34
Instalaţii stins incendiul 12 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect Unitatea de învăţare nr. 2 Instalatii de stins incendiul Cuprins Pagina Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 14 2.1 Instalatii de stins incendiul – Generalitati, destinatie, cerinţe impuse 14 2.2 Instalatii de semnalizare a aparitiei incendiilor. 18 2.3 Clasificarea instalatiilor de stins si limitat incendii. Diagrama de inflamabilitate 19 2.4 Instalaţiile de stins incendiul cu apã; Instalaţia de stins incendiul cu jet cinetic: schema, elementele componente si functionarea 22 2.5 Instalaţii de stins incendiul cu apã pulverizatã: schema, elementele componente si functionarea 24 2.6 Sprinclere: scheme, elementele componente si functionare. Instalaţii de stropire şi inundare. 28 2.7 Instalaţii de stingere cu spumã. Instalaţia cu formarea interioarã a spumei: schema, elementele componente si functionarea 29 2.8 Instalaţia cu formarea exterioarã a spumei: schema, elementele componente si functionare 29 2.9 Instalaţii de stingere volumicã a incendiului 29 2.10 Instalaţii de stins incendiul cu bioxid de carbon: schema, elementele componente si functionarea 30 2.11 Instalaţiile de prevenire a incendiilor cu gaze de ardere: schema, elementele componente si functionarea 33 2.12 Instalaţii de stins incendiul cu lichide volatile: schema, elementele componente si functionarea reguli ale societatilor de clasificare privind instalatiile de balast-santina 33 2.13 Instalaţii de stins incendiul cu pulberi şi gaz inert: schema, elementele componente si functionarea 34 2.14 Stingãtoare manuale şi transportabile: cu apã, cu spumã chimicã, cu spumã mecanicã, cu praf şi CO2 şi cu CO2: schema de principiu, funcţionare, utilizare, conţinut. 35 Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 2 44 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 45 Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 2 45

Unitatea de Invatare 2

  • Upload
    alynnam

  • View
    39

  • Download
    1

Embed Size (px)

DESCRIPTION

instalatii navale

Citation preview

Page 1: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

12 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect  

Unitatea de învăţare nr. 2

Instalatii de stins incendiul Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 14

2.1 Instalatii de stins incendiul – Generalitati, destinatie, cerinţe impuse 14

2.2 Instalatii de semnalizare a aparitiei incendiilor. 18

2.3 Clasificarea instalatiilor de stins si limitat incendii. Diagrama de inflamabilitate 19

2.4 Instalaţiile de stins incendiul cu apã; Instalaţia de stins incendiul cu jet cinetic: schema, elementele componente si functionarea

22

2.5 Instalaţii de stins incendiul cu apã pulverizatã: schema, elementele componente si functionarea

24

2.6 Sprinclere: scheme, elementele componente si functionare. Instalaţii de stropire şi inundare.

28

2.7 Instalaţii de stingere cu spumã. Instalaţia cu formarea interioarã a spumei: schema, elementele componente si functionarea

29

2.8 Instalaţia cu formarea exterioarã a spumei: schema, elementele componente si functionare

29

2.9 Instalaţii de stingere volumicã a incendiului 29

2.10 Instalaţii de stins incendiul cu bioxid de carbon: schema, elementele componente si functionarea

30

2.11 Instalaţiile de prevenire a incendiilor cu gaze de ardere: schema, elementele componente si functionarea

33

2.12 Instalaţii de stins incendiul cu lichide volatile: schema, elementele componente si functionarea reguli ale societatilor de clasificare privind instalatiile de balast-santina

33

2.13 Instalaţii de stins incendiul cu pulberi şi gaz inert: schema, elementele componente si functionarea

34

2.14 Stingãtoare manuale şi transportabile: cu apã, cu spumã chimicã, cu spumã mecanicã, cu praf şi CO2 şi cu CO2: schema de principiu, funcţionare, utilizare, conţinut.

35

Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 2 44

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 45

Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 2 45

Page 2: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

13Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

 

Page 3: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

14 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 2 sunt:

Înţelegerea noţiunii de incendiu Familiarizarea cu instalatiile Sublinierea aspectelor practice Recunoaşterea elementelor componente Aplicarea normelor cursului IMO PSI la instalatiile de

stins incendiul

De reţinut! Toate elementele sunt cuprinse in STCW- (Standards of Training, Certification and Watchkeeping) privind calificarea minimala a ofiterului de cart, deci trebuie retinute

INSTALAŢII DE STINS INCENDIUL 1. GENERALITÃŢI Incendiul, ca proces de ardere, este o reacţie de oxidare, însoţitã de degajare de cãldurã şi lumina. Apariţia incendiului este cauzatã de existenţa simultana a celor trei elemente din “triunghiul focului” (fig. 1). Prevenirea sau lichidarea incendiului se poate realiza prin eliminarea unuia din elementele menţionate grafic şi anume prin îndepãrtarea materialelor combustibile din zona de ardere, sau prin reducerea cantitãţilor de oxigen sau cãldura pânã sub limita admisibilã pentru reacţia de oxidare. Scãderea în zona de ardere a temperaturii sau reducerea oxigenului este acţiunea principalã a instalaţiilor de stins incendiu.Pe principiul rãcirii focarului de incendiu se bazeazã funcţionarea instalaţiilor de stingere cu apã, în timp ce instalaţiile volumice se bazeazã pe umplerea volumului liber al unei încãperi închise, cu agenţi care nu întreţin arderea şi asigurã stingerea incendiului datoritã reducerii concentraţiei de oxigen din aer, pânã sub limitele la care înceteazã arderea. Dupã modurile de stingere a incendiilor, instaţiile pot fi de suprafaţã şi volumice. Primele trimit la suprafaţa focarului de incendiu substanţa stingãtoare, care rãceşte sau opreşte alimentarea cu oxigenul din aer a zonei de ardere, împiedicând ieşirea aburului. Ca

 

Page 4: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

15Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

exemple de instalaţii de suprafaţã sunt instalaţia de stingere cu apã şi instalaţia de stingere cu spumã. În grupa instalaţiilor de stingere volumicã intrã cele care umplu volumul liber al încãperii cu substanţe care nu întreţin arderea, ca: abur, gaze inerte sau spume foarte uşoare. Instalaţiile antiincendiu trebuie sã corespundã urmãtoarelor cerinţe principale: - sã fie oricând gata de funcţionare, indiferent dacã nava se aflã în staţionare sau în marş: - sã nu intensifice prin funcţionarea lor arderea; - sã fie sigure în funcţionare şi sã aibã vitalitate ridicatã; - sã acţioneze asupra focarului de incendiu astfel încât sã excludã posibilitatea

reaprinderii; - sã aibã mijloace de acţionare localã şi la distanţã, precum şi posibilitãţi de control; - sã nu fie periculoase pentru oameni; - substanţele stingãtoare sã nu provoace corodarea instalaţiilor şi construcţiilor

efectuate, sã nu fie deficitare şi sã-şi menţinã proprietãţile stingãtoare dupã o depozitare îndelungatã.

