Ministerul Educaţiei şi Tineretului din Republica Moldova

LICEUL TEORETIC “GAUDEAMUS”, mun. CHIŞINĂULICEUL ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

Conferinţa ştiinţifică municipală a elevilor

“Muncă! Talent! Cutezanţă!”

Catedra Istorie şi ştiinţe socio-umane

Secţia Noi şi Legea

Tema: “Politici şi acţiuni de gen în societate”

Autor: Gangan Nicolae, cl. A XII-a,

LASM

Profesor: dr. Pavel CERBUŞCA.

Chişinău 2010

1

Tema: “Politici şi acţiuni de gen în societate”

Planul:

Introducere

Capitolul I. Problemele de gen în societate

1. Rolul femeii versus rolului bărbatului în istorie.

2. Emanciparea femeii şi schimbările din societate.

Capitolul II. Egalitatea de gen între teorie şi practică

1. Mass-media şi politica de gen în societate.

2. Implicarea tinerilor în activităţi pentru promovarea egalităţii de gen: „Parteneriat pe nota 10”- proiecte extracurriculare (proiectări didactice; dezbateri: „Rolul

femeii este la bucătărie”, „Fetele ar trebui să fie supuse serviciului militar obligatoriu alături de băieţi”)

- activităţi în comunitate (filme, sondaje etc.)

Încheiere

Bibliografie

ANEXE

2

Introducere

Actualitatea temei.

Egalitatea genurilor a fost definită ca un demers complicat şi de lungă durată de a oferi băeţilor şi fetelor, femeilor şi băarbaţilor drepturi şi şanse egale, condiţii de manifestare şi tratamente în toate domeniile vieţii şi de activitate socială.

Paradigma egalităţii şi echităţii de gen constituie un deziderat al contemporaneităţii, fiind una dintre valorile umane fundamentale, iar iniţierea şi menţinerea unui proces eficient de promovare şi integrare a acestei dimensiuni în toate domeniile vieţii constituie garanţia succesului unor abordări echitabile.

Realizarea unei Europe Noi, sunt puse în atenţie valorile fundamentale, aşa cum menţionează Convenţia de la Bologna (1999) presupune recunoaşterea caracterului fundamental al educaţiei în construirea şi consolidarea cetăţeniei europene, axându-se pe abordarea multiperspectuală şi egalităţii şanselor. Prin educaţie cetăţeanul european va fi capabil să dobândească acele competenţe necesare pentru a răspunde provocărilor mileniului.

Din aceste considerente, promovarea principiului egalităţii de gen trebuie să devină un obiectiv primordial pentru întreaga societate civilă, necesitând o abordare pluri sau multidimensională. În acest context, o atenţie sporită urmează să fie acordată politicilor educaţionale, care constituie domeniul de maxim interes atunci cînd se vorbeşte de promovarea şi integrarea dimensiunii de gen.

Lucrarea de fata îşi propune să analizeze imaginea femeii în societate întru stabilirea unui parteneriat de gen eficient şi de durată. Într-o pozitie inferioara prin constanta promovare şi sustinere a prejudecatilor, stereotipiilor de gen şi a imaginiilor tradiţionale ale femeii. Puterea sociala şi personală a bărbaţilor, s-a transformat treptat în putere personală şi socială a femeilor. Astfel, la început puterea în relaţiile de gen era cea a bărbaţilor exercitată asupra femeilor; ulterior această putere s-a transformat în rezistenta (rezistenta femeilor la inegalitatile, discriminarile şi opresiunile constant exercitate de barbati asupra lor atât în spaţiul public, cât şi în cel privat), iar în cele din urma puterea femeilor a devenit o influienţă de a acţiona astfel, încât să dea curs propriilor interese, deseori în dauna sexului opus. Sarcina noastră este să analizăm critic şi profund aceste materiale şi să contribuim prin cercetare la perfecţionarea domeniilor abordate.

Scopul cercetării:

Studierea amplă a subiectelor din compartimentul dimensiunii de gen din diverse perspective pentru a propune modalităţi de îmbunătăţire a relaţiilor de gen în societate.

Obiectivele de bază:

1. cercetarea minuţioasă şi critică a surselor în domeniul dimensiunii de gen;2. analiza situaţiilor contoversate din istorie şi actualitate despre rolul femeii şi a bărbatului

în societate;3. caracteristica modalităţilor de realizare a politicilor de gen în societate.

Ipoteza:

Dezvoltarea personală şi informarea complexă în domeniul politicii de gen va avea succes dacă: se va analiza critic şi costructiv informaţiile în domeniu;

3

se va organiza şi structura experienţa studiate; se va evalua şi realiza unele reflecţii pentru îmbunătăţirea performanţelor proprii.

Metode de cercetare:

cercetarea individuală; observarea aspectelor în domeniul politicii de gen; tehnici de facilitare a discuţiilor, sondajul etc.

4

Capitolul I. Problemele de gen în societate

1. Rolul femeii versus rolului bărbatului în istorie.

Moralitatea natiunii depinde de respectul fata de femeie.

De fapt, femeile sunt mai aproape de idealul uman decât barbatii.”

(Wilhelm Humbaldt )

Rolul femeii şi a bărbatului în antichitate:

De la matriarhat, la patriarhat. La inceput a fost cuvantul ... matriarhal. Astfel, societatea şi spiritualitatea au fost iniţial un apanaj al femeilor. In Preistorie, foarte important era cultul fertilitatii in cadrul caruia erau apreciate formele voluptoase. Asadar, la inceputurile spiritualitatii si societatii, lumea era dominata de Mama - Creatoare. Ulterior, odata cu aparitia formelor statale si a societatii patriarhale, locul ei a fost luat de catre zeitatile masculine. In ritul religios egiptean din Antichitate, Isis - al carui nume se poate traduce prin Regina Tronului - era personificarea faraonului si a puterii regale.

Ulterior, ei i-au fost asociate caracteristici mai... casnice si a fost recunoscuta si in calitate de zeita a magiei, a vietii si a casatoriei, fiind simbolul armoniei matrimoniale. "In cazul grecilor si romanilor antici se regasesc o serie de zeitati feminine, care erau, ca si rol si slabiciuni, pe aceeasi pozitie cu divinitatile masculine. La romani, zeitatile feminine aveau acelasi statut ca si cel de mai sus, insa, in cazul lor se resimteau si influente din alte culturi", completeaza specialistul. Istar a fost zeita asiro-babiloniana a dragostei si a fertilitatii. Ea vindeca boli, aducea iertarea pacatelor si era asociata cu sexualitatea. Astfel, cultul ei religios implica prezenta curtezanelor, care erau adulate, nicidecum indepartate. In ceea ce priveste culturile orientale, societatea era una patriarhala, barbatul domina toate dimensiunile vietii, inclusiv cea spirituala. Totusi, in curentul sintoist o regasim pe zeita Soarelui - Amaterasu. Se spune despre ea ca a fost nascuta din ochiul stang al zeului Izanagi (deci isi datoreaza existenta tot unei figuri masculine) si a devenit stapana Paradisului. O dovada a importantei lui Amaterasu consta si in faptul ca, in trecut, se considera ca familia imperiala japoneza si imparatul erau descendenti directi ai zeitei. Tot in zona orientala, mai exact in India, o intalnim si pe Kali. Aceasta este o zeita hindu asociata cel mai adesea cu moartea si distrugerea. In ciuda acestei imagini, ea este acum vazuta ca fiind patroana timpului si a schimbarii. In reprezentarile vizuale, ea apare adeseori stand pe corpul sotul sau, Shiva.

In cultura dacica se stiu foarte putine despre implicarea femeilor in viata spirituala. Sunt cunoscute, insa, numele a doua zeite - Bendis si Koty, care simbolizau casatoria si fertilitatea, deci tot elemente ale spatiului casnic. Ritul crestin o are drept figura feminina centrala pe Fecioara Maria. "Maica Domnului a fost aleasa de catre Dumnezeu pentru a purta Pruncul Sfant. Ea mijloceste pentru noi, iar puterea Sa este, in acest sens, mai mare decat cea a sfintilor", spune preotul ortodox, Corneliu Garbacea.

Despre cealalta Marie si anume Magdalena, controversele nu inceteaza. Ea este, dupa caz, vazuta de unii drept capul bisericii crestine timpurii, iar dupa altii este doar o femeie fara prea mare importanta. Razboinice, seducatoare, pacatoase sau pure, zeitatile feminine au facut intr-o mai mare sau mai mica masura... jocurile de pe scena si din culise.

Evoluţia spre monoteism, spre ideea unui singur Dumnezeu, a fost considerată unanim un progres al umanităţii care a condus la gândirea abstractă. Acest proces s-a derulat sub însemnul patriarhatului, astfel încât simbolurile prezente în religia creştină, mozaică şi musulmană rezervă femeii o poziţie subordonată.Conform genezei biblice, Dumnezeu a creat lumea şi bărbatul din

1

suflarea sa, femeia fiind născută din coasta bărbatului. Forţa creatoare este spirituală şi se referă doar la bărbat, care capătă în Biblie şi capacitatea de a gândi abstract, dând nume plantelor, animalelor şi femeii. Bărbatul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, femeia este "altfel". Nu reiese din Biblie dacă femeia este o fiinţă umană  "mai perfectă", pentru că ea n-a primit însufleţirea suflării divine. Femeia este partenera şi ajutorul bărbatului. Un alt element important în acest context este povestea căderii în păcat. Eva îl ispiteşte pe Adam, dându-i, la îndemnurile şarpelui, să muşte dintr-un măr cules din Pomul Cunoaşterii. Astfel, ea provoacă căderea omenirii din graţiile lui Dumnezeu. Ori acest lucru înseamnă că femeia este mai păcătoasă decât bărbatul. Femeia este simbolul sexualităţi şi implicit, al păcatului. Poziţia subordonată a femeii faţă de bărbat este aşadar un fapt "lăsat de Dumnezeu" şi cauzat de acest păcat primordial.

Divinul si feminitatea sunt, pentru unii, doua ipostaze care se exclud. Altfel spus, in majoritatea marilor religii ale lumii de azi, figurile feminine fie lipsesc, fie au un rol prea putin important, ori sunt pe planul doi. Lucrurile nu au fost, insa, dintotdeauna asa. De la adulare, la ignorare sau excluziune, prezenta si implicarea femeilor in diferite culte a cunoscut numeroase rasturnari de situatii. Deci, “aşa a văzut Adam că trebuie să se uite la partenera sa ca într-o oglindă, iar Eva a fost avertizată să se supună de bunăvoie bărbatului din care a fost făcută." (Johannes Calvin).

Femeia în Egiptul antic. Pozitia sociala a femeii în Egiptul antic era determinată în mod decisiv de pozitia tatalui sau a sotului, insa ea avea drepturi egale cu cele ale barbatului. Chiar daca barbatul era considerat capul familiei, femeia era tratata mult mai bine comparativ cu celelalte civilizatii antice: egiptencele aveau mai multa libertate, mai multa putere si mai multe drepturi. Femeii ii era permis sa ocupe orice pozitie in ierarhia sociala si putea chiar sa conduca tara. Avand dreptul sa detina cladiri si proprietati, femeile nu erau dependente de sotul lor din punct de vedere economic. Ele aveau dreptul sa imprumute bani, sa semneze contracte, sa intenteze divort si sa apara in tribunal ca martori.

Bineinteles, ele aveau si responsabilitatile ce decurgeau din aceste drepturi. In societate era instituita monogamia, exceptie facand regele, care avea dreptul la mai multe neveste, doar una fiind regina. Barbatii si femeile din Egiptul antic apreciau si se bucurau de compania celuilalt. Dragostea si afectiunea aveau importanta lor, iar casatoria era starea naturala pentru toti oamenii, indiferent de clasa sociala. Pentru ei, familia era o sursa de relaxare. Necunoscandu-se nici o forma de ceremoniere a casatoriei din acea vreme, se presupune ca barbatul si femeia deveneau sot si sotie atunci cand hotarau sa traiasca sub acelasi acoperis, iar divortul era un fapt obisnuit asemenea recasatoririi.

Barbatii se ocupau frecvent de politica si de problemele administrative in timp ce femeile ramaneau acasa pentru a avea grija de copii si de gospodarie. Ele preparau mancarea, dar confectionau si articolele de imbracaminte. Cei mai instariti aveau servitori sau sclavi pentru a face munca, dar era de datoria stapanei casei sa ii supravegheze.

In Grecia antica, femeile erau considerate fiinte inferioare, cu un nivel de inteligenta putin mai ridicat decat cel al copiilor. In Atena se faceau diferente intre: cetateni si rezidenti, cei nascuti legitim si cei nelegitimi, femeile maritate si cele nemaritate. Filosofii credeau ca femeile aveau emotii puternice si minti slabe. Din acest motiv ele trebuiau protejate de ele insele. Fiecare femeie avea un gardian (sotul, sau cel mai apropiat barbat nascut in familie) care detinea controlul asupra vietii ei. Ea putea sa detina imbracaminte, bijuterii, sclavi personali, si putea sa achizitioneze lucruri marunte, necostisitoare.

Cetatenia ii oferea femeii dreptul de a se casatori cu un barbat cetatean, dar nu-i oferea nici un drept politic sau economic. Varsta medie de casatorie a fetelor din Atena era de 13-14 ani, pe cand a barbatilor era in jur de 30 de ani. Tatal sau gardianul dadeau zestrea si aranjau casatoria. Principalele motive de casatorie erau: intretinerea si protejarea proprietatii, procrearea in scopul unui ajutor din partea copiilor si mostenirea. Datoria nevestelor era sa nasca copii

2

legitimi si sa aiba grija de casa. Ele ieseau in afara casei, doar foarte rar si numai insotite de catre sclave, cu ocazia participarii la diferite festivaluri sau funerarii.

Despre o femeie vazuta singura pe strada se credea ca este sclava, prostituata sau concubina. Spre deosebire de egipteni care mergeau la petreceri impreuna cu sotiile lor si romani unde femeia era gazda in casa, femeile grecilor nu aveau voie sa iasa din camera lor atata timp, cat barbatul avea oaspeti. Din anumite puncte de vedere, prostituatele o duceau mai bine decat femeile maritate. Legea le impunea un pret maxim pe care ele il puteau cere in contul serviciilor prestate. In Sparta legea le permitea doar lor sa poarte haine viu colorate si bijuterii din aur, pentru a putea fi usor recunoscute.

Spre deosebire de prostituate, curtezanele aveau o oarecare cultura, diferite talente, fiind un bun interlocutor. In cadrul simpozionului un eveniment in cadrul caruia se adunau barbatii pentru a manca, bea si discuta curtezanele erau un ingredient important. Ele erau angajate si platite pe masura talentului lor si nu a aspectului fizic. Concubinele erau femei care aveau relatii relativ permanente cu un barbat si care erau intretinute in propria lor casa. Nevasta era o necesitate pentru a avea copii legitimi si mostenitori, dar dorinta barbatilor pentru companie feminina si sex era ceva care era satisfacut in afara casatoriei. Poate ca ni se pare nedrept, dar dorinta femeii de a avea companie masculina nu a fost luata in calcul pe acea vreme. Majoritatea filosofilor antici justificau inegalitatea socială şi juridică dintre femei şi bărbaţi prin subordonarea individului la binele comunităţii şi prin faptul că aceştia nu erau înzestraţi cu aceleaşi talente şi capacităţi.

Femeia era privită ca o făptură inferioară, acest statut fiindu-i rezervat "de natură". În ceea ce-l privea pe Aristotel, cetăţeni nu puteau fi decât acei oameni care nu aveau nimic de-a face cu activităţile gospodăreşti de producţie şi reproducere. Sclavii, străinii, femeile şi copii nu trebuiau să participe la viaţa politică, aceştia fiind lipsiţi de capacităţile necesare. Ei aveau de îndeplinit rolul de ajutoare care să asigure condiţiile-cadru necesare elitei cetăţenilor deplini.

