8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

1/14

13

Unitatea de învăţare nr. 2

ÎNTREPRINDEREA ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ 

Cuprins pag.

2.1 Principalele obiective ale unităţii de învăţare nr. 2 ....................................................... 13

2.2 Universul economic –  nevoi, resurse, activitate economică, agenţi economici ...........  13

2.3 Conceptul de întreprindere în economia de piață ......................................................... 17

2.4 Întreprinderea –  rol, trăsături definitorii, obiective ...................................................... 17

2.5 Tipologia întreprinderilor ............................................................................................. 23

2.6 Verificarea cunoştinţelor .............................................................................................. 24

2.7 Rezumat ........................................................................................................................ 25

2.8 Bibliografie ................................................................................................................... 26

2.1. Principalele obiective ale unităţii de învăţare nr. 2 

 Definirea conceptelor de univers economic, agent economic, întreprindere;

  Însuşirea cunoştinţelor referitoare la obiectivele fundamentale şi la

trăsăturilor definitorii ale întreprinderii;

  Identificarea rolului pe care întreprinderile îl au în economia de piaţă; 

 

Cunoaşterea tipologiei întreprinderilor. 

Competenţe: 

  utilizarea adecvată a conceptelor de univers economic, agenţi economici, întreprindere; 

  capacitatea de a explica rolul întreprinderii în economia de piaţă; 

  argumentarea obiectivelor şi trăsăturilor unei întreprinderi; 

  abilitatea de a identifica categoriile de întreprinderi.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare nr. 2 este de 4 ore

2.2. Universul economic –  nevoi, resurse, activitate economică, agenţi economici 

Pentru a supravieţui şi a se manifesta ca fiinţe, indivizii (oamenii) au urmărit permanent să-şi

satisfacă trebuinţele (nevoile), iniţial pe cele primare şi mai târziu pe cele  secundare. Odată cu

8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

2/14

14

dezvoltarea omului s-au diversificat şi trebuinţele, acestea formând un sistem complex care continuă

să se dezvolte şi diversifice. 

Sistemul de nevoi „ansamblul trebuințelor necesare oamenilor

 pentru a exista și a se manifesta ca ființe sociale” 

Deoarece trebuinţele sunt în continuă diversificare şi transformare, se consideră că sistemulde nevoi formează o mulţime nemărginită. 

Pentru ca oamenii şă-şi satisfacă nevoile individuale şi colective au avut nevoie de resurse.

Totalitatea r esurselor variate formează sistemul de resurse.

Sistemul de resurse „totalitatea disponibilităților (materii prime, materiale,

informaționale, sociale, spirituale) necesare satisfacerii sistemului de nevoi” 

Pentru că resursele sunt limitate, spre deosebire de sistemul de nevoi, sistemul de resurse are

caracter mărginit. Caracterul diferit al celor două sisteme (de nevoi şi de resurse) implică acordarea

unei atenţii deosebite utilizării eficiente a resuselor (limitate) pentru satisfacerea nevoilor

(nelimitate). Orice activitate raţională vizează minimizarea consumului de resurse. 

Iniţial oamenii aveau acces la bunuri libere, pe care şi le procurau din natură. Treptat, pe

măsură ce a evoluat au apărut şi nevoi care nu puteau să fie satsifăcute cu bunuri luate direct din

natură. Astfel, a fost necesar ca bunurile respective să fie produse. Activităţile care au ca rezultat

 produse (bunuri materiale şi, mai târziu, servicii) şi care presupun actul de vânzare-cumpărare sunt

activităţi economice, iar produsele obţinute sunt bunuri economice.

Activitatea economică  „procesul dinamic, complex şi continuu care 

reflectă comportamentele şi deciziile oamenilor în raport cu utilizarea resurselor  

de care dispun şi atragerea unor noi resurse cu scopul de a satisface 

nevoil e şi de a optimiza obiectivele economice” 

La început, în activităţile economice erau implicaţi doar producătorii şi consumatorii. Actorii

economici care se manifestă pe diverse pieţe formează un ansamblu complex cu dimensiuni spaţiale

şi temporale denumit univers economic.

