COLEGIUL FINANCIAR-BANCAR DIN M. CHIŞINĂUCATEDRA: ”ECONOMIE ŞI FINANŢE”

IMPOZITELE – SURSA PRINCIPALĂ DE FORMARE A VENITURILOR BUGETARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

LUCRARE DE DIPLOMĂ

la specialitatea 1805 ”Finanțe”

Autor:

„______________________” elevul gr. FP 0806G,

Director adjunct: învăţământ cu frecvenţa la zi

gr. didactic superior, VASILACHE Grigore Rotari Valeria

____________________________ ____________________

„_____”____________________2012

Conducător ştiinţific:

Lipsiuc Ana

____________________

Chişinău – 2011

CUPRINS

Introducere............................................................................................................... ...3

Capitolul I. ASPECTE TEORETICE CU PRIVIRE LA VENITURILE

FISCALE ALE BUGETULUI................................................................................ ...5

1.1. Impozite – parte componentă a venitului bugetar................................... 5

1.2. Administrarea fiscală – mecanism de funcționare a sistemului fiscal..12

1.3. Fenomenul evaziunii fiscale și efecte asupra formării veniturilor

bugetare .................................................................................................................... 16

Capitolul II. ANALIZA APORTULUI IMPOZITELOR ÎN FORMAREA

ENITURILOR BUGETARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA ............................. 20

2.1. Evoluția nivelului, structurii și dinamicii impozitelor în componența

veniturilor bugetare în anii 2009-2011 ....................................................................20

2.2. Evidența contribuabililor și colectarea impozitelor – date inspectoratul

fiscal Orhei ................................................................................................................25

2.3. Încălcări fiscale și sancțiuni – practici de combatere a evaziunii fiscale

la nivelul administrării fiscale centrale și teritoriale.............................................

Capitolul III. PERSPECTIVELE ŞI DIRECŢIILE DE PERFECŢIONARE A

SISTEMULUI DE COLECTARE A IMPOZITELOR .......................................35

3.1. Probleme cu care se confruntă sistemul fiscal al Republica Moldova

....................................................................................................................................35

3.2. . Obiectivele politicii fiscale și politicii de administrare fiscală pe

anii 2011-2013...........................................................................................................37

3.3. Recomandări de perfecționare a administrării fiscale teritoriale...42

Încheiere................................................................................................................... 45

Bibliografie.............................................................................................................. 48

Anexe....................................................................................................................... 50

INTRODUCERE

Actualitatea temei de cercetare este condiţionată de necesitatea estimării

rolului pe care îl au impozitele în formarea veniturilor bugetare.

Așa cum sursa primordială şi majoritară de asigurare a statului cu finanţe

publice în Republica Moldova sunt impozitele şi taxele fiscale, modificarea cotelor

impozitelor are o influență directă asupra modificării volumului veniturilor bugetare.

Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic si social, iar modul

concret de manifestare a acestuia se diferenţiază de la o etapă de dezvoltare a

economiei la alta. 

În majoritatea statelor lumii, rolul cel mai important al impozitelor se manifestă

pe plan financiar, deoarece acestea reprezintă mijlocul principal de procurare a

resurselor financiare necesare acoperirii necesităţilor publice. 

În plan economic, rolul impozitelor rezidă din faptul ca se folosesc ca pârghii de

politică economică, prin intermediul caruia se pot stimula sau frâna anumite activitaţi,

zone (regiuni), consumul anumitor mărfuri şi/sau servicii, relaţiile comerciale cu

exteriorul în ansamblu sau cu anumite ţări. 

În plan social, rolul impozitelor se concretizează în aceea că, prin intermediul

lor, statul procedează la redistribuirea unei părţi importante din produsul intern brut

(P.I.B.) între grupuri sociale si indivizi, între persoanele fizice si cele juridice. Totuşi,

efectul major al rolului impozitelor pe plan social îl constituie creşterea presiunii

fiscale globale. 

Sistemul Fiscal este unul din cele mai importante sisteme funcţionale ale unui

stat. Deoarece Sistemul Fiscal reprezintă totalitatea impozitelor, taxelor, încasarilor și

altor plăți, el reprezintă sursa principală de formare a bugetului de stat, buget fară de

care existenţa unui stat este practic de neconceput. În dependență de acumulările

băneşti la bugetul de stat depinde nivelul de asigurare și de trai a tuturor cetăţenilor.

Impozitele au o mare importanţă în procesul de dezvoltare al economiei

naționale în general. În dependenţă de cum este dusă politica fiscală în cadrul unui

stat se stimulează sau invers se stopează interesul cetăţenilor de a duce o activitate

economică. Prin urmare dacă impozitele nu sunt prea mari şi sunt convenabile de

plătit pentru toţi agenţii economici, se dezvoltă o economie bazată pe concurenţa

loială fară evaziuni fiscale, o economie stabilă. Apare interesul de a duce o activitate

economică, prin urmare mărindu-se numărul agenţilor economici creşte cantitatea

vărsămintelor în bugetul de stat. 

În dependenţă de mărimea banilor achizitionaţi creşte influenţa statului în

dezvoltarea economiei, el poate acorda subvenții pentru anumite categorii de oameni

sau pentru dezvoltarea anumitor ramuri a economie. Tot în dependenţă de cantitatea

de bani achiziționată creşte posibilitatea statului de a duce o politică externă activă ca

urmare aducînd un aport la creşterea autorităţii acestui stat pe plan internațional.  

Deci, cele relatate mai sus nu lasă nici o îndoială asupra actualității temei de

cercetare, luînd în considerație rolul impozitelor în formarea veniturilor bugetare și

problemele cu care se confruntă sistemul fiscal în Republica Moldova, justificînd pe

deplin investigația efectuată.

Scopul lucrării este de a face o analiză economico-financiară, de a studia

diferitele aspecte teoretice și practice ale temei abordate și de a sistematiza normele

ce reglementează sistemul fiscal, de a elucida acele momente insuficient cercetate în

acest domeniiu în vederea creării unui mecanism adecvat și eficient de admnistrare a

impozitelor.

Întru realizarea scopului propus, ne-am conturat următoarele obiective:

- a stabili elementele de bază a sistemului de impozite ș a veniturilor bugetare;

- a scoate în evidență problemele sistemului fiscal în Republica Moldova;

- a determina cauzele și efectele evaziunii fiscale în Republica Moldova;

- a determina rolul funcțional al impozitelor ca sursă principală de formare a

veniturilor bugetare;

- cercetarea obiectivelor politicii fiscale și politicii de administrare fiscală în

Republica Moldova.

Volumul și structura tezei.

Structural, lucrarea este compusă din introducere cu inițiere în studiu; trei

capitole, ce se succed logic și organic; concluzii, bibliografie și anexe.

Capitolul I „Aspecte generale privind impozitele” caracterizează sistemul de

impozite al Republicii Moldova, esenţa şi clasificarea veniturilor bugetare și

fenomenul evaziunii fiscale

În capitolul II „ Funcţiile şi rolul impozitelor în formarea veniturilor bugetare în

Republica Moldova” se realizează analiza ponderată a impozitelor în componenţa

veniturilor bugetare în anii 2009 – 2011și se analizează efectele evaziunii fiscale

asupra formării veniturilor bugetare în Republica.

În capitolul III ”Perspective şi direcţii de perfecţionare a impozitelor la formarea

veniturilor bugetare” se analizează probleme cu care se confruntă sistemul fiscal în

Republica Moldova, obiectivele politicii fiscale și politicii de administrare fiscală pe

anii 2011-2013 și metode de combatere a evaziunii fiscale în Republica Moldova.

Capitolul I. ASPECTE TEORETICE CU PRIVIRE LA VENITURILE FISCALE ALE BUGETULUI

1.1. Impozite – parte componentă a venitului bugetar

„Constituirea statului modern s-a înfăptuit prin implementarea impozitului,sau mai exact, prin reglementările legale privind dreptul de a încasa aceste plăţi.” 

(A. Müller)

Impozitele, taxele, contribuţiile, reprezintă fundamentul şi motivaţia pe care este

construită fiscalitatea.

Sistemul fiscal reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, realizate prin

intermediul unui mecanism bazat pe tehnici, metode şi instrumente specifice

desfăşurării activităţii de urmărire şi control cu ajutorul aparatului fiscal. Legea

fundamentală a statului de drept consfinţeşte obligaţia tuturor cetăţenilor ţării de a

contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice.

Obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a contribui sub forma de impozite şi

taxe la constituirea fondurilor bugetare dă naştere la “ Creanţă fiscală “ pentru buget

şi ”obligaţie fiscală” pentru agentul economic. Creanţa fiscală reprezintă dreptul

statului de a percepe prin organele fiscale impozite, taxe şi alte venituri în contul

bugetului. Titlul de creanţă fiscală este actul prin care se constată şi se

individualizează obligaţia fiscală a unei persoane fizice sau juridice. Întocmirea

titlurilor de creanţă fiscală este realizată fie de organele fiscale în cadrul dreptului de

control privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor economice producătoare de

venituri impozabile, instanţele de judecată, notariatele de stat, organele vamale,

regiile autonome, societăţile comerciale ale persoanelor juridice pentru impozitul pe

profit, taxa pe valoare adăugată, impozitul pentru folosirea terenurilor proprietate de

stat, impozite şi taxe reţinute de persoane cărora le plătesc venituri sau prestează

servicii.

Creanţa fiscală încetează atunci când obligaţia fiscală a contribuabilului este

achitată, compensată sau prescrisă.

La baza sistemului fiscal s-au conturat trei componente : impozite, taxe,

contribuţii şi fonduri speciale, mecanismul fiscal şi aparatul fiscal.

Impozitul reprezintă prelevarea obligatorie şi fără contraprestaţie din partea

statului cu scopul de a acoperi cheltuielile publice.

Taxele reprezintă contravaloarea serviciilor executate de stat, la cererea

persoanelor fizice şi juridice (acte notariale, menţiuni la contractul şi statutul

societăţilor comerciale, acte testamentare, etc.).

Contribuţiile reprezintă obligaţii ale agentului economic la asigurări sociale de

stat, sănătate, pensii, şomaj, fiind achitate de persoanele fizice şi juridice care

utilizează forţă de muncă pe durată nedeterminată sau determinată.

Clasificarea impozitelor de stat poate fi prezentată sintetic într-o schemă (Anexa

1.1.)

Discutate ca venituri ale bugetului de stat, impozitele şi taxele se împart în doua

categorii :

1. Venituri curente;

2. Venituri din capital

În Republica Moldova, resursele financiare publice se clasifică în conformitate

cu anexa nr.1 la Hotarârea Parlamentului Republicii Moldova privind clasificaţia

bugetară nr. 969-XII din 24.07.96.

Astfel, veniturile bugetare se clasifică după cum urmează:

1. Venituri curente

1.1. Venituri fiscale

- Impozite pe venit

- Defalcări pentru asigurarea socială de stat

- Impozite pe proprietate

- Impozite interne pe mărfuri şi servicii

- Impozite asupra comerţului internaţional şi operaţiunilor

externe

1.2. Încasări nefiscale

- Venituri din activitatea de antreprenoriat şi din

proprietate

- Taxe şi plăţi administrative

- Amenzi şi sancţiuni administrative

- Încasări neidentificate

2. Venituri din operaţiuni cu capital

- Venituri din vînzarea capitalului fix

- Venituri din vînzarea terenurilor şi activelor nemateriale

- Transferuri de capital din sursele nestatale

3. Transferuri

- Transferuri pentru cheltuielile curente primite de la

bugete de alt nivel

- Mijloace încasate prin decontări reciproce de la bugete

de alt nivel

- Transferuri de peste hotare

La nivelul unei ţări, ansamblul impozitelor şi taxelor provenite de la persoanele

fizice şi de la cele juridice, formează sistemul fiscal. Existenţa impozitelor şi taxelor

se justifică, în general, de existenţa cheltuielilor publice şi necesitatea prelevării lor

este înscrisă în legea fundamentală a unei ţări.

Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic şi social.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, deoarece

acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare

acoperirii cheltuielilor publice.

Rolul economic al impozitelor se manifestă în măsura în care statul foloseşte

impozitele ca mijloc de intervenţie în activitatea economică.

În funcţie de necesităţile concrete ale persoanelor, impozitele pot fi utilizate

pentru încurajarea sau frînarea unei activităţi, cum ar fi: producţia, comerţul exterior

sau consumul unor anumite produse. Altfel spus, impozitele pot fi folosite pentru

„influenţarea deciziilor economice ale persoanelor fizice şi firmelor.”

Rolul în plan social al impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul

lor, statul procedează la redistribuirea unei părţi din produsul intern brut între grupuri

sociale şi indivizi, între persoanele fizice şi cele juridice.

Prin intermediul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor statul preia la buget între

patru şi cinci zecimi şi chiar mai mult din PIB, în ţările deuvoltate şi între trei şi patru

zecimi în ţările dezvoltate. Prin urmare, impozitele constituie unul din principalele

instrumente de care statul dispune pentru redistribuirea veniturilor şi averii.

1.2. Administrarea fiscală – mecanism de funcționare a sistemului fiscal

"Cei care prosperă nu contestă impozitele."

Proverb chinezesc

Accentuarea rolului statului în reglementarea proceselor economice şi sociale

determină importanţa administrării fiscale nu numai ca o modalitate de asigurare a

statului cu resursele financiare necesare, ci şi ca un element al mecanismului de

intervenţie a statului în economie.

În prezent, problema administrării fiscale devine problema de bază a politicii

fiscale, deoarece impozitele sunt considerate ca cel mai principal şi eficient

instrument al reglementării relaţiilor economice şi sociale în ţară.

Administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi

responsabile de asigurarea colectării depline şi la termen a impozitelor şi taxelor, a

penalităţilor şi amenzilor în bugetele de toate nivelurile, precum şi de efectuarea

acţiunilor de urmărire penală în caz de existenţă a unor circumstanţe ce atestă

comiterea infracţiunilor fiscale.

Scopul de bază al administrării fiscale este de a colecta suma corectă a

impozitelor datorate bugetului public cu minim de cheltuieli atât pentru stat, cât şi

pentru contribuabili.

Termenul „administrare fiscală” are un sens foarte larg, cuprinzând

următoarele domenii:

principiile organizării sistemului fiscal;

atribuţiile organelor puterii de stat de diferite nivele în reglarea relaţiilor

fiscale;

definirea noţiunilor de bază, utilizate în legislaţia fiscală;

procedurile de efectuare a controlului fiscal;

răspunderea pentru încălcarea legislaţiei fiscale;

procedurile de contestare a hotărârilor şi acţiunilor organelor fiscale, etc.

Organizarea corectă a administrării fiscale reprezintă un factor decisiv pentru

eficientizarea politicii fiscale într-un stat.

Activitatea aparatului fiscal este orientată spre administrarea relaţiilor fiscale la

macronivel şi la micronivel.

Administrarea fiscală la macronivel reprezintă un ansamblu de acţiuni

argumentate ştiinţific şi economic ale organelor abilitate ale puterii de stat, orientate

spre asigurarea deplină şi la timp a bugetelor de toate nivelele cu venituri fiscale, care

presupun nu numai executarea automată a legislaţiei fiscale, ci şi perfecţionarea ei.

Se pot delimita următoarele sarcini ale administrării fiscale la nivelul economiei

naţionale:

constituirea fondurilor de resurse financiare ale statului prin

intermediul mobilizării încasărilor fiscale;

repartizarea optimală a resurselor fiscale între verigile sistemului

bugetar;

elaborarea unor programe şi strategii pe termen scurt şi lung de

asigurare deplină şi la timp a bugetului cu venituri fiscale atât planificate,

cât şi lichidarea restanţelor fiscale existente.

Administrarea fiscală la micronivel (în organele fiscale) constă în respectarea

strictă a structurii ierarhice şi delimitarea concretă a funcţiilor la diferite nivele ale

conducerii în organele cu atribuţii de administrare fiscală.

Sarcinile specifice ale administrării fiscale la micronivel sunt:

determinarea gradului de participare a persoanelor fizice şi juridice în

constituirea resurselor financiare ale statului, pentru a nu afecta simţitor activitatea

lor economică şi nu a prejudicia bugetul statului;

stabilirea cotelor de impozitare şi determinarea bazei impozabile reieşind din

argumentări ştiinţifice;

efectuarea controlului asupra plenitudinii încasărilor fiscale şi pedepsirea

contribuabililor care se eschivează de la plata impozitelor.

Organizarea incorectă a administrării fiscale duce la apariţia fenomenului de

evaziune fiscală, care prezintă un pericol social considerabil.

Organizarea administrării fiscale în majoritatea statelor dezvoltate este axată

spre atingerea unor obiective, cum ar fi:

minimizarea raportului dintre cheltuielile operaţionale de administrare şi

încasările fiscale;

reducerea restanţelor la impozite şi taxe;

sporirea calităţii serviciilor acordate contribuabililor de către organele fiscale;

reducerea numărului de funcţionari fiscali;

automatizarea la maximum a procesului de administrare fiscală.

Experienţa statelor dezvoltate arată, că pentru organizarea eficientă a procesului

de administrare fiscală este necesar ca, în intervale de timp strict determinate, să fie

prelucrate volume mari de informaţie. Acest lucru se poate efectua numai cu

utilizarea tehnologiilor informaţionale, ce asigură spectrul necesar de servicii.

În Republica Moldova administrarea fiscală se bazează în mare măsură pe

practica altor state, mai ales a celor dezvoltate, cu adaptarea sistemului de

administrare la condiţiile economice existente la etapa actuală.

perfecţionarea normelor şi codificarea regulilor ce reglementează

activitatea organelor fiscale şi contribuabililor;

perfecţionarea structurii organizatorice a aparatului fiscal;

organizarea lucrului cu contribuabilii în vederea informării acestora

despre particularităţile legislaţiei fiscale;

perfecţionarea sistemului automatizat de evidenţă fiscală;

dezvoltarea tehnologiilor informaţionale de administrare fiscală;

unificarea prevederilor acordurilor privind evitarea dublei impuneri;

prevenirea şi combaterea fenomenului de evaziune fiscală.

Administrarea fiscală reprezintă un sistem complex de gestiune a impunerii

fiscale în procesul reglementării juridico-normative, funcționării curente, reglării și

controlului. Gestiunea impunerii fiscale este totalitatea metodelor și tehnicilor, prin

intermediul cărora organele de conducere (inclusiv organele fiscale de toate nivelele)

oferă funcționării mecanismului fiscal direcția cerută de lege și coordonează acțiunile

fiscale în raport cu schimbările semnificative în economie și politică.

Structura sistemului de administrare fiscală este prezentată în figura 1.1.

Formele si metodele administrării fiscale:- Evidența contribuabililor- Evidența îndeplinirii

obligațiilor fiscale- Efectuarea controalelor

fiscale

Politica fiscală a statului

Administrarea fiscală

Sistemul de impozite și taxe ale statului

Sursa: Налоговое администрирование. Н. Г. Кику

Figura 1.1. Structura administrării fiscale.

Administrarea fiscală astăzi se bazează pe 3 principii de bază: justiție,

previzibilitate și eficiență. Justiția reprezintă egalitatea în fața legii a tuturor

participanților la relațiile fiscale. Previzibilitatea reprezintă reacția adecvată și

oportună la diverse tipuri de comportament ale contribuabililor. Eficiența presupune

atingerea rezultatelor maxime la costuri minime.

Gestiunea impunerii fiscale include următoarele acțiuni:

1. Formarea sistemului fiscal al statului pe calea stabilirii și impunerii impozitelor

și a reconcilierii reciproce.

2. Determinarea și distribuirea competențelor organelor puterii publice în sfera

impunerii.

3. Formarea sistemului organelor fiscale și asigurarea bunei funcționări a acestuia.

4. Organizarea și realizarea controlului asupra respectării legislației fiscale.

5. Realizarea colectării impozitelor , atît pe calea achitării de bunăvoie, cît și

forțate, recuperarea arieratelor și a sancțiunilor aplicate pentru întîrzierea plății.

6. Sprijinirea regimului de respectare a legitimității, inclusive stabilirea

responsabilității pentru încălcarea legislației fiscale.

În literatura de specialitate , se evidențiază următoarele principii de bază, în

corespundere cu care se realizează elaborarea unei politici adecvate de administrare

fiscală:

1. Principiul de etichetă fiscală – presupune necesitatea determinării și respectării

regulilor de interacțiune a contribuabililor cu organele fiscal, care trebuie să fie

cît mai clare și obiective.

2. Principiul egalității – presupune necesitatea asigurării egalității drepturilor

contribuabililor și a organelor fiscale.

Formele si metodele administrării fiscale:- Evidența contribuabililor- Evidența îndeplinirii

obligațiilor fiscale- Efectuarea controalelor

fiscale

Legislația fiscalăSubiecții relațiilor fiscale

Procesul controlului fiscal

3. Principiul corespunderii - presupune necesitatea corespunderii sancțiunilor

aplicabile pentru diverse încălcări ale disciplinei fiscale.

4. Principiul transparenței - existenţa de norme juridice clare, care exclud

interpretările arbitrare, claritate şi precizie a termenelor, modalităţilor şi sumelor

de plată pentru fiecare contribuabil.

Controlul fiscal, ca un element funcţional al administrării fiscale, constituie o

condiţie obligatorie pentru realizarea eficientă a politicii fiscale. El asigură legătura

inversă a contribuabililor cu organele administraţiei publice, care au atribuţii de

administrare fiscală.

Desfăşurarea activităţii de control prin determinarea stării efective a obiectului

controlului fiscal şi compararea lui cu parametrii reali de funcţionare este efectuată

prin mecanismul controlului fiscal. Mecanismul controlului fiscal funcţionează după

anumite principii, care determină structura sa organizatorico-economică (figura 1.2.).

Descrierea detaliată a mecanismului organizatorico – economic a controlului

fiscal ne permite să concluzionăm că, bazându-se pe anumite principii şi îndeplinind

funcţii concrete, controlul fiscal apare sub mai multe forme şi se realizează prin

intermediul metodelor de control.

În prezent, se pune accent nu numai pe latura cantitativă a controlului fiscal, ci şi

pe latura calitativă, pe rolul acestuia în conformarea contribuabililor la achitarea

benevolă a obligaţiilor fiscale.

Sistemul controlului fiscal

Subiecții controlului fiscal

Controlul fiscal de stat

Mecanismul organizatorico-economic

al controlului fiscal

Obiectul controlului fiscal

Controlul fiscal de stat

Sursa: Autoreferat al tezei de doctor în economie, ”Eficienţa controalelor fiscale şi rolul lor

economic”, Dandara Viorel.

Figura 1.2. Mecanismul organizatorico-economic al controlului fiscal

În Republica Moldova, administrarea fiscală este reglementată de titlul V al

Codului Fiscal al Republicii Moldova ”Administrarea fiscală”.

Conform art.132 al CF al RM sarcina de bază şi principiile generale de

organizare a organului fiscal sunt:

(1) Sarcina de bază a organului fiscal constă în exercitarea controlului asupra

respectării legislaţiei fiscale, asupra calculării corecte, vărsării depline şi la timp la

buget a sumelor obligaţiilor fiscale.

(2) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor şi

fiecare inspectorat fiscal de stat teritorial, fiind subordonat primului:

a) au statut de persoană juridică şi sînt finanţate de la bugetul de stat;

Leg

isla

ția

fisc

ală

Organele fiscale

Organele vamale

Alte organe cu atribuții de administrare fiscală

Control fiscal independent

Firmele de audit(auditorii independenți)

Control fiscal intern

Serviciile de audit intern ale agenților economici

Acțiuni de corelare (corectare)

Funcții

Principii

Instrumente

Forme Metode

Acțiunile (inacțiunile)

contribuabililor și a funcționarilor

fiscali

Controlul fiscal independent

Acțiunile (inacțiunile) specialiștilor

serviciilor de audit intern ale agenților

economici

Acțiunile (inacțiunile)

contribuabililor și a funcționarilor

fiscali

Controlul fiscal intern

Com

pletarea b

ugetu

lui

b) activează în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al prezentului cod şi al

altor legi, al hotărîrilor Parlamentului, al decretelor Preşedintelui Republicii

Moldova, al hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului, al deciziilor în problemele fiscale

adoptate de autorităţile administraţiei publice locale în limitele competenţei.

(3) Ministerul Finanţelor exercită dirijarea metodologică a activităţii

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat fără ingerinţe în activitatea lui şi a

inspectoratelor fiscale de stat teritoriale.

(4) Modul de funcţionare a organului fiscal, de aprobare a structurii, a

personalului scriptic şi a fondului de retribuire a muncii precum şi modul de atribuire

a gradelor de calificare funcţionarilor ei sînt stabilite în Regulamentul, aprobat de

Guvern.

(5) Structura organizatorică a Serviciului Fiscal de Stat se aprobă de Guvern,

iar raza de activitate a organelor fiscale teritoriale şi raza de deservire a

contribuabililor – de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul

Finanţelor.

1.3. Fenomenul evaziunii fiscale și efecte asupra formării veniturilor bugetare

"Evaziunea fiscală a fost întotdeauna  în special activă şi ingenioasă pentru

motivul că fiscul lovind indivizii în averea lor, ii atinge în cel mai sensibil interes:

interesul bănesc". 

Legislaţia Republicii Moldova nu prevede nici noţiunea şi nici deosebirea de

bază a definiţiilor sintagmelor evaziune fiscală şi fraudă fiscală. Evaziunea fiscală

poate fi interpretată ca o metodă sau o totalitate de procedee prin intermediul cărora

persoanele interesate ocolesc în mod intenţionat pe cale legală obligaţiunile prevăzute

de legislaţia fiscală sau prezintă date eronate cu privire la sursele şi veniturile

impozabile.

Noţiunea de evaziune fiscală poate purta diferite sensuri după conţinut. În sens

mai larg, evaziunea fiscală reprezintă totalitatea procedeelor legale şi ilicite cu

ajutorul cărora cei interesaţi sustrag total sau parţial averea lor de la obligaţiunile

prevăzute de legislaţia fiscală. În domeniul fiscal precum şi în literatura de

specialitate întâlnim aşa expresie ca ocolirea pe cale legală a prevederilor fiscale,

altfel spus aceasta ar reprezenta sustragerea intenţionată de la executarea obligaţiei

fiscale, comisă nu prin încălcarea directă a normei fiscale concrete, dar prin evitarea

intenţionată, prin ocolirea acesteia prin intermediul unor acţiuni şi acte simulate şi

numai aparent reale. Deci am putea defini evaziunea fiscală ca - sustragerea de la

plata obligaţiilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele şi

veniturile impozabile, ori ca acţiunile bine orientate ale contribuabilului, care-i permit

să evite sau într-o măsură sau alta, să reducă plăţile sale obligatorii la buget.

Concluzionând cele expuse de Viorel Rusu în articolul său „Aspecte generale

privind evaziunea fiscală” din culegerea „Evaziunea fiscală, materialele conferinţei”,

putem vorbi despre evaziunea fiscală legală sau tolerată şi evaziunea fiscală ilegală

sau frauduloasă în dependenţă de modul de evitare a prevederilor fiscale.