Femeia era la Aristotel o fiinţă inferioară, o eroare a naturii, un fel de precursor deficitar al bărbatului. Ea nu era o creatură raţională şi nici nu dispunea de capacităţi reproductive. Ei nu îi putea reveni astfel decât un rol pasiv, complementar: "Aşa cum din cei cu deficienţe trupeşti se pot naşte atât persoane cu deficienţe trupeşti cât şi persoane sănătoase, din femele se poate naşte atât femele cât şi masculi. Femela este ca un mascul cu deficienţe trupeşti, iar menstruaţia este sămânţă, dar nu o sămânţă pură. Pentru că îi lipseşte sursa vieţii... această sursă a vieţii o dă numai sămânţa masculului."

In legislatia romana, femeia trecea de la autoritatea tatalui la cea a sotului; chiar si o vaduva bogata avea nevoie de un barbat pentru a-i supraveghea averea. De abia in secolul I i.e.n., femeile romane au inceput sa aiba o mai mare libertate. Femeilor romane nu le era permis sa detina afaceri proprii. Dupa o lunga perioada de timp, in care femeilor nu le-au fost permise nici macar sugestiile, barbatii au inceput sa fie interesati de opiniile si sfaturile nevestelor. Femeile ce apartineau familiilor instarite nu erau nevoite sa lucreze, munca fiind rezervata sclavilor si claselor inferioare. Principala ocupatie a femeii era ingrijirea casei si cresterea copiilor, insa femeile sarace erau nevoite sa si munceasca pentru a putea trai. Femeile sclave lucrau ca servitoare sau ca menajere personale ale doamnelor din clasele superioare. Sclavii nu aveau drept de casatorie din punct de vedere legal, dar le erau permise relatiile sexuale in scop de procreare (copiii cu ambii parinti sclavi erau tot sclavi). Ei puteau fi eliberati de catre stapani, devenind astfel oameni liberi, si de abia copiii lor dobandeau statutul de cetatean. Cand li se reda libertatea, li se asigurau si mijloacele de subzistenta. Ei ii ramaneau fideli stapanului care le oferea in continuare sprijin de cate ori era necesar. Romanii puneau mare accent pe casatorie, casa si familie. Multe obiceiuri de nunta ale romanilor s-au pastrat pana in zilele noastre: inelul pus pe al treilea deget al mainii stangi pentru a simboliza logodna, mireasa imbracata in alb cu un voal asezat pe cap si prezenta cavalerului de onoare. O fata romana era considerata apta de insuratoare la 14 ani. Tatal fetei era cel care alegea un sot pentru fiica sa, deci interesul economic si relatiile interfamiliale primau in fata dragostei. Ziua ceremonierii casatoriei era aleasa cu

3

multa grija, iunie fiind luna preferata. Mai intai avea loc ceremonia religioasa apoi se semnau actele si in sfarsit era dat un ospat la care participau rudele si prietenii. In perioada de trecere de la republica la imperiu, in Roma a devenit popular un nou stil de casatorie, in care femeia era stapana propriilor bunuri dinainte de casatorie, si astfel divortul a devenit o optiune posibila.

Rostul femeii in crestinism. Istoria omenirii începe odată cu neascultarea protopărinţilor - Adam şi Eva, ceea ce înseamnă că începutul istoriei se împleteşte cu căderea în păcat a lui Adam şi a Evei. Învăţătura creştină ne învaţă într-un mod foarte clar că prin femeie a intrat păcatul în lume, ceea ce înseamnă că femininul este pus sub semnul dezonoarei prin afirmarea acestui adevăr. Acest adevăr biblic ne spune că femeia este poarta de intrare a păcatului în lume dar nu îl dezvinovăţeşte nicidecum pe "bărbatul" Adam. În învăţătura creştină ambii sunt vinovaţi, iar consecinţele păcatului se răsfrâng asupra amândurora. 

"Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni". Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: «Să nu mănânci», blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce" (Facere 3, 16-19).

Acesta este blestemul, aceasta este consecinţa căderii în păcat suportată de fiecare, de bărbat şi de femeie.Amândoi suportă consecinţele, dar în mod diferenţiat, iar pe lângă toate acestea, se arată că femeia va fi supusă bărbatului ei, în urma căderii în păcat. Realitatea istorică ne arată că aşa au stat lucrurile şi, într-adevăr, în religia iudaică şi mai ales în religiile păgâne statutul femeii a fost unul de inferioritate, de supunere faţă de bărbat. Însă, în comparaţie cu situaţia existentă în acea epocă istorică la celelalte popoare, la iudei femeia avea un statut privilegiat. Este suficient să amintim de chipul biblic al matriarhelor Sarra, Rebeca, Rahela, sau de cel al judecătoarei Debora, sau de cel al lui Rut moabiteanca (ca să dăm câteva dintre exemplele cuprinse în Vechiul Testament). Această înaintare spirituală a neamului iudaic nu se poate explica decât prin legătura pe care evreii o aveau cu Acel Dumnezeu invizibil, care le-a dăruit printre altele cel mai avansat cod moral al acelei epoci, Decalogul primit de Moise, care până astăzi modelează relaţiile dintre semeni şi dintre oameni şi Divinitate, atât în iudaism cât şi în creştinism. Am considerat necesar să amintesc, pe scurt, câte ceva despre statutul femeii în iudaism întrucât creştinismul îşi trage ceva din legea iudaică, cu deosebirea că Hristos vine să împlinească şi să desăvârşească această lege, depăşind unele bariere şi restricţii impuse tocmai de faptul că lumea se afla încă sub robia păcatului strămoşesc. Legea veche, ne spune Sf. Apostol Pavel, a fost doar un pedagog către Hristos, Cel care vine să o desăvârşească pe aceasta şi să ne mântuiască pe noi. Începând de acum aflăm că dacă printr-o femeie a intrat păcatul în lume, tot printr-o femeie ne-a venit nouă mântuirea şi anume prin Maica Domnului. Aşadar femeia stă şi la originea căderii, dar şi la cea a ridicării noastre din robia păcatului. Să amintim sfaturile pe care le dă sfântul Apostol Pavel bărbatului şi femeii în privinţa căsătoriei: "dar din cauza desfrânării, fiecare (bărbat) să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios" (I. Cor. 7, 2-4, 10-11, 14). Îndatoririle specifice căsătoriei îi privesc pe ambii în egală măsură, pentru că împreună formează familia despre care învăţătura Bisericii ne spune că este icoană a Sfintei Treimi. Un alt verset al Sf. Pavel, în care acesta spune că femeia trebuie să se teamă de bărbat (cf. Efeseni 5, 33.De asemenea, trecând de la Scriptură la Tradiţie, putem observa foarte uşor că, încă din perioada primară, în viaţa Bisericii femeile nu au beneficiat de şanse egale cu bărbaţii.. Femeia emanicipata de azi acuza creştinismul şi

4

Biserica de faptul că imaginea femeii este marginalizată ,nu se acordă aceeaşi demnitate.Cu toate ca cei doi alcătuiesc o unitate, în care se împlinesc unul pe altul ei nu sunt egali, iar Biserica nu a militat niciodată pentru egalitatea dintre bărbat şi femeie, pentru că nu ar fi fost nici reală, nici conformă cu învăţătura creştină.

Femeia şi bărbaţii in Evul Mediu. De-a lungul Evului Mediu, femeia si-a indeplinit cu prisosinta rolul de procreare. Viata femeii din societatea medievala avea trei aspecte principale: familia, casatoria si religia. Femeile Evului Mediu au fost renumite ca sotii, mame si calugarite (femei ale bisericii), dar au mai fost cateva care s-au indepartat de traditiile acelor vremuri; acelea au fost scriitoarele, poetele, educatoarele, si chiar cele care au practicat vrajitoria. In intregul Ev Mediu situatia femeii era intr-o umbra deasa si grea a pacatului originar. Femeile erau vazute ca fiind inferioare barbatilor, si nu se bucrau de afectiunea lor. Biserica le invata ca trebuie sa fie ascultatoare si supuse tatilor si barbatilor lor. In realitate, foarte putine femei puteau sa stea linistite acasa pentru ca cele mai multe erau nevoite sa munceasca la camp alaturi de barbatii si tatii lor si in acelasi timp sa aiba grija si de familiile lor (sa le hraneasca si sa le imbrace). La oras, femeile aveau o varietate de ocupatii: faceau comert, coceau paine, torceau. Atat femeile casatorite cat si cele necasatorite erau nevoite sa munceasca pentru a trai si de multe ori ele lucrau in mai multe locuri deoarece erau platite mai putin decat barbatii. Proprietarii, fie ei barbati sau femei erau figuri importante in societatea medievala, iar o femeie nemaritata proprietara avea drepturi egale cu cele ale unui barbat. Ea putea sa-si faca testament si avea drept de semnatura. Dar din momentul casatoriei, ea ii ceda pamantul si drepturile sotului ei. Doar la moartea lui avea dreptul la o treime din pamant pentru a se intretine. Casatoria in societatea medievala era o combinatie de obiceiuri si reguli create in lumea antica. Fundamentele casatoriei au derivat din legile romane si au devenit obiceiuri seculare mostenite si aplicate de catre Biserica Crestina de-a lungul Evului Mediu. Datorita credibilitatii pe care o avea Biserica, societatea nu incerca sa schimbe aceste obiceiuri. Daca cineva era impotriva Bisericii risca sa fie respins de catre societate. Religia, mostenirea si legea sunt cativa factori influentati de biserica, ce determina aspectele casatoriei in societatea medievala. La englezi, casatoria era vazuta ca o tranzactie privata, in schimbul unei fete barbatul oferind cadouri. Vechii germani sunt responsabili pentru crearea casatoriilor aranjate. Biserica Romana a mostenit aceste obiceiuri si le-a implementat in structura care a definit casatoria. Dupa legea bisericii, casatoria avea doua etape. Prima etapa consta in oferirea unui pret pentru mireasa: viitorul sot ii oferea socrului sau un dar (cai, boi, vite, sabii sau sulite). Fata nu trebuia sa fie prezenta la acest schimb, acesta fiind un schimb intre doi barbati: tatal fetei si viitorul sot. Dreptul asupra femeii era transferat de la tata la viitorul sot fiind imposibil pentru femei sa-si obtina independenta. Conceptul de zestre este o adaptare la aceasta traditie. Cand se stabilea o casatorie, familia fetei ii dadea o bucata de pamant viitorului ginere. Casatoria era considerata un schimb pentru barbatii celor doua familii. Odata cu realizarea acestui schimb, mireasa obisnuia sa-i dea viitorului ei sot un dar (care de obicei era o armura sau o arma de autoaparare). Schimbul de daruri intarea obligatiile fetei de a-l servi pe barbatul ei, atat pe timp de pace, cat si de razboi. Cand barbatul era plecat la lupta ea era lasata sa aiba grija de casa si de intreaga gospodarie. In Evul Mediu, pacea era considerata un lux rar si cererea de soldati era foarte mare, iar femeile a caror soti erau plecati la lupta deveneau deseori victime ale barbatilor ramasi acasa. A doua etapa consta in ceremonia care avea loc de abia dupa cativa ani. „Pretul miresei” ii era oferit acesteia si devenea din acel moment proprietatea ei. Totusi, din punct de vedere legal sotul era cel care detinea controlul asupra proprietatii, atata timp cat era in viata. Doar daca femeia ramanea vaduva, proprietatea ii revenea ei. Daca pentru prima etapa a casatoriei, varsta medie era de 7 ani la fete, pentru ceremonierea casatoriei varsta necesara era de 12 ani la fete si 14 ani la baieti. De cele mai multe ori, casatoria nu era alegerea femeii, ci era mai degraba determinata de vointa parintilor. Inca de la o varsta frageda, fetele erau obisnuite cu gandul ca se vor casatori. Ele erau invatate cum sa devina neveste bune pentru viitorii lor soti: sa le faca pe plac si sa le creasca copiii. Era de neconceput pentru o femeie sa-si urmareasca propriile idealuri sau sa aiba dorinte, acestea fiind privilegiile

5

barbatilor. Femeile erau crescute pentru a se marita, unica lor alternativa fiind intrarea intr-o manastire de maici. Femeile puteau fi date la o manastire de catre propria familie, dar puteau intra si de bunavoie, indiferent de varsta. Pentru multe femei manastirea era locul in care scapau de saracie, in care li se oferea oportunitatea de a avea o viata pioasa, de a obtine o educatie si anumite responsabilitati care le erau refuzate in lumea exterioara. Aceste femei puternice au impartit locuri de cult cu calugarii si au cautat moduri de a-l servi pe Dumnezeu si de a-si ajuta comunitatea.

Începutul emancipării femeii în epoca modernă. Pentru reconstituirea unei imagini cât mai corecte a conditiei femeii in secolul al XIX-lea nu se poate nega sau evita contextul general si trebuie subliniat faptul ca statutul ei este strins legat de grupul social din care provine si in care traieste,orice cercetere trebuind sa se efectueze diferentiat, in functie de aceste realitati.

Sferele de influienta feminine, apartinind elitei, au tecut aproape neobservate ,chiar de catre cercetatorii cei mai avizati ai fenomenelor sociale pentru ca au fost intr-un mod extem de insinuos amalgamate in ceea ce in modfiresc, numim viata privata. Pe de alta parte, s-a acreditatideea falsa ca femeile nu au vrut in nici un fel acces la putere ,constatare impusa mai ales dorita tratarii nediferentiata a ststutului acestora. Studiul impartit pe categorii sociale ofera o imagine mult mai apropiata de adevar. Diferentele au fost atit de mari incit este o eroare sa tratezi statutul femii fera sa tii cont de grupul social din care provine si in cadrul caruia traieste. Chiar daca au existat apartinind elitei pentru care activitatea politica nu a prezentat nici un interes, fiind considerata, de catre acestea, ca apartinind exclusiv preocuoarilor masculine, nu putem ignora faptul ca multe boieroaice s-au implicat, prin forme specifice, in jocul politic al epocii, constituind ceea ce putem aprecia drept:sferele de influiente feminine. De astfel nici barbatii nu erau toti interesati de acapararea puterii in stat, multi boieri preferind sa traiasca izolati in conacele de la tara chiar daca pierdeau in acest fel importante avantaje sociale. Un studiu profund al mentalitatii si al vietii cotidiene se constitue intr-o sansa oportuna pentru disecarea modului specific de implicare a femeii, apartinind elitei, in stabilirea balansului puterii intr-o societate. In fond femeia, in cadrul cetatii, respinge ideea de manifestare politica publica, in schimb prefera sa actioneze decizional in spatiul ei cel mai propriu, adica in interiorul casei. Este greu de precizat daca dispretuieste sau nu este acceptata in agora, cert este faptul ca aduce, in final, agora in spatiul ei cel mai privat. Chiar daca femeia nu pare dornica sa-si afiseze puterea, sa i se recunoasca public autoritatea, este real faptul ca o parte a puterii ii revine discret, dar real. Poate deloc intimplator, timp de secole, femeile sunt acuzate ca detin pina la perfectiune arta intrigii si a manipularii. Dar, chiar daca femeile din elita nu ar fi fost deloc implicate in jocul politic, faptele si stilul lor de viata specific se impun sa fie consemnate in orice istorie pentru ca, noile directii de cercetare promoveaza astazi studiul unor aspecte cit mai firestiale existentei umane, apartinind inclusiv cotidianului si vietii private.

În spaţiul românesc, prin prevederile legale, femeia este teoretic lipsita de drepturi politice oficiale, dar acest lucru nu inseamna confirmare neimplicita in reglareala ocuparea functiilor de stat este prohibit, fapt clar exprimat, de exemplu, in capitolul nr.1 al Codului lui Caragea: “numai barbatii se fac boieri, judecatori si ocirmuitori obstesti”, iar “ famaile sunt departate de toate cinurile politicesti, stapiniri si slujbe politice”. Daca femeile apartinind elitei nu puteau deveni boieri, totusi purtau titluri de boieroaice (cel corespunzator rangului sotului: medelnicereasca, paharniceasca, slugereasa, pitareasa; mai ales cele vaduve preluau titlul sotului decedat) sau cucoane, titluri dobindite neoficial, prin nastere sau prin casatorie. Apartenenta la o familie bine plasata oficial atragea dupa sine un statut priveligiat. Principalul atu, al femeilor apartinind elitei, se baza insa pe bogatia personala data de averea mostenita sau primita.

