1

RISCURI NATURALE ŞI ANTROPICE

pentru PATRIMONIUL CONSTRUIT AL BUCUREŞTIULUI

Prof.dr. ing. Dan Lungu,

Institutul Naţional al Monumentelor Istorice & Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti

1. Patrimoniul construit al Capitalei

Patrimoniul de arhitectură, istoric şi cultural al Bucureştiului a fost, este şi va fi expus la 3 surse majore de distrugere:

(i) Cutremurele; (ii) Incendiile; (iii) Demolarea intenţionată. Patrimoniul construit al capitalei aparţine următoarelor clase din punctul de vedere al

legislaţiei naţionale de protecţie: (i) Monumente istorice; (ii) Construcţii situate în „zone protejate”. Statistica monumentelor istorice cuprinse în Lista Monumentelor Istorice 2004, Monitorul

Oficial al României, Anul 172 (XVI) – Nr. 646 bis., 16 iulie 2004, Volumele I, II, III indică distribuţia din Tabelul 1 a monumentelor istorice din Bucureşti şi respectiv din întreaga ţară.

Tabelul 1 Monumentele istorice din Bucureşti şi din România

Număr monumente

I Arheologie

II Arhitectură

III For + public

IV Memoriale

Monumente grupa

valorică A Bucureşti 2627 190 2089 112 236 247România 29425 9585 17708 678 1464 6640

Distribuţia pe categorii şi vârstă a monumentelor istorice din Bucureşti grupa A

(importanţă naţională) şi grupa B (importanţă locală) este cea din Tabelul 2.

Tabelul 2 Monumente istorice de arhitectură în Bucureşti, exemple

Grupa A Sec. XV

Sec. XVI

Sec. XVII

1700- 1776

1776-1830

1831-1920

1921-1945

1946-1960

Clădiri de cult 14 8 29 3 10 10 4Hoteluri 1 1 1 Imobile, case 4 4 9 5Palate 3 7 1 2 7 3Clădiri industriale 1 2Instituţii 6 19 11

Grupa B Sec. XV

Sec. XVI

Sec. XVII

1770- 1776

1776-1830

1831-1920

1921-1945

1946-1960

Clădiri de cult 1 18 16 3 8 4

2

51

6

2024

10 912

0

10

20

30

40

50

60

1550 1600 1650 1700 1750 1800 1850 1900 1950 2000

Date:Ministerul Culturii si CultelorInstitutul Naţional al Monumentelor IstoriceLista Monumentelor Istorice (2004)

Distributia celor 87 de biserici din Bucuresti cuprinse inLista Monumentelor Istorice 2004, cu

perioada de constructie

51

6

2024

10 912

0

10

20

30

40

50

60

1550 1600 1650 1700 1750 1800 1850 1900 1950 2000

Date:Ministerul Culturii si CultelorInstitutul Naţional al Monumentelor IstoriceLista Monumentelor Istorice (2004)

Distributia celor 87 de biserici din Bucuresti cuprinse inLista Monumentelor Istorice 2004, cu

perioada de constructie

2 4

1620

16

29

4750

0

10

20

30

40

50

60

1550 1600 1650 1700 1750 1800 1850 1900 1950 2000

Distributia celor 184 de biserici din Bucuresti descrise inAtlas-Ghid al lacasurilor de cult (1999), cu

perioada de constructie

Date: Atlas-Ghid, Istoria si arhitectura lacasurilor de cult din Bucuresti, Vol. I, II, III (1999)

2 4

1620

16

29

4750

0

10

20

30

40

50

60

1550 1600 1650 1700 1750 1800 1850 1900 1950 2000

Distributia celor 184 de biserici din Bucuresti descrise inAtlas-Ghid al lacasurilor de cult (1999), cu

perioada de constructie

Date: Atlas-Ghid, Istoria si arhitectura lacasurilor de cult din Bucuresti, Vol. I, II, III (1999)

Hoteluri 1 2 11 6Imobile, case 2 7 16 941 705Palate 2 3 3 3Clădiri industriale 1 1 12 8Instituţii 4 56 40

Între cele mai vechi monumente istorice din patrimoniul construit al Bucureştiului pot fi

enumerate: - În secolul XVIII: Hanul Gabroveni, 1739 (Str. Lipscani 86-88), Casa Melik

(Str. Spătarului 22), Reşedinţa patriarhală (Aleea Dealul Mitropoliei 21) ş.a., - În secolul XIX: Hanul lui Manuc, 1808 (Str. Franceză 42), Palatul Ghica Tei, 1822 (Str.

Doamna Ghica 5), Palatul Suţu, 1833 (Muzeul de Istorie al oraşului Bucureşti), Casa Capşa, 1848 (Calea Victoriei 36), Casa Kreţulescu, 1863 (Muzeul Literaturii Române, Bd. Dacia 12), ş.a.

Distribuţia bisericilor din Bucureşti cuprinse în Lista Monumentelor Istorice 2004

împreună cu distribuţia tuturor bisericilor din Capitală inventariate în Atlasul – Ghid privind Istoria şi arhitectura lăcaşurilor de cult din Bucureşti (1999) sunt indicate în funcţie de perioada de construcţie în Fig. 1.

