Upload
vuongliem
View
252
Download
2
Embed Size (px)
Citation preview
1
Istoricul grădiniţei
Dacă este să vorbim despre istorie, am putea să spunem multe şi să dezvoltăm, însă
pornind doar de la ideea că istoria este versiunea evenimentelor trecute asupra cărora oamenii
s-au pus de accord şi că aceasta reprezintă ceea ce suntem şi de ce suntem aşa, am decis ca
lucrarea noastră monografică să cuprindă şi un scurt istoric al clădirii în care astăzi ne
desfăşurăm activitatea instructiv-educativă. Considerăm că trecutul acestei clădiri nu este
deloc unul de neglijat şi asta pentru că există încă din anul 1853 şi a funcţionat pe rând ca şi
şcoală militară, apoi liceu, cabinet medical dar şi restaurant, urmând ca în prezent să fie
grădiniţă.
Folosindu-ne de diferite surse, am aflat că în anul 1853, primaria oraşului Târgu-
Mureş a pus la dispoziţie aceast loc şi această clădire pentru înfiinţarea unei şcoli militare,
această idee apartinând conducătorului Schwarzenberg. Nu a trecut mult timp şi după un an,
mai exact în luna ianuarie a anului 1854, se renunţa la această idée chiar dacă locul pentru
construirea clădirii a fost ales.Totusi, ideea de a se înfiinţa o şcoală militară în interiorul
Transilvaniei, a fost reluată de către Ministerul de externe în anul 1907, iar în luna martie a
aceluiaşi an se realizează proiectul clădirii la Sibiu. Pe data de 9 iunie 1907 este aprobat
proiectul şi s-a ales data limită de finalizare a construcţiei şi anume, 1 decembrie 1908.
Aşa cum şi în prezent, grădiniţa noastră a trecut
peste câteva obstacole casă devină „Casuta din Povesti”,
aşa şi atunci ideea de construire a clădirii a fost una
care părea tot mai greu de realizat, fiind deschisă doar
după 9 luni. În această perioadă clădirea a fost
mobilată, iar în septembrie 1908 se muta aici şcoala
regească “Kismarton” şi începe primul an şcolar. Putem realiza o paralelă a situaţiilor, în
sensul că şi atunci, în momentul inaugării pe 9 octombrie 1909 şcoala nu avea o denumire.
Aşa a fost şi în momentul inaugurării actualului spaţiu al grădiniţei, pe 21 februarie 2012,
clădirea neavând încă un nume.
2
Clădirea a funcţionat în acest format timp de 27 de ani, după care şcoala păraseşte
locul cu tot cu elevi. În anul 1919 clădirea nu a avut nici un fel de funcţionalitate, dar într-un
pavilion al clădirii s-a instalat un cabinet medical pentru oamenii nevoiaşi ai oraşului.
O altă etapă prin care a trecut clădirea grădiniţei a fost anul 1919 în urma hotărârii de
înfiinţare a unui liceu militar în Târgu-Mureş, decizie luată de regale Ferdinand I la castelul
Peleş din Sinaia. De această data, cladirea primeşte numele de “MihaiViteazu”, iar pe 20
decembrie 1919 se începe predarea în şcoală.
Acestei şcoli i s-a acordat o foarte mare importanţă, deoarece pe lângă gimnaziul
“Papiu Ilarian” şi şcoala de fete “Unirea”, reprezenta al treilea pilon al oraşului. Totodată,
clădirea a fost vizitată de mai multe ori de către regina României, de prinţesa Ileana, dar şi de
generali şi politicieni.
În concluzie, putem afirma faptul că acestă clădire a grădiniţei “Căsuţa din Poveşti”
reprezintă un element istoric al oraşului nostrum şi asta se datorează trecutului construcţiei,
3
nefiind o clădire ridicată la comandă, dupa Revoluţie, la fel ca majoritatea celorlalte instituţii
de învăţământ, ci una peste care a trecut un secol şi prin care au trecut generaţii multe şi
oameni mari.
Aşezarea geografică
Oraşul Târgu Mureş este situat în partea centrală a Podişului Transilvaniei la 24° 52 ́
longitudine Estică şi 46° 32 ́latitudine Nordică.
Ne putem mândri cu dealuri şi podişuri care s-au format prin depozitarea materialelor
marine şi lacustre sedimentare precum argile, marme, nisip şi pietriş. În etajul de deal şi podiş
întâlnim păduri de gorun, carpen, tei şi frasin, iar in vegetaţia interzonală avem păduri şi
fâneţe de luncă, stuf şi papură.
