Author
macineanu-victor-andrei
View
231
Download
1
Embed Size (px)
8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2
1/14
13
Unitatea de învăţare nr. 2
ÎNTREPRINDEREA ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ
Cuprins pag.
2.1 Principalele obiective ale unităţii de învăţare nr. 2 ....................................................... 13
2.2 Universul economic – nevoi, resurse, activitate economică, agenţi economici ........... 13
2.3 Conceptul de întreprindere în economia de piață ......................................................... 17
2.4 Întreprinderea – rol, trăsături definitorii, obiective ...................................................... 17
2.5 Tipologia întreprinderilor ............................................................................................. 23
2.6 Verificarea cunoştinţelor .............................................................................................. 24
2.7 Rezumat ........................................................................................................................ 25
2.8 Bibliografie ................................................................................................................... 26
2.1. Principalele obiective ale unităţii de învăţare nr. 2
Definirea conceptelor de univers economic, agent economic, întreprindere;
Însuşirea cunoştinţelor referitoare la obiectivele fundamentale şi la
trăsăturilor definitorii ale întreprinderii;
Identificarea rolului pe care întreprinderile îl au în economia de piaţă;
Cunoaşterea tipologiei întreprinderilor.
Competenţe:
utilizarea adecvată a conceptelor de univers economic, agenţi economici, întreprindere;
capacitatea de a explica rolul întreprinderii în economia de piaţă;
argumentarea obiectivelor şi trăsăturilor unei întreprinderi;
abilitatea de a identifica categoriile de întreprinderi.
Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare nr. 2 este de 4 ore
2.2. Universul economic – nevoi, resurse, activitate economică, agenţi economici
Pentru a supravieţui şi a se manifesta ca fiinţe, indivizii (oamenii) au urmărit permanent să-şi
satisfacă trebuinţele (nevoile), iniţial pe cele primare şi mai târziu pe cele secundare. Odată cu
8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2
2/14
14
dezvoltarea omului s-au diversificat şi trebuinţele, acestea formând un sistem complex care continuă
să se dezvolte şi diversifice.
Sistemul de nevoi „ansamblul trebuințelor necesare oamenilor
pentru a exista și a se manifesta ca ființe sociale”
Deoarece trebuinţele sunt în continuă diversificare şi transformare, se consideră că sistemulde nevoi formează o mulţime nemărginită.
Pentru ca oamenii şă-şi satisfacă nevoile individuale şi colective au avut nevoie de resurse.
Totalitatea r esurselor variate formează sistemul de resurse.
Sistemul de resurse „totalitatea disponibilităților (materii prime, materiale,
informaționale, sociale, spirituale) necesare satisfacerii sistemului de nevoi”
Pentru că resursele sunt limitate, spre deosebire de sistemul de nevoi, sistemul de resurse are
caracter mărginit. Caracterul diferit al celor două sisteme (de nevoi şi de resurse) implică acordarea
unei atenţii deosebite utilizării eficiente a resuselor (limitate) pentru satisfacerea nevoilor
(nelimitate). Orice activitate raţională vizează minimizarea consumului de resurse.
Iniţial oamenii aveau acces la bunuri libere, pe care şi le procurau din natură. Treptat, pe
măsură ce a evoluat au apărut şi nevoi care nu puteau să fie satsifăcute cu bunuri luate direct din
natură. Astfel, a fost necesar ca bunurile respective să fie produse. Activităţile care au ca rezultat
produse (bunuri materiale şi, mai târziu, servicii) şi care presupun actul de vânzare-cumpărare sunt
activităţi economice, iar produsele obţinute sunt bunuri economice.
Activitatea economică „procesul dinamic, complex şi continuu care
reflectă comportamentele şi deciziile oamenilor în raport cu utilizarea resurselor
de care dispun şi atragerea unor noi resurse cu scopul de a satisface
nevoil e şi de a optimiza obiectivele economice”
La început, în activităţile economice erau implicaţi doar producătorii şi consumatorii. Actorii
economici care se manifestă pe diverse pieţe formează un ansamblu complex cu dimensiuni spaţiale
şi temporale denumit univers economic.
