Emotional Intelligence:

Lessons in Learning to

LearnVaibhav P. Birwatkar

Research Scholar

“The true measure of a nation’s standing is how well it attends to its children – their health and safety, their material security, their education and socialization, and their sense of being loved, valued, and included in the families and societies into which they are born”.

UNICEF, Innocentii Report Card 7, 2007Abstract

The success in life for a child is dependent not only on cognitive ability but also on the emotional intelligence skills such as self-awareness, motive control, collaborative working and sensitivity to one’s own emotions and to those of others. Therefore, when designing a curriculum for preschool, the inclusion of an emotional intelligence development program should be seriously considered by the teachers.

The following article describes the rationale that an emotional intelligence education program can influence a child’s emotional intelligence. How enhancing emotional abilities in early years provide children with a useful tool in achieving success during adulthood.

What is Emotional Intelligence?

Psychologists Mayer and Salovey coined the term emotional intelligence in 1990, but it originated from McClelland’s research comparing the distinguishing competencies between exceptional

employees and mediocre employees. Emotional intelligence refers to the

Inteligenţaemoţională:Lecţii despre învăţarea învăţăriiVaibhav P. BirwatkarCercetător

“Adevărata măsură a stării unei naţiuni este felul în care se preocupă de copiii săi –de sănătatea şi siguranţa lor, bunăstarea materială, educaţia şi socializarea lor, cultivarea convingerii că sunt iubiţi, apreciaţi şi integraţi in familia şi societatea în care s-au născut”.

UNICEF, Innocentii Report Card 7, 2007Rezumat

Succesul unui copil în viaţă nu depinde doar de performanţele sale cognitive, ci şi de abilităţile ţinând de inteligenţa emoţională precum: conştiinţa de sine, autocontrolul, capacitatea de a lucra în echipă, inteligenţa intrapersonală şi interpersonală. De aceea, în momentul alcătuirii unei programe pentru preşcolari, profesorii ar trebui sa ia în considerare, cu toată seriozitatea, includerea unui program pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale.

Articolul de faţă descrie felul în care un program pentru educarea inteligenţei emoţionale poate influenţa dezvoltarea unui copil; modul în care formarea timpurie a abilităţilor emoţionale poate deveni un instrument pe calea spre success a adultului de mai târziu.

Ce este inteligenţa emoţională?

Termenul a fost introdus de psihologii Mayer şi Salovey în 1990, dar conceptul a rezultat din cercetarea lui McClelland care

1 | P a g e

a comparat anumite competenţe ale angajaţilor excepţionali

capacity for recognizing our own feelings and those of others, for motivating ourselves and for motivating emotions well in ourselves and in our relationships. It is the ability to perceive accurately, appraise and express emotions, generate feelings that facilitate thoughts and an ability to regulate emotions to promote growth. It is also defined as an array of non-cognitive capabilities competencies and skills that influence one’s ability to succeed in coping with environmental demands and pressure.

The four main domains of emotional intelligence are self-awareness, self-management, social awareness, and social skills. Self-awareness includes an accurate self-assessment and self-confidence. Self-management pertains to emotional self-control, adaptability achievement, and optimism. Social awareness refers to empathy and service, meeting stakeholder’s needs. Relationship management covers inspirational leadership, influence, teamwork, conflict management, being a change catalyst, and building bonds.

Recent studies on emotional intelligence showed the formation of emotional skills is much easier in the formative years from birth to the late teens. Looking at existing structures, school is the focal activity in that age group but emotions rarely have a place in schools. Beyond infant’s school and early primary school, almost all efforts are concentrated on cognitive skills like reading, writing, mathematics. There is nothing in the standard training of teachers that prepares them from instilling emotional intelligence skills in students. Also there is no subject where the quality and ability of teachers would be more crucial.

