Introducere
Procedura generala reprezinta procedura prin care un debitor intra, dupa perioada de
observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si in procedura falimentului sau,
separat, numai in reorganizare judiciara ori doar in procedura falimentului.
Reorganizarea vizează redresarea debitorului prin eficientizarea activităţii sale şi
acoperirea masei pasive întrun cuantum cel puţin egal cu cel realizabil prin faliment.
Reorganizarea judiciară este alternativa oferită debitorului care având o afacere cu potenţial
viabil, trece printr-o perioada de dificultate financiară.
Faţă de versiunile anterioare a Legii nr.64/1995, prezenta lege îşi propune să restrângă
căile de abuzare a oportunităţii de reorganizare oferite de către debitorii care nu au
intenţia/seriozitatea să sereorganizeze sau nu mai au posibilitatea economică să se
reorganizeze. Trebuie încurajată practica potrivit căreia debitorul să depună planul de
reorganizare împreună cu cererea introductivă. Evident aceasta ar avea un caracter provizoriu
în ceea ce priveşte cuantumul recunoscut al creanţelor.
1
1. Planul de reorganizare
Planul de reorganizare este de fapt un plan de afaceri avand toate caracteristicile
acestuia. Diferenta principala este ca in loc ca acest plan de afaceri sa fie prezentat unei banci
sau unui alt investitor financiar, el va fi supus aprobarii persoanelor carora societatea le
datoreaza deja bani-creditorii.
Planul va prevedea fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului, fie lichidarea
unor bunuri din averea acestuia, fie o combinaţie a celor două variante de reorganizare.
Potrivit art. 94 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, planul de reorganizare poate fi propus de
următoarele categorii de persoane în condiţiile de mai jos:
debitorul, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor în termen de 30 de
zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia formulării intenţiei de
reorganizare, dacă procedura a fost declanşată de acesta sau a fost deschisă ca urmare a cererii
unuia sau a mai multor creditori o dată cu formularea cererii sale introductive sau ulterior,
până la afişarea tabelului definitiv al creanţelor, dacă şi-a prezentat intenţia de reorganizare;
administratorul judiciar, de la data desemnării sale şi până la împlinirea unui termen de
30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al creanţelor, cu condiţia să îşi fi manifestat
această intenţie până la votarea raportului privind existenţa unei posibilităţi reale de
reorganizare efectivă a activităţii debitorului sau motivele care nu permit reorganizarea şi în
acest caz propunerea de intrare în faliment a debitorului [art. 59 alin (2) din lege];
unul sau mai mulţi creditori care şi-au anunţat această intenţie până la votarea
raportului, deţinând împreună cel puţin 20% din valoarea totală a creanţelor cuprinse în
tabelul definitiv de creanţe, în termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al
creanţelor.
Nerespectarea termenului atrage decăderea părţilor din dreptul de a depune un plan
de reorganizare si, ca urmare, trecerea, din dispoziţia judecătorului-sindic, la procedura
falimentului.
Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile
şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă
de oferta debitorului.
Totodată, planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată
a creanţelor (datoriilor). Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani socotiţi
2
de la data confirmării. Aceste termene pot fi şi prelungite, cu acordul expres al creditorilor,
dacă iniţial erau mai scurte de 3 ani. După realizarea tuturor obligaţiilor din plan şi închiderea
procedurii de reorganizare, aceste plăţi vor continua conform contractelor din care rezultă.
Planul de reorganizare trebuie să cuprindă şi menţiunile prevăzute la art. 95 alin. (5) din
lege, si anume:
a) categoriile de creante care nu sunt defavorizate, in sensul legii;
b) tratamentul categoriilor de creante defavorizate;
c) daca si in ce masura debitorul, membrii grupului de interes economic, asociatii din
societatile in nume colectiv si asociatii comanditati din societatile in comandita vor fi
descarcati de raspundere;
d) ce despagubiri urmeaza a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creante, in
comparatie cu valoarea estimativa ce ar putea fi primita prin distribuire in caz de faliment;
valoarea estimativa se va calcula la data propunerii planului.
Planul de reorganizare, va fi depus (în copie) la grefa tribunalului, la oficiul
registrului comerţului sau, după caz, registrul societăţilor agricole, fiind comunicat debitorului
prin administratorul special, administratorului judiciar şi comitetului creditorilor [art. 98 alin
(1)].1
Reorganizarea NU este accesibilă debitorilor cărora li se aplică procedura simplificată,
adică:
• persoane fizice comercianţi (şi asociaţii familiale)
• societăţile care îndeplinesc una dintre condiţiile:
- nu au bunuri
- nu prezintă documentele contabile
- sediul nu mai există/nu corespunde
- administratorul este de negăsit
- şi-au declarat intenţia de faliment
- nu pot beneficia de reorganizare (5 ani)
- nu recunosc starea de insolvenţă, atunci când cererea de declanşare a
procedurii este depusă de creditor.2
1 Legea nr. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenţei (actualizată până la data de 7 octombrie 2010)
2 http://www.finanteharghita.ro/files/docs/pregatire/2006/Procedurainsolventei.pdf
3
1.1 Masurile care pot fi luate pentru punerea in aplicare a planului
de reorganizare
Plan de
reorganizare
4
Pastrarea activitatii
Obtinerea de resurse
Transmiterea bunurilor
Fuziune
Lichdarea bunurilor
Lichidare activ
Modificare garantii
Prelungire scadenta
Modificare act
constitutiv
Emitere titluri de valori
Interzicere conversie creante
bugetare
Inserare prevederi specific in actul
constitutiv
2. Natura juridica a planului de reorganizare
Procedura de reorganizare judiciară presupune întocmirea, aprobarea, implementarea
şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreună sau
separat:
a) restructurarea operaţională şi sau financiară a debitorului;
b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
c) restrângerea activităţii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.
