Universitatea "Alexandru Ioan Cuza"

Centrul de Studii Europene

Fenomenul drogurilor în contextul globalizării

Manoliu Anca-LuisaStudii europene, anul I, ZI

1. Scurte consideraţii generale

1

„Capacitatea de a face această planetă un pic mai bună şi mai raţională este la

îndemâna noastră. Ne este permis chiar să visăm la o gigantescă insurecţie (…), la un plan de

acţiune mondial, concentrat pentru a pune capăt mizeriei.”1 afirma cu aproape un deceniu în

urmă Pascal Bruckner, una dintre vocile de marcă ale contemporaneităţii franceze. Afirmaţia

sa era una firească, de bun-simţ, una care ilustra, în fond, o realitate ce poate fi pe bună

dreptate caracterizată drept îngrijorătoare. Care este cuvântul dominant prin care se defineşte

această realitate din perspectiva lui Bruckner? Mizeria! Mizeria rezultată din chiar acţiunile

omului, din lipsa lui de bunătate şi raţionalitate.

Dacă era îngrijorătoare observaţia sa de atunci, cu atât mai îngrijorător este faptul că

astăzi, după mai bine de un deceniu, situaţia mondială nu pare să se fi schimbat cu mult. O

atitudine pesimistă, larg răspândită la tot mai mulţi dintre cei care par să-şi fi pierdut orice

speranţă, mediatizează din ce în ce mai violent ideea conform căreia nimic nu s-a putut şi nici

nu s-ar putea face vreodată pentru a se găsi o cale de îndreptare. Aceasta este însă o

perspectivă mult prea îngustă, neconformă cu realitatea pe care totuşi o trăim şi în care se pot

observa în ultima vreme din ce în ce mai multe încercări de a stopa această „mizerie”.

Procesul în sine este cu siguranţă unul foarte dificil, de durată şi care necesită eforturi

susţinute, precum şi resurse financiare şi umane. Unul dintre impedimentele ce apar pe

parcursul acestei continue încercări se referă tocmai la amploarea pe care o are fenomenul ăn

ansamblul său, la multitudinea de planuri pe care trebuie desfăşurată lupta cu „mizeria”.

Economic, politic, social, cultural, religios…acestea sunt doar câteva domenii generale,

fiecare cu multitudinea de aspecte ce necesită o abordare complexă, cu aceeaşi atenţie şi

implicare. În plus, nu trebuie pierdut din vedere un element de o mare importanţă în definirea

specificului lumii contemporane, anume apariţia sau doar dezvoltarea exagerată a unor aspecte

ale vieţii umane care devin acum noi forme de dezechilibru pentru noile societăţi. Pe aceeaşi

linie se înscrie şi observaţia lui Jeremy Rifkin, care În lucrarea Visul european analizează,

printre altele şi acest aspect: „Astăzi, comprimarea spaţiului şi a timpului dă naştere la fluxuri

globale de activitate umană. Creşterea semnificativă în densitate a schimburilor umane dă

naştere la noi ameninţări la adresa securităţii, ale căror efecte sunt adesea immediate şi la scară

globală. Atât terorismul, ameninţarea războiului nuclear, încălzirea planetei, viruşii electronici,

1 Pascal Bruckner, Melancolia democraţiei (Cum să trăieşti fără duşmani?), Ed. Antet, 1996, pag. 161

2

clonarea fiinţelor umane, dispariţia faunei şi florei marine, scăderea biodiversităţii, mărirea

găurii din stratul de ozon, disensiunea pe pieţele comerciale regionale, cât şi o serie întreagă

de alte evenimente pot să arunce lumea în haos.”2

Un interes deosebit poate suscita oricare dintre aspectele lumii contemporane afectate

în mod negativ de o tot mai mare deschidere către exterior, către celălalt. Aceasta este tendinţa

de evoluţie schiţată tot mai accentuat la sfârşitul mileniului doi, devenită cu adevărat politică

generală în primul deceniu al secolului al-XXI-lea. Reacţia firească a fost aceea de a blama

tocmai acest proces de globalizare pentru tot ceea ce a adus negativ cu sine, adesea pierzându-

se din vedere efectele pozitive, cu mult mai importante. Situaţia nu trebuie privită însă dintr-o

astfel de perspectivă simplistă, înclinând balanţa definitiv într-una sau alta dintre părţi, ci

trebuie avută în vedere o abordare complexă, care să analizeze toate aspectele, nu doar să

caute vinovaţi.

