IstoriculOceanografiei

Apele nu pot depăși condiția virtualului, a germenilor și a latențelor. Tot ce este formă semanifestădeasupraApelor,desprinzându‐sedinApe.Înschimb,deîndatăces‐adesprinsdinApe,încetânddeamaifivirtuală,oriceformăcadesublegeatimpuluișiavieții;dobândeștelimite,cunoașteistoria,participăladevenireauniversală,sedescompuneșisfârșeșteprina‐ șiistovisubstanța,dacănuseregenereazăprinimersiuniperiodiceînApe,dacănuserepetăpotopulurmatdecosmogonie(MirceaEliade).

Perioadaoceanografieimitologice

OceanulPlanetarreprezintă¾dinsuprafațaPământului.Aceastăafirmație,vafiîntotdeaunapunctul de plecare al oricărei abordări planetare, bazată pe Teoria Generală a Sistemelor.UitămpreaușorcăceamaimarepartedincadrulTerreiesteacoperitădeApe,iaroviziuneterestră se dovedește în final reducționistă. Prin însăși natura lor Apele acoperă, ascund olumeaflatăsubeleșigenereazăoaltaînchiarînteriorulacestora.ScopulOceanografieiestede a ridica întreaga cuvertură, și de a studia misterioasa lume dintre ape. În PerioadaÎnceputurilor,așanumitulomarhaics‐aapropiatdemarepentrucăaceastaoferearesurseimportante de hrană, iar zonele costiere constituie și astăzi cele mai populate spații de peTerra. Nu este locul aici să detaliem ideile și credințele religioase apărute în cadrulpopulațiilor maritime. Fie că ne referim la polinezieni, la greci sau populații amerindienevom regăsi același fond universal de corență perfectă în privința mediului acvatic (Eliade,1995). Forța uriașă a valurilor, furtunile puternice și pericolele existente la suprafața măriiconstituiau pentru oameni tot atâtea pericole, speriau și totodată generau admirație.Explicarea acestei lumi terifiante, dar bogate în resurse deopotrivă, avea la bază o întreagămitologie: zeități marine, monștrii, dar și întrepătrunderi ale realului cu fantasticul.Delimitareanueraniciodatăclară,iarspațiulmarinafostînansamblulsăuunuldominatdesacralitate.Oastfeldeviziunepersistășiastăzilamultepopulații,numiteuneorisuperficial,involuate.

Navigatoriipolinezieni(poluns:mult;nesos:insulă)străbăteauOceanulPacificîncădeacum4000 ani î.Hr. Aceștia aveau un sistem propriu de navigație, bazat pe observații empiriceasupra regimului valurilor și curenților. Concretizarea sub raport cartografic este uimitoare,polinezienii elaborând mai multe tipuri de hărți folosite în navigație: Mattang (sauWappepe), Rebbelib și Medo. Acestea erau confecționate din crengi sau bucăți de lemnpentru a indica rutele sau pentru a descrie orientarea generală a valurilor și a curenților înapropierea unor insule. Scoicile sau bucățile de lemn eraufolosite pentru a exprimaprezența uscatului, iar interpretarea unei astfel de hărți era facilă doar pentru cel care oconfecționase.

Mattang:hartăcaredescrieorientareavalurilorînjuruluneisingureinsule.Scopulacestoraeradoarunuleducaționalșimaipuținpractic.Rebbelib:hartăpentruorețeadeinsule(arhipelag)Medo:hartăceacoperădoarcâtevainsule,folosităînvoiajescurte.

Fig.1Principaleletipuridehărțipolinezienefolositeînnavigație:Mattang(stânga),Rebbelib(centru)șiMedo(dreapta)

Materialul aflat la dispoziție reprezenta natura suportului din care se construia o hartă.Eschimoșii din Groenlanda elaborau hărți ale coastelor din bucăți de lemn, aruncate devaluripecoaste.Aspectulacestorhărțipoatepăreaneobișnuitînprezent,fiindmaidegrabăosculptură,ceredasuccesiuneadecapurișigolfuridinlungulțărmurilor.

Fig.2Exempludehartăspecificăeschimoșilor(GreenlandNationalMuseum&Archives).