Din analiza prevederilor legale referitoare la planul de reorganizare, a modalităţilor de
aprobare şi a efectelor acestuia, rezultă că planul de reorganizare are o triplă natură juridică:
contractuală, judiciară şi legală.
Natura juridică contractuală a planului de reorganizare decurge din faptul că este
propus de către anumite persoane îndreptăţite să propună un astfel de plan.. Planul de
reorganizare este propus de către debitor, în anumite condiţii şi este acceptat prin exprimarea
votului de către creditori în adunarea creditorilor, judecătorul-sindic neavând decât
posibilitatea de a confirma plănui sau de a îl respinge, în funcţie de îndeplinirea sau
neîndeplinirea condiţiilor expres prevăzute de lege, fără a-I putea modifica, hotărârea acestuia
având similitudini cu hotărârea de expedient care consfinţeşte învoiala părţilor în faţa instanţei
de judecată.
De reţinut că prevederea condiţiilor de fond şi de forma cu respectarea cărora trebuie
obţinut şi dat acordul creditorilor nu reprezintă o negare a caracterului convenţional al
planului de reorganizare, deoarece legiuitorul poate stabili după cran consideră de cuviinţă, cu
respectarea normelor constituţionale, cadrul legal şi limitele de exercitare a drepturilor
subiective ale persoanelor fizice sau juridice, putând suplini, în anumite condiţii, manifestarea
de voinţă necesară pentru încheierea unui act juridic .
In concluzie, natura juridică a planului de reorganizare este dată de faptul că acesta este
confirmat de către judecătorul-sindic, după acceptarea acestuia de către creditori. Natura
legală a planului de reorganizare este dată de Împrejurarea că legea reglementează efectele
acestuia faţă de debitor şi creditori.3
3 Lect. Univ. Dr. Ana Birchall, Note de curs, Editia a III-a revizuita si adaugita, Editura Universul Juridic, 2010
5
3. Propunerea planului de reorganizare
Categorii de persoane care pot propune un plan:
Debitorul cu aprobarea acţionarilor/asociaţilor; Administratorul judiciar; De către unul/mai mulţi creditori care şi-au anunţat intenţia prealabil votului asupra
raportului administratorului si deţin cel puţin 20% din valoarea totală a creanţelor cuprinse în tabelul definitiv.
Modalităţi de realizare:
Planul propus de creditori poate viza modificarea actului constitutiv fara acordul acţionarilor/asociaţilor debitorului în următoarele condiţii prevazute de Art. 95 alin.(7), si anume:- planul debitorului prevede un procent de recuperare al creanţelor mai mic- la faliment acţionarii/asociaţii nu primesc nimic- acţionarii/asociaţii refuză să participe la planul propus de creditori
Termenul depunere al planului de reorganizare:
• 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv al creanţelor4
4 Legea nr. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenţei (actualizată până la data de 7 octombrie 2010)
6
4.Continutul planului de reorganizare
Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi
respectarea unui plan, numit plan de reorganizare. Planul de reorganizare va indica
perspectivele de redresare si va cuprinde in mod obligatoriu programul de plata al creantelor.
Planul de reorganizare trebuie sa mentioneze urmatoarele elemente:
Informaţii generale referitoare la debitor:
Structura acţionariatului la momentul declanşării procedurii de insolvenţă şi
eventualele modificări propuse prin plan;
Managementul societăţii;
Pieţe pe care acesta acţionează.
Prezentarea activului societăţii debitoare:
Prezentare generală;
Necesarul de investiţii;
Previziunea recuperării creanţelor deţinute.
Evaluarea patrimoniului:
Scopul evaluării este asigurarea premiselor pentru aplicarea unui tratament corect şi
echitabil fiecărui titular de creanţe, prin oferirea unei recuperări cel puţin la fel de
mare ca în situaţia falimentului.
Surse de finanţare pe perioada reorganizării:
Finanţare prin aport de numerar;
Finanţare prin apelarea la credite bancare;
Finanţare prin vânzarea unora dintre activele debitorului.
Pasivul societăţii:
Tabelul creditorilor. Categorii de creditori;
Modalităţi de acoperire a datoriilor - Programul de plată a creditorilor.
Previziunea situaţiilor financiare ale societăţii debitoare pe perioada reorganizării:
Contul de profit şi pierderi;
Situaţia fluxurilor de numerar.5
5. Etapele planului de reorganizare judiciara
5 http://www.finanteharghita.ro/files/docs/pregatire/2006/Procedurainsolventei.pdf
7
Reorganizarea judiciara este procedura ce se aplica debitorului, persoana juridica, in
vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor si presupune
intocmire, aprobare, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare.
Din punct de vedere al naturii juridice a planului, acesta are o structura complexa,
imbinand atat elementele acordului de vointa contractual – prin obligatiile asumate de catre
debitor, cat si cele ale actului jurisdictional – hotararea de confirmare avand valentele unei
hotarari irevocabile de executare silita impotriva debitorului dar si caracterul legal – prin
limitele si conditiile impuse de textul actului normativ.