Dintre efectele multiple ale procesului de globalizare, o atenţie tot mai mare primeşte

în ultima vreme consumul şi traficul de droguri. Problema nu este, cu siguranţă una nouă, una

a ultimilor decenii şi prin urmaer una care a parut odată cu globalizarea. Însă, înainte era doar

un subiect rar menţionat, adesea privit cu indulgenţă şi o oarecare sfială, ba mai mult chiar,

evitat cu desăvârşire, pus sub tăcere, asemenea unui tabu, părând a face referire la o lume

aparte, la care aveau acces doar un număr limitat de „proscrişi”. Dar odată cu această tendinţă

de deschidere a apărut şi o alta, prin care secretele nu mai rămân secrete, în care mediatizarea

sub forme tot mai variate şi-a facut simţită prezenţa, astfel că revoluţia tehnologică care

domină această nouă eră a dus la o creştere a vitezei şi a ritmului de transmitere a

informaţiilor, a fluxului, densităţii şi conectivităţii vieţii. În plus, atracţia omului pentru tot

ceea ce este nou şi un sentiment aparte pe care îl încerci în faţa ilegalităţii, alături de

oportunităţile de îmbogăţire rapidă ale unor persoane au dus la o exacerbare a acestui fenomen

al consumului şi al traficului de droguri, pe fondul globalizării la nivel mondial.

2. Cealaltă faţă a globalizării

2 Jeremy Rifkin, Visul european. Despre cum, pe tăcute, Europa va pune în umbră „visul american”, Ed. Polirom, 2006, pag. 223

3

Din ce în ce mai mult „Era globalizării” devine termenul preferat ori de câte ori se

încearcă o descriere cât mai sintetică dar în acelaşi timp exactă a timpurilor actuale. La fel

cum în decursul anilor au existat diferite formulări care să numească perioade specifice ale

istoriei, astăzi „globalizarea” defineşte într-un singur cuvânt atmosfera politică, economică şi

culturală a secolului XXI. Deşi există voci care găsesc drept sinoni al globalizării formulări de

tipul „afaceri globale”, fenomenul în sine este unul mult mai complex şi care necesită o

analiză mai nuanţată.

Istoria oferă suficiente exemple de aventurieri, generali, comercianţi sau finanţatori

care au construit împreună, neintenţionat, o economie tot mai globalizată. Astăzi schimbări

fără precedent în comunicaţii, transporturi şi tehnologie au dat acestui proces complex un nou

avânt. Oamenii de pretutindeni sunt astăzi legaţi între ei mult mai puternic decât au fost

vreodată, informaţiile şi banii se transmit mai rapid decât oricând, bunurile produse şi

serviciile oferite într-o parte a globului sunt tot mai mult disponibile în toate părţile lumii,

transportul şi comunicarea la nivel internaţional au devenit obişnuinţe, lucruri fireşti. În plus,

aceleaşi forţe care permit economiei să funcţioneze din ce în ce mai mult ca şi când graniţele

naţionale nu ar exista, permit la fel diferitelor categorii umane să coexiste, să muncească şi să

călătorească la un nivel care a depăşit de mult sfera strict natională. În ansamblu, de multe ori

politicile naţionale sau locale sunt lăsate în plan secund în favoarea unei viziuni integraliste,

una extinsă la nivel mondial.

Sunt enumerate aici doar câteva aspecte ale realităţii de astăzi, dintre cele foarte uşor

de observat de către oricine, ca simple constatări. Înţelesul lor este însă unul mult mai

complex, cu interpretări mai profunde, nuanţate de către Tiberiu Brăilean în lucrarea

Globalizarea. Nenumele nimicului: „Ne aflăm în faţa unei provocări uriaşe, şi doar

conştientizarea acestui fapt poate genera acţiuni pe măsură, care să redea un sens vieţii noastre