Evaziunea fiscală legală se caracterizează prin ocolirea legii fiscale, folosind

procedee şi combinaţii neprevăzute de aceasta, ceea ce duce la evitarea şi la

micşorarea impozitului.

Evitarea impozitului presupune astfel de activităţi în rezultatul cărora aceste

activităţi nu vor fi impozabile, iar micşorarea impozitului înseamnă utilizarea la

maximum a facilităţilor fiscale prevăzute de lege, scăderea veniturilor impozabile

într-o proporţie mai mare decât este permis.

Ţinând cont de inexistenţa legală sau autentică care dezvăluie anumite noţiuni,

sustragerile menţionate mai sus, putem spune, că se află la adăpostul legii. Din cauza

lacunelor existente în legile fiscale, din cauza imperfecţiunilor legii, aşa numita

activitate de sustragere poate fi considerată chiar legală.

Evaziunea fiscală frauduloasă sau ilegală, spre deosebire de evaziunea fiscală

legală ce se desfăşoară în mod prudent privind sustragerea de la plata impozitelor şi

taxelor în limitele legii, încalcă legea în mod flagrant cu scopul de a sustrage de la

plata impozitelor şi taxelor la buget. În afară de cele menţionate evaziunea fiscală

ilegală poate avea şi alte scopuri. De exemplu sustragerea totalmente de la

impozitare – care prevede desfăşurarea activităţilor fără înregistrarea de stat,

nedeclararea materiei impozabile, neţinerea evidenţei documentelor, crearea

întreprinderilor fantome, distrugerea documentelor etc. Un alt scop este micşorarea

mărimii obligaţiei fiscale prin tăinuirea venitului, prin falsificarea documentelor de

evidenţă, inclusiv prin neîntocmirea unor documente primare fictive.

Din cele menţionate putem deduce că evaziunea fiscală frauduloasă constă în

camuflarea obiectului impozabil, subevaluarea materiei impozabile sau metode

pentru ocolirea impozitului şi taxei datorate.

Evaziunea fiscală ilegală se concretizează sub multiple forme de manifestare,

cum sunt:

· întocmirea de declaraţii false;

· întocmirea de documente de plăţi fictive;

· alcătuirea de registre contabile ireale;

· nedeclararea materiei impozabile;

· declararea de venituri inferioare celor reale;

· întocmirea de registre de evidenţă duble: un exemplar real şi altul fictiv;

· diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin

înregistrarea în cheltuielile unităţii a unor cheltuieli cu caracter personal ale patronilor

ori înregistrarea de cheltuieli neefectuate în realitate;

· vânzările făcute fără factură, precum şi emiterea de facturi fără vânzare

efectivă, care ascund operaţiuni reale supuse impozitării;

· falsificarea bilanţului;

· neachitarea impozitelor deja stabilite

Săvârşirea acestor fapte ilegale în sfera fiscalităţii atrage după sine aplicarea

diverselor măsuri de răspundere, în dependenţă de modul de săvârşire, subiectul

delictului, paguba survenită în rezultatul săvârşirii lor.

Cauzele acestui fenomenului de evaziune fiscală sunt numeroase. Dintre acestea

menţionăm:

1. Mărimea excesivă a sarcinilor fiscale. În comparaţiile internaţionale, eficienţa

unui sistem fiscal se măsoară atât prin importanţa venitului fiscal, cât şi prin gradul

de consimţire la plata impozitelor;

2. Insuficienţa educaţiei contribuabililor, pe de o parte, şi excesul de zel al

organelor fiscale predispuse, uneori la exagerări, pe de o altă parte;

3. Lipsa unui control eficient, bine organizat, realizat cu personal foarte bine

pregătit;

4. Existenta unei legislaţii defectuoase, care prin omisiunile ei, permite

sustragerea de la plata unor impozite.

Evaziunea fiscală evident este foarte dăunătoare atît statului, lipsindu-l de

veniturile necesare îndeplinirii sarcinelor şi atribuţiilor, cît şi contribuabilului,

deoarece în realitate totalul impozitelor se distribuie pe o masă de venituri mai mică,

creîndu-se distorsiuni în povara fiscală (adică în impunerea echitabilă şi egală a

aceloraşi categorii de contribuabili).

Astfel, din cele expuse mai sus se desprind următoarele efecte ale evaziunii

fiscale:

Efecte cu caracter economic

Este bine ştiut că într-o economie de piaţă, impozitele reprezintă una din sursele

importante de constituire a veniturilor bugetului şi, în acelaşi timp, o pîrghie destul de

eficientă prin intermediul căreia statul poate stimula dezvoltarea şi desfăşurareba

activităţii economice (inclusiv poate orienta şi modela comportamentul investiţional

al agenţilor economici). La rîndul său, un buget care dispune de venituri suficiente

devine un mijloc eficient în asigurarea echilibrului general economic, precum şi un

mijloc de corectare a conjuncturii economice (promovarea de măsuri cu efecte

inflaţioniste – cum ar fi majorarea cheltuielelor publice pentru stimularea investiţiilor

şi crearea noilor locuri de muncă, sau a măsurilor cu efect deflaţionist – de exemplu,

cele privind reducerea impozitelor).

Efecte cu caracter social

Evaziunea fiscală reprezintă o faptă gravă, deoarece implică micşorarea

fondurilor ce constituie venituri ale bugetului, şi statul nu-şi poate îndeplini

corespunzător sarcinile ce-i revin în domeniile social-economic şi social-cultural

(acordarea de subvenţii, compensaţii şi indemnizaţii, facilităţi fiscale). Pe de altă

parte, direct sau indirect, contribuabilul care a săvîrşit evaziunea, mai devereme sau

mai tîrziu, va avea şi el de suferit. Aşa dar, insuficienţa în rezultatul evaziunii fiscale

a mijloacelor bugetare necesare pentru promovarea unor programe guvernamentale

de interes general sau local (privind sprijinul unor categorii sociale defavorizate,

privind acordarea avantajelor fiscale şi a ajutorului financiar direct altor categorii care

au nevoie de sprijinul financiar al statului ), poate avea ca efect consecinţe sociale

destul de grave, cum ar fi: diminuarea standardului de viaţă al categoriilor sociale

care sînt private de ajutorul statului, diminuarea standardelor privind gradul de

educaţie şi sănătate a populaţiei, sau chiar poate cauza acţiuni de protest şi grave

tulburări şi din partea populaţiei.

Efecte asupra formării veniturilor statului

După cum am menţionat anterior, existenţa fenomenului de evaziune fiscală în

mod obligatoriu duce la diminuarea volumului veniturilor statului şi, în rezultatul

lipsei acute de fonduri financiare pentru îndeplinirea sarcinelor puse, statul nu are o

altă cale decît să aplice unica măsură eficientă şi cu efect imediat – majorarea cotelor

impozitelor şi taxelor existente sau chiar instituirea unor noi impozite şi taxe. Această

măsură duce la creşterea presiunii (poverii) fiscale şi, ca urmare firească, o creştere a

rezistenţei (opunerii) la impozitare şi, evident, a fenomenului de evaziune fiscală.

Adică se crează un „cerc vicios”, din care se poate ieşi doar dacă se reduce

semnificativ fenomenul evaziunii fiscale, iar în consecinţă se va reduce volumul de

venituri ce se sustrag de la buget. Odată ce se produce aceasta, se măreşte volumul

veniturilor la buget, necesităţile statului şi societăţii sunt satisfăcute şi chiar se poate

purcede la reducerea cotelor de impunere.

Efecte cu caracter politic

Orice campanie electorală care are loc, în mod obligatoriu va pune ca sarcină,

lupta cu corupţia, cu economia tenebră, asigurarea principiului supremaţiei legii.

Ţinînd cont de faptul, că aceeaşi contribuabili (persoanele juridice tot sînt formate de

cetăţeni) sînt în acelaşi timp şi alegători, este foarte uşor de dedus care vor fi

rezultatele alegerilor pentru formaţiunile politice care au fost la guvernare şi n-au

întreprins nimic esenţial pentru înlăturarea fenomenelor negative care afectează

echitatea contribuabililor. Altfel spus, ponderea majorată a fenomenului evaziunii

fiscale poate avea o influenţă esenţială asupra evoluţiei sistemului politic.

Este important de subliniat, că în contextul actual, în R. Moldova, evaziunea

fiscală reprezintă principalul impediment pentru progesul economic şi cel social,

pentru formarea unei societăţi şi a unui sistem funcţional, bazat, în primul rînd, pe

echitate.  Acest fenomen înrădăcinat în economia noastră, este cauza “tuturor

relelor”, şi anume: R. Moldova este una dintre cele mai sărace ţări din Europa, 

imposibilitatea statului de a acorda salarii şi pensii decente, inaccesibilitatea

persoanelor defavorizate la condiţii normale de studii şi de asistenţă medicală şi

socială.  Ajungem la concluzia că, din cauza evaziunilor fiscale săracii sărăcesc şi

mai tare, iar bogaţii se îmbogăţesc pe seama celor de la care sustrag bani.

Capitolul II. ANALIZA APORTULUI IMPOZITELOR ÎN FORMAREA ENITURILOR BUGETARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

2.1. Evoluția nivelului, structurii și dinamicii impozitelor în componența veniturilor bugetare în anii 2009-2011

“Dacă poți evalua un lucru la care te referi și il poți exprima în cifre, poți spune că știi ceva despre el, dacă nu il poți evalua sau exprima în cifre, cunoașterea ta este

săracă și nesatisfacatoare; poate fi începutul, dar ai facut doar un pas mic, în concepțiile tale către, stadiul de știință.”

(Lordul Kelvin)

Utilizînd datele din anexa 1, am calculat indicatorii nivelului veniturilor pentru anii 2009-2011 și ritmul creșterii acestora pentru anii 2010 în raport cu 2009 și 2011 în raport cu 2010, informație prezentată în tabelele 2.1, 2.2, 2.3, 2.4 și 2.5. Structura ponderată a veniturilor bugetare este prezentată în figurile 2.1., 2.2. și 2.3.

Tabelul 2.1Indicatorii nivelului veniturilor bugetare pentru anul 2009

Nr.

Indicatori

Venituri

2009

Suma,

Mii lei

Ponderea în

PIB, %

Ponderea în

total, %

Pe cap de locuitor,

lei

1. Venituri fiscale 9958208,0 16,48 76,02 2620,58

2. Încasări

nefiscale

461953,7 0,76 3,53 121,57

3. Mijloace

speciale ale

instituțiilor

publice

1325295,4 2,19 10,12 348,76

4. Veniturile

fondurilor

speciale

256524,2 0,43 1,96 67,51

5. Granturile 1097900,0 1,82 8,38 288,92

Total 13099881,3 21,68 100,00 3447,34

Sursa: Elaborat de autor.

76%

4%

10%2%

8%

Veniturile bugetare

Venituri fiscaleÎncasări nefiscaleMijloacele speciale ale instituțiilor publiceVeniturile fondurilor specialeGranturile

Figura 2.1. Structura ponderată a veniturilor bugetare pentru anul 2009

Sursa: Elaborată de autor.Tabelul 2.2

Indicatorii nivelului veniturilor bugetare pentru anul 2010

Nr.

Indicatori

Venituri

2010

Suma,

Mii lei

Ponderea în

PIB, %

Ponderea în

total, %

Pe cap de locuitor,

lei

1. Venituri fiscale 11943125,0 16,62 73,13 3142,93

2. Încasări

nefiscale

926566,4 1,29 5,67 243,83

3. Mijloace

speciale ale

instituțiilor

publice

1045361,6 1,45 6,40 275,1

4. Veniturile

fondurilor

speciale

269864,2 0,37 1,65 71,02

5. Transferurile 9076,6 0,01 0,05 2,39

6. Granturile 2136796,1 2,97 13,08 562,31

Total 16330789,9 22,71 100,00 4297,58

Sursa: Elaborat de autor.

73%

6%

6%

2%

0%

13%

Veniturile bugetare

Venituri fiscaleÎncasări nefiscaleMijloacele speciale ale instituțiilor publiceVeniturile fondurilor specialeTransferurileGranturile

Figura 2.2. Structura ponderată a veniturilor bugetare pentru anul 2010Sursa: Elaborată de autor.

Tabelul 2.3Indicatorii nivelului veniturilor bugetare pentru anul 2011

2011

Nr. Indicatori

Venituri

Suma,

Mii lei

Ponderea în

PIB, %

Ponderea în

total, %

Pe cap de locuitor,

lei

1. Venituri fiscale 14837755,0 18,95 77,74 3904,67

2. Încasări

nefiscale

752320 0,96 3,94 197,98

3. Mijloace

speciale ale

instituțiilor

publice

1095164,9 1,40 5,74 288,20

4. Veniturile

fondurilor

speciale

295391,5 0,38 1,55 77,74

5. Transferurile 600,0 0,0008 0,003 0,16

6. Granturile 2105950,3 2,69 11,03 554,20

Total 19087181,7 24,38 100,00 5022,95

Sursa: Elaborat de autor.

78%

4% 6%

2%

0%

11%

Veniturile bugetare

Venituri fiscaleÎncasări nefiscaleMijloacele speciale ale instituțiilor publiceVeniturile fondurilor specialeTransferurileGranturile

Figura 2.3. Structura ponderată a veniturilor bugetare pentru anul 2011Sursa: Elaborată de autor.

