Reorganizare judiciara (2)

  • View
    289

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of Reorganizare judiciara (2)

REORGANIZAREA JUDICIARA

I. INTRODUCERE Criza economica mondiala a determinat, pe langa o serie de efecte profound negative resimtite de oamenii de afaceri din intreaga tara si o regandire a modului de abordare a fenomenului insolventei. Pentru creditori, sustinerea unui plan de reorganizare, cu perspective reale de redresare si acoperire a creantelor se dovedeste a fi avantajoasa mai ales in conditiile de piata imobiliara actuale. In conditiile economice date, posibilitatea de valorificare a activelor debitorului aflat in procedura falimentului nu este nici una facila nici una de scurta durata. Pretul activelor a scazut si pe cale de consecinta, si valoarea garantiilor constitute de catre debitor in favoarea creditorilor s-a redus corespunzator. Dupa o lunga perioada de timp in care falimentul a reprezentat cea mai buna metoda de privatizare dat fiind pretul ridicat al activelor ce acoperea cu succes procente importante din masa credala asistam la o repozitionare a prioritatilor, accentul fiind pus pe reorganizare si pe metode de preventie a insolventei mandatul ad hoc si concordatul preventiv. Dupa ce o buna perioada de timp s-au aflat in fruntea topurilor financiare, in Romania au aparut adevarate fenomene legate de insolventa dezvoltatorilor imobiliari sau a firmelor de retail, cazuri care, prin specificul activitatii lor, reprezinta adevarate provocari in incercarea de redresare printr-o procedura de reorganizare. In acest context, desi potrivit legii practicianul in insolventa este tinut a face toate demersurile de expunere pe piata a activelor ce se doresc a fi valorificate, iar metoda de vanzare a bunurilor (licitatie publica, negociere directa sau o combinatie a celor doua) este deciza de adunarea generala a creditorilor, nu in putine cazuri, mai ales in practica ultimului an, activele debitorului au fost vandute sub valoarea creantelor creditorilor, acestia fiind pusi in situatia ca, in cazul falimentului, sa-si recupereze doar in parte sau chiar deloc creanta detinuta impotriva debitorului (mai ales in siuatia in care acestia au fost creditori negarantati).

1

Trebuie avut in vedere si faptul ca pe masura ce procedura dureaza in timp, cheltuielile cu administrarea acesteia cresc in detrimentul tuturor creditorilor. In toate cazurile, din sumele rezultate in cursul procedurii vor fi acoperite cu precadere cheltuielile aferente procedurii, deci inclusiv acele cheltulieli necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si cele care implica evaluarea si valorificarea bunurilor debitorului. Nu in ultimul rand, sustinerea partenerilor de afaceri in dificultate, dar cu perspective reale de redresare, contribuie la mentinerea unui mediu de afaceri functional si la fidelizarea acestor parteneri.

II. AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE DESCHIDERII PROCEDURII GENERALE A INSOLVENTEI/ REORGANIZARII PENTRU DEBITOR

Deschiderea procedurii insolventei determina suspendarea oricaror actiuni individuale de recuperare a creantelor impotriva debitorului. Astfel, debitorul va avea parte de un ragaz, de o perioada de respiro prin deschiderea procedurii insolventei, de la data pronuntarii hotararii de deschidere a procedurii stopandu-se asaltul creditorilor urmaritori prin suspendarea de drept a oricaror actiuni judiciare de realizare a creantelor impotriva averii debitorului, inclusiv a procedurilor de executare silita. Un alt efect al deschiderii procedurii insolventei consta in suspendarea curgerii oricaror accesorii (dobanzi, majorari sau penalitati) pentru creantele negarantate nascute anterior deschiderii procedurii precum si pentru partile negarantate din creantele garantate. Actiunile judiciare introduse de administratorul judiciar/ lichidator in vederea relizarii creantelor impotriva debitorilor celui aflat in procedura insolventei sunt scutite de plata taxelor de timbru. Orice furnizor de servicii- electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice sau altele asemenea nu are dreptul, in perioada de observatie si in perioada de reorganizare,