Perioadaoceanografieiantice

În spațiul mediteranean fenicienii și grecii au perfecționat arta navigației de cabotaj (înlungulcoastelor),reușindsăcunoascăregimulmareelor,alcurențilorșiperioadelecelemaipropice navigației. Fenicienii au întreprins călătorii dincolo deColoanele lui Hercule (Str.Gibraltar) în lungul coastelor africane, pentru a căuta noi rute comerciale. PoemelehomericeIliadașiOdiseadescriuampleexpedițiialegrecilorînspațiulMăriiMediteraneșialMăriiNegre.DinaceastăperioadăaparinformațiidespreoscilațiilemareelorînG.Persic,darexplicația producerii acestora avea mai mult un caracter mitologic. Grecii sunt cei caredescriuproceseleacumulativealemâlurilordinvaleașideltaNilului.Aristotel(384‐322î.Hr.)estepreocupatdediversitateaviețiimarineșifacenumeroasedescrierialetipurilordepești,crustacei sau moluște întâlnite în Marea Egee. El poate fi consideratpărintele bilogieimarine, dar preocupările sale au vizat și aspecte de batimetrie. Remarcând proceseleacumulative din Marea Azov, Aristotel ajunge la concluzia că această mare va deveni la unmomentdatuscat.

Exploratorul grec Pytheas a plecat în sec. IV î.Hr. din colonia Massillia (actualul orașMarseille), în căutarea unei noi rute comerciale, care să permită legătura cu Marea Neagrăvenind dinspre nord. Călătoria sa a reprezentat prima circumnavigație a insulelor britanice,aducândinformațiiprețioasedespreconfigurațiacoastelor,regimulcurențilorșialmareelor.El a ajuns până în apropierea insulei Thule (probabil Islanda) și a fost primul care a descrisfenomenuldeîngheț

alapeloroceanice.SperiatdeMareazeițăAlbă,care‐șiîntindemantiaeipesteape,Pyteashotărăștesăseîntoarcădindrum.AtingereaCapuluiBelerionaprilejuit

descoperirea locului de unde se extrăgea cositorul, iar explorarea țărmurilorbaltice l‐a duscătreregiuniproducătoaredeambră.

GreciianticicredeaucăPământulesteundisc,carepluteapeOkeanos,aceastăconcepțieaunuisingurOceanPlanetarinterconectatfiindpusăulteriorînlegăturăcusfericitateaTerrei.Eratostene (276‐195 î.Hr.) a calculat circumferința Pâmântului pornind de la observația căîntr‐un puț din Aswan razele Soarelui cad la prânz perpendicular pe fund, în perioadasolstițiului de vară. Plecând de la măsurarea lungimii umbrei pe care o făcea turnul dinAlexandria,elareușitsăcalculezeunghiulΘ:7°12'adică1/50dintr‐uncerc(fig.3).

Fig.3PrincipiulfolositdeEratosteneîncalculareacircumferințeiPământului.

Cunoscând lungimea umbrei (d) și înălțimea turnului (H), precum și distanța de 5000 destadii dintre Alexandria și Aswan (D), se poate determina R, deorece cele două triunghiurisunt asemănătoare, prin unghiuri congruente. Valoarea astfel obținută permitedeterminarea circumferinței ca fiind egală cu 2πR. Dacă Eratostene ar fi folosit valoareastadiei egiptene de 157,5m atunci circumferința calculată de el ar fi de 39690km, valoarefoarte apropiată de cea reală. Ideea sfericității era confirmată și de observații asupracorăbiilorvăzutedepețărm.Primadatăseobservăcatargulșiulteriorcorpulacesteia.

85 î.Hr. Posidoniu face o primă măsurătoare a apelor Mediteranei, în apropierea Sardiniei,valoareaatinsăfiinddeaproape2000demetri.

Perioadaoceanografieimedievale

Două evenimente majore au dus la pierderea cunoștințelor civilizației greco‐romane:arderea bibliotecii din Alexandria (415 d. Hr.) și căderea Imperiului Roman (476 d. Hr.). Înperioada de început a Evului Mediu supremația navigației va fi deținută de arabi, aceștiareușind să cucerească teritorii extinse din Africa până în Asia de SE. Oceanul Indian erastrăbătutcuușurință,deoreceaceștiacunoșteauoscilațiilecirculațieimusonice.