Tabelul 2.4Ritmul creșterii veniturilor bugetare pentru 2010 în raport cu 2009

Nr. IndicatoriVenituri

∆G, mii lei ∆G, % ∆PG, % ∆Gs, % ∆G, lei

1. Venituri fiscale 1984917 19,93 0,14 -2,89 522,352. Încasări nefiscale 464612,7 100,57 0,53 2,14 122,263. Mijloace speciale ale

instituțiilor publice-279933,8 -21,12 -0,74 -3,72 -73,66

4. Veniturile fondurilor speciale

13340 5,20 -0,06 -0,31 3,51

5. Transferurile 9076,6 - 0,01 0,05 2,396. Granturile 1038896,1 94,62 1,15 4,7 273,99

Total 3230908,6 199,2 1,03 -0,03 850,84

Sursa: Elaborat de autor.

Tabelul 2.5Ritmul creșterii veniturilor bugetare pentru 2011 în raport cu 2010

Nr. IndicatoriVenituri

∆G, mii lei ∆G, % ∆PG, % ∆Gs, % ∆G, lei

1. Venituri fiscale 2894630 24,24 2,33 4,61 761,742. Încasări nefiscale -174246,4 -18,80 -0,33 -1,73 -45,853. Mijloace speciale ale

instituțiilor publice49803,3 4,76 -0,05 -0,66 13,10

4. Veniturile fondurilor speciale

25527,3 9,46 0,01 -0,1 6,72

5. Transferurile - 8476,6 -93,39 -0,0092 -0,047 -2,236. Granturile -39845,8 -1,44 -0,28 -2,05 -8,11

Total 2756391,8 -74,87 1,67 0,023 725,37

Sursa: Elaborat de autor.

Analizînd rezultatele calculelor efectuate observăm o creștere a veniturilor

bugetare, în anul 2010 față de 2009 în valoare de 3230908,6 mii lei și în anul 2011 în

raport cu 2010 în valoare de 2756391,8 mii lei. Veniturile bugetare ca pondere în PIB

au constituit 21,68% în anul 2009, 22,73% în 2010 și 24,37% în 2011, adică pe

parcursul a doi ani a crescut cu 2,69%. Principala sursă de proveniență a veniturilor

bugetare rămîn a fi veniturile fiscale, generate preponderent de impozitele indirecte,

în special de încasările TVA. Veniturile fiscale reprezintă 76,02% din totalul

veniturilor bugetare în 2009, 73,13% în 2010 și 77,74% în 2011. Veniturile fiscale

arată și ele o creștere în 2010 față de 2009 în valoare de 1984917 mii lei, adică s-au

majorat cu 19,93% și în 2011 față de 2010 în valoare de 2894630 mii lei, adică s-au

majorat cu 24,24%. Veniturile fiscale ca pondere în PIB au crescut cu 0,14% în 2010

față de 2009 și cu 2,33% în 2011 față de 2010. Ponderea veniturilor fiscale în totalul

veniturilor bugetare a scăzut cu 2,89% în 2010 față de 2009 și a crescut cu 4,61% în

2011 față de 2010. Veniturile fiscale pe cap de locuitor au crescut cu 522,35 lei în

2010 și cu 761,74 în 2011. Încasările nefiscale ca pondere în totalul veniturilor

bugetare au constituit doar 3,53% în 2009, 5,67% în 2010 și 3,94% în 2011.

Mijloacele speciale ale instituțiilor publice ca pondere în totalul veniturilor bugetare

au constituit 10,12% în 2009, 6,40% în 2010 și 5,74% în 2011. Veniturile fondurilor

speciale ca pondere în totalul veniturilor speciale au constituit 1,96% în 2009, 1,65%

în 2010 și 1,55% în 2011. Transferurile ca pondere în totalul veniturilor bugetare au

constituit 0,05% în 2010 și 0,03% în 2011. Granturile ca pondere în totalul veniturilor

bugetare au constituit 8,38% în 2009, 13,08% în 2010 și 11,03% în 2011.

Printre factorii care influenţează creşterea veniturilor pot fi enumeraţi creşterea

productivităţii şi consumului intern, a importurilor şi indexarea cotelor fixe a

accizelor la rata inflaţiei.

2.2. Evidența contribuabililor și colectarea impozitelor – date

inspectoratul fiscal Orhei

2.3. Încălcări fiscale și sancțiuni – practici de combatere a

evaziunii fiscale la nivelul administrării fiscale centrale și teritoriale

“Mai înainte de a ridica un zid aș vrea să știu ce anume

las deoparte și de alta.

(Robert Frost, poet american 1874-1963)

Potrivit titlului V al CF al RM, există următoarele tipuri de încălcări:

1. Împiedicarea activităţii organului fiscal

2. Neutilizarea maşinilor de casă şi de control şi a terminalelor POS.

Neeliberarea documentului de plată pentru călătorie

3. Neprezentarea informaţiei despre sediu

4. Nerespectarea regulilor de evidenţă a contribuabililor

5. Încălcarea regulilor de ţinere a evidenţei contabile şi a evidenţei în

scopuri fiscale

6. Încălcarea de către instituţiile financiare (sucursale sau filialele

acestora) a modului de decontare

7. Nerespectarea modului de întocmire şi de prezentare a dării de seamă

fiscale

8. Încălcarea regulilor de calculare şi de plată a impozitelor şi taxelor

9. Lipsa certificatului de acciz şi/sau a timbrelor de acciz, a "Timbrelor de

acciz. Mărcilor comerciale de stat"

10.Nerespectarea regulilor de comercializare a ţigaretelor cu filtru

11.Nerespectarea regulilor de executare silită a obligaţiei fiscale

În Republica Moldova nu se face o diferență între încălcări fiscale și infracțiuni

fiscale, spre deosebire de multe țări dezvoltate. Cu toate acestea, fiecare țară

delimitează propriile infracțiuni fiscale. De exemplu, în Germania, la categoria de

infracțiuni fiscale se atribuie evaziunea fiscală, contrabanda, falsificarea certificatelor

și/sau a timbrelor de acciz. Ca o infracțiune separată legea evidențiază acoperirea

persoanei care a comis infracțiunea fiscală.

Ca încălcare fiscală, în Germania se consideră pericolul de evaziune fiscală,

adică acțiunile contribuabililor care încă nu au dus la evaziune, dar țintesc spre

aceasta. Pericolul de evaziune fiscală are loc în cazul înregistrării incomplete sau

incorecte a operațiilor contabile, ceea ce creează posibilitatea de micșorare a

obligațiilor fiscale.

Tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală înseamnă aplicarea de către

organul fiscal, în condiţiile prevăzute de legislaţia fiscală, a unor sancţiuni faţă de

persoanele care au săvîrşit încălcări fiscale. Temeiul tragerii la răspundere pentru

încălcare fiscală este însăşi încălcarea fiscală.

Persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală este:

a) contribuabilul persoană juridică a cărui persoană cu funcţie de răspundere a săvîrşit

o încălcare fiscală;

b) contribuabilul persoană fizică, care nu practică activitate de întreprinzător, ce a

săvîrşit o încălcare fiscală. În cazul în care acesta este lipsit de capacitate de exerciţiu

sau are capacitate de exerciţiu restrînsă, pentru încălcarea fiscală săvîrşită de el

reprezentantul său legal (părinţii, înfietorii, tutorele, curatorul) poartă răspundere în

funcţie de obiectul impozabil, de obligaţia fiscală şi de bunurile contribuabilului.

c) contribuabilul persoană fizică care practică activitate de întreprinzător, a cărui

persoană cu funcţie de răspundere a săvîrşit o încălcare fiscală.

Tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală se face în temeiul legislaţiei

fiscale în vigoare în timpul şi la locul săvîrşirii încălcării, cu condiţia că încălcarea

fiscală, prin caracterul ei, nu atrage după sine, în condiţiile legii, răspunderea penală.

Tragerea la răspundere pentru încălcări fiscale conform prezentului titlu sau la o

altă răspundere juridică pentru încălcarea legislaţiei fiscale nu exonerează persoana

sancţionată de obligaţia plăţii impozitului, taxei şi/sau majorării de întîrziere

(penalităţii), stabilite de legislaţie.

Sancţiunea fiscală nu se aplică, în întregime sau parţial, iar în cazul în care a fost

deja stabilită se anulează, în întregime sau parţial, dacă se prezintă dovezi ce

confirmă legalitatea tuturor acţiunilor (inacţiunilor) sau a unor acţiuni (inacţiuni)

considerate anterior ilegale. Veridicitatea şi autenticitatea dovezilor prezentate pot fi

verificate de organul fiscal la sursă sau la alte persoane. Documentele prezentate cu

încălcarea termenelor stabilite de organul fiscal sau după efectuarea controlului fiscal

sînt verificate în mod obligatoriu.

Persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală beneficiază de o reducere

cu 50% a amenzilor aplicate dacă respectă strict următoarele condiţii:

a) nu are restanţe la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală

sau le stinge concomitent cu condițiile din punctul următor;

b) în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmînării deciziei asupra cazului de

încălcare fiscală, stinge sumele impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere

(penalităţilor) şi/sau 50% din amenzile indicate în decizie;

c) prezintă, în termenul prevăzut pentru executarea benevolă a deciziei asupra

cazului de încălcare fiscală, documentele ce confirmă stingerea sumelor prevăzute la

primele două puncte.

În baza documentelor prezentate, autoritatea abilitată să examineze cazurile

privind încălcările fiscale, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare, va adopta o

decizie privind reducerea amenzilor în cauză cu 50%. În cazul în care, după adoptarea

deciziei privind reducerea amenzilor, se constată nerespectarea cel puţin a uneia din

condiţiile prezentate mai sus, autoritatea respectivă îşi va anula decizia, iar persoana

nu va beneficia de reducerea cu 50% a amenzilor.

În alte țări de asemenea se aplică sistemul de reducere a sancțiunilor la

îndeplinirea anumitor condiții. În Germania de exemplu, la existența propriei

declarații a contribuabilului despre calculul incorect a și necesității introducerii unor

corectări în declarația sa fiscală, el poate fi eliberat de pedeapsă cu condiția

îndeplinirii corecte a declarației și alocării impozitelor datorate și sancțiunilor în

termenul stabilit.

Insolvabilitatea sau absenţa temporară din ţară a persoanei fizice sau a persoanei

cu funcţie de răspundere a persoanei juridice, precum şi iminenţa unor evenimente pe

care persoana ce a săvîrşit încălcarea fiscală putea să le prevadă, dar nu le-a prevăzut

nu constituie temei pentru neaplicarea sau anularea sancţiunii fiscale.

Persoanele scutite de impozite şi/sau taxe, precum şi cele care au calculat greşit

impozitul şi/sau taxa din cauza explicaţiilor greşite prezentate în scris de organul

fiscal, sînt absolvite de răspundere pentru diminuarea, calcularea incorectă sau

neplata acestora.

Sancţiunea fiscală este o măsură cu caracter punitiv şi se aplică pentru a se

preveni săvîrşirea, de către delincvent sau de către alte persoane, a unor noi încălcări,

pentru educarea lor în spiritul respectării legii. Pentru încălcarea fiscală poate fi

aplicată sancţiunea fiscală sub formă de amendă.

Amenda este o sancţiune fiscală care constă în obligarea persoanei ce a săvîrşit o

încălcare fiscală de a plăti o sumă de bani. Amenda se aplică indiferent de faptul dacă

au fost aplicate sau nu alte sancţiuni fiscale ori plătite impozite, taxe, majorări de

întîrziere (penalităţi) calculate suplimentar la cele declarate sau nedeclarate.

Amenda reprezintă o parte a obligaţiei fiscale şi se percepe în modul stabilit

pentru impunerea fiscală.

Pentru fiecare tip de încălcare fiscală se aplică anumite sancțiuni fiscale.

1. Împiedicarea controlului fiscal prin neasigurarea accesului în încăperile de

producţie, în depozite, în locurile de păstrare a bunurilor, în spaţiile

comerciale şi în spaţiile cu o altă destinaţie, prin neprezentarea de explicaţii,

date, informaţii şi documente, necesare organului fiscal, asupra problemelor

care apar în timpul controlului, prin alte acţiuni sau inacţiune se sancţionează

cu amendă de 3000 de lei.

2. Neexecutarea deciziei organului fiscal de suspendare a operaţiunilor la

conturile bancare ale contribuabilului se sancţionează cu amendă în proporţie

de 30% din suma trecută la scăderi în perioada de nesuspendare a

operaţiunilor. Pentru neexecutarea cerinţelor din citaţia organului fiscal,

persoanele fizice se sancţionează cu o amendă în mărime de 1000 de lei,

persoanele juridice – în mărime de 3000 de lei, iar neexecutarea cerinţelor

din citaţia bancară se sancţionează cu amendă de 10000 de lei.

3. a) Desfăşurarea unei activităţi fără a avea maşină de casă şi de control, în

cazul în care actele normative în vigoare prevăd folosirea ei, se sancţionează

cu amendă de 5000 de lei pentru fiecare caz de încălcare.

b) Desfăşurarea unei activităţi fără utilizarea maşinii de casă şi de control

existente sau cu utilizarea maşinii de casă şi de control defectate, nesigilate

sau neînregistrate la organul fiscal, se sancţionează cu amendă de 6000 de lei

pentru fiecare caz de încălcare.

c) Transportarea călătorilor în microbuz, autobuz, autocar, autocar clasificat

pe stele pe rutele interurbane fără bilete, fără bon de casă emis de maşina de

casă şi control cu memorie fiscală sau fără document de strictă evidenţă cu

preţ fixat, confecţionat în modul stabilit de Guvern, se sancţionează cu

amendă în mărime de 6000 de lei pentru fiecare caz de încălcare.

d) Desfăşurarea unei activităţi fără instalarea şi asigurarea posibilităţii de

achitare a plăţilor prin intermediul terminalelor POS, în cazul în care actele

legislative în vigoare prevăd folosirea acestora, se sancţionează cu amendă de

6000 de lei pentru fiecare caz.

e) Comiterea repetată în anul fiscal a încălcărilor specificate mai sus se

sancţionează cu o amendă de 18000 de lei. Încălcările se stabilesc pentru

fiecare subdiviziune în parte.