Fig. 1 - Distribuţia bisericilor din Bucureşti, monumente istorice, în funcţie de perioada de construcţie

Similar, în Fig. 2 este indicată distribuţia în funcţie de perioada de construcţie a palatelor şi

hotelurilor monumente istorice din Bucureşti.

3

Fig.2 - Distribuţia palatelor şi hotelurilor din Bucureşti, monumente istorice, în funcţie de perioada de construcţie

Analiza tipului şi vârstei monumentelor istorice din Bucureşti este de natură a atrage

atenţia asupra responsabilităţii majore de a păstra intact un patrimoniu construit care a fost realizat înainte de 1800 numai în relativ puţine cazuri.

2. Incendiile în Bucureşti

Una dintre explicaţiile numărului redus de clădiri vechi în Bucureşti provine din numărul mare şi locaţia în oraş a incendiilor din Bucureşti în secolele XVII – XIX; în cele ce urmează se consemnează asemenea locaţii şi efecte ale incendiilor după Istoria Bucureştilor, Ionescu Gion, 1889 şi Bucureştii de altădată, G. Potra, 1981:

1691 Foc şi moarte de oameni (Gh. Şincai, Cronica Românilor, Iaşi, 1854, Vol. 3, p. 163) 1704 Foc la Hanul Şerban Vodă (pe locul actualei Bănci Naţionale) 1716 Foc în Centrul târgului 1739 Au ars case mari 16, mijlocii 49, mici 77, prăvălii 9, chilii 5;mănăstirea Sf. Sava,

biserica Colţea şi alte 3 biserici (E. Legrand, Ephemerides Daces, Paris, 1881, p. 185)

1767 Foc la Mănăstirea Cotroceni şi casele domneşti 1804 Foc în tot târgul, activat de vânt.

Au ars 500 – 600 case mari şi mici şi prăvălii (poate chiar peste 2000 după Dionisie Eclisiarhul, Chronograph)

1812 Foc la Casele domneşti din Dealul Spirii (Arhivele statului), şi la biserica Mihai Vodă

1822 Foc la Cavafii vechi 1824 Foc pe Calea Şerban Vodă şi în împrejurimi. Au ars 419 case 1845 Foc în Centrul comercial al Bucureştiului, la spitalul Colţea, biserica Bărăţia şi

biserica Sf. Anton

1

4

10

12

0

3

6

9

12

15

1750 1800 1850 1900 1950

Palate: 27

12

4

8

0

3

6

9

12

15

1750 1800 1850 1900 1950

Hoteluri: 15

4

Fig.3 - Vestitorul Românesc, 5 Apr.1847

5

1847, 23 martie, Incendiul de Paşte, la amiază. Focul se porneşte lângă biserica Sf. Dumitru şi Palatul Poştelor şi cuprinde rapid Lipscani, Şelari, str. Franceză, Curtea Veche, Colţea, Sf. Gheorghe, Sf. Vineri, Vergului, ş.a.

Marele logofăt Ioan Manu, Şeful Poliţiei Capitalei, prezintă date privind clădirile ce au ars la focul din 23 martie1847 în Vestitorul Românesc din 5 Apr.1847, p.100, Fig.2, date ce pot fi sintetizate ca în Tabelul 3.

Tabelul 3 - Consecinţele incendiului din 23 martie 1847 în Bucureşti

Case Prăvălii cu

etaj Prăvalii fără

etaj Hanuri Biserici Zona

130 354 713 16 7 „Vopseaua” de Roşu 31 359 75 5 „Vopseaua” Neagră

130 385 1072 91 12 Total

S-au primit 6.733.000 lei pentru refacerea oraşului după incendiu, din care domnitorul Gh.

Bibescu 230.000 lei, sultanul Turciei 161.000 lei, domnitorul Moldovei 35.775 lei, fostul domnitor al Serbiei M. Obrenovici 31.500 lei, consulul Austriei 6.500 lei, consulul Rusiei 3980 lei, consulul Franţei 1000 lei, ş.a.

Şi astăzi focul este unul din principalii duşmani ai patrimoniului construit în general şi al

monumentelor istorice, în special. Raportul nr. 72334/9 iunie 2006 al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă din

Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, destinat Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul construit, siturile istorice şi naturale din România, indică că între 1995 şi 2008 s-au produs peste 550 incendii la construcţii de cult, aproximativ 30% dintre acestea afectând lăcaşuri de cult de diferite confesiuni. Incendiile s-au datorat unor cauze de natură tehnică în proporţie de cca 50% şi unor deficienţe de natură organizatorică în proporţie de peste 30%.

Exemple de incendii contemporane cu efecte majore asupra patrimoniului cultural al

României sunt cele ce au afectat Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, sau mai recent, Catedrala din Bistriţa (iunie 2008), Fig. 3 şi Moara lui Asan, Lizeanu / Obor, Bucureşti – v. Fig 13.

6

Fig. 4 - Incendiul de la Catedrala din Bistriţa, mai 2008

3. Efectele cutremurelor din Vrancea în Bucureşti

Cea mai importantă sursă de hazard natural pentru construcţiile Bucureştiului o reprezintă marile cutremure moldave, din zona Vrancea situată la curbura Carpaţilor.

Câteva dintre efectele celor mai puternice 4 cutremure Vrâncene din ultimii 200 ani sunt notate mai jos.