Universul economic
„ansamblul agenților (actorilor) economicidintr-un anumit spaţiu, a relaţiilor existente între aceştia,
precum şi a obiectivelor economice vizate”
8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2
3/14
15
Agenții economici sunt persoane sau grupuri de persoane fizice
și/sau juridice care, în calitate de participanți la viața economică,
îndeplinesc roluri și au comportamente economice similare.
(Dobrotă N., 1992)
În abordarea clasică, sunt avute în vedere patru tipuri principale de actori: Consumatorul (gospodăria);
Producătorul (întreprinderea);
Statul (administrația);
Exteriorul.
Consumatorul este cel care determină cererea de bunuri materiale şi servicii, şi în funcţie de
care agentul economic – producător stabileşte ce să se producă şi în ce cantitate. Consumatorul
poate să participe şi ca ofertant pe piaţa financiară şi pe piaţa forţei de muncă (prin economiile sale,
respectiv ca furnizor de forţă de muncă). Interacţionând cu ceilalţi agenţi economici le influenţează
comportamentul direct şi indirect.
Producătorul se regăseşte pe piaţă în principal în calitate de ofertant al bunurilor materiale şi
al serviciilor, acţionând ca actor individual. Acesta urmăreşte să-şi maximizeze profitul, adaptându-
şi comportamentul în funcţie de cerinţele pieţei. În cadrul întreprinder ilor interacţionează şi se
manifestă diferite tipuri de consumatori (clienţi, angajaţi, furnizori). Producătorul poaate să apară pe
piaţă şi în calitate de cerere (pe piaţa monetară, piaţa factorilor de producţie şi pe piaţa forţei de
muncă).Statul este f ormat din ansamblul actorilor economici care se regăsesc în sectorul public, şi
care urmăresc protecţia socială, vizează reglarea anumitor pieţe, asigură cadrul juridico -legislativ
pentru activitatea economică, acţionează ca mediator în cazul conflictelor de muncă, acordă
subvenţii etc. Pe piaţă se regăseşte ca ofertant sau ca şi consumator.
Exteriorul este format din producătorii şi consumatorii care nu aparţin teritoriului naţional,
dar care interacţionează cu celelalte trei categorii.
Principalele pieţe pe care agenţii economici interacţionează sunt: piaţa bunurilor şi
serviciilor, piaţa monetară, piaţa de capital şi piaţa forţei de muncă.
8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2
4/14
16
Figura 2.1 Locul întreprinderii de servicii în modelul unei economii deschise
Sursa: Zaharia M., note de curs
Legăturile dintre agenţii economici se concretizează în fluxuri material şi informaţionale.Indiferent din ce punct de vedere sunt privite, fluxurile informaţionale sunt foarte importante
deoarece transmit informaţiile pe baza cărora sunt fundamentate şi luate actele decizionale.
Piaţa producţiei de bunuri i servicii p
S
S’ D
D’
q*
p*
Piaţa forţei demuncă p
q
S
S’ D
D’
q
p*
Producător
FirmaProducător
(Firma)
f 1f 2
f Producător(Firma)
Consumator(Gospodăria)
c1c2
c p
Produse
Produse
Cheltuieli
Cheltuiel
Venit(B)
Forţa demuncă (f.d.m.)
Forţa demuncă (f.d.m.)