Teritoriul judeţului Mureş este situat într-o depresiune intracarpatică ce coboară în
trepte. Oraşul nostru este amplasat la intersecţia a trei zone geografice cum ar fi: Câmpia
Transilvaniei, Valea Mureşului şi Valea Nirajului la o altitudine de aproximativ 309 – 450 m
faţă de nivelul mării. Targu Mureş a fost ridicat pe partea inferioară, partea stângă a râului
Mureş, astfel ocupând povârnişuri şi dealuri.
Suprafaţa totală a oraşului este de 66,99 km² şi are 203,1km reţea de transporturi auto,
175 km de străzi , 236 km de reţea de canalizare publică, 225 km reţea de apa potabilă şi 197
km reţea de gaze naturale. Suprafaţa totală de spaţii verzi este de 223, 4 ha. Fondul total de
locuinţe este 57, 070 împărţite în următoarele cartiere: Tudor Vladimirescu, Aleea Carpaţi,
1948 (Dâmbul Pietros), Budai Nagy Antal, Zona Centrală, Aleea Cornişa, Unirii, Libertaţii,
Gara de Sud, Mureşeni şi Valea Rece.
Grădiniţa se află pe dealul Corneşti, o zonă de terasă cu înalţimi relative de 20 – 25 m.
Aceasta s-a format prin eroziuni fluviale şi prin mişcari neotectonice. După anul 1970 în zonă
s-au efectuat foraje şi s-au descoperit resurse naturale precum gazul metan. Aceste resurse se
află în domul Dumbravioarei şi domul Nirajului. Domurile sunt boltiri ale stratelor
sedimentare care au în interior acumulări de gaze naturale.
Această zonă, Platoul Corneşti, este inzestrată cu o bogată faună. Putem aminti aici
păsări de oraş, rozătoare şi peşti, iar în pădurile din jur mistreţi, cerbi, vulpi şi iepuri.
Clădirea Grădiniţei cu P.P. Nr. 19 este amplasată în cartierul Aleea Cornişa alături de
alte importante clădiri şi instituţii precum Universitatea de Medicină şi Farmacie aceasta fiind
recunoscută atât pe plan naţional şi internaţional având sudenţi din Europa şi nu numai,
4
Spitalul Judeţean Mureş, Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant, Parcul Eroilor,
Biserica Ortodoxă şi nu în ultumul rând Platoul Corneşti.
Grădiniţa în oglinda generaţiilor
1. Primii ani postdecembrişti (1990 – 1998)
Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 19 din Tg. Mureş s-a transformat concomitent cu
modificările pe care le-a suferit societatea românească în ultimii douăzeci de ani. La scară
redusă, ea reflectă într-o anumită măsură schimbările sociale şi dificila perioadă de tranziţie
pe care am traversat-o. În linii mari, în ciuda obstacolelor întâmpinate de-a lungul a două
decenii, grădiniţa a evoluat constant sub aspect instituţional, oferind condiţii din ce mai bune
pentru desfăşurarea în condiţii moderne a actului educativ.
Anul 1990 a debutat sub auspiciile înnoirii colectivul de cadre didactice. Grădiniţa, deşi
funcţiona într-o clădire având aspectul unei case vechi, beneficia de avantajul poziţionării în
vecinătatea Spitalului Judeţean şi a Universităţii de Medicină şi Farmacie, ceea ce o făcea
atractivă pentru numeroşi părinţi, în majoritate angajaţi ai Spitalului Judeţean. În 1990 existau
doar trei grupe, două la grupa română şi una la secţia maghiară, conduse de educ. Timar
Lenuţa, ocupând la acea dată şi funcţia de director, şi Fazakas Klara, care au oferit un cadru
de stabilitate într-o perioadă dominată de instabilitate. Aceşti ani au fost dificili sub raportul
investiţiilor şi al modernizării bazei materiale, lucrările efectuate din puţinele fonduri alocate
de ISJ Mureş limitându-se la reparaţii urgente şi mai puţin la dotările cu material didactic,
care se realiza / confecţiona de către educatoare. În ceea ce priveşte procesul educativ, se
cuvine menţionat faptul că grupele de la ambele secţii erau combinate, modul de predare fiind
cel tradiţional, cu accent pe munca diferenţiată. În ciuda acestor condiţii aparent precare, în
care implicarea părinţilor sub aspect financiar, prin constituirea de fonduri ale grupei, era mult
mai redusă decât în prezent, procesul educativ oferit copiilor îndeplinea standardele de calitate
datorită dăruirii şi profesionalismului cadrelor didactice.
În acea perioadă s-au făcut eforturi de integrare a copiilor defavorizaţi, proveniţi de la
„Casa Speranţei”, în învăţământul de masă. Atât cadrele didactice, cât şi părinţii, au fost
provocaţi să-şi învingă prejudecăţile şi să manifeste toleranţă faţă de aceşti copii.