- 1802, magnitudine Gutenberg-Richter MG-R= 7.7, intensitatea epicentrală peste 9.

Cutremurul, foarte adânc, este apreciat ca cel mai puternic cutremur istoric din sursa Vrancea, care a dărâmat o parte din turnul Colţei în Bucureşti şi s-a simţit până la Moscova, Istanbul şi în insulele greceşti. Unele dintre efectele sale majore sunt descrise în Pomelnicul Mănăstirii Văleni, Fig. 5, după cum urmează:

“In 1802, 14 octombrie la 7 ceasuri si jumatate ziua fost-au mare si napraznic cutremur care a prabusit multe sfinte Manastiri, prabusindu-se si sfanta Manastire Cotroceni… Cazut-au si Sfanta Manastire Valenii de Munte…Si atunci indemnandu-se de ravna dumnezeiasca au zidit mai intii sfanta Manastire Cotroceni adica biserica, clopotnita si casele cele mari. Asemenea au zidit si pe Sfanta Manastire Valenii de Munte”…

7

Fig. 5 - Pomelnicul Mănăstirii Văleni

- 1838 şi 1829, 2 cutremure cu intensitatea epicentrală peste 8. Cutremurele au produs victime, au înspăimântat oamenii, le-au dărâmat casele şi le-au crăpat zidurile şi au fost consemnate în numeroase documente româneşti şi străine ale vremii cu distrugerile provocate în Bucureşti şi nu numai Informaţii recente publicate de noi consideră cutremurul din 1838 mai puternic decât cel din 1829. Astfel cutremurele din 1802, 1824 şi 1836 sunt descrise după cum urmează în Voyage dans la Russie Méridionale et la Crimée par la Hongrie, la Valachie et la Moldavie par M. A. De Démidoff; Illustré par Raffet; E. Bourdin, éditeur Paris. 1841 & 1854, page 144, Fig. 6:

« On conserve encore le souvenir du tremblement de terre de 1802, qui renversa la tour du monastère de Koltza; de celui de 1829, qui ébranla fortement la plupart des édifices de Bukharest. Depuis que ces lignes sont écrites, une secousse plus violente que toutes celles dont le souvenir attriste encore le pays, a pensé engloutir Bukharest.

Tout à coup, le 11-23 janvier 1838, c'était le soir, la ville s'ébranle; les plus solides monuments chancellent; plusieurs maisons s'écroulent; toutes son endommagées, et, dans tout ces ravages, plusieurs hommes perdent la vie. »

Fig. 6 - Voyage dans la Russie Méridionale et la Crimée par la Hongrie, la Valachie et la

Moldavie par M. A. de Démidoff; Illustré par Raffet; E. Bourdin, éditeur Paris. 1841 & 1854

8

- 1940, magnitudine MG-R= 7.4, adâncime cca. 140 km. Cutremurul a provocat peste 350 victime în România şi prăbuşirea (cu peste 130 victime) a blocului Carlton în capitală (cea mai înaltă clădire din ţară din beton armat, cu 11 etaje şi înălţimea de peste 47 m, Fig 7).

Fig. 7 - Blocul Carlton, înainte de cutremurul din Nov. 1940

Academicianul Aurel A. Beleş a publicat în numerele 10 şi 11 din 1941 ale publicaţiei „Buletinul Societăţii Politehnice”, precum şi într-o broşură separată, lucrarea intitulată „Cutremurul şi construcţiile”, lucrare care pune pentru prima dată diagnosticul vulnerabilităţii seismice extreme a tuturor clădirilor înalte din beton armat construite între cele 2 războaie mondiale în centrul Bucureştiului.

- 1977, magnitudinea MG-R= 7.2, adâncimea 109 km, distanţa epicentrală faţă de Bucureşti cca. 105 km, cea mai mică distanţă evaluată instrumental pentru un cutremur vrancean puternic. Cutremurul a cauzat 1578 victime, din care 1424 în Bucureşti, 11221 răniţi, din care 7598 în Bucureşti, pagube la construcţii în general peste 70% din totalul de 2,05 miliarde $ în 1977 (valoare ce poate fi actualizată la 6 -7 miliarde $, astăzi), 32 clădiri integral prăbuşite în Bucureşti, din care 29 au fost clădiri înalte din beton armat (sau beton armat şi zidărie de cărămidă) construite înainte de cel de al doilea război mondial, ş.a., Fig 8m Fig 9, Fig 10, Fig 11, Fig 12. În secolul XX, cu excepţia cutremurului din sudul Italiei (la începutul secolului XX), cutremurul din România din 1977 a fost evenimentul seismic din Europa cu cel mai mare număr de victime. Ca urmare, Bucureştiul a fost calificat de Banca Mondială ca fiind capitala din Europa cu cel mai ridicat risc seismic.