2

sa schimbe, sa refuze ori sa intrerupa temporar astfel de serviciu catre debitor, in cazul in care acesta are calitatea de consumator captiv. Posibilitatea mentinerii unor contracte de catre administratorul judiciar, indiferent de optiunea cocontractantului in circumstante strict determinate de lege pentru a preveni abuzurile. Sub rezerva votarii planului de reorganizare de catre creditori si a confirmarii lui de catre judecatorul sindic, in conditiile respectarii tratamentului echitabil si corect prevazut de lege, planul de reorganizare aduce urmatoarele avantaje pentru debitor: Posibilitatea achitarii datoriilor restante intr-un interval de timp de 3 ani calculate de la data confirmarii planului de reorganizare (termenul va putea fi prelungit cu inca 18 luni cu votul a 2/3 din creditorii ramasi in sold); Posibilitatea reducerii cuantumului unor creante (cu conditia ca aceste categorii de creante sa fi primit cel putin cat ar fi primit in cazul falimentului debitorului); Posibilitatea eliminarii unor categorii de creante (cu conditia ca aceste categorii de creante sa nu fi primit nimic in cazul falimentul debitorului); Posibilitatea salvarii afacerii si continuarii activitatii eliberat de povara datoriilor restante- fresh start ( la data confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul este descarcat de diferenta dintre valoarea obligatiilor pe care le avea inainte de confirmarea planului si cea prevazuta in plan). Desi deschiderea procedurii insolventei creeaza o serie de avantaje pentru debitor, dezavantajele pe care aceasta procedura i le poate aduce nu sunt de neglijat fiind legate in principal de caracterul public si judiciar al acestei proceduri. Dintre dezavantajele procedurii insolventei pentru debitor amintim urmatoarele: Pierderea credibilitatii in randul partenerilor de afaceri, inclusiv dificultati in obtinerea de credite destinate redresarii activitatii debitorului aflat in procedura insolventei (practica a demonstrat ca institutiile financiare sunt foarte rezervate in acordarea unor credite catre debitorii aflati in starea de

3

insolventa, desi, in cazul intrarii acestora in procedura falimentului, creantele acestor categorii de creditori sunt achitate cu preferinta); Tot ca o consecinta a pierderii credibilitatii debitorilor aflati in procedura insolventei este de mentionat si reticenta furnizorilor de a mai credita debitoarea, acesta trebuind sa achizitioneze marfa cu plata pe loc; De asemenea, anumite prevederi legislative actuale sunt de natura a crea in defavoarea debitorilor adevarate incompatibilitati speciale de a contracta sau care sunt de natura a-i descalifica in anumite proceduri (de ex. In materia achizitiilor publice).

III. INFORMATII PE CARE TREBUIE SA LE CONTINA PLANUL DE REORGANIZARE Informatiile care trebuie prevazute in mod obligatoriu in planul de rerganizare sunt cele mentionate de alin.1-5 ale art. 95 din lege si anume: i) perspectivele de redresare a activitatii debitorului Aceasta mentiune ce trebuie cuprinsa in planul de reorganizare are in vedere prezentarea unei proiectii a evolutiei debitorului in peisajul economic general, in raport de o serie de criterii enumerate cu titlu exemplificativ in textul legii, cum ar fi specificul obiectului de activitate al acestuia, raportul dintre cerere si oferta de pe piata pentru a evidentia faptul ca existenta debitorului in circuitul economic este justificata prin prisma cererii pietei sau nisei de piata careia acesta i se adreseaza. Intereseaza, din acest punct de vedere care este potentialul de viabilitate economica a debitoruluicare sa justifice si sa motiveze creditorii sa sustina un plan de reorganizare in detrimentul unei proceduri de faliment. ii) programul de plati Conform art.95 alin.21 din legea insolventei, planul de reorganizare trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu si programul de plati al creantelor.1

Planul de reorganizare va cuprinde n mod obligatoriu programul de plata a creante.

4

Acest capitol este cel care intereseaza cel mai mult creditorii atunci cand decid sa sustina un plan de reorganizare si alaturi de suma care li se propune a fi achitata prin plan, termenul la care se plateste este esential. Pct.22 din definitii precizeaza ca prin programul de plata al creantelor se intelege tabelul de creante mentionat in planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga sa le plateasca creditorilor, prin raportare la planul definitiv de creante si la fluxurile de numerar aferente panului de reorganizare si care cuprinde: cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creante pe care debitorul se obliga sa le plateasca acestora; termenele la care debitorul urmeaza sa plateasca aceste sume de bani.

iii) durata planului de reorganizare Potrivit art.95, alin 32 din Legea nr.85/2006, executarea planului nu va putea depasi 3 ani, socotiti de la data confirmarii. In anumite conditii, durata planului de reorganizare va putea fi extinsa, cu o perioada de cel mult un an, conform prevederii cuprinse in art.95 alin.4 din lege. Conditiile impuse de lege pentru obtinerea extinderii planului de reorganizare sunt: recomandarea administratorului judiciar; trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la data confirmarii planului; votul favorabil a cel putin doua treimi din creditorii aflati in sold la acea data.

iv) categoriile de creante care nu sut defavorizate

2

Executarea planului de reorganizare nu va putea depi 3 ani, socotii de la data confirmrii. Termenele de plat stabilite prin contracte inclusiv de credit sau de leasing pot fi meninute prin plan, chiar dac depesc perioada de 3 ani. Aceste termene pot fi i prelungite, cu acordul expres al creditorilor, dac iniial erau mai scurte de 3 ani. Dup realizarea tuturor obligaiilor din plan i nchiderea procedurii de