Comunicarea interetnică între grupele române şi maghiare s-a desfăşurat mereu în bune
5
condiţii, în spiritul toleranţei şi al respectului reciproc. Am avut numeroşi copii ai căror
părinţi veneau din Republica Moldova să-şi facă studiile universitare la Universitatea de
Medicină şi Farmacie din Tg. Mureş sau la Universitatea de Teatru, care s-au adaptat foarte
bine la mediul românesc şi au reuşit să-şi însuşească limba română, dintre care îi menţionăm
pe Marina Daniela şi Pastuh Daniel.
Colaborarea educatoarelor cu învăţătoarele s-a realizat constant, asigurându-se o
continuitate firească şi o adaptare optimă a copiilor la cerinţele învăţământului primar.
Profesionalismul educatoarelor s-a manifestat şi în descoperirea diverselor înclinaţii şi
aptitudini ale copiilor, care astfel au putut fi orientaţi spre şcolile de artă.
Pe parcursul anilor de şcolarizare s-a menţinut comunicarea cu aceşti copii care, ajunşi la
maturitate, au continuat să viziteze grădiniţa şi să menţină contactul cu educatoarele, semn de
respect faţă de eforturile depuse de primii lor dascăli la formarea propriei personalităţi şi
reuşite profesionale. Generaţiile de copii din perioada respectivă au manifestat un interes
sporit pentru activităţile educative oferite de educatoare, ceea ce, implicit, a avut un impact
pozitiv şi asupra comportamentului lor şi a gradului de disciplină.
Din generaţiile perioadei 1990 – 1998, vom aminti doar o mică parte din „absolvenţii”
grădiniţei noastre, actualmente studenţi sau absolvenţi de universităţi, care s-au remarcat în
diferite domenii, în special în medicină, dar şi în alte domenii (arte,ştiinţe,învăţământ etc.):
Brânzaniuc Alexandra, Habor Oana, Suciu Cassiana, Strat Alexandra, Suciu Claudia, Nistor
Cristina, Salcă Diana, Roşca Raluca, Butiurcă Sandor, Csizmadia Eva, Horvath Katalin,
Lukacs Csongor, Gothard Emilia, Szatmari Julia.
2. Tradiţional şi modern (1998 – 2006)
În perioada următoare s-au continuat schimbările, atât sub raport cantitativ, numărul
grupelor dublându-se, cât şi sub aspectul concepţiei asupra procesului educativ, într-un efort
de sincronizare cu noile tendinţe din învăţământul european. De asemenea, s-a accelerat
competitivitatea colegială între diferitele grădiniţe din oraş, prin organizarea de concursuri
pentru preşcolari, cercuri pedagogice care propuneau activităţi inedite, incitante, comisii
metodice care aduceau în prim plan noi strategii şi metode de predare. E perioada în care
nevoia de schimbare se manifestă sub forma îmbinării stilului tradiţional cu cele
experimentale, de tip Step-by-Step. Grădiniţa noastră a răspuns pozitiv noilor provocări, prin
efortul conjugat al doamnei directoare Filimon Natalia, extrem de deschisă spre nou şi
inovaţie în învăţământ, al cadrelor didactice, dispuse să se perfecţioneze şi să se adapteze la
6
nou, şi al Inspectoratului Şcolar, care a oferit cadrul şi a coordonat fazele implementării
alternativei Step-by-Step. Printre caracteristicile alternativei Step-by-Step vom menţiona
următoarele: mutarea accentului de pe activitatea frontală, pe activitatea pe grupuri,
stimularea creativităţii, adaptarea curriculumului la nevoile copiilor, oferirea unei libertăţi mai
mari de opţiune în alegerea activităţii de către copil, dezvoltarea aptitudinilor şi a încrederii în
sine, dezvoltarea atitudinii cooperante şi a toleranţei, sectorizarea grupelor, menţinerea
motivaţiei şi a curiozităţii pentru actul de învăţare, copilul fiind încurajat să înveţe prin
descoperire, explorare şi experiment. S-a folosit din abundenţă materialul natural, atât pentru
activităţi, cât şi pentru pavazarea sălilor şi a coridoarelor.
Concomitent cu pregătirea teoretică a cadrelor, s-a trecut la implementarea concretă a
alternativei Step-by-Step, ceea ce a atras după sine mutaţii importante la nivelul bazei
materiale, a dotărilor cu material didactic specific (de exemplu trusa Step), a organizării
spaţiului de grupă prin crearea sectoarelor: Alfabetizare, Ştiinţă, Construcţii, Artă, Joc de rol,
Manipulative, Nisip şi apă. Implicarea părinţilor în actul educativ, ei fiind chiar invitaţi să
participle la activităţi ca voluntari, precum şi donaţiile lor, au avut ca efect o mai bună
colaborare între părinţi şi grădiniţă. Prin donaţiile părinţilor şi ale sponsorilor (dl. Oltean
Mihai, dl. Dărăbuş Dan, dr. Nicolăescu Ioan) s-a îmbogăţit inventarul grădiniţei cu mobilier
ergonomic, mobilier pentru coridoare, saltele, pătuţuri, mijloace audio-video, jocuri şi jucării,
perdele, covoare, veselă etc. Prin iniţiativa doamnei directoare Filimon Natalia s-au pus
bazele proiectului de modernizare şi mansardare a clădirii grădiniţei, devenită neîncăpătoare
pentru numărul tot mai mare de grupe. Proiectul a devenit realizabil începând cu primăvara
acestui an.