În vederea detectãrii focarelor de incendiu pe nave, în special în locurile vizitate rar (magazii de serviciu, camere de bagaje, magazii de mãrfuri) sunt necesare sisteme de semnalizare a incendiilor cu acţiune rapidã, care sã informeze echipajul despre formarea fumului sau a creşterii temperaturii în încãperi pânã la o limita periculoasã.

Semnalizarea se face pe baza a doua principii: a) Principiul sesizãrii fumului; b) Principiul sesizãrii creşterii temperaturii, utilizându-se traductori de temperatura

diferenţiali care sesizeazã viteza de creştere a temperaturii, sau traductoare de temperaturã maximale (nerecomandate la navele ce navigã în zona tropicalã).

Traductoarele de fum se bazeazã pe mãsurarea transparenţei aerului aspirat din compartimentele respective cu ajutorul unui distribuitor rotativ şi un motor acţionat pas cu pas ( fig. 2 ).

Fig. 1 Fig. 2 Apariţia incendiilor se datoreazã în mare parte nerespectãrii indicaţiilor de folosire a instrumentelor şi aparatelor electrice sau termice precum şi a normelor de pazã şi securitate contra incendiilor. Efectele devastatoare ale incendiilor se datoreazã condiţiilor existente la bordul navelor, dintre care se pot menţiona:

 

Page 5: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

16 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect  

- limitarea suprafeţelor compartimentelor; - prezenţa pe navã a unor mari cantitãţi de materiale combustibile; - imposibilitatea primirii immediate a ajutorului din exterior; - dificultatea evacuãrii oamenilor şi materialelor; - particularitãţile constructive ale navei; - starea vremii.

Incendiul, ca proces de ardere, este o reacţie de oxidare însoţitã de o puternicã degajare de cãldurã şi luminã. Acest fapt este posibil numai în prezenţa materialelor carburante, precum şi a oxigenului peste temperatura de aprindere.

Arderea este un fenomen care se produce şi se dezvoltã având la bazã un numãr însemnat de procese chimice şi fizice care se succed pe parcurs. Orice ardere, în fiecare fazã a desfãşurãrii ei,prezintã fenomene însoţitoare, mãsurabile, care se cunosc sub denumirea de efectele arderii.În procesul arderii au loc importante reacţii de ordin energetic si material.În primul caz, avem de-a face cu o succesiune de reacţii, iar în cel de-al doilea caz, avem de-a face cu produsele de disociere.Cum incendiul este o ardere, înseamnã cã acest fenomen constituie o transformare a materiei şi energiei, în cursul cãreia, diferitele mãrimi de ordin fizic şi chimic se modificã.Schema energeticã a incendiului se prezintã astfel:

Page 6: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

17Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Schema energeticã Prin sesizarea acestor modificãri cu ajutorul mijloacelor tehnice de mãsurare, ele

pot fi puse în serviciul semnalizãrii automate a incendiilor. Ca un exemplu tipic de transformare a energiei se poate da apariţia energiei calorice

din cea chimicã, înmagazinatã în substanţa sau materialul care arde, iar ca transformare de materiale – apariţia fumului ( fumul reprezintã o succesiune de particule fine de cãrbune, aflate în suspensie în aer, ce constituie ca rezultat al arderii materialului în urma aceleaşi transformãri ).

Un incendiu poate fi lichidat prin îndepãrtarea materiilor carburante din zona unde are loc arderea sau prin reducerea cantitãţii de cãldurã şi oxigen pânã sub limitele la care reacţia de oxidare înceteazã.

Referitor la tipologia instalaţiilor de stins incendiu se remarcã urmãtoarele tipuri: a – instalaţia de semnalizare a apariţiei incendiilor; b - instalaţia de stins si limitat incendii; c - protecţia compartimentelor si instalaţiilor aferente tipului de navã.

 

Page 7: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

18 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

INSTALAŢIA DE SEMNALIZARE A APARIŢIEI INCENDIILOR Instalaţia de semnalizare a apariţiei incendiilor se compune din urmãtoarele

elemente de bazã: detectoare ( traductoare ) de incendiu, circuite de legãturã şi centrala de semnalizare. În cazul declanşãrii unui incendiu, traductoarele emit un semnal, care transmit în centralã şi care declanşeazã pe navã o semnalizare opticã şi acusticã.

Indiferent de tipul traductorului, rolul sãu este de a depista rapid apariţia începutului de incendiu, permiţând echipajului o intervenţie oportunã şi eficientã.

Dupã construcţie se cunosc urmãtoarele tipuri de detectoare: termice, termoelectrice, de flacãrã.

Detectoarele termice – reacţioneazã la efectele cãldurii care apare în timpul

declanşãrii incendiilor. Aceste detectoare declanşeazã semnalul de incendiu atunci când în urma apariţiei focului se produce o creştere a temperaturii mediului ambiant.

Supravegherea temperaturii în permanenţã se poate face punctiform sau liniar pe o anumitã direcţie sau pe întreaga suprafaţã, în raport cu mãrimea ei.

Detectoare termoelectrice – funcţioneazã pe principiul efectului termoelectric (

variaţia unei mãrimi electrice, fie tensiune, fie intensitate ). Detectoarele termoelectrice se pot utiliza fie sub forma de termocupluri, fie sub

formã de sonde termoelectrice confecţionate din nichel sau tungsten, a cãror rezistenţã electricã variazã în acelaşi sens cu temperatura.

Mai jos este prezentatã schema unui detector de incendiu cu termocupluri:

1-lipiturã( sudurã ) rece; 2 -lipiturã( sudurã ) caldã; 3 - izolator

Detectoarele cu termocupluri au o bunã funcţionare pentru urmãtoarele calitãţi:

 

Page 8: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

19Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect  

- nu posedã piese mobile; - nu au contacte care sã ancraseze, corodeze sau sã oxideze; - sunt sensibile; - nu posedã mecanisme bimetalice supuse deformãrilor precum si oboselii continue; - nu dau alarme false când sunt în funcţionare; - nu sunt necesare scheme electrice.