Atit legislatiile mai vechi, cât si Codul civil al lui Al.I Cuza contin masuri stricte pentru apararea conditiei materiale a femeii. Zestre este definita ca fiind “ averea femeii ce la casatorie o da barbatului cu tocmeala, ea e stapina zestrei totdeauna iar el ea venitul”, conform Codului lui Caragea si asemanator in Codul Calimah. Capul familiei trebuia sa-si inzesterze fiicile corespunzator rangului si bogatiei sale. In cazul mortii tatalui, mostenitorii de sex masculin

6

preluau obligatoriu aceasta sarcina. Mama nu putea fi obligata sa-si inzestreze copiii decit daca situatia financiara a barbatului lasa de dorit sau daca ea consimtea la aceasta. Dupa casatorie sotul devenea administratorul averii femeii, dar familia nu se bucura decit de veniturile anuale aduse de aceste bunuri.

Barbatul era, prin lege, raspunzator pentru pierderea sau deteriorarea prin vina sa a zestrei. Nimeni nu o putea instraina, nici barbatul, nici femeia, zestrea putind fi sacrificata doar in cazuri extreme, entru a salva sanatatea sau viata membrilor familiei. In cazul in carea averea era prost administrata, sotia, secondata de consiliul familiei, putea cere separatia bunurilor, devenind ea insasi administrator, asistata de consiliul familial. In cazul in care zestrea sotiei era risipita de catre sot, acaesta putea beneficia, drept despagubire, de averea sotului, o putea mosteni dupa moartea acestuia.

La divort, sotul era nevoit sa inapoieze zestrea intacta, era obligat sa intretina copiii si sa-i capatuiasca. Sotia prelua aceste functii doar daca sotul nu avea bani. La moartea mamei, copiii erau aceia care mosteneau zestrea nu sotul. Pe linga zestre, femeia putea detine si exproprica, adica averea miscatoare (bunuri constind in bijuterii, imbracaminte, mobila sau cai si trasuri si nemiscatoare (case sau paminturi de exemplu) in afara zestrei. Exproprica era stapinirea ei de drept exclusiv, o putea vinde, inchiria, imprumuta, darui, acest drept de proprietate absoluta contribuind la intarirea prestigiului femeii in societate si pastrarea unei relative independente fata de sot.

Din punct de vedere economic, femeia era protejata preferential, in familie, pierdea doar in ultima instanta averea pe care o detinea. Ea nu putea fi deposedata decit pentru o vina foarte mare: crima, atentat la viata sotului, adulter dovedit cu martori la judecata, prin codurile Caragea si Calimah. Dar si barbatul era obligat sa plateasca o despagubire sotiei in cazul in care ea putea dovedi ca el are ibovnica. Prin Codul civil al lui Cuza, adulterul nu mai constituie motiv de deposedare. Daca femeia era inchisa la manastire pentru tentativa de crima, o parte a averii raminea manastirii,iar sotul nu poate lua mai mult de jumatate din zestre (ca despagubire), nici daca dovedea in instanta ca sotia a atentat la viata lui. Primii care aveau prioritate la atribuire erau copiii. Femeile care provenea din familii unde nu existau mostenitori barbati, ele fiind singurele mostenitoare a patrimoniului parintilor, se bucurau de un statut social exceptional. Acest rol de intermediar a impedicat marginalizarea sociala a femeilor. De exemplu, constatam in epoca multe adoptii de fete care, cu toate ca nu puteau pastra numele familiei, il puteau transmite,cu acordul sotului, asupra unuia dintre copii. Acel fiu primea mostenire tot patrimoniul familiei a carei nume va fi obligat sa il poarte toata viata si sa-l transmita toturor descendentilor.

Forta economica a femeii a fost receptata ca o amenentare de catre unii observatore ai fenomenelor sociale contemporane epocii. Ion Ghica, intr-unul dintre articolele sale economice intitulat Munca si publicat in anul 1865, da expresie acestor sentimente: “ foarte desele casatorii din interes pentru zestrea femeii il pun pe barbat intr-o pozitie umilitoare dinaintea femeii dintr-al carei avut va trai”, raminind la “discretiunea capriciilor si exigentelor ei, exigente care cresc cu diferentierea contingentului adus de fiecare la sustinerea sarcinilor familiei”. Influenta decizionala, buna sau rea, a femeii,care sustine prin propria avere familia, este reala. In amintirile sale, Sabina Cantacuzino arata ca I. C. Bratianu nu a putut pleca la studii la Paris pentru ca nu avea acordul mamie sale , din a carei avere traiau toti. Interventiile tatalui pentru a modifica decizia sotiei sale, care trebuia sa aloce din averea sa toate sumele necesare pentru sustinerea studiilor fiului sau, nu au avut nici un rezultat. Abia la moartea mamei,I.C.Bratianu va ajunge in capitala Frantei. O astfel de situatie nu este singulara. In Catagrafia oficiala de toti boierii tarii rominestila 1829 sunt mentionate, in mod explicit, 27 cazuri de familii boieresti care traiau exclusiv din venitul oferit de zestrea femeii. Fara a mai mentiona veniturile aduse fiecarii familii din valorificarea averilor detinute de femei.

Exclusa, aparent, din jocul politic, femeia conserva un esential ata in sustinerea prestigiului sau social:bogatia patrimoniului mostenit. Presiunile cu scop politic facute, de exemplu, de catre Catinca Conache asupra sotului ei nu ar fi fost posibile daca ea nu ar fi detinut autoritatea conferita de faptul ca era una dintre cele mai bogate persoane ale epocii. Cu cit averea

7

detinuta era mai mare, cu atit statutul femeii se consulida, alaturi de asigurarea independentei existentei sale. Din acest punct de vedere, situatia femeilor din elita este net superioara comparativ cu statutul reprezentantelor de acelasi sex apartinind grupurilor sociale fara privilegii si, chiar mai mult, situatia lor este superioara comparativ cu statutul barbatilor din categoriileconsiderate inferioare, adica negustori, mestesugari, tarani sau chiar mici boieri. De pilda, un barbat apartinind clasei taranesti nu avea drepturi politice, nici influienta politica iar datorita saraciei nu beneficia adeseori nici de instructia elementara oferita prin scoala.Bogatia personala si rangul social al familiei din care provine sau din care femeia face parte dupa casatorie, ii ingaduie sa eludeze uneori chiar prevederile legilor. Comportamentul de-a dreptul tiranic al unor boieroaice era de altfel bine cunoscut in epoca.

Implicarea femeii in societatea modernă. Implicarea femeii in viata politica, departe insa de idealul preconizat de Bolliac, s-a manifestat intr-un mod specific si pentru corecta intelegere a fenomenului, se impune trecerea in revista, chiar in mod succint, a citorva cunoscute destine feminine din prioada de timp cercetata. Pozitia sociala privilegiata, implicarea lor in dirijarea vietii modernepatronarea saloanelor influiente in epoca, plasa femeile din virful elitei in culisele vietii politice. Discutiile purtate in saloane, intrigile tesute la aceste adunari mondene dar mai ales protectia acordata tinerilor cu vederi revolutionare, a transformat elita feminina intr-o importanta piesa in jocurile politice ale epocii. Interesul femeilor pentru evenimentele politice ale epocii,in special pentru miscarea unionista,se manifesta inclusiv in mediile monahale, considerate extrem de conservatoare, constatare care devine una dintre cele mai neobisnuite dovezi ale faptului ca femeia este foarte sensibila la spectacolul politic. Tocmai de aceea nu am legat, de aceasta data, viata dusa in manastire de convingerile religioase si de miscarea unionista, deci de viata politica, mai ales ca multe dintre tinerile care s-au calugarit in epoca au facut acest gest la cererea familiilor sale.

Femeile fac politica in spatii exclusiv private, in saloanele propriilor case. Intimitatea lor cu principalele personaje ale epocii le conferaun prestigiu marit si adeseori putere decizionala neoficiala, nerecunoscuta si uneori chiar necunoscuta. De remarcat ca in raportul sau redactat pentru pentru Ahmed Wefic, despre oamenii care au jucat un rol important la 1850, Ion Ghica, in mod firesc, include un numar impresionant de femei. Esentiale sunt imaginea autoritatii sociale si opiniile politice ale personalitatilor feminine prezentate. Atuurile acestora sunt, in viziunea lui Ghica: cultura, capacitatea de a impresiona, aspectul fizic, moralitatea. O intreaga pleiada de femei stralucitoare dar si insignifiante se perinda in fata ochilor nostri prin intermediul condeiului lui Ion Ghica: d-na Arghiropol, care isi manifesta autoritatea prin relatiile speciale pe care le are cu sotia consulului Rusiei, iar “Sora ei, doamna Galantaef, a iubit mult revolutia, dar pe atunci nu era maritata. D-soara Eliza Caracasi, matusa lor, a fost o foarte buna patrioata.”

Renumite in epoca nu vor fi insa doar femeile cu simpatii liberale, ci si acelea care incercau sa intermedieze, prin propria lor influienta, obtinerea celor mai inalte posturi de stat. Marea boieroaica Catinca Bals, sotia lui Tudorita Bals, “a tras sfori”pentru ca aceasta sa devina domn,ne incredinteaza Radu Rosetti.

Femeia in proces de modernizare. Referitor la importanta acordata invatamintului feminin, N. Iorga considera, ca influienta educatiei occidentale nu a scos femeia din gineceu doar pentru a o transforma in simplu ornament al saloanelor mondene. La inceputul secolului al XIX-lea, invatamintul destinat tinerelor fete marcheaza debutul noilor transformari in mentalitatea feminina. In primele decenii ale veacului mentionat, perceptorii angajati sase ocupe de educatia fiilor de boier se vor ocupa si de instruirea fetelor. Sabina Cantacuzino constata ca matusile sale recitau pagini intregi din Homer si spuneau cu mindrie ca “nu au invatat greceste ci elenica” si confirmau faptul ca ele urmau aceleasi cursuri ca si fratii lor. Aparea apoi in mediul domestic si guvernanta,nemtoaica sau frantuzoaica, pentru domnisoarele apartinind clasei priveligiate.Intre anii 1830-1840 se deschid pensionatele publice. Functionarea acestor institutii, ca scoli publice pentru fete, va reprezenta un pas inainte pentru viitoarea organizere a invatamintului

8

extins de acest gen. Dupa anul 1848, sunt mentionate pensioanele Jacobson, al contesei de Grandpre, al doamnei Malanotti sau scoala de stat a Elenei Vecareasa. In Moldova se consemneaza scoala slugerului Teodor Burada si a sotiei acestuia.

In orice tip de pension se ofereau de la lectii de bune maniere pina la cursuri de literatura, istorie, geografie, istoria artei, desen sau muzica. Pensionul se adresa copiilor de boieri mari pentru ca taxa platita pe an era de 2000 de galbeni, o suma impresionanta pe ntru acea vreme.

In legatura cu invatamintul feminin, Regulamentul Organic a prevazut infiintarea unor “ scoli incepatoare” sau primare pentru fete. Legea invatamintului din anul 1864 urmarea chiar crearea unor scoli de acest tip in orce orasde resedinta. Au fost primii pasi facuti de catre stat in vederea organizarii oficiale invatamintului feminin desi rezultatele cele mai spectaculoase se vor realiza inca tot in cadrul institutiilor de gen,particulare. In programul revolutiei de la 1848, singura mentiune referitoare la statutulfemeii este in legatura cu garantarea dreptului la invatamint pentru ambele sexe.

In viziunea pasoptistilor accesul la cultura era o conditie esentiala pentru cistigarea libertatii si demnitatii umane inclusiv pentru femei.Rezultatele interesului pentru educarea tinerelor fete nu intirzie sa se arate si Radu Rosetti putea constata cresterea gradului de eruditie al boierilor, remarcind ca “femeile aveau aplecari superioare barbatilor in aceasta privinta”, erau la curent cu toate scrierile literare ale occidentului. Ulysse de Marsillac, francezul care a facut din Rominia a doua sa tara, impartasea aceleasi pareri magulitoare despre femeile din protipendada, constatind ca educatia le-a cultivat gustul artistic pentru muzica sau artele plastice si: “toate vorbesc cu eleganta mai multe limbi, sunt foarte interesate de problemele grave pe care le pun politica si filosofia, oferind solutii cu atit mai interesante si mai neasteptate cu cit spiritul lor nu este mutilat in copilarie de prejudecatile unui catehism riguros.” Doamnele inaltei societati vor ingrosa, astfel, rindurile cunsumatorilor de cultura moderna, fara de care aceasta nu se poate naste si nu poate exista. Mai mult decit ati, imaginea lor in documente sufera o schimbare esentiala fiind tot mai des asociate cu miscarile culturale ale epocii. Femeile nu mai sunt mentionate doar in calitate de sotii sau fiice, ci ca actrite, traducatoare, pianiste sau patronind activitati culturale si filantropice.Multe dintre tinerele boieroaice epocii isi cistiga de asemenea o binemeritata celebritate nu doar datorita activitatilor filantropiceci si datorita talentelor si inclinatiilor lor artistice, cum este cazul scriitoarei Dora D’Istria, fiica marelui spatarului Costache Ghica, sau cazul Catincai, fiica lui Mihalache Ghica, considerata o pianista extrem de inzestrata.Instruite si cunoscatoare ale limbii franceze, femeilenu vor ocoli nici activitatea de traducer. Ele vor urma indemnul lansat de Ion Heliade Radulescu, in 1830, pentru intensificarea traducerilor din literatura universala. Aceasta activitate era considerata, de catre Heliade Radulescu, ca avind o reala dimensiune patriotica, fiind un efort necesar pentru renasterea culturala romineasca. Pot fi mentionate in acest contecst nume ca: Ermioane Asache, fiica poetului Gheorghe Asachi si Catinca Asachi, sotia acestuia, fiica vornicului Iordache Draghici, Maria Burada, Alexandrina Maghero, fiica lui Gheorghe Maghero, sa incumetat sa traduca romanul lui Jean Francois Marmontel, intitulat Belisaire, inchinind aceasta “talmacire” noului domn ales al Munteniei, Gheorghe Bibescu, spre care, la acel moment priveau cu speranta toti cei care doreau o modernizare rapida a tarii.Eleganta feminina atinge, in acest context al schimbarilor impuse de viata de salon, un diapazon inalt. Femeile sunt primele care adopta moda imbracamintii occidentale iar aceasta schimbare se produce si datorita faptului ca,la inceoutul secolului al XIX-lea multe fete sunt trimise la scoala in Ardeal unde vor prelua treptat,in locul vesmintelor orientale, rochiile - vest-europene.In acelasi timp cu instructia de tip occidental fetele preluau inclusiv moda si comportamentul vest-european. Dupa cel de-al doilea deceniu, Nicolae Iorga aprecia ca imbracaminte orientala nu mai purtau decit ,,boieroaicele batrine sau cele de mina a treia,,. Noua moda vine initial orin grecii aflati in Tarile Romine,din Transilvania, din Rusia iar mai apoi direct din Occident prin cele doua centre importante:Viena sau Parisul. Incepind cu deceniul trei, moda femenina va fi dictata doar din apus; noile cuafuri, manusile femeiesti, penele, evantaiele, perucele, animalele de casa (canarii, cateii), umbrelele isi intra definitiv in drepuri. La inceput barbatii sunt mult mai conservatori fata de aceste tendinte.