In a time of budget cuts, intense societal pressures on children, and national testing standards, the strain on educational funds to fulfil the diverse needs of our children is becoming increasingly apparent. This calls for innovative approaches to addressing

the academic, social, psychological, and physical health needs of developing students.cu abilităţile angajaţilor mediocri. Inteligenţa emoţională este capacitatea de a recunoaşte atât propriile sentimente, cât şi pe cele ale altor persoane, cu scopul de a ne automotiva şi de a-i motiva pe ceilalţi. Inteligenţa emoţională este abilitatea de a percepe corect, de a evalua şi de a exterioriza propriile emoţii, de a trezi sentimente în ceilalţi, de a folosi emoţiile in mod constructiv. Inteligenţa emoţională a mai fost definită ca un set de abilităţi, competenţe şi deprinderi care influenţează capacitatea persoanei de a face faţă presiunilor şi cerinţelor din exterior.

Cele patru domenii principale ale inteligenţei emoţionale sunt: conştiinţa de sine, autocontrolul, conştiinţa socială şi abilităţile de socializare. Conştiinţa de sine include o percepţie de sine corectă, alături de încrederea în sine. Autocontrolul se referă la echilibrul emoţional, adaptabilitate şi optimism. Conştiinţa socială implică empatie şi disponibilitate, deschidere şi generozitate. Abilităţile de socializare înseamnă leadership motivant, capacitatea de a influenţa, de a lucra în echipă, managementul conflictelor, promovarea schimbării şi capacitatea de a crea noi relaţii interumane.

Studiile recente asupra inteligenţei emoţionale arată că formarea abilităţilor emoţionale este mult mai uşoară în primii ani de viaţă, până spre sfârşitul perioadei adolescenţei. În societatea actuală, şcoala este principala activitate pentru grupul de vârstă respectiv, dar emoţiile sunt rareori binevenite în şcoală. După anii de grădiniţă, eventual primele două clase primare, toate eforturile se concentrează asupra competenţelor cognitive: scrisul, cititul, socotitul. Nu există nicio secvenţă în formarea obişnuită a profesorilor care să-i pregătească pentru formarea şi dezvoltarea inteligenţei emoţionale a viitorilor elevi. Aceasta în condiţiile în care niciun alt obiect de studiu nu solicită în egală măsură calităţile şi abilităţile profesorului.

2 | P a g e

Într-o epocă a reducerilor bugetare, a unei presiuni sociale fără precedent, învăţământul Introducing emotional intelligence in schools would be a radical change. Teachers, specialists, and administrators should work together to develop a cohesive program, which should be reinforced daily in the classroom.

Emotional Intelligence and Academic Achievement

Children achieve at the highest academic level when they feel safe, valued, and cared about in an educational atmosphere that encourages the development of optimism and empathy for each other. In the early grades, children are introduced to the basic vocabulary of emotions. They learn cooperation and problem-solving skills and develop an understanding of what it means to be a member of a group.

The ability to pay attention to their emotions, experience feelings with clarity and be able to recover from negative states of mind has a decisive influence on student’s mental health, and this psychological balance in turn is related to and ultimately affects academic performance. Students with less emotional intelligence are likely to experience stress and emotional difficulties during their studies, and consequently will benefit more from the use of adaptive emotional skills that allow them cope with these difficulties. Emotional Intelligence can act as a moderator of the effects of cognitive skills on academic performance.

Students with high emotional intelligence tend to demonstrate better school attendance than their classmates with lower EQ scores and are less likely to drop out of school than their peers. It helps them to manage the complexities and pressures that would otherwise derail them. This effect occurs both on an individual basis and in terms of the overall school climate.

trebuie să răspundă unor nevoi diversificate. Aceasta implică demersuri inovative pentru satisfacerea cerinţelor de acumulare a cunoştinţelor teoretice, dar şi sociale, psihologice şi de dezvoltare fizică armonioasă ale beneficiarilor. Preocuparea pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale ar revoluţiona şcoala. Profesorii, specialiştii şi persoanele implicate în administraţie ar trebui să-şi unească eforturile pentru dezvoltarea unui program coerent, care să se facă simţit permanent în sala de clasă.

