UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚADEPARTAMENTUL DE PREGĂTIRE A PRESONALULUI DIDACTIC

OPINIILE ȘI ATITUDINILE STUDENȚILOR PRIVIND

ÎNVĂȚAREA PRIN COOPERARE

DISCIPLINA: PSIHOPEDAGOGIA ADOLESCENȚILOR TINERILOR ȘI ADULȚILOR

CURSANT: NURALI EMEL

2013CUPRINS

I. INTRODUCERE ……………………………………………………...……………….......…... 1

II. CUVINTE CHEIE …………………………………………………..………………....……..... 1

III. DEFINIREA PRINCIPALELOR CONCEPTE ………………………..………………...….… 2

IV. LOTUL DE SUBIECȚI …………...…………………………………………………………… 5

V. METODE UTILIZATE ……………………………………………………………………...… 6

VI. REZULTATE ȘI DICUȚII .......................................................................................................... 8

VII. CONCLUZII ……………………………………...…………………………………………… 15

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………... 16

1

I. INTRODUCERE

Învăţământul românesc se confruntă cu probleme din ce în ce mai complexe, care

necesită un nou mod de gândire, idei noi, informaţii noi şi bineînţeles, un nou mod de a

învăţa.

Una dintre temele abordate frecvent de către teoreticienii și practicienii educației o

reprezintă învățarea prin cooperare.

Învăţarea prin cooperare este o metodă didactică bazată pe organizarea în funcţie de

obiective operaţionale bine stabilite, a unei munci colective fondate pe complementaritate,

orientată spre aspectului social al învăţării şi care vizează dezvoltarea deprinderilor de

comunicare interpersonală, a interacţiunilor, competenţelor şi comportamentelor sociale ale

copiilor.

Învățarea cooperativă reprezintă un punct de plecare pentru schimbarea practicilor

educaționale, deoarece individualismul și competiția promovate în clasele din România pot

fi echilibrate de practici educaționale democratice și cooperative, care să stimuleze

participarea elevilor și să ducă la ameliorarea rezultatelor școlare.

Teoria învăţării prin cooperare se inspiră din teoria privind interdependenţa socială,

care apare atunci când oamenii au obiective comune şi când rezultatele fiecărui individ

influenţează acţiunile celorlalţi. Interacţiunea dintre oameni este, practic, esenţială pentru

supravieţuire.

Cei care au formulat şi susţinut această teorie şi practicile de învăţare echivalente sunt

Kurt Lewin (1890-1947), Morton Deutsch şi fraţii David şi Roger Johnson. Morton Deutsch

este cel care a definit şi încadrat într-o teorie învăţarea prin cooperare. El a conceptualizat trei

tipuri de interdependenţă socială – pozitivă, negativă şi inexistentă. Prima încurajează

interacţiunea dintre persoanele care lucrează împreună, fiind denumită „interacţiune bazată pe

cooperare şi stimulare”; a doua se caracterizează prin obstrucţionarea reciprocă a membrilor

unui grup de a atinge un ţel, fiind denumită „interacţiune bazată pe opoziţie şi competiţie”;

interacţiunea este inexistentă atunci când membrii unui grup lucrează independent.

II. CUVINTE CHEIE: Adolescență Învățare prin cooperare Individualism

2

III. DEFINIREA PRINCIPALELOR CONCEPTE

Adolescența este perioada de tranziție biologică, psihologică și socială de

la pubertate la maturitate. Intervalul de vârstă la care are loc această tranziție este ușor diferită

de la un individ la altul și depinde de mai mulți factori: sex (în general fetele intră în

adolescență înaintea băieților), cadrul socio-cultural etc. Organizația Mondială a Sănătății

definește adolescența ca fiind perioada dintre 10 și 19 ani, dar în numeroase țări occidentale

se consideră că adolescența începe între 11 și 13 ani la fete, 12-14 ani la băieți, și se termină

în jurul vârstei de 19-21 de ani la ambele sexe.