9

Atitudinea lor poate fi explicata datorita faptului ca pentru ei haina avea semnificatia functiei si a rangului social detinut. De exemplu chiar si acoperamintul de pe cap era diferit, la boierii de moda veche, asfel incit se putea recunoaste usor importanta fiecarei persoane.Boierii cu ranguri inalte ourtai islice de dimensiuni mari si de forma rotunda , cu fund de postav. Dar domnitorul si fii lui puteau purta, insa islic cu fund de postav alb. Boierii mai invirsta purtau islice la fel de mari dar sfera era taiata pe jumatate. Cei cu rang mai mic purtau un islic de dimensiuni reduse, fiind in forma de borcan cu gura in jos si care avea deasupra o perna mare in patru colturi, umpluta cu bumbac sau par de cal, cel putin asa il descrie Ion Ghica costumul boieresc a fost un mijloc de exprimare a unei ierarhizari sociale, mai ales pentru barbati .Femeile au renuntat insa mai usor la vechea moda de influienta constantinopolitanapentru ca ele nu detineau personal functii sau ranguri si nici costume corespunzatoare unui rang iar domnia sau autoritatile, in general, nu le puteau contrala sau conditiona tipurile de vesminte sau comportamentele. Din acest punct de vedere femeile aveau o mai mare libertate de exprimare a optiunilor privind propria imagine, comparativ cu barbatii. Accesul la invatamint, implicarea in sustinerea vietii culturale, in organizarea vietii mondene sau in propagarea noilor mode, privite ca forme de acceptare a unei noi civilizatii, sunt doar primele actiuni moderne spre moderne spre afirmare publica a personalitatilor feminine. Datorita educatiei primite, femeia isi schimba vestimentatia in stil occidental dar si atitudinea, ea fiind acum suficient instruita pentru a intelege ,inclusiv,contextul politic in care traieste, acest fapt indepartind simtitor de imaginea de fiinta debusolata care nu intelege lumea in care traieste.Intr-unul din articolele sale, intitulat Poesia Cezar Bolliac considera ca statutul femeii este cel care indica gradul de schimbare, de modernizare a unei societati:,,Unde sta cea dintii inegalitate sociala?In sclavia fameei. Emancipatia ei dara este cel dintii element contribuitor la viata cea noua. O emancipatie intreaga, completa a femeii, preparata de la nasterea ei printr-o crestere omenasca, proprie a forma un cetatean leguitor, judecator si esecutor, iar nu acea emancipatie mijlocita, necompleta, data de cristianism si cavalerism si mentinuta cu dreptul de slabiciune de la generozitatea omului.

La mijlocul vecului al XIX-lea, exista o tendinta deloc estompata de a se continua vechiul obicei al trimiterii unei fete la manastire. In cazul boierimii, in general se calugareau fetele care nu puteau fi inzestrate de parinti conform rangului acestora. Un alt motiv la fel de puternic era cel religios: familiile numeroase trimiteau o fata la manastire ca un fel de jertfa platita divintatii pentru rascumpararea pacatelor lor, o forma de traditie ancestrala preluata din obiceiurile bizantine.In familia lui G.Sion, de axemplu , unde axistau 12 copii in viata, doua fete se indreapta spre viata monahala, una aleasa de familie, cealalta la cererea ei. Conducindu-si surorile la manastire, fratele lor poate sa constate tineretea si frumusetea maicilor, interesul lor pentru lumea din afara manastirii, multe dintre ele fiind fete de boieri mari, deloc sarace si adeseori calugarite impotriva vointei lor. G.Sion consemneaza ca la manastire, maica Agafia avea o chilie cu doua niveluri, mibilata luxos, ceea ce arata ca este fata de boier mare, fica marelui logofat Niculai Ganta, boier puternic si influient pe timpul acela. In Muntenia, fenomenul este asemanator. In familia Bratianu de exemplu, una dintre surorile revolutionarilor de la 1848 se va calugari devenind maica Maximila. Pus in fata acestui fenomen domnitorul Alexandru Ioan Cuza a incercat sa restringa afluienta spre manastire, limitind virsta de intrare in respectivele lacase, la femei doar dupa 40 ani, iar in cazul barbatilor doar dupa 50 de ani.

Rolul femeii in societatea contemporana. In viata de zi cu zi se tot vorbeste de o emancipare a femeii, de o eliminare a discriminarii femeii, de o egalitate in drepturi intre femeie si barbat, dar realitatea e cu totul alta. Nu numai ca nu s-a produs aceasta egalitate, mai mult in unele situatii femeia nu e respectata nici ca om pentru ca inainte de orice diferentiere de gen toti suntem oameni, finite cu drepturi si sentimente. In societatea noastra majoritatea oamenilor inca traiesc in sisteme de putere patriarhala care privelegiaza barbatii fata de femei. Intr-o mare masura situatia femeilor in societate influenteaza direct procesul de educare a tinerii generatii, proces care este legat nu doar de formarea acestora ca personalitati umane cu capaciati intelectuale si morale dezvoltate, dar si mai include in sine si un sir intreg de aspecte ce tin de

10

recunoastere a rolului important pe care îl joacã femeile în procesul dezvoltãrii umane si a intregii societati.

Violenta la adresa femeilor nu este strict legata de o anumita cultura, regiune, tara sau un anumit grup de femei din cadrul unei societati. Cauzele violentei la adresa femeilor isi au originea in relatii de putere inegale intre barbati si femei de-a lungul istoriei, si discriminarea constanta a femeilor. Violul a fost indelung folosit ca arma de razboi. Femei de toate varstele, de la bunici la fete foarte mici au fost violate regulat de catre membrii fortelor militare si rebele. Crima pentru zestre este un obicei brutal conform caruia o femeie este omorata de catre sotul sau socrii ei daca parintii ei nu pot plati zestrea ceruta de acestia. Desi zestrea sau alte astfel de plati sunt ceva obisnuit in toata lumea, crime pentru zestre se infaptuiesc mai ales in Asia de Sud. Casatoria timpurie este ceva obisnuit in toata lumea, mai ales in Africa si Asia de Sud.

Aceasta este o forma de violenta de natura sexuala, fetele tinere fiind adesea obligate sa se casatoreasca si sa isi inceapa astfel activitatea sexuala, ceea ce presupune anumite riscuri pentru sanatate precum expunerea la HIV/ SIDA, si ingradindu-le posibilitatea de a merge la scoala. Conform estimarilor, intre 500.000 si 2 milioane de oameni, dintre care majoritatea sunt femei si copii, sunt victime ale traficului de persoane pentru prostitutie, munca fortata, sclavie sau robie.Mutilarea Genitala a Femeilor (MGF) se refera la mai multe tipuri de ritualuri stravechi de taiere a organelor genitale ale fetelor si ale femeilor. Se estimeaza ca peste 130 de milioane de fete si femei care inca mai sunt in viata au fost supuse la asemenea proceduri, mai ales in Africa si unele tari din Orientul Mijlociu, iar anual inca 2 milioane de fete sunt sub riscul de a fi mutilate. Incepand cu aprilie 2006, 15 din cele 28 de tari din Africa unde se practica frecvent

MGF au desemnat aceasta forma de mutilare ca fiind ilegala. In multe societati, victime ale violului, femei suspectate ca si-au inceput activitatea sexuala inainte de a se casatori si femei acuzate de adulter au fost ucise de rudele lor pentru ca violarea castitatii unei femei este considerata un afront la adresa familiei. Fondul ONU pentru Populatie (UNFPA) estimeaza ca numarul anual de femei omorate in toata lumea „pentru a salva onoarea familiei” ar putea ajunge pana la 5000. Multe femei sunt discriminate in multiple feluri si sunt supuse unui risc major de a fi victimele unui act violent. Exista o probabilitate de cinci ori mai mare ca femeile indigene din Canada sa moara in urma unor acte violente fata de alte femei de aceeasi varsta. In Europa, America de Nord si Australia, peste jumatate din femeile cu dizabilitati au fost abuzate fizic fata de o treime din femeile fara dizabilitati.Femeile sunt hartuite sexual de-a lungul vietii. Intre 40% si 50% din femeile din UE au raportat o forma de hartuire sexuala ce s-a petrecut la locul de munca. In Malawi, intre 40% si 50 % din elevele intrebate au spus ca exista hartuire sexuala in scoli.Femeile tinere sunt in mod particular vulnerabile in fata sexului fortat si tot mai multe sunt infectate cu virusul HIV/SIDA. Peste jumatate din persoanele nou infectate cu HIV din intreaga lume sunt tineri cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani, iar peste 60% din acestia sunt de sex feminin. Violenta la adresa femeilor aflate in custodia politiei este ceva obisnuit, incluzand violenta sexuala, supravegherea nepotrivita, perchezitii ale corpului infaptuite de barbati si cererea unor favoruri sexuale in schimbul unor privilegii sau nevoi de baza.Infanticidul feminin, selectarea prenatala a sexului copilului si neglijarea sistematica a fetelor sunt larg raspandite in Asia de Est si de Sud, Africa de Nord si Orientul Mijlociu.

Conform unui studiu amanuntit asupra tuturor formelor de violenta impotriva femeii al Secretarului General din 2006, 89 de state de pe glob au unele reglementari care interzic violenta in familie, iar un numar din ce in ce mai mare de state au stabilit planuri nationale de lupta impotriva violentei asupra femeii. Violul conjugal poate fi actionat in instanta in cel putin 104state, iar 90 de state au unele prevederi legislative asupra hartuirii sexuale. Exista 102 state care nu au niciun fel de prevedere legala asupra violentei domestice. Violul conjugal nu poate fi actionat in instanta in mai mult de 53 de state. Doar 93 de state (din 191 analizate) au unele prevederi legale cu privire la traficul de fiinte umane. In multe state, legile ofera brese care pot face faptasii sa actioneze fara teama de consecinte punitive. In unele tari, faptasul poate iesi de sub incidenta codului penal daca se casatoreste cu

11

victima. Rezolutia 1325 a Consiliului de Securitate al ONU pentru ‘Femei, Pace si Securitate’ adoptata in anul 2000, cere participarea femeilor in egala masura cu cea a barbatilor in chestiunile de pace si securitate. Cu toate acestea, opt ani mai tarziu, este evident ca sunt necesare eforturi mult mai mari pentru consolidarea mecanismelor de prevenire, urmarire in justitie si a mijloacelor de corectare a violentei impotriva femeilor pe timp de razboi, si de a garanta ca aceste voci sunt auzite in procesul de construire a pacii. Desi Conventia din 1981 pentru Eliminarea Tututor Formelor de Discriminare impotriva Femeii (CEDAW) nu mentioneaza in mod explicit violenta impotriva femeilor, Comitetul CEDAW a clarificat in Recomandarea nr. 19 (1992) ca statele partenere Conventiei au obligatia de a elimina violenta impotriva femeii.

Concluzie: Astfel istoria ne mărturiseşte că femeia nu a fost egală cu bărbatul şi această nedreptate ar trebui de lichidat în epoca contemporană. Pentru ameliorarea situatiei se intreprind urmatoarele:- Imbunatatirea sistemelor de drept penal Legea interna mongoleza asupra violentei, legiferata in mai

2004 a fost rezultatul colaborarii dintre doua ONG-uri mongole de femei si a grupului operativ legislativ pentru violenta domestica. In Marea Britanie exista directive pentru politisti, functionari publici si pedagogi pentru gestionarea mariajelor fortate. Procedurile in sala de judecata care protejaza intimitatea victimelor in timpul proceselor, cum ar fi, permiterea predarii probelor prin transmisie video sau restrictionarea accesului in sala de judecata in cazul proceselor de viol, sunt folosite din ce in ce mai frecvent, inclusiv in Finlanda, Irlanda, Japonia si Nepal;

- Oferirea de servicii. ONG-ul Fokupers din Timorul de Est ofera servicii de asistenta legala victimelor femei si se mai ocupa cu cresterea vizibilitatii si a constientizarii drepturilor femeilor. Distribuie informatii catre institutiile religioase, agentiile guvernamentale si legiuitori. S-a dovedit a fi eficienta combinarea serviciilor de sanatate pentru victimele violentelor intr-o unitate comuna, deseori numita “One Stop Centre”. Initial infiintat in Malaezia, acest model este reprodus in multe alte state din Asia, Africa de Sud, etc.;

- Prevenirea violentei. Exista strategii promitatoare de implicare a barbatilor in prevenirea violentei impotriva femeilor. Campania “Panglica Alba” desfasurata in Canada in 1991, s-a raspandit in 47 de tari. Statele au devenit din ce in ce mai implicate in incercarea de a schimba atitudini. In Danemarca, o campanie guvernamentala cuprinzatoare si extinsa la nivel national a fost lansata in limbile daneza, engleza, araba, turca si somaleza. In Egiptul de Sud, ONG-urile au folosit mobilizarea comunitatii pentru a informa liderii locali si religiosi despre efectele adverse ale mutilarii/taierii organelor genitale feminine si pentru a solicita incetarea acestor practici;

- Calea spre progres. S-a facut un progres semnificativ in stabilirea unor norme si standarde internationale. Instrumentele legale si de politici publice la nivel international si regional au clarificat obligatiile tarilor in eradicarea si pedepsirea violentei impotriva femeilor. Totusi, statele nu reusesc sa indeplineasca cerintele cadrului legal si de politici publice de la nivel international. Violenta impotriva femeilor trebuie sa fie o prioritate la toate nivelurile nu a primit inca gradul de prioritate necesar pentru a face posibila o schimbare semnificativa. Conducerea si vointa politica sunt de o importanta decisiva. Este nevoie de investitia resurselor si de asistenta consistenta, in special pentru tarile cel mai putin dezvoltate si tarile proaspat iesite din conflicte. Este necesara o abordare strategica si de o mai mare coeziune din partea tuturor actorilor implicati, inclusiv guvernele, comunitatea internationala si societatea civila.

Astfel, exista dovezi puternice ca violenta impotriva femeilor este serioasa si generalizata in intreaga lume: in 71 de tari a fost desfasurat cel putin un sondaj. Totusi, exista o nevoie urgenta de a intensifica strangerea datelor pentru a-i informa pe creatorii politicilor publice. Faptul ca nu toate femeile-victime raporteaza abuzurile complica strangerea de date. Un studiu al OMS din 2005 asupra a 24.000 de femei din 10 tari arata ca 55%, din 95% de femei care au fost abuzate fizic de catre parteneri, nu au contactat niciodata politia, ONG-urile sau adaposturile pentru a cere ajutor. Stigmatul si frica le impiedica pe femei sa ceara ajutor si sa-si refaca viata.

12

Capitolul II. Egalitatea de gen între teorie şi practică

Mass-media şi politica de gen în societate.

Atunci când vorbim de gen şi mass-media trebuie în mod categoric să facem referire la existenţa dimenisunii de gen în toate cele trei niveluri ale construirii mesajului mediatic şi anume în producerea mesajului mediatic,în conţinutul acestuia dar şi în receptarea mesajului.

Apariţia şi dezvoltarea mediei audio-vizuale a însemnat pentru femei pe de o parte posibilitatea emancipării,dar pe de altă parte a însemnat şi o reveneire şi propagare a eternelor roluri “feminine ”din viaţa de zi cu zi: mamă grijulie, soţie iubitoare,gospodină perfectă. Atunci când se iese din spaţiul privat în cel public,reprezentările femeilor sunt de doamne şi domnişoare gata scoase din cutie, machiate şi coafate, dependente de industria de modelling sau de cea cosmetică.

Una dintre primele lucrări feministe care a încercat să prezinte imaginea femeii reflectate de televiziune a fost cea a Arlenei Kaplan Daniels,James Benet Şi Gaye Tuchman din anul 1978, intitulată Hearth and Home: Images of Women in the Mass Media , lucrare precedată de celebrul studiu a lui Gaye Tuchman:“Anihilarea simbolică a femeilor prin mass-media ”. În acest studiu, autoarea prezintă influenţa negativă pe care o are televiziunea în conturarea imaginii femeilor, fiind considerată a fi spaţiul care prezintă şi perpetuează cele mai multe imagini defavorizante despre, cu şi pentru femei.

Prin televiziune, subliniază Tuchman, sunt perpetuate cele mai multe stereotipii şi atitudini misogine, oferind o serie de modele negative pentru tinerele adolescente care nu au o altă alternativă. Un alt aspect important regăsit în acest studiu este şi cel al anihilării simbolice a genului feminin prin stigmatizarea sau trivializarea femeilor.

Alături de televiziune, un alt segment media se transformă în ţinta atacurilor autoarei: publicitatea. Astfel, pentru ansamblu,aceasta încurajează în mod constant sexismul prezentând în mare parte femei dependente de bărbaţi, supuse lor, transformente în obiecte sexuale sau pur decorative, preocupate excesiv de curăţenie şi totuşi cel puţin naive, neînţelegând mecanisme simple de funcţionare a obiectelor electrocasnice, căutând constant sfatul, aprobarea sau laudele bărbaţilor din jurul lor.