4. Neprezentarea, prezentarea cu întîrziere sau prezentarea organului fiscal a

unor informaţii neveridice despre sediul sau despre schimbarea sediului

contribuabilului, al subdiviziunilor lui (filialelor, reprezentanţelor,

sucursalelor, secţiilor, magazinelor, depozitelor, unităţilor comerciale etc.) se

sancţionează cu amenda de 4000 de lei.

5. Neîndeplinirea obligaţiilor în cazul deschiderii, modificării sau închiderii

conturilor bancare se sancționează cu amendă în mărime de 1500 lei.

Modificarea sau închiderea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala

acesteia) a contului bancar al contribuabilului (cu excepţia conturilor de

credit, de depozit la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor

financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a

conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de

întreprinzător) fără certificatul organului fiscal ori cu încălcarea regulilor

stabilite de legislaţie sau neprezentarea ori prezentarea tardivă organului

fiscal a informaţiei despre modificarea sau închiderea contului bancar al

contribuabilului (cu excepţia conturilor de credit, de depozit la termen şi

provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau

majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care

nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) se sancţionează cu amendă de

la 5.000 la 8.000 de lei.

Efectuarea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a unor

operaţiuni pe contul bancar al contribuabilului (cu excepţia conturilor de

credit, de depozit la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor

financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a

conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de

întreprinzător) fără ca organul fiscal să confirme luarea la evidenţă a contului

bancar deschis se sancţionează cu amendă în proporţie de 30% din sumele

înscrise în acest cont.

Neînregistrarea în calitate de plătitor de T.V.A. sau de subiect al impunerii cu

accize se sancţionează cu amendă în mărime de 10% din volumul de livrări

impozabile, exceptînd cazurile de livrări impozabile destinate numai

exportului.

Neprezentarea sau prezentarea tardivă la organul fiscal de către contribuabil a

informaţiei despre contul bancar deschis în străinătate se sancţionează cu

amendă în mărime de 5.000 lei pentru fiecare cont bancar.

6. Întocmirea incompletă şi/sau neconformă a documentelor de evidenţă şi/sau a

dărilor de seamă fiscale, se sancţionează cu o amendă în mărime de 200 de

lei pentru fiecare caz, dar nu mai mult de 5000 de lei.

Folosirea blanchetelor de documente primare de un alt model decît cel

stabilit prin act normativ în vigoare, precum şi folosirea tipizatelor de

documente primare plastografiate sau străine (inclusiv facturile fiscale) se

sancţionează cu amendă egală cu suma operaţiunilor economice înscrise în

astfel de documente.

Neasigurarea păstrării dărilor de seamă fiscale şi/sau a documentelor de

evidenţă şi/sau a benzilor de control şi/sau lipsa totală ori parţială a

evidenţei contabile, ceea ce face imposibilă efectuarea controlului fiscal, se

sancţionează cu amendă de 30000 de lei, cu calcularea impozitelor şi taxelor

respective.

Se sancţionează cu amendă în mărime de 10% din valoarea tranzacţiei cu

mărfurile de importanţă socială, a căror listă este aprobată de Guvern, dar nu

mai puţin de 500 de lei, în cazul neindicării în factură şi/sau în factura fiscală

sau în cazul indicării eronate a:

– preţului de livrare pentru o unitate inclusiv T.V.A., fixat de producătorul

mărfurilor – la mărfurile produse pe teritoriul ţării; sau

– preţului de achiziţie inclusiv T.V.A. – la mărfurile importate pentru care

este stabilită cota-standard a T.V.A.; sau

– preţului de achiziţie exclusiv T.V.A. – la mărfurile importate pentru care

este stabilită cota redusă a T.V.A.

7. Încălcarea termenelor stabilite de legislaţie pentru înregistrarea mijloacelor

băneşti în conturile bancare ale agenţilor economici se sancţionează cu

amendă de 10% din suma neînregistrată în termen.

Înregistrarea mijloacelor băneşti, obţinute din comercializarea de mărfuri,

executarea de lucrări şi prestarea de servicii, în conturile de depozit sau în

alte conturi bancare eludîndu-se conturile curente în monedă naţională sau în

valută străină se sancţionează cu amendă de 5% din suma înregistrată.

Neexecutarea sau executarea tardivă al ordinului de plată şi/sau a ordinului

incaso privind stingerea obligaţiei fiscale în cazul în care contribuabilul sau

debitorul lui dispune de mijloace băneşti la contul bancar se sancţionează cu

amendă, pentru fiecare zi de întîrziere, de 2% din suma care trebuie plătită.

Încălcarea termenelor de înregistrare în conturile Trezoreriei de Stat a

sumelor încasate de la contribuabil se sancţionează cu amendă, pentru fiecare

zi de întîrziere, de 5% din suma neînregistrată în termen.

Neprezentarea sau prezentarea tardivă de către instituţia financiară (sucursala

sau filiala acesteia) la organul fiscal a informaţiei despre înscrierea în contul

bancar al contribuabilului a mijloacelor băneşti, în cazul suspendării

operaţiunilor la acest cont, se sancţionează cu amendă în mărime de 1% din

suma înscrisă în cont pentru fiecare zi de neprezentare sau de întîrziere.

Neexecutarea sau executarea eronată de către instituţia financiară (sucursala

sau filiala acesteia) a ordinelor de plată privind achitarea obligaţiilor fiscale

faţă de bugetul public naţional în conformitate cu rechizitele indicate de

contribuabil se sancţionează cu amendă de 200 de lei pentru fiecare caz de

ordin de plată neexecutat sau executat eronat.

8. Neprezentarea dării de seamă fiscale sau prezentarea tardivă a acesteia se

sancţionează cu o amendă de 5% din suma impozitului sau taxei care

urmează să fie vărsată la buget şi care trebuie să fie indicată în darea de

seamă fiscală menţionată, iar pentru acciz – de 5% din suma accizului care

trebuie să fie indicat ca fiind calculat, în cazul în care perioada pentru care nu

s-a prezentat darea de seamă fiscală nu depăşeşte o lună, majorîndu-se, în

cazul neprezentării ulterioare a dării de seamă fiscale, cu 5% din suma

impozitului sau taxei care urmează să fie vărsată la buget şi care trebuie să fie

indicată în darea de seamă fiscală menţionată, iar pentru acciz – cu 5% din

suma accizului care trebuie să fie indicat ca fiind calculat pentru fiecare lună

următoare sau cu o cotă din aceste 5% în cazul în care luna este incompletă.

Totodată, în ansamblu, mărimea amenzii nu trebuie să depăşească 30% din

suma impozitului sau taxei.

Neprezentarea dării de seamă fiscale sau prezentarea dării de seamă fiscale

care conţine informaţie neautentică se sancţionează cu amendă de 200 de lei

pentru fiecare dare de seamă neprezentată sau de 100 de lei pentru fiecare

informaţie neautentică din darea de seamă fiscală. Se consideră că darea de

seamă fiscală conţine informaţie neautentică dacă nu are informaţia solicitată

conform legislaţiei fiscale sau dacă informaţia este falsă total sau parţial.

Organul fiscal este în drept să anuleze amenda dacă eroarea este corectată în

decursul a 30 de zile de la data stabilită pentru a fi prezentată.

La prezentarea dării de seamă corectate, contribuabilului nu i se aplică

amendă în cazul în care nu este prejudiciat bugetul.

Neprezentarea documentului în termen de 10 zile după aplicarea amenzii

prevăzute se sancţionează cu amendă de 2.000 de lei.

Neprezentarea facturii fiscale în termenele prevăzute se sancţionează cu

amendă de 1.800 de lei pentru fiecare factură neprezentată în termen.

În cazul micşorării (diminuării) venitului impozabil declarat de către

contribuabilul care aplică cota zero la impozitul pe venit, se aplică o amendă

în mărime de 15% din suma nedeclarată (diminuată) a venitului impozabil.

9. Diminuarea impozitelor, taxelor prin prezentarea către organul fiscal a unei

dări de seamă fiscale cu informaţii sau date neveridice  se sancţionează cu

amendă egală cu 30% din suma diminuării.

Eschivarea de la calculul şi de la plata impozitelor, taxelor, prin nereflectarea

în evidenţă şi, respectiv, neprezentarea dărilor de seamă, se sancţionează cu

amendă în mărimea impozitului, taxei nedeclarate.

Neplata sau plata incompletă a impozitului pe venit în rate se sancţionează

cu amendă în cuantum calculat, într-un mod prestabilit, unei perioade

cuprinse între data stabilită pentru plata acestui impozit şi data stabilită

pentru prezentarea declaraţiei fiscale. Suma neplătită a impozitului pe venit

se determină ca diferenţă dintre impozitul calculat şi plătit de contribuabil şi

impozitul pe care acesta era obligat să-l plătească. Impozitul pe venit care

urmează a fi plătit reprezintă cea mai mică mărime din impozitul calculat

care urma să fie plătit în anul precedent sau 80% din suma definitivă a

impozitului din anul curent, scăzîndu-se trecerile în cont (cu excepţia

impozitului plătit în rate). Sancţiunea nu se aplică în cazul în care impozitul

pe venit ce urmează a fi plătit este mai mic de 500 de lei.

10.Lipsa timbrelor de acciz, "Timbrelor de acciz. Mărcilor comerciale de stat" la

mărfurile supuse accizelor pasibile de marcare obligatorie sau utilizarea unor

timbre de acciz, "Timbre de acciz. Mărci comerciale de stat" falsificate ori

nevalabile se sancţionează în cazul în care contribuabilul comercializează,

transportă sau depozitează mărfuri fără timbre de acciz, "Timbre de acciz.

Mărci comerciale de stat" sau cu timbre de acciz, "Timbre de acciz. Mărci

comerciale de stat" falsificate ori nevalabile, cu amendă în mărimea valorii

de piaţă a mărfii transportate aflate în stoc, dar nu mai puţin de 7000 lei

pentru fiecare caz.

11.Comercializarea ţigaretelor cu filtru ce nu se regăsesc în listele ce cuprind

preţurile maxime de vînzare cu amănuntul declarate de către agenţii

economici producători şi importatori se sancţionează cu amendă de 50% din

valoarea ţigaretelor cu filtru aflate în stoc la momentul controlului, pornind

de la preţul de comercializare, dar nu mai puţin de 1000 de lei.

12.Comercializarea ţigaretelor cu filtru la preţuri mai mari decît preţurile

maxime de vînzare cu amănuntul declarate sau, începînd cu 1 ianuarie 2009,

fără indicarea preţului maxim de vînzare cu amănuntul declarat şi a datei

fabricării imprimate pe ambalaj (pe pachetul de ţigarete cu filtru), se

sancţionează cu amendă în mărime de 50% din valoarea ţigaretelor cu filtru,

aflate în stoc la momentul controlului, pornind de la preţul de vînzare cu

amănuntul, dar nu mai puţin de 1000 de lei, cu confiscarea ţigaretelor care nu

au imprimate pe ambalaj (pe pachetul de ţigarete cu filtru) preţul şi data

fabricării.

13.Pentru împiedicarea funcţionarului fiscal de a efectua executarea silită a

obligaţiei fiscale prin alte metode decît cele menționate mai jos, persoanele

fizice se sancţionează cu amendă în mărime de 1000 de lei, iar agenţii

economici – în mărime de 5000 de lei.

Neacceptarea spre păstrare de către contribuabil (reprezentantul acestuia)

sau persoana lui cu funcţie de răspundere a bunurilor sechestrate se

sancţionează cu amendă, aplicată persoanei fizice, de 1000 de lei, iar

persoanei juridice – de 5000 de lei.

Delapidarea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor sechestrate de

către persoana căreia i-au fost încredinţate spre păstrare sau de către persoana

obligată să le asigure integritatea, conform legii, se sancţionează cu amendă

egală cu valoarea bunurilor sechestrate, care au fost delapidate, înstrăinate,

substituite sau tăinuite.

Efectuarea de operaţiuni cu valori mobiliare sechestrate, după sistarea

operaţiunilor, se sancţionează cu amendă, aplicată contribuabilului şi

registratorului, a cîte 20% din suma operaţiunii.

Particularităţile fenomenului infracţional caracteristic etapei actuale impune

modificarea cadrului legislativ în vederea ajustării mecanismului legal de profilaxie şi

contractare a delictelor la normele internaţionale din domeniu.

Problemele organelor de drept privind aplicarea cadrului legislativ trebuie

examinat prin prisma a două aspecte generale:

Aplicarea corectă şi consecventă sub toate aspectele legislaţiei existente.

Modificarea legislaţiei, avînd ca suport legislaţia şi practica judiciară a

altor state, în primul rînd, a celor cu principii şi concepţii comune de dezvoltare,

bazîndu-se în acest scop pe prognozele posibile a declanşării fenomenelor

infracţionale.

Trecerea patrimoniului public în posesia unei categorii de cetăţeni este

caracteristică trecerii la statul de drept, determinînd în acelaşi timp şi o schimbare în

situaţia cetăţeanului. Astfel, la calitatea de proprietar, producător şi beneficiar i s-a

atribuit calitatea de contribuabil la suportarea cheltuielelor publice şi cea de

beneficiar direct sau indirect , al aceleiaşi cheltuieli în măsura în care statul îi asigură

protecţie socială, servicii, siguranţă socială, respectarea drepturilor fundamentale.