Prin programul de plata al creantelor se intelege cuantumul sumelor pe care debitorul
se obliga sa plateasca creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creante si la flxurile de
numerar aferente planului de reorganizare si termenele la care debitorul se obliga sa plateasca
aceste sume.
Aceasta mentiune este importanta intrucat debitorul are obligatia sa asigure pe tot
parcursul procedurii de reorganizare atat plata creantelor cuprinse in planul de reorganizare,
cat si a resurselor necesare sustinerii activitatii curente a intreprinderii, intrucat nerespectarea
oricareia dintre cele doua obligatii da dreptul creditorilor sa solicite deschiderea procedurii de
faliment impotriva debitorului.
Procedura reorganizarii parcurge urmatoarele etape succesive:
I. Propunerea si continutul planului de reorganizare (art.94);
II. Comunicarea planului de reorganizare propus si admiterea lui de catre judecatorul sindic
( art. 98);
III. Publicitatea planului de reorganizare (art.99);
IV. Acceptarea (votarea) planului de reorganizare (art.100);
V. Confirmarea planului de reorganizare (art.101);
VI. Executarea planului de reorganizare (art.102).
I. Propunerea planului de reorganizare
Planul poate fi propus de:
Debitor, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, o dată cu
formularea cererii sale introductive sau ulterior, până la afişarea tabelului definitiv al
creanţelor, dacă şi-a prezentat intenţia de reorganizare.
8
Administratorul judiciar ,de la data desemnarii lui si pana la implinirea unui termen
de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al creanţelor, cu conditia sa isi fi manifestat
aceasta intentie pana la votarea raportului intocmit.
Unul sau mai mulţi creditori deţinând împreună cel puţin 20% din valoarea
totală a creanţelor, în termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al creanţelor.
Nerespectarea termenului atrage decăderea părţilor din dreptul de a depune un plan de
reorganizare sau lichidare şi, ca urmare, trecerea, din dispoziţia tribunalului, la procedura
falimentului.
Dacă se propune un plan de reorganizare şi continuarea activităţii debitorului, planul va
indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului,
cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului, cu interesele
creditorilor şi cu ordinea publică.
Planul de reorganizare va indica modalitatea de lichidare a pasivului (datoriilor).
Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani socotiţi de la data
confirmării lui.
După trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului, această
perioadă poate fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de un an.
Planul de reorganizare trebuie să cuprindă menţiuni referitoare la: categoriile de
creanţe care nu sunt defavorizate, tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate, dacă şi în
ce măsură asociaţii cu răspundere nelimitată şi debitorul vor fi descărcaţi categoriilor de
creanţe, în comparaţie cu valoarea ce ar fi primită prin distribuire în caz de faliment.
Planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, măsuri prevăzute de
legiuitori cu titlu de exemplu cum ar fi: modificarea actului constitutiv al debitorului, vizând
inclusiv majorarea capitalului social, fuziunea debitorului sau absorbirea sa cu sau de către
altă persoană juridică, conversia creanţelor, prelungirea datei scadenţei, amânări, eşalonări de
achitare a creanţelor, emiterea de titluri de valoare în condiţiile Legii nr.297/2004 privind
piaţa de capital şi ale Legii nr. 31/1990, republicată.
In conformitatea cu prevederile actualei legi, procedura reorganizarii judiciare nu este
accesibila debitorilor carora li se aplica procedura simplificata. Astfel, nu vor putea beneficia
de procedura reorganizarii judiciare persoanele fizice, comerciantii si asociatiile familiale,
care indeplinesc una din urmatoarele conditii:
Nu are bunuri;
Sediul nu corespunde cu cel declarat la Oficiul Registrului Comertului;
Administratorul nu poate fi gasit;
9
Nu prezinta documentele contabile sau actele constitutive;
Si-a declarat intentia de faliment;
In ultimii 5 ani s-a mai aflat intr-o procedură de reorganizare judiciara si de faliment;
A fost condamnat definitiv pentru: bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de
încredere, fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, ori infracţiuni prevăzute în
Legea concurenţei nr. 21/1996, modificată ori administratorul societăţii debitoare a fost
condamnat.
II. Comunicarea si admiterea planului de reorganizare de catre judecatorul sindic
Planul de reorganizare va fi depus (în copie) la grefa tribunalului şi la Oficiul
Registrului in care este inmatriculat , iar o copie a planului propus va fi comunicata
debitorului, prin administratorul special, administratorului judiciar, comitetului creditorilor şi
comitetului asociaţilor/acţionarilor.
In termen de 20 de zile de la înregistrarea planului la tribunal, judecătorul sindic va
convoca o şedinţă a adunarii creditorilor şi în care planul va fi admis sau respins, după
audierea persoanelor citate, putând cere părerea unui expert practician în insolvenţă, care să
confirme posibilitatea de realizare a planului înainte de admiterea lui.
Dacă sunt admise mai multe planuri în intervale de timp relativ scurte, judecătorul-
sindic le va supune împreună la vot în adunarea generală a creditorilor.