Un deceniu mai târziu, Colette Beauchamp va publica Le silence des medias, lucrare a căror concluzii vor avea un impact răsunător nu numai în Canada şi America ci şi în Europa. Metafora pe care o socotesc cel puţin genială propusă de această lucrare este legată deapariţia unei extraterestre pe Pământ, care la sfârşitul vizitei ar trage nişte concluzii cel puţin tragice,dar adevărate, în urma vizionării programelor tv pământene. Astfel, extraterestra ar observa că pământencele sunt infantile, trăind adevărate traume psihice atunci când vine vorba de curăţenie (curăţenia trebuie să fie perfectă,fără nici o pată).De asemenea, se pare că inteligenţa femeilor pământene este cu mult sub nivelul mediu,având în vedere că numai bărbaţii şi copii pot explica cum funcţionează anumite aparate casnice. Nu în ultimul rând, extraterestra ar ajunge la concluzia că femeile sunt capabile de a se dezbrăca din orice şi pentru orice, fie că este vorba de o ciocolată,fie de un calculator sau un automobil.

Ţinând cont de influenţa covârşitoare pe care au avut-o şi teoriile liberale feministe care au pledat pentru reformarea sex-rolurilor, pentru eliminarea sexismului din educaţie şi din practicile instituţionale, accentuând asupra integrităţii, reciprocităţii şi parteneriatului de gen în viaţa publică şi în cea privată, putem afirma că în mass-media actuală nu se prea ţine cont de dezideratele feminismului liberal, construind practic o nouă realitate socială în care predomină stereotipiile, sexismul, în care femeia practic îşi redobandeşte mai vechiul şi cunoscutul statut de dependentă faţă de tot ce semnifică spaţiul privat (bărbat, familie, gospodărie). În alte cazuri, femeile sunt prezentate exclusiv în calitate de mame denaturate, de soţii infidele şi de prostituate.Între mamă – gospodină şi manechin decorativ –obiect sexual,nu există prea multe

13

alte exemple. Rareori sunt prezentate femei cu succes în carieră sau femei care fac şi altceva înafară de curătenie, gătit, sex sau bârfe.

Atunci când vine vorba de ştiri, realităţi precum familia monoparentală condusă de femeie, ziua de muncă dublă a femeilor sau şomajul în rândul femeilor sunt trecute în plan secundar, foarte rar existând referiri serioase sau cel puţin obiective cu privire la aceste situaţii. Atunci când vine vorba de emisiuni de divertisment sau talk-showuri, situaţia este chiar mai nefericită faţă de cea din ştiri, femeile ocupându-se de ceea ce înseamnă societate feminină (văzută ca un cumul de bârfe, modelling, exerciţii fizice şi diete ), cultură, educaţie, gastronomie, sănătate iar bărbaţii preluând “greul ”societăţii la nivel general, adică politică, finanţe/economie, relaţii internaţionale sau integrare europeană.

În încercarea de a promova politici egalitare şi de a stopa măcar parţial stereotipiile legate de afro-americani cinematografia Holywood-iană a cunoscut un “boom ”enorm în acest sens prin plasarea actorilor afro-americani şi în alte roluri care ar putea pune capăt măcar parţial percepţiilor americane despre “negrii criminali şi violatori ”,“negrii care trebuie să fie numai sclavi ” etc. Astfel au început să apară filme în care supremaţia masculină a rasei albe avea să ia o altă turnură: poliţistul bun de acestă dată este actorul afro-american iar criminalul este actorul alb ba chiar însuşi preşedintele Americii este negru. Acest tip de politică egalitară a Hollywood-ului a vut un impact puternic şi asupra plasării femeilor în alte roluri în afara celor deja consacrate: de mama, soţie sau gospodină.Astfel se puteau observa pentru prima dată femeile şerif, femeile de carieră, şefe sau directoare de mari corporaţii internaţionale, putându-se înâlni atât femei albe cât şi afro-americane sau din spaţiul latino-american. Ulterior, industria Hollywood- iană a evoluat oferind modelul femeii sexy, bogate, cu o carieră de succes pornită încăutarea unei aventuri toride, modelul unei femei libere şi emancipate care stârneşte controverse dar care beneficiază de atenţia tuturor bărbaţilor.

Sub titlul “Hollywood împotriva cenzurii ”televiziunea franceză M6 a prezentat în data de 19 iunie 2005 în cadrul emisiunii “Documentare de şoc” un reportaj despre emanciparea femeilor americane din ultimii 30 de ani şi reproducerea acestei imagini pe marile ecrane. Astfel, dacă anii ’70 erau exponenţii petrecerilor hippy şi mai târziu disco care promovau simbolic eliberarea trupului de sub subjugarea masculină, anii ’90 aduc pe ecrane imaginile şoc din filmul Instinct primar care aduc pe scara cea mai înaltă imaginea femeii sexy/erotice, uşor diabolice, gata de orice pentru a obţine ceea ce-şi doreşte.

Alături de Instinct primar , filme precum Hărţuire sexuală sau Legături periculoase propun imaginea bărbatului prins în jocurile erotice, pline de interes ale femeilor, ajungând de această dată ei, în postura de victime.Oricare ar fi subiectul, Holywood-ul de astăzi oferă imaginea femeii care are tot ce-şi doreşte: aspect fizic de invidiat,carieră şi bani şi mai presus de orice putere văzută atât ca putere de comandă cât şi ca putere de a-şi stabili şi impune propriile reguli în viaţă.

Alături de astfel de filme, revistele care tratează subiecte exclusiv pentru femei, propun o nouă dimensiune a femininului dar şi a feminismului.Indiferent de cantitatea de informaţii nu neapărat utile sau de “bârfe ”sau chiar de modele de influenţa negativă pe care le propagă (ideea de tinere anorexice încărcate cu tone de machiaj pentru a părea perfecte) aceste reviste oferă totuşi şi informaţii practice şi utile femeilor, abordând subiecte delicate de la sarcină la avort sau menopauză.

Din nefericire, problema cea mare nu este ridicată de prezentarea şi promovarea produselor cosmetice x sau y sau de anumite diete pe care fetele tinere trebuie să le urmeze. În context general, aceste lucruri ar trebui să fie normale. Marea problemă este cea a împingerii lucrurilor până la extrem, oferind modele negative tinerei generaţii, în special adolescentelor care trec prin crizele specifice vârstei, lăsând pe plan secundar lucrurile cu adevărat importante.

Astfel machiajul este obligatoriu pentru a cucerii, silueta trebuie să fie perfectă pentru a putea cucerii, hainele trebuie să fie exclusiv de firmă pentru “a fi la modă ”şi a nu pica “de fraieră ”în faţa băieţilor sau a celorlalte colege, banii sunt necesari cu orice preţ iar orice mijloc este bun dacă duce la obţinerea avantajelor materiale. Important este să fi atractivă şi să cunoşti

14

cele mai bune localuri de noapte din oraş. În ceea ce priveşte personalitatea sau şcoala, acestea trec practic neobservate, ocupând un loc important doar dacă ele au vreo legătură cu “acapararea” iubitului perfect.Inclusiv dragostea sau ceea ce era altădată considerat drept “sentimenul înălţător ”este acum trivializat. Astfel, în acest context, atât în presa scrisă cât şi în televiziune, ceea ce era odată iubire sau dragoste,sunt transformate acuma în amor şi sex, fiind verbalizate în mod ieftin.

MITUL FRUMUSEŢII

“Dominate de aspiraţia de a se identifica cu modelele dominante,purtătoare alesemnelor distincţiei,femeile sunt victime sigure ale manipulării simbolice prin mitul frumuseţii”

Această sintagmă a fost introdusă pentru prima dat Naomi Wolf in anul 1997, desemnând modelul standard de femeie impus de mass-media şi de publicitate,conform căruia femeile trebuie să se conformeze idealului promovat de concursurile tip Miss World, Miss USA, sau orice alt concurs de acest tip, precum şi de cinematografia Hollywood-iană, odată atins, acest ideal constituind garantul succesului atât în viaţa privată cât şi în cea profesională.

În câţiva ani, acest mit al frumuseţii s-a transofrmat rapid într-o obsesie generală generatoare de depresii, de scădere a imunităţii organismului şi de dezordini fiziologice atât în rândul adolescentelor cât şi în cazul femeilor mature.Promovând eterna perfecţiune pe care femeile trebuie să o atingă,marile corporaţii internaţionale şi-au construit adevărate imeprii în urma vânzării produselor cosmetice, a produselor estimentare,a operaţiilor estetice sau chiar şi a medicamentelor care ajută la slăbit, în vreme ce un număr din ce în ce mai mare de femei (inclusiv adolescente minore) ajung în pragul sinuciderii,experimentează grave depresii şi crize de personalitate şi cad pradă bulimiei şi anorexiei, rămânând cu traume fizice şi psihice deosebit de grave.

Pornind de la ideea conform căreia o femeie este frumoasă şi dorită doar dacă beneficiază de un corp excepţional,de sâni mari şi de un posterior bombat, această combinaţie având succes prin alăturarea ei cu un chip machiat şi fără imperfecţiuni şi printr-o vestimentaţie cât mai sumară şi mai provocatoare,generaţia actuală, profund dependentă de media,pare să uite complet noţiunea de estetic,de frumos sau de decent.

Desigur, la toate acestea se adaugă existenţa unei societăţi patriarhale misogine, pentru care femeile tinere constituie doar un bun de larg consum, un obiect cu valoare sexuală sau decorativă. Mass-media este în acest sens şi principala sursă a insatisfacţiei personale a majorităţii femeilor faţă de propriul corp,oferind ca modele fizicul vedetelor. Internetul este plin de site-uri pornografice care prezintă imaginea tinerelor perfecte pentru o partidă de sex. Televiziunile sunt pline de emisiuni de divertisment cu fete pe post decorativ, îmbrăcate sumar şi provocator,de concusuri tip “Miss …”sau de emisiuni care promovează diete serioase şi defilări de modă. Revistele promovează cosmetice şi cluburi de întreţinere corporală iar panourile publicitare sunt pline de top-modele care zâmbesc larg şi fals, făcând reclamă la orice şi insinuând ideea de sexy şi provocator,fie că este vorba de ţigări, maşini, bunuri de larg consum, fie că este vorba de modă. Pentru adolescentele care se întâlnesc zi de zi cu astfel de imagini,singurul scop va deveni acela de a avea o înfăţişare cât mai seducătoare şi cât mai în conformitate cu ceea ce este promovat pe piaţă pentru a fi cât mai vizibile în faţa bărbaţilor.De aici şi până la pornografie şi prostituţie pasul este foarte mic. S-a vehiculat de foarte multe ori în mass-media ideea conform căreia feminismul luptă împotriva frumuseţii femeii, cenzurând-o.

Acest argument constituie un alt mijloc de a înlătura,de fapt,tot ceea ce stă în calea industriilor fabricante de frumuseţe. Uşor de promovat şi de crezut la nivelul societăţii,această idee constant expusă a devenit o pledoarie de succes împotriva organizaţiilor şi teoriilor feministe care nu fac altceva decât să deminieze pericolul extrem ce derivă din astfel de comportamnete care propagă frumuseţea eternă şi perfecţiunea ca unic model de existenţă şi supravieţuire.

15

Atunci când imaginea gospodinei casnice nu mai este folositoare,se trece la promovarea imaginii manechinelor şi modelelor care radiază de frumuseţe şi lux şi care ocupă prim planul tuturor emisiunilor televizate,fie ele talk-showuri,fie de divertisment Mass-media este în acest sens şi principala sursă a insatisfacţiei personale a majorităţii femeilor faţă de propriul corp,oferind ca modele fizicul vedetelor. Internetul este plin de site-uri pornografice care prezintă imaginea tinerelor perfecte pentru o partidă de sex. Televiziunile sunt pline de emisiuni de divertisment cu fete pe post decorativ, îmbrăcate sumar şi provocator, de concusuri tip “Miss …”sau de emisiuni care promovează diete serioase şi defilări de modă. Revistele promovează cosmetice şi cluburi de întreţinere corporală iar panourile publicitare sunt pline de top-modele care zâmbesc larg şi fals, foarte mic. sau sportive. Prezenţa acestor fete pe platoul de filmare constituie o dovadă a puternicului efect social al “mitului frumuseţii ”.

Femeile în ştiri“Televiziunea poate să adune în faţa jurnalului de ştiri de la ora douăzeci mai

mulţi oameni decît toate cotidianele de dimineaţă şi de seară la un loc"P i e r r e B o u r d i e u

Atunci când vorbim de femei şi ştiri,trebuie să ne referim pe de o parte la prezentatoarele de ştiri şi pe de alta la imaginea femeilor desprinse din ştiri. Referitor la prezentatoarele ştirilor,ele sunt prezente într-un număr destul de ridicat atât pe posturile de televiziune locale,cât şi cele cu acoperire naţională.Îmbrăcate elegant şi stilat,în taioare,cu un chip plăcut,perfect machiate, prezentatoarele ne prezintă zi de zi, seară de seară actualitatea internă şi externă.Dacă femeile prezintă ştirile,citindu-le de pe prompter,bărbaţii fac ştirile şi le conduc. Cum am arătatmai sus, posturile de conducere în mass-media sunt ocupate în mare majoritate de bărbaţi şi nu de femei,pentru că bărbaţii ştiu ce trebuie spus şi în ce ordine.

Eleganţa şi decenţa costumelor purtate de prezentatoare vin din ideea că ştirea constituie ceva serios şi nu neapărat datorită faptului că decenţa este mai importantă.Aşa se explică, poate,faptul că în peste 95%din cazuri prezentatoarele poartă sacouri cu mânecă lungă şi nu scurtă, simţule estetic, în acest sens, fiind impus. De asemenea, prezentatoarele înfăţişează de cele mai multe ori ştiri, ale căror subiecţi sunt bărbaţii,invitaţii în emisiune fiind de asemenea,în mai toate cazurile, tot bărbaţi.

Atunci când ştirile nu sunt despre bărbaţi,femeile sunt înfăţişate în mare măsură în ipostaze degradante:ca prostituate supuse raziilor poliţiei,ca soţii infidele sau ca mame denaturate De asemenea, ele mai apar şi în posturi de femei năpăstuite de soartă,bătute de soţi, furate, care plâng, ţipă şi cer ajutor. Atunci când nu cer ajutor sunt prezentate ca fiinţe plăpânde sau în calitate de enoriaşe. Indiferent sub ce formă apar,femeile par a trece mereu în planul secund: atunci când sunt bătute sau violate se insistă asupre făptaşului şi a vieţii lui (expresii precum “bărbat liniştit din fire ”sau “a băut prea mult ”fiind des intâlnite)şi nu asupra victimei, decât dacă aceasta plânge sau poate fi filmată pe un pat de spital,neajutorată.În general expresii precum:“a bătut-o şi apoi a lăsat-o acolo,neajutorată ”înfăţişează cel mai bineimaginea lăsată şi locul femeilor în ştiri.

Se poate observa astfel,că femeile victime ale violenţei domestice apar în ştirile televiziunilor în ipostaze care distrag atenţia de fapt,de la adevărata problemă:violenţa familială. Aceasta apare ca un fapt regretabil,pe alocuri chiar tolerabil,dar cu explicaţii “solide ”: băutură, ceartă, lipsa banilor, ca şi cum toate acestea se constituie într-o scuză plauzibilă. De altfel, Barometrul de Gen din anul 2000 arăta că peste 50%din bărbaţii români utilizează violenţa în relaţiile cu soţiile/partenerele iar 18%din femeile intervievate au recunoscut acest lucru.

Femeile care apar în ştiri ca persoane care fac ceva,sunt rare. Uneori sunt înfăţişate personalităţile politice care propun sau care fac ceva.În rest,multe imagini cu VIP-uri autohtone,imagini însoţite de bârfe,de ce a făcut respectiva sau din contră, de ce nu a făcut.De asemenea, femeile mai apar la ştiri ca mame care-şi însoţesc copii la diverse examene (bacalaureat, capacitate), ca doctoriţe care comunică starea pacientului (bărbat în marea majoritate a cazurilor), ca profesoare sau ca neveste de politicieni.