Detectoarele de flacãrã – reacţioneazã în mod instantaneu în prezenţa unei flãcãri dacã nu este prea mare distanţa la care se gãsesc montate. Principiul de funcţionare deci, nu se bazezã pe convecţie sau difuzie ( difuziune ) pentru a detecta incendiu produs. Dezavantajul pe care îl prezintã un astfel de tip de detector, constã în faptul cã pentru detectoare trebuie sã vadã flacãra, fapt care îl face necorespunzãtor într-o zonã în care existã o mare aglomerare sau unde este posibilã apariţia unui incendiu mocnit în condiţii neprevãzute. CLASIFICAREA INSTALAŢIILOR DE STINS ŞI LIMITAT INCENDII

Dupã modul de stingere a incendiilor, aceste instalaţii pot fi de douã categorii : - de suprafaţã; - volumice. Instalaţiile de suprafaţã funcţioneazã în felul urmãtor: trimit la suprafaţa focarului de incendiu substanţa stingãtoare care are rolul de a rãci sau de a opri alimentarea cu oxigenul din aer din zona unde are loc arderea, împedicând astfel ieşirea aburului. În baza principiului rãcirii focarului de incendiu are loc funcţionarea instalaţiei de stingere cu apã. Pe lângã acest tip de instalaţie, tot în cadrul instalaţiilor de stins incendii de suprafaţã se include şi instalaţia de stingere cu spumã. Instalaţia de stingere cu apã rãceşte substanţele arzând pânã sub temperatura de aprindere. Dupã modul de acţionare existã urmãtoarele tipuri de instalaţii de stingere cu apã: - instalaţii cu jet cinetic de apã; - instalaţii cu apã pulverizatã; - instalaţii ce inundã complet volumul protejat al încãperilor.

Instalaţiile de stingere cu spumã – la acest tip de instalaţie, spuma reprezintã agentul principal de

stingere a lichgidelor mai uşoare decât apa, lichide care sunt depozitate în tancuri sau sunt scurse şi acumulate în strat. Acest tip de instalaţii se foloseşte pentru prevenirea şi respectiv stingerea acestor acumulãri în strat, acoperindu-le cu un strat izolant, împedicând astfel întinderea incendiului. Se înţelege desigur cã aceastã instalaţie se foloseşte numai în cazul în care este interzisã prezenţa apei ( sodiu sau potasiu metalic , pentaoxidul de fosfor, trioxidul de alluminiu, etc ). Aplicarea spumelor de stingere este exsinsã la o gamã de produse inflamabile, crescându-se în acest scop substanţe spumante cu eficacitate ridicatã.

Page 9: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

20 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect  

Instalaţiile de stingere volumicã – în aceastã grupã intrã cele care umplu volumul liber al încãperilor cu substanţe care nu întreţin arderea, precum aburul sau gazele inerte. Instalaţiile cu abur - stingerea incendiilor cu ajutorul aburului se bazeazã pe reducerea volumului aerului din spaţiul în care are loc arderea. Efectul de stingere a aburului se realizeazã prin diluarea concentraţiei de oxigen ( O2) în zona de ardere pânã la limita la care continuarea procesului de ardere devine imposibilã. Pentru ca aburul sã aibã eficacitate la stingerea incendiilor este necesar sã se creeze o concentraţie de cel puţin 35% din volum. Ca agent de stingere se foloseşte aburul saturat precum si aburul suprasaturat, primul fiind cel mai eficient. Aburul, ca agent de stingere este indicat sã se utilizeze în instalaţii fixe si semifixe, sursele de producere la bordul navelor fiind caldarina cu arzãtor si caldarina recuperatoare. Instalaţiile cu gaz inert - pe nave se remarcã folosirea acestui tip de instalaţii, agentul de stingere fiind gazele de ardere ale combustibilului lichid al motoarelor. Aceste instalaţii se folosesc pentru stingerea incendiilor în magaziile de mãrfuri generale sau ca mijloc de prevenire a incendiilor în tancurile petroliere. Gazul de eşapament are urmãtoarea compoziţie în participaţii volumice: - azot ( N2 ) – 79%; - CO2 - 12%………14,5 %; - SO2 - 0,02%……0,03%; - O2 - 4,5%………4,5%, restul fiind vapori de apã. Vom prezenta schematic zona de inflamabilitate a amestecurilor de hidrocarburi cu oxigen ( O2) în sistem rectangular de coordonate, concentraţia de hidrocarburi în amestec cu aerul – conţinut de oxigen. Diagrama este construitã pentru toate hidrocarburile petroliere, atât cele brute cât si cele rafinate. Atât la petroliere cât şi la navele de mãrfuri generale, debitul de gaze de ardere, rãcit , trebuie sã fie suficient pentru a putea alimenta cel puţin 25% din volumul celei mai mari încãperi protejate în decurs de o orã din momentul pornirii instalaţiei. Rezervele de combustibil pentru funcţionarea în regim normal a instalaţiei, trebuie sã fie suficiente pentru minim 72 de ore.

Page 10: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

21Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Diagrama de inflamabilitate Protecţia compartimentelor şi instalaţiilor aferente – protecţia se realizeazã din faza de proiectare si construcţie. Dintre mãsurile ce se pot lua amintim: - împãrţirea navei în zone izolate de foc prin pereţi etanşi; - material lemnos, ignifugat; - posibilitatea izolãrii unor trasee, oprind astfel propagarea incendiului în alte zone; - toate pompele pentru transfer combustibil , ulei şi separarea combustibilului sã aibã

posibilitatea opririi de la distanţã; - aerisirile tancurilor de ulei şi combustibil sã fie protejate împotriva pãtrunderii scânteilor,

iar evacuarea gazelor motorului sã aibã parascântei.

Toate aceste  instalații de stins  incendii  trebuie sã corespundã urmãtoarelor 

cerințe principale: 

- sã fie oricând gata de funcţionare, indiferent dacã nava se aflã în staţionare sau în marş;

- sã nu intensifice prin funcţionare lor procedeul de ardere; - sã fie sigure în funcţionare şi sã aibã fiabilitate ridicatã;

 

Page 11: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

22 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect  

- sã acţioneze asupra focarului de incendiu, astfel, încât sã excludã posibilitatea reaprinderii;

- sã aibã mijloace de actionare localã dar şi de la distanţã, precum si posibilitãţi de control.