şi să permită atingerea unor obiective viabile. Aceasta presupune o combinaţie bastardă,

dialectică, între realism şi idealism, între realpolitik şi idealpolitik. Putem aprecia că marile

procese actuale sunt procese de descompunere cultural-civilizaţională, care afectează atât

vechile civilizaţii rurale, cât şi pe cea industrialâ a epocii moderne. Dar în spatele acestor

procese se ascund tendinţe de recompunere, care pot fi apreciate în măsura în care ne propun o

lume mai bună. Metafora crisalidei ne spune că, în momentul în care omida intră în crisalidă,

4

sistemul său imunitar începe să se autosdistrugă, până la transformarea într-o nouă entitate,

fluturele. Onouă civilizaţie este deci pe cale să se nască, după ce procesul de descompunere a

celei vechi se va fi sfârşit.”3 Este aşadar vorba despre un proces mult mai complex, ale cărui

fundamente se susţin pe patru domenii generale: cel economic, cel tehnic, cel cultural şi cel

politic, într-o corespondenţă foarte strânsă ce tinde să ducă la apriţia unor reţele. În interiorul

acestor reţele iau formă, mai apoi, toate acele manifestări prin care se materializează, în

realitate, fenomenul globalizării, cu efecte resimţite pe un plan foaret extins, la nivelul tuturor

societăţilor.

Problema care se pune este dacă aceasta formă modernă de reorganizare la nivel global

măreşte sau reduce inegalităţile, ajută sau din contra, influenţează negativ o anumită categorie

de ţări şi, la fel de important, dacă deschiderea unei ţări către exterior aduce cu ea şi o

dezvoltare socială armonioasă. Devine evident pentru tot mai mulţi dintre specialişti faptul că

economia este cea care dictează regulile societăţii în acastă nouă lume, şi nu invers. Însă,

puterea economică a unei ţări depinde de volumul şi structura populaţiei sale, acestea

condiţionând importanţa forţei de muncă,potenţialul creativităţii şi ponderea transformărilor pe

care se bazează dezvoltarea. Coborând astfel în structura acestui proces până la cea mai mică

unitate indivizibilă, ca într-un veritabil proces chimic, se ajunge invariabil la fiinţa umană, la

individul secolului XXI, cel prin intermediul căruia se realizează în realitate globalizarea.

Impresia generală este aceea a unui om căruia nu i s e mai lasă „nicio alegere decât între

idioţenie (consimţirea la prezent) şi idolatrie (prosternarea în faţa vremurilor de altădată)”4,

după cum observa cu dreptate Pascal Bruckner.

De aceea adesea din perspectiva aceasta, a individului este cu atât mai greu a decide

dacă globalizarea este în esenţă un lucru benefic sau nu. Aspectele pozitive au foat îndelung

analizate şi apreciate, pe bună dreptate devenind motive puternice în susţinerea acestui proces

amplu. Efectele negative însă sunt cele care pun în evidenţă şi o lata faţă a globalizării, una

care prezintă deja un interes major pentru politicile oricărui stat ce devine tot mai mult parte

integrată a acestei deschideri. Dar din păcate aceste efecte adesea nu sunt identificate (voit sau

nu) de timpuriu, sau nu sunt conştientizate într-atât încât să nu lase spaţiu şi timp de

manifestare forţelor ostile securităţii la nivel mondial. Prin urmare, există şi un alt aspect al

globalizării, mai puţin vizibil dar foarte periculos pentru ceea ce înseamnă siguranţa lumii.

3 Tiberiu Brăilean, Globalizarea. Nenumele nimicului, Ed. Institutul european, 2005, pp. 153-1544 Pascal Bruckner, op. cit., pag. 102

5

Criminalitatea, sub toate formele ei (traficul de armament, de materiale nucleare şi de droguri,

imigraţia ilegală, spălarea banilor), dar şi terorismul constituie o ameninţare globală, atât prin

amploarea de nestăvilit (deocamdată), cât şi prin varietatea şi, de ce nu, ingeniozitatea

mijloacelor de care dispun şi pe care le utilizează pentru atingerea propriilor obiective. Ca

fenomene în sine, toate acestea nu prezintă o uimitoare noutate pe scena lumii, ceea ce este

nou în ce le priveşte fiind ritmul lor rapid de propagare la nivel mondial şi amploarea reţelelor

ce le susţin. Astfel, „globalizarea afectează societăţile umane de o manieră complexă şi

contradictorie. Ea conduce la o omogenizare a elitelor, a agendelor, a programelor