Dezvoltareacunoștințelordespremărișioceanevafistrânslegatădetipulambarcațiunii.Sepotdiferențiatreiclaseprincipale,fiecarecuavantajelesale:

‐ Piroga:construitădintr‐unsingurtrunchidecopacarecapacitateadeasedeplasaîn

ape cu adâncime mică și poate fi trasă cu ușurință pe plajă. Frecvent li se atașeazăunmiccatargcuopânză,depinzândastfeldedirecțiadincaresuflăvântul.Înaceiașicategorie de vase cu dimensiune redusă pot intra și plutele construite din lemn,capacitatea redusă de transport și navigația dificilă în lipsa vântului constituindfactorilimitativi.

‐ Jonca: corabie cu fundul plat specifică populațiilor din Asia. Adaptarea la condițiilemusonului impunea străbaterea mărilor iarna dinspre nord spresud (cu vântul înspate) și invers vara. Dezavantajul principal îl constituia instabilitatea acestorambarcațiuniîncondițiidefurtună.

‐ Vasele cu chilă au reprezentat cel mai firesc răspuns la condițiile de navigație dinlarg,populațiiledinspațiulmediteraneanreușindsăîntreprindăcălătoriipedistanțemari.Prevăzuteîntimpcuunulmaimaimultecatarge,acestevaseatingeaușivitezesuperioare,dovedindu‐secelemaieficiente.

Perfecționareacârmeiaconstituitunfactorimportantîncreștereacapacitățiidetransportanavelor. Este dificil de spus cine a inventat pentru prima oară acest sistem. La început erafolosită o vâslă legată cu sfoară la pupa, ulterior aceasta fiind înlocuită cu mai multe vâsle.Trecerea la cârma contruită dintr‐o bucată de scândură, care este manevrată printr‐unsistem de pârghii, s‐a făcut treptat, perfecționarea acesteia ducând la sporireamanevrabilității navei. Chiar dacă există informații despre utilizarea cârmei încă dinAntichitate,folosireapescarălargăaacesteiasevafacedoardinperioadaRenașterii.

Inventarea busolei de către chinezi a permis o mai bună orientare. Dacă inițial se folosea onavigație după stele sau după soare, descoperirea proprietățilormagnetitului de a indicanordul/sudul a permis o navigație în condiții de ceață,noapte sau atunci când prezențanorilorîmpiedicaorientareadupăcorpurilecerești.

673‐735: Venerabilul Bede, călugăr benedictin din Anglia, face observații importante legatedevariațiamareelorșifazelelunii.

ÎnspațiulEuropeinordiceonouăputeremaritimăîșiîncepeexpansiunea.Vikingiibeneficiaude avantajele oferite de ambarcațiunile lor (drakkare sau snekare), prevăzute cu până la 34de perechi de vâsle. Atunci când vântul nu sufla, catargul cu pânză era culcat în lungulvasului, iar vâslele erau folosite. Aceastămobilitate în lipsa vântului avea să le permităexplorarea unor suprafețe extinse din Atlanticul de Nord până în Mediterana. Climatul maicald din secolul IX le‐a

permis colonizarea insulei Islanda, a coastelor Groenlandei(Greenland:ținutulverde)șiaaltorinsuledinAtlantic.Înanul981ErikcelRoșuajungepânăîn Insula Baffin. Cinci ani mai târziu Bjarni Herjúlfsson este prins de furtună în timp ce seîndreptaspreGroenlanda.Deviatdindrumulsău,acestaesteprimuleuropeancareavăzutcoasteleAmericiideNord.Colonizareaacestorasevafaceînsă10animaitârziudecătrefiul

lui Erik cel Roșu, Leif Ericson, care întemeiază o așezare în Newfoundland botezată Vinland(ținutul vinurilor). În a doua jumătate a secolului al XV‐lea, coloniile vikinge de pe coasteleamericane dispar datorită răcirii climei, legătura cu Groenlanda și Scandinavia deveninddificilă.

Expedițiilevikingilorîntresec.VIII‐XI

ChineziiînperioadadinastieiMing(1405‐1433)auîntreprinsmaimultecălătoriiînoceanelePacific și Indian, sub conducerea marelui amiral Zheng He. Ei au folosit în aceste expedițiipeste300denavedetipuljoncilor,încareaufostambarcațiaproximativ37000deoameni.ImediatdupăacestemaricălătoriiChinaseautoizolează,distrugândaproapetoatedovezilelegate de expedițiile anterioare. Dinacest motiv, informațiile despre rutele descoperite deZheng He sunt incerte, iar unele interpretări noi legate de atingerea coastelor Americii deNord și intrarea în Marea Mediterană trebuie privite cu scepticism. Din punct de vedereoceanograficînaceastăperioadăs‐acunoscutregimuluicurențilorșivalurilorînspațiulAsieideSEșialOc.Indian,informațiidisponibilecivilizațieioccidentalemultmaitârziu.