Piaţa monetară p
S
S’ D
D’
*
p*
Piaţa de capital p
S
S’ D
D’
q*
p*
Economii
mprumut
Investiţii
Rate + dobânzi
Investiţii
Tehnologie
Venit(V)
Statul
BUGET
CheltuieliProduse
Subvenţii Impozite
Exteriorul
Import
Export
8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2
5/14
17
2.3. Conceptul de întreprindere în economia de piață
Orice întreprindere este considerată un sistem (subsistem) al universului economic în care
activează. Se consideră că, un sistem este format din obiectivul sistemului şi structura sistemului
(elementele existente în cadrul sistemului şi a interacţiunilor, relaţiilor existente între elemente)
Din punct de vedere economic, indiferent de mărime, forma de proprietate sau organizare, o
întreprindere:
este o ENTITATE ECONOMICĂ
este un SISTEM ECONOMIC de producție
combină şi utilizează FACTORI DE PRODUCŢIE
produce BUNURI şi/sau SERVICII
◦ În ce SCOP?
◦
Care este RAŢIUNEA DE A EXISTA a întreprinderii?Rațiunea de a exista a unei întreprinderi se poate concentra pe:
◦ Obţinerea unui PROFIT
şi
◦ Producerea unui BUN ECONOMIC
Pentru a realiza bunuri economice şi, implicit, pentru a obţine profit, fiind competitivi pe
piaţă, este esenţial ca sistemul de conducere a întreprinderii să răspundă realist la întrebările:
Ce? Unde?
Cât? Cum? La ce cali tate?
La ce preţ?
Cât ne costă?
2.4. Întreprinderea – rol, trăsături definitorii, obiective
La nivel economic, în relaţiile cu ceilalţi agenţi existenţi pe piaţă, rolul întreprinderiiurmăreşte atât aspectul economic, cât şi social.
Rolul economic al unei întreprinderi rezultă din dorinţa acestora de o obţine venituri nete şi
se concretizează în realizarea bunurilor și/sau serviciilor pentru a fi comercializate pe piață, creând
valoare adăugată.
Rolul social al întreprinderii înseamnă (Kerbalek I. coord., 1999):
8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2
6/14
18
Contribuția la satisfacerea trebuințelor populației prin bunurile și serviciile furnizate;
Contribuţia la dezvoltarea civilizaţiei umane prin promovarea progresului tehnico-științific;
Asigur area unui mediu de muncă și de viață pentru personalul întreprinderii;
Exercitarea unor funcții de formare și educare a salariaților și populației.
Analizând trăsăturile definitorii ale unei întreprinderi se consideră că aceasta este:
Unitate tehnico-productivă:
Dispune de resurse materiale şi umane necesare
Combină factori de producţie
Produce bunuri materiale şi/sau servicii
Produce valoare
Are sistem propriu de documentare
Unitate organizatorico-administrativă:
Are sistem de conducere
Dispune de sediu şi teritoriu stabilite
Desfăşurarea activităţii se realizează în conformitate cu anumite reglementări
Intră în contact cu alte instituţii şi organisme
Entitate socială (grup social):
Vizează realizarea unui obiectiv economic
Este formată din persoane active Are organizare internă specifică
Duce la apariţia subgrupurilor
Unitate economică:
Are misiune, obiective, strategii şi programe proprii
Are sistem de evidenţă propriu
Vizează principiile eficienţei economice
Are şi îşi plăteşte contribuţiile la buget Are relaţii economice cu alţi agenţi
Sistem al activităţii umane
Are subsisteme şi elemente, care sunt continuu în interacţiune
Dispune de sistem de conducere şi sisteme conduse
Interacţionează cu alte sisteme din mediul înconjurător
8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2
7/14
19
Este subsistem în sisteme economice mai mari
Centru de decizie:
Dispune de strategii şi politici proprii
Propriile interese stau la baza adoptării oricărei decizii
Pentru descrierea situaţiilor decizionale complexe în condiţii de risc este utilizată Metoda
Arborelui de Decizie.