16

Din nefericire, această realitate sumbră a ştirilor nu face altceva decât să stabilească la ce şi cum trebuie să se gândească populaţia referitor la problemele de ordin social, femeile şi problemele lor ocupând un loc extrem de mic şi adesea nesemnificativ. Femeile sunt prezentate într-un mod nepotrivit şi umilitor în ştiri şi din cauza jurnaliştilor care caută să obţină aspecte cât mai spectaculoase ale vieţii cotidiene, promovând senzaţionalul ieftin şi vulgar,exploatând mizeria,crima şi pornografia.

Concluzii

O parte importantă a mass-media (radioul public, revistele săptămânale, mai ales cele dedicate publicului feminin) acordă un spaţiu destul de larg discutării problemelor curente ale femeii, mai ales a celor legate de propria îngrijire,de modă, gospodărie, de problememle sentimentale. Problemele egalităţii de şanse, situaţia de discriminare sau problemele grave social-economice ale femeii sunt practic neacoperite). ”Televizunea, prin emisiunile de divertisment, talk-show-rile şi spoturile publicitare difuzate,nu face decât să transmită,să perpetueze şi uneori chiar să întărescă aceste prejudecăţi,incitând la pornografie,vulgaritate şi violenţă. Prin prezentarea femeilor în roluri tradiţionale,stereotipe,mass-media construieşte o identitate feminină falsă, constant promovată prin producţiile sale mediatice,dar care poate să fietranspusă în realitate prin forţa de modelare a televiziunii. În studiul nostru am concluzionat că televizunea, prin producţiile sale, nu face decât să transmită, să perpetueze şi uneori chiar să întărească şi amplifice prejudecăţi şi stereotipii de gen, prezentând femeile în roluri tradiţionale sau degradante şi construind o identitate feminină care tinde să devină model pentru fetiţe şi fete.

Raporturile de putere dintre femei şi bărbaţi sunt evidente în acest caz. Bărbaţii deţin conducerea (puterea decizională),de cele mai multe ori banii (puterea financiară) şi mai presus de orice încă deţin puterea de convingere, acest lucru fiind posibil datorită promovării unei imagini tradiţionale sau, din contră, degradantă a femeilor.

Adevărata putere pentru ele este percepută ca legată de statutul de vedetă,de vizibilitatea mediatică pe care o pot obţine.A fi pe coperţile revistelor sau pe micul ecran este scopul; adevărata putere de a face ceva,de a schimba ceva sau de a aduce propria contribuţie la realizarea unor filmări trecând pe plan secund.

In finalul analizei am ajuns la concluzia ca situatia femeilor este destul de delicata, chiar daca unele dintre acestea (o minoritate) sustin ca sunt fericite si implinite. Intr-un mod sau altul toate doamnele, domnisoarele ajung la un moment sa fie expuse discriminarii, daca nu chiar si mai rau : violentei. Pentru a imbunatati situatia sau cel putin de a o ameliora as putea propune urmatoarele: înfiinţarea unei infrastructuri de consultanţă pentru femei, prin înfiinţarea unei secţiuni Femeile în dezvoltare în cadrul Ministerului muncii, a unui grup consultativ pentru promovarea intereselor femeilor în cadrul Guvernului şi a unui Centru preocupat în mod preponderent cu comunicarea necesităţilor femeilor către Guvern.Sporirea conştiinţei decidenţilor politici şi a oficialilor în problemele sexelor, prin desfăşurarea unei conferinţe nationale asupra femeilor, asigurarea cu asistenţă tehnică a Departamentului Statisticii privind metodologiile de colectare a datelor specifice legate de sexe, desfăşurarea unor ateliere de sensibilizare a problemelor legate de sexe la care au participat oficialităţi publice şi publicarea unui buletin informativ.antreprenoriat şi managementul micilor afaceri şi promovarea înfiinţării unei întreprinderi pilot pentru femei

Acordarea de asistenţă indivizilor în promovarea/obţinerea unei situaţii îmbunătăţite a femeilor. Sporirea conştiinţei publice despre problemele femeii, prin asigurarea pregătirii profesorilor şi studenţilor în problemele sexelor în cadrul dezvoltării, înfiinţarea unor programe de studii formale asupra femeilor în cadrul universităţilor; promovarea dezvoltării problemelor legate de sexe, prin mass-media locala şi publicarea unor buletine informative.

17

2. Implicarea tinerilor în activităţi pentru promovarea egalităţii de gen: „Parteneriat pe nota 10”

Pentru eficientizarea procesului educaţional în şcoală, este indicată implicarea nemijlocită a elevilor – subiecţi ai învăţării – în actul educaţional. Cu acest scop elevii pot participa nu doar la procesul de învăţare, dar şi la cel de proiectare şi predare. Conform studiilor lui Maslow, alături de însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea diverselor abilităţi, este necesară implicarea celui care învaţă în procesul de transmitere a experienţei acumulate altor persoane, având în acest caz rolul de expert. Aplicarea metodei respective contribuie la realizarea obiectivelor proiectate în proporţie de 80%.

De exemplu, în procesul de predare-învăţare a obiectelor „Noi şi legea”, elevii sunt antrenaţi activ în demersul de formare, accent punându-se pe interactivitate şi dezvoltarea capacităţilor de proiectare şi desfăşurare a activităţilor educaţionale.

Una din problemele actuale, care necesita o atenţie sporită, este formarea la elevi a conştiinţei egalităţii de gen. Acest aspect este deosebit de important şi din considerentul că discriminarea de gen este prezentă în toate domeniile vieţii noastre, constituind un impediment serios dezvoltarea şi realizarea multilaterală a fiecărei persoane, în edificarea unei societăţi cu adevărat democrate. Iar întrucât tinerilor le aparţine viitorul, implicarea loc în procesul educativ sub acest aspect capătă o valoare deosebită.

În acest scop, elevilor de la Liceul Teoretic „Gaudeamus” li s-a propus să participe nu doar la însuşirea materialelor academice din manual la capitolul „Familia” şi din alte

surse informaţionale, ci singuri să participe la procesul de formare a sa şi a colegilor de clasă. În manualele şcolare sunt prezentate un şir de conţinuturi şi studii de caz, unde sunt descrise

încălcări administrative şi infracţiuni, în care persistă, de regulă, nume masculine. La prima vedere, bărbaţii cu adevărat se fac vinovaţi, demonstrând comportament mai agresiv, încălcând legile mult mai des decât femeile.

În manuale, dar şi în realitate femeile cel mai mult se ocupă de educaţia copiilor în familie, în grădiniţe şi la şcoală. Rezultă că şi femeile poartă o anumită vină pentru că persoanele de gen masculin încalcă legile. În asemenea caz, am putea deduce că ambele genuri umane sunt responsabile de starea de lucruri din societate. Noi, insă, nu avem nevoie de noi conflicte şi învinuiri, ci de acţiuni de colaborare şi parteneriat real.

Proiectul, la care ne-am referit, a fost denumit „Parteneriat de gen pe nota 10”. Elevii au participat la etapa de proiectare, apoi şi de desfăşurare a unor activităţi, pentru a avea posibilitate să conştientizeze prin acţiuni concrete valorile general-umane şi naţionale, precum şi beneficiile unui autentic parteneriat de gen.

În cadrul proiectului dat elevii au analizat mai multe aspecte ale educaţiei de gen, de exemplu:

- Ce semnifică educaţia de gen?- De ce este necesară o schimbare în politica de promovare a egalităţii de gen?- De ce în lumea contemporană se implementează o multitudine de programe şi proiecte cu

referire la egalitatea de gen?- Ce câştigăm dacă promovăm egalitatea de gen în comunitate?- Am putea să ne gândim că măcar pentru o zi aparţinem genului opus?- Ce valori de gen vor fi promovate în societatea noastră peste 50 de ani?

Elevilor li s-a propus în perechi sau în grupuri mici să identifice un subiect de interes general, să schiţeze o activitate, care poate fi desfăşurată de ei cu colegii.

Unele activităţi proiectate de elevi, în colaborare cu profesorul, pot fi desfăşurate la lecţiile de sinteză şi generalizare, la orele de dirigenţie, în cadrul şedinţelor cu părinţii sau ale altor activităţi extracurrriculare şi extraşcolare. În anexe vă propunem câteva scenarii didactice, proiectate de elevi, sub îndrumarea profesorului. De toate au fost prezentate profesorului peste 40 schiţe de proiecte, unele au fost implementate în practică la ore şi în timpul altor activităţi.

18

REFLECŢIILE ELEVILOR DESPRE PROIECTUL „Parteneriat pentru nota 10”

1. „În opinia noastră proiectul cu referire la cercetarea problemei egalităţii dintre genuri este foarte actual şi necesar, deoarece elevii nu doar discută importanţa schimbărilor în societate, dar se implică activ în implementarea unei idei în practică. Cele mi interesante scenarii didactice mi-au plăcut despre organizarea dezbaterilor cu caracter contradictoriu.”

Chicu Alexandru, Bivol Tatiana, cl. XII ec.2.

2. „Credem că implicarea în acest proiect ne invoca o generalizare despre importanta societatii despre relaţiilei dintre sexe. Concluzia este ca barbatul mai rămâne dominant în lumea de astăzi în majoritatea sferelor. Dar femeia este cu mult mai raţională şi mai responsabila decât barbatul. Din activităţile organizate ne-au placut cel mai mult discţiile de top pro şi contra.”

Cociul Daniela, Clipca Maxim, cl. XI fm2.

3. „Considerăm că proiectul care reflecta un parteneriat egal dintre cele două poluri de gen cuprinde în esenţa sa mai multe perspective optimiste pentu viitor. Trăim într-o societate în care stereotipurile şi tradiţiile şi-au pus amprenta, iar rămăşiţile acestora constituind un parteneriat slab dintre cele doua sexe. Din strategiile didactice şi activităţile diverse propuse de colegii noştri, cele mai efective ar fi jocurile de rol şi dezbaterile care prezintă un stimulent bun în realizarea unui parteneriat real între fete şi băieţi pe nota zece.”

Gutu Denis, Verdes Cristina cl. XI im.

4, „După părerea noastră acest proiect este important deoarece ne pune în situaţii diferite de creare a relaţiilor bazate pe partenerait, care la momentul dat este de prima importanţă pentru viitorul nostru. Nu ar trbui să existe inegalitate între bărbat şi femeie deoarece ambele sexe au aceleaşi drepturi şi obligaţiuni. Din proiectele propuse cel mai tare ne-a interesat discuţia pe tema: ’’Femeia trebuie să fie egală în drepturi cu bărbatul’’, deoarece ne propune sitaţii în care ne convingem că întradevăr diferenţele nu sunt atât de evidente precum sunt descrise în mass-media şi proiectele feministe.”

Ciobanu Victor, Culev Lia, cl. XI lm.1

5. „Credem că …

Gangan Nicolae,cl. a X-A; Bâzgu Irina, cl. XI um

19

Încheiere

Problemele cercetate cu referire la dimensiunea de gen, şi în special rolul femeii în societate, sunt unele dintre cele mai importante subiecte cu carater contoversat, deoarece se pune în discuţie atât valoarea cea mai înaltă a omului, fără deosebire de gen şi anume dirijarea şi organizarea potenţialului uman, cât şi strategii de implementare a dreptului scris în legislaţie. Asupra acestor subiecte se discută foarte mult în literatura de specialitate şi pe paginile mass-mediei, în cadrul meselor rotunde şi diverselor traininguri. De aceasta ne convingem prin faptul că în ultimul timp au apărut un şir de materiale complimentare, instructive, îndrumări şi diverse comentarii. Zilnic se difuzează pe paginile Internet, la TV, radio, în presă etc., sfaturi şi informaţii cu referire la problematica de gen în societate.

Considerăm că ipotezele noastre pot fi realizate dacă:

- “Cu cât se vor cunoaşte mai bine dimensiunile fenomenului de discriminare în rândul femeilor, cu atât necesitatea implicării statului şi a întregii populaţii pentru a înlătura efectele acesteia va creste”;

- “ Statul va lua atitudine faţă de problemele actuale de gen (discriminare, violenta), atunci ponderea acestui fenomen va lua amploare.”;

- “Cu cât mai repede se va conştientiza faptul că şi femeile au capacităţi şi aptitudini dezvoltate, cu atât mai repede şomajul în rândul acestora va scădea”.“Cu cât mai multe femei vor fi încadrate ân câmpul muncii, cu atât mai puţine dintre acestea vor fi supuse violenţei”.“Cu cât mai multe femei li se va oferi posibilitatea sâ se afirme ân domeniul afacerii şi conducerii manageriale, cu atiâ mai repede procesul emanciparii femeilor va atinge cote maxime.” “ Populaţia va manifesta o atitudine negativa faţă de fenomenul inegalităţii între genuri, cu atât mai puţine femei vor fi implicate în acest proces.”

Includerea în agenda guvernamentală a problematicii egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi a programului de acţiuni concrete este o şansă în aplicarea Planului Naţional de Acţiune pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi

Bibliografie:

1. Bourdieu Pierre, La dominante masculine, Seuil, Paris, 1998.2. Democraţia la femenin, Ştiinţa, 2005.3. DragomirO., Miroiu M., Lexicon feminist, Bucureşti, 2003.4. Educaţie prin mandatare, Filosofia şi etica nonviolenţei, Manual pentru formatori,

Colograf, 20015. Femeia în labirintul istoriei, Ştinţa, 2003.6. Ştefănescu Doina-Olga, Dilema de gen a educaţiei, Polirom, Iaşi, 2003.7. Young Iris Marion, 1998, Polity, and Group Difference: A Critique of the Ideal of

Universal Citizenship, оn Feminism and Politics, Anne Phillips editor, Oxford University Press.

20

ANEXEAnexa nr. 1

Vocabular (Dex)

- AMBIÁNŢĂ - mediu material, social sau moral în care trăieşte cineva sau în care se află ceva; climat;

- ECHITÁBIL - întemeiat pe dreptate, pe adevăr; just, drept, nepărtinitor;

- EMANCIPÁ – a (-şi) câştiga sau a face să-şi câştige independenţa; a (se) elibera;

- NONCONFORMÍST - persoană care nu acceptă, nu se conformează uzanţelor stabilite, care are convingeri proprii; persoană care dovedeşte originalitate; neconformist;

- APTITÚDINE - însuşire psihică individuală care condiţionează îndeplinirea în bune condiţii a unei munci, a unei acţiuni; aplicaţie, înclinaţie;

- PERPETUÁ – a face să dureze sau a continua să dureze veşnic sau vreme îndelungată;

- INHIBÁT - care nu se manifestă spontan, care se abţine; reţinut;

- TRANZÍŢIE - recere (lentă sau bruscă) de la o stare la alta, de la o situaţie, de la o idee la alta;

- MISIOGENISM – a avea teama, ura, dispreţul şi desconsiderarea faţă de femei;

- SEXISM - ideologia supremaţiei bărbăteşti a cărei principală formă de organizare o reprezintă patriarhatul şi care se manifestă prin discriminare;

-- GEN SOCIAL - diferenţele psihologice,sociale şi culturale dintre femei şi bărbaţi,spre

deosebire de sex care reprezintă diferenţele biologice şi anatomice dintre femei şi bărbaţi.Astfel genul se referă la ceea ce este feminitate şi masculinitate (definite cultural), în timp ce sexul se referă la femeiesc şi bărbatesc (definite biologic). Caracteristicile legate de sex sunt dobândite prin naştere, înnăscute, iar cele de gen sunt dobândite prin socializare. Cum am arătat în primul capitol caracteristicile de gen legate de feminitate sunt considerate a fi tandreţea, dezvoltarea afectivităţii, dependenţa, incapacitatea de a lua decizii, pe când caracteristici de gen ale masculinităţii sunt independenţa, raţionalitatea sau agresivitatea;

- EGALITATE - norme,valori,atitudini şi percepţii necesare realizării condiţiei de egalitate a şanselor pentru femei şi bărbaţi fără a neutraliza diferenţele biologice dintre aceştia;

- ECHITATE DE GEN - corectitudinea în accesul femeilor şi bărbaţilor la resurse socio-economice, spre exemplu accesul la educaţie, diferenţiat pe sexe; încadrează condiţia în care femeile şi bărbaţii au acces la resurse socio-economice şi participă într-un mod nediferenţiat la accesarea acestora.