Această perioadă de tranziție presupune atât modificări la nivel fizic, cât și modificări

la nivel de comportament și personalitate. Aceasta etapă are caracteristici speciale și cerințe

proprii. Adolescentul stabilește noi relații cu semenii de ambele sexe, își orgaizeaza și își

consolidează o independență emoțională față de părinți și alți adulți. Se dezvoltă intelectual și

își alcătuiește un sistem de valori civice. Este în căutarea personalității sale, a identității sale,

nerăbdător să-și aleagă un personaj, gata să-și cucerească locul său în lume.

Teama de școală, dificultățile în relațiile de prietenie cu ceilalți, alegerea drumului

profesional sunt surse ale neliniștii sale. Principala caracteristică a adolescentului este

altruismul, el vrea să îmbrațișeze cauzele cele mai dificile, să se dezvolte nelimitat.

Adaptarea socială. Tânărul adolescent încearcă identificarea cu adulții: este tentat

să bea, să fumeze, să conducă automobilul, să aibă relații sexuale. Prieteniile cu membrii de

același sex, grupurile de prieteni cu interese și aptitudini comune sunt forme de exersare a

vieții sociale.

A coopera înseamnă, conform definiției din DEX, a opera împreună; a participa la

elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a conlucra.

Cooperarea presupune deci dorința de informare și de ajutor reciproc. Cooperarea

presupune totodată și necesitatea găsirii și practicării unei atitudini comune, în vederea

rezolvării problemei propuse (Geissler, 1977).

Învățarea prin cooperare reprezintă folosirea grupurilor mici în scopuri instrucționale,

astfel încât, lucrând împreună, elevii/studenții își maximizează atât propria învățare, cât și pe a

celorlalți colegi. Printr-o astfel de organizare a situațiilor de învățare, elevii/studenții depind

într-un mod pozitiv unii de alții, iar această interdependență pozitivă îi conduce la devotament

față de grup.

3

Elementele de bază ale învăţării prin cooperare:

1. Interdependenţa pozitivă. Elevii/studenții realizează că au nevoie unii de alţii pentru a duce

la bun sfârşit sarcina grupului (“ori ne scufundăm, ori înotăm împreună”). Profesorii pot

structura această interdependenţă pozitivă stabilind scopuri comune (“învaţă şi vezi să înveţe

toţi cei din grup”), recompense comune (“dacă toţi membrii grupului realizează un anumit

lucru, fiecare va primi o bonificaţie); resurse comune (o coală de hârtie pentru întregul grup

sau fiecare membru deţine o parte din informaţii); roluri distribuite (cel care rezumă, cel care

îi încurajează pe ceilalţi, cei care formulează răspunsul etc.).

2. Interacţiunea directă. Elevii/studenții se ajută unii pe alţii să înveţe, încurajându-se şi

împărtăşindu-şi ideile. Ei explică ceea ce ştiu celorlalţi, discută, se învaţă unii pe alţii.

Profesorul aranjează grupurile în aşa fel încât elevii să stea unii lângă alţii şi să discute fiecare

aspect al temei pe care o au de rezolvat.

3. Răspunderea individuală. Se evaluează frecvent performanţa fiecărui elev/student şi

rezultatul i se comunică atât lui, cât şi grupului. Profesorul poate scoate în evidenţă

răspunderea individuală, alegând, pentru test, elevii/studenții din doi în doi sau alegând, la

întâmplare, un membru al grupului pentru a da un răspuns.

4. Deprinderi interpersonale şi de grup. Grupurile nu pot exista şi nici nu pot funcţiona dacă

elevii/studenții nu au şi nu folosesc anumite deprinderi sociale absolut necesare.

Elevii/studenții trebuie învăţaţi aceste deprinderi la fel cum sunt învăţaţi orice altceva. Ele

includ conducerea, luarea deciziilor, clădirea încrederii, comunicarea. managementul

conflictelor.

5. Procesare în grup. Grupurile au nevoie de anumite momente pentru a discuta cât de bine

şi-au atins scopurile şi pentru a menţine relaţii eficiente de muncă între membrii lor. Profesorii

creează condiţiile necesare acestei procesări prin sarcini ca:

a). Enumeraţi cel puţin trei acţiuni ale membrilor care au condus la succesul grupului;

b). Enumeraţi cel puţin o acţiune care ar putea spori succesul grupului mâine.

