ANALGEZICE ANTIPIRETICE

  • View
    419

  • Download
    2

Embed Size (px)

Text of ANALGEZICE ANTIPIRETICE

ANALGEZICE - ANTIPIRETICE

ANALGEZICE - ANTIPIRETICE

INTRODUCERE ......... .. pg.4

II. BAZELE FIZIOPATOLOGICE ....................pg.5

II.1. FIZIOLOGIA TERMOREGLARII

1. Homeostazia termica .pg.5

2. Termogeneza .pg.5

3. Termoliza ... pg.5

4. Reglarea temperaturii corpului ..pg.5 5 Tulburari ale termoreglarii . pg.6 II.2. FIZIOPATOLOGIA DURERII pg.6

1. Durerea ..pg.6

2. Pragurile durerii . pg.7

3. Cauzele durerii ... pg.8

4. Importanta durerii ...pg.8

III. BAZE FARMACODINAMICE .................. pg.9

1. Actiune analgezica .pg.9

2. Actiune antipiretica ( Febrifuga) ... pg.9

3. Clasificare ..pg.10

IV. BAZE FARMACOTOXICOLOGICE.. pg.13

1. Farmacoterapie .. pg.13

2. Indicatii terapeutice ... pg.14

3. Farmacoepidemiologie .. pg.14

V. REPREZENTANTI. MEDICATIE. . Pg. 15 1. Clasificare . pg.15

2. Alte analgezice si antipiretice pg.56

3. Preparate homeopate .. pg.56

VI. CONCLUZII ... pg.57 VII.BIBLIOGRAFIE ... pg.58I. INTRODUCERE

Sanatatea este una din aspiratiile cele mai puternice a zilelor noastre si este strans si indisolubil legata de participarea permanenta si cat mai activa, dar mai ales in cunostinta de cauza a fiecaruia dintre noi pentru mentinerea ei. Ea constituie un drept inalienabil al tuturor oamenilor si trebuie inteleasa ca o bunastare completa din punct de vedere fizic, mintal si social si nu inseamna doar absenta bolii sau a unei infirmitati.

Argumentele care permit sa se intrevada posibilitatile reale de a satisface aceasta necesitate fundamentala a omenirii sunt legate in primul rand de progresele remarcabile ale medicinii contemporane, dar mai ales de directiile si perspectivele de dezvoltare si perfectionare a acesteia in viitor.

Putem afirma pe buna dreptate ca in prezent au fost realizate importante progrese, atat in ceea ce priveste cresterea promptitudinii si exactitatii actului diagnostic, datorita in principal largirii gamei si sporirii tehnicitatii mijloacelor de investigatie invasive si neinvazive, cat si pe plan terapeutic, printr-o stapanire mai eficienta a tot mai multor boli, gratie existentei unor produse medicamentoase deosebit de active sau prin interventii chirurgicale de inalta tehnicitate.

Obiectivele existente ale medicinii viitorului, sintetic exprimate converg pe toate planurile pentru a satisface dezideratul optim si esential al societatii, acela de a mentine individul uman sanatos si eficient pe durata maxima a intregii sale perioade de viata.

In realitate, multi oameni sunt indiferenti fata de soarta propriei persoane. De aceea dupa parerea mea, este nevoie de promovarea sub orice mijloace a cunostintelor despre sanatate si despre factorii care o influenteaza.

Fiecare om trebuie sa stie ca este mai usor de prevenit decat de tratat o boala si ca depinde de fiecare dintre noi cum ne ingrijim propriul nostru organism.

Sper ca aceasta lucrare sa fie interesanta, dar mai ales utila celor care o vor asculta, intentia mea fiind aceea de a face oamenii sa devina mai intereseti de propria lor sanatate si de a intelege ca pot evita aparitia unor afectiuni, daca isi vor acorda putin mai multa atentie si grija organismului lor.

ANALGEZICE ANTIPIRETICE

II. BAZE FIZIOPATOLOGICE

II.1. Fiziopatologia termoreglarii

1. Homeostezia termica

asigura desfasurarea normala a proceselor biochimice;

este rezultatul unui echilibru intre producerea de caldura (termogeneza) si pierderea de caldura (termoliza), realizat prin interventia unor mecanisme fiziologice.

2. Termogeneza

este asigurata prin reactii biochimice, procese metabolice energetice din tesuturi, indeosebi din muschi (30%) si ficat (40%);

in 24 ore, organismul unui adult mediu, care executa un lucru usor, produce cca. 3000 calorii.

3. Termoliza

este rezultatul interventiei unor factori fizici;

se realizeaza prin radiatii de unde calorice (50% din totalul pierderii de caldura), convectie (15%), conductie, evaporarea apei din plamani si piele (30%), incalzirea hranei si a aerului inspirat.

Printre factorii care intervin in conservarea si pierderea caldurii sunt de mentionat:

diametrul vaselor cutanate (dilatare = pierdere de caldura, constrictie = conservarea caldurii);

variatiile volumului sanguine (temperaturile ridicate determina cresterea lui, cele coborate scaderea volumului sanguin);

modificarea debitului cardiac (febra determina cresterea debitului).