21

Anexa nr. 2

Protecţia demnităţii umane în legislaţia CNA şi decizii luate în acest sens

A. Decizii şi recomandări- 30 martie 2005 - Privind mediatizarea producţiilor destinate adultilor “Consiliul Naţional al Audiovizualului a constatat, în ultima perioadă, o creştere a numărului de emisiuni în care producţiile destinate adulţilor, cele care se încadrează de obicei în categoria "XXX", sunt prezentate şi promovate cu o prea mare insistenţă. În condiţiile în care televiziunea a devenit principala sursă de modele comportamentale pentru tânara generaţie, membrii CNA consideră că mediatizarea activităţilor specifice "industriei" sexului într-o lumină favorabilă, unilaterală, estenocivă, cu efecte greu de controlat în timp. Ca urmare, CNA lansează un apel către radiodifuzori la responsabilitate în alegerea şi în modul de tratare a subiectelor de acest gen. Membrii CNA consideră că autoreglementarea poate şi trebuie să aibă un rol prioritar în abordarea modului de realizare, prezentare şi promovare a unor astfel de emisiuni. Consiliul reaminteşte posturilor de televiziune că exercitarea dreptului la liberă exprimare şi la informare corectă trebuie să ţină seama de necesitatea protejarii minorilor şi să nu contravină bunelor moravuri.”

- 15 martie 2006 - Amenzi pentru Antena 1, B1 TV, National TV, OTV, Prima TV si Radio XXI. “Consiliul Naţional al Audiovizualului a decis, în şedinţa publică din data de 15 martie a.c., amendarea postului Antena 1 cu 75 de milioane de lei, a posturilor B1 TV, Naţional TV, OTV, Prima TV cu câte 50 de milioane de lei şi a postului Radio XXI cu 25 de milioane de lei. Posturile Antena 1, B1 TV, Naţional TV, Prima TV şi Radio XXI au fost amendate ca urmare a difuzării, în jurnale informative transmise înainte de ora 22, a unor ştiri referitoare la târgul de produse erotice « Erotic Show 2005 ». Prin difuzarea acestor informaţii, care au inclus şi publicitate mascată la publicaţii cu caracter pornografic, posturile în cauză au încălcat atât prevederile Deciziei CNA nr. 249/2004 privind protecţia copiilor în cadrul serviciilor de programe, cât şi pe cele ale art. 39 (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002: "Este interzisă difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conţin pornografie sau violenţă nejustificată". Amintim că, în conformitate cu prevederile art. 28 (5) din Decizia CNA nr. 249/2004, subiectele sau evenimentele cu teme sexuale pot fi prezentate numai dupa ora 22.00. În cazul postului Antena 1, membrii CNA au luat în considerare faptul că radiodifuzorul a mai fost amendat pentru încălcarea Deciziei CNA nr. 249/2004. Postul OTV a difuzat, în cadrul emisiunii «Dan Diaconescu Direct» din 8.03.2005, publicitate mascată pentru produse pornografice, încălcând prevederile art. 26 (3) şi art. 28 (6) din Decizia CNA nr. 249/2004.”

- 10 mai 2007 - Antena 1, amendată de CNA «Consiliul Naţional al Audiovizualului a decis, în şedinţa publică din data de 10 mai a.c., amendarea postului Antena 1 cu 150 de milioane de lei (...).Consiliul a constatat că emisiunea "Ciao Darwin" difuzată de postul Antena 1 în data de 9 mai, de la ora 20, are un conţinut necorespunzător în raport cu ora de difuzare. Violenţa psihică, limbajul vulgar si conotaţiile sexuale prezente pe tot parcursul producţiei respective o plasează, potrivit criteriilor enumerate în Decizia CNA nr. 249/2004 privind protecţia copiilor în cadrul serviciilor de programe, în categoria emisiunilor care nu pot fi difuzate înainte de ora 22. La adoptarea, în unanimitate, a deciziei de amendare, membrii CNA au luat în considerare somaţiile şi amenzile aplicate deja Antenei 1 pentru această emisiune, pentru abateri similare, precum şi întâlnirile avute pe aceasta temă cu reprezentanţii postului.»

22

Anexa nr. 3.

B. Legea nr. 504 din 11 iulie 2002

ART. 6 (1) Cenzura de orice fel asupra comunicării audiovizuale este interzisă. (...)ART. 29 (1) Publicitatea, inclusiv publicitatea autopromoţională, şi teleshoppingul trebuie sărespecte urmatoarele condiţii:a) să nu afecteze dezvoltarea fizică, psihică sau morală a minorilor;b) să nu prejudicieze demnitatea umană;c) să nu includă nici o formă de discriminare pe motiv de rasă, religie, naţionalitate, sex sau orientare sexuală;g) să nu stimuleze comportamente indecente sau imorale;ART. 39 (1) Este interzisă difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conţin pornografie sau violenţă nejustificată.(2) Difuzarea programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare sau datorită mijloacelor tehnice necesare receptiei, minorii nu au acces audio sau video la programele respective.(3) Difuzarea programelor prevăzute la alin. (2) se poate face numai după prezentarea unei atenţionări acustice sau grafice, pe toată durata programului asigurându-se prezenţa unui simbol vizual de avertizare.ART. 40 Este interzisă difuzarea de programe care conţin orice formă de incitare la ură peconsiderente de rasă, religie, nationalitate, sex sau orientare sexuală.

Anexa nr. 4.

C. Decizia nr. 248 din 1 iulie 2004 - PRIVIND PROTECŢIA DEMNITĂŢII UMANEŞI A DREPTULUI LA PROPRIA IMAGINE

Având în vedere dubla calitate a Consiliului Naţional al Audiovizualului, de garant al interesului public şi de autoritate unică de reglementare în domeniul serviciilor de programe audiovizuale … Consiliului Naţional al Audiovizualului adoptă urmatoarea decizie:Art. 1. - (1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei, fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.Art. 2. Radiodifuzorii au obligaţia să respecte dreptul sacru la demnitate umană şi la propria imagine şi să nu profite de ignoranţa sau buna credinţă a persoanelor. (...)Art. 9. - (1) Este interzisă difuzarea de imagini ale persoanei, filmate în propria locuinţă sau în orice alte locuri private, fără consimţământul acesteia.- (2) Este interzisă difuzarea de imagini ale proprieţăţii private, filmate din interiorul acesteia, fără acordul proprietarului. (...)Art. 10. Este interzisă difuzarea de imagini şi sunete înregistrate cu microfoane şi camere de luat vederi ascunse, cu urmatoarele excepţii:a) materialul audiovizual astfel obtinut să fie esenţial în stabilirea credibilităţii şi autenticităţii unui fapt de interes public justificat;Art. 11. Înregistrările destinate emisiunilor de divertisment de tip "camera ascunsă" nu trebuie să pună persoana în situaţii înjositoare sau de risc şi pot fi difuzate numai cu acordul persoanelor care au făcut obiectul filmarii.(...)Art. 15. - (2) Este interzisă în programele audiovizuale orice discriminare pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex, orientare sexuală sau etnie.Art. 16. - (1) Este interzisă difuzarea de imagini ale persoanei aflate în situaţia de victimă, fară acordul acesteia.(...)

23

Anexa nr. 5. Chestionar

Am dori să aflăm opinia D-stre cu referire la stabilirea unor şanse egale în problematica gender. Vă propunem să Vă exprimaţi atitudinea cu referire la înţelegerea D-stră a conceptului „Parteneriat pe nota 10” stabilit în relaţiile dintre băiat şi fată.

Analiza rezultatelor chestionarului

1. Ce înţelegeţi prin „parteneriat pe nota 10”? Posibilitatea de a ne manifesta drepturile cetăţeneşti indiferent de gen; Relaţii bazate pe principiul Binelui reciproc; Comunicare şi colaborare eficientă; Ajutor reciproc; Realizarea obiectivelor preconizate.

2. În situaţia de dominantă masculină existentă în societate, pentru a schimba sitauaţia, cine cedeţi că ar trebui să contribuie mai mult la asigurarea unui „parteneriat pe nota 10”: fetele sau băieţii? Atgumentaţi

Fetele ar trebui să demonstreze înţelepciune în stabilirea echilibrului, fără a leza drepturile băieţilor cuiva, iar băieţii ar trebui să fie mai înţelegători, mai tolranţi, mai puţin agresivi;

Cel ce este capabil s-o facă; Băieţii pentru că ştiu mai multe; Ambele persoane, indiferent de gen; Depinde de situaţii.

3. Cine în opinia D-stre ar trebui să fie „capul familiei?” Argumentaţi? Liderii nu se stabilesc în dependenţă de gen, ci de caracter, activism, înţelepciune,

Principalul e să se găsească un compromis; Fiecare are locul său şi îşi duce sarcina în dependenţă de posibilităţi şi situaţii; Desigur din tradiţie bărbatul, dacă are minte şi putere; Femeia e gâtul, bărbatul e capul, dar unde se roteşte gâtul, acolo şi capul; Cine are un caracter mai tare.

4. De ce materiale aveţi nevoie pentru a obţine mai multe informaţii cu referire la problematica gender? Adrese în internet, liste de bibliografii; Exerciţii şi studii de caz cu caracter interactiv; Filme, informaţii în domeniul culturii; Acţiuni în comunitate; Discuţii sincere în familie şi în clasă.

5. Propuneţi câteva activităţi pe care doriţi să le organizaţi sau în care să participaţi cu genericul „Parteneriat pe nota 10”? Jocuri interactive, victorine; Concursuri, de exemplu: Cel mai bun bucătar/bucătăreasă; Dezbateri cu carater controversat unde să punem în dezbatere moţiuni cu caracter

controversat, de exemplu: „Locul femeii e la bucătărie”. „Fetelor le este mai greu” Ore de etică , utilizând diverse tehnici interactive; Activităţi ce ar dezvolta misiunea adevărată a femeii şi a bărbatului.

Anexa nr.6

24

Activitatea nr. 1. „Rolul bărbatului şi al femeii în procesul de educaţie a copilului"

"Faptul că ai un pian nu te face pianist, dar naşterea unui copil sigur te face părinte". Michael Levin

OBIECTIVE:

să descriem rolul bărbatului şi al femeii în procesul de educaţie a copilului; să analizăm rolurile considerate tradiţional feminine şi masculine în familie; să demonstrăm interes pentru studierea problematicii de gen.

Desfăşurarea activităţii:

I. Ce cunoaştem?

Mini-prelegere. În înţelesul cel mai larg, educaţia este un proces care începe în momentul când individul se desprinde biologic de mamă şi se încheie odată cu viaţa. În mediul familial copilul face primii paşi pe drumul integrării sale sociale. Familia, ca factor educaţional, influenţează dezvoltarea copilului în primii ani de viaţă, iar de calitatea acestei influenţe depinde comportamentul social-relaţional al viitorului adult.

1. Credeţi că persoanele de genuri diferite au posibilitatea de a-şi manifesta şi realiza în mod egal drepturile cetăţeneşti în cadrul familiei?

2. Cum parteneriatul de gen poate promova relaţia bazată pe principiul binelui reciproc?

II. Ce învăţăm?

Studiu de caz. Ion Roşca face parte dintr-o familie nu prea numeroasă. Membrii familiei locuiesc împreună cu bunicul din partea tatălui. Părinţii sunt muncitori constructori. Rămânând fără lucru, ei au fost nevoiţi să se angajeze la Bucureşti, unde au găsit în cele din urmă locuri de muncă. Făcând săptămânal naveta la Bucureşti, ei nu aveau posibilitatea să-şi supravegheze copiii sau să comunice eficient cu ei. Copiii au fost lăsaţi în grija bunicului, care face abuz de alcool, devenind violent verbal. Din această cauză mama a fost nevoită să revină acasă, iar tata a plecat şi mai departe – în Spania. În prezent, mama încearcă să se descurce singură în gospodărie, având suport financiar de la soţ, iar bunicul continuă să afecteze climatul psihologic în familie.

Mama cu greu îşi croieşte timp să treacă pe la şcoală, deşi este invitată cu insistenţă de către dirigintă. Legătura cu şcoala este, în fond, unilaterală – familia elevului fiind vizitată la domiciliu de învăţătoare.

Întrebări pentru clasă:

1. Care este problema principală a elevului Ion Roşca2. Care sunt cauzele situaţiei problematice3. Ce soluţii propuneţi pentru a rezolva cazul respectiv?

Legislaţia universală şi naţională proclamă egalitatea în drepturi a femeilor şi bărbaţilor. Cum credeţi, realitatea din societatea noastră corespunde acestor stipulări?

Joc de rol. În baza experienţei din propriile familii 2 fete şi 2 băieţi vor încerca să simuleze o situaţie: organizarea timpului în familie în zilele de odihnă (sâmbătă şi duminică).

Observatorii vor fi atenţi la situaţiile prezentate, analizând comportamentul concurenţilor în rol de părinte.

III. Să reflectăm:

În baza cunoştinţelor acumulate pe parcursul lecţiei respective vom propune o mini-discuţie cu genericul: Sunt părinţii tăi deschişi pentru comunicare eficientă cu toţi membrii familiei?

Mihai Marina, Luca Victoria, cl. XII-a

Activitatea nr. 2. Sa ne imaginam ca suntem în rolul genului opus măcar pentru o zi

25

Obiective:

o să demonstrăm necesitatea egalităţii între genuri;o să facem schimb de opinii din perspectiva mentalităţii masculine şi feminine;o să determinăm semnificaţia diferenţelor stereotipurilor privind rolurile de gen şi

relaţiile de gen.

Desfăşurarea activităţii:

Discuţie dirijată – 5 min.

1. Care sunt deosebirile dintre genuri (deosebiri ce ţin de calităţi, ocupaţii, mentalitate)? 2. Reprezintă aceste diferenţe un obstacol în comunicarea dintre genuri?3. Ce deosebire există între idealurile feminine şi masculine? Care sunt ele?4. Sunteţi de acord că respectarea principiului de egalitate este cheia spre o colaborare

eficientă între genuri?

Discuţie în contradictoriu – 5 min.

“Sunt mai bun decât genul opus” (băieţii vor susţine punctul de vedere al fetelor, iar acestea, respectiv, punctul de vedere al băieţilor).

Joc de rol – 20-25 min.

Imaginaţi-vă că sunteţi în rolul genului opus. Timp de 2 minute descriem o zi din viaţa noastră din perspectiva unui rol invers (de băiat sau fată). Un juriu constituit dintr-un număr egal de băieţi şi fete apreciază situaţiile simulate.

La sfârşitul activităţii elevii îşi expun părerile şi impresiile, răspunzând la următoarele întrebări: Am putea vorbi despre unele avantaje/dezavantaje care favorizează/defavorizează statutul social al ambelor genuri sau este înregistrat un echilibru de gen? A suportat schimbări, în urma acestui exerciţiu, atitudinea ta faţă de celălalt gen sau a rămas aceeaşi? Concluzie – 10 min.

Membrii juriului îşi exprimă părerea cu referire la situaţiile simulate. Câştigă persoana care reuşeşte să se încadreze mai bine în alt rol. Întrebări frontale:

1. Cum v-aţi simţit în rolul altui gen?2. S-a schimbat ceva în atitudinea ta faţă de celălalt gen? Dacă da, atunci ce anume?3. Ce ai învăţat nou din aceasta experienţă?4. Care sunt avantajele/dezavantajele identificate în timpul activităţii?5. Ce ai propune pentru a schimba starea de lucruri în acest context?

Codreanu Dana, Crudu Lucreţia, Mihailova Taisia, cl. a XII-a

Activitatea nr. 3. Femeia în armată

26

Scopul: A demonstra că femeile îşi pot găsi rolul şi locul în armată alături de bărbaţi.

Obiective:- să analizăm rolul şi locul femeii în armată;- să identificăm riscuri pentru femei în armată;- să apreciem nivelul relaţiilor de gen in armată.