Inteligenţa emoţională şi rezultatele la învăţătură

Copiii se ridică la cel mai înalt nivel academic atunci când emoţional se simt în siguranţă, încurajaţi şi apreciaţi, într-o atmosferă educaţională bazată pe optimism şi empatie. Incă din primii ani de şcoală, copiii învaţă abc-ul emoţiilor. Ei sunt încurajaţi să coopereze, să găsească soluţii împreună, să conştientizeze apartenenţa la un grup.

Capacitatea de a-şi percepe propriile emoţii, de a le decodifica şi de a depăşi o stare de spirit negativă are o influenţă crucială asupra sănătăţii mentale a elevului, echilibrul psihic influenţând în mod decisiv rezultatele sale academice. Elevii cu o inteligenţă emoţională redusă sunt predispuşi stresului şi problemelor emoţionale, în timpul anilor de studiu. Aceştia ar avea un plus de beneficiu în urma formării abilităţilor de adaptare emoţională, care i-ar ajuta să facă faţă provocărilor de orice fel. Inteligenţa emoţională ar putea acţiona ca un catalizator al oglindirii abilităţilor cognitive în performanţa şcolară.

Elevii cu o inteligenţă emoţională ridicată au o frecvenţă mai bună la cursuri şi se implică activ, faţă de colegii lor cu un coeficient scăzut, aceştia din urmă fiind predispuşi abandonului şcolar. Coeficientul ridicat de inteligenţă emoţională îi ajută pe cei dintâi să facă faţă cerinţelor complexe şi stresului care altfel i-ar debusola. Fenomenul apare atât la nivel

3 | P a g e

individual, cât şi la nivelul întregii comunităţi şcolare.Hence, it is essential to develop the emotional intelligence of student teachers during pre-service. How do you teach Emotional Intelligence?Emotionally Intelligent teachers help students with improved motivation, enhanced innovation, increased performance, effective use of time and resources, improved leadership qualities and improved team work.

Teaching emotional intelligence has become a necessary task in the educational realm and most teachers consider mastery of these skills a priority in the socio-economical and personal development of their students. It is important to select a program which explicitly includes emotional skills based on the ability to perceive, understand and regulate emotions. Teaching these skills depends on giving priority to practice, training and improvement, and not so much on verbal instruction. The important thing is to exercise and practice emotional skills, enabling them to become just one more adaptive response within a student’s natural repertoire.

Brain researchers now accept that our repeated experiences help shape the brain itself and that this neural plasticity continues throughout life. Childhood experiences have special potency in this process. This means that the school years are a neurological window of opportunity, a chance to ensure that all children will get the right experiences to help them flourish in their careers and life.

Today many schools, in its own way in the form of school-based programs, offer children valuable lessons or techniques in emotional intelligence such as:

a) Circle Time, in which students are able to share emotionally charged issues that concern them and are coached in positive ways of listening and responding to each other.

Iată de ce este esenţială cultivarea inteligenţei emoţionale în timpul formării iniţiale a profesorilor.

Cum se predă inteligenţa emoţională?Profesorii cu o inteligenţă emoţională ridicată stiu să-şi motiveze elevii, manifestă spirit inovativ, obţin performanţe superioare, folosesc eficient timpul şi resursele materiale, dovedesc calităţi de lideri şi spirit de echipă.

Dezvoltarea inteligenţei emoţionale a devenit un obiectiv obligatoriu în domeniul învăţământului şi cei mai mulţi profesori consideră formarea acestor abilităţi o prioritate în dezvoltarea elevilor lor. Este importantă alegerea unui program care include, în mod explicit, formarea abilităţilor de a percepe corect, de a înţelege şi de a stăpâni emoţiile. Învăţarea acestor abilităţi se bazează, în principal, pe abordarea practică în defavoarea celei teoretice. Cel mai important lucru este exersarea abilităţilor emoţionale, astfel încât să devină o a doua natură în comportamentul elevilor.