Perioada amintita s-a dovedit extrem de prolifică şi dinamică sub aspectul diversităţii
activităţilor la care a participat grădiniţa, remarcându-se prin receptivitatea faţă de nou, copii
foarte bine pregătiţi şi comunicativi, ingeniozitatea proiectelor, ceea ce a condus la un
prestigiu bine-meritat al instituţiei noastre în cadrul comunităţii. Grădiniţa şi-a sporit
atractivitatea prin introducerea activităţilor opţionale, dintre care de un real succes s-a bucurat
opţionalul de limba engleză.
Vom aminti doar câteva din multitudinea de activităţi la care au participat copiii în
această perioadă, unele fiind organizate şi găzduite de grădiniţa noastră:
- Comisii metodice: “Ne pregătim de sărbătorile de iarnă” (pe tema comunicării
interculturale), 2003
-“Hărnicie, voioşie, primăvara reînvie”, 2004
- Expoziţie la Spitalul Judeţean: “Un dar pentru cei aflaţi în suferinţă”
7
- Festivaluri: “Muguri de primăvară” în colaborare cu Biblioteca Copiilor,
“Crăiasa anotimpului galben”, organizat de grădiniţa noastră, 2005
- Cercuri pedagogic: “Rolul artei în înfrumuseţarea vieţii”, mai 2006
- Concursuri: “Cel mai bun povestitor”, “Jocuri din folclorul copiilor”
- Schimburi de experienţă cu grădiniţe din judeţul Mureş şi Sibiu
- Concursuri de recitări la Cetatea Medievală şi Teatrul Ariel
- Concursuri de artă dramatică la Grăd. P.P. nr 16
- Concursuri corale şi programe artistice în limba engleză găzduite de Grăd. “Lumea
copiilor”
- Serbări cu ocazia diverselor evenimente şi sărbători
- Spectacole de colinde la Palatul Culturii şi alte instituţii din Municipiul Tg. Mureş
- Vizite la Muzeul Etnografic, Muzeul de Ştiinţele Naturii, la instituţii din Tg. Mureş,
Grădina Zoologică etc.
- Excursie la aeroportul Transilvania, Mănăstirea Recea
În încheiere, ne bucurăm să putem menţiona câţiva dintre copiii care s-au evidenţiat în
cadrul acestor concursuri şi activităţi şi au reprezentat cu cinste grădiniţa: Dărăbuş Dan,
Oltean Mihaela, Dorcioman Alexandru, Pupăză Vlad, Borz Bogdan, Bui Alexandru, Cristea
Radu, Dacher Daniel, Orza Teodora,Brassai Zoltan, Garman Zsofia, German Zoltan.
Și acum, câteva impresii din anii petrecuti în gradiniţă a fostei noastre preşcolare Orza
Teodora, actualmente elevă a Liceului de Arta:
“De fiecare dată când mă gândesc la anii de găadiniţă îmi vin în minte numai amintiri
frumoase. Privind înapoi revăd chipul doamnei educatoare, clipele frumoase ale jocului cu
colegii de grupa. Încă mai retrăiesc magia Serbărilor de Crăciun, când fiecare eram
personaj de poveste, crai viteji şi zâne preafrumoase, iar apariţia lui Moş Crăciun ne umplea
sufletul de bucurie.Revăd zâna bună care a descoperit inclinaţia mea spre desen şi care m-a
încurajat. Zâmbesc retrăind aceea perioadă lipsită de griji, înconjurată de atâta
dragoste”.
ORZA TEODORA clasa a IX-a, LICEUL DE ARTA TG. MUREŞ
3. O grădiniţă cu viziune pentru secolul XXI (2007 – prezent)
Ultimii ani s-au remarcat prin consolidarea colectivului de cadre didactice şi
implicarea în proiecte îndrăzneţe, de amploare, care au mobilizat educatoarele, copiii, părinţii
şi instituţiile publice. D-na directoare Filip Ioana a continuat o parte din proiectele începute în
perioada anterioară, reuşind să le finalizeze, şi totodată a iniţiat noi proiecte în vederea
8
dezvolării instituţiei şi a vizibilităţii în cadrul comunităţii. În primăvara acestui an s-au obţinut
fondurile şi s-au demarat lucrările de modernizare a grădiniţei – mansardarea clădirii, sporirea
numărului de săli, crearea de cabinete – toate aceste lucrări realizându-se la standarde
europene. Lucrările se apropie de finalizare, clădirea putând fi dată în folosinţă începând cu
semestrul II al acestui an şcolar (2011 - 2012).