OceanografiaînEpocaMarilorDescopeririGeografice

Așa cum afirma Charles King ceea ce se întâmplă pe apă reprezintă preludiul unei acțiunicare se va desfășura pe uscat, iar Epoca Marilor Descoperiri Geografice confirmă pe deplinaceastă aserțiune. Prin expansiunea turcilor în Anatolia multe dintre rutele caravanelordevin nesigure. Mirodeniile atât de râvnite de Occident sunt din ce în ce mai greu deprocurat,iarcontrolulasupraporturilorMăriiNegre,principalapoartădeintrareaacestoraspre Europa, vadetermina căutarea unei rute maritime. Prăbușirea Imperiului Bizantin șiexpansiunea rapidă a otomanilor va accelera căutarea de noi trasee comerciale. În acestcontext, portughezii, își concentrează expedițiile pe coastele vestice ale Africii. NumeroasecălătoriivorfiîntreprinseînperioadaceluicareafostnumitHenricNavigatorul,conducătorlusitan care a pus bazele unui viitor imperiu maritim. Descoperirea Capului Bunei Speranțede către Bartolomeo Diaz are loc în 1486.Inițial acesta a fost botezat Capul Furtunilor, dardenumireanuavearolulsăîncurajezecomerțul,motivpentrucareafostschimbată.În1498VascodaGamaajungepânăpecoasteleIndieiundedescoperăuncomerțcontrolatdearabi.

Nici explorarea coastelor est africane nu a fost mai ușoară, numeroase conflicte cu orașelestăpânite de arabi au fost rezolvate doar pe calea armelor. Necunoașterea circulațieimusonice din Oc. Indian se va dovedi o piedică serioasă pentru navigatorii portughezi, iardrumul de întoarcere spre coasta Africii a durat mai bine de trei luni de zile. Cu toateacestea, profitul înregistrat a fost uriaș (de 60 de ori suma investită în expediție), iar nouarutăspreAsiavadeveniîncontinuareunveritabildrumalportughezilor.

BartolomeoDiaz(stânga)șiVascodaGama(dreapta)

Între timp, Spania și‐a concentrat atenția spre vest, din dorința de a ajunge cătrebogateleținuturi Chitai (China) și Cipangu (Japonia), despre care povestise atât defrumos MesserMarco Polo. La conducerea a 5 corăbii, Cristofor Columb reușește

să ajungă în 1492 înactualul arhipelag Barbados, punctul fiind botezat SanSalvador. În cele 3 expediții care vorurma, Columb ajunge pe coastele de nordale Americii de Sud, va explora porțiuni dinAmerica Centrală, dar niciodată nu

va găsi ruta către Asia.Pentru spanioli toate aceste călătorii columbiene nu vor aducemult râvnitele bogății, iar celebrul navigator se va stinge înuitare. Până în ultimele zile de viață Columb susținea cădescoperise Paradisul și că este foarte aproape de Indii, fiinddoaroproblemădetimpsăajungăacolo.Bazându‐sepedatelelui Ptolemeu, Columb nu greșise în calculele distanțelor sale,darpornisedelaocircumferințăaPământuluimaimicăcu28%față de valoarea reală.Această eroare a lui Ptolemeu s‐adoveditunadintrecelemaiinfluentedinîntregaistorie.

OreplicăavaselorluiColumb(Nina,PintașiSantaMaria).SursaAndrews,E.Benjamin.