Oamenii de ştiinţă care au investigat activitatea creierului admit acum faptul că experienţele repetate lasă o amprentă iar creierul este într-o continuă formare de-a lungul vieţii. Experienţele din copilărie au o influenţă decisivă în acest proces. Aceasta înseamnă că anii de şcoală sunt o adevărată „fereastră a oportunităţilor” din punct de vedere neurologic, cea mai bună şansă de a oferi copiilor experienţe de viaţă adecvate, care să-i ajute mai apoi în carieră şi în viaţa personală.

În zilele noastre, multe instituţii de învăţământ, prin intermediul curriculumului la decizia şcolii, oferă copiilor lecţii valoroase de inteligenţă emoţională precum:a) „Circle Time” sau adunarea de

dimineaţă, care le prilejuieşte elevilor împărtăşirea neliniştilor, a

4 | P a g e

problemelor cu încărcătură emoţională.

b) Students checking in the morning, during the taking of the attendance e.g. by responding with a number or a colour that corresponds to their level of alertness or their mood.

c) Explicit lessons on social, emotional and behavioural skills e.g. making use of role play and other techniques.

d) Training students in negotiation or conflict resolution skills which they make use of in dealing with playground disputes.

e) Setting quizzes that encourage emotional reflection and self-knowledge e.g. How optimistic are you?

f) Teaching explicit techniques such as calming or stilling that enable children to stop and think in the heat of the moment and so avoid inflaming situations e.g. students are taught the sequence ‘Stop! Keep calm. Take five deep breaths. Praise yourself for doing well.

Research has proved that helping children gain abilities in self-awareness, in managing distressing emotions, in empathy, and in relationship skills could act as an inoculation against a range of danger e.g. violence and crime, substance abuse, unwanted pregnancies, eating disorders, and depression. Hence, every school should develop its own flexible approach, based on open and authentic communication and this approach should continually evolve and develop through observation and learning from new situations and different personalities.

Teacher-child Relationship

Today schools are committed to nurturing emotional intelligence as an integral part of their philosophy. They are recognizing the importance of this aspect of the children’s education in endowing them with skills in relationships, conflict resolution, empathy, emotional honesty, and self-discipline. These skills are the building blocks of academic success.

b) Copiii anunţă, de la sosire, un număr sau o culoare care corespunde stării lor de spirit din ziua aceea.

c) Lecţii cu un conţinut explicit de formare a abilităţilor sociale, emoţionale şi de comportament, folosind jocul de rol şi alte tehnici didactice.

d) Antrenarea elevilor pentru medierea conflictelor, începând cu acelea de pe terenul de joacă.

e) Aplicarea unor chestionare care încurajează reflecţia asupra problemelor emoţionale şi autocunoaşterea, prin întrebări de genul: „Cât de optimist eşti?”

f) Învăţarea unor tehnici de autocontrol care să permită copilului să-şi regăsească echilibrul în mijlocul unei situaţii conflictuale, să evite escaladarea conflictului. Elevii sunt obişnuiţi cu următoarele imperative: „Opreşte-te! Păstrează-ţi calmul. Inspiră adânc de cinci ori. Fii mândru de tine că te descurci bine în această situaţie”.

Cercetările au dovedit că dobândirea abilităţilor de gestionare a emoţiilor, de relaţionare şi empatie, îi feresc pe copii de pericole precum violenţa şi crima, consumul de droguri, sarcinile nedorite, anorexie, bulimie, depresii. Iată de ce fiecare instituţie şcolară ar trebui să conceapă propriul demers educative, bazat pe o comunicare autentică şi adaptat mereu nevoilor educative de grup şi individuale.

Relaţia profesor-elev

În zilele noastre, şcolile au tendinţa de a integra în propria filozofie dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Se recunoaşte astfel importanţa „echipării” copiilor cu abilităţi de relaţionare, de management al conflictelor, empatie, sinceritate şi auto-disciplină. Toate acestea sunt cărămizile succesului profesional.