III. Publicitatea planului de reorganizare
După admiterea planului, judecătorul-sindic va dispune administratului judiciar în
termen de 5 zile de la, admitere publicarea unui anunţ referitor la propunerea planului în
Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu indicarea celui care la propus, a datei când se va vota
cu privire la plan, că este admisibilă votarea prin corespondent precum şi a datei de
confirmare a planului, care nu va depăşi 15 zile de la data expirării votului asupra planului.
Buletinul procedurilor de insolventa este o publicatie editata de Oficiul National al
Registrului Comertului ce are ca scop publicarea citatiilor, convocarilor, notificarilor si
comunicarilor actelor de procedura efectuate de catre instantele judecatoresti, administratorul
judiciar sau lichidator dupa deschiderea procedurii revazute de legea insolventei.
Avand in vedere faptul ca actiunile si titlurile de valoare la purtator se pot transmite
prin simpla remitere, pentru a nu opera sanctiunea decaderii din dreptul de a vota, legea
10
prevede in art. 99 alin.(3) obligativitatea depunerii acestor actiuni in original la administrator
cu cel putin 5 zile inainte de data fixata pentru votare.
IV. Acceptarea (votarea) planului de reorganizare
Din momentul publicarii planului de reorganizare admis, toate partile interesate sunt
socotite ca au luat la cunostinta de plan si de data la care el va fi supus votului.
Dupa informarea de catre administratorul judiciar privind voturile valabil exprimate in
scris, incepe operatiunea de votare in functie de categoriile distincte de creante, fiecare
creanta beneficiind de un drept de vot. Categoriile de creantele care voteaza separat sunt:
1) Creditorii cu creante garantate- creantele garntate sunt creantele persoanelor care
beneficiaza de garantii reale asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca
acesta este debitorul principal ori tert garantat fata de persoanele beneficiare ale garantiilor
reale.
2) Creditorii bugetari- sunt cei care detin creante ce constau in taxe, impozite, contributii,
amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora
3) Creditorii chirografari stabiliti conf. Art. 96 alin. (1) din lege- acesti creditori chirografari
sunt o categorie aparte de persoane care detin creante chirografare, care conform legii au
calitatea de frunizori indispensabili.( furnizori de electricitate, gaz, etc)
4) Creante salariale
5) Celelalte creante chirografare
Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creanţe, dacă în categoria respectivă o
majoritate absolută din valoarea creanţelor, din acea categorie acceptă planul [art. 100 alin.
(4)]
Cu alte cuvinte, se considera acceptat un plan de reorganizare judiciara daca:
Cel putin 50% plus una dintre categoriile de creante mentionate la art. 100 alin.(3) [creanţe garantate; creanţe salariale; creanţe bugetare; creanţe chirografare stabilite conform art. 96 alin.(1)6; celelalte creanţe chirografare.] din lege accepta sau sunt socotite ca accepta planul de reorganizare, cu conditia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul de reorganizare;
6 In vederea administrarii eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separata de creante, compusa numai din acele creante chirografare care, in sensul art. 49 alin. (1), apartin furnizorilor fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si care nu pot fi inlocuiti. Lista acestor creante trebuie confirmata de administratorul judiciar
11
Daca ambele categorii sunt defavorizate, planul de reorganizare se considera acceptat
in cazul in care categoria cu valoare totala mai mare a creantelor accepta planul de
reorganizare;
Daca o categorie defavorizata respinge planul de reorganizare, nici una din categoriile
de rang inferior nu va primi mai mult decat in procedura falimentului.
V. Confirmarea planului de reorganizare
Prin hotararea de admitere a planului de reorganizare, judecatorul sindic stabileste atat
data sedintei adunarii creditorilor de exprimare a votului asupra planului cat si a sedintei de
confirmare a acestuia, care va avea loc in termen de cel mult 15 zile de la data votarii
planului. Prin urmare confirmarea planului se face de catre judecatorul sindic in urma
exprimarii votului creditorilor.
Potrivit art. 101 alin.1 din lege, un plan va fi confirmat de catre judecatorul sindic,
daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele conditii:
a) cel putin jumatate plus una din categoriile de creanta mentionate in programul de plati,
accepta sau sunt socotite ca accepta planul, cu conditia ca minimum una dintre categoriile
defavorizate sa accepte planul;
b) in cazul in care sunt doar doua categorii, planul se considera acceptat in cazul in care
categoria cu valoarea totala cea mai mare a creantelor a acceptat planul;
c) fiecare categorie defavorizata de creante care a respins planul va fi supusa unui tratament
corect si echitabil prin plan;
d) creantele nedefavorizate prin plan vor fi considerate prezente la votarea planului si sunt
socotite ca au acceptat planul, creantele urmand sa fie achitate integral in termen de 30 de zile
de la con firmarea planului ori in conformitate cu contractele de credit leasing din care
rezulta.7
Pentru a existat un tratament corect si echitabil, trebuiesc indeplinite indeplinite
urmatoarele conditii cumulativ:
a) nici una dintre categoriile care resping planul si nici o creanta care respinge planul nu
primesc mai putin decat ar fi primit in cazul falimentului;
7 Legea nr. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenţei, actualizată până la data de 7 octombrie 2010
12
b) nici o categorie sau nici o creanta care apartine unei categorii nu primeste mai mult decat
valoarea totala a creantelor sale;
c) in cazul in care o categorie defavorizata respinge planul, nici o categorie de creante cu rang
inferior categoriei degavorizate neacceptate nu primeste mai mult decat ar fi primit in cazul
falimentului.