Sigur că dacă gradul de conversiune a contribuţiei pe care cetăţeanul o aduce la

bugetul cheltuielelor publice , depinde faptul cum acesta o va trata : ca o povară, un

bir sau ca o necesitate de participare la gestionarea democraţiei.

Indiferent însă de această percepere a existat, există şi va exista tendinţa

contribuabililor de a diminua orice contribuţie sau de a se sustrage integral de la plata

acesteia.

Prin desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător se înţelege :

1. Practicarea activităţii economice fără înregistrare legală.

2. Eschivarea celor înregistraţi legal de la prezentarea documentelor şi

datelor ce atestă obligaţiunile fiscale faţă de buget.

3. Tăinuirea veniturilor reale de la impozitare a celor înregistraţi legal.

4. Neachitarea impozitelor deja stabilite.

Reieşind din cele expuse mai sus, combaterea acestor tendinţe implică

necesitatea:

Legiferării sistemului de impozitare (toate titlurile Codului Fiscal, Legea

bugetului de stat);

Organizării şi dotării aparatului fiscal (Legea privind bazele Sistemului

Fiscal şi Legea cu privire la Serviciul Fiscal de stat);

Sancţionării tendinţelor infracţionale, atît pe cale administrativă, cît şi pe

cale penală.

Măsurile ce se impun a fi luate trebuie coordonate astfel încît să se realizeze

reducerea drastică a evaziunii fiscale şi nu să se ajungă la mutarea locului de

producere a evaziunii dintr-un sector de activitate în altul sau de la un regim de

impozitare la altul.

În consecinţă, se impune a fi luate o serie de măsuri care să ducă la întărirea

controlului fiscal şi, implicit, la reducerea drastică a evaziunii fiscale, precum :

asigurarea unor forţe adecvate penru control, intensificarea controalelor

fizice, regîndirea priorităţilor de control - în acest sens, o atenţie deosebită ar trebui

acordată pregătirii şi perfecţionării profesionale a inspectoratelor de control fiscal,

precum şi aşezării pe baze moderne a activităţii de selectare a contribuabililor.

îmbunătăţirea eficienţei controalelor - prin aplicarea experienţei

dobîndite în decursul desfăşurării acţiunilor de control. O metodă care ar putea fi

utilizată este sintetizarea cunoştinţelor, a problemelor şi a soluţiilor adoptate în cursul

acţiunilor de control şi elaborarea unor manuale de control fiscale destinate

inspectorilor.

alocarea unor noi resurse, financiare şi umane, destinate controlului,

precum şi orientarea celor existente spre acele zone care reprezintă un risc ridicat de

producere a evaziunii fiscale. Asigurarea unui buget propriu de venituri şi cheltuieli

pentru administraţia fiscală, poate creea premisele creşterii calităţii şi randamentului

controlului fiscal. De asemenea, extinderea utilizării metodei analizei de risc ar

asigura o alocare mai judicioasă a resurselor şi orientarea inspectorilor spre controlul

acestor contribuabili care prezintă un risc ridicat de evaziune fiscală.

introducerea unui sistem computerizat de control. Informatizarea

întregului proces de administrare fiscală ar avea ca rezultat crearea unor baze de date

complete, corecte şi permanent actualizate, care să cuprindă toţi contribuabilii şi toate

obligaţiile fiscale ale acestora. Existenţa unor astfel de baze de date ar asigura

condiţiile pentru realizarea unui control masiv, pe documente, pentru toţi

contribuabilii şi pentru selectarea, în vederea desfăşurării controlului pe teren, numai

a contribuabililor care prezintă un risc ridicat.

perfecţionarea schimbului de informaţii asupra tehnicilor de control.

Întărirea colaborării cu organele de control fiscal din cadrul altor administraţii fiscale

naţionale constituie o modalitate de perfecţionare a tehnicilor de control fiscal.

identificarea modalităţilor prin care au fost eludate obligaţiile fiscale

către bugetul statului. Centralizarea constatărilor cuprinse în actele de control pot

furniza informaţii consistente referitoare la modalităţile de eludare a obligaţiilor

fiscale. Apoi, aceste informaţii pot fi grupate în funcţie de impozitele la care se referă

sau în funcţie de domeniul de activitate în care au fost întîlnite şi pot constitui

capitole din ghiduri de control puse la dispoziţia inspectorilor.

identificarea şi înlăturarea defectelor şi slăbiciunilor din legislaţia în

vigoare.

Pe baza constatărilor efectuate de organele de control, precum şi pe baza

informaţiilor deţinute de celelalte funcţii ale administrării pot fi administrate

deficienţele apărute ca urmare a aplicării legislaţiei şi pot fi formulate propuneri

de îmbunătăţire a acesteia:

elaborarea unor acte normative în baza cărora să se poată accede la

conturile bancare prin intermediul cărora s-au efectuat decontările pentru livrările

ilegale. Crearea cadrului legal care să permită administraţiei fiscale să obţină

informaţii privind conturile bancare ale contribuabililor şi tranzacţiile efectuate de

aceştia prin bănci, constituie un instrument foarte valoros pentru organele de control

fiscal, pentru obţinerea tuturor informaţiilor necesare în vederea stabilirii corecte a

obligaţiilor fiscale ale contribuabililor şi pentru reducerea evaziunii fiscale.

identificarea căilor prin care piaţa ilegală (neagră) este aprovizionată şi

crearea unui sistem de prevenire a fraudei. Colaborarea între toate instituţiile statului,

implicate în lupta împotriva crimei organizate, fraudei şi evaziunii fiscale ar putea să

asigure crearea unei baze de date care să conţină toate modalităţile prin care se

realizează frauda fiscală, iar pe baza acestor informaţii s-ar putea elabora acte

normative şi proceduri aplicabile pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

utilizarea acordurilor cu terţe ţări pentru a obţine informaţii care să ajute

la combaterea contrabandei şi a falsei declarări a importurilor.

Capitolul III. PERSPECTIVELE ŞI DIRECŢIILE DE PERFECŢIONARE A SISTEMULUI DE COLECTARE A IMPOZITELOR

3.1. Probleme cu care se confruntă sistemul fiscal al Republicii Moldova

Experienţa activităţii autorităţilor publice din Republica Moldova în

gestionarea finanţelor publice a relevat existenţa unor probleme, sumarul cărora se

prezintă în continuare.

Delimitarea incertă şi indefinită a competenţelor între autorităţile

administraţiei publice de diferite nivele. Delimitarea de competenţe între nivelul I

şi II a APL este confuză, contradictorie şi în unele cazuri lipseşte. Mai multe din

activităţi indicate în calitate de competenţe nu sunt clar definite, în unele cazuri

acestea dublându-se. Această situaţie face posibilă interpretarea în practică în mod

diferit a atribuţiilor şi funcţiilor diferitor nivele ale UAT (în special, în domeniile ce

ţin de asistenţa socială, învăţământ etc.). Fenomenul de dublare este prezent şi în

activitatea organelor publice de specialitate desconcentrate. În consecinţă, lipsa

delimitărilor clare ale competenţelor tinde să destabilizeze întregul sistem de relaţii

interbugetare.

Delegarea competenţelor fără asigurarea cu mijloace financiare

corespunzătoare. În RM, ca de fapt şi în alte ţări în tranziţie, descentralizarea unor

servicii publice şi delegarea unor competenţe nu a fost efectuată paralel cu

transferarea surselor de finanţare. În rezultat, exercitarea acestora este dificilă.

Aceasta se datorează şi lipsei mecanismului juridic ce ar asigura unităţile

administrativ-teritoriale cu resurse financiare necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor

ce sunt delegate de către stat.

Expunerea competenţelor APL într-o formulă de maximă generalitate

fără determinarea mecanismului de exercitare a lor. Această deficienţă conduce la

neexercitarea sau exercitarea neeficientă a unor competenţe ale APL. În aşa mod

autorităţile publice prestează servicii de o calitate redusă.

Incapacitatea economiilor locale de a genera venituri fiscale suficiente

pentru acoperirea necesităţilor publice. Majoritatea impozitelor cu o rată sporită a

colectării sunt prelevate în bugetul de stat, iar pentru APL sunt stabilite impozite şi

taxe care presupun randamente fiscale reduse. Nu există mecanisme de stimulare a

APL pentru a încuraja dezvoltarea economiei locale şi, implicit, extinderea bazei

fiscale a UAT.

Sistemul actual de repartizare a veniturilor regularizatoare are ca efect

intervenţia excesivă a APC şi APL de nivelul II la gestionarea resurselor financiare în

detrimentul APL de nivelul I şi II, inclusiv reţineri la efectuarea transferurilor de

către APL de nivel II pentru APL de nivelul I. Ca efect APL de nivelul I sunt

dependente de deciziile APC şi de APL de nivelul II. De asemenea nu există criterii

obiective de evaluare a redistribuirii veniturilor generale de stat către APL.

Eludarea fiscală, graţie multiplelor facilităţi şi înlesniri fiscale

nejustificate, conduce la restrângerea bazei fiscale, micşorarea veniturilor locale

proprii şi la erodarea echităţii fiscale prin favorizarea nemotivată a unor agenţi

economici în impunere. În aceeaşi ordine de idei, APL nu dispun de drepturi legale şi

pârghii reale pentru influenţarea contribuabililor în vederea asigurării oportunităţii şi

plenitudinii achitării impozitelor şi taxelor locale.

Sistemul de transferuri existent este ineficient. Formula de calcul al

transferurilor este una simplistă şi nu ia în consideraţie factorii ce caracterizează

obiectiv necesităţile de compensare cu resurse financiare la nivel local. Tot odată

transferurile sunt netransparente şi bazate pe subiectivism. Sistemul actual de

transferuri nu conţine pârghii pentru încurajarea efortului fiscal al APL şi eficienţei

cheltuielilor publice. În consecinţă, sistemul de relaţii interbugetare este defectuos.

De-motivările în planificarea propriilor venituri şi prognozarea lor mai

exactă. Sistemul actual favorizează sub-evaluările la colectarea veniturilor proprii

prin faptul că stipulează în lege că toate veniturile colectate peste cifra prognozată

rămân în teritoriu. Acest deficient deteriorează transparenta şi responsabilitatea

financiară şi duce la amendarea frecventă a bugetelor APL (de cele mai dese ori

trimestrial), astfel subminând planificarea strategică. De asemenea APL nu dispun de

un mecanism stimulatoriu la capitolul enunţării precise a veniturilor ca urmare a

metodei actuale de alocare a transferurilor generale. Formula actuală se bazează pe

veniturile prognozate şi nu pe capacitatea fiscală. Ca rezultat, este afectat efortul

fiscal al APL.

Lipsa de acoperire financiară a cheltuielilor de capital. Descentralizarea

concomitentă a deciziilor investiţionale şi a celor de cheltuieli curente vor spori

eficienţa asociată de apropierea prestării şi producerii serviciilor şi bunurilor publice

locale de necesităţile şi preferinţele contribuabililor şi vor îmbunătăţi

responsabilitatea APL. În plus, menţinerea infrastructurii la un nivel eficient necesită,

de regulă, prezenţa şi dezvoltarea proprietăţii locale.

Utilizarea la scară redusă a împrumuturilor publice. Sistemul normativ

existent permite contractarea de împrumuturi bancare doar în limita de 20% de la

mărimea veniturilor totale ale APL. Reglementările în vigoare nu permit atragerea de

investiţii pe termen lung, deoarece conţine un număr redus de prevederi normative. În

consecinţă, APL nu dispun de o experienţă vastă în contractarea şi gestionarea

împrumuturilor, în elaborarea noilor instrumente financiare în scopul stimulării

mecanismului investiţional.

3.2. Obiectivele politicii fiscale și politicii de administrare fiscală pe anii 2011-2013

Obiectivele politicii fiscale

Obiectivele generale ale politicii fiscale pe anii 2012-2014 rămân ca şi în anii

precedenţi:

(1) asigurarea echităţii, stabilităţii şi transparenţei fiscale;

(2) optimizarea presiunii fiscale;

(3) stabilizarea şi simplificarea legislaţiei fiscale;

(4) armonizarea principiilor puse la baza legislaţiei fiscale naţionale cu cea

comunitară.

Pe termen mediu se preconizează o serie de măsuri de politică fiscală pe

principalele tipuri de impozite, precum urmează.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Pe termen mediu se prevede menţinerea sistemului progresiv de impozitare a

veniturilor cetăţenilor, fără revederea tranşelor de venit impozabil şi cotelor de

impozit, concomitent cu majorarea scutirii anuale personale, scutirii personale majore

şi scutirii pentru persoanele întreţinute la rata inflaţiei prognozată pentru 2012 - 2014,

conform tabelului 3.1. Măsura dată are drept scop susţinerea persoanelor fizice cu

venituri mici şi transpunerea treptată a presiunii fiscale asupra populaţiei cu venituri

medii şi mai sus de medii.