5 | P a g e

Respectful and authentic relationships are taught through example and experience rather than as a theory. Hence there is an emphasis on the daily communication skills of the teaching staff as teachers are role models for the children and it is the teachers who create the culture of the classroom.

In the teacher-child relationship, it is important to distinguish both the teacher’s authority on the one hand and the human relationship on the other. The aim should be to integrate both these aspects of the relationship in order to foster close personal relationships with the children while at the same time providing the safety of adult authority and boundaries. The teacher’s approach is certainly authoritative rather than authoritarian and the language used is clear and direct rather than threatening. Expectations of respectful, courteous behaviour are high and children may be firmly corrected or reprimanded without being shamed or embarrassed. As it is important that children learn to express their feelings, at the same time it is equally important for them to learn to manage their emotions. It is therefore imperative to encourage the expression of feelings in an appropriate way, so that children know they will be listened to and acknowledged as long as their behaviour is acceptable. In this way, feelings are accepted but not indulged.

When children are in conflict with each other, teachers help them to take responsibility for their own problems and the finding of mutually acceptable solutions. Teachers and supervisors see their role as facilitators so that children can learn to solve their own problems under the guidance of trained adults.

As the children move up through the school they are expected to take more responsibility for the smooth running of their communities, and the aim of all teachers should be to create an open and honest community where differences are respected, as well as providing children with emotional and relationship skills that will serve them for life.

Copiilor li se oferă exemple concrete de relaţii autentice, dominate de respect. De aici şi accentul pus asupra comunicării zilnice profesor-profesor şi profesor-elev, ţinând cont de faptul că profesorii sunt modelele şi de ei depinde climatul instaurat în sălile de clasă.

În relaţia profesor-elev, este important să se aibă în vedere nevoia profesorului de a-şi impune autoritatea, pe de o parte şi relaţia sufletească, pe de altă parte. Ideală ar fi îmbinarea ambelor aspecte pentru a încuraja o relaţie apropiată cu copiii, fără a lipsi însă autoritatea care impune reguli şi le conferă un sentiment de siguranţă. Profesorul trebuie să fie mai degrabă sigur pe sine decât dictatorial, să folosească un limbaj direct şi explicit, nu ameninţător. Să dea de înţeles elevilor că se aşteaptă, din partea lor, la un comportament adecvat, respectuos, iar manifestările nepotrivite vor fi corectate fără ca autorul lor să se simtă umilit. Este la fel de important ca elevii să înveţe să exprime ceea ce simt, dar şi să-şi stăpânească emoţiile. Ei trebuie să se obişnuiască să-şi manifeste sentimentele într-o manieră adecvată, astfel încât să se facă ascultaţi şi acceptaţi. Tratată astfel, recunoaşterea şi înţelegerea trăirilor copiilor nu devine pură indulgenţă.

În cazul unui conflict elev-elev, profesorii îi vor ajuta să-şi asume responsabilitatea şi să găsescă soluţii acceptabile pentru ambele părţi. Profesorii şi supraveghetorii devin mediatori, asfel încât copiii să înveţe cum să-şi rezolve problemele, sub îndrumarea unui adult.

Pe măsură ce elevii înaintează în anii de şcoală, sunt implicaţi treptat în viaţa comunităţii lor, învăţând de la profesorii lor promovarea unei societăţi deschise, corecte, în care diferenţele să fie respectate. În acelasi timp, ei dobândesc abilităţi de relaţionare care le vor fi de folos întreaga viaţă.

6 | P a g e

Is Emotional Intelligence the key to life (or school) success?

Learning has an interesting place in this approach to Emotional Intelligence. It is both the means whereby intelligence changes and one of the forms of intelligence itself. It helps us get wiser about when and how we get angry. And it can also turn round on itself, and help us get sharper about learning. That is why ‘learning to learn’ is such an important responsibility of education and why it often gets linked in schools, with Emotional Intelligence.