6. Principii călăuzitoare. Elevii/studenții vor ajunge să gândească mai bine numai dacă li se

oferă ocazii numeroase de a exersa metodele de gândire care le sunt prezentate.

Profesorul trebuie să se concentreze pe câteva strategii de gândire utile şi uşor de

transferat de la un domeniu la altul, astfel încât elevii/studenții să le poată folosi în mod

regulat.

7. Rolurile elevilor/studenților. În interiorul fiecărui grup, rolurile pe care le joacă

elevii/studenții pot fi orientate spre sarcina de lucru sau spre menţinerea grupului sau spre

ambele.

4

Pentru că elevii/studenții trebuie să se deprindă cu ambele categorii, uneori profesorul poate

distribui roluri specifice. Elevii trebuie să schimbe rolurile la fiecare activitate pentru că

scopul este să le poată îndeplini pe toate simultan. Exemple de astfel de roluri: verificatorul,

cititorul, cronometrul, ascultătorul activ, interogatorul, rezumatorul, încurajatorul,

responsabilul cu materialele.

În tabelul următor sunt prezentate avantajele dar și dezavantajele învățării prin

cooperare.

Avantaje Dezavantaje orientează spre conștientizarea interesului comun și

convergenţa de interese; dezvoltă comportamentul colectiv; presupune consensul ca bază a activităţii comune, a

cooperării eficace; se stabilește un algoritm de lucru, are loc diviziunea

muncii; dezvoltă un climat afectiv pozitiv; generează sentimente de acceptare, simpatie și

instaurează buna înţelegere, armonia; formează abilităţi de convingere, comunicare,

negociere, compromis,cooperare în activităţi de grup;

contribuie la creșterea gradului de compatibilitate; sporește gradul de cuplare a acţiunilor individuale; determină creșterea respectului de sine, a încrederii

în forţele proprii; consolidează relaţiile dintre elevii/studenții cu

diferite niveluri de asimilare a cunoștinţelor; presupune un efort concentrat prin schimbul reciproc

de mesaje, idei, favorizînd discuţia; solicită spiritul activ și independent al

elevilor/studenților; stimulează spiritul de iniţiativă, de concurenţă; stimulează controlul reciproc dintre elevi/studenți și

comportamentele de facilitare a succeselor celorlalţi; oferă posibilităţi de autoevaluare și evaluare a

colegilor; asigură feedback-ul continuu; reduce stresul provocat de autoritatea profesorului; contribuie la intensificarea atitudinii pozitive faţă de

profesori; din punct de vedere sociologic, cooperarea îl ajută pe

individ nu numai să-și descopere propriul eu, dar să-și dea seama că acest eu există în și prin noi;

declanșează necesitatea de a ne afirma unicitatea.

presupune și o discordanţă dintre “beneficiul” obţinut de fiecare elev/student prin participarea lui la această activitate și “costul” participării;

implică și disensul ca sursă a tensiunilor, opoziţiei, conflictelor și blocării activităţilor colective;

se impun frecvent punctele de vedere doar ale unor participanţi;

poate favoriza pasivitatea, conformismul, invidia, tendinţa de dominare, superficialitatea în asimilarea cunoștinţelor;

apare pericolul scăderii densităţii transmiterii cunoștinţelor;

din cauza aptitudinilor diferite, un anumit număr de elevi/studenți nu participă suficient de activ la procesul de învăţare colectiv;

în unele cazuri, cooperarea poate duce la pierderea motivaţiei și a reducerii efortului individual;

scade ritmul de învăţare al elevilor/studenţilor dotaţi;

prin dialog se consumă mult timp și uneori ineficient;

se constată imposibilitatea profesorului de a evalua câștigul elevului/studentului cu un potenţial mai mic de asimilare a cunoștinţelor în comparaţie cu pierderea elevului/studetului mai ager.

5

Individualismul reprezintă, conform definiției din DEX, denumirea generică pentru

concepţiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat, independent de societate, sau

mai poate reprezenta o atitudine a celui care subordonează interesele obşteşti celor personale,

care este preocupat exclusiv de propria persoană.

