii cueiuuzicaserevărsapepaticicarenum-au lăsat să trec fără strigătele

mai minunat nici că se putea pentru o

aniăânără,sgurăpasnatăemuzică.Asta însemna craic.Nu-mi plăcea absolut deloc.Mi se întâmplă deseori ca atunci când sunt nervoasă să m ă pierd în tot soiul

daceereplcaulementuloportun – i să uitde totce mă înconjoară.

Şi uite aa, înlocajung la pensiune, m-am trezit la ua librăriei Barrons.

uastanasem. O făcusem pur i simplu din instinct. Era ora nouă iăzecinute,uinîmi păsa de orarul domnului Barrons.M-am oprit în faa magazinului i am aruncat o privire la stânga, spre zona

ărătăcmcuo ziînainte.Clădireacu patru niveluri,idă,lemn i piatră,păreae la grania dintre partea

uuea,fmină gălbuieenigăăgioidiscutauirâdeau.În stânga, felinarelerăzleeoumină palidă i bolnăvicioasă, i linitea era curmată doar de

Mi-am întors atenia dinspre cartierul dezolant. Eu cu Barrons aveam treabă.ul„Deschis”erastaveauprogram de la 12 până la 8 seara – iaroarâvaminie rave, dar motocicleta scumpă erainziuaanterioarăNu mi-o

peionaurcându-se pe motorul în negru i crom, la fel cum nuimpe Barrons la volanul unei berline ieftine. Prin urmare, tipul

departeAm încletat pumnul i am izbit în uă. Eram în toane proaste, căci aveam

eadinDublin îi pusese în minte să mă rănească într-unminimum de politee, nimeni

msecade, ba unii chiar se purtaseră ca nite mitocani.aispune că americanii sunt prost-crescui! Am bătut din nou. Amdeiam mai încercat o dată. Mama zice că am

60


61/255

perament de rocată, dar am cunoscut câteva rocate i nu cred că sunt niciaamea este că, atunci când măacinăvanumă potolesc până nu încerc să-i dau cumva de cap. Exact aaplaneanIda

— Deschide, Barrons. Ştiu că eti înăuntru, am strigat.

Am continuat să ip i să ciocănesc vreme de câteva minute. Tocmai cândmă înelasem, am auzit un glas, ascuns undeva în beznamea,un glas alcăruiaccentmisterios îmi evoca imaginea unorurxoharemuri i spelunci pentru opiomani.

— Femeie, eti nebună de legat.Am mijit ochii, chinuindu-mă să s trăpung întunericul. Ceva mai departe, se

aăneagrăcaream presupus că este el. Era imposibil să îi distingaidensimai viguros decâtmbreleinjurŞimidădea un vag or pe ira spinării. Da, el era.

— Nu-s chiar atât de nebună pe cât crezi, am replicat eu. Nu chiar atât denăîncâălasrăjideovetile

— Un miel într-un ora de lupi. Oare cine î i va înge colii în tine?— Vacs… Pe dracu’! Nu mă sperii.— Oh, da, nebună de legat.— Ştiu că m-ai minit, Barrons. Haide, spune-mi, ce-i ii-sadu ăsta, până la

ă?Dei nu intenionasem să-l accentuez, cuvântul necunoscut parcă a ricoat

buituluneiputi.Or, în acea stranie clipă,ulsaopriciotăceredeplinăacoborât peste pământ, la fel ca

scmomentul în care rosteti ceva deivăzutceorpieeJane Doe aia?”, i îi vine să intri înpământ dedescopericăneoe eiarînspateleău

— N-ai de ce să te mai ascunzi, indcă oricum nu plec până nu au

Nici n-am apucat să-mi duc fraza până la capăt, că m-am trezit cu el lângă

inendividulseeplasavitezafulgerului.A contati faptulcănu veneameu.A apărut din beznă, de la nici zece metri deineim-a lipitcuspateleeă.