Arborii decizionali sunt de două tipuri:
arbori decizionali monoperioadă care conţin un singur punct de decizie, din care pornesc
două sau mai multe alternative decizionale. Fiecărei alternative îi corespund anumite stări ale
naturii/evenimente, probabilități şi consecinţe.
arbori decizionali multiperioadă care au două sau mai multe noduri decizionale. Aceştia se
construiesc prin conectarea a doi sau mai mulţi arbori monoperioadă. Metoda arborilor decizionali presupune parcurgerea următoarelor etape:
I. Construirea arborilor decizionali:
- elaborarea schiţei arborelui decizional
- ataşarea probabilităţilor stărilor naturii
- ataşarea consecinţelor
.
.
.
.
.
.
vNS
Alternativa 2
N.D.
2 NS r
Alternativa 1
p2 = ...
stare 2
Alternativa mm NS
r
NSm
pn = ...
stare n
p1 = ...
stare 1
1 NS r
consecinţă
consecinţă
consecinţă
NS1
NS2
8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2
8/14
20
II. Evaluarea arborilor decizionali:
1. se determină valorile de expectanţă pentru fiecare nod şansă:
n
k
k k NS pvr i1
, unde: vk sunt valorile consecinţelor şi pk sunt probabilităţile
Valoarea se scrie într-un dreptunghi deasupra nodului şansă.
2. se alege alternativa care satisface criteriul de optim ales:
dacă criteriul de optim este de maximizare se alege:
ii ns NS r v max
dacă criteriul de optim este de minim se alege:
ii ns NS r v min
După alegerea alternativei, valoar ea acesteia se scrie într-un dreptunghi deasupra nodului
decizional.
Alternativele decizionale respinse sunt tăiate cu 2 linii paralele:
Aplicaţie rezolvată: O companie care prestează servicii de contabilitate, urmează să
efectueze o selecţie pentru angajarea unui contabil şef, în situaţia în care s-au înscris la concurs trei
candidaţi. Indiferent de decizia firmei, aceasta va investi în specializarea candidatului ales 6000
$/an. Din studiile efectuate de compartimentul Resurse Umane rezultă următoarele:
Candidatul A:
0,4 şanse ca acesta să se descurce foarte bine în postul pe care-l va ocupa, aducând companiei un
venit de 30000 $/an;
0,3 şanse ca acesta să se descurce la un nivel mediu, aducănd companiei un venit de 21000 $/an;
0,3 şanse ca acesta să fie slab în funcţia pe care o deţine, venitul adus firmei fiind de 20.000
$/an.
Candidatul B: 0,6 şanse ca acesta să aibă o prestaţie foarte bună în postul pe care-l va ocupa, aducând firmei un
venit de 33000 $/an;
0,1 şanse ca acesta să fie la un nivel mediu, venitul companiei fiind în acest caz de 18000 $/an;
0,3 şanse ca acesta să aibă o prestaţie slabă, aducând companiei un venit de 15000 $/an;
8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2
9/14
21
Cadidadtul C:
0,5 şanse ca acesta să aibă o prestaţie foarte bună pe postul de economist, aducând un venit
firmei de 40000 $/an;
0,2 şanse ca acesta să aibă o prestaţie medie aducând firmei un venit de 31000 $/an;
0,3 şanse ca acesta să aibă o prestaţie slabă, aducând firmei un venit de 13000 $/an.Studiind datele prezentate mai sus şi luând în calcul suma pe care compania o va investi în
specializare, determinaţi care din cei trei candidaţi este cel mai potrivit pentru a ocupa postul de
contabil şef.
Rezolvare:
I. Construirea arborelui
II. Evaluarea arborelui
r NS1 = (30000 ∙ 0,4 + 21000 ∙ 0,3 + 20000 ∙ 0,3) – 6000 = 24300 – 6000 = 18300
8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2
10/14
22
r NS2 = (33000 ∙ 0,6 + 18000 ∙ 0,1 + 15000 ∙ 0,3) – 6000 = 26100 – 6000 = 20100
r NS3 = (40000 ∙ 0,5 + 31000 ∙ 0,2 + 13000 ∙ 0,3) – 6000 = 30100 – 6000 = 24100
v NSi = max {18300, 20100, 24100} = 24100
aparţine concurentului C, alternativa cea mai viabilă din punct de vedere financiar
Obiectivele fundamentale (generale) ale unei întreprinderi sunt (adaptare după Drăgulănescu
I. V., 2012):
Satisfacerea întocmai a cererii:
Produce şi apoi vinde?