universitare, a repertoriilor politice etc. Şefiid e state se plagiază reciproc în discursuri,

adoptând tot mai mult acelaşi limbaj de lemn, şi chiar o nouă religie civilă este pe cale să

apară. Pe de altă parte, trăim o nouă epocă a marilor migraţii, rutele exilului se bătătoresc tot

mai mult, dând naştere unui nou tip de cosmopolitism, mai curând impus decât ales şi legat

adesea de circumstanţe tragice sau violente. Astfel, identităţile sunt tot mai fragilizate. Noi

raporturi de forţă impun un nou tip de valori, răspândite de noi mijloace media, care anunţă

crepusculul naţionalismelor, protecţionismelor şi tuturor formelor de izolaţionism.”5

3. Magie şi industrie în lumea drogurilor

a)Realitatea umană la trecerea dintre milenii

5 Tiberiu Brăilean, op. cit., pp. 154-155

6

Aşa cum s-a putut adesea observa, fenomenul de globalizare a crescut vulnerabilitatea

umană, gradul de expunere a vieţii în faţa diferitelor pericole fiind din ce în ce mai mare.

Acest lucru se întâmplă într-un context caracterizat de trăsături specifice, pe fondul general al

unor schimbări majore ale noului tipar uman în era globalizării.Jeremy Rifkin stabileşte o

legătura strânsă între acest fenomen şi alte două elemente prin care s-a definit mereu viaţa

umană, mai exact spaţiul şi timpul. Astfel, “aspectele vulnerabilităţii rasei umane s-au

schimbat în mod radical.În Antichitate, când viaţa era intr-un spaţiu şi un timp locale,

vulnerabilitatea în diversele ei manifestări era de asemenea locală. (...) În era modernă, când

îmbunătăţirile în comunicaţii şi transport au mărit raza de acţiune a oamenilor şi densitatea

tiparelor de activitate, ameninţările la adresa supravieţuirii şi securităţii au crescut de

asemenea. (...) Astăzi, comprimarea spaţiului şi a timpului dă naştere la fluxuri globale de

activitate umană. Creşterea semnificativă în densitate a schimburilor umane dă naştere la noi

ameninţări la adresa securităţii, ale căror efecte sunt adesea imediate şi la scară globală.”6

Printre aceste ameninţări despre care pomeneşte Rifkin se include şi amploarea tot mai

mare pe care a căpătat-o în ultimii ani consumul şi traficul de droguri. În general crima

organizată internaţională a crescut ca amploare, în ultimul deceniu, în parte datorită unor

motive proprii (capitalul uman, material şi financiar deosebit, perfecţionarea continuă a

organizării şi a modului de operare), dar şi datorită exploziei globalizării. În multe state,

valorile tradiţionale legate de respectul faţă de autoritate şi comunitate au fost înlocuite cu

dorinţa de parvenire individuală cu orice preţ, iar multe dintre statele în care se manifestă acest

fenomen experimentează democraţia pentru prima dată. Multe guverne sunt mai preocupate, la

acest început de secol, de propria supravieţuire decât de sursa devizelor. Altele, pentru a

facilita comerţul mondial şi pentru a-i face faţă, şi-au cosmetizat instituţiile şi structurile

financiare, au relaxat restricţiile legate de procedurile vamale sau de acordare a vizelor, ceea

ce a permis crimei organizate internaţionale să se infiltreze cu uşurinţă în structurile economiei

licite. Pe lângă aceste probleme identificate la nivel statal şi supranaţional, neajunsurile există

şi la nivel individual, căci acum avem de a face, aşa cum observa Tiberiu Brăilean, cu “omul

mondial, văzut de unii ca fiind forma cea mai caricaturală a lui homo oeconomicus, produs al

unei veritabile inginerii sociale şi ideologice, un individ rapace, atroce în lupta de concurenţă,

lipsit de scrupule morale sau religioase, golit de cultură, de politică,  eliberat  de conştiinţă, de