Universul economic

 „ansamblul agenților (actorilor) economicidintr-un anumit spaţiu, a relaţiilor existente între aceştia,

 precum şi a obiectivelor economice vizate” 

8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

3/14

15

Agenții economici sunt persoane sau grupuri de persoane fizice

și/sau juridice care, în calitate de participanți la viața economică,

îndeplinesc roluri și au comportamente economice similare.

(Dobrotă N., 1992) 

În abordarea clasică, sunt avute în vedere patru tipuri principale de actori:   Consumatorul (gospodăria); 

  Producătorul (întreprinderea); 

  Statul (administrația); 

  Exteriorul.

Consumatorul  este cel care determină cererea de bunuri materiale şi servicii, şi în funcţie de

care agentul economic  –   producător stabileşte ce să se producă şi în ce cantitate. Consumatorul

 poate să participe şi ca ofertant pe piaţa financiară şi pe piaţa forţei de muncă  (prin economiile sale,

respectiv ca furnizor de forţă de muncă). Interacţionând cu ceilalţi agenţi economici le influenţează

comportamentul direct şi indirect. 

 Producătorul  se regăseşte pe piaţă în principal în calitate de ofertant al bunurilor materiale şi

al serviciilor, acţionând ca actor individual. Acesta urmăreşte să-şi maximizeze profitul, adaptându-

şi comportamentul în funcţie de cerinţele pieţei.  În cadrul întreprinder ilor interacţionează şi se

manifestă diferite tipuri de consumatori (clienţi, angajaţi, furnizori). Producătorul poaate să apară pe

 piaţă şi în calitate de cerere  (pe piaţa monetară, piaţa factorilor de producţie  şi pe piaţa  forţei de

muncă).Statul  este f ormat din ansamblul actorilor economici care se regăsesc în sectorul public, şi

care urmăresc protecţia socială, vizează reglarea anumitor pieţe, asigură cadrul juridico -legislativ

 pentru activitatea economică, acţionează ca mediator în cazul conflictelor de muncă, acordă

subvenţii etc. Pe piaţă se regăseşte ca ofertant sau ca şi consumator. 

 Exteriorul  este format din producătorii şi consumatorii care nu aparţin teritoriului naţional,

dar care interacţionează cu celelalte trei categorii. 

Principalele pieţe pe care agenţii economici interacţionează sunt: piaţa bunurilor şi

serviciilor, piaţa monetară, piaţa de capital şi piaţa forţei de muncă. 

8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

4/14

16

Figura 2.1 Locul întreprinderii de servicii în modelul unei economii deschise

Sursa: Zaharia M., note de curs

Legăturile dintre agenţii economici  se concretizează în fluxuri material şi informaţionale.Indiferent din ce punct de vedere sunt privite, fluxurile informaţionale sunt foarte importante

deoarece transmit informaţiile pe baza cărora sunt fundamentate şi luate actele decizionale. 

Piaţa producţiei de bunuri i servicii  p

S

S’ D

D’

 q*

 p*

Piaţa forţei demuncă  p

q

S

S’ D

D’ 

q

 

 p*

Producător

FirmaProducător 

(Firma)

f 1f 2

f    Producător(Firma)

Consumator(Gospodăria) 

c1c2

c p

Produse

Produse

Cheltuieli

Cheltuiel 

Venit(B) 

Forţa demuncă (f.d.m.)

Forţa demuncă (f.d.m.)

Piaţa monetară  p

S

S’ D

D’

 *

 p*

Piaţa de capital p

S

S’ D

D’ 

q*

 p*

Economii

mprumut

Investiţii 

Rate + dobânzi

Investiţii 

Tehnologie

Venit(V)

Statul

BUGET

CheltuieliProduse

Subvenţii Impozite

Exteriorul

Import

Export

8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

5/14

17

2.3. Conceptul de întreprindere în economia de piață 

Orice întreprindere este considerată un sistem (subsistem) al universului economic în care

activează. Se consideră că, un sistem este format din obiectivul sistemului şi structura sistemului

(elementele existente în cadrul sistemului şi a interacţiunilor, relaţiilor existente între elemente) 

Din punct de vedere economic, indiferent de mărime, forma de proprietate sau organizare, o

întreprindere:

  este o ENTITATE ECONOMICĂ 

  este un SISTEM ECONOMIC de producție 

  combină şi utilizează FACTORI DE PRODUCŢIE 

  produce BUNURI şi/sau SERVICII 

◦  În ce SCOP?