Tabelul 3.1

Evoluţia cotelor impozitului pe venitul persoanelor fizice în 2009 – 2014

  2009 2010 2011 2012 2013 2014

Efectiv Prevederi

Mărimea grilelor

de venit

impozabile (vi) şi

cotele impozitului

pe venitul

persoanei fizice,

lei anual / %

vi<25200:7

%

vi>25200:1

8%

vi<25200:

7%

vi>25200:1

8%

vi<25200:

7%

vi>25200:1

8%

vi<25200:

7%

vi>25200:1

8%

vi<25200:7

%

vi>25200:18

%

vi<25200:7

%

vi>25200:18

%

Scutirea anuală

personală, lei7200 lei

(600 lei)

8100 lei

(675 lei)

+ 900 lei

8100 lei

(675 lei)

0 lei

8640 lei

(720 lei)

+ 540 lei

9060 lei

(755 lei)

+ 420 lei

9480 lei

(790 lei)

+ 420 lei

Scutirea anuală

personală majoră,

lei

12000 lei

(1000 lei)

12000 lei

(1000 lei)

0 lei

12000 lei

(1000 lei)

0 lei

12840 lei

(1070 lei)

+ 840 lei

13440 lei

(1120 lei)

+ 600 lei

14100 lei

(1175 lei)

+ 660 lei

Scutirea anuală 1680 lei 1800 lei 1800 lei 1920 lei 1980 lei 2040 lei

pentru persoanele

întreţinute, lei(140 lei)

(150 lei)

+ 120 lei

(150 lei)

0 lei

(160 lei)

+ 120 lei

(165 lei)

+ 60 lei

(170 lei)

+ 60 lei

Sursa: Cadrul bugetar pe termen medu 2012-2014. Anexă la Dispoziţia Guvernului nr. 129-d din 29 decembrie 2011[online] Disponibil: http://www.mf.gov.md/common/middlecost/CCTM2014/anexe29iunie/CBTM_2012-2014.pdf

Adiţional, în anul 2012 se prevede stabilirea unui regim unic de impozitare al

veniturilor obţinute din activităţile profesionale: notari, avocaţi, executori

judecătoreşti şi mediatori, prin abordarea acestora din punct de vedere fiscal ca

persoane fizice-cetăţeni, de rând cu permiterea dreptului la deducerea cheltuielilor

salariale, a obligaţiilor aferente acestora, a taxelor şi impozitelor achitate ce ţin de

desfăşurarea activităţii profesionale.

Impozitul pe venitul persoanelor juridice

În anul 2012 se prevede:

a) reintroducerea impozitului pe venitul agenţilor economici în mărime de

12%, cu anularea tuturor facilităţilor fiscale generale şi individuale, exceptând cele

garantate pentru o perioadă de timp concretă: zonele economice libere, dobânzile la

depozite bancare şi valori mobiliare corporative sub formă de obligaţiuni;

b) introducerea impozitului simplificat unic pe venitul obţinut din activitatea de

întreprinzător de către agenţii micului bussines, în mărime de 4% din cifra de afaceri

anuală de până la 600 000 lei, determinată prin metode şi surse directe şi indirecte;

c) diminuarea cotei impozitului reţinut la sursă din venitul sub formă de

dividende obţinut de agenţi economici şi cetăţeni rezidenţi şi nerezidenţi, de la 15%

la 6%, cu extinderea acestuia faţă de agenţi economici rezidenţi, şi introducerea

mecanismului de reţinere finală al acestui impozit;

d) diminuarea mărimii cotei impozitului reţinut la sursă din venitul obţinut de

agenţi economici şi cetăţeni nerezidenţi, de la 15% la 12%, în aceeaşi mărime ca şi

impozitul pe venitul agenţilor economici, cu excepţia venitului sub formă de

dividende (6 la sută);

e) introducerea sistemului de deducere a provizioanelor pentru companiile de

leasing;

f) majorarea plafonului de atribuire la categoria de mijloace fixe pe care se

calculează uzura,de la 3000 lei la 6000 lei;

g) majorarea normei de uzură pentru proprietatea raportată la categoria III, de

la 10% la 12,5%;

h) majorarea cuantumului deducerilor cheltuielilor neconfirmate documentar,

de la 0,1% la 0,2% din venitul impozabil.

Măsurile menţionate mai sus au drept scop crearea unui echilibru bugetar prin

diversificarea surselor de venituri, asigurarea echităţii fiscale, consolidarea sistemului

de impozitare directă, simplificarea impozitării, evidenţei contabile, administrării şi

raportării fiscale.

Totodată, în vederea consolidării şi simplificării sistemului de impozitare la

impozitul pe venit, în anul 2012 se prevede:

a) revizuirea limitelor de deducere a cheltuielilor de delegare;

b) revizuirea spectrului de cheltuieli de reprezentanţă permise spre deducere,

fără revederea limitelor acestora;

c) revizuirea cheltuielilor achitate de către patron salariatului (transport, studii,

etc.);

d) examinarea oportunităţii simplificării modului de determinare a uzurii

mijloacelor fixe în scopuri fiscale;

e) examinarea oportunităţii introducerii impozitului pe reprezentanţă în mărime

fixă.

În anul 2013 se prevede efectuarea unui studiu privind sistemele de impozitare

a fondurilor nestatale de pensii naţionale şi internaţionale.

Pentru anul 2014 se prevede introducerea conceptului privind preţurile de

transfer. Scopul măsurii date este de a crea condiţii egale de impunere a agenţilor

economici autohtoni şi companiilor multinaţionale.

Contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare

obligatorie de asistenţă medicală

În anii 2012 - 2014 se prevede menţinerea cotelor generale ale contribuţiilor de

asigurări sociale (29%) şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

(7%).

În anul 2012 se prevede revizuirea sistemului de plată a contribuţiilor de

asigurare socială şi medicală de către deţinătorii de patentă de întreprinzător, altor

categorii (cetăţeni străini, notari, avocaţi, executori judecătoreşti, etc.), în vederea

stabilirii unui regim general de impunere pentru toţi contribuabilii acestor plăţi.

Această măsură va permite asigurarea echităţii fiscale între plătitorii contribuţiilor

respective achitate în cote fixe cu cei care achită în cote ad-valorem.

În anul 2013 se prevede implementarea Titlului X al Codului fiscal

„Contribuţii sociale”, care va reglementa contribuţiile de asigurări sociale de stat

obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Măsura dată va

permite sistematizarea legislaţiei fiscale prin codificarea acestor plăţi.

Taxa pe valoarea adăugată

În anul 2012 se prevede:

a) extinderea pentru municipiile Chişinău şi Bălţi a mecanismului de restituire

a TVA la investiţiile (cheltuielile) capitale analogic celorlalte localităţi ale republicii,

exceptând cele efectuate în clădiri şi autoturisme, concomitent cu anularea

plafoanelor de restituire a TVA;

b) introducerea mecanismului de direcţionare a sumei TVA pasibilă restituirii

contribuabililor în contul stingerii obligaţiilor viitoare ale acestora faţă de bugetul

public naţional, întru simplificarea procedurii de stingere a obligaţiei fiscale;

c) concomitent cu anularea scutirii de TVA la mijloacele fixe depuse în

capitalul social al agentului economic, în contextul extinderii mecanismului de

restituire a TVA la investiţiile (cheltuielile) capitale efectuate în mun. Chişinău şi

Bălţi.

Aceste măsuri au drept scop sporirea fluxului de investiţii autohtone şi externe,

a nivelului de lichidităţi şi respectiv, a capacităţii de finanţare a activităţii

operaţionale/investiţionale.

Totodată, pentru anul 2012 se prevede introducerea cotei standard TVA de

20% la zahăr în schimbul cotei reduse a TVA de 8%, în vederea respectării

principiului echităţii fiscale prin tratarea egală a agenţilor economici producători de

zahăr şi alţi producători de produse intermediare.

Totodată, realizarea acestei măsuri va permite reducerea creanţelor de la buget

aferente TVA create de disproporţia dintre rata redusă a TVA de 8% aferente

importurilor şi livrărilor pe teritoriul ţării şi cea standard de 20% la export.

În vederea optimizării sistemului fiscal privind TVA, în anul 2012 se prevede:

a) examinarea oportunităţii anulării facilităţilor fiscale individuale privind

TVA pentru organizaţiile şi întreprinderile societăţilor orbilor, surzilor, invalizilor şi

federaţiile sportive naţionale cu implementarea mecanismului de compensare directă

din buget a sumelor TVA;

b) examinarea oportunităţii privind neaplicarea TVA la diferenţa negativă

dintre preţul de realizare şi cel de achiziţie, producere, procurare, valoarea în vamă

aferentă mărfurilor, serviciilor.

Accize

În vederea ajustării graduale a cotelor accizelor la produsele din tutun la

nivelul ţărilor din regiune, cît şi la practica europeană, în anii 2012 - 2014 se prevede:

a) modificarea structurii mărimii cotei accizului la articole din tutun, care se

prezintă în tabelul 3.2.

Tabelul 3.2Evoluţia cotelor accizelor pentru articolele din tutun-ţigarete cu filtru în 2011 - 2014

Poziți

a tarifară

Unita

tea de

masură

Cota accizului

2011 2012 2013 2014

efectiv prevederi

24022

0 Ţigarete

cu filtru

Valoa

rea în

lei/1000

bucăţi

10 lei

+ 18%

40

lei + 27%

80 lei

+ 36%

120

lei + 45%

Sursa: Cadrul bugetar pe termen medu 2012-2014. Anexă la Dispoziţia Guvernului nr. 129-d din 29 decembrie 2011[online] Disponibil: http://www.mf.gov.md/common/middlecost/CCTM2014/anexe29iunie/CBTM_2012-2014.pdf

b) modificarea structurii şi mărimii cotei accizului la alcoolul etilic nedenaturat

cu o concentraţie alcoolică de până la/mai mult de 80% volum (poziţiile tarifare

2207, 2208), alte băuturi alcoolice (poziţiile tarifare 2205, 220600)

În anul 2012 se prevede:

a) anularea accizului pentru vinul din struguri proaspeţi şi mustul de struguri

(poziţia tarifară 2204), în vederea susţinerii şi dezvoltării ramurii viti-vinicole;

b) anularea accizului pentru articolele din cristal.

Scopul acestora este simplificarea sistemului fiscal şi administrării fiscale şi

eliminarea pieţei tenebre cu articolele respective, precum şi majorarea încasărilor la

bugetul de stat.

Concomitent, în anul 2012 se prevede majorarea cotelor accizelor la

autoturisme, în vederea acumulării de resurse la buget şi diminuarea poluării

mediului ambiant.

Impozitul pe bunurile imobiliare

În anii 2012 – 2014 se prevede continuarea implementării următoarelor etape

ale noului sistem de impozitare a diferitelor categorii de bunuri imobiliare, în funcţie

de valoarea de piaţă a acestora, care se prezintă în tabelul 3.3.

Tabelul 3.3Etapele de implementare a noului sistem de impozitare a bunurilor imobiliare în 2012

– 2014

Etapele

de

Implementare

Categoria de bunuri imobile evaluate la

valoarea de piaţă

Anul

Implementării

II Bunurile imobiliare cu destinaţie locativă –

apartamente şi case de locuit individuale din

satele (comunele) din componenţa municipiilor

Chişinău şi Bălţi;

Terenurile agricole şi construcţiile amplasate

pe ele

2012

III Bunurile imobiliare cu destinaţie locativă

apartamente şi case de locuit individuale din

localităţile rurale;

Bunurile imobiliare cu destinaţie agricolă –

grădini din extravilan

2014

IV Bunurile imobiliare care nu au fost evaluate

de către organele cadastrale teritoriale

conform valorii estimate, în baza valorii de

piaţă

2014

Sursa: Cadrul bugetar pe termen medu 2012-2014. Anexă la Dispoziţia Guvernului nr. 129-d din 29 decembrie 2011[online] Disponibil: http://www.mf.gov.md/common/middlecost/CCTM2014/anexe29iunie/CBTM_2012-2014.pdf

Totodată, în vederea generării veniturilor pentru consolidarea bugetelor UAT,

în anul 2012 se prevede majorarea limitelor cotelor impozitului pe bunurile

imobiliare cu destinaţie locativă din municipii şi oraşe, inclusiv din localităţile aflate

în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor); pentru garajele şi terenurile

pe care acestea sînt amplasate, loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii

amplasate pe ele, de la 0,02% (cota minimă) şi 0,25% (cota maximă) la 0,05% şi

0,3%, care se prezintă în tabelul 3.4.

Tabelul 3.4

Categoria bunului Cota impozitului

Bunurile imobiliare cu

destinaţie locativă

(apartamente şi case de

locuit individuale, terenuri

aferente acestor bunuri) din

municipii şi oraşe, inclusiv

din localităţile aflate în

componenţa acestora, cu

excepţia satelor

(comunelor); pentru garajele

şi terenurile pe care acestea

sînt amplasate, loturile

întovărăşirilor pomicole cu

sau fără construcţii

amplasate pe ele

2011 efectiv 2012 prevederi

min max min max

0,02% 0,25% 0,05% 0,3%

Sursa: Cadrul bugetar pe termen medu 2012-2014. Anexă la Dispoziţia Guvernului nr. 129-d din 29 decembrie 2011[online] Disponibil: http://www.mf.gov.md/common/middlecost/CCTM2014/anexe29iunie/CBTM_2012-2014.pdf

Adiţional în anul 2012 se prevede introducerea cotei impozitului pe bunurile cu

destinaţie locativă – apartamente şi case de locuit individuale din satele (comunele)

din componenţa municipiilor Chişinău şi Bălţi, în mărime de 0,05% (cota minimă) şi

0,3% (cota maximă), şi terenurile agricole şi construcţiile amplasate pe ele, în mărime

de 0,1% (cota minimă) şi 0,3% (cota maximă), conform tabelului 3.5.