6 Jeremy Rifkin, op. cit., pp. 222-223

7

sens, ca şi de orice vocaţie transcedentală;"7 prin urmare, acum "nu mai există contract social,

lege sau cod moral care să fie respectat. Nu mai există control, nu mai există sancţiuni care să

stăvilească avalanşa acestor desfăşurări, pe care tânăra generaţie le intuieşte foarte bine şi la

care încearcă să se adapteze."8 Una dintre urmările imediate ale unei astfel de situaţii este şi

consumul tot mai acerb de droguri şi, odată cu el, fenomenul traficului de droguri extins la

nivel mondial. Acesta capătă o amploare tot mai mare odată cu dezvoltatrea firească a

globalizării, oferind acestei industrii ilicite aceleaşi avantaje pe care le are orice altă ramură

economică de pe urma deschiderii graniţelor.

b) Magia drogului atunci şi acum

Înainte de orice motivaţii de natură mercantilă, drogurile au câştigat teren în viaţa

oamenilor printr-un soi de magie ce s-a dovedit, în fond, aproape la fel de veche ca şi existenţa

umană, luându-se în considerare nenumăratele exemple livreşti întâlnite încă din Antichitate.

Posibilitatea limitată a înţelegerii universului, ca urmare a nivelului redus de cunoştinţe, şi

dificultăţile rezolvării pragmatice a problemelor stringente legate de transformarea şi

stăpânirea mediului ostil în care trebuia să îşi desfăşoare existenţa au determinat umanitatea să

recurgă la o reprezentare subiectivă a realităţii, populată imaginar de fiinţe fabuloase, spirite

bune si rele, forţe supranaturale, întâmplări fantastice, miracole, farmece, vrăji, semne

prevestitoare şi numere fatidice. Toate acestea erau însoţite încă din cele mai vechi timpuri de

folosirea unor substanţe cu proprietăţi deosebite, pe care lumea modernă le-a catalogat sub

denumiri precum "droguri" sau "stupefiante". De la străvechile practici şamanice şi de la

proprietăţile miraculoase ale plantelor şi prafurilor, s-a ajuns mai apoi la utilizarea acestora în

scopuri artistice, fiind adesea folosite pentru a stimula imaginaţia sau pentru a induce stări care

aprent ofereau "inspiraţie" artiştilor de tot felul. În ultimile decenii a apărut însă o transformare

radicală în ceea ce priveşte raportarea oamenilor la aceste substanţe care au intrat treptat sub

incidenţa legii, oficialii a tot mai multe state incluse în fenomenul de globalizare acordându-le

o atenţie tot mai sporită.

7 Tiberiu Brăilean, op. cit., pp. 183-1848 Ibidem.

8

Astfel, consecinţele medicale, socio-economice, culturale şi politice nefaste ale

consumului şi traficului de stupefiante potenţează eforturile pentru stoparea acestui fenomen.

Transformările radicale ale societăţii de-a lungul istoriei sale, evoluţia mijloacelor de

producţie şi aparitia noilor tehnologii, crearea şi dezvoltarea continuă a reţelelor de căi de

comunicaţie intercontinentală, necesitând perioade de timp din ce în ce mai reduse pentru

parcurgerea distanţelor au determinat extinderea „anatemei” drogurilor la nivel mondial, nicio

naţiune nemaiputându-se considera apărată de efectele distructive ale stupefiantelor.

Consolidarea structurilor crimei organizate care (funcţionând în mod similar unei entităţi

economice legale, dar în domenii ale cerinţei de mărfuri şi servicii prohibite de către societate

prin norme juridice) trebuie să fie competitivă pentru a se autoproteja şi-a găsit expresia în

acutizarea fenomenului traficului ilicit de droguri. Acest lucru se întâmplă în ciuda repetatelor

şi a tot mai deselor încercări ale comunităţii internaţionale de elaborare a unor strategii

eficiente de lupta în vederea prevenirii şi a combaterii acestui flagel. Cele mai multe dintre

statele lumii includ de aceea în tratatele lor de cooperare diferite probleme de interes comun

(precum politica azilului, politica de imigrare şi drepturile de rezidenţă, combaterea fraudein

internaţionale, cooperarea juridică în problemele civile, în domeniul penal sau vamal), de

fiecare dată fiind menţionate între acestea şi cooperarea în combaterea consumului şi a

traficului de droguri. Acest aspect se găseşte într-o strânsă legătură cu diferite acţiuni ce

vizează desfiinţarea controlului de frontieră pe piaţa internă, fapt ce a creat presiuni pentru

apariţia unor mecanisme noi şi perfecţionate de control care să poată face faţă traficului de

droguri.

