ANALGEZICE ‍I ANTIPIRETICE

  • View
    50

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of ANALGEZICE ‍I ANTIPIRETICE

ARGUMENT

Sanatatea este una din aspiratiile cele mai puternice a zilelor noastre si este strans si indisolubil legata de participarea permanenta si cat mai activa, dar mai ales in cunostinta de cauza a fiecaruia dintre noi pentru mentinerea ei. Ea constituie un drept inalienabil al tuturor oamenilor si trebuie inteleasa ca o bunastare completa din punct de vedere fizic, mintal si social si nu inseamna doar absenta bolii sau a unei infirmitati.Argumentele care permit sa se intrevada posibilitatile reale de a satisface aceasta necesitate fundamentala a omenirii sunt legate in primul rand de progresele remarcabile ale medicinii contemporane, dar mai ales de directiile si perspectivele de dezvoltare si perfectionare a acesteia in viitor.Putem afirma pe buna dreptate ca in prezent au fost realizate importante progrese, atat in ceea ce priveste cresterea promptitudinii si exactitatii actului diagnostic, datorita in principal largirii gamei si sporirii tehnicitatii mijloacelor de investigatie invasive si neinvazive, cat si pe plan terapeutic, printr-o stapanire mai eficienta a tot mai multor boli, gratie existentei unor produse medicamentoase deosebit de active sau prin interventii chirurgicale de inalta tehnicitate.Obiectivele existente ale medicinii viitorului, sintetic exprimate converg pe toate planurile pentru a satisface dezideratul optim si esential al societatii, acela de a mentine individul uman sanatos si eficient pe durata maxima a intregii sale perioade de viata.In realitate, multi oameni sunt indiferenti fata de soarta propriei persoane. De aceea dupa parerea mea, este nevoie de promovarea sub orice mijloace a cunostintelor despre sanatate si despre factorii care o influenteaza.Fiecare om trebuie sa stie ca este mai usor de prevenit decat de tratat o boala si ca depinde de fiecare dintre noi cum ne ingrijim propriul nostru organism.Sper ca aceasta lucrare sa fie interesanta, dar mai ales utila celor care o vor asculta, intentia mea fiind aceea de a face oamenii sa devina mai intereseti de propria lor sanatate si de a intelege ca pot evita aparitia unor afectiuni, daca isi vor acorda putin mai multa atentie si grija organismului lor.

CAPITOLUL IANALGEZICE ANTIPIRETICEBAZE FIZIOPATOLOGICE

FIZIOPATOLOGIA TERMOREGLARII

Homeostezia termica asigura desfasurarea normala a proceselor biochimice; este rezultatul unui echilibru intre producerea de caldura (termogeneza) si pierderea de caldura (termoliza), realizat prin interventia unor mecanisme fiziologice.Termogeneza este asigurata prin reactii biochimice, procese metabolice energetice din tesuturi, indeosebi din muschi (30%) si ficat (40%); in 24 ore, organismul unui adult mediu, care executa un lucru usor, produce cca. 3000 calorii.Termoliza este rezultatul interventiei unor factori fizici; se realizeaza prin radiatii de unde calorice (50% din totalul pierderii de caldura), convectie (15%), conductie, evaporarea apei din plamani si piele (30%), incalzirea hranei si a aerului inspirat.Printre factorii care intervin in conservarea si pierderea caldurii sunt de mentionat: diametrul vaselor cutanate (dilatare = pierdere de caldura, constrictie = conservarea caldurii); variatiile volumului sanguine (temperaturile ridicate determina cresterea lui, cele coborate scaderea volumului sanguin); modificarea debitului cardiac (febra determina cresterea debitului).In 24 de ore un adult mediu pierde cca. 3000 calorii.

Reglarea temperaturii corpuluiSe realizeaza prin mecanisme complexe care impiedica receptorii termici periferici, cai nervoase aferente, centrii termoregulatori, cai nervoase eferente, mecanisme efectoare (circulatia in piele, glande sudoripare, metabolismul tisular, etc).Centrii termoreglarii controleaza pierderea de caldura (in hipotalamusul anterior) si producerea de caldura (in hipotalamusul posterior).Centrii sunt influentati pe cale nervoasa, humorala si prin aferente de la scoarta cerebrala.Legatura dintre centrii si mecanismele efectoare se realizeaza pe cale nervoasa (fibre simpatico, nervi somatici) si humorala (hormonii).Ridicarea temperaturii, incalzirea centrilor determina interventia mecanismelor de pierdere a caldurii cu derivarea sangelui spre suprafata cutanata, cu marimea radiatiei, cresterea volemiei prin diluarea sangelui, stimularea secretiei sudorale, tahipnee cu cresterea evaporarii.Tulburari ale termoreglariiApar in cazul unui dezechilibru intre termogeneza si termoliza. Se cunosc:a) Hipotermia scaderea temperaturii corpului prin racire excesiva, leziuni ale SNC, intoxicatii.b) Hipertermia cresterea temperaturii corpului prin incalzirea externa excesiva; forme: socul caloric, socul solar.c) Febra cresterea temperaturii corpului datorita functionarii anormale a centrilor termoregulatori, la nivel superior celui fiziologic, desi cu pastrarea echilibrului dintre termogeneza si termoliza; este o reactie generala, nespecifica, de raspuns a organismului fata de un agent nociv; reprezinta un mecanism de aparare; cand sunt depasite anumite limite devine un pericol pentru desfasurarea proceselor biologice, cu efecte nocive asupra SNC, aparatului cardiovascular, etc.In functie de cauza, febra poate fi: infectioasa (agenti patogeni, toxine); de rezorbtie; neurogena; de deshidratare; toxica (medicamente, proteine, substante chimice).In febra, exista o reglare a mecanismelor de producere si pierdere a caldurii, dar la un nivel superior celui normal.