Every moment of every lesson, every student’s brain is weighing up the pros and cons of the different options on the emotional menu and so is the teacher’s. This does not mean, however, that teachers are somehow debarred from interfering with nature. We try to influence each other’s brains all the time but it does mean that, whatever a student is doing, it necessarily reflects their brain’s best attempt to weigh up the odds and choose the best option. One might think what he or she is doing is self-defeating but that is only because our brain does not see the world the way their brain sees it. This view invites us to be patient and to try to understand our students more so that we can help them see more clearly when and what it is safe and in their real interests to learn.

Research has illustrated how emotional intelligence can substantially decrease anti-social behavior and aggression, school suspensions and discipline problems while increasing personal and social competency, school attendance, satisfaction and academic achievement.

Social and emotional development is central to children's success in school. By incorporating emotional intelligence into existing educational programs, we can promote our children's achievement in the present and secure their success for the future.

Este inteligenţa emoţională cheia succesului în viaţă (sau la şcoală)?

Procesul de învăţare ocupă un loc interesant în dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Este în acelaşi timp mijlocul prin care inteligenţa evoluează şi una dintre formele inteligenţei. Ne ajută să devenim mai conştienţi de furiile noastre. Pe de altă parte, „ne învaţă cum să învăţăm”- ceea ce a devenit un deziderat major al şcolii de azi, adeseori corelat cu inteligenţa emoţională.

În fiecare moment al unei lecţii, elevul, dar şi profesorul se confruntă cu provocări la nivel emoţional. Cu toate încercările profesorilor de a influenţa comportamentul elevilor, manifestările neplăcute nu oglindesc neapărat o alegere conştientă din partea lor, Ceea ce elevii consideră auto-apărare, profesorului îi apare într-o cu totul altă lumină. Mintea lor procesează realitatea într-un mod diferit. De aceea adulţii nu trebuie să-şi piardă calmul şi să încerce să înţeleagă ce anume i-a determinat pe elevi să se comporte într-un anumit fel. Acest mod de a aborda problemele trebuie transmis şi elevilor.

Cercetările au dovedit că dezvoltarea inteligenţei emoţionale poate reduce drastic incidenţa comportamentelor anti-sociale, a agresivităţii, a abandonului şcolar şi a problemelor de disciplină. Pe de altă parte, îmbunătăţeşte performanţele personale şi sociale, participarea la cursuri, obţinerea de rezultate superioare la învăţătură.

Dezvoltarea socială şi emoţională este cheia succesului şcolar. Integrând inteligenţa emoţională în actualele programe şcolare putem să îmbunătăţim performanţele copiilor şi să le asigurăm succesul în viaţă.

Conclusion

7 | P a g e

In an era when children frequently feel disconnected from friends and family, where rapid social change is the norm, educators recognize the human need for developing social and emotional skills.

The foregoing discussion proposes a number of guidelines for teachers which will assist them in developing and implementing emotional intelligence in schools. These include:

a) Emotional Intelligence is not a fad. It helps students get ready to cope well with the full rainbow of emotions that inevitable accompany the vicissitudes of life. Furthering Emotional Intelligence is an honourable ambition for any teacher or school but a hard one to fulfil.

b) Being emotionally literate helps you to talk fluently about emotions which are very different from being emotionally sensitive and adept in one’s spontaneous life. The former by no means guarantees the latter. Helping students develop their emotional vocabulary is a worthwhile thing to do but it may not contribute a great deal to their all-round emotional intelligence.

c) By all means offer opportunities for students to explore their feelings but always allow them to decline. They have just as much right to their privacy as you do. Many cultures do not see it as a good thing for a person to disclose their inner life especially to people they do not know extremely well. Research proves that talking about emotions in a soulless way can do students more harm than good.

d) How you deal with your own emotions in front of a class and how open you are about your emotional ups and downs, probably have greater impact on student’s development than set-piece discussions and activities. A teacher who announces

Concluzii

Într-o perioadă în care copiii se simt adesea izolaţi, ignoraţi atât de prieteni, cât şi de familie, când schimbările rapide nu mai surprind pe nimeni, educatorii trebuie să recunoască nevoia umană de relaţionare socială şi emoţională.