Învățarea individuală reprezintă o modalitate generală de activitate, în opoziţie cu

activitatea colectivă, de grup, frontală. Aceasta priveşte întreaga grupă de elevi, reprezentând

o activitate uniformă, identică pentru toţi, indiferent de capacitatea de învăţare, de aptitudinile

şi de ritmul de lucru al elevilor.

IV. LOTUL DE SUBIECȚI

Cercetarea a fost realizată pe un eșantion de 20 de adolescenți, studenți în cadrul

Universității „Ovidius” din Constanța, la Facultatea de Științe ale Naturii și Știinte Agricole,

specializarea Biologie, în anul I. Subiecții au vârstele cuprinse între 18 și 20 ani, majoritatea

(75%) având vârsta de 19 ani (Fig.1). Întreg eșantionul este de sex feminin, 75% din subiecți

provenind din mediul urban, iar 25% din mediul rural.

Distributia subiectilor in functie de varsta

15%

75%

10%

18 ani

19 ani

20 ani

Fig.1 Diagrama de distribuție a subiecților în funcție de vârstă

Distributia subiectilor in functie de mediul de provenienta

75%

25%

Urban

Rural

Fig.2 Diagrama de distribuție a subiecților în funcție de mediul de proveniență

6

V. METODE UTILIZATE

În realizarea studiului am utilizat ca instrument de cercetare un chestionar cu întrebări

închise, concepție proprie, care vizează opiniiile și atitudinile adolescenților față de învățarea

prin cooperare. Chestionarul este compus din 14 itemi cu răspuns multiplu.

CHESTIONAR DE OPINII ȘI ATITUDINI PRIVIND ÎNVĂȚAREA PRIN COOPERARE

Acesta este un chestionar care vizează opiniile și atitudinile dvs. față de învățarea prin cooperare. La itemii cu răspuns multiplu bifați răspunsul pe care îl considerați cel mai potrivit. Vă mulțumesc!

Vârsta: ____ ani Sex: M F

Mediul de proveniență: Rural Urban

1. Consider că activitatea de învățare prin cooperare este benefică, înlăturând oboseala și monotonia specifică învățării tradiționale.

Acord

Nedecis

Dezacord

2. Din punctul meu de vedere cel mai eficient mod de lucru este cel individual, deoarece lucrezi în ritmul tău propriu.

Acord

Nedecis

Dezacord

3. Consider că o relație bună de cooperare se bazează pe: Încredere

Comunicare

Prietenie

Altceva, și anume ………………………………………………………………………

4. Învățarea prin cooperare dezvoltă comportamentul colectiv și potențialul creativ. Acord

Nedecis

Dezacord

5. Învățarea prin cooperare consolidează relațiile dintre studenții cu diferite niveluri de asimilare a cunoștințelor.

7

Acord

Nedecis

Dezacord

6. Cooperând în cadrul grupului ai posibilitatea să îți clarifici unele idei și să îți elimini unele lacune.

Acord

Nedecis

Dezacord

7. Din punctul meu de vedere atunci când lucrezi individual ești mai atent. Acord

Nedecis

Dezacord

8. Profesorii ne propun să lucrăm în grupuri: Rareori

Uneori

Deseori

9. I-am propus unui profesor să ne permită să lucrăm în grupuri: Rareori

Uneori

Deseori

*** În contextul în care este permis/propus lucrul în grupuri ***

10. Prefer să fiu în grup cu colegii cu care mă înțeleg cel mai bine. Acord

Nedecis

Dezacord

11. Prefer să fiu în grup cu colegii cei mai buni la învățătură. Acord

Nedecis

Dezacord

12. Sarcinile de lucru sunt distribuite în mod egal între membrii grupului. Rareori

8

Uneori

Deseori

13. Ascult și aplic propunerile coechipierilor mei: Rareori

Uneori

Deseori

14. Consider că un membru al grupului care nu își îndeplinește sarcinile trebuie: Înlăturat din grup

Ajutat

Ignorat

VI. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Itemul 1. „Consider că activitatea de învățare prin cooperare este benefică, înlăturând

oboseala și monotonia specifică învățării tradiționale”

Pentru acest item întregul eșantion (100%) a ales varianta de răspuns „acord”, ceea ce

demonstrează faptul că subiecții consideră învățarea prin cooperare o metodă utilă, care

reduce monotonia și crește interesul față de obiectul de studiu.