HistoryoftheUnitedStates,volumeV.CharlesScribner'sSons,NewYork.1912

Hernan Cortez (1485‐1547) cuceritor al Imperiului Aztec și Francesco Pizzaro (1471?‐1541)învingătorînfațaincașilor,aufostceicareauadusmultrâvnitulaurspaniolilor.Datoritălordrumurile către coastele americane devin frecventate de occidentali, acești conchitadori(termenul înseamnă cuceritor) fiind mânați doar de nevoia de a face rapid avere. Un altexplorator, Vasco Nunez de Balboa, reușește în 1513 să traverseze Istmul Panama și de peunvârfzăreșteomareîntinderedeapă.Ajunslaaceasta,îșidăseamacăestesăratășicăadescoperit un nouocean, pe care‐l ia în stăpânirea Spaniei sub numele de Mare del Sur(MareaSudului).Vesteasavadeterminarevenireaasupraideiicăsepoateajungesprevestîn Asia. Ferdinad Magellan (Fernão de Magalhães) va întreprinde între 1519‐1522 oexpediție pentru găsirea unei rute, ocolind America de Sud către oceanul lui Balboa. Dupăluni de încercări prin fiordurile Țării de Foc, părăsit de o parte din oamenii săi, Magellangăsește drumul de legătură, prin strâmtoarea care‐i va purta numele. Intrând în acest nouocean,elîlboteazăMarePacifiquo,sauMareaLiniștită,datorităcalmuluiîntâlnitpeduratatraversării. Iată de unde provine denumirea unuia dintre cele mai furtunoase oceane, osimplăironieînfond.MagellanmoareînFilipineînurmaunuiconflictcupopulațialocală,iardintre cele 5nave al sale doar una singură, Victoria, condusă de Huan Sebastian Elcano,reușește să termine călătoria. Acum nimeni nu mai avea niciun dubiu asupra faptului căPământulesterotund,iarevenimentulvaficonsemnatcaprimacircumnavigație.

FerdinandMagellan(stânga)șiJuanSebastianElcano(dreapta)

TraseulexpedițiilorcondusedeF.Magellan(1519‐1522)șiF.Drake(1577‐1780).

Perioadacircumnavigațiilor

Începută în sec. al XVI‐lea, această perioadă continuă și în prezent, chiar dacă călătoriile auun interes mai mult turistic. Fascinația ocolului Pământului pare a rămâne permanentă.Scopulacestorcălătoriiîndelungate,uneoripedurataacâțivaani,eradoarunuleconomic,cu toate acestea, s‐au obținut numeroase informații legate de configurația coastelor sauregimulmareicșialcurenților.

1528:călugărulAndrésdeUrdanetastabileșterutacare‐IpoartănumeleîntraversareadelavestlaestaPacificului.

SirFrancisDrake(stânga)șiThomasCavendish(dreapta)

1577‐1580:SirFrancisDrake,piratuldevenitnobil,reușeșteocircumnavigație.1587‐1591:ThomasCavendishaldoileaenglezînjurullumii.1580–1584și1585‐1589:MartínIgnaciodeLoyoladevineprimulcarereușeștesăînconjoarededouăoriPământul,însensuridiferite(spreestșisprevest).1598‐1601:OlivervanNoortesteprimuldintreolandezi.1764‐1766: la bordul navei HMS Dolphin amiralul englez John Byron reușește un ocol alPământului în mai puțin de doi ani. Dolphin a fost prima navă din lume care a repetat oastfeldecălătorie.

1642: Abel Tasman primește misiunea de a găsi TerraAustralisIncognita,marelecontinentsudic.Eldescoperăinsulacare‐Ipoartănumele în prezent și ajunge pe coastele vestice ale Noii Zeelande.Convins că a atins coastele Americii de Sud botează aceste locuriStaten Landt. Într‐o expediție ulterioară, doi ani mai târziu,explorează coastele nordice ale Australiei, dar olandezii nu suntatrașide aceste locuri lipsite de resurse. Până la expedițiile luiJames Cook, Australia și Noua Zeelandă nu prezintă niciun intereseconomic.

1643: fizicianul italian Evanghelista Torricelli inventează barometrul cu mercur. Acestinstrumentsevadovediextremdefolositorînprognozavremii,fiindprezentpeoricenavă.

1650‐1710:perioadadeaurabucanierilor.WilliamDampierrămânecelmaicunoscutdintreaceștia,eladevenitprimulcareareușittreicircumnavigații.

1685:EdmundHalleystudiazăcirculațiaoceanicășirelațiadintreaceasta și vânturile dominante. Mult mai cunoscut pentruobservațiile sale astronomice (deplasarea de paralaxă), numelesăuvafiacordatcometeicareapareodatăla76deani.În1690el inventează clopotul pentru scufundare1, care primea aernelimitat prinintermediul unui tub, de la un vas aflat lasuprafață. Presiunea aerului împiedica pătrunderea apei înclopot.

1751: măsurătorile de temperatură a apelor tropicale, realizatedeHenryEllis(1721‐1806)auindicatprezențaunoraperecideadâncime,situatesubapeledesuprafață.Ellissugereazăproveniențaacesteiadinzonelepolare.