Fig. 8 - 4 Martie 1977, Blocul Dunărea Fig. 9 - 4 Martie 1977, Blocul Casata

9

Clădiri monumentale din capitală precum: Palatul Telefoanelor, Palatul de Justiţie, Facultatea de Medicină, Primăria, Palatul CFR, Muzeul de Istorie a României, numeroase biserici, spitale, şcoli şi clădiri de locuinţe au fost grav avariate. Practic

Fig. 10 - 4 Martie 1977, Facultatea de Medicină, Bucureşti

întregul fond construit vechi al Bucureştiului, clădiri istorice şi clădiri înalte din beton armat interbelice şi postbelice, numeroase palate ce au ilustrat numele

Fig. 11 - 4 Martie 1977, Biserica Sfântu-Elefterie din Bucureşti

de „micul Paris” dat Bucureştiului „de altădată” au avut de suferit şi se află astăzi pe lista de priorităţi de consolidare, însemnate cu „bulina roşie”care ne reaminteşte că „nu suntem nemuritori”, cum recent remarca maestrul Radu Beligan într-un interviu la împlinirea vârstei de 90 de ani!

10

(a) (b)

Fig. 12 - Bucureşti, Facultatea de Chimie după 4 Martie 1977 (a) şi după bombardamentul din 1944 (b) Explicaţia pentru numărul foarte mare de clădiri înalte prăbuşite în centrul Bucureştiului

în 1977 rezultă din: (i) Planul Director de Sistematizare a Capitalei din 1935, care a fixat perimetrul pentru

clădirile înalte în centrul oraşului ca în Fig. 8 şi (ii) Vulnerabilitatea mare a clădirilor înalte din beton armat construite înainte de război,

în absenţa cunoştinţelor de protecţie seismică la vremea când ele au fost ridicate.

11

Fig. 13 - Planul director de sistematizare a Bucureştiului din 1935, zonele roşie şi

portocalie recomandate pentru clădiri înalte au furnizat majoritatea colapsurilor în 1977

Zona si tipul cladirilor

Spatii verziI Rurala

II Residentiala, cladiri P+1E

III Protejata, cladiri P+3E

IV Mixta, cladiri P+5E (pline)V Comerciala, cladiri P+6E (pline)

VI Industriala

Suburbii

Zona si tipul cladirilor

Spatii verziI Rurala

II Residentiala, cladiri P+1E

III Protejata, cladiri P+3E

IV Mixta, cladiri P+5E (pline)V Comerciala, cladiri P+6E (pline)

VI Industriala

Suburbii

Bucuresti - zona centrala

12

Fig. 14 - Locaţia clădirilor prăbuşite la 4 Martie 1977, în centrul Bucureştiului În ultimii anii România a continuat programele naţionale şi internaţionale de reducere a

riscului seismic prin consolidarea si reabilitarea clădirilor din clasa 1 de risc, implementarea unei noi generaţii de coduri de proiectare, extinderea instrumentării seismice a construcţiilor şi teritoriului, dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi crearea de parteneriate între instituţiile de specialitate cu atribuţii specifice în domeniul protecţiei seismice a construcţiilor şi monumentelor istorice.

Programul MLPAT/MTCT/ Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei dezvoltat în

baza Ordonanţei nr.20/1994 pentru clădiri de locuit multietajate încadrate în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public, a finalizat lucrările de consolidare pentru 12 clădiri în Bucureşti şi 3 în ţară, iar conform Programului de acţiuni al MDRL, aprobat prin HG nr. 491/2009,: (i) se află în curs de consolidare 3 clădiri în Bucureşti şi 3 în ţară, (ii) au documentaţiile de execuţie pregătite in vederea contractării 14 clădiri in Bucureşti şi 5 în ţară, (iii) au proiecte de consolidare in curs de elaborare 14 clădiri in Bucureşti şi 2 în ţară, şi (IV) urmează să se contracteze proiectarea lucrărilor de consolidare la alte 7 clădiri în Bucureşti.

Deasemenea sunt 40 construcţii în ţară şi 8 în Bucureşti nominalizate ca prezentând pericol public în Programul MDRL pe anul 2009 pentru expertizarea tehnică şi proiectarea unor lucrări de intervenţie în prima urgenţă, din fonduri proprii MDRL.

Proiectul Băncii Mondiale (componenta B) pentru reducerea riscului seismic (2005-2009,

cu extindere până în 2011) în valoare de 73.7 mil USD (16.8 mil USD contribuţia Guvernului României, 56.9 mil USD împrumut de la BIRD) implementat de MTCT/MDRL şi cofinanţat cu cca 108 mil USD de către beneficiarii lucrărilor de reabilitare şi consolidare seismică are în prezent: (i) finalizate lucrările la 8 clădiri publice de importanţă majoră, (ii) în curs de execuţie lucrări la 17 obiective, (iii) în curs de licitare a execuţiei 6 obiective (IV) in pregătire documentaţiile de licitaţie pentru 12 obiective.

$

$$$

$

$

$

$$

$$ $$$$

$$

$

$$

$

$

$

$

$

$

$

$

$$

$

$

1

23

4

8

5

6 7

9

33

31

1817

20 21

22

1312

24

10

11

14

23

29

25

15

32

19

26

16

27

28

1 0 1 2 Kilometers

N

EW

S

Land useStreetUrban built zoneRural built zoneLake, river, canalParkForestGardenCemeteryEconomic zoneAgricultural zone

$ Collapsed building

ArcView GIS 3.2 - ESRI California

13

Proiectul pentru reducerea riscului seismic pentru construcţii si structuri din România (2002-2008) al Agenţiei de Cooperare Internaţionala a Japoniei, JICA, realizat in cooperare cu MTCT/MDRL prin CNRRS, Centrul Naţional pentru Reducerea Riscului Seismic în parteneriat cu UTCB şi INCERC, în valoare de peste 7 mil USD (donaţie a Guvernului Japoniei către Guvernul României) s-a finalizat prin (i) donarea şi instalarea unor echipamente japoneze avansate pentru încercări dinamice pentru structuri şi pentru teren şi a unei reţele seismice de excepţie în Bucureşti cu senzori pe construcţii înalte, în câmp liber şi în foraje de adâncime (până la –150 m) in valoare de cca 3 mil USD, (ii) acordarea a 26 de burse de studiu şi cercetare în Japonia pentru ingineri români, (iii) proiecte de consolidare cu soluţii inovative pentru clădiri înalte din Bucureşti, s.a.