Itemul 2. „Din punctul meu de vedere cel mai eficient mod de lucru este cel individual,

deoarece lucrezi în ritmul tău propriu”

În ceea ce privește această afirmație părerile sunt destul de împărțite, astfel că mai

puțin de jumătate (45%) din numărul total de subiecți au răspuns că sunt de acord. Din restul

de subiecți 30% sunt nedeciși, iar 25% nu sunt de acord. Răspunsurile studenților

demonstrează faptul că deși toți consideră că învățarea prin cooperare este o metodă benefică,

45% dintre ei consideră că și modul de lucru individual este la fel de benefic, ceea ce

sugerează faptul că pentru aceștia cel mai bine este ca cele două metode să fie combinate pe

parcursul procesului de învățare. Din restul de 55% din subiecți, 25% preferă net învățarea

prin cooperare.

9

Cel mai eficient mod de lucru este cel individual

45%

30%

25%

Acord

Nedecis

Dezacord

Fig.3 Diagrama răspunsurilor pentru itemul 2

Itemul 3. „Consider că o relație bună de cooperare se bazează pe”

La acest item 75% au ales varianta „comunicare”, 15% au ales atât varianta

”comunicare” cât și varianta ”încredere”, iar restul de 10% au optat pentru toate cele 3

variante, si anume: „comunicare”, „încredere”, „prietenie”. Faptul că majoritatea subiecților

au ales varianta „comunicare” evidențiază faptul ca aceștia conștientizează că o relație bună

de cooperare nu poate fi eficientă în lipsa comunicării.

O relație bună de cooperare se bazează pe

75%

10%

15%

comunicare

incredere sicomunicare

incredere, comunicaresi prietenie

Fig.4 Diagrama răspunsurilor pentru itemul 3

Itemul 4. „Învățarea prin cooperare dezvoltă comportamentul colectiv și potențialul creativ”

75% dintre persoanele chestionate sunt de acord cu această afirmație, iar restul de 25%

sunt nedeciși. Nici o persoană nu a ales varianta „dezacord”. Alegerea variantei „acord” de

către 75% din subiecți ne sugerează faptul că aceștia sunt conștienți de aspectele pozitive ale

învățării prin cooperare.

10

Invatarea prin cooperare dezvolta comportamentul colectiv

75%

25%0%

acord

nedecis

dezacord

Fig.5 Diagrama raspunsurilor pentru itemul 4

Itemul 5. „Învățarea prin cooperare consolidează relațiile dintre studenții cu diferite niveluri

de asimilare a cunoștințelor”

În ceea ce privește acest item, 80% dintre subiecți sunt de acord, iar 20% nu sunt de

acord. Nici o persoană nu a ales varianta „nedecis”, ceea ne arată faptul că subiecții nu au nici

o îndoială în legătură cu acest subiect. Faptul că cooperarea și lucrul în grup consolidează

relațiile dintre elevi este un lucru demonstrat prin numeroase cercetări, dar așa cum afirmă și

Gheorghe Dumitriu în lucrarea „Comunicare și învățare” - „Grupul poate constitui condiția

stimulatoare sau frenatoare a activității de învățare”.

Cooperarea consolidează relatiile dintre studenti

80%

0%

20%

acord

nedecis

dezacord

Fig.6 Diagrama răspunsurilor pentru itemul 5

Itemul 6. „Cooperând în cadrul grupului ai posibilitatea să îți clarifici unele idei și să îți

elimini unele lacune”

11

Pentru acest item întregul eșantion a ales varianta de răspuns „acord”, ceea ce

demonstrează faptul că subiecții consideră că în cadrul grupului se manifestă o mai mare

capacitate de recunoaștere, corectare și compensare a eventualelor greșeli. Eventualele

îndoieli legate de o temă de învățare pot fi elucidate în interiorul grupului, fiecare membru

având posibilitatea de a învăța și a se folosi de experiența celorlalți membrii.