Doamna directoare a reuşit să creeze un cadru stabil, formând o echipă tânără de
educatoare, motivate, dornice de performanţă, cu deschidere spre nou, spre utilizarea
mijloacelor media în predare (internet, utilizarea noilor tehnologii, laptop, imprimantă,
videoproiector etc.), care împărtăşesc viziunea inovatoare a managerului instituţiei. Prin
donaţiile părinţilor, direcţionate spre Asociaţia “Suflet Generos” şi prin găsirea altor surse de
finanţare (precum sponsorizările), grădiniţa s-a îmbogăţit cu un fond de carte de specialitate
fără precedent, cu jocuri, materiale didactice, costume populare, costume de dans modern şi
mobilier de ultimă generaţie. Toate aceste acţiuni de modernizare nu ar fi fost posibile dacă d-
na directoare nu s-ar fi numărat printre managerii care au conştientizat de timpuriu beneficiile
autofinanţării prin crearea, încă din 2007, a Asociaţiei “Suflet Generos”.
Modernizarea grădiniţei, deşi binevenită, a necesitat eforturi considerabile şi chiar
sacrificii din partea întregului colectiv, determinate de necesitatea mutării într-un spaţiu
provizoriu până la finalizarea lucrărilor de renovare. Într-un timp record, doamna directoare a
mobilizat atât personalul, cât şi părinţii în dificilul proces al mutării şi al adaptării la noile
condiţii. Datorită menţinerii încrederii şi motivaţiei la cote ridicate, procesul educativ nu a
suferit dereglări sau perturbări, acomodarea la noul spaţiu de împrumut realizându-se relativ
uşor. Sprijinul şi înţelegerea părinţilor au constituit un atu, în multe situaţii materializându-se
în acţiuni de dotare a noului spaţiu cu materiale indispensabile derulării în bune condiţii a
procesului educativ. De exemplu fam. Mora Akos şi fam. dr. Benedek Imre au dotat grupurile
sanitare şi au sponzorizat lucrarile de igienizare.
Beneficiarii principali ai tuturor acestor acţiuni de modernizare a bazei materiale
rămân, fireşte, copiii, generaţia viitoare, toate efortuirle cadrelor didactice având ca scop
posibilitatea de a oferi un cadru propice pentru dezvoltarea optimă a personalităţii generaţiilor
prezente şi viitoare. Viziunea pentru viitorul tinerei generaţii a determinat viziunea pentru
prezent. Societatea multiculturală, globalizată în care trăim a determinat modificarea viziunii
privind cooperarea dintre diferitele instituţii şcolare şi extraşcolare. Şcoala / grădiniţa şi-a ieşit
din izolare şi a descoperit importanţa comunicării cu cât mai mulţi actanţi sociali. Grădiniţa
noastră nu face excepţie în acest sens. Astfel, în ultimii ani s-au derulat mai multe proiecte în
parteneriat cu alte instituţii.
9
Vom aminti câteva dintre cele mai semnificative proiecte în care s-a implicat grădiniţa
noastră.
Parteneriate : - Clubul Şcolar Ornitologic “Acvila” organizat de Gimnaziul Liviu
Rebreanu
- privind acţiuni ecologice cu Grădiniţa “Micii Ecologişti” din Topliţa
- cu Grădiniţa cu P.P. nr. 12 “Step by Step” din Bacău
- “Iepuraşul Poştaşul”, project derulat cu Centrul –Protecţia Copilului
- colaborare cu institutii sportive( atletism la Scoala sportiva, si inot la Aqua Rock
Spa, Pestişorul de aur)
Potenţialul copiilor, principalii beneficiari ai educaţiei, a fost valorificat şi în cadrul
diverselor concursuri şi manifestări cultural-artistice:
- Concursuri de creaţie artistică: “Bucuria Învierii Domnului”
- Festivalul “Jocuri din folclorul copiilor” (am găzduit şi participat la toate ediţiile)
- Concursul “Cel mai bun povestitor” (am participat la toate ediţiile)
- Concurs de recitări şi expoziţii pe tema: “Mama, cel mai frumos poem”
- Concursuri internaţionale: “Culori pentru mama”, “Armonia naturii”
- Concurs pe teme rutiere: “Preşcolarii ştiu să circule corect”
- Concursul matematic “Magia cifrelor” (iniţiat şi organizat de grădiniţa noastră, prima
editie)
- Cercul pedagogic: “Iarnă, magie, bucurie”, desfăşurat în grădiniţa noastră
- Comisii metodice: Activitate integrată “Matematica distractiva”,”....”