◦ 

Care este RAŢIUNEA DE A EXISTA a întreprinderii?Rațiunea de a exista a unei întreprinderi se poate concentra pe:

◦  Obţinerea unui PROFIT 

şi 

◦   Producerea unui BUN ECONOMIC 

Pentru a realiza bunuri economice şi, implicit, pentru a obţine profit, fiind competitivi pe

 piaţă, este esenţial ca sistemul de conducere a întreprinderii să răspundă realist la întrebările: 

Ce?  Unde?  

Cât? Cum?  La ce cali tate?  

 La ce preţ?

Cât ne costă? 

2.4. Întreprinderea –  rol, trăsături definitorii, obiective

La nivel economic, în relaţiile cu ceilalţi agenţi existenţi pe piaţă, rolul întreprinderiiurmăreşte atât aspectul economic, cât şi social. 

Rolul economic al unei întreprinderi rezultă din dorinţa acestora de o obţine venituri nete şi

se concretizează în realizarea  bunurilor și/sau serviciilor pentru a fi comercializate pe piață, creând

valoare adăugată.

Rolul social al întreprinderii înseamnă (Kerbalek I. coord., 1999):

8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

6/14

18

  Contribuția la satisfacerea trebuințelor populației prin bunurile și serviciile furnizate; 

  Contribuţia la dezvoltarea civilizaţiei umane prin promovarea progresului tehnico-științific; 

  Asigur area unui mediu de muncă și de viață pentru personalul întreprinderii; 

  Exercitarea unor funcții de formare și educare a salariaților și populației. 

Analizând trăsăturile definitorii ale unei întreprinderi se consideră că aceasta este:

Unitate tehnico-productivă: 

  Dispune de resurse materiale şi umane necesare

 Combină factori de producţie

  Produce bunuri materiale şi/sau servicii 

 Produce valoare 

 Are sistem propriu de documentare 

Unitate organizatorico-administrativă: 

 Are sistem de conducere 

  Dispune de sediu şi teritoriu stabilite 

  Desfăşurarea activităţii se realizează în conformitate cu anumite reglementări 

  Intră în contact cu alte instituţii şi organisme 

Entitate socială (grup social): 

 Vizează realizarea unui obiectiv economic 

  Este formată din persoane active   Are organizare internă specifică 

  Duce la apariţia subgrupurilor  

Unitate economică: 

  Are misiune, obiective, strategii şi programe proprii 

  Are sistem de evidenţă propriu 

 Vizează principiile eficienţei economice 

  Are şi îşi plăteşte contribuţiile la buget    Are relaţii economice cu alţi agenţi 

Sistem al activităţii umane 

  Are subsisteme şi elemente, care sunt continuu în interacţiune 

  Dispune de sistem de conducere şi sisteme conduse 

  Interacţionează cu alte sisteme din mediul înconjurător  

8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

7/14

19

 Este subsistem în sisteme economice mai mari

Centru de decizie:

  Dispune de strategii şi politici proprii 

  Propriile interese stau la baza adoptării oricărei decizii 

Pentru descrierea situaţiilor decizionale  complexe în condiţii de risc este utilizată  Metoda

 Arborelui de Decizie.