2. INSTALAŢIILE DE PREVENIRE A INCENDIILOR Prevenirea incendiului la bordul petrolierelor se realizeazã prin stropirea punţilor cu scopul menţinerii temperaturii în limitele admisibile prescrise ( fig. 2 ) şi prin utilizarea gazului inert (cu un procent de O2 mai mic de 5%) care se introduce în tancuri la o presiune superioarã presiunii atmosferice cu scopul substituirii aerului şi creãrii unei atmosfere protectoare. Acest tip de instalaţie va fi studiat ca instalaţie specificã navelor petroliere. 3. INSTALAŢIILE DE STINS INCENDIUL CU APÃ Instalaţiile din aceasta grupã asigurã stingerea cu apã sãratã sau dulce, prin rãcirea substanţelor arzânde pânã sub temperatura de aprindere. Dupã modul în care acţioneazã asupra focarului de incendiu pot fi împãrţite în: a) instalaţii de stins incendiul cu apa pulverizată (sprinkler, pulverizare brută, stropire,

pulverizare finã ); b) instalaţii cu jet cinetic de apã, îndreptat asupra focarului de incendiu; c) instalaţii care inundã complet întregul volum liber al încãperilor (inundare). 3.1. INSTALAŢIILE DE STINS INCENDIUL CU JET DE APÃ ( CINETIC ) Cu jeturi cinetice de apã îndreptate asupra focarului de incendiu se pot stinge incendiile din interiorul încãperilor, de pe zonele deschise ale punţilor şi platformelor, dar nu se reuşeşte stingerea incendiilor cu produse petroliere, a echipamentului electric în funcţiune, a lacurilor si vopselelor. Cu apa nu se pot stinge incendiile substanţelor cum sunt : carbura de calciu, varul nestins, kaliul si natriul, cu care apa poate intra în reacţie chimicã, exotermicã urmatã de formarea cu aerul a unor amestecuri explozive ce amplifica incendiul.

Apa care acţioneazã asupra focarului de incendiu poate provoca formarea de stropi în cazul produselor petroliere, lacurilor bituminoase, grãsimilor, etc., care nu se amestecã cu apa, dar care pot contribui la extinderea incendiului. Acţionând cu un jet cinetic de apã asupra focarului de incendiu, substanţele care se aflã în stare pulverizata (praf de ebonitã, pluta mãcinatã, lânã, zahãr), pot fi antrenate de jetul de apã, ceea ce face ca stingerea incendiilor cu jeturi cinetice de apã sã aibã o aplicare limitatã. Acţioneazã de la distanţã asupra focarelor de incendiu cu jeturi cinetice de apã, de debite (2…6) l/s. Cu astfel de instalaţie sunt prevãzute toate navele în scopul stingerii incendiilor în

Page 12: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

23Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect  

încãperile de locuit şi serviciu, pe punţi şi platforme deschise Instalaţiile primesc apa de peste bord cu ajutorul pompelor de incendiu racordate la conducte, care deservesc hidranţii cu furtunuri flexibile şi ajutaje manuale ce dirijeazã apa spre focarul de incendiu. Pentru stingerea incendiilor pe alte nave sau pe mal, apa este dirijatã din tunuri de apã (hidromonitoare) care o arunca la distanţe de (60…80) m, pe când din ajutajele manuale apa este aruncatã la (20…25)m. Distanta de acţiune a jetului de incendiu determinã sarcina necesarã a ajutajelor de incendiu, care reprezintã (25…32)mCA. Ţinându-se cont de pierderile de sarcinã de pe tubulatura, se poate determina mãrimea sarcinii necesara la pompele de incendiu (65…100m CA). De obicei, astfel de sarcini sunt asigurate de pompe centrifugale monoetajate. La fiecare navã maritimã, numãrul necesar de pompe staţionare de incendiu se determinã conform normelor registrelor de clasificare, care reglementeazã de asemenea, şi sarcinile ajutajelor de incendiu. Schema de principiu a unei instalaţii cu jet cinetic este prezentatã în fig. 3.

Aceste pompe trebuie sã aibã acţionari mecanice independente, dar ca pompe de incendiu pot fi folosite şi pompele sanitare, de balast, drenaj sau alte pompe care lucreazã cu apã sãrata, fãrã reziduuri petroliere şi care au debitul şi sarcina suficientã. Amplasarea gurilor de incendiu se face astfel încât fiecare punct al navei sã poatã fi atins cu cel puţin doua jeturi. Instalaţiile se pot realiza, din punct de vedere constructiv, cu: - magistrale liniare – la navele mici sau care prezintã pericol scãzut de incendiu; - magistrale inelare – la navele care prezintã pericol crescut de apariţie a incendiului.

Schema de principiu a unei instalaţii de stins incendiul cu apã este reprezentatã în figura 3.

În general se utilizeazã pompe centrifuge automorsabile care sã asigure presiunea necesarã pe refulare pentru alimentarea hidranţilor.

Pompele funcţioneazã cu aspiraţia înecatã, fiind necesare sarcini relativ mari (7 – 12 MPa).

În extremitatea prova, magistrala de punte alimenteazã şi instalaţia necesara spãlãrii lanţului de ancora, a ancorei şi nãrii de bordaj.

În suprastructura, se prevãd magistrale inelare care sã permitã alimentarea oricãrui punct, chiar dacã una din ramuri este defectã.

La navele cu potenţial sporit de apariţie a incendiilor, regurile RNR prevãd dotarea instalaţiei cu o pompã de avarie, amplasatã în afara C.M. şi cu sursa de energie independentã. Pompa este alimentatã de o valvula Kingstone proprie.

Page 13: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

24 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Schema instalaţiei de stins incendiul cu apă

Fig. 3 3.2. INSTALAŢII DE STINS INCENDIUL CU APÃ PULVERIZATÃ Instalaţii de stins incendiul cu apã pulverizatã se bazeazã pe principiul rãcirii suprafeţei carburante, coeficienţa sporitã de pulverizare a apei şi crearea concomitent a uni

 