- Lansări de carte: “Jocuri din folclorul copiilor”, coord. Filip Ioana şi Cerghizan
Sanda
- Anuarul grădiniţei “Praxis educaţional”, nr.1, 2, 3, coordonat de d-na dir. Filip Ioana
Printre copiii care s-au remarcat în cadrul festivalurilor şi conscursurilor, ne face o
deosebită bucurie să-i amintim pe următorii: Roşca Sabina, Avram Andrei, Florea Maria,
Bereczy Paul, Pleşa Vlad, Ciobanu Oana, Bejan Andreea, Pleşa Rareş, Cerghizan Denisa,
Fazekas Boroka, Kulcsar-Szekely Gabor, Mora Olga, Nemes-Nagy Botond si Robert.
Motto: “ Copilul este cartea în care citim şi în care noi trebuie să scriem”
(R.Rossenger)
10
ANEXE
11
12
Un nou început
(Reabilitarea – mansardarea Grădiniţei cu Program Prelungit Nr. 19 - Tg. Mureş)
A fost odată ca niciodată…….că doar aşa încep toate poveştile, a fost o dată ca niciodată
o clădire veche în care şi-au desfăşurat activitatea douăsprezece educatoare pline de elan, de
experienţă şi de dragoste pentru meseria aleasă, pentru că „unde dragoste nu e, nimic nu e”.
An de an, gradiniţa a devenit neîncăpătoare pentru numărul de copii mereu în creştere,
datorită condiţiilor tot mai bune de instruire şi educare.
Această grădiniţă era locul unde preşcolarii se simţeau cel mai bine, ca nişte prinţese,
prinţi, zmei, împăraţi şi împărătese, zâne şi tot soiul de personaje de poveste. Aici şi numai
aici copilăria era eternă, era tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, era veselie şi voie
bună tot timpul. Chiar şi nou-veniţii se adaptau încet, dar sigur acestei lumi de basm.
Grădiniţa funcţiona cu 142 de preşcolari, înscrişi peste capacitatea maximă pe care o
permitea spaţiul, şase grupe în cinci săli de diferite mărimi, un singur grup sanitar, cabinet
medical improvizat în holul grădiniţei, deşi baza materială nu era corespunzătoare, resursa
umană reuşea să atragă preşcolarii prin munca pe care o presta zi de zi, prin participare şi
implicare în toate proiectele desfăşurate la nivel de municipiu şi judeţ. Spaţiul interior era
igienizat şi dotat cu mobilier, jocuri şi jucării din donaţii şi sponsorizări ale părinţilor, din
atragerea celor 2% din impozitul pe venit în contul Asociaţiei “SUFLET GENEROS”.
Când spunem “1 martie” majoritatea ne gândim la mărţişoare, vestitorii primăverii, însă
pentru noi, personalul Grădiniţei cu Program Prelungit Nr. 19 - Tg. Mureş “1 MARTIE
2011” are o semnificaţie cu totul specială. Parcă şi acum când mă gândesc îmi tresare inima
de bucurie, cel mai frumos „mărţişor” din viaţa mea a fost să fiu sunată pe această dată şi să
mi se transmită din partea Primăriei Tg. Mureş că trebuie să eliberăm spaţiul până în data de
14.03.2011 deoarece încep lucrările de reabilitare – mansardare a grădiniţei.
Primăria Tg. Mureş, reprezentată prin d-nul primar dr. Dorin Florea, d-nul viceprimar
Claudiu Maior şi consilierii locali au alocat fondurile necesare pentru ca oraşul Tg. Mureş să
dispună de o gradiniţă aproape nouă în urma lucrărilor ce urmau să fie demarate.
13
Vestea că vor începe lucrările s-a răspândit repede, cadre didactice, părinţi parcă nu le
venea să creadă, mai ales că aşteptam de ani de zile. Aşa au început întrebările: Chiar ne
mutăm? Unde ne mutăm? Acum în timpul anului şcolar? De ce nu se aşteaptă până în
vacanţă? Când se termină oare? Oare vor pleca copii de la noi? Oare în toamnă vom avea
preşcolari la noua locaţie? Unii erau mai optimişti, alţii pesimişti, dar un lucru era clar
„trebuie să ne mutăm”.
Ca director de instituţie m-am dus în audienţă de urgenţă la d-nul profesor Dumitru
Matei, Inspector Şcolar General al judeţului Mureş, care m-a îndrumat să mă consult cu
directorii unor licee. În urma discuţiilor care au avut loc cu directorii de la Colegiul Naţional
„Transilvania” şi Grup Şcolar „Ion Vlasiu” am realizat o analiză SWOT, pe care am
prezentat-o consiliului profesoral din unitatea noastră. În 2 martie 2011 ştiam că ne vom muta
la internatul de la Grupul Şcolar „Ion Vlasiu”, spaţiu care trebuia igienizat, atăt sălile de
grupă, cât şi grupul sanitar.
