Istoricul turismului

  • View
    316

  • Download
    18

Embed Size (px)

Text of Istoricul turismului

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfurat n alte sectoare-chei din economia mondial (industrie, agricultur, comer). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate uman, cade sub incidena studiului interdisciplinar, antrennd deopotriv economiti , geografi, psihologi i sociologi. Primele meniuni privind preocuprile de a voiaja, apar n antichitate n operele geografului Strabon. Descrierile lsate de Marco Polo cu ocazia periplului su asiatic (secolul al XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-lea) sau, mai aproape de noi, ale lui Henri Monfreid au jalonat preocuprile viitoare privind practicarea cltoriei. Turismul devine un complex fenomen de mas la sfritul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat n mediul nconjurtor. Privit ca un fenomen social-economic creator de benifici, turismul a fost defint n variante dinte cele mai felurite: arta de a cltori pentru propria plcere (M. Peyromarre Debord); activitate din timpul liber care const n a voiaja sau locui departe de locul de reedin, pentru distracie, odihn, mbogirea experienei i culturi, datorit cunoateri unor noi aspecte umane i a unor peisaje necunoscute (Jan Medecin); fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creterea necesiti de refacere a snti i de schimbare a mediului nconjurtor, cultivare a sentimentului pentru frumuseile naturi ca rezultat al dezvoltri comerului, industriei i al perfecionri mijloacelor de transport (Guy Freuler).

Religia, sntatea, comerul, aventura, goana dup avere i politic toate au reprezentat motive pentru cltorii cu mult nainte de nceperea erei noastre i contiun s fie i n prezent scopuri principale ale deplasrii oamenilor.

Putem spune ca turismul se practic nc din Antichitate. Nu era un concept clar, n acea perioad, dar oamenii din acea epoc contientizau nevoia de relaxare i cunoastere.

Antichitatea este cea de-a II-a epoc a istoriei. A nceput n jurul anului 3000 .Hr, cnd a fost inventat scrierea cuneiform, i pn n anul 476, cnd a czut Imperiul Roman de Apus. Reprezint epoca n care s-au dezvoltat cultura, arta, religia i marile civilizaii.

Formele cltoriilor pentru recreere i de plcere merg pn la popoarele antice - greci, fenicieni, chinezi i egipteni ale cror clase privilegiate au neles rolul cltoriilor n viaa oamenilor. Astfel, era Imperiului Roman de la anul 27 .e.n. pn n 395 e.n. era relativ panic n care comercianii au prosperat ca rezultat al extinderii schimbului i comerului n interiorul imperiului i cu alte ri. Romanii aveau o moned universal care era acceptat n tot imperiul precum i o reea de drumuri bine dezvoltat pentru perioada respectiv. n acelai timp romanii nstrii aveau suficient timp liber pentru practicarea activitilor recreative (de plcere) i implicit pentru cltorii.

In sec 6 I.Hr. in Babilon a fost infiintat un muzeu de istorie care a atras foare multi oameni din diverse tinuturi apropiate; Egiptul se comporta ca un magnet pentru atragerea vizitatorilor. Acestia veneau atat pentru marile festivale religioase cat si pentru a vedea constructii precum Piramidele, Farul din Alexandria ; In Grecia Antica se practica turismul religios, pentru a merge in locul special destinat venerarii unui anumit zeu; In perioada de glorie a Imperiului Roman, persoanele instarite din Roma isi construriau o a doua resedinta in afara orasului, in care locuiau in anumite perioade ale anului; Deasemenea se manifesta si turismul de studiu in care, atat copii cat si adulti mergeau in anumite regiuni (in Grecia, Egipt) pentru a invata limba respectiva

Turismul balnear era o forma de turism practicata inca de pe vremea romanilor. Avem dovezi de practicare a acestei forme de turism in Romania, la Baile Herculane. In aceasta perioada de evolutie a omenirii, deplasarile in afara resedintei aveau urmatoarele caracteristici: Distantele erau scurte si erau parcurse fie pe jos, fie calare sau pe apa Nu existau in toate zonele drumuri ; Hanurile erau intalnite in principal pe marile rute comerciale;

Farul din Alexandria este singura minune a lumii antice care a avut si o utilitate practica. Pentru marinari era un bun indicator si le asigura intrarea in siguranta in port. A fost primul far din lume si a rezistat timp de 1500 de ani.

Farul era amplasat pe vechea insula Pharos, un fel de peninsula inglobata in cadrul orasului Alexandria. El se mai numea si faros, dupa numele insulei.Orasul Alexandria a fost fondat in 331 inainte de Hristos de catre Alexandru cel Mare, regele Macedoniei.Dupa moartea sa , Ptolemeu Soter, rege al Egiptului, a stabilit aici capitala.In fata coastelor se gasea o mica insula, Pharos, al carei nume se presupune ca venea de la insula lui Pharaon. Insula a fost legata de uscat printr-un dig numit Hepstadion, fiindca avea sapte stadii lungime, adica 1300m. Din cauza conditiilor de navigatie foarte periculoase in lungul coastelor, se impunea construirea unui far.