Tabelul 3.5Cota impozitului

Categoria bunului 2011 efectiv 2012 prevederi

aferentă

terenului

aferentă

bunul

imobil

Max max min max

Bunurile imobiliare cu destinaţie

locativă

(apartamente şi case de locuit

individuale,

terenuri aferente acestor bunuri) din

satele

(comunele) din componenţa

municipiilor

Chişinău şi Bălţi

1 leu pentru

100 m2

0,1% din

valoarea de

bilanţ

(pentru

persoane

juridice)/cost

(pentru

persoane

fizice)

0.05%

din

valoarea

estimată

0.3% din

valoarea

estimată

Terenurile agricole şi construcţiile

amplasate pe ele

10-30 lei

pentru 100

m2

(pentru

intravilan) şi

350 lei

pentru 1

hectar

(pentru

extravilan)

0,1% din

valoarea de

bilanţ

(pentru

persoane

juridice)/cost

(pentru

persoane

fizice)

0,1% din

valoarea

estimată

0,3% din

valoarea

estimată

Sursa: Cadrul bugetar pe termen medu 2012-2014. Anexă la Dispoziţia Guvernului nr. 129-d din 29 decembrie 2011[online] Disponibil: http://www.mf.gov.md/common/middlecost/CCTM2014/anexe29iunie/CBTM_2012-2014.pdf

Taxe locale

În anul 2012 se prevede:

a) anularea taxei pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au

birouri (posturi) vamale de trecere a frontierei vamale, în vederea respectării

angajamentelor Republicii Moldova faţă de organismele internaţionale în partea ce

ţine de anularea barierelor tarifare la realizarea comerţului;

b) efectuarea studiului privind revizuirea în întregime a sistemului naţional de

taxe locale (12), în vederea consolidării sistemului fiscal şi simplificarea administrării

fiscale şi evidenţei contabile.

Taxe rutiere

În 2012 se propune rebalansarea mărimilor cotelor taxei pentru folosirea

drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova şi stabilirea

acestora în funcţie de capacitatea cilindrică a motorului, masa totală şi sarcina masică

pe osie, în vederea asigurării unei poveri fiscale echitabile în funcţie de impactul

autovehiculelor asupra infrastructurii drumurilor.

Alte impozite şi taxe

În anul 2012 se prevede revizuirea sistemului de impozitare de către deţinătorii

de patentă de întreprinzător, în vederea optimizării sistemului de impozitare cu

patentă.

În anul 2014 se prevede implementarea Titlului XII al Codului fiscal "Alte

impozite şi taxe", în vederea sistematizării legislaţiei fiscale, care va reglementa

impozitul privat şi patenta de întreprinzător.

Obiectivele politicii de administrare fiscală

Obiectivelor politicii de administrare fiscală pe anii 2012 - 2014 sunt orientate

spre eficientizarea administrării fiscale şi managementului fiscal şi rezultă din Planul

de dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2011 - 2015, acţiunile cărora se

prezintă în tabelul 3.6.

Tabelul 3.6Obiectivele politicii de administrare fiscală pe anii 2012 – 2014

Nr.

d/o

Obiective Acţiuni Termen de realizare

2012 2013 2014

1. Reformarea cadrului legislativ, organizaţional şi instituţional

1.1 Instituirea unor

funcţii moderne

de control intern

şi de audit intern

şi actualizarea

sistemului existent

Efectuarea unui studiu de

fezabilitate referitor la situaţia

actuală a controlului intern şi la

eficienţa lui, pentru depistarea şi

înlăturarea lacunelor

+ + +

Elaborarea şi implementarea unui

sistem performant de control intern

+ + +

Dezvoltarea şi perfecţionarea

sistemului de audit intern

+ + +

1.2 Crearea unei

structuri şi

asigurarea

organizării

eficiente şi

efective pentru

executarea

sarcinilor

administraţiei

fiscale

Implementarea unor reguli clare

privind relaţiile stabilite între

aparatul central şi oficiile

teritoriale, corespunderea funcţiilor

operaţionale la nivel central şi

teritorial fără dublarea sau

suprapunerea riscurilor

+

Preluarea celor mai bune practici

prin cooperarea internaţională,

efectuarea schimbului de

informaţii, conlucrarea şi

colaborarea cu diverse instituţii

publice din ţară, sporirea

transparenţei în procesul

decizional, actualizarea şi

optimizarea

informaţiilor de orice gen prin

metode accesibile şi oportune

+ + +

1.3 Implementarea

parteneriatului

public-privat în

domeniile de

Identificarea domeniilor de

activitate ale economiei naţionale

cu grad sporit de risc pentru

administrarea fiscală

+

activitate ale

economiei

naţionale cu risc

sporit pentru

administrarea

fiscală

Efectuarea studiilor de fezabilitate

privind situaţia actuală în fiecare

dintre domeniile de activitate ale

economiei naţionale cu risc sporit

pentru administrarea fiscală

+

Antrenarea parteneriatului public-

privat la implementarea noilor

metode şi proceduri de administrare

fiscală în anumite sectoare ale

economiei naţionale şi

monitorizarea acestora

+ + +

2. Modernizarea modalităţii de abordare a conformării contribuabililor

2.1 Implementarea

strategiei generale

de confirmare

Asigurarea realizării prevederilor

strategiei prin elaborarea planurilor

operaţionale

+ + +

2.2 Revizuirea

programelor de

administrare a

contribuabililor

mari

Elaborarea sistemului de evaluare a

riscurilor de conformare a

contribuabililor mari

+ +

Consolidarea capacităţilor

funcţionale şi de control ale

Direcţiei marilor contribuabili

+ +

Stabilirea criteriilor clare de

determinare a statutului de

contribuabil mare

+ +

Divizarea contribuabililor mari pe

domenii de activitate

+ +

2.3 Elaborarea unei

strategii de

gestionare a

riscurilor de

conformare a

Elaborarea unei strategii de

conformare pentru gestionarea

riscurilor persoanelor cu venituri

foarte mari

+

persoanelor

cu venituri foarte

mari

2.4 Elaborarea

politicilor integre

şi comprehensive

de

prevenire şi

combatere a

evaziunii şi

fraudei fiscale

Consolidarea capacităţilor de

investigare a fraudelor

+ +

Elaborarea şi implementarea

sistemului de identificare a

riscurilor de evaziune fiscală, ce ar

conduce la majorarea nivelului de

depistare şi eliminare a fraudelor

fiscale

+ +

2.5 Analiza

proceselor şi

procedurilor

actuale de

administrare

fiscală, elaborarea

şi implementarea

schemelor de

eliminare a

lacunelor în

vederea

eficientizării lor,

monitorizarea şi

actualizarea

continuă a

acestora.

Efectuarea analizei proceselor de

colectare şi administrare a

veniturilor, evidenţă a

contribuabililor, control fiscal,

deservire a contribuabililor,

colectare a arieratelor.

+ +

Modificarea şi eficientizarea

proceselor de colectare şi

administrare a veniturilor, evidenţă

a contribuabililor, control fiscal,

deservire a contribuabililor,

colectare a arieratelor.

+ +

Monitorizarea şi actualizarea

proceselor de colectare şi

administrare a veniturilor, evidenţă

a contribuabililor, control fiscal,

deservire a contribuabililor,

colectare a arieratelor.

+ + +

2.6 Elaborarea şi

implementarea

Oferirea consultanţelor

comprehensive şi accesibile

+ +

unei strategii de

deservire a

contribuabililor,

ca parte

componentă a

strategiei generale

de conformare

contribuabililor

2.7 Simplificarea

procedurilor

de calculare,

raportare şi

achitare a

obligaţiei fiscale

şi ridicarea

nivelului de

satisfacere a

contribuabililor

Dezvoltarea şi implementarea unui

sistem de evaluare a nivelului de

satisfacere a contribuabililor, care

ar permite identificarea lacunelor în

administrarea fiscală şi înlăturarea

lor eficientă

+ + +

Revizuirea procedurilor existente

de calcul, raportare şi achitare a

impozitelor şi taxelor pentru

simplificarea lor

+ + +

Elaborarea şi implementarea

sistemelor şi procedurilor clare şi

simple de calculare, raportare,

restituire a impozitelor şi taxelor

+ + +

2.8 Lărgirea

spectrului de

servicii prestate

contribuabililor

prin dezvoltarea şi

implementarea

unor sisteme

informaţionale

automatizate

eficiente şi

Stabilirea şi monitorizarea

performanţelor de prestare a

serviciilor conform standardelor de

eficienţă, sporirea numărului

utilizatorilor de servicii electronice

+ + +

Dezvoltarea şi implementarea

sistemelor informaţionale

automatizate ce oferă noi servicii

pentru contribuabili, reducerea

timpului util de furnizare a

+

opţionale, care vor

asigura schimbul

de informaţii

între autorităţile

fiscale şi

contribuabili

informaţiei către contribuabili

3. Eficientizarea utilizării tehnologiilor informaţionale în administrarea fiscală

3.1 Dezvoltarea şi

unificarea

Sistemului

informaţional

integrat

Organizarea uniformă şi efectivă,

din punctul de vedere al costurilor,

a arhitecturii şi a managementului

tehnologiilor informaţionale,

după posibilităţi şi necesităţi,

folosirea sistemelor/soluţiilor

generice sau industriale pentru

a diminua costurile de elaborare şi

întreţinere

+ + +

Elaborarea softurilor noi pentru

activitatea funcţională a SFS, ce va

permite eficientizarea administrării

fiscale, simplificarea raportării

fiscale, modernizarea serviciilor

prestate contribuabililor şi,

respectiv, ridicarea nivelului de

satisfacere a acestora

+ + +

Revizuirea cu regularitate a

soluţiilor informaţionale

(gestionare atît externă, cît şi

internă) în ceea ce priveşte

corespunderea, securitatea, accesul

la date şi protecţia datelor

+ + +

3.2 Extinderea Crearea unei baze de date + + +

resurselor

informaţionale şi

creşterea calităţii

datelor, crearea

bazei de date

complete despre

contribuabili, cu

includerea

informaţiilor

primite de la terţi

comprehensive şi operaţionale

privind contribuabilii în

conformitate cu cerinţele strategiei

SFS, pentru ridicarea nivelului de

satisfacere a utilizatorilor interni şi

externi, oferirea rapoartelor

Ministerului Finanţelor, Cancelariei

de Stat, organizaţiilor internaţionale

etc.

Cooperarea cu instituţiile publice în

vederea schimbului continuu şi

permanent de informaţii despre

contribuabili

+ + +

3.3 Maximizarea

utilizării

Sistemului

informaţional

integrat de către

contribuabili şi

structurile

interne

Utilizarea pe larg a instrumentelor

şi metodelor informaţionale de

către SFS, creşterea numărului

de servicii acordate contribuabililor

prin internet în conformitate cu

standardele internaţionale,

creşterea numărului de utilizatori ai

reţelei locale şi a capacităţii

acesteia

+ + +

Eficientizarea mecanismului de

acordare a informaţiilor

+ + +

3.4 Asigurarea

securităţii

informaţionale

Realizarea măsurilor adecvate

pentru asigurarea protejării datelor

(securitate, integritate, definirea

şi documentarea feedbackului) şi

revizuirea lor în mod regulat

+ + +

Menţinerea securităţii sistemelor

informaţionale în scopul asigurării

+ + +

confidenţialităţii informaţiilor

privind contribuabilii, protejării

datelor personale

3.5 Modernizarea

echipamentului

tehnic în raport cu

avantajul

tehnologic şi cu

cerinţele

sistemului

informaţional,

dezvoltarea reţelei

de

comunicaţii

Modernizarea echipamentului de

calcul de la locul de muncă al

inspectorilor, pentru sporirea

productivităţii muncii, micşorarea

timpului necesar selectării

informaţiei din baza de date

+ + +

Asigurarea infrastructurii de

servere pentru Centrul de date,

modernizarea echipamentului

periferic, modernizarea reţelei de

comunicaţii securizate (VPN)

+ + +

4. Eficientizarea managementului resurselor umane

4.1 Implementarea şi

dezvoltarea unui

management de

performanţă,

eficientizarea

procesului de

evaluare a

performanţelor

profesionale

ale angajaţilor

SFS

Eficientizarea sistemului de

evaluare a personalului, bazat pe

legislaţia naţională şi standardele

internaţionale în domeniul resurse

umane

+

Eficientizarea sistemului de

stimulare nonfinanciară a

personalului şi asigurarea

transparenţei a criteriilor acestui

sistem

+

Elaborarea sistemului de planificare

a forţei de muncă

+

Elaborarea unui sistem eficient de

comunicare

+

4.2 Perfecţionarea

profesională

Crearea Centrului de instruire al

SFS şi asigurarea funcţionalităţii

+ + +

continuă a

angajaţilor,

realizată prin

diverse forme

şi metode de

instruire, crearea

şi dezvoltarea

capacităţilor

Centrului de

instruire al SFS

acestuia.

3.3. Recomandări de perfecționare a administrării fiscale

teritoriale

Clasificarea impozitelor Impozitul funciar

Impozitul pe clădiriImpozitul pe activităţi industriale,comerciale şi profesii libereImpozitul pe capital mobiliar

Impozitereale

Impozitepersonale

Impozitpe venit

Impozitepe avere

Impozite pe veniturilepersoanelor fizice

Impozite pe veniturilepersoanelor juridice

Impozite pe avereapropriu-zisă

Impozite pe circulaţiaaverii

Impozit pe sporul deavere

Impozitedirecte

Impoziteindirecte

Impozite de consumaţieVenituri provenind de lamonopolurile fiscaleTaxe vamaleTaxe de timbru şi deînregistrare

1. După trăsăturilede fond şi deformă

Impozite pe venit

Impozite pe avere

Impozite pe cheltuieli

2. După obiect

Impozite financiare

Impozite de ordine3. După scopulurmărit

Impozite permanente (ordinare)

Impozite incidentale (extraordinare)4. După frecvenţacu care realizează

În statele de tip federal

În statele de tip unitar

Impozite federaleImpozite ale statelor, regiunilor sauprovinciilor membre federaţieiImpozite totaleImpozite ale administraţiei centrale destatImpozite locale

5. După instituţiacare le adminis-trează

Anexa 1.1.

Sursa: Curs Fiscalitate, C. Plămădeală