Itemul 7. „Din punctul meu de vedere atunci când lucrezi individual ești mai atent”

70% dintre participanții la microcercetare au fost de acord cu această afirmație, iar

30% au ales varianta „nedecis”. Nici un subiect nu a ales varianta „dezacord”, ceea ce

sugerează faptul că studenții consideră că au o capacitate mai bună de concentrare atunci când

lucrează individual. Deși ei doresc să lucreze în grupuri, lucru confirmat de răspunsurile de la

itemii anteriori, e posibil ca în cadrul grupului ei să nu găsească, uneori, un climat propice

pentru desfășurarea activității de învățare, ceea ce îi face să aleagă să lucreze individual în

situații care necesită o atenție sporită.

Cand lucrezi individual esti mai atent

70%

30%

0%

acord

nedecis

dezacord

Fig.7 Diagrama răspunsurilor pentru itemul 7

Itemul 8. „Profesorii ne propun să lucrăm în grupuri”

La acest item răspunsurile sunt destul de echilibrate, 45% dintre subiecți mărturisind

că profesorii le propun „rareori” să lucreze în grupuri, restul de 55% afirmând că le este

propus să lucreze în grupuri „uneori”. Din răspunsurile studenților reiese faptul că metoda

învățării prin cooperare este destul de rar aplicată la nivelul învățământului universitar.

12

Profesorii ne propun sa lucram in grupuri

45%

55%

0%

rareori

uneori

deseori

Fig.8 Diagrama răspunsurilor pentru itemul 8

Itemul 9. „I-am propus unui profesor să ne permită să lucrăm în grupuri”

Părerile subiecților cu privire la la această întrebare sunt destul de împărțite, 50%

dintre ei mărturisind ca ocaziile în care au propus unui profesor sa le permită să lucreze în

grupuri au fost rare, 35% dintre subiecți afirmă ca au propus acest lucru profesorului „uneori”,

iar 15% susțin că le-au făcut propuneri profesorilor „deseori”.

Așa cum reiese din rezultatele obținute la itemii 8 și 9 responsabili pentru aplicarea

rară a metodei de învățare prin cooperare nu sunt doar profesorii, ci și studenții care de multe

ori nu propun profesorilor acest mod de lucru.

Am propus profesorilor sa ne permita sa lucram in grupuri

50%

35%

15%

rareori

uneori

deseori

Fig.9 Diagrama răspunsurilor pentru itemul 9

Următorii itemi fac referire strict la contextul în care este permis/propus lucrul în grupuri.

13

Itemul 10. „Prefer să fiu în grup cu colegii cu care mă înțeleg cel mai bine”

În contextul în care lucrul în grupuri este permis/propus, toți subiecții afirmă faptul că

preferă să formeze un grup cu colegii cu care se înțelege cel mai bine. Deși la itemul 3

„Consider că o relație bună de cooperare se bazează pe” majoritatea (75%) au ales varianta

comunicare și doar 10% au ales și varianta „prietenie”, în urma rezultatelor obținute la itemul

10 se confirma faptul că și prietenia este un factor destul de important într-o relație de

cooperare.

Itemul 11. „Prefer să fiu în grup cu colegii cei mai buni la învățătură”

Pentru acest item 50% dintre participanții la microcercetare au ales varianta „de acord”

ceea ce ne sugerează faptul că, în cazul în care nu pot fi în grup cu colegii cu care se înțeleg

cel mai bine, 50% dintre studenți aleg să fie în grup cu colegii cei mai buni la învățătură. Din

restul de 50%, 25% au ales varianta „nedecis” și 25% au optat pentru varianta „dezacord”.

Este de menționat faptul că 25% nu își doresc să facă parte din grupul de elită, lucru care ar

putea sugera dorința acestora de a păstra o oarecare distanță față de acești colegi.