Desi pot si propuse si chiar admise mai multe planuri de reorganizare, legea prevede
ca doar un singur plan de reorganizare poate fi confirmat. Dupa confirmarea lui, nu mai este
legal admisa propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea unui alt plan de reorganizare.
In cazul in care nu a fost confirmat nici un plan de reorganizare iar termenul pentru
propunerea unui alt plan in conditiile prevazute la art. 94 din Legea 85/2006 a expirat,
judecatorul sindic va dispune inceperea de indata a procedurii falimentului in conditiile
art.107 si urmatoarele din lege.
Planul de reorganizare poate fi modificat oricand pe parcursul procedurii, cu
respectarea conditiilor de vot si de confirmare prevazute de lege. Daca mofificarea planului
este propusa de catre debitor, ea trebuie sa fie adoptata de catre adunarea generala a
asociatilor/ actionarilor.8
Efectele confirmării planului de reorganizare:
a) În urma confirmării unuia dintre planurile de reorganizare depuse, debitorul este
obligat să se conformeze fără întârziere prevederilor acestui plan
b) Respectarea obligaţiilor asumate nu poate fi selectivă, debitorul având sarcina
reorganizării afacerii atât din punct de vedere operaţional, dar şi din punct devedere
financiar şi investiţional
c) Planul de reorganizare devine titlu executoriu împotriva averii debitorului;
d) Creditorii conserva acţiunilor lor, pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva
codebitorilor şi fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat planul de reorganizare.9
VI. Executarea planului de reorganizare
In momentul intrarii in vigoare a sentintei de confirmarea a planului de reorganizare,
debitorul trebuie să îndeplinească de îndată, schimbările de structură prevăzute în plan, iar
creantele si drepturile creditorilor vor fi modificate conform planului.
8 Lect. Univ. Dr. Ana Birchall, Note de curs, Editia a III-a revizuita si adaugita, Editura Universul Juridic, 20109 http://www.finanteharghita.ro/files/docs/pregatire/2006/Procedurainsolventei.pdf
13
Odata cu confirmarea planului, debitorul va fi condus de administratorul special sub
supravegherea administratorului judiciar. Acţionarii şi asociaţii cu răspundere limitată nu au
dreptul de a interveni în conducerea activităţii ori în administrarea averii debitorului, cu
excepţiile prevăzute de lege sau în plan.
Creditorii pot face opoziţie dacă se constată că executarea planului cauzează pierderi în
averea debitorului.
Dacă debitorul nu se conformează planului, administratorul judiciar sau oricare dintre
creditori poate cere, în scris, judecătorului sindic să aprobe începerea procedurii falimentului.
Dacă se aprobă o asemenea cerere, modificările aduse creanţelor ori drepturilor părţilor
interesate, prin planul de reorganizare, rămân definitive.
Conform prevederilor stabilite la art. 104, furnizorii de utilitati (electricitate, gaze, apă,
servicii telefonice etc.) nu au dreptul sa intrerupa temporar un asemenea serviciu pe timpul
continuării activităţii debitorului în perioada de reorganizare. Cu toate acestea, pentru
protejarea furnizorilir, la cererea creditorului furnizor, judecătorul-sindic poate să dispună ca
debitorul să depună o cauţiune la bancă ce nu va depăşi 30% din costul serviciilor prestate
debitorului şi neachitate.
Obligaţia întocmirii şi prezentării rapoartelor de către debitor prin administratorul
special sau, după caz, de către administratorul judiciar.
Trimestrial, debitorul, prin administratorul special sau administratorul judiciar trebuie
să prezinte judecătorului-sindic rapoarte privind situaţia financiară a debitorului, rapoarte care
se înregistrează la grefa instanţei (tribunalului), notificându-se tuturor creditorilor depunerea
rapoartelor, pentru a fi consultate.
In cazul nerespectării planului de către debitor sau dacă se constată pierderi în averea
debitorului pe parcursul desfăşurării activităţii, oricare dintre creditori poate solicita
judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment a debitorului.
Cererea de intrare în faliment nu suspendă continuarea activităţii debitorului.10
10 Lect. Univ. Dr. Ana Birchall, Note de curs, Editia a III-a revizuita si adaugita, Editura Universul Juridic, 2010
14
6. Iesirea din procedura de reorganizare judiciara
Din reorganizarea judiciara se poate iesi in 2 moduri: prin incetarea reorganizarii si
repunerea societatii in situatia normala de comerciant sau prin intrarea in faliment. In
ambele cazuri, trecerea dintr-o stare in alta se va produce printr-o hotarare a judecatorului
sindic.
In cazul falimentului, activitatea societatii comerciale se opreste urmand ca, in timp cat
mai rapid, lichidatorul sa vanda totalitatea bunurilor, sa incaseze creantele societatii iar banii
obtinuti sa fie distribuiti catre creditori. In cazul in care dupa distribuirea banilor catre
creditori raman sume disponibile acestea vor fi distribuite catre actionari.
