Copiii cu dificultati de invatare
Fiecare copil invata in stilul, ritmul si cu particularitatile
lui. Dar, fiecareinvata (Vrasmas E.,2007,p. 6). Ar trebui acceptat
faptul ca suntem diferiti. Inclusiv copiii reactioneaza diferit la
schimbarile din viata lor. Astfel, trebuie sa fim constienti de
particularitatile fiecaruia, chiar si atunci cand vine vorba de
invatare, insa nu trebuie sa-i tratam superficial pe cei care au
intr-adevar dificultati de invatare.
Dificultatile de invatare marcheaza momentele de stagnare si de
desfasurare necorespunzatoare a activitatii de cunoastere in
procesul invatarii scolare ( Dictionar de pedagogie, 1997).
Dificultatile de invatare cuprind un grup eterogen de tulburari
datorate unor disfunctii minimale ale sistemului nervos central,
exprimate prin dificultati majore in achizitionarea, utilizarea,
dar si intelegerea limbajului, vorbirii, scrierii, citirii,
dificultati in utilizarea abilitatilor matematice si a altor
activitati sociale. Acest concept a fost definit pentru prima data
in 1987 in SUA de catre Comitetul National Unit pentru
Dificultatile de Invatare, ca urmare a cresterii numarului de elevi
ce prezentau tulburari de invatare, numarul acestora reprezentand
4% din totatul celor care frecventau scoala.
Dificultatile de invatare presupun insucesul scolar al copilului
prin faptul ca dezvoltarea intelectuala a elevului nu este in
concordanta cu cerintele scolare. Astfel, se remarca o intarziere
semnificativa intre nivelul copilului cu tulburari si nivelul
dezirabil la acea varsta. Cauzele acestor disfunctionaliati sunt
numeroase, insa se pot aminti: cauze biologice i fiziologice, cauze
psihologice, cauze de ambientale ce provin din mediul scolar,
familial sau social.
Printre dificultatile de invatare se numara: intelectul de
limita, dificultatile lingvistice, tulburarile scris-citit,
dizabilitati matematice, dificultati ale conduitei
perceptive-motrice, dificultati neuro-psihologice si tulburarile
socio-emotionale si de comportament.