61


62/255

— Femeie nesăbuită, nu rosti astfel de vorbe în auzul oricui.A întins mâna spre broască, fără a se sinchisi că mă strivete.— Ba am să zic tot ce…, am dat eu să spun, însă m-am oprit, uitându-mă

ărulluiPata de întuneric pe care oconfundasem cu el se pusese în micare. Şi nu era

ndealângă zidul alteiclădirdnapropiere,mcecedevizavipentrua-lvedeaznetesăcutreierstrăziaceuca

Nu era nimeni.Am privit din nou spre cele două umbre. Veneau spre noi. Repede.Mi-am întors atenia spre Barrons. Stătea nemicat i mă urmărea. A aruncat

ăpănapoilamine.A deschis ua, m-a îmbrâncit înăuntru, a închis-o în urma noastră i a tras

62


63/255

ŞASE

— Explică-te, mi-a strigat el, împingându-mă spre centrul camerei, cât mai

Mi-a întors spatele i s-a apucat să apese pe întrerupătoare. Una după alta,pidnmagazin. Afară, felinarele îmbrăcauăă

— Să explic? Ce să explic? Tu să-mi explici mie. De ce m -ai minit? Oraulăscoateinsămil-aprezentatcapeun loc minunat, undeeaamabilă i totule rumos, dar eu n-am văzut nimic frumos, niciînamabilă.Îiaucuvântul meu că am să-i

mătorului care mi spune să plec acasă!— De parcă ai în stare. Ai grijă că s-ar putea să-i rupi vreo unghie.

Iseteadispreulînochi.— Nu mă cunoti, Barrons, am replicat eu, xându-l cu o privire la fel de

Bărbatul a aprins i ultimele lămpi i s-a întors spre mine. Am tresărit uorvăzutînlumina orbitoare. Probabil că nu îl studiasem foarte bineaoarăindcănu era doar masculin i senzual, ci emana un erotismnAproape te înfricoa.Păreaschimbat în acea seară. Mai înalt, maieuchiicorpuluieraui mai bine denii. Ontălaprima întâlnire îiremarcasemmeiiascuiiichipuldeoarogană rece care îmbina un amestec incredibil

— De unde te tragi? am întrebat pe un ton enervat, dându-mă un pas

S-a uitatlamine cu o privire goală, ocat de întrebare i totodată încurcat. S-parcănrăpuns,după care aridicatdinumeri.

— Am sânge basc i celt. Pict, mai exact, domnioară Lane. Mă îndoiesc63


64/255

Mă pricepeam la istorie. Urmasem câteva cursuri la facultate i cunoteamusmulte.Două popoare de criminali indemotenise ochii uor migdalai, pieleaăslamestec genetic mai primitiv nu cred că

Nu mi-am dat seama că am rostit ultimul gând cu glas tare, până când nu l-zmipe un ton nepăsător:— Ba sunt sigur că mai există i altele. Acum, spune-mi ce-ai văzut afară.— Absolut nimic, am minit eu.La drept vorbind, nici eu nu tiam ce anume văzusem i nu aveam chef să

bma.Îmi era somn, iar petele de la cină nu-mi priise deloc. Daraipresusde toate,mă durea suetul, iar o asemenea durere îi poate

A făcut un gest de nerăbdare.— Nu suport minciunile, domni…— Quiproquo, Barrons, am zis eu, jubilând ca un copil pentru că îi tăiasem

Expresia de pe chipul lui era mai grăitoare decât orice cuvânt. M-am mutatdmtntautârguientapeasăm-am prăbuit pe canapeaua din piele bej. Cel mai înelept era să m ăodă pentru că nu aveam de gând să plec fără să primesc niteăcâdeîncăpăânatirefracaeaexcusaănoapteaacolo.Mi-am sprijinit picioarele încălatensandale

ăsuăilempus unul peste celălalt.Ce scandal mi-ar făcutama dacă m-ar văzut, însă ea nu era acolo.— Tu-mi spui ceva i apoi îi spun i eu ceva. Dar de data asta, trebuie să v ii

mă primeti ceva la schimb.M-am trezit cu el peste mine, înainte să-l văd măcar schiând un gest în acestifăceachestdemă enerveze.

empion olimpic la sprint, e nu tiam eu cum se desfăoară unmnicdatăprinaava.Micările uieraumult preaine.