Studiul de mai sus propune o serie de soluţii care-i vor ajuta în implementarea educării inteligenţei emoţionale în instituţiile de învăţământ. Acestea includ:

a) Inteligenţa emoţională nu este doar un concept la modă acum. Aceasta îi pregăteşte pe elevi pentru confruntarea cu viaţa reală. Dezvoltarea inteligenţei emoţionale este un obiectiv meritoriu, dar greu de realizat, pentru orice educator.

b) Abilităţile legate de inteligenţa emoţională ajută la exprimarea fluentă a stărilor sufleteşti, ceea ce nu trebuie confundat cu deschiderea emoţională sau sensibilitatea. Educarea inteligenţei emoţionale nu garantează aceste calităţi. Formarea, la elevi, a unui „vocabular emoţional” este foarte importantă, dar nu determină nemijlocit dezvoltarea lor emoţională.

c) Oferiţi elevilor şansa de a-şi „explora” stările sufleteşti, dar acceptaţi şi rezervele lor. Au acelaşi drept la intimitate ca şi dumneavoastră. În multe culturi, nu este încurajată dezvăluirea celor mai intime gânduri, mai ales în faţa persoanelor mai puţin apropiate. Cercetările au dovedit că a vorbi despre emoţii fără o trăire autentică provoacă mai mult rău decât bine.

d) Felul în care ne stăpânim propriile emoţii în faţa unei clase, cât de dispuşi suntem cheerfully I am in a bad mood today, so you would better watch out, and models a kind of semi-playful bad temper, may be being a

8 | P a g e

better emotional intelligence educator than one who insists on an earnest discussion, packed with unacknowledged moralising messages, about an earlier playground dispute.

e) Do not assume you understand student’s emotions or problems. They are infinitely more complicated than you think. Show some humility and learn always to check any assumptions or interpretations you might be making about why they are as they are.

f) Student’s feelings and moods are triggered by their perception of events i.e. the interpretations and values that their brains create. That’s what you have to work with. It may well not work simply to try to persuade them they are wrong.

g) Changing emotional habits is possible and it is somewhere between quite challenging and very hard, depending on how deep-rooted the habit is, remember the people struggling for months or years in counselling or psychotherapy. Remember how hard it might have been to give up smoking or lose weight. Do not fall for the idea that a well-designed worksheet and a quick discussion will achieve very much. It may be a start but no more than that.

h) Anyone who isn’t an academic neuroscientist probably does not know what they are talking about, when it comes to the brain. Do not let them get away with phrases like reptilian brain or amygdala highjack. Ask them hard questions till you are convinced.

să le recunoaştem are un impact mai mare asupra elevilor decât orice discuţieşi activitate formală. Un profesor care anunţă, pe un ton vesel: „Astăzi sunt prost dispus, aveţi grijă!” şi, mai în joacă, mai în serios, se arată nervos, poate fi un model mai bun decât acel educator care insistă asupra unor discuţii deschise, sincere, presărate cu sfaturi moralizatoare, cu privire la o dispută petrecută pe terenul de joacă.

e) Nu pretindeţi că înţelegeţi stările sufleteşti şi emoţiile elevilor. Sunt mult mai complicate decât vă puteţi imagina. Renunţaţi la orgolii şi verificaţi orice presupunere sau interpretare pripită asupra motivelor comportamantului lor.

f) Sentimentele şi dispoziţiile de moment ale elevilor sunt determinate de percepţia lor asupra evenimentelor şi de ierahia personală a valorilor. Aici s-ar putea să trebuiască să interveniţi. S-ar putea să nu fie suficient să le spuneţi că greşesc.