4. Demolarea clădirilor din Bucureşti situate în zone zise „protejate”

Din păcate pentru identitatea culturală, istorică, de arhitectură şi urbanistică a Bucureştiului, se demonstrează în prezent, cu succes!, că cel mai important contributor la pierderea construcţiilor frumoase din zonele protejate ale Bucureştiului este acţiunea conştientă a unor ambiţii de arhitectură şi mai presus de acestea, a intereselor speculative imobiliare ale momentului.

Legislaţia în vigoare care prevede protecţia monumentelor istorice sub autoritatea Ministerului Culturii şi Cultelor şi protecţia clădirilor din „zone protejate” sub autoritatea Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţe / Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi a planurilor urbanistice administrate de administraţia locală conduce în final la o protecţie ce tinde spre zero pentru clădirile din zonele numai formal şi global denumite „protejate”.

Tabloul de astăzi al Bucureştiului cu (i) demolări rapide, peste noapte, ale clădirilor istorice nedegradate seismic, situate în centrul Capitalei şi în zonele rezidenţiale elegante şi nepoluate al oraşului şi cu (ii) zgârie nori care răsar în mod aleator şi dezordonat, deşi aprobaţi de direcţiile de specialitate ale autorităţiilor locale şi centrale, pe întreaga suprafaţă a Capitalei, inclusiv în zona de protecţie a monumentelor istorice, amestecându-se cu clădiri de joasă înălţime şi creând probleme de circulaţie şi parcare irezolvabile (atât în prezent cât şi în viitor), este alarmant şi prefigurează o distrugere a Bucureştiului care o va depăşi pe cea din perioada comunistă.

Democraţia este un sistem evident şi indiscutabil mai eficient decât dictatura şi este pe

cale de a-şi demonstra superioritatea şi în politica de demolare a construcţiilor din zonele Capitalei declarate „protejate”, cuprinzând, în fapt, construcţii neprotejate de furia imobiliară.

În prezent Lista clădirilor expertizate tehnic şi încadrate în Clasa 1 de risc seismic de la

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor cuprinde 392 poziţii / adrese ce pot fi grupate (în % din totalul clădirilor expertizate) după cum urmează:

(i) Clădiri înalte ≥ P + 9E sub 3% ≥ P + 7E 16%

(ii) Clădiri joase ≤ P + 4E 57% ≤ P + 1 E 17% Dintre cele 392 poziţii numai 6 sunt din Clasa de importanţă 2, iar restul în Clasele de

importanţă 3 (311 clădiri) şi 4 (75 clădiri), reprezentând construcţii comune. Cele 6 clădiri din Clasa 2 de importanţă sunt situate în centrul Capitalei pe străzile

Franceză (No9), J.L. Calderon (No 2), J. Michelet (No 2 - 6), Calea Victoriei (No 33 - 35) şi Bd. Magheru (No 12 - 14 şi No 20).

Clădirile înalte (≥ P +9E) interbelice sunt situate tot în centrul capitalei pe Calea

Victoriei (No 33-35, No 95 şi No 101 A şi B), Bulevardul N. Bălcescu (No 32 - 34), Bulevardul

14

Gh. Magheru (No 12 - 14), str. I. Brezoianu (No 44) şi str. A. Beldiman (No 1), iar cele construite după 1945 sunt pe Şoseaua Ştefan cel Mare (No 33 şi No 32), str. Gării de Nord (No 6-8) şi Piaţa Romană (No 9).

Examinarea datelor prezentate pentru cădirile expertizate tehnic în Clasa 1 de risc seismic din Bucureşti – clădiri cu „Bulină roşie” (Fig 15) – permite şi următoarele două concluzii:

Fig 15 - „Bulina roşie”

(i) Scopul iniţial ale programului de expertizare seismică a clădirilor din Bucureşti avariate de cutremurele Vrâncene din 1940, 1977 şi 1990, a fost realizarea unei Liste de priorităţi de consolidare şi de punere în siguranţă a locatarilor din construcţiile cu probleme grave la structura de rezistenţă a imobilelor.

(ii) În ultimii ani lista s-a completat cu un număr foarte mare de construcţii joase, având câteva nivele, în general cu structura din zidărie portantă sau mixtă (zidărie şi beton) şi cu planşee uneori din lemn sau cu profile metalice şi bolţi de cărămidă.