Arborii decizionali sunt de două tipuri: 

  arbori decizionali monoperioadă care conţin un singur punct de decizie, din care pornesc

două sau mai multe alternative decizionale. Fiecărei  alternative îi corespund anumite stări ale

naturii/evenimente, probabilități şi consecinţe. 

  arbori decizionali multiperioadă care au două sau mai multe noduri decizionale. Aceştia se

construiesc prin conectarea a doi sau mai mulţi arbori monoperioadă.  Metoda arborilor decizionali presupune parcurgerea următoarelor etape: 

I.  Construirea arborilor decizionali:

- elaborarea schiţei arborelui decizional 

- ataşarea probabilităţilor stărilor naturii 

- ataşarea consecinţelor  

.

.

.

.

.

.

vNS 

Alternativa 2

N.D.

2 NS r   

Alternativa 1

p2 = ...

stare 2

Alternativa mm NS 

r   

NSm

pn = ...

stare n

p1 = ...

stare 1

1 NS r   

consecinţă 

consecinţă 

consecinţă 

NS1 

NS2

8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

8/14

20

II.  Evaluarea arborilor decizionali:

1.  se determină valorile de expectanţă pentru fiecare nod şansă: 

n

k 

k k  NS    pvr  i1

, unde: vk  sunt valorile consecinţelor şi pk  sunt probabilităţile 

Valoarea se scrie într-un dreptunghi deasupra nodului şansă. 

2.  se alege alternativa care satisface criteriul de optim ales:

  dacă criteriul de optim este de maximizare se alege: 

ii   ns NS   r v   max  

  dacă criteriul de optim este de minim se alege: 

ii   ns NS   r v   min  

După alegerea alternativei, valoar ea acesteia se scrie într-un dreptunghi deasupra nodului

decizional.

Alternativele decizionale respinse sunt tăiate cu 2 linii paralele: 

 Aplicaţie  rezolvată:   O companie care prestează servicii de contabilitate, urmează să

efectueze o selecţie pentru angajarea unui contabil şef, în situaţia în care s-au înscris la concurs trei

candidaţi. Indiferent de decizia firmei, aceasta va investi în specializarea candidatului ales 6000

$/an. Din studiile efectuate de compartimentul Resurse Umane rezultă următoarele: 

  Candidatul A:

  0,4 şanse ca acesta să se descurce foarte bine în postul pe care-l va ocupa, aducând companiei un

venit de 30000 $/an;

  0,3 şanse ca acesta să se descurce la un nivel mediu, aducănd companiei un venit de 21000 $/an; 

  0,3 şanse ca acesta să fie slab în funcţia pe care o deţine, venitul adus firmei fiind de 20.000

$/an.

 

Candidatul B:  0,6 şanse ca acesta să aibă o prestaţie foarte bună în postul pe care-l va ocupa, aducând firmei un

venit de 33000 $/an;

  0,1 şanse ca acesta să fie la un nivel mediu, venitul companiei fiind în acest caz de 18000 $/an;

  0,3 şanse ca acesta să aibă o prestaţie slabă, aducând companiei un venit de 15000 $/an;

8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

9/14

21

  Cadidadtul C:

  0,5 şanse ca acesta să aibă o prestaţie foarte bună pe postul de economist, aducând un venit

firmei de 40000 $/an;

  0,2 şanse ca acesta să aibă o prestaţie medie aducând firmei un venit de 31000 $/an; 

 

0,3 şanse ca acesta să aibă o prestaţie slabă, aducând firmei un venit de 13000 $/an.Studiind datele prezentate mai sus şi luând în calcul suma pe care compania o va investi în

specializare, determinaţi care din cei trei  candidaţi este cel mai potrivit pentru a ocupa postul de

contabil şef. 

 Rezolvare:

I.  Construirea arborelui

II. Evaluarea arborelui

r  NS1 = (30000 ∙ 0,4 + 21000 ∙ 0,3 + 20000 ∙ 0,3) –  6000 = 24300 –  6000 = 18300

8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

10/14

22

r  NS2 = (33000 ∙ 0,6 + 18000 ∙ 0,1 + 15000 ∙ 0,3) –  6000 = 26100 –  6000 = 20100

r  NS3 = (40000 ∙ 0,5 + 31000 ∙ 0,2 + 13000 ∙ 0,3) –  6000 = 30100 –  6000 = 24100

v NSi = max {18300, 20100, 24100} = 24100

aparţine concurentului C, alternativa cea mai viabilă din punct de vedere financiar  

Obiectivele fundamentale (generale) ale unei întreprinderi sunt (adaptare după Drăgulănescu

I. V., 2012):

  Satisfacerea întocmai a cererii: 

  Produce şi apoi vinde? 