Page 14: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

25Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect  

strat protector de vapori ce întrerup alimentarea cu oxigen a flãcãrii. Instalaţiile pot fi dotate cu sprinklere (care realizeazã realizarea automat a instalaţiei) sau cu pulverizatoare comandate centralizat (de drencere cu declanşare manualã). La o temperatura dinainte stabilitã, pulverizatoarele sprinkler sunt deschise automat si pulverizeazã un curent de apã, fiind alimentate cu o tubulaturã montatã la plafonul încãperii protejate. Instalaţia sprinkler se monteazã in cabine, birouri, saloane, sufragerii, biblioteci, camere pentru copii, precum şi în coridoarele ce comunica cu aceste încãperi. Cu ea se doteazã magaziile pentru pãstrarea materialelor carburante, depozitele de pelicula foto, depozitele de lenjerie, etc. Instalaţiile sprinkler sunt obligatorii pentru navele de pasageri şi cele similare lor. În funcţie de temperatura din încãpere, instalaţiile sprinkler pot fi executate: hidraulice, pneumatice, combinate şi de sezon. În primul caz conductele instalaţiei sunt permanent umplute cu apã, în al doilea cu aer, care, în cazul unui incendiu, iese şi permite apei accesul la sprinkler. În instalaţiile combinate, o parte din tubulaturã, cea în stare de serviciu, este umplutã cu apã, iar restul cu aer. Intr-o instalaţie de tip sezonier, în perioada anului se aflã apa, iar în perioada rece, aer. Automatizarea funcţionãrii se realizeazã prin construcţia sprinklerelor, care pot avea obturatoare uşor fuzibile, obturatoare umple cu lichide uşor volatile (fig. 4 a), obturatoare mecanice cu pârghii (fig.9.4 b) sau obturatoare cu reactivi chimici care deschid orificiile de ieşire ale sprinklerelor la o anumita temperatura, de obicei cu 50% mai mare decât temperatura maximã admisã în încãperea respectivã. În fig. 5 este prezentatã o schema de principiu a unei instalaţii de stins incendiu cu apã cu sprinklere. Creşterea temperaturii într-o încãpere duce la deschiderea sprinklerelor, realizându-se pulverizarea apei, asigurata de hidrofor. Valvulele V semnalizeazã deschiderea sprinklerelor. Hidroforul este dimensionat pentru asigurarea funcţionarii sprinklerelor din încãperea cea mai mare timp de un minut, dupã care scãderea presiunii şi incapacitatea pompei de apa dulce de a compensa debitul necesar este sesizatã de releul de presiune care comandã pornirea pompei principale care alimenteazã sprinklerele cu apã de mare. Pentru stringerea reziduurilor petroliere grele ( motorina, pãcura, uleiuri de ungere ) în compartimentele maşinii şi cãldãri se utilizeazã instalaţii cu pulverizatoare comandate centralizat, plasate în douã sau mai multe nivele. Distanţa dintre cele doua nivele de pulverizare se alege de minim 5m.

Page 15: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

26 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Fig. 4 Sisteme de sprinclere

 

Page 16: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

27Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Schema instalaţiei de stins incendiul cu apă pulverizată 1 – hidrofor; 2 – pompã de apa dulce pentru alimentare hidrofor; 3 – flotor; 4 – tubulaturã de alimentare cu aer comprimat a hidroforului; 5 – magistralã; 6 – armãturã de cuplare cu magistrala instalaţiei de stins incendiu cu jet cinetic; 7 – pompã principalã; 8 – armãturi speciale cu reţinere şi semnalizare a circulaţiei apei; 9 – armãturi speciale cu reţinere, semnalizare şi posibilitãţi de închidere manualã; 10 –sprinklere; 11 – valvulã cu comandã electricã

Fig. 5

Fiecare nivel poate fi cuplat independent de celelalte. Tubulatura inelarã a unui nivel

are pulverizatoare de apã ( fig. 6.), amplasate cu pasul ( 1, 2…1, 5) m. Deflectorul 1 din faţa ajutajului de ieşire 2 asigurã pulverizarea apei pânã la starea unei pulberi lichide mãrunte, ce iese din pulverizator sub forma unei pânze aproximativ orizontale. Instalaţia de pulverizare se alimenteazã cu o pompa cuplabilã automat sau de la magistrala de stângere cu jet de apã. Pentru mãrirea siguranţei de funcţionare, fiecare instalaţie trebuie sã aibã douã surse independente de alimentare cu apã.

 

Page 17: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

28 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Fig. 6 3.3. INSTALAŢII DE STROPIRE ŞI INUNDARE La spãrgãtoarele de gheaţã, navele de expediţie şi la baleniere, pentru pãstrarea substanţelor explozive existã încãperi speciale, amplasate departe de compartimentele maşini şi cãldãri, de echipamentul electric, de tancurile de combustibil etc. Substanţele explozive se pãstreazã în ambalaje antiscânteie aşezate în rafturi. Temperatura lor de pãstrare este minim –5oC şi maxim +25 oC. In scopul prevenirii incendiilor sau exploziilor, la creşterea temperaturii în încãpere peste 30 oC intrã automat în funcţiune o instalaţie de stropire cu debit specific de 24 l/min. pentru fiecare m2 de podea de încãpere. De asemenea, în caz de incendiu se prevede stropirea din încãperile vecine a pereţilor interiori, a pereţilor exteriori şi a bordajelor. Pentru stropirea pereţilor se folosesc tuburi perforate cu debit specific de minim 30 l/min. pentru fiecare metru al perimetrului încãperii. O varianta a instalaţiei de stropire o constituie instalaţiile de perdele de apã şi instalaţiile de stropire a scãrilor şi ieşirilor. Primele se folosesc pentru limitarea propagãrii focului în încãperile de volum mare, în coridoarele încãperilor productive, precum şi pentru rãcirea uşilor etanşe la apã ale pereţilor de clasa A, ce au izolaţie numai pe o parte. 4. INSTALAŢIA DE STINGERE CU SPUMÃ Spuma este o structurã alveolar – pelicularã dispersatã, formatã printr-o aglomerare de bule de gaz, separate între ele prin pelicule relativ subţiri de lichid şi poate fi consideratã ca o emulsie concentratã de gaz într-un lichid. Ea poate fi obţinutã în urma unei reacţii chimice sau prin introducerea mecanicã a unui gaz într-un lichid. Pentru obţinerea unei structuri alveolar – peliculare stabilitã în timp în lichid se introduc în cantitãţi mici substanţe spumogene. Spuma aeromecanicã este un amestec de apã dulce sau apã de mare, substanţa spumogenã şi aer. Substanţele spumogene trebuie sã asigure obţinerea spumelor cu anumite calitãţi. Substanţele spumogene şi alte substanţe folosite pentru obţinerea spumei, trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii: - sã nu aibã în compoziţia lor particule solide în suspensie, care ar putea înfunda

secţiunile de trecere ale conductelor şi aparaturii instalaţiei; - sã fie neutre şi sã nu provoace coroziunea metalelor cu care vin în contact;

 

Page 18: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

29Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect  

- sã nu-şi piardã proprietãţile sale spumogene în decursul timpului sau dupã parcurgerea ciclurilor de îngheţare – dezgheţare;

- sã nu se aglomereze în bulgãri; - sã aibã vâscozitate redusã, pentru a permite deplasarea lichidului prin tubulatura

instalaţiei; - sã permitã transportarea simplã, iar manipularea lor sã nu fie periculoasã pentru viaţa

oamenilor; - sã formeze o spumã capabilã sã se menţinã la suprafaţa oricãrei produse petroliere,

precum şi pe suprafeţe arzânde; - sã nu fie deficitare.