1769:apareprimahartăaCurentuluiGolfuluialuiBenjaminFranklin2.

Amiralitatea britanică aduce la bordul navelor oameni de știință șipictori peisagiști din dorința consemnării cât mai precise aobservațiilor. James Cook ridică prima hartă a coastelorNewfoundland,descriecoasteleesticealeAustralieișifaceprimulocolal Noii Zeelande. El a fost primul european care a vizitat insuleleHawaii, loc în care‐și va găsi sfârșitul. Față de predecesorii săi,călătoriileluiJamesCookauprodusunimportantmaterialcartograficșiștiințific.Interesulnumaiesteunulneapăratdeordineconomic,seintrăîntr‐onouăfazăîncareștiințaprimează.

TraseulexpedițiilorluiJamesCook.PrelucraredupăJonPlatek(2008).

1768‐17711772‐17751776‐1779LiniapunctatăexprimărutadupămoartealuiCook.

1http://dev.nsta.org/evwebs/2270/PastTechnology.html2http://www.keyshistory.org/gulfstream.html

1775:esteelaboratăteoriamareelordecătrePierre‐SimonmarchizdeLaplace.

1776: David Bushenel3 construiește primul submarin careîntreprinde o acțiune de atac asupra unui vas, în perioadaRevoluției americane. Botezat The Turtle(Țestoasa), datorităaspectuluisău,acestaerapilotatdeosingurăpersoană.

Perioadamarilorexpedițiioceanografice

Marile puteri încep să‐și afirme supremația și în domeniul cercetării oceanografice.Expedițiile au un caracter național și sunt cooptați cercetători specializați în domeniilebilogieimarine,oceanografieifizico‐chimicesaugeologi.

1795‐1876: naturalistul german Christian Gottfried Ehrenberg aobservat că multe dintre rocile silicioase erau compuse dinschelete de organisme microscopice. El ajunge astfel la concluziacărocilerespectives‐auformatpefundulmării.

1804‐1806: expediția condusă de Ivan Fedorovich Kruzenshtern la bordul navei Nadejda șiYuriF.LisiankicunavaNevadeschidedrumulexploratorilorrușiînPacific.Ceidoisuntprimiirușicarestabilescocircumnavigație.

1818‐1833: expedițiile arctice ale lui John Ross alături de nepotul său James Clarck Ross șiWilliamPerry.

1819: prima expediție antarctică a Rusiei sub comanda lui Fabian Gottlieb vonBellingshausen, din care au făcut parte navele Vostok și Mirnyi, condusă de MikhailPetrovich Lazarev. Cei doi au descoperit unele insule ale arhipelagului Fiji și au trecut deCerculAntarcticii(66º33′43″),performanțăneegalatădepevremealuiJamesCook.

1828: J. Vaughan Thomson elaborează primele studii asupra planctonului, recoltat pecoasteleIrlandei.

3http://www.submarine‐

history.com/

TraseulexpedițieiBeagle(1831‐1836)

1831‐1836:expedițialabordulvasuluiBeagle,dincareafăcutparteCharlesDarwin.Înurmacălătoriei acesta recoltează un bogat material pe care‐l va folosi ulterior în teoria originiispeciilor. Contribuțiile sale au fost majore în cunoașterea vieții din oceane, tot acumelaborândteoriasaasupraformăriiatolilor,materialpublicatîn1842cutitlulTheStructureandDistributionofCoralReefs.

H.M.S.BeagleînStrâmtoareaMagellan

1832:estepublicatăpostumlucrarealuiJamesRennel(1742‐1830)intitulatăCurrentsoftheAtlanticOcean.ContribuțiilesaleaufostdeosebiteșiîncirculațiadinOc.Indian.În1799elapublicat o hartă a curenților din jurul Africii care impresionează și astăzi prin acuratețeaobservațiilor.

1844: Edward Forbes a divizat Oceanul Planetar în 8 zone. A remarcat că viața animală nuexistă la adâncimi de peste 300 fathomi (548m). Dincolo de această valoare elconcluzioneazăcănuexistăviață!Concepțiasaaveasăfiecurândinfirmată,darcontribuțiilesaleînbiologiamarinărămânimportante.

1847:MatthewFountaineMaurypublicăprimahartăglobalăacirculațieioceanice.În1856

apareprincipalasalucrare:PhysicalGeographyoftheSea.