FIZIOPATOLOGIA DURERII

CONCEPTUL DE DURERE Durerea reprezint o problem perpetu n terapia uman, a crei rezolvare a fost n cel mai bun caz incomplet. n ciuda progreselor tiinifice nregistrate, se menin numeroase necunoscute, n ceea ce privete acest fenomen fiziopatologic complex. Chiar i termenul de durere nu este pe deplin clarificat din punct de vedere medical, sfera semantic a acestui cuvnt fiind extrem de larg. Dintre definiiile cunoscute ale durerii " Durerea este o experien senzorial i emoional dezagreabil, provocat de o leziune tisular veritabil sau potenial, sau de ali stimuli care sunt receptai similar de ctre organism ". Se observ de la bun nceput diferena ntre durere care este un fenomen subiectiv, psihologic i nocicepie, fenomen fiziologic, obiectiv. Printre criteriile obiective se numr: localizarea (somatic, visceral, n sistemul nervos); propagarea (durere primar, durere secundar - prin iradiere de-a lungul nervilor, prin referin - proiecie cutanat a durerii viscerale); etiologic (prin hipernocicepie; neurologic, psihogen); durat (acut, subacut, cronic). Alte criterii sunt de ordin subiectiv, fiind importante pentru diagnosticarea cauzelor durerilor, ca de exemplu: tipul de durere (apsare, roadere, junghi, arsur); intensitatea ei (uoar, neplcut, intens, insuportabil); precizia localizrii (durere localizat, sau vag)Durerea este o senzatie neplacuta care poate fi asociata cu alterari tisulare actuale sau potentiale si care include si o componenta emotionala (Merskey, 1979). Durerea este o senzatie resimtita ca un raspuns al creierului la modificarile electrice (neurale) si chimice (hormonale) din corp, aparute in urma unor procese patologice.Desi este o senzatie neplacuta, durerea este o componenta majora a sistemului de aparare al organismului, vitala pentru supravietuire si care produce in organism o reactie asemanatoare celei de lupta sau fugi. Astfel, durerea este un factor prin care se stimuleaza neuronii motori ai sistemului nervos central in scopul declansarii unor reactii de minimalizare a efectului agresiunii (reactie de indepartare fata de factorul declansator sau scoaterea temporara din uz a zonei afectate). Exista unele tipuri de durere al caror rol in supravietuirea individului nu a fost inteles, de exemplu durerea de dinti.Durerea poate fi semnal al unei injurii iminente sau in evolutie (durere simptom) dar si a vindecarii (atunci cand organismul doreste sa protejeze o anumita zona).Intre durere si nociceptie exista diferente, astfel:durereareprezinta o experienta subiectiva care insoteste nociceptia, dar care poate apare si fara prezenta unui stimul si care include un raspuns emotional, iarnociceptiaeste un termen neurofiziologic care denota specificul cailor nervoase (detransmitere a impulsurilor care pot genera durere) si nu include durerea psihologica.Reactia la durere locala si generala se face prin raspuns fiziologic (reflex), psihologic (afectiv) si comportamental (somato-motor), implicand tot sistemul nervos.Raspunsul primar (imediat) la durere este involuntar (automat), reflex, si are drept scop mentinerea homeostaziei prin contractii sau spasme ale musculaturii scheletice, reactii glandulare si vasomotorii, modificari cardiovasculare si respiratorii, precum si prin raspunsuri endocrine multiple. Raspunsul secundar, constient (cortical) se realizeaza in functie de experienta emotionala a durerii, prin reactii afective (exagerarea comportamentului dureros, gemete, grimase, modificarea posturii corporale, gesturi de indepartare a stimulului dureros).

DUREREA - fenomen pur functional, care apare ca urmare a unei excitatii de o anumita intensitate, actionanad asupra terminatiilor nervoase de la suprafata sau din interiorul organismului.a. ReceptoriIn straturile superficiale ale dermului, tendoane, muschi, in adventicea vaselor, in submucoasa viscerelor, in cornee si seroase (peritoneu, pleura), nu exista exteroreceptori specifici (ca pentru sensibilitatea tactila si termica).In toate tesuturile mentionate durerea este perceputa prin terminatiile nervoase libere, care nu raspund selective la diferite varietati de excitatii ci la fel, la orice excitant (mechanic, chimic, termic), daca acesta este suficient de puternic.Receptorii pentru durere sunt numerosi in tegumente si mai putin in viscere.La stimuli foarte puternici, receptorii specifici (Golgi, Meissener, Vater-Paceni, Ruffini, Krause) participa la perceperea durerii.b. Caile aferente ale sensibilitatii dureroase de la