Dupã modul de obţinere a spumei, au fost realizate instalaţii cu formare exterioarã a spumei. 4.1. INSTALAŢII CU FORMAREA INTERIOARÃ A SPUMEI În figura 7. este reprezentatã schema instalaţiei de stingere cu spumã cu formare interioarã. Pentru obţinerea spumei aeromecanice în instalaţia cu formare interioarã, în staţiile stingãtoare se amplaseazã tancul 1 în care se gãseşte amestecul de substanţã spumogenã cu apã în proporţia necesarã. Pentru evacuarea emulsiei din tanc şi formarea spumei, în staţie este montatã o butelie cu aer comprimat 2 , racordatã la magistralã de aer comprimat a navei. 4.2.INSTALAŢII CU FORMAREA EXTERIOARÃ A SPUMEI Se utilizeazã în special pentru stingerea incendiilor în tancurile de marfã ale petrolierelor şi compartimentele de maşini- cãldãri de dimensiuni mari. Schema unei instalaţii de stingere cu spumã cu formare exterioarã se ramificã o tubulatura 1 de la magistrala instalaţiei de stingere cu apã. Apa este folositã pentru formarea emulsiei cu spumogene şi pentru deplasarea substanţei spumogene din tancul 3 spre amestecãtorul 5. Dispersorul 2 anuleazã energia cineticã a apei la intrarea în tancul 3, pentru a împiedica distrugerea pistonului lichid de separaţie 4. Lichidul pistonului 4 este un amestec insolubil în apã şi substanţa spumogenã, de densitate medie.(fig.9.8). 5. INSTALAŢII DE STINGERE VOLUMICÃ A INCENDIULUI Instalaţiile din aceasta categorie reduc conţinutul de oxigen din încãperea protejatã pânã sub limita de 15% de la care înceteazã procesul de ardere. Ca agenţi de stingere sunt folosiţi vapori sau gaze inerte la ardere: abur, vapori de lichide uşor volatile sau pulberi sublimabile, bioxid de carbon, gaze de ardere rãcite. Funcţionarea tuturor instalaţiilor de stingere volumicã este periculoasã pentru oameni. Ele nu se utilizeazã în încãperile de locuit şi de serviciu, iar în celelalte încãperi pornirea este precedatã de semnalizãri de avertizare opticã şi acusticã.

Page 19: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

30 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect  

Proprietãţile fizico-chimice ale agenţilor de stingere sunt diferite, ceea ce face ca domeniile de utilizare, precum şi soluţiile constructive de realizare sã fie diferite. 5.1. INSTALAŢII DE STINS INCENDIUL CU BIOXID DE CARBON Se folosesc pentru stingerea incendiilor în încãperile diesel-generatoarelor de avarie, în magazii de substanţe explozive sau uşor inflamabile, magazii de pituri, magaziile de marfã şi compartimentele de maşini ale cargourilor, tobele de eşapament, etc. Instalaţia de stins incendiu cu bioxid de carbon nu este admisã ca sistem de bazã pentru magaziile de petrol, întrucât în cazul exploziilor tubulatura sub presiune ridicatã, poate fi uşor avariatã şi scoasã din funcţiune, iar rezervoarele de gaz sunt mult limitate la bordul navei. * pistonul de lichid este realizat din substanţe insolubile în apã.

Instalaţiile de stins incendiu cu bioxid de carbon sunt: - de înaltã presiune, pentru care se utilizeazã butelii de 40 litri la presiune ridicata

(12,5…15) MPa, pentru aceste instalaţii depozitarea buteliilor trebuie fãcutã în încãperi izolate, ventilate şi chiar stropite cu apã, pentru ca temperatura în interiorul lor sã nu depãşeascã +45oC;

- de joasã presiune, la care cantitatea necesarã de bioxid de carbon se pãstreazã într-un singur rezervor, la presiunea de lucru de 2 MPa.

In figura 9. este reprezentatã schema instalaţiei de stins incendiu cu bioxid de carbon. În fiecare încãpere protejatã gazul este introdus printr-o conductã independentã. Armãturile de închidere sunt construite astfel încât sã nu permitã declanşarea accidentalã a instalaţiei. În figurã este reprezentatã secţia de stingere din compartimentul maşini, alimentatã prin armatura de închidere 2. Ea este montatã într-o cutie a cãrei deschidere declanşeazã avertizorul sonor si luminos 5. Pentru avertizarea asupra scãpãrii arbitrare a gazului din butelii, pe tubulatura de siguranţa este montat fluierul de semnalizare 6, amplasat în staţia CO2. Un alt fluier 6 este amplasat în compartimentul maşinii, pe tubulatura lui de alimentare, el servind ca al doilea mijloc de avertizare asupra funcţionarii instalaţiei. În staţie, buteliile 1 se grupeazã in butelii de max.(10...30) bucãţi, acţionate simultan.

Instalaţiile de stins incendiu cu bioxid de carbon trebuie sa asigure alimentarea încãperilor incendiate cu 85% din cantitatea necesara de gaz cu o temporizare de 2 min. pentru compartimentul de maşini şi de 10 min. pentru încãperile care au combustibil lichid. Viteza de circulaţie prin tubulaturi a bioxidului de carbon este (5…6) m / s.

Page 20: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

31Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Schema instalaţiei de stins incendiul cu formarea interioara a spumei

Fig. 7

 

Page 21: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

32 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Schema instalaţiei de stins incendiul cu formarea exterioara a spumei

Fig. 8

 

Page 22: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

33Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Schema instalaţiei de stins incendiul cu CO2

Fig. 9

5.1. INSTALAŢIILE DE PREVENIRE A INCENDIILOR CU GAZE DE ARDERE In ultimul timp sunt utilizate pe nave instalaţiile cu gaze de ardere a combustibilului lichid, ca principal mijloc de prevenire a incendiilor în magaziile de marfa. Acest tip de instalaţie a fost aprofundat la capitolul “Instalaţii specifice navelor petroliere ”, având rol deosebit în primul rând în prevenirea incendiului la acest tip de nave. 5.2. INSTALAŢII DE STINS INCENDIUL CU LICHIDE VOLATILE Acest tip de instalaţie utilizeazã derivaţi halogenaţi şi hidrocarburilor aromate (freoni), (fig. 10). Cei mai utilizaţi sunt: - H 2402 – tetra-fluor- dibrom- metan, cunoscut şi sub denumirea de R11B1 - H 1202 – difluor-clor- brom- metan, cunoscut şi sub denumirea de R12B12

 

Page 23: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

34 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

În fig.10. este prezentatã schema de principiu a instalaţiei de stins incendiu cu lichide volatile.