c) Industria, dincolo de dependenţă

Acest obiectiv de a controla şi de a stopa fenomenul tot mai îngrijorător al consumului şi

traficului de droguri este totuşi unul dificil de atins pentru oricare dintre naţiunile de astăzi,

indiferent de mijloacele şi startegiile pe care le au la dispoziţie pentru aceasta. Într-o oarecare

măsură s-ar putea considera chiar că amploarea tot mai mare a fenomenului şi greutăţile

întâmpinate în prevenirea şi stoparea lui se datorează mai ales unei dinamici foarte bune a

acestui proces care urmează, în fond, regulile şi tiparele economiei actuale. O industrie

ascunsă, greu de cunoscut şi chiar mai greu de penetrat, industria drogurilor nu se opreşte de la

9

evoluţia firească a economiei de astăzi, care în mod firesc nu-i poate aduce decât

beneficii.Discutând despre comerţ şi cooperare în perioada contemporană, Jeremy Rifkin

stabileşte în lucrarea Visul european câteva linii directoare ale noului medel economic: " Într-o

economie globală în care toţi sunt conectaţi şi din ce în ce mai interdependenţi, ideea agenţilor

liberi autonomi care încearcă sî-şi maximizeze interesele personale în tranzacţii de schimb

simple pe piaţă pare cu totul depăşită. O reţea, într-un sens foarte real, este singurul model

corporativ capabil să organizeze o lume atât de rapidă, complexă şi diversă."9 În acest sens, se

poate cu uşurinţă susţine ideea conform căreia industria drogurilor cunoştea şi aplica acest

model cu mult înaintea generalizării lui pe plan mondial, putând fi de aceea cu usurinţă

considerată chiar un premergător al comerţului de astăzi.

Internaţionalizarea activităţilor infracţionale în special în domeniul traficului de droguri a

provocat astfel apariţia unor noi grupări organizate care, în loc să lupte între ele pentru

impunerea dominaţiei lor asupra unui anumit teritoriu, îşi unesc forţele, urmând modelul

fuzionărilor care operează în cadrul economiei ilicite. Tiparul este, în fond, acelaşi pe care îl

identifica şi Rifkin: " Reţelele operează pe un principiu complet diferit. Fiecare parte intrăîn

acastă relaţie bazându-se pe presupunerae că, optimizând beneficiile celorlalte părţi şi ale

grupului luat ca întreg, interesul personal va fi maximizat în proces. Reţelele sunt formate din

firme autonome, care cedează o parte din suveranitatea lor în schimbul beneficiilor care

decurg din folosirea în comun a resurselor şi împărţirii riscurilor într-un câmp de operaţii

lărgit. Într-o reţea, fiecare membru depinde de resurse care sunt controlate de ceilalţi membri.

Astfel, părţile devin o singură entitate angajată într-o sarcină comună pentru o perioadă de

timp."10 Cartelurile de droguri operează exact în acelaşi mod de foarte multă vreme, anticipând

astfel evoluţia ulterioară la scară mondială.

Acest sistem foarte bine pus la punct, alături de libertăţile şi neatenţia caer însoţesc

invariabil procesul de globalizare îngreunează tot mai mult încercările de a anihila această

ameninţare a lumii de astăzi. În era globalizării, organizaţiile situate în afara legii, cartelurile

de droguri fiind aici printre cele mai semnificative, nu mai au nevoie de o bază teritorială de

unde să-şi coordoneze acţiunile. Revoluţia tehnologică a creat posibilitatea şefilor de reţele să-

şi conducă afacerile, indiferent de locul unde se află. Multe dintre acţiunile lor pot fi duse la

îndeplinire prin intermediul reţelei de calculatoare şi telecomunicaţii. Utilizarea transferurilor

9 Jeremy Rifkin, op. cit., pp. 160-16110 Ibidem, pag. 157

10

electronice, accesul liber la Internet şi tehnologia de comunicaţii supersofisticată, permit

acestor structuri intensificarea comiterii de infracţiuni cu autori neidentificaţi, erodându-se

astfel autoritatea statelor. La acestea se adaugă şi fenomenul tot mai amplu al imigrărilor,

imigranţii aducând oadtă cu ei cultura lor dar şi unele obiceiuri şi practici ilegale precum

consumul de droguri. cu atât mai mult resemtimentul cetăţenilor de pretutindeni faţă de

imigranţi încurajează din partea acestora tot mai multe acte ilegale ca parte a unui mecanism

uman larg răspândit, cel de a reacţiona agresiv în faţa neacceptării tale într-o comunitate, pe

această linie înscriindu-se adesea şi consumul ilicit de droguri.