1847: Joseph Hooker afirmă despre diatomee (un tip de fitoplancton) că nu sunt altcevadecât plante, iar din punct de vedere ecologic, rolul acestora în oceane este similar celorterestre.

1857‐1866: Cunoaşterea reliefului bazinelor oceanice a început din a doua jumătate asecolului al XIX‐lea și a fost impulsionată de trasarea cablului de telegraf dintre Europa șiAmericadeNord.Aceastăactivitateaduslaidentificareadorsaleitrans‐atlanticeşiaridicatnoiproblemelegatedereliefulsubmers,pânăatunciexistândideeacăaspectulgeneralestedecâmpieuniformă.

1872‐1876:expedițiaChallengersubconducerealuiSirCharlesWyvilleThomsonaimpusunnou standard oceanografic. Sutele de puncte de probare, sondaje de adâncimesau dragăriale sedimentelor de fund aveau să schimbe fundamental viziunea despre Oceanul Planetar.Totacums‐arealizatșiceamaimaremăsurătoareaadâncimiiînFosaMarianelor(8180m).

SirCharlesWyvilleThomsonconducătorulexpedițieiChallanger(1872‐1876)

1873: Luis Agassiz pune bazele primului laborator de biologie marină din S.U.A. pe InsulaPenikese,statulMassachusetts.Cuoduratăscurtădeexistență,activitateavaficontinuatădecătreopartedintrestudențiisăi,carevorfondaîn1888MarineBiologicalLaboratoryînWoods Hole. În același an, 1873 apare tratatul de oceanografie al lui Charles WyvilleThomsonîntitulatTheDepthsoftheSea.

1871‐1891: în acest interval Victor Hensen a condus 5 expediții în Marea Baltică, MareaNorduluișiOceanulAtlantic.Elestecelcareaintrodusînpremierănoțiuneadeplanctonșiainventatmaimulteinstrumentederecoltareaacestuia.

1874‐1876: expediția germană Gazelle sub conducerea lui Georg Balthazar von Neumayer.AlăturideWladimirKöppenceidoivorpublicaîn1890primulatlasalnorilor.1884:JohnMurrayînființeazălaGrantonprimullaboratormarindinMareaBritanie.

1886‐1889:călătoriaamiraluluiS.O.MakarovînOceanulPacificdinValparaisolaYokohama.La bordul corvetei Viteaz cercetătorii ruși au analizat distribuția temperaturii și regimulsalinității.Viteazesteunnumecurezonanțăîntoatăactivitateaoceanograficărusească,numaipuțindetreinavepurtândacestnume.

1893‐1896:expedițialuiFridtjofNansenlabordulvasuluiFram(înnorvegianăînseamnătotînainte) demonstrează existența unui curent circumarctic șidovedește că acest ocean areadâncimi mari, contrar viziunilor anterioare.Nansen a inventat butelia oceanografică ce‐ipoartă numele, care permite recoltarea probelor de apă de la adâncime, precum șimăsurareatemperaturiiacestora.

FridtjofNansenșibuteliapentrurecoltareaprobelordeapădelaadâncime

Perioadaoceanografieiinstituționale

1902: regele Oscar al II‐lea al Suediei (1829‐1907) înființează ICES (International Council fortheExplorationoftheSea).Elafostunapropiatalștiințelor,pasionatmaialesdecercetărilearctice. Expedițiile lui Adolf Erik Nordenskiöld sau Fridtjof Nansen sunt doar câteva dintreprogrameledecercetaresponsorizatedeacesta.

1903: se înființează Marine Biological Laboratory la Universitatea California, care va deveniulteriorInstitutulOceanograficScripps(http://scripps.ucsd.edu).

1906:PrințulAlbertIdeMonaco(1848‐1922)înființeazămuzeuloceanograficșiacvariuldinMonaco.

1925‐1927:expedițiagermanăMeteorafolositînpremierăunaparatdesondareacusticăaadâncimilor.ProfileleexecutateînAtlanticauevidențiatprezențadorsaleimediane.

1930:seînființeazăWoodsHoleOceanographicInstitution(www.whoi.edu)

1934: William Beebe și Otis Barton sunt primii care observă direct viața din oceane dintr‐obatisferă, rămasă legată de nava de la suprafață. Cei doi reușesc să coboare până laadâncimeade923m.