Prefer sa fiu in grup cu colegii cei mai buni la invatatura

50%

25%

25%

acord

nedecis

dezacord

Fig.10 Diagrama răspunsurilor pentru itemul 11

Itemul 12. „Sarcinile de lucru sunt distribuite în mod egal între membrii grupului”

La acest item procentele variantelor „deseori” și „uneori” sunt destul de apropiate,

45% dintre subiecți alegând varianta „deseori”, iar 40% optând pentru varianta „uneori”.

Procentul scăzut (15%) al variantei „rareori” scoate în evidență faptul că organizarea la

nivelul grupurilor este destul de bună, subiecții reușind de cele mai multe ori să își împartă

sarcinile de lucru în mod egal.

14

Sarcinile de lucru sunt distribuite in mod egal

15%

40%

45%rareori

uneori

deseori

Fig.11 Diagrama răspunsurilor pentru itemul 12

Itemul 13. „Ascult și aplic propunerile coechipierilor mei”

70% dintre subiecți au ales varianta „uneori”, 15% au optat pentru varianta „deseori”

și 15% pentru varianta „rareori”. Rezultatele obținute la acest item ne arată că există câte un

număr mic de studenți (15%) aflați la extreme, care fie iau în considerare propunerile

colegilor, fie le tratează cu indiferență, majoritatea (70%) situându-se undeva la mijloc.

Ascult si aplic propunerile colegilor

15%

70%

15%

rareori

uneori

deseori

Fig.12 Diagrama răspunsurilor pentru itemul 13

Itemul 14. „Consider că un membru al grupului care nu își îndeplinește sarcinile trebuie”

La acest item părerile sunt destul de împărțite, astfel 65% consideră că un membru al

grupului care nu își îndeplinește ar trebui „ajutat”, 20% sunt de părere că acesta ar trebui

„înlăturat din grup”, iar 15% consideră că ar trebui „ignorat”. Faptul că o mare parte au ales

varianta de a ajuta ne arată că aceștia sunt solidari și sensibili la problemele celor din jur.

15

Restul de 35% însă, fie rămân indiferenți, fie încearcă să îndepărteze acea persoană de grup,

cea din urmă fiind o variantă destul de drastică.

Un membru care nu isi indeplineste sarcinile

65%

20%

15%

ajutat

inlaturat

ignorat

Fig.13 Diagrama răspunsurilor pentru itemul 14

VII. CONCLUZII

În urma prelucrării rezultatelor, se constată că:

Marea majoritate a studenților optează pentru învățarea prin cooperare, dar există și cazuri

în care aceștia preferă învățarea individuală.

Pentru majoritatea studenților, o relație bună de cooperare se bazează pe comunicare și

prietenie.

Majoritatea subiecților sunt conștienți de aspectele pozitive ale învățării prin cooperare,

precum: dezvoltarea comportamentului colectiv și a potențialului creativ, consolidarea

relațiilor dintre studenți, clarificarea ideilor, eliminarea eventualelor lacune.

Învățarea prin cooperare se aplică mai rar în învățământul superior.

Atunci când se lucreză în grupuri:

sarcinile de lucru sunt distribuite, de cele mai multe ori, în mod egal;

propunerile celorlalți membrii nu sunt întotdeauna apreciate;

există solidaritate între membrii grupului.

16

BIBLIOGRAFIE

1. DUMITRIU G., 1998 - Comunicare și învățare, Editura Didactică și Pedagogică,

București.

2. GEISSLER E., 1977 - Pedagogia secolului XX. Mijloace de educație (trad.), Editura

Didactică și Pedagogică, București.

3. BARBAROV SILVIA, BELEAEVA SVETLANA, BERNAZ NINA, și alții - Pro

Didactica. Revistă de teorie și practică educațională, Nr1/2003, p. 49-52 (disponibilă pe

adresa prodidactica.md/files/3.pdf).

4. www.ccdmures.ro/cmsmadesimple/pdf/velicu.pdf

5. www.didactic.ro

6. www.asociatia-profesorilor.ro/invatarea-prin-cooperare.html

7. www.isj.hd.edu.ro/phare/2005/.../invatarea_prin_cooperare.doc

8. http://iteach.ro/pagina/1141/

9. http://dexonline.ro/

10. http://ro.wikipedia.org

17