15
Concluzii
In opinia mea, consider procedura de reorganizare a fi de mare ajutor firmelor aflate
in impas financiar, pentru ca prin intrarea in insolventa, debitorul se pune la adapost de
„presiunile”creditorilor deoarece toate actiunile judiciare pentru realizarea creantelor asupra
debitorului sau a bunurilor acestuia se suspenda de drept, creditorii neputand adauga la
creantele nascute anterior deschiderii procedurii dobanzi, majorari sau penalitati, exceptie
facand decat creditele aferente creditorilor garantati, si mai mult, pe parcursul reorganizarii,
debitorului i se poate reduce volumul datoriilor prin stergerea totala sau partiala a unor
creante. Un alt beneficiu al fi acela ca in timpul procedurii de reorganizare, firma poate
beneficia si de un aport de capital din partea asociatilor/ actionarilor ori prin atragerea de noi
investitori. De asemenea aportul de capital poate veni si in urma vanzarii unor bunuri ce nu
sunt strict necesare desfasurarii activitatii de baza a debitorului sau prin contractarea unor noi
imprumuturi bancare, in ultima vreme pozitia bancilor fara de procesul de reorganizare s-a
modificat pentru ca realizarea unui plan de reorganizare duce la o incasare superioara a
sumelor datorate, astfel ca bancile au inceput sa accepte si sa negocieze solutii de salvare a
societatii aflate in impas si cu sanse de redresare.
Reorganizarea judiciara poate oferi debitorului posibilitatea salvarii de la faliment si
mentinerea pe piata a afacerii. Pentru a se putea realiza organizarea judiciara si salvarea
societatii de la faliment, planul de reorganizare trebuie sa fie foarte clar, detaliat, sa prevada
modalitatile de redresare ale activitatii debitorului dar in acelasi timp si lichidarea bunurilor
din averea lui pentru a-si putea achita creantele restante si a reveni pe piata.Pana la urma,
scopul final al oricarei actiuni de reorganizare este salvarea de la faliment ( cel putin teoretic)
a societatii aflate in incapacitatea temporara de plata
16
Speta
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS COMERCIAL. DESCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENTEI.
- art.8 din Legea 85/2006;
- art.312 Cod procedura civila.
În cadrul solutionarii unei cereri de deschidere a procedurii insolventei judecatorul sindic nu
poate analiza si stabili în fond întinderea obligatiilor de plata ale debitoarei si obiectiile
invocate justificat sau nu raportat la creanta, ci doar constata daca exista sau nu o creanta
certa, lichida si exigibila; întinderea creantei contestate se stabileste pe calea dreptului comun
si nu în cadrul procedurii insolventei.
Prin sentinta nr. 174/18.02.2009 Tribunalul Satu Mare a admis contestatia debitoarei SC B.C.
SRL în sensul ca a respins cererea de deschidere a procedurii insolventei formulata de
creditoarea –intimata SC C.SRL.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolventei are ca si scop legal declarat “instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea
pasivului debitorului aflat în insolventa” (art. 2 din Lege).
Insolventa este, potrivit art. 3 pct. 1 lit. a si b din Lege “acea stare a patrimoniului debitorului
care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor
exigibile:
a) insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci când debitorul, dupa 30 de zile de la
scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori;
b) insolventa este iminenta atunci când se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la
scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei”.
Persoanele care pot sa ceara deschiderea procedurii insolventei sunt debitorul aflat în
insolventa si creditorii îndreptatiti sa solicite deschiderea acestei proceduri, respectiv cei care
au împotriva patrimoniului debitorului o creanta certa, lichida si exigibila de mai mult de 30
de zile (art. 3 pct. 6 din Lege).
Din probele administrate în cauza, apararile de fond invocate de debitoare prin contestatia
formulata împotriva cererii creditoarei si chiar din apararile de fapt si de drept formulate de
catre creditoare prin întâmpinarea la aceasta contestatie, judecatorul sindic a apreciat ca, în
prezenta cauza nu sunt îndeplinite conditiile legale pentru a se putea dispune deschiderea
procedurii insolventei fata de debitoare.
17
Prezumtia de insolventa instituita în sarcina debitoarei prin art. 3 pct. 1 din lege, izvorâta din
neplata în termen de 30 de zile de la scadenta a creantei solicitate de catre SC C. SRL este
rasturnata de însasi starea patrimoniului debitoarei din care rezulta fara putinta de tagada
faptul ca aceasta beneficiaza de resurse financiare proprii si atrase suficiente pentru plata
creantei pretinse, respectiv din achitarea aproape integrala a creantei solicitate de catre
creditoare, desi aceasta a fost contestata.
De asemenea, s-a constatat ca, în cazul în care deschiderea procedurii insolventei este
solicitata de catre un creditor, acesta trebuie sa faca dovada ca fata de patrimoniul debitoarei
detine o creanta certa, lichida si exigibila.
În speta, creanta creditoarei, nefiind constatata printr-un înscris prevazut de lege cu valoare
de titlu executoriu sau printr-o hotarâre judecatoreasca, nu este certa deoarece existenta si
cuantumul acesteia sunt contestate în mod pertinent de catre creditoare.
Având în vedere scopul legii insolventei, conditiile de admisibilitate a unei cereri de
deschidere a acestei proceduri, judecatorul sindic apreciaza ca - spre deosebire de situatia
“creditorilor îndreptatiti sa participe la procedura insolventei” (art. 3 pct. 8 din Lege) -,
acesta nu este chemat sa stabileasca caracterul cert, lichid si exigibil al creantei creditorului
care solicita deschiderea procedurii si ca, în masura în care debitorul contesta pertinent
creanta invocata de catre creditorul sau este necesara introducerea unei actiuni în justitie
împotriva acestuia potrivit dreptului comun.