1942:aparelucrareaTheOceansaluiSverdrup,JohnsonșiFleming

Perioadaoceanografieimoderne

După al II‐lea Război Mondial se înregistreză progrese deosebite în cunoaștereareliefuluisubmers. Dezvoltarea tehnologică permite cartarea mult mai precisă, dar se păstreazăincertitudineapentrumulteregiunuiinfuficientexplorate.

1945:HarryHammondHessdescoperăînAtlanticmunțiidetipguyot.Aufostbotezațidupăasemănarea cu clădirea de geologie a Universității Princeton, care avea unacoperiş plat şipurtadenumireadeGuyotHall.ArnoldGuyotafostungeografcelebrudinsec.XIX.

1953:MarieTharpdescoperăexistențauneivăiîncentruldorsaleiatlantice,sugerândcăarfi vorba de o vale de rift similară cu cea din estul Africii. Studiile ulterioare ale lui BruceHezzen confirmă existanța rifturilor și legătura dintre acestea și procesele constructivedivergentedintredouăplăcitectonice.CeidoivorelaboramaitârziuprimahartăareliefuluiOceanuluiPlanetarintitulatăWorldOceanFloor.

MarieTharpșiprofileledorsaleloroceaniceexecutatedeaceasta

1958: Henry Stommel, pe vremea în care activa în cadrul Woods Hole OceanographicInstitution,prezintăonouăimagineacirculațieideadâncime.

1960: la bordul batiscafului Trieste elvețianul Jacques Piccard și americanul Don WalshcoborăînGropaMarianelor,pânălaadâncimeade10911m.

1964: este construit submersibilul Alvin4, care poate lua la bord trei persoane. Până înprezentacetaarealizatpeste4400descufundăripentrurecoltareaprobelordeadâncime.

1964: Jacques Yves Cousteau în cadrul programului Sealab (I, II și III) a investigat, împreunăcu echipa sa, posibilitatea de a trăi mai multe zile sub apă. Cousteaua perfecționatechipamentuldescufundare,pentrua‐icreaomaimareautonomie.

4

http://www.whoi.edu/

1969:KirkBryanșiMichaelCoxelaboreazăprimulmodelnumericalcirculațieioceanice.

1968‐1983: Programul Deep Sea Drilling Project5 și‐a propus realizarea forajelor deadâncime în Oceanul Planetar cu ajutorul navei Glomar Challenger. Proiectul a confirmatteoriaderiveicontinentelorpropusădin1912decătreAlfredWegener.DSDPaafectuatunnumăr de 96 de expediții, iar adâncimea cea mai mare atinsă în crusta oceanică a fost de1741m.Încele624depunctedeinvestigațies‐aurecoltatpeste19000decarote.

1977: sunt descoperite organisme marine care trăiesc la adâncimi mari în apropiereaizvoarelor cu apă fierbinte ce apar prin crăpăturile scoarței (hydrothermal vents). Încondițiileunoradâncimide3000mșicuotemperaturăaapelorde400°Cpoateexistaviață!

Perioadaoceanografieisatelitare

1978: lansarea primului satelit oceanografic de către NASA: Seasat. Din acest momentoceanografia intră într‐o nouă fază de investigare, odată cu apariția de noi produse puse ladispoziție de sateliți ca: Geosat (1985–1988), Ers–1 (1991–1996), Ers‐2 (1995‐) Topex /Poseidon(1996‐2006),Jason1și2(2002‐),Envisat(2002).

PebazadateloroferitedeGeosatşiErs‐1,lacares‐auadăugatşidatedinsondajeacustice,Smith şi Sandwell6 au realizat în anul 1997 prima hartă batimetrică a Oceanului Planetar.Rezoluția pe orizontală este de între 5‐10km, iar precizia medie a adâncimilor este de ±100m.Înprezent,rezoluțiaspațialăpentruproduseglobaledebatimetrieacoborâtla±3km.

Cunoașterea direcției și vitezei valurilor, a temperaturii la suprafața apelor, a cantității desedimenteaflateînsuspensie,constituiedoarcâtevadinaplicațiiletehnologieisatelitare.

OscilațiileniveluluimediualOceanuluiPlanetarpebazadatelordealtimetrieradar7.

5http://www.deepseadrilling.org6http://www.ngdc.noaa.gov/mgg/bathymetry/predicted/explore.HTML7http://www.aviso.oceanobs.com/en/news/ocean‐indicators/mean‐sea‐level/index.html