Schema instalaţiei de stins incendiul cu lichide volatile 1 – butelie aer comprimat; 2 – reducţie; 3 – rezervoare lichid volatil; 4 – sticle de nivel; 5 – supape de siguranţã; 6 – racord alimentare rezervoare; 7 – tubulaturã alimentare cu aer comprimat; 8 – magistralã instalaţie stins incendiul; 9 – valvule de izolare; 10 – valvule pentru suflare aer pe instalaţie.

Fig. 10

5.4. INSTALAŢII DE STINS INCENDIUL CU PULBERI ŞI GAZ INERT Gazul inert necesar stingerii incendiului se obţine prin sublimarea pulberilor. Transportul pulberilor se face tot cu gaz inert N2 sau CO2, din buteliile 8 (fig. 11.) la presiunea de (1,0…1,5) MPa. Declanşarea buteliilor se face cu aer comprimat din butelia 6, aflată la panoul 10 din zona incendiului. Instalaţia se proiecteazã astfel încât cu ajutorul aerului comprimat din butelia 6, prin declanşarea acesteia, sã se comande toate valvulele de pe traseu, permiţând deschiderea acestuia.

 

Page 24: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

35Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Schema instalaţiei de stins incendiul cu pulberi şi gaz inert

1 – recipient cu pulbere; 2 – tubulaturã de alimentare a instalaţiei; 3 – valvulã cu comandã pneumaticã; 4 – valvulã de zonã acţionatã pneumatic; 5 – panou de distribuţie dotat cu furtun flexibil de împrãştiere şi cu butelie de aer comprimat pentru declanşarea instalaţiei; 6 – butelie de aer comprimat pentru comandã; 7 – sistem pneumatic de declanşare a buteliilor ; 8 – butelii de CO2 sau N2 pentru aerarea pulberilor şi transportul acestora în zonã; 9 – duze.

Fig. 11

6. STINGÃTOARE Stingãtoarele sunt utilaje folosite ca mijloace de stingere a incendiilor de proporţii mici. Domeniul de utilizare a stingãtoarelor depinde de substanţa stingãtoare pe care o conţine.

Categorii de stingãtoare

Locul de amplasare Apã Spum

ã

CO2 Praf şi

CO2

Tetraclo-rurã de carbon

Depozite cu materii uscate

1 2 2 2 2

 

Page 25: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

36 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect  

( cãrbune, lemn, hârtie, paie, textile, fibroase) Depozite cu lichide inflama- bile ( ulei, alcool, unsori, eter. acetonã, etc. )

0 1 2 2 2

Locuinţe şi birouri 1 2 2 1 3 Muzee, expoziţii, arhive 0 0 1 2 3 Încãperi cu instalaţii electri- ce şi de telecomunicaţii

0 0 1 1 2

În care : 1 – indicat a se folosi; 2 – se poate folosi; 3 – nu este indicat;

Mine 1 2 2 2 2 Garaje 0 1 2 2 2 Autovehicule 1 2 2 1 3 Maşini ( motoare cu ardere internã )

0 0 1 2 3

Maşini electrice 0 0 1 1 2 Maşini agricole 2 2 1 1 2

Clasificare: - manuale şi transportabile; acestea pot fi cu apã ( A ), cu spumã chimicã ( C ), cu

spumã mecanicã, cu praf şi CO2 ( P ) şi CO2 ( G ).

Page 26: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

37Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Stingãtorul cu apã A9

1 – corpul stingătorului; 2 – capac; 3 - percutorul; 4 - ajutajul de evacuare; 5 - supapa de siguranţã; 6 - mânerul; 7 - cerc metalic; 8 - suportul fiolelor

Fig. 12

Funcţionare Pentru punerea stingãtorului în funcţiune se procedeazã astfel: - se desfundã ajutajul cu sârmã sau un cui; - se scoate distanţierul şi se loveşte percuptorul tare; - se ridicã stingãtorul şi se rãstoarnã de 2 – 3 ori; - se îndreaptã jetul spre locul incidentului.

Conţinutul

1. Fiola tip A = 150 cm3, acid sulfuric tehnic concentrat; 2. Fiola tip B = 300 cm 3, bicarbonat de sodiu tehnic din care 30 g detergent

OHCOSONaNaHCOSOH 2242242 22

Folosire   Stingãtorul cu apã este manual şi se foloseşte pentru stingerea substanțelor combustibile 

solide ca: lemn, hârtie, cãrbune, textile, etc. 

 

Page 27: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

38 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Stingãtorul cu spumã chimicã manual C9 1 - corpul stingãtorului; 2- bara de ghidare;3 - butelie de sticlã; 4 - suport metalic; 5 - mâner

Fig. 13 Funcţionare   Pentru punerea stingãtorului în funcțiune se procedeazã astfel: 

- se desfundã ajutajul cu o sârmã sau cu un cui; - se ridicã stingãtorul şi se agitã prin rãsturnare de 4 – 5 ori pentru ca cele 2 soluţii sã se

amestece şi sã formeze spuma chimicã; - se îndreaptã jetul spre locul incendiului.

Conţinutul - încãrcãturã de varã ( - 20 C ); - încãrcãturã de iarnã ( - 20 0 C ) - soluţie acidã ( A ) = sulfat de aluminiu; - soluţie bazicã ( B ) bicarbonat de sodiu.

 

Page 28: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

39Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Folosire

La stingerea lichidelor combustibile şi uşor inflamabile.

Stingãtorul cu spumã chimicã transportabil ( C 90, C180 )

1 – copul stingãtorului; 2 – capac; 3 – furtun; 4 – supapã de siguranţã; 5 – ţeavã de evacuare; 6 – suport tub central; 7 – suport furtun; 8 – tub central; 9 - dispozitiv de închidere; 10 - şasiu metalic Fig. 14 Funcţionare Pentru punerea stingãtorului în funcţiune, se deschide la refuz robinetul ţevii de evacuare, se scoate furtunul de pe suport, se îndreaptã ajutajul de refulare a spumei cãtre locul incendiului deschizându-se robinetul. Se agitã stingãtorul de 4 – 5 ori prin coborâri şi ridicãri alternative ale cadrului, dupã care se sprijinã pe sol. Prin amestecul celor 2 soluţii ia naştere spuma chimicã ce va fi refulatã asupra incendiului. Conţinutul   Identic ca la cel manual folosind 9  încãrcãturi pentru C 90 şi  18 încãrcãturi pentru C 180.