Aceste construcţii pot fi eventual încadrate în aceiaşi clasă de vulnerabilitate seismică cu cele înalte – de tipul celor prăbuşite în 1977 – dar nu pot fi riguros considerate ca aparţinând aceleiaşi clase de risc seismic şi pentru simplu fapt că pe baza experienţei seismice din 1977 ele generează în cazul unui cutremur major, similar cu cel din 1977, consecinţe umane, economice şi structurale complect diferite de cele ce au fost provocate de prăbuşirea construcţiilor multietajate înalte din beton armat la 4 martie 1977.

(iii) Întrucât peste 50% din Lista de construcţii din Bucureşti încadrate în Clasa 1 de risc seismic sunt construcţii joase, sub P + 4E (17 % fiind construcţii P şi P + 1E) şi întrucât nici o construcţie nu aparţine clasei de importanţă 1 şi numai 6 construcţii din cele 392 din Listă aparţin Clasei de importanţă 2, se poate simplu observa că sensul listei de priorităţi de consolidare seismică a fost deviat spre alte scopuri, neexplicit declarate. Practic, în prezent „bulina roşie” devine o „invitaţie” pentru desfiinţarea a numeroase clădiri introduse din Clasa 1 de risc seismic ce sunt situate în zonele din centrul Capitalei sau în zonele rezidenţiale din Nordul oraşului, ş.a. (unde1 m2 de teren costă între 3000 şi peste 6000 Euro / m2!).

Aceste clădiri au structura de rezistenţă fragilă, din zidărie de cărămidă, uşor de demolat

(practic într-o noapte), şi au devenit astfel extrem de „atractive” pentru speculaţiile imobiliare menite să creeze terenul liber pentru viitoarele investiţii în clădiri înalte având 3 până la 8 nivele peste nivelul general al zonei / cartierului în care se vor împlanta.

15

Raportul din Septembrie 2008 privind Patrimoniul Construit şi Naţional al României în

Pericol, Măsuri prioritare de protecţie şi o ilustrare a stării de fapt, întocmit de Comisia Prezidenţială pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice şi Naturale propune explicit şi foarte clar ca măsură urgentă: includerea temporară a zonelor construite protejate - în calitate de ansambluri sau situri, dar şi fiecare clădire din ansamblu, în categoria juridică de „monument istoric", intrând, prin urmare, în aria de incidenţa a legislaţiei în vigoare privind monumentele istorice.

O asemenea măsură reprezintă în prezent singura posibilitate eficace de a bloca „epidemia” de demolări în zonele centrale ale Bucureştiului devenite zone ţintă pentru acei dezvoltatori imobiliari care consideră că Istoria Românilor şi Istoria Arhitecturii trebuie studiate numai la timpul trecut!

În măsura în care legislaţia de azi privind construcţiile noi înalte din Paris poate şi ar

trebui să constituie un model pentru „zonele protejate” din Bucureşti trebuie arătat că în 8 iulie 2008, Conseil de Paris a validat construcţia turnurilor înalte (până la 150 – 200 m) numai la periferia capitalei Franţei şi a limitat la 50 m înălţimea construcţiilor în zonele centrale ale Parisului (anterior fusese limitată la 37 m).

Nu în ultimul rând trebuie subliniat că drept răspuns la intervenţiile vizibile de desfiinţare

a unor clădiri istorice semnificative pentru Bucureşti, INMI a iniţiat numeroase acţiuni de clasare de urgenţă a unor asemenea clădiri, de exemplu: Str. Visarion Nr. 8 (colţ cu Bdul L. Catargiu); Piaţa Romană Nr 7 (corp A, corpul B deja demolat); Str. Arh. I. Mincu Nr. 19, colţ cu Şos. Kiseleff („Colecţia Avachian”); Str. Vasile Lascăr Nr. 59 (în prezent în demolare); Str. D. Racoviţă Nr. 12 (Institutul de Geografie al Academiei); Dionisie Lupu Nr. 70-72; Str. Jules Michelet Nr. 8 şi altele.

Din păcate, prea puţine dosare au putut fi finalizate ca urmare şi a procedurilor şi a „actorilor” implicaţi în acest proces, de exemplu (case salvate): Calea Dorobanţilor Nr. 16 (arh. Petre Antonescu); Str. M. Eminescu Nr. 27 şi Nr. 29.; Casa Nemiţescu (Str. Şcoalei)

Clădiri splendide ale Bucureştiului de altădată au fost pierdute pentru totdeauna, fie cu

avizul autorităţilor locale, (de exemplu imobilul din str. G. Clemenceau Nr. 8 – 10, Fig. 16 ), fie cu îngăduinţa Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (imobilul din str. Visarion nr. 8, colţ cu Bulevardul L. Catargiu, Fig 17. În ultimii ani nu se cunoaşte decât o singură cerere de clasare de urgenţă a unui imobil privat din Bucureşti însoţită şi de propunerea de asociere la clasarea acelei clădirii a întregului agregat urban din care face parte şi care a cuprins câteva clădiri importante din punct de vedere arhitectural în zona M. Eminescu / Calea Dorobanţilor. Mulţumim şi pe această cale profesorului medic Ş. Ţovaru pentru acest demers. Capitala are nevoie urgentă alături de sprijinul populaţiei, de o nouă strategie politică a administraţiilor centrală şi locale pentru a conserva, repara şi dezvolta oraşul în beneficiul locuitorilor săi şi pentru confirmarea valorii şi identităţii sale culturale şi istorice de oraş european.