Procedura insolventei nu este menita pentru a fi utilizata de catre creditori, cu eludarea
dispozitiilor procedurale de drept comun, inclusiv cele privind obligatia achitarii unor taxe de
timbru la valoarea creantei invocate, în scopul de a determina debitorii sa plateasca sumele
pretinse sub amenintarea falimentului, în special în situatia în care debitorul are fonduri
disponibile pentru a face plata sau daca se invoca o exceptie aparent întemeiata.
Împotriva hotarârii pronuntate de judecatorul sindic a declarat recurs SC C.SRL solicitând
admiterea recursului si modificarea sentintei atacate în sensul respingerii contestatiei
debitoarei si deschiderii procedurii insolventei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat instantei ca prin cererea de insolventa a
solicitat deschiderea procedurii fata de debitoare pentru neplata sumei de 171.674,16 lei.
Creanta rezulta din vânzarea unei cantitati de piei conform facturii 3868/24.07.2008 si pentru
plata careia debitoarea a eliberat doua bilete la ordin scadente la 25.08.2008 si 8.09.2008. La
data scadentei cele doua bilete la ordin au fost depuse la banca în vederea încasarii sumei ,
dar au fost refuzate la plata din lipsa de disponibil, fapt ce a determinat notificarea debitoarei
la data de 22.09.2008. Prin contestatia tardiv depusa la 2.12.2008 debitoarea a învederat ca în
18
locul celor 2 bilete la ordin a emis alte 4 bilete la ordin pe care creditoarea le-a restituit
deoarece debitoarea nu putea modifica data platii decât cu acordul sau.
Aspectele invocate de debitoare cu privire la calitatea pieilor cumparate au fost analizate prin
prisma prevederilor articolului 70 cod comercial, aceasta achitând ulterior debitul restant.
A apreciat ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala deoarece în cauza au fost
îndeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii insolventei. Prezumtia de insolventa a
debitoarei retinuta ca fiind rasturnata de catre intimata nu este decât o apreciere subiectiva a
instantei câta vreme biletele la ordin au fost refuzate la plata pentru lipsa de disponibil.
Cât priveste retinerea instantei ca, creanta nu este constata prin înscris cu valoare de titlu
executoriu sau printr-o hotarâre judecatoreasca nefiind certa, câta vreme este contestata
pertinent de debitoare, este o încercare de a se justifica pronuntarea solutiei în contradictie cu
practica judiciara care atesta valoarea probatorie a facturilor comerciale.
Reducerea de catre instanta a înscrisurilor ce pot constitui mijloace de proba dovedeste o
necunoastere a practicii judiciare si o abordare subiectiva a instantei.
Aceasta abordare rezulta si din faptul ca a retinut ca societatea creditoare a utilizat procedura
insolventei pentru a eluda dispozitiile de drept comun în scopul de a determina debitoarea sa
plateasca suma pretinsa sub amenintarea falimentului.
Prima instanta a facut abstractie de faptul ca scopul principal al legii insolventei îl reprezinta
acoperirea pasivului debitorului si nu salvarea lui. A considerat ca a facut dovada ca datoria
pretinsa are la baza o factura acceptata la plata, exista cele doua bilete la ordin refuzate la
plata precum si notificarea pentru încercarea de conciliere, astfel ca se impune admiterea
cererii de deschidere a procedurii.
Instanta de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu
a retinut ca este nefondat si în baza prevederilor articolului 8 din Legea 85/2006 si ale
articolului 312 cod procedura civila a dispus respingerea lui ca atare si mentinerea în
totalitate a sentintei atacate.
Prin cererea înregistrata în data de 20.10.2008 recurenta creditoare SC C.SRL a solicitat
instantei deschiderea procedurii insolventei debitoarei intimate SC B.C.SRL, aratând ca
detine împotriva debitoarei o creanta certa, lichida si exigibila în cuantum de 171.674,16 lei
constituita prin factura nr.3868/24.07.2008 si recunoscuta de debitoare prin cele 2 bilete la
ordin emise în vederea platii dar neîncasate datorita lipsei disponibilului banesc la scadenta
acestora. Cererea creditoarei s-a înregistrat sub nr. de dosar 4036/83/2008 a Tribunalului
Satu Mare.
19
Ulterior aceeasi creditoare a depus la data de 2.12.2008 o cerere identica de deschidere a
procedurii inolventei debitoarei înregistrata sub nr. de dosar 4524/83/2008 a Tribunalului
Satu mare, cauza care în urma admiterii exceptiei litispendentei a fost conexata la dosarul
4036/83/2008 în sedinta publica din 11.02.2010.
Legiuitorul a definit insolventa ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei sau se
caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe
lichide si exigibile ea fiind prezumata ca vadita atunci când au trecut mai mult de 30 zile de
la scadenta platii uneia sau mai multor creante.
În speta, creanta invocata de creditoare este constatata prin factura nr. 3868/24.07.2008 în
valoare de 171.674,16 lei semnata, dar nestampilata de debitoare. Pentru plata ei s-au emis
doua bilete la ordin care la scadenta au fost refuzate la plata de banca din lipsa de disponibil
prin contul debitoarei.