Dealul Acropole, supranumit si "Stanca Sacra" a Atenei, este poate cel mai important loc din toata capitala Greciei. Pe rand loc de cult, zona residentiala sau amadoua, cladirile ridicate aici, adevarate minuni arhitectonice, reflecta exact trecerea timpului peste Grecia. Astfel Acropolele au devenit detinatie pentru cei ce se rugau zeitei Atena, acestia practicand o forma a turismului religios, an de an vizitand acest templu.

Poate primii care si-au dorit sa calatoresca mult si au inlesnit calatoriile au fost vechii greci. ei incheiau contracte de vizite reciproce,prieteneau oameni de aceasi ocupatie, dobandind in acest fel siguranta calatoriei. acest contract de vizitare se putea mosteni din tata in fiu. au fost antrenate mase relativ mari de oameni pentru vizitarea locurilor sfinte, bailor curative,a locurilor de desfasurare a jocurilor festive. deosebit de importanta era circulatia spre baile curative la roma, orasul avand 854 bai populare si 14 bai de lux. primul ghid turistic apare la 1130, scris de Aimeri Picaud, un calugar francez.

Grecii , de asemenea , faceau calatorii pe malul Marii Negre, unde au si infiintat in 657 iHr. 3 orase: Tomis, Hitria si Callatis. Aceste locuri erau populate de o populatie numita geto-daci.de-a lungul timpului cele doua popoare au facut schimburi: dacii au preluat moneda, iar grecii obiecte de cult,aur si lemn.

In concluzie, in Antichitate, turismul a cunoscut o etapa premergatoare, deoarece nu s-a realizat o forma de turism propriu-zisa. Aceasta etapa premergatoare s-a desfasurat sub forma unor calatorii de cucerire, de intemeiere,dar mai ales pentru a face comert.

Evul Mediu desemneaz o epoc istoric, cuprins ntre Antichitatea trzie i Evul Modern, aproximativ de la 500 d.H. pn la 1500 d.H. Tradiional, n Europa, Evul Mediu cuprinde perioada dintre cderea Imperiului Roman de Apus (476) i, dup unele opinii, cucerirea Constantinopolului (1453), respectiv descoperirea Americii (1492) sau revoluiile din rile de Jos (1566-1609) i din Anglia (1642-1649).

De-a lungul perioadelor n care stabilitatea politic sau alte condiii necesare au lipsit, tendinele cltoriilor s-au limitat la alte motive dect recreerea i plcerea. De exemplu, Evul Mediu (care a durat din 400 e.n. pn n 1400) a fost o perioad n care cltoriile au fost mpiedicate de rzboaiele feudale, instabilitatea politic, lipsa extinderii schimbului i comerului, transport desfurat n condiii lipsite de siguran i timp liber puin. Cltoria era ca atare periculoas i dificil. Evul Mediu a fost reprezentativ pentru acea latur a cltoriei numit travaiol avnd legtur cu munca propriu-zis.

perioada migraiilor 400-700 ;goii i vandalii au fost abia primii din numeroasele valuri de invadatori ce au sosit n europa occidental, aceasta perioada a migratiilor, a constituit o prima etapa a turismului in evul mediu, insa una neoficiala.O data cu raspandirea crestinismului , s-a manifestat o alta etapa a Turismului in evul mediu, undeva in jurul anului 1000.

In evul mediu , calatoriile au ajuns nesigure,datorita nesigurantei drumurilor si pericolelor ce-I pandeau pe comercianti la fiecare pas.

Atat comertul cat si economia s-au dezvoltat foarte mult de-a lungul evului mediu, iar principalul mijloc de transport a devenit trasura. Negustorii poposeau la hanuri sau la manastiri.in

Orasele erau piete si puncte de distribute ale bunurilor transportate si comercializate in Europa: astfel, orasele si comertul infloreau impreuna. Cel mai profitabil comert international se facea cu Orientul, o sursa de produse de lux precum mirodeniile, matasea, satinul si zaharul; piperul, ghimbirul si alte condimente erau preferate deoarece imbunatateau gustul carnii conservate, importanta in alimentatia europenilor. Flotele comerciale italiene - in special cele venetiene - transportau bunurile din estul Marii Mediterane, iar orasele italiene beneficiau din intermediere.

Poate primii care si-au dorit sa calatoresca mult si au inlesnit calatoriile au fost vechii greci. Ei incheiau contracte de vizite reciproce,prieteneau oameni de aceasi ocupatie, dobandind in acest fel siguranta calatoriei. Acest contract de vizitare se putea mosteni din tata in fiu. Au fost antrenate mase relativ mari de oameni pentru vizitarea locurilor sfinte, bailor curative,a locurilor de desfasurare a jocurilor festive. Deosebit de importanta era circulatia spre baile curative la roma, orasul avand 854 bai populare si 14 bai de lux. primul ghid turistic apare la 1130, scris de Aimeri Picaud, un calugar francez.

Bunurile produse in Europa - grane, blanuri, peste, fructe, sare, cositor, fier, arama si cherestea - erau fie comercializate local sau regional, fie exportate spre Orient. Cu vastele supratete cultivate cu grane din Europa Centrala si de Est, si resursele bogate ale Marii Baltice integrate in economia europeana, a crescut importanta rutelor comerciale nordsud. Insa cele mai mari si mai bine organi