Soluţia A se încarcã în tubul central iar soluţia B în corpul stingãtorului. Închiderea tubului central trebuie sã se facã etanş pentru a nu permite celor douã soluţii sã intre în reacţie înainte de punerea în funcţiune a stingãtorului. Folosire Identic ca la cel manual. Se mai pot utiliza şi la materiale combustibile solide.

 

Page 29: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

40 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Stingãtorul cu praf şi bioxid de carbon – manual ( P 3, P5, P 7 ) 1 - corpul stingãtorului; 2 – capac; 3 – supapã de siguranţã; 4 – brãţarã fixare butelie; 5 – suport stingãtor; 6 – pâlnie tronconicã; 7 – ţeavã cu orificii; 8 – butelie cu CO2; 9 – robinet

Fig. 15 Funcţionare Pentru punerea stingãtorului în funcţiune se îndepãrteazã cãpãcelul de la pâlnia tronconicã şi capacul robinetului butelie, se deschide progresiv robinetul buteliei cu CO2 şi se îndreaptã jetul de praf cãtre locul incendiului. Prin deschiderea robinetului, CO2 sub presiune pãtrunde din butelie prin orificiile serpentinei în masa de praf antrenând-o cãtre pâlnia tronconicã a locului incendiului. Conţinutul 3; 5; 7; Kg praf şi bioxid de carbon ( CO2 )în butelie. Folosire La stingerea incendiilor izbucnite la motoare cu ardere internã şi instalaţii electrice,

 

Page 30: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

41Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

la substanţe ca acetona, acetilenã, sodiu, potasiu, lacuri şi vopsele pe bazã de nitrocelulozã, petrol şi alcool în cantitãţi mici.

Stingãtorul cu bioxid de carbon cu zãpadã carbonicã manual 1 – butelie; 2 – ţeavã sifon; 3 – robinet; 4 – siguranţã; 5 – difuzor

Fig. 16 Funcţionare Pentru punerea stingãtorului în funcţiune se îndreaptã difuzorul spre locul incendiului şi se deschide robinetul buteliei. CO2 din butelie datoritã presiunii iese prin ţeava sifon şi prin furtunul de cauciuc sau ţeavã de oţel, pãtrunde în difuzor unde datoritã fenomenului de detentã ce are loc ( de la volum mic şi presiune mare la volum mare şi presiune micã ) temperatura scade şi CO2 solidificã sub formã de fulgi albi de zãpadã carbonicã. Conţinutul 3, 4 sau 6 Kg bioxid de carbon ( CO2.).

Folosire

 

Page 31: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

42 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

La stingerea incendiilor izbucnite la instalaţiile electrice, transformatoare electrice, produse petroliere, staţii pompare, nave, avioane, spaţii închise cu textile, etc.

Fig. 17

Stingãtorul cu praf şi bioxid de carbon ( P125 ) - transportabil 1 – corpul stingãtorului; 2 – supapã de siguranţã; 3 – capac; 4 – suport butelie; 5 – difuzor; 6 – garniturã de cauciuc; 7 – furtun de cauciuc; 8 – ţeavã ieşire praf; 9 – ţeavã introducere CO2; 10 – cerc metalic; 11 – butelie cu CO2; 12 – robinet de închidere; 13 - şasiu metalic cu 2 roţi; 14 – cadru manevrare

Funcţionare Pentru punerea stingãtorului în funcţiune se întinde furtunul de cauciuc, se îndreaptã difuzorul cãtre locul incendiului şi se deschide progresiv robinetul buteliei cu bioxid de carbon. Prin pãtrunderea CO2 în corpul stingãtorului, se antreneazã praful ce se evacueazã prin difuzor.

Conţinutul 125 Kg praf (în corpul stingãtorului) şi 3 Kg bioxid de carbon la presiune de 6 – 7,5 MPa (în butelie).

Folosire La stingerea incendiilor izbucnite la motoare cu ardere internã şi instalaţii electrice , precum şi pentru stingerea unor substanţe ca : acetilenã, acetonã, magneziu, stronţiu, fosfor alb sau galben, colofoniu, lacuri şi vopsele pe bazã de nitrocelulozã, produse petroliere şi alcool în cantitãţi mici.

 

Page 32: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

43Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Stingãtor cu bioxid de carbon cu zapadã carbonicã - transportabil 1 – butelii; 2 - şasiu cu 2 roţi; 3 – cutie furtun; 4 – difuzoare; 5 – furtune; 6 – robineţi; 7 – cadru mâner; 8 – jug fixare butelii Fig. 18 Funcţionare Pentru punerea stingãtorului în funcţiune, se întinde fiecare furtun în parte, se îndreaptã difuzoarele cãtre locul incidentului şi se deschid progresiv robineţii doi câte doi (ambii ce deservesc un difuzor sau numai câte un singur robinet pentru un difuzor dupã nevoie). În continuare se procedează ca la cel manual.

 

Page 33: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii stins incendiul 

44 Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Conţinutul Câte 10 Kg bioxid de carbon în fiecare butelie. Folosire La stingerea incendiilor izbucnite la staţiile electrice, transformatoare electrice, produse petroliere, staţii pompare, nave, avioane, spaţii închise unde sunt fibre textile, grãsimi sau alte obiecte. .

Test de autoevaluare -Instalatia de stins incendii cu jet de apa (cinetic): schema, elemente componente, functionare, calcul. -Instalatia de stins incendii cu apa pulverizata: schema, elemente componente, functionare. Sprinclerul :schema, elemente componente, functionare. -Instalatia de stins incendii cu spuma, cu formarea interioara a spumei: schema, elemente componente, functionare. -Instalatia de stins incendii cu spuma, cu formarea exterioara a spumei: schema, elemente componente, functionare. -Instalatia de stins incendii cu bioxid de carbon: schema, elemente componente, functionare. -Instalatia de stins incendii lichide volatile: schema, elemente componente, functionare. -Instalatia de stins incendii cu pulberi: schema, elemente componente, functionare. - Scheme, elementele componente, functionarea si particularitatile diverselor tipuri de stingatoare portabile si transportabile.

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 2 Verificarea se va face avand ca bază subiectele enumerate la Test de autoevaluare

 

Page 34: Unitatea de Invatare 2

Instalaţii de stins incendiul 

45Instalaţii Navale – Curs, laborator şi proiect

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Conform obiectivelor. Raspunsurile se puncteaza astfel: -redarea corecta principial a schemei= 40% -identificarea elementelor componente =30% -rolul elementelor componente si explicarea functionarii instalatiei=30%

Recapitulare

Concluzii

Bibliografie Fanel-Viorel PANAITESCU, Mariana PANAITESCU-Masini si instalatii Navale Editia 2 Revizuita Ed. Ex Ponto, Constanta, 2009