Produce ce se cere?
Produce ce s-a vândut deja?
Reducerea costurilor, determinată de: de regulă , preţul este impus de piaţă
o diferenţă semnificativă preţ -cost generează atuuri concurenţiale
maximizarea profitului nu este totdeauna avantajoasă
Reducerea timpului de livrare
Creşterea calităţii şi fiabilităţii produselor:
Calitatea aşteptată de client nu propria părere
Creșterea flexibilităţii producţiei
Creşterea gradului de integrare şi motivare a personalului
În practică, în cadrul companiilor, obiectivele se regăsesc formulate astfel:
Obiectivul Companiei Aquacaraş S.A.:
8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2
11/14
23
VPL Healthcare (recrutare de personal și gestionarea forței de muncă): „Principalul obiectiv
pe care îl urmărim în următorii ani este acela de a deveni o companie de renume din zona de
healthcare recruitment.”
Compania KOKET (produse alimentare): „Koket se angajează să promoveze, să mențină și
să aplice o politică sănătoasă de mediu” – reducerea consumului de apă Continental Hotels – Obiectivele companiei:
- „Să avem locații în zonele cele mai dezvoltate ale țării, oferind astfel acoperire la nivel național;
- Să acoperim clasa economy, business și de lux;
- Să îmbunătățim permanent standardele de calitate a serviciilor;
- Să fim cunoscuți de către membrii segmentului țintă, ca lanț hotelier Românesc , nu numai pentru
serviciile oferite ci și datorită faptului că avem o ofertă unică pe piață.”
Pentru a fi eficiente, companiile trebuie să se axeze pe un obiectiv principal care să fie
susţinut de mai multe obiective secundare.
2.5. Tipologia întreprinderilor
În prezent, în economia contemporană îşi desfăşoară activitatea o mar e diversitate de
întreprinderi. Rolurile, dimensiunile şi particularităţile/caracteristicile acestor întreprinderi sunt
diferite.
Întreprinderile pot fi grupate după mai multe cr iterii, printre care se regăsesc: După mărime ( estimate în funcţie de numărul de angajaţi, cifra de afaceri, capitalul social ):
microîntreprinderi
întreprinderi mici
întreprinderi mijlocii
întreprinderi mari
După obiectul de activitate:
Întreprinderi de pr oducție
Întreprinderi de comerț Întreprinderi de servicii
După sectorul economic în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderea:
Întreprinderi din sectorul primar
Întreprinderi din sectorul secundar
Întreprinderi din sectorul terțiar
8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2
12/14
24
În practică, caracteristicile unor categorii diferite se pot regăsi simultan la aceeaşi
întreprindere.