În fond, evoluţia genearlă a comerţului internaţional în ultimii ani a fost tot mai acut

marcată de crizele apărute în diferite regiuni ale lumii. Prin urmare procesul globalizării a

demi'onstrat o dată în plus că interdependenţtele dintre state sunt mai strânse decăt oricând şi

că din acest motiv nimeni nu este invulnerabil în faţa unor fenomene negative care afectează o

regiune sau alta. În domeniul particular al traficului de droguri continentul nord-american se

vede ameninţat de state sud-americane, în special de Cuba, în timp ce Europa se dovedeşte a

fi ameninţată din două părţi, atât dinspre America cât şi dinspre Rusia.

4. Problema drogurilor şi Europa în contextul

internaţional

11

Este incontestabil faptul că tot ceea ce ţine de consumul de droguri este o problemă

globală o perspectivă utilă asupra dimensiunii relative a acestei probleme la nivel european se

paote obţine doar prin compararea datelor europene cu informaţiile din alte ţări. Dificultatea,

în acest punct, constă în faptul că doar în alte câeva părţi ale lumii există informaţii relativ

cuprinzătoare şi solide. Astfel, SUA, Canada şi Australia pot oferi termeni de comparaţie

relevanţi privind estimările prevalenţei consumului de droguri din ultima perioadă. ONUDC

estimează că prevalenţa consumului de opiacee din ţările respective este, în linii mari, similară

cu cea din Uniunea Europeană, variind între 0,4 % şi 0,6 %; Canada are o prevalenţă uşor mai

redusă, iar SUA uşor mai ridicată. Oricum, pe ansamblu lipsa de date comparabile îngreunează

evaluarea impactului consumului de droguri asupra sănătăţii în diversele ţări. Oricum, nici

tendinţele consumului de droguri, nici cele privind producţia şi traficul de droguri nu ţin

seama de frontierele naţionale sau geografice. De aceea, trebuie recunoscut faptul că problema

drogurilor în Europa face parte dintr-un fenomen mondial mai vast, tiparele consumului de

droguri din Europa fiind afectate şi afectând totodată situaţia din alte zone.

Această realitate este recunoscută în planul curent de acţiune al UE în domeniul

drogurilor, care abordează necesitatea unei mai bune coordonări europene în domeniul

afacerilor internaţionale şi nevoia de a sprijini programele de reducere a cererii şi ofertei de

droguri din ţările învecinate şi ţările producătoare. În prezent, se fac investiţii europene

considerabile pentru sprijinirea acţiunilor internaţionale, un audit recent al Comisiei Europene

indicând că actualmente Comunitatea Europeană finanţează măsuri de reducere a cererii şi a

ofertei în ţările terţe, alocând fonduri de cel puţin 750 de milioane EURO. De asemenea, UE

este acum principalul donator internaţional care sprijină activitatea Biroului Organizaţiei

Naţiunilor Unite de luptă împotriva drogurilor şi a criminalităţii (ONUDC). Pe lângă sprijinul

financiar, există date care indică faptul căţările europene şi-au luat foarte în serios

angajamentele asumate la nivel internaţional de a dezvolta reacţii adecvate la problema

drogurilor. Înn 2008, comunitatea internaţională va evalua progresele realizate la nivel

mondial din perspectiva obiectivelor stabilite cu ocazia reuniunii speciale din 1998 a

Organizaţiei Naţiunilor Unite privind combaterea problemei drogurilor la nivel mondial.

Pentru a completa datele disponibile la nivel internaţional, OEDT va contribui la procesul de

analiză prin furnizarea unei evaluări mai detaliate a situaţiei din Europa. După cum se poate

12

vedea din datele conţinute în Raportul ui anula privind situaţia drogurilor în Europa în

200711 al Observatorului European pentru Droguri şi Toxicomanie, în ultimii 10 ani, statele

membre ale UE au elaborat mecanisme de coordonare la nivel naţional şi la nivelul UE din ce

în ce mai cuprinzătoare, bazate în general pe strategii şi pe planuri de acţiune. În plus, statele

membre au îmbunătăţit substanţial informaţiile disponibile privind situaţia drogurilor şi au

investit mai mult în intervenţii, atât în cele legate de oferta, cât şi în cele legate de cererea de

droguri.