Desfăşurarea activităţii:

A. Mini-prelegere. Rolul şi locul femeii în armată:

În ultimele decenii femeia acaparează tot mai multe spaţii, considerate tradiţional masculine, demonstrând înalt profesionalism şi măiestrie.

A crescut în ultimele patru decenii şi numărul femeilor, care îşi aleg o carieră militară. Potrivit unui studiu efectuat şi publicat recent de către CWINF (Comitetul personalului feminin al NATO), numărul femeilor în uniformă în cadrul armatelor Alianţei a crescut de la 30.000, în anul 1961, la peste 300.000, în prezent.

Pentru majoritatea ţărilor-membre ale NATO recrutarea obligatorie a bărbaţilor este încă în vigoare, în timp ce înrolarea femeilor este voluntară. La ora actuală, femeile fac serviciul în forţele armate a numai 17 naţiuni din cadrul ţărilor-membre ale NATO, excepţie fiind Luxemburgul, precum şi Islanda, care nu deţin forţe armate. Cel mai bine reprezentate sunt femeile din armata SUA şi Canada, unde ele constituie respectiv 14% şi 11.4%.

În Armata Naţională a Republicii Moldova activează 376 de femei militare, inclusiv: 87 ofiţeri, 155 subofiţeri, 134 sergenţi şi ostaşi şi circa 1000 de angajate civil.

De menţionat că 2/3 din totalul de femei militare au fost recrutate din rândul absolventelor instituţiilor de studii medii speciale, 14,5 % – al instituţiilor superioare şi activează în diferite domenii: juridică, medicină, contabilitate, psihologie, sociologie, transmisiuni, justiţie, logistică, topografie etc.

Deci, rolul femeilor în armată nu este de neglijat, chiar dacă la ora actuală acestea nu joacă un rol important la luarea deciziilor în plan militar.

B. Dezbatere: „Sa-i oferim femeii oportunitatea de a se implica în serviciul militar obligatoriu alături de bărbaţi”

Pro Contra

- În Constituţie e remarcat că toate persoanele sunt egale în faţa legii, fără deosebire de gen;

- Femeia este capabilă, în aceeaşi măsură ca şi bărbatul, să răspundă exigenţelor serviciului militar;

- Şansele de afirmare trebuie să fie categoric egale pentru toţi cetăţenii;

- În serviciile medicale militare vom întâlni foarte multe femei;

- Femeile, la fel, pot da dovadă de patriotism;- Lupta cu mentalitatea perimată, ideile

preconcepute, potrivit cărora femeile sunt ineficiente în cariera militară.

- Diferenţele fireşti dintre femei şi bărbaţi privind dezvoltarea fizică, masa şi forţa musculară sunt factori importanţi pentru eficienţa activităţilor solicitate de serviciul militar;

- Femeile încorporate în rândurile armatei vor fi egale cu bărbaţii atât în drepturi, cât şi în obligaţiuni;

- În armată femeile întotdeauna vor rămâne o minoritate;- Femeile ar trebui să fie ferite de acţiunile cu grad mare de

risc; - Acceptarea necondiţionată a disciplinei, ierarhiei şi

regulamentelor militare (de exemplu, în loc de obişnuitul „Bună ziua!” salutul cazon „Să trăiţi!”;

- Confruntarea cu eventualele hărţuiri sexuale;- Activitatea militară specifică, care presupune acţiuni

specifice cu caracter violent, agresiune etc.

C. Sondaj efectuat de autorii proiectului: Sunteţi de acord ca femeile să facă serviciul militar obligatoriu alături de bărbaţi?

A fost solicitată opinia unor persoane de diferite vârste: - care nu au făcut serviciul militar în armată, - care urmează recent să fie înrolaţi în armată, - adolescenţi, fete şi băieţi.

În total au fost interogate 35 de persoane. Răspunsurile sunt prezentate în diagrama ce urmează:

27

C. Discuţie dirijată: Riscuri pentru femei în armată.În plan sexual, femeile care se afla într-un mediu masculinizat, sunt mult mai vulnerabile. Conform

statisticilor, 60% din femeile militare au fost abuzate sexual, unele dintre acestea căzând pradă depresiilor sau, mult mai dramatic, recurgând în cele din urmă la acte tragice de suicid.

D. Mini-cercetare: Relaţii între femei şi bărbaţi în perioada serviciului militar.1. În baza vizitei de documentare efectuate de autorii proiectului la una dintre unităţile militare s-a stabilit că femeile militare îndeplinesc practic aceleaşi funcţii ca şi bărbaţii. Ele sunt implicate în aceeaşi măsură în executarea tuturor sarcinilor şi tipurilor de activităţi specifice, rareori fiind protejate în situaţii cu risc sporit.

În diagrama ce urmează mai jos sunt reprezentate relaţiile dintre femeile militare şi bărbaţi:

2. Un studiu efectuat de jurnalista Liona Sion în perioada decembrie 1999 - iunie 2000 într-o unitate militară din Kosovo, arată că din 500 de persoane ale efectivului militar doar trei erau femei, două dintre care pe post de şoferi, iar una – de soldat. Pentru majoritatea femeilor armata reprezintă o lume a bărbaţilor. Fiind puţine numeric, ele sunt izolate şi devin, alegoric vorbind, invizibile. Femeile ar putea avea o influenţă extraordinară asupra unităţii din care fac parte în cazul, că ar constitui 15-20 %. Cu regret, în marea lor majoritate, ele sunt excluse, încredinţându-li-se doar unele misiuni administrative.

Discuţii în grup: În ce măsură sunteţi de acord cu opinia de mai jos?

Egalitatea de gen trebuie să constituie temelia de la care pornim atunci, când ne referim la promovarea profesională în armată şi la accesul femeilor la specialităţi considerate până mai ieri apanajul bărbaţilor. Şansele trebuie să fie categoric egale pentru ambii actori sociali.

Până în momentul de faţă există unele specialităţi militare, la care accesul femeilor este interzis din dorinţa de a le proteja, de a nu le expune inutil la pericole şi condiţii traumatizante. Pe timp de război, foarte multe femei sunt implicate în serviciile medicale, fapt care vorbeşte elocvent despre capacitatea lor fizică şi psihică. Istoria războaielor mondiale arată că femeile în alb au dovedit mare rezistenţă şi curaj, ajutându-şi semenii, învingându-şi durerea, oboseala, fiind la fel de puternice şi perseverente ca şi bărbaţii.

Noutatea meseriei de militar pentru femei reprezintă o sursă de motivare şi de mobilizare în munca lor. Ele manifestă tendinţa de a se afirma personal şi profesional, în pofida condiţiilor deosebite, anevoioase în care îşi desfăşoară activitatea.

Întrebări la studiul de caz:1. Ce părere aveţi despre subiectul descris în acest studiu de caz?2. Credeţi că femeilor trebuie să li se ofere şansa de a fi înrolate în armată?3. Femeile militare trebuie să se bucure de un tratament special?

Romanciuc Elina, Stanciu Cristina, cl. a XII-a

Activitatea nr. 7. Ataşamentul emoţional în relaţiile de gen

28

OBIECTIVE:

să caracterizăm procesul de stabilire a unei relaţii, ca factor educaţional important în viaţa omului;

să formăm convingeri, că familia este locul unde se păstrează valorile morale, etice, spirituale şi mijlocul de transmitere a acestora comunităţii şi societăţii întregi;

să analizăm consecinţele contactelor posibile într-o relaţie interpersonală .

Desfăşurarea activităţii: A. EVOCAREA (5 –7 min.)

Discurs filosofic. Un profesor de filosofie stătea în faţa studenţilor săi având câteva obiecte pe catedră. Când a început ora, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare şi a început sa-l umple cu pietre având diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a întrebat pe studenţi daca borcanul este plin. Toţi studenţii au fost de acord ca borcanul este plin. În continuare a luat o cutie de pietricele şi le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur acestea s-au rostogolit printre pietrele mari şi au umplut spaţiile ramase libere. I-a întrebat din nou pe studenţi daca borcanul este plin. Au fost din nou de acord că este plin, si au râs. Profesorul a luat o cutie de nisip pe care l-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur, nisipul a umplut spaţiul rămas liber. Acum, spune profesorul arătând spre borcan, vreau sa recunoaşteţi că aceasta este viaţa voastră. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sănătatea şi copiii voştri, lucruri care, chiar dacă totul este pierdut, şi numai ele au rămas, viaţa voastră tot ar fi completă. Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează nu mai puţin: slujba, casa şi maşina. Nisipul reprezintă lucrurile mici care completează restul.

Daca puneţi în borcan mai întâi nisipul, nu mai rămâne loc pentru pietrele mari şi pentru pietricele. La fel se desfăşoară şi viaţa voastră. Dacă vă consumaţi timpul şi energia cu lucruri mici, nu veţi avea niciodată spaţiu pentru lucrurile importante. Fiţi atenţi la lucrurile care sunt esenţiale pentru fericirea voastră. Jucaţi-va cu copiii voştri, faceţi-vă timp pentru controale medicale, duceţi-vă partenerul la dans. Va rămâne mereu destul timp să mergeţi la serviciu, să faceţi curat în casă sau să duci gunoiul.

Aveţi grijă de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care cu adevărat contează. Stabiliţi-vă astfel priorităţile. Restul este doar nisip! Ar mai putea să fie şi alte mărunţişuri foarte importante…

Întrebări:1. Care este mesajul acestui discurs?2. Cum credeţi, care sunt priorităţile vieţii la vârsta adolescenţei,?3. Consideraţi o relaţie dintre parteneri o piatră mare, o pietricică sau nisip?4. Credeţi că mai este loc şi pentru altceva, ca lucrurile să fie cât mai complete?(de

exemplu, am mai putea turna puţină apă…).

REALIZAREA SENSULUI (20 –25 min.)

Discuţii dirijate. 1. Comunicarea eficientă – temelia unei relaţii egale de genUn cuplu, în care cei doi se sincronizează, va avea o relaţie

manifestată prin armonie şi înţelegere, atât în ceea ce priveşte exprimarea verbală, cât şi cea non-verbală. Un cuplu în care cei doi nu se sincronizează, se va confrunta cu înstrăinare şi lipsa de armonie. O relaţie poate fi stabilită cel mai uşor prin adaptarea la ritmul celuilalt.

29

a. Adaptarea limbajului corporal Atunci când doi parteneri nu se sincronizează, un rol foarte important în redresarea situaţiei îl are comportamentul non-verbal. Cu cât mai multe mişcări, gesturi, expresii faciale copiază unul de la altul, cu atât mai mare devine simţământul acceptării şi al apartenenţei. Cercetătorii au observat că fetele se adaptează la condiţiile vieţii mai uşor decât partenerii lor. - Cum credeţi, care este rolul comportamentului non-verbal în stabilirea unei relaţii interpersonale? b. Adaptarea exprimării verbale Dacă partenerii nu-şi ajustează diferenţele existente între ei în ceea ce priveşte ritmul de comunicare verbală, cel care vorbeşte mai repede îl va deranja întotdeauna pe cel care vorbeşte mai rar şi invers. - Credeţi că ritmul de vorbire are vre-o importanţa într-o relaţie? c. Adaptarea volumului

Aceasta este o altă tehnică inteligentă şi utilă. Persoana care vorbeşte moale, blând, poate deveni insuportabilă prin modul său de exprimare pentru un partener care vorbeşte foarte tare. Astfel, respectul unei persoane care vorbeşte tare poate fi câştigat, dacă i se va răspunde în acelaşi fel. - Cum trebuie adaptat intensitatea vocii între parteneri?

2. Vorbirea care cucereşte: cum să comunici ceva „dulce”?Vocea este numită melodia conversaţiei: ea poate fi tare,

blândă, aspră şi mânioasă sau dulce şi mângâietoare. Tonul vocii, care reprezintă treizeci şi opt la sută din mesajul transmis, îl poate atrage pe partener către tine sau îl poate îndepărta. Sfânta Scriptură întăreşte această afirmaţie: “Un răspuns blând potoleşte mânia.” (Proverbe 15,1). Vocea poate transmite mesaje reci, nepăsătoare sau

pline de afecţiune, preocupare şi căldură. Fiecare dintre noi trebuie să depună un efort imens pentru a scăpa de obiceiurile negative şi pentru a dobândi un ton al vocii plăcut, alinător şi eficient. - Tonalitatea vocii poate accentua sau modifica sensul unui cuvânt?

3. Limbajul corporal: ce spun mesajele tale non-verbale?Cincizeci şi cinci la sută din totalul mesajului transmis este alcătuit din

expresii non-verbale. De fapt, comportamentul non-verbal poartă în sine mai multă greutate decât cuvintele pe care le rosteşti. Poţi să transmiţi mesaje puternice, fără ca măcar să deschizi gura: degetul îndreptat acuzator către celălalt, rotirea ochilor sau o privire pătrunzătoare. Alte mesaje pline de putere sunt transmise dacă îţi ţii braţele încrucişate peste piept, dacă stai cu mâinile pe şolduri sau dacă pleci în timpul unei conversaţii. - Ce mesaje non-verbale cunoaşteţi în iniţierea unei relaţii între o domnişoară şi un băiat?

4. Sfărâmând bariera tăceriiCel mai ucigător mesaj dintre toate este tăcerea, folosită ca o

armă sau ca un mijloc de manipulare. Atât băieţii, cât şi fetele, folosesc tratamentul tăcerii, dar, de obicei, fac acest lucru în diferite moduri şi cazuri. Un băiat, de cele mai multe ori, tace atunci când e pătruns de emoţii puternice, de mânie sau teamă. O fată recurge la tăcere ca să se răzbune pentru vreo nedreptate care i s-a făcut sau când e total disperată. Dacă nu ţi se răspunde la întrebare, încearcă să spargi tăcerea: “Ce

părere ai despre ceea ce te-am întrebat acum câteva clipe?” sau “Tăcerea ta îmi spune că eşti foarte supărat(ă) cu privire la ceva anume. Vrei să-mi spui şi mie ce se întâmplă?”, sau “Aş vrea

30

să stăm de vorbă cu privire la tăcerea ta şi la modul în care mă afectează pe mine. Dar, mai întâi, aş vrea să ştiu ce ai tu de spus despre tăcerea ta.”

Majoritatea oamenilor ar prefera în locul tăcerii o discuţie aprinsă – cel puţin aşa obţin un răspuns, o reacţie. Dacă vrei ca partenerul tău să se supere şi chiar să plece, atunci recurge în mod frecvent la tăcere!

- Care sunt efectele tăcerii într-o relaţie? - Cum se recomandă de procedat când nu ţi se răspunde la o întrebare?

5. Stilul lui şi stilul ei de ascultare: sunt ele diferite? După cum arată studiile cu privire la stilul de ascultare, femeile

si bărbaţii au metode diferite, prin care arată că ascultă. Femeile au tendinţa de a demonstra că ascultă cu atenţie prin remarci de genul “Aha!”, “mmmmm”, “Interesant!”. De asemenea, femeile recurg la gesturi pozitive de ascultare (datul afirmativ din cap, de exemplu) mai frecvent decât bărbaţii. Ei includ mai puţine gesturi în procesul de ascultare. Din cauza aceasta femeile au impresia că soţii lor nu ascultă, iar bărbaţii – că şotiile percep mai dificil mesajul…

- Care sunt stilurile de ascultare ale unui băiat? Dar ale unei fete?

EVALUARE ŞI AUTOEVALUARE (5 – 10 min.): Ce părere aveţi despre felul cum a decurs activitatea de astăzi? Ce lucruri noi aţi aflat? Numiţi câteva mai importante. Aţi modifica desfăşurarea activităţii, dacă aţi fi planificat-o voi? Ce schimbări aţi

propune? Cum apreciaţi implicarea voastră în discuţii? Dar a colegilor?

EXTINDERE (1–2 min.): Vă propunem să analizaţi, pe parcursul unei săptămâni, relaţiile unui cuplu (la alegere)

pentru a identifica şi alte situaţii de ataşament emoţional.

Popa Alina, Ştepa Alina, Zdibneac Cristina, cl. XI-a

- Simboluri de gen în imagini-

31

32