Educatoarele au discutat cu părinţii pentru a ne sprijinii cu ceea ce aveam nevoie:
materiale de igienizare – fam. Mora Akos şi Mihaela, manoperă zugrăvit – fam. Benedek Imre
şi Teodora, transport, tătici care să ajute la transportul mobilierului: Cengher Cristian, Vlasa ,
Cociş, , instalator, electrician – d-nul Nagy Zoltan, totul era contra cronometru, iar în data de
14 martie 2011 ne-am început activitatea în această locaţie.
Preşcolarii s-au acomodat repede, era ceva nou pentru ei, dar spaţiul era insuficient, deşi
17 preşcolari au plecat la alte unităţi din oraş. Cu bunăvoinţa d-nei prof. Ciulea Adela,
director la Grupul Şcolar „Ion Vlasiu” ne-a mai eliberat încă o sală la etajul I, unde s-a mutat
grupa mare – secţia romănă.
Treceau părinţii pe lângă vechea clădire, treceam şi noi şi ni se parea că nu se
construieşte nimic, mai ales că noi doream ca în poveşti „te dai de trei ori peste cap şi se
împlineşte totul”, dar iată cum s-a demolat clădirea.
14
Vara a trecut, iar pe 12 septembrie când ne-am revăzut cu toţii deja noua clădire era
aproape acoperită.
Cu toţii ne doream să fie o toamnă lungă, constructorii să poată izola şi finisa exteriorul
clădirii, iar prin 18 noiembrie această etapă a fost finalizată.
Mulţumim pe această cale acelora care şi-au lăsat o parte din suflet şi o parte din puterea
creaţiei în acest colţ de urbe: domnului primar dr. Dorin Florea, domnului inspector şcolar
general Matei Dumitru, domnului viceprimar Maior Claudiu, d-şoara director Oşan Gabriela,
doamnei arhitect şef Miheţ Dana, doamnei inspector şcolar de specialitate Filimon Natalia,
domnului Lobonţ Horaţiu, domnului inginer Bordeianu Bogdan cu toată echipa de la S.C.
ENERGOPLUS S.R.L. şi, de asemenea, mulţumim tuturor părinţilor care au dat dovadă de
înţelegere, răbdare, sprijin şi colaborare. De asemenea d-nul consilier Liviu Todoran, care
face parte din Consiliul de Administraţie al gradiniţei, pentru că s-a implicat eficient cu tot ce
ştia mai bine, ne-a dat sfaturi cum să repartizăm sălile de grupă, cum să aplicăm măsuri de
siguranţă, cum să botezăm gradiniţa, a răspuns prezent ori de câte ori a fost solicitat.
15
Timpul a trecut, iar noi i-am scris lui Moş Crăciun că ne dorim să ne ducă cu săniuţa lui
acasă, iar “Moşul drag şi bun“ a trecut pe la Primăria Tg. Mureş, pe la firma S.C Energoplus
S.R.L. şi a transmis mesajul nostru, ocazie cu care ne-am mutat într-o “Casă din poveste” .
Astăzi ne mândrim cu un număr de şase săli de grupă spaţioase, trei grupuri sanitare, cabinet
metodic, cabinet psihologic, sală de sport, vestiar educatoare, cabinet medical, izolator, bloc
alimentar, toate moderne şi amenajate conform standardelor U.E..
Sărbătoarea este simţită din plin de toţi beneficiarii: copii, părinţi, cadre didactice,
Primăria Tg. Mureş. Grădiniţa de ieri... o păstrăm în amintire. Grădiniţa de azi... îi vom da
strălucire pentru copiii de azi şi copiii de mâine.
Furând lumini din seninul inocenţei copilăriei am ajuns la poarta împlinirii profesionale.
Nu ne rămâne decît să batem la ea. Oare ni se va deschide...?
Cu acest prilej îi urez grădiniţei:
De ziua ta să cânte brazii,
Până târziu, în noaptea mută
Şi cum sărbătoreşti ziua de azi,
Să mai sărbătoreşti măcar o sută!
La mulţi ani, grădiniţă !
16
Impresii şi memorii
„Trăim în amintire şi prin amintire, viaţa noastră spirituală nu este în fond decât
strădania amintirii noastre de a persevera , de a deveni speranţa, efortul făcut de trecutul
nostru pentru a ajunge viitor”.
Pornind de la această idee am dorit să împărtăşim amintirile unor persoane care şi-au
desfăşurat activitatea în grădiniţă de-a lungul vremii.