Lipsa de disponibil în contul debitoarei nu reprezinta în mod automat o dovada a starii de
insolventa a societatii , câta vreme aceasta poate avea o lipsa de disponibil de moment care
poate fi înlaturata ulterior si care se poate datora unei asa numite stari de „ jena” financiara
produsa datorita unor diverse împrejurari obiective sau subiective.
Aceasta posibilitate de insuficienta temporara de disponibil a fost prevazuta de legiuitor prin
instituirea doar cu caracter relativ a prezumtiei de insolventa datorata neplatii creantei,
prezumtie ce poate fi rasturnata ulterior.
Debitoarea intimata care la momentul scadentei celor doua bilete la ordin nu avea în cont
suficient disponibil banesc pentru plata creantei a rasturnat prezumtia de insolventa prin
achitarea ulterioara a creantei creditoarei, facându-se dovada capacitatii sale de plata.
Debitoarea a depus la dosar instantei de fond probe privind achitarea si altor datorii ale
societatii catre diversi creditori, aratând ca desfasoara o activitate curenta normala.
Neplata initiala a creantei catre creditoare s-a datorat unor neîntelegeri legate de calitatea
marfii livrate de creditoare, fapt ce a dus la retinerea de catre instanta de fond a incertitudinii
creantei. În cadrul solutionarii unei cereri de deschidere a procedurii, judecatorul sindic nu
putea analiza si stabili întinderea obligatiilor de plata ale debitoarei si obiectiile pe care
aceasta le invoca justificat sau nu, raportat la creanta, ci doar a constatat daca exista sau nu o
creanta certa, lichida si exigibila împotriva debitoarei.
Întinderea creantei contestate se stabileste pe calea dreptului comun cum a retinut si
judecatorul sindic. Prin aceste constatari nu s-a înlaturat valoarea probatorie a unei facturi
acceptate prevazuta de lege si recunoscuta în practica judiciara, cum în mod eronat invoca
20
recurenta, ci s-a retinut ca acest înscris constatator este contestat, fapt ce a pus în discutie
certitudinea creantei.
Nu s-a retinut prin acest fapt ca doar titlurile executorii si hotarârile judecatoresti sunt
înscrisuri pentru dovedirea unei creante în cadrul procedurii insolventei, ci s-a aratat ca
valoarea probatorie a facturii invocate de creditoare este pusa sub semnul întrebarii prin
obiectiunile ridicate de debitoare, aspecte care însa nu pot fi analizate în cadrul acestei
proceduri.
Procedura insolventei nu a fost instituita de legiuitor drept o posibilitate mai facila de
obtinere a încasarii unei creante neachitate de catre un debitor sub amenintarea intrarii sale în
faliment, ci a fost instituita drept o procedura colectiva în cadrul careia sa se recupereze
creantele creditoarelor detinute împotriva unui debitor insolvabil.
Aprecierile primei instante sub acest aspect au fost facute pentru a explicita scopul vizat de
legiuitor în instituirea procedurii insolventei si nu pentru a înlatura materialul probator
invocat de creditoarea recurenta.
Drept urmare, instanta de recurs a retinut ca în mod judicios judecatorul sindic a retinut ca
fondata contestatia formulata de debitoare si a dispus respingerea cererii de deschidere a
procedurii insolventei formulata de creditoare, creanta invocata fiind achitata de debitoare.
În consecinta instanta de recurs constatând nefondate motivele de recurs invocate a dispus
respingerea ca nefondat a recursului si mentinerea în totalitate a sentintei atacate.
(Decizia nr.141/C/11.02.2010 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios
administrativ si fiscal).11
11 http://www.jurisprudenta.com/speta/recurs-comercial-deschiderea-procedurii-insolven%C5%A3ei-art8-din-legea-85-2006-art312-cod-procedur%C4%83-civi-qemmz/
21
CUPRINS
Introducere.............................................................................................pag. 1
1.Planul de reorganizare ........................................................................pag. 2
2. Natura juridica a planului de reorganizare judiciara..........................pag. 5
3. Propunerea planului de reorganizare judiciara...................................pag. 6
4. Continutul planului de reorganizare judiciara....................................pag. 7
5. Etapele planului de reorganizare judiciara.........................................pag. 8
5.1 Propunerea planului de reorganizare judiciara.................................pag.8
5.2 Comunicarea si admiterea planului de catre judecatorul-sindic......pag. 10
5.3 Publicitatea planului de reorganizare...............................................pag. 10
5.4 . Acceptarea (votarea) planului de reorganizare...............................pag. 11
5.5 Confirmarea planului de reorganizare..............................................pag. 12
5.6 Executarea planului de reorganizare...............................................pag. 13
6. Iesirea din procedura de reorganizare judiciara.................................pag. 15
Concluzii................................................................................................pag. 16
Speta.......................................................................................................pag. 17
22
Bibliografie
1 Lect. Univ. Dr. Ana Birchall, Note de curs, Editia a III-a revizuita si adaugita, Editura Universul Juridic, 2010
2.. Legea nr. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenţei (actualizată până la data de 7 octombrie 2010)
3. http://www.finanteharghita.ro/files/docs/pregatire/2006/Procedurainsolventei.pdf
4. http://www.jurisprudenta.com/speta/recurs-comercial-deschiderea-procedurii-insolven%C5%A3ei-art8-din-legea-85-2006-art312-cod-procedur%C4%83-civi-qemmz/
23
Recommended