16

Fig.16 - Str. G. Clemenceau nr. 8 - 10

Fig. 17 - Str. Visarion nr. 8 5. PUZ-urile pentru 12 zone protejate din Bucureşti

Recent, prin H.C.G.M.B. nr.34/19.02.2009 a fost aprobat P.U.Z. „Definirea regimului tehnic al construcţiilor supuse autorizării in zonele construite protejate si construcţiilor situate in zonele de protecţie ale monumentelor istorice in scopul protejării patrimoniului arhitectural si urbanistic al municipiului Bucureşti”.

Hotărârea a fost avizată in prealabil de organismele centrale competente: - M.C.C.P.N.-D.C.C.N.M.B.- aviz nr. 1311/Z/15.12.2006 si aviz nr.822/Z/05.07.2007, - M.D.L.P.L.- aviz nr. 165/2007.

17

Perioada de valabilitate a acestui document este de 10 ani. Conform Hotărârii s-a instituit pentru un număr în 12 zone construite protejate din

Bucureşti din totalul de 98 zone construite protejate reglementate prin P.U.Z. aprobat prin H.C.G.M.B. nr.279/2000, un set de reglementari de urbanism vizând stabilirea intervenţiilor posibile la clădirile cuprinse in perimetrul acestor zone, prin gruparea acestora în următoarele 4 clase:

- Construcţii protejate ca monument istoric (clasate în LMI 2004, grupa A sau B, după caz (marcate cu roşu);

- Construcţii cu grad mare de protecţie - conservare obligatorie (marcate cu roşu); - Construcţii cu grad mediu de protecţie - intervenţie posibila (marcate cu galben); - Clădiri fără grad de protecţie - desfiinţare posibilă (marcate cu gri); - Clădiri inaccesibile (marcate cu maro). Documentaţia solicitând desfiinţarea unei construcţii aflate intr-o zonă construită

protejată din Bucureşti se depune la D.C.C.P.C.N. a Municipiului Bucureşti de către proprietarul clădirii, iar avizul respectiv se elaborează la Direcţie, în baza Certificatului de urbanism emis de Primăria Sectorului, actele de proprietate, releveul construcţiilor propuse pentru desfiinţare, expertiza tehnica, după caz, studii / referate privind evaluarea istorica si de arhitectura a clădirii.

Decizia privind desfiinţarea construcţiilor se adopta: a) fie la nivelul de expertiza al specialiştilor atestaţi, funcţionari publici ai D.C.C.P.C.N.

M.B., in cazul in care concluziile studiilor / rapoartelor depuse sunt admise, fără obiecţii; b) fie la nivelul de expertiza si consultare a Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice, in

cazul in care specialişti atestaţi ai D.C.C.P.C.N. M.B. considera necesar acest demers.

Întrucât numărul construcţiilor fără grad de protecţie este neaşteptat de mare - cca. 1/3 din totalul clădirilor cuprinse în perimetrul celor 12 „zone protejate” - prin H.C.G.M.B. 34/2009 nu s-a realizat o acţiune efectivă de protecţie, ci - contrar aşteptărilor - hotărârea încurajează desfiinţarea a cca 1/3 din fondul construit al celor 12 zone protejate din Bucureşti.

Ca un studiu de caz al consecinţelor noii legislaţii asupra patrimoniului construit din

zonele denumite protejate am ales: Zona protejată 73: Parcelarea Domenii – o zonă extrem de ordonată, modernă (interbelică), curată din p.d.v. urban, neavariată seismic, şi situată privilegiat în vecinătatea Arcului de Triumf, Fig. 18.

Fig.18 - Zona protejată 73: Parcelarea Domenii

18

Fig. 19 Clase de protecţie a clădirilor din Zona protejată 73: parcelarea Domenii

O examinare a zonei protejate Domenii indică un total de 729 corpuri de clădiri din care un număr de 574 sunt clădiri principale, la stradă şi :

8,9% - Clădiri cu grad ridicat de protecţie şi conservare obligatorie (din care 2,33% sunt monumente istorice, clasa B); 24,1% - Clădiri cu grad mediu de protecţie şi intervenţii posibile; 41,2% - Clădiri fără grad de protecţie – practic demolabile. 23,8% Clădiri inaccesibile

100 % 729 clădiri Clădirea de la Nr. 63 (pe strada Alexandru Constantinescu) a fost listată Monument

istoric în LMI 2004, declasată apoi în toamna aceluiaşi an, 2004, şi demolată în iulie 2009, Fig. 20.

Extras din Monitorul Oficial al României nr.646/bis, Vol. I, pag. 501

Nr. Crt. Cod LMI 2004 Denumire Adresă Datare 760

B-II-m-B-18481 Vila Sava Goiu Str. Constantinescu Al, nr. 63 prima jum. sec. XX

Zona protejată 73: Parcelarea Domenii

total rosu galben gri maro729 65 185 324 155

8,92% 25,38% 44,44% 21,26%

Clădiri cu grad mare de protecţie Clădiri cu grad mediu de protecţie Clădiri fără grad de protecţie Construcţii inaccesibile

rosu galben gri maro total clădiriBd Marasti 3 9 7 4 23Strada Sandu Aldea 27 27 69 14 137Strada Zorileanu Mircea 8 41 64 37 150Strada Marasescu Ion 0 0 19 0 19Strada Petre Cretu 9 24 43 26 102Strada Alexandru Constantinescu 14 30 29 37 110Strada Stalpeanu Ghe. 0 6 31 1 38Strada Drossu Nicolae 4 14 13 13 44Strada Sanatescu Stefan 0 34 49 23 106