Cu toate aceste măsuri costisitoare atât din punct de vedere financiar cât şi uman, roblema

consumului şi traficului de droguri rămâe în continuare o provocare majoră pentru securitatea

naţională în general şi pentru politicile de sănătate în particular ale statelor de pretutindeni,

mai ales ca efect al procesului de globalizare.

5. Consideraţii finale

11 http://www.ana.gov.ro/rom/upl/Raport_anual_2007.pdf

13

Fenomenul globalizării promite o evoluţie pozitivă. În timp va promova, într-adevăr la

scară globală, deschiderea, va încuraja reformele politice şi economice, va întări dorinţa

oamenilor de a trăi într-un sistem guvernat de şi prin lege, va stimula integrarea şi va reduce

probabilitatea războiului şi a recurgerii la utilizarea forţei militare. Odată cu el vin însă şi

câteva pericole ce trebuie luate în serios tocmai datorită efectelor negative pe care le pot

produce pe termen lung.

Este drept că dacă în privinţa altor forme de crimă organizată s-a reuşit

anihilarea câtorva reţele importante, membrii acestora răspunzând în faţa

autorităţilor nationale în diferite state ale lumii, în domeniul consumului şi

traficului de droguri suntem încă în faza de început. Motivele sunt multiple

şi ele ţin atât de specificul fiecărei ţări în parte căt şi de unele probleme

încă nerezolvate la nivelul cooperării internaţionale. Faţă de manifestările

tot mai agresive ale criminalităţii organizate, este necesar ca întreaga

comunitate internaţională să-şi strângă rândurile, şi să caute în

permanenţă cele mai bune modalităţi de ripostă. Ameninţarea este una

puternică, în continuă perfecţionare şi ea ţine pasul cu dezvoltarea

societăţii legitime. În mod evident, fenomenul traficului de droguri

cunoaşte o creştere fără precedent, iar prin formele noi de manifestare,

prin caracterul tot mai organizat, pericolul deosebit şi internaţionalizarea

sa, constituie o ameninţare tot mai mare la adresa comunităţii umane, a

instituţiilor democratice, a statului în ansamblul său.

Soluţia cea mai bună este greu de stabilit în toate amănuntele ei, însă cu siguranţă

punctul de plecare al acestui fenomen, globalizarea, trebuie să ofere şi mijloacele pentru a-l

stăvili. Pe această linie a deschiderii internaţionale şi a cooperării se poaet realiza ceea ce

sugera, de altfel şi Pascal Bruckner: "Insensibilitatea noastră la dezordinea altor popoare poate

să ne procure un reconfort trecător, dar devine sinucigaşă în timp, lăsând copiilor noştri un

univers haotic. Trebuie să ne pregătim pentru un timp nefericit şi dezolant, fie şi numai pentru

a fi pregătiţi să-l dezamorsăm înainte de a se instala."12

12 Pascal Bruckner, op. cit., pag. 12

14

Bibliografie

Brăilean, Tiberiu, Globalizarea. Nenumele nimicului, Ed. Institutul

european, 2005

Bruckner, Pascal, Melancolia democraţiei (Cum să trăieşti fără duşmani?),

Ed. Antet, 1996

Rifkin, Jeremy, Visul european. Despre cum, pe tăcute, Europa va pune în

umbră „visul american”, Ed. Polirom, 2006

http://www.globalizarea.com/

http://en.wikipedia.org/wiki/Globalization

http://www.globalpolicy.org/globaliz/index.htm

http://www.ana.gov.ro/rom/index.php

15

Cuprins

1. Scurte consideraţii generale 1

2. Cealaltă faţă a globalizării 3

3. Magie şi industrie în lumea drogurilor

a)Realitatea umană la trecerea dintre milenii 6

b) Magia drogului atunci şi acum 7

c) Industria, dincolo de dependenţă 8

4. Problema drogurilor şi Europa în contextul 11

internaţional

5. Consideraţii finale 13

6. Bibliografie 14

16