64


65/255

Cu buzele strânse i faa încremenită într-un rictus de furie, Barrons m-amână înptă în părul meu, m-a apucat de gât cupinsuspateleaerete.— Haide, fă-o, am uierat printre dini. Omoară-mă odată. Scapă-mă de

Durerea provocată de moartea Alinei era mai cumplită decât orice boală.avminalăaucelpuin alinarea gândului că totul se va sfâri înmă.La capătul tunelului meu, însă, nu licărea nicio luminiă.urereamă va mistui, zi după zi, noapte după noapte, i dei voi simi poateor,poatechiaroidorisămor, acest lucru nu se va întâmpla. Voi

mnată să-mi continui viaa cu un gol imens în suet. Voi suferi până în

orieicanumă îneleg, ori au senzaia că exagerez, nu auosevăraă— Nu vorbeti serios, mi-a răspuns el.— Cum spuneam, nu mă cunoti deloc.Bărbatul a izbucnit în râs.— Privete-i mâinile.L-am ascultat. Amândouă erau încletate în antebraul lui. Unghiile roz cu

plântaseăsemeni ghearelor în costumul lui, în încercareauontientă

— Mă pricep la oameni, domnioară Lane. Îi închipuie că vor să moară,ândsimt că

I secteaamărăciunea în glas, ca icând ar vorbit din proprie experienă.

mmai fost atâtde sigură căerichoBarrons nu este un criminal.M-a izbit de perete i m-a inut acolo, aproape sugrumându-mă cu o mână,

echiisănegriaaupesteaaigâulmeu, peste sânii care îmiante În special peste sâni. Cred că a pufnit în râsutucientoxigen.Erade neconceput ca Jericho Barrons să măxme doi oameni mai nepotrivii decât

ntaaharaCenaibapunea la cale? Nuăai amenina cu moartea, ci cu violul? Sau miza pe amândouă?— Te mai întreb o dată, domnioară Lane, i te-a sfătui să termini cu

65


66/255

maitolerantădispoziieastă-seaăAm treburi maiportanteelvat.Deci,ce-aivăzutafară?Am închis ochii i mi-am cântărit opiunile. Sunt foarte orgolioasă din re.ama zice că e u n fel de luptă cu mine însămi. Din moment ce aasem de la

utoadătoaremun semn de

mdeschisochii— Nimic.— Păcat, a spus Barrons. Dacă nu ai văzut nimic, nu-mi eti de niciun folos.

acăavăzutceva,atunciîmi etiutilăDacă nu ai văzut nimic, viaa ta esteportantă.Dacă ai văzut ceva, viaa ta este…— Am prins ideea, am bombănit. Devii plictisitor.

— Aadar? Ce anume ai văzut?— Dă-mi drumul la gât.Trebuia să obin i eu o victorie câtde mică.M-am clătinat pe picioare în clipa în care i-a retras mâna. Nu realizasem că

ăeasuaampământul cu tălpile. Mi-am masat gâtuluspen ton irascibi

— Umbre, Barrons. Asta-i tot ce-am văzut.— Descrie-mi-le.M-a ascultat atent până la capăt, fără să-i dezlipească o clipă privirea de pe

eu.— Ai mai văzut aa ceva? m-a întrebat.— Nu.— Niciodată?

— Nu, am spus, ridicând din umeri. Am trăit totui un moment ciudat într-bmvreo două seri.—

Documents

Karen Marie Moning - Febra neagra.v.1.0.docx