Clădiri cu diferite grade de protecţie (toate clădirile)

8,92%

25,38%

44,44%

21,26%

Clădiri cu grad mare de protecţie Clădiri cu grad mediu de protecţie Clădiri fără grad de protecţie Construcţii inaccesibile

19

Fig. 20 -„Clădirea” de la Nr. 63 pe strada Alexandru Constantinescu (fost monument istoric)

Clădirea aflată pe strada Aviator Sănătescu nr. 37, are certificat de urbanism de desfiinţare emis de Primăria Sector 1 în iunie 2009 (informaţie de la DCCPCN), iar avizul de demolare a DCCPCN a fost eliberat în 25.08.2009.

Lucrările de desfiinţare sunt în curs, Fig. 21, deşi 28 de familii de pe strada au cerut Primăriei Sectorului 1 stoparea acestei acţiuni, încă în urmă cu peste 1 an!, Fig. 22.

Fig. 21 - Clădirea de pe Str. Aviator Sănătescu, nr 37 (oct. 2009)

20

Fig. 22 - Cererea proprietarilor din imobile din str. Av. Sănătescu

În ultimii 2 ani, în aceiaşi parcelare „Domenii”, pe str. A. Constantinescu s-au demolat

sau sunt în demolare 12 clădiri de înălţime redusă P + 1, din zidărie portantă pentru a face loc altora având un procent practic dublu de ocupare a terenului şi având un număr de 2 - 3 ori mai mare de nivele decât cel al clădirilor din cartier.

Imobilul din Piaţa Romană Nr. 7, situat în centrul capitalei, în vecinătatea clădirii ASE, reprezintă - încă - una dintre puţinele clădiri de referinţă ale vechiului Bucureşti.

Această clădire a devenit în ultimele 2 - 3 luni al doilea caz „Visarion nr. 8” la numai 150 m de acesta. Clădirea este în prezent într-un proces de degradare progresivă şi accelerată prin metodele deja bine cunoscute: uşa de intrare larg deschisă zi şi noapte, scările intrării devastate, geamurile larg deschise şi sparte, tâmplăria în curs de distrugere, etc.

Cererea de clasare ca monument istoric a acestei clădirii redactată de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice şi trimisă atât Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti cât şi Ministerului Culturii şi Cultelor, Direcţia Generală a Patrimoniului Cultural Naţional în mai 2008 nu a fost finalizată conform solicitării.

21

Fig.23 - Piaţa Romană nr. 7

Fig. 24 - Splendida clădire din Str. Primăverii Nr. 15, expusă autodegradării

22

Un alt exemplu semnificativ de clădire din zone protejate în curs de degradare spre

demolare este splendida vilă din str. Primăveri nr. 15, la 50 m de Piata Charles de Gaule, Fig. 24. O analiză globală a situaţiei clădirilor din cele 12 zone protejate (din totalul de 98) din

Bucureşti este indicată în Fig 25 şi sugerează gravitatea situaţiei fondului construit din centrul capitalei.

Clădiri cu diferite grade de protecţie (toate clădirle)

Clădiri cu diferite grade de protecţie (clădiri principale)

Total rosu galben gri maro Total rosu galben gri 4285 1200 965 1495 625 3660 1200 965 1495 28,00% 22,52% 34,89% 14,59% 32,79% 26,37% 40,85%

Fig. 25 - Cele 12 Zone protejate în Bucureşti conform HCGMB nr. 34/19.02.2009

Cele 12 Zone protejate sunt următoarele: Tabelul 4 - Cele 12 Zone protejate conform HCGMB nr. 34/19.02.2009

Nr. crt Zona protejată Nr. total de

clădiri

Clădiri cu grad mare de protecţie

Clădiri fără grad de protecţie.

Desfiinţare posibilă 1 73: Parcelarea Domenii 729 65 324 3 Strada Alexandru Constantinescu 110 14 29 3 02. Calea Griviţei 288 115 152 4 12. Lascar Catargiu 102 70 12 5 40. "Icoanei" 157 28 67 6 53. Parcelarea Mormand 147 43 38 7 4. Bulevardul Magheru 115 78 7 8 46: Parcelarea Vatra Luminoasă 1728 518 684 9 48: Parcelarea Filipescu 109 52 33 10 49 - Parcelarea Bonaparte 328 127 37 11 56: Parcelarea UCB 83 0 0 12 94 - Căderea Bastiliei 389 90 112 Total 4285 1200 1495

Dezvoltarea urbană a zonelor istorice şi protejate ale Bucureştiului în Uniunea Europeană

nu se poate realiza prin mansardare, demolare şi implantare de zgârie nori în centrul istoric al oraşului.

Capitala are nevoie urgentă alături de sprijinul populaţiei, de o nouă strategie politică a administraţiilor centrală şi locale pentru a conserva, repara şi dezvolta oraşul în beneficiul locuitorilor săi şi pentru confirmarea valorii şi identităţii sale culturale şi istorice de oraş european.