 Produce ce se cere? 

 Produce ce s-a vândut deja? 

   Reducerea costurilor, determinată de:   de regulă , preţul este impus de piaţă 

  o diferenţă semnificativă preţ -cost generează atuuri concurenţiale

  maximizarea profitului nu este totdeauna avantajoasă 

  Reducerea timpului de livrare 

  Creşterea calităţii şi fiabilităţii produselor: 

  Calitatea aşteptată de client nu  propria părere 

  Creșterea flexibilităţii producţiei 

  Creşterea gradului de integrare şi motivare a personalului 

În practică, în cadrul companiilor, obiectivele se regăsesc formulate astfel: 

  Obiectivul Companiei Aquacaraş S.A.: 

8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

11/14

23

  VPL Healthcare (recrutare de personal și gestionarea forței de muncă): „Principalul obiectiv

 pe care îl urmărim în următorii ani este acela de a deveni o companie de renume din zona de

healthcare recruitment.” 

  Compania KOKET (produse alimentare): „Koket se angajează să promoveze, să mențină și

să aplice o politică sănătoasă de mediu” –  reducerea consumului de apă   Continental Hotels –  Obiectivele companiei:

-  „Să avem locații în zonele cele mai dezvoltate ale țării, oferind astfel acoperire la nivel național; 

-  Să acoperim clasa economy, business și de lux; 

-  Să îmbunătățim permanent standardele de calitate a serviciilor; 

-  Să fim cunoscuți de către membrii segmentului țintă, ca lanț hotelier Românesc , nu numai pentru

serviciile oferite ci și datorită faptului că avem o ofertă unică pe piață.” 

Pentru a fi eficiente, companiile trebuie să se axeze pe un obiectiv principal care să fie

susţinut de mai multe obiective secundare. 

2.5. Tipologia întreprinderilor

În prezent, în economia contemporană îşi desfăşoară activitatea o mar e diversitate de

întreprinderi. Rolurile, dimensiunile şi particularităţile/caracteristicile acestor întreprinderi sunt

diferite.

Întreprinderile pot fi grupate după mai multe cr iterii, printre care se regăsesc: După mărime ( estimate în funcţie de numărul de angajaţi, cifra de afaceri, capitalul social ):  

  microîntreprinderi 

  întreprinderi mici 

  întreprinderi mijlocii 

  întreprinderi mari 

 După obiectul de activitate: 

   Întreprinderi de pr oducție 

 

 Întreprinderi de comerț     Întreprinderi de servicii 

 După sectorul economic în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderea:  

   Întreprinderi din sectorul primar  

   Întreprinderi din sectorul secundar  

   Întreprinderi din sectorul terțiar  

8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

12/14

24

În practică, caracteristicile unor categorii diferite se pot regăsi simultan la aceeaşi

întreprindere.

Conform Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, în România, se pot înmatricula

următoarele categorii de persoane juridice: 

 

Societate în nume colectiv, societate în comandită simplă şi societate cu răspundere limitată   Societate cu răspundere limitată –  debutant (SRL-D)

  Grup de interes economic

  Societate pe acţiuni şi societate în comandită pe acţiuni  

  Societate şi companie naţională 

  Societate europeană Holding 

  Societate europeană constituită prin fuziune 

  Regie autonomă 

 

Organizaţie cooperatistă de credit 

  Societate cooperativă de gradul I şi gradul II 

  Cooperativă agricolă de gradul I şi gradul II 

  Societate cooperativă europeană 

  Cooperativă europeană constituită prin fuziune 

  Societate europeană - filială 

  Sucursală societate sau GIE cu sediul în România 

 