In 24 de ore un adult mediu pierde cca. 3000 calorii.

4. Reglarea temperaturii corpului

Se realizeaza prin mecanisme complexe care impiedica receptorii termici periferici, cai nervoase aferente, centrii termoregulatori, cai nervoase eferente, mecanisme efectoare (circulatia in piele, glande sudoripare, metabolismul tisular, etc).

Centrii termoreglarii controleaza pierderea de caldura (in hipotalamusul anterior) si producerea de caldura (in hipotalamusul posterior).

Centrii sunt influentati pe cale nervoasa, humorala si prin aferente de la scoarta cerebrala.

Legatura dintre centrii si mecanismele efectoare se realizeaza pe cale nervoasa (fibre simpatico, nervi somatici) si humorala (hormonii).

Ridicarea temperaturii, incalzirea centrilor determina interventia mecanismelor de pierdere a caldurii cu derivarea sangelui spre suprafata cutanata, cu marimea radiatiei, cresterea volemiei prin diluarea sangelui, stimularea secretiei sudorale, tahipnee cu cresterea evaporarii.

5. Tulburari ale termoreglarii

Apar in cazul unui dezechilibru intre termogeneza si termoliza. Se cunosc:

a) Hipotermia

scaderea temperaturii corpului prin racire excesiva, leziuni ale SNC, intoxicatii.

b) Hipertermia

cresterea temperaturii corpului prin incalzirea externa excesiva;

forme: socul caloric, socul solar.

c) Febra

cresterea temperaturii corpului datorita functionarii anormale a centrilor termoregulatori, la nivel superior celui fiziologic, desi cu pastrarea echilibrului dintre termogeneza si termoliza;

este o reactie generala, nespecifica, de raspuns a organismului fata de un agent nociv;

reprezinta un mecanism de aparare;

cand sunt depasite anumite limite devine un pericol pentru desfasurarea proceselor biologice, cu efecte nocive asupra SNC, aparatului cardiovascular, etc.

In functie de cauza, febra poate fi:

infectioasa (agenti patogeni, toxine);

de rezorbtie;

neurogena;

de deshidratare;

toxica (medicamente, proteine, substante chimice).

In febra, exista o reglare a mecanismelor de producere si pierdere a caldurii, dar la un nivel superior celui normal.

II.2 Fiziopatologia durerii

1. Durerea

fenomen pur functional, care apare ca urmare a unei excitatii de o anumita intensitate, actionanad asupra terminatiilor nervoase de la suprafata sau din interiorul organismului.

a) Receptori

In straturile superficiale ale dermului, tendoane, muschi, in adventicea vaselor, in submucoasa viscerelor, in cornee si seroase (peritoneu, pleura), nu exista exteroreceptori specifici (ca pentru sensibilitatea tactila si termica).

In toate tesuturile mentionate durerea este perceputa prin terminatiile nervoase libere, care nu raspund selective la diferite varietati de excitatii ci la fel, la orice excitant (mechanic, chimic, termic), daca acesta este suficient de puternic.

Receptorii pentru durere sunt numerosi in tegumente si mai putin in viscere.

La stimuli foarte puternici, receptorii specifici (Golgi, Meissener, Vater-Paceni, Ruffini, Krause) participa la perceperea durerii.

b) Caile aferente ale sensibilitatii dureroase

de la piele: nervii somatici;

din structurile profunde: nervii vegetativi.

Toti nervii intra in SNC prin ramuri laterale ale radacinilor rahidiene posterioare sau prin nervii eranieni.

Pulpa dentara, artera meningiana medie si arterele de la baza craniului, nu contin alte fibre sensitive dacat cele care conduc durerea.

In maduva spinarii, fibrele pentru sensibilitatea dureroasa sunt localizate in fasciculul spinotalamic central.

Aferentele vegetative si cele somatice sensitive se transmit aceleiasi celule de origine a caii dureroase centrale.

De aceea, durerea viscerala este inregistrata deseori si in teritoriul inervat de fibrele somatice care merg la acelasi segment spinal, fiind denumita durere reflectata.

Zona cutanata in care iradiaza o durere viscerala este numita zona Head sau dermaton si corespunde teritoriului inervat de aferentele aceleasi radacini posterioare.

c) Perceperea durerii

Se realizeaza, intr-o prima treapta la nivelul talamusului.

Durerea, ca si senzatiile agreabile, nu pot exista fara thalamus.

Durerea talamica este neprecisa, prelungita, intense, insotita de o alerta generala a organismului, cu agitatie si manifestari vegetative (tahicardie, midriaza, etc)

La nivelul scoartei cerebrale are loc perceperea constienta a durerii , cu localizarea agresiunii si discernerea naturii acesteia, cu intelegerea atitudinii diferentiate necesare pentru a apara sau a scapa de factorul nociv.

Este de subliniat imposibilitatea de a evoca, prin excitatii in scoarta cerebrala, o senzatie dureroasa.

Pragurile durerii

Durerea este un fenomen global, care comporta doua aspecte esentiale si distincte, perceptia si reactia la durere.

Perceperea este un fenomen neurologic, reactia la durere este un ansamblu de fenomene somatice, vegetative, psihice.