Conform Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, în România, se pot înmatricula
următoarele categorii de persoane juridice:
Societate în nume colectiv, societate în comandită simplă şi societate cu răspundere limitată Societate cu răspundere limitată – debutant (SRL-D)
Grup de interes economic
Societate pe acţiuni şi societate în comandită pe acţiuni
Societate şi companie naţională
Societate europeană Holding
Societate europeană constituită prin fuziune
Regie autonomă
Organizaţie cooperatistă de credit
Societate cooperativă de gradul I şi gradul II
Cooperativă agricolă de gradul I şi gradul II
Societate cooperativă europeană
Cooperativă europeană constituită prin fuziune
Societate europeană - filială
Sucursală societate sau GIE cu sediul în România
Sucursală regie autonomă Sucursală societate cooperativă
Sucursală a unei firme cu sediul în străinătate
Depunere prospect de emisiune de acţiuni privind constituirea societăţilor pe acţiuni prin
subscripţie publică
2.6. Verificarea cunoştinţelor
Teme şi întrebări pentru discuţie ◦ Argumentaţi importanţa întreprinderii în economia de piaţă
◦ Prezentaţi trăsăturile definitorii ale întreprinderii
◦ Evidenţiaţi rolul economic şi social al întreprinderii
8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2
13/14
25
Test de autoevaluare
1. Structura sistemului (întreprinderii) este formată din:
a) obiectivul şi interacţiunile dintre elementele sistemuluI
b) interacţiunile dintre elementele sistemului
c) obiectivul şi elementele sistemului
d) elementele sistemului şi interacţiunile dintre acestea
2. Obiectivele economice ale întreprinderii pot să vizeze:
a) colaborarea cu autorităţile
b) cota de piaţă
c) condiţiile de muncă ale salariaţilor
d) controlul poluării
3. Ca unitate tehnico- productivă, întreprinderea:
a) are sistem propriu de documentare
b) dispune de sediu şi teritoriu stabilite
c) are relaţii economice cu alţi agenţi
d) dispune de strategii şi politici proprii
4. Ca unitate organizatorico-administrativă, întreprinderea:
a) interacţionează cu alte sisteme din mediul înconjurător
b) are sistem de evidenţă propriu
c) desfăşoară activitatea în conformitate cu anumite reglementări
d) combină factori de producţie
5. Întreprinderea nu este:
a) o entitate socială
b) un sistem al activităţii umane
c) o entitate tehnico-neproductivă
d) centru de decizie
Răspunsuri: 1 – D, 2 – B, 3 – A, 4 – C, 5 – C.
2.7. Rezumat
Rolul întreprinderii în economia de piaţă este prezentat în unitatea de învăţare nr. 2.
Astfel, sunt abordate noţiuni referitoare la universul economic, conceptul de
întreprindere în economia de piaţă, rolul, trăsăturile, obiectivele şi tipologia
întreprinderilor.
8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2
14/14
26
Element component al universului economic, întreprinderea este considerată un sistem cu o
structură formată din elemente şi interacţiunile dintre acestea. Trăsăturile definitorii ale unei
întreprinderi prezintă întreprinderea ca fiind unitate tehnico- productivă, unitate organizatorico-
administrativă, entitate socială, unitate economică, sistem al activităţii umane, centru de decizie.
Atât rolul cât şi obiectivele întreprinderii implică două componente, respectiv economică şisocială. Întreprinderile se pot clasifica în funcţie de diverse criterii, precum mărimea
(microîntreprinderi, întreprinderi mici, mijlocii şi mari), obiectul de activitate (producţie, comerţ,
servicii), sectorul economic în care activează (primar, secundar, terţiar).
2.8. Bibliografia Unităţii de învăţare Nr. 2
Bărbulescu C., Gavrilă T. (coord.), Economia şi gestiunea întreprinderii, Editura
Economică, Bucureşti, 1999 Dobrotă N., Economie politică, A.C.U. Eficient, Bucureşti, 1992
Drăgulănescu I. V., Economia întreprinderii, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2012
Foriş A., Economia firmei, Editura Omnia Uni S.A.S.T., Braşov, 2002
Kerbalek I. coord., Economia întreprinderii, Editura Forum Consulting Partners, Bucureşti, 1999
Kerbalek I. (coord.), Economia întreprinderii, disponibil pe www.economiaintreprinderii.ro
Zaharia M. (coord.), Modele și metode cantitative în economia firmei, Editura Universitară,
București, 2007 Zaharia M., note de curs 2007
http://strategii.wordpress.com
http://www.onrc.ro
http://aquacaras.ro
http://www.vplhealthcare.com
http://www.koket.ro
http://continentalhotels.ro