g) Schimbarea obiceiurilor emoţionale este dificilă, dar în acelaşi timp o provocare, depinde căt de adânc înrădăcinat este acel obicei. Uneori este nevoie de luni şi chiar ani de consiliere sau psihoterapie. Amintiţi-vă cât de greu a fost când aţi hotărât să renunţaţi la fumat sau să urmaţi o cură de slăbire. Nu vă lăsaţi înşelaţi de ideea că o fişă de lucru bine întocmită şi o discuţie rapidă vor rezolva problema. Poate fi un bun început, nimic mai mult.

h) Oricine nu este chiar specialist în neurologie recunoaşte că creierul uman reprezintă o mare necunoscută. Nu vă lăsaţi înşelaţi de formulări precum: mintea reptiliană sau „luat de val”

9 | P a g e

(amygdala highjack –reacţie emoţională

As the concept of emotional Intelligence becomes better understood, it is likely that it will become integrated into educational policy in particular ways. While many of these guidelines are indisputable, whether an emotional intelligence curriculum or intervention based on a trait or ability conceptualization of emotional intelligence is the best way forward is a matter that remains to be addressed by scientific investigation.

However, educators are unlikely to wait until the scientific community has completed its studies, as they will want to introduce programmes into schools with the hope that they might have some beneficial effects. It is up to researchers in education and psychology to make sure that such programmes become part of the scientific investigation by making sure the interventions are rigorously evaluated, in relation to the different models of emotional intelligence.

References

CIARROCHI, J. V., CHAN, A. Y. C. and BAJGAR, J. (2001) ‘Measuring Emotional Intelligence in Adolescents’, Personality and Individual Differences.

MAYER, J. D., CARUSO, D. and SALOVEY, P. (2000) ‘Emotional Intelligence Meets Traditional Standards for an Intelligence’, Intelligence.

MAYER, J. D. and COBB, C. D. (2000) ‘Educational Policy on Emotional Intelligence: Does it Make Sense?’, Educational Psychology Review.

SUTTON, J. and KEOGH, E. (2000) ‘Social Competition in School: Relationships with Bullying, Machiavellianism and Personality’, British Journal of Educational Psychology.

necontrolată, amigdala fiind considerată partea emoţională a creierului n.t).Puneţi-le întrebări dificile până când vă vor convinge.

Pe măsură ce conceptul de inteligenţă emoţională este mai bine înţeles, este de presupus că va fi integrat în politicile educaţionale. Dincolo de adevărurile indiscutabile, cercetarea ştiinţifică va stabili dacă este mai potrivit un întreg curriculum dedicat inteligenţei emoţionale sau intervenţia asupra câte unei trăsături, precedată de teoretizarea acesteia.

În orice caz, este puţin probabil ca educatorii să aştepte concluziile cercetărilor ştiinţifice. Ei vor dori să introducă în şcoli noi programe de la care aşteaptă un efect benefic. Cercetătorii din învăţământ şi psihologii vor trebui să se asigure că acest fel de programe vor face parte din demersul lor şi să evalueze corect rezultatele acestui tip de intervenţie asupra inteligenţei emoţionale.

Bibliografie

Vaibhav P. Birwatkar este licenţiat în comerţ la Mumbai University, Mumbai, India şi doctorand la - Yashwantrao Chavan Maharashtra Open University (YCMOU), Nasik, India.

10 | P a g e

Teza sa se intitulează: An Exploratory study of Emotional Intelligence with reference to Corporate Sector in Mumbai. A studiat rolul inteligenţei emoţionale în funcţionarea organizaţiilor, dezvoltând un model de comunicare pentru înţelegerea şi aplicarea inteligenţei emoţionale în dezvoltarea leadershipului managerial, a creat instrumente pentru evaluarea gradului de dezvoltare a inteligenţei emoţionale a managerilor şi a organizaţiilor, a condus 60 de workshopuri pentru diferite corporaţii din India şi multinaţionale. Deţine un masterat în administrarea afacerilor.

11 | P a g e