Sucursală regie autonomă   Sucursală societate cooperativă 

  Sucursală a unei firme cu sediul în străinătate 

  Depunere prospect de emisiune de acţiuni privind constituirea societăţilor pe acţiuni prin

subscripţie publică 

2.6. Verificarea cunoştinţelor 

Teme şi întrebări pentru discuţie ◦   Argumentaţi importanţa întreprinderii în economia de piaţă 

◦   Prezentaţi trăsăturile definitorii ale întreprinderii 

◦   Evidenţiaţi rolul economic şi social al întreprinderii 

8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

13/14

25

Test de autoevaluare

1.  Structura sistemului (întreprinderii) este formată din: 

a)  obiectivul şi interacţiunile dintre elementele sistemuluI 

 b)  interacţiunile dintre elementele sistemului 

c)  obiectivul şi elementele sistemului 

d)  elementele sistemului şi interacţiunile dintre acestea 

2.  Obiectivele economice ale întreprinderii pot să vizeze: 

a)  colaborarea cu autorităţile 

 b)  cota de piaţă 

c)  condiţiile de muncă ale salariaţilor  

d)  controlul poluării

3.  Ca unitate tehnico- productivă, întreprinderea: 

a)  are sistem propriu de documentare

 b)  dispune de sediu şi teritoriu stabilite 

c)  are relaţii economice cu alţi agenţi 

d)  dispune de strategii şi politici proprii 

4.  Ca unitate organizatorico-administrativă, întreprinderea: 

a)  interacţionează cu alte sisteme din mediul înconjurător  

 b)  are sistem de evidenţă propriu 

c)  desfăşoară activitatea în conformitate cu anumite reglementări 

d)  combină factori de producţie 

5.  Întreprinderea nu este:

a)  o entitate socială 

 b)  un sistem al activităţii umane 

c)  o entitate tehnico-neproductivă 

d)  centru de decizie

Răspunsuri: 1 –  D, 2 –  B, 3 –  A, 4 –  C, 5 –  C.

2.7. Rezumat

Rolul întreprinderii în economia de piaţă este prezentat în unitatea de învăţare nr. 2.

Astfel, sunt abordate noţiuni referitoare la universul economic, conceptul de

întreprindere în economia de piaţă, rolul, trăsăturile, obiectivele şi tipologia

întreprinderilor.

8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

14/14

26

Element component al universului economic, întreprinderea este considerată un sistem cu o

structură formată din elemente şi interacţiunile dintre acestea. Trăsăturile definitorii ale unei

întreprinderi prezintă întreprinderea ca fiind unitate tehnico- productivă, unitate organizatorico-

administrativă, entitate socială, unitate economică, sistem al activităţii umane, centru de decizie.  

Atât rolul cât şi obiectivele întreprinderii implică două componente, respectiv economică şisocială. Întreprinderile se pot clasifica în funcţie de diverse criterii, precum mărimea

(microîntreprinderi, întreprinderi mici, mijlocii şi mari), obiectul de activitate (producţie, comerţ,

servicii), sectorul economic în care activează (primar, secundar, terţiar). 

2.8. Bibliografia Unităţii de învăţare Nr. 2

 Bărbulescu C., Gavrilă T. (coord.),  Economia şi gestiunea întreprinderii, Editura

Economică, Bucureşti, 1999  Dobrotă N., Economie politică, A.C.U. Eficient, Bucureşti, 1992

 Drăgulănescu I. V., Economia întreprinderii, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2012 

 Foriş A., Economia firmei, Editura Omnia Uni S.A.S.T., Braşov, 2002 

 Kerbalek I. coord., Economia întreprinderii, Editura Forum Consulting Partners, Bucureşti, 1999

 Kerbalek I. (coord.), Economia întreprinderii, disponibil pe www.economiaintreprinderii.ro

 Zaharia M. (coord.),  Modele și metode cantitative în economia firmei, Editura Universitară,

București, 2007  Zaharia M., note de curs 2007

 http://strategii.wordpress.com

 http://www.onrc.ro

 http://aquacaras.ro

 http://www.vplhealthcare.com

 http://www.koket.ro

 http://continentalhotels.ro