Astfel, doamna educatoare Fazakas Klara povesteşte: „am lucrat 19 ani la grădiniţa
cu program prelungit nr.19 Tg.Mureş din 1990-2009. Am doar amintiri plăcute, iar acestea
îmi însoresc zilele de bătrâneţe.
Am ocrotit obiceiurile populare şi am organizat serbări pe această temă pe parcursul
carierei mele de educatoare, unde am lucrat jucându-mă şi nu m-am plictisit niciodată. În
practica mea am îmbinat metodele clasice cu cele moderne colorând activităţile zilnice.
Întotdeauna cel mai important pentru mine a fost copilul. Mă gândesc cu foarte mult
drag la anii petrecuţi la grădiniţa nr.19 de unde am primit nu numai amintiri, ci şi iubire şi
respect din partea copiilor, părinţilor, colegelor, iubire pe care şi azi o simt din partea tuturor.
Cei 19 ani au trecut foarte repede de parcă ar fi fost un vis frumos”.
În final, doamna educatoare ne-a transmis un gând pentru grădiniţă şi colectiv: „vă
doresc multă sănătate şi răbdare, ca munca cu copiii să fie ca o terapie, ca o relaxare pentru
voi. Să fie înţelegere, să fiţi un colectiv şi o grădiniţă de elită ca şi până acum‟‟.
Alte impresii ne-au fost împărtăşite şi de către Dna Borşan Maria care a activat ca şi
administrator din 1986 şi până în prezent. Clădirea aparţinea pe vremea aceea Fabricii de
conserve apoi a IMF-ului şi era o perioadă când şi creşa aparţinea de grădiniţă. Meniul pentru
copii era la fel. Pe parcurs clădirea s-a realizat mult şi se bucură că face parte din acest
colectiv, povesteşte dna Borşan.
Doamna Timar Lenuţa, işi desfaşoară activitatea ca şi educatoare la grădiniţa cu
program prelungit nr.19, din anul 1990 până în prezent, de pe vremea când clădirea nu era
renovată. Am aflat astfel, că grupele erau combinate, că se simţea nevoia de o schimbare,
copiii erau mai liniştiţi şi nu se simţea stresul care se simte astăzi. Cu toate că nu erau prea
multe condiţii, a avut multe reuşite şi rezultate bune cu copiii.
D-na Director Durigu Silvia ne-a împărtăşit câteva gânduri , amintiri şi sentimente din
perioada în care a lucrat la Grădiniţa cu program prelungit nr.19, Tg.Mureş.
17
Din anul 1974 au fost primele cadre didactice titulare la secţia română dar au fost şi
cadre didactice suplinitoare, în total fiind 8 educatoare. Pe vremea aceea, director al unităţii
era doamna Ciontea Ana.
Serbările se ţineau în Sala Festivă a IMF-ului. Se desfăşurau comisii metodice,
festivaluri precum „Cântarea României”, concursuri şi colaborări cu şcolile din oraş.
Educatoarele colaborau foarte bine, au invăţat multe lucruri de la colegele cu experienţă.
Deasemenea, exista un respect deosebit din partea părinţilor pentru munca educatoarei, iar
personalul de îngrijire era foarte apropiat de copii. O grupă era formată din 30 -35 copii,
frecvenţa era bună cu toate că spaţiul era limitat. Dna Durigu Silvia a lucrat în grădiniţa
noastră 15 ani, între anii 1974-1989. Tot aici, aînvăţat primii paşi în această meserie, iar din al
doilea an a început să primească fete pentru practica pedagogică.
În ceea ce priveşte programul, acesta era de la ora 7.00 la ora 13.00 şi de la ora 12.00
la ora 18.00. Planificările erau la fel ca şi acum, exista caietul educatoarei şi se făceau
proiecte de activitate dezvoltate până la gradul II, iar comisia metodică se făcea pe grup de
unităţi. Doamna educatoare ne relatează cu mult entuziasm, faptul că a avut multe reuşite, in
aceşti primi ani a avut şi primele inspecţii şi o dragoste mare pentru copii şi pentru muncă.
Totodată, îşi aminteşte cu drag de grădiniţă, spunând că trăirile sunt vii, de feţele copiilor
spunând ”copilul este sănătate, bucurie”.
Discuţia noastră s-a încheiat cu gândurile pe care doamna Durigu ni le-a transmis,
spunând că se simte fericită că în spaţiul acela este o clădire frumoasă şi generoasă, cu
educatoare tinere bucurându-se că vede în noi, trăirile pe care le-a simţit şi dumneaei.
Cu siguranţă că aceste memorii şi impresii sunt doar câteva, deoarece persoanele care
au contribuit în timp la ceea ce este grădiniţa noastră astăzi, sunt mult mai numeroase.