Proiect: Macroeconomie Internațională

Balanța de plăți a RomânieiStudiu de caz „ Analiză comparativă a datelor

înregistrate în 2008 față de cele din 2007”

Masterand: Onciuleanu Emanuel-Ionuț

EAI, Gr. I

Îndrumator: Ignat Ion

Iași 2013

Cuprins:

Capitolul 1. Balanța de plăți – noțiuni teoretice..........................2

Capitolul 2. Structura balanței de plăți.........................................5

Capitolul 3. Studiu de caz „ Analiză comparativă a datelor înregistrate în 2008 față de cele din 2007”....................................9

Capitolul 4. Concluzii...................................................................13

Bibliografie:..................................................................................14

Capitolul 1. Balanța de plăți – noțiuni teoretice

Balanța de plăți externe sintetizează ansamblul încasărilor și plăților determinate de tranzacțiile reale și financiare dintr-o perioadă dată, de regulă un an, al unei tări cu restul lumii.

Această definiție impune unele explicații în legatură cu:[1]- tranzacțiile înregistrate- există o diferețnă între plăți și tranzactii, balanța de plăti externe inregistrând toate tranzactiile plătite sau nu. Pornind de aici, experții FMI preferă să vorbească de balanța tranzacțiilor, dar în timp, a apărut termenul “balanța de plăți”.

Balanța de plăti externe creează posibilitatea ca statul să orienteze, prin pârghiile financiar-valutare, activitatea economică externă, să asigure creșterea eficienței operațiunilor de import-export. Starea de echilibru într-o economie dată își are suținerea în condițiile economice, monetary-financiare, valutare și sociale specifice unei etape pe care o parcurge. Economiile naționale tind către stabilirea unui echilibru în raporturile economice dintre ele. Acest echilibru depinde de adoptarea de decizii sub forma unor hotărâri de repartiție financiară și de credit sau al transferului de sume determinate de fluxurile economice, financiare și de credit. La nivelul economiei naționale, decizia financiar-monetară se realizează sub forma balanței de plăti externe. În condițiile statului, economia căruia se regăsește în stare de criză, prezintă una din principalele condiții de rezolvare a problemelor social-economice care permit intensificarea integrării și lărgirea relațiilor economice cu alte state.

Tranzacțiile economice pe care o țară le are cu restul lumii se prezintă sub forma urmatoarelor fluxuri comerciale și financiare:- fluxuri comerciale internaționale – sunt rezultatul diviziunii mondiale a muncii si sunt formate din: fluxuri de produse corporale, fluxuri de produse încorporale și fluxuri de prestări de servicii;- fluxuri financiare - sunt acele tranzacții dintre agenții economici din țări diferite care se exprimă prin mijloace de plată și de credit și cuprind fluxuri de compensare a tranzactiilor comerciale și fluxuri independente față de activitatea comercială (credite externe, investiții externe, venituri din plasamente financiare externe, mișcări de fonduri pe termen scurt, transferuri unilaterale etc. [2]

Balanța de bunuri, numită și de marfuri, foloseste ca sursa de informatii elementare pentru datele statistice culese si elaborate de Departamentul Vamal de la Agenția de Stat din administrația Fiscală, deși le elaborează din nou cu ajustările de rigoare. De exemplu, importurile din Balantă de Plăți trebuie să apară cu valoare FOB în loc de CIF, după cum le elaborează Departamentul Vamal. Prețurile FOB (Free On Board) se diferențiază de prețurile CIF (Cost, Insurance and Freight) pentru că ultimile includ asigurările. Normal, în elaborarea Balanței de Plăți, navlul și asigurarile trebuie contabilizate ca servicii și nu ca mărfuri.

Balanța serviciilor include următoarele concepte: turism și călătorii, transporturi, comunicații, construcții, asigurări, servicii financiare, informatice, culturale și recreative închiriate companiilor, persoanelor, guvernului, regalității și veniturilor proprietății imateriale. În realitate, în Spania, aproape toată suma serviciilor se datorează turismului. Concret, contul serviciilor din acest an a fost:

În contul de venituri, intrările sunt veniturile percepute de proprietarii factorilor (munca sau capital) spanioli angajati în exterior, în timp ce plățile sunt veniturile trimise proprietarilor străini de factori de producție (munca sau capital) angajați în țara noastră. Veniturile din muncă sunt remunerațiile lucrătorilor frontalieri, sezonieri sau temporari. Este o rubrică în care informația ce se obține nu va fi niciodată foarte precisă, si pentru că multe venituri mici nu se declară, o parte din totalul veniturilor se va cheltui în țara de origine.

1 Economie Internationala, Editura Litec,Paris,1996, pg 247-248 in Economie Mondiala, Ion Ignat si Spiridon Pralea, Editura Sedcom Libris,Iasi,

2006, pg,143

2 Tranzactii comerciale internationale, Editura Economica, Bucuresti, 1997, pg.13-15 in Economie Mondiala, Ion Ignat si Spiridon Pralea, Editura

Sedcom Libris, Iasi, 2006, pg.145

2

În elaborarea contului de transferuri curente principala dificultate este să se faca distincție între ce transferuri sunt curente si care sunt de capital. Ca transferuri curente apar transferurile de emigranți, impozitele, prestațiile si cotizațiile la Asigurările sociale, donațiile destinate achiziției bunurilor de consum, retribuțiile personalului ce prestează servicii în afară, în programe de ajutorare, pensii alimentare, moșteniri, premii literare, artistice, științifice și altele, premii ale jocurilor de noroc, cotizații la asociatiile de binefacere, de recreere, culturale, științifice si sportive, etc.

Contul financiar este împartit în cinci balante: investiții directe, investiții de portofoliu, investiții financiare, alte investiții și tipuri de rezerve.

Investițiile directe sunt cele în care investitorul este ghidat după obiectivul obținerii unei rentabilități permanente si influenței în organele directive ale intreprinderii investitoare.

Investițiile de portofoliu sunt achizițiile de valori negociabile când reprezintă un procentaj mai mic al companiei investitoare. Pragul este stabilit de FMI în limita lui 10% din capital. Participaţii la capital: 30,7%Profit reinvestit: 19,4%Alte capitaluri (credite intra-grup): 49,9%

participații la capital

profit reinvestit

alte capitaluri

ISD in România faţă de CEEC

Investițiile financiare includ opțiunile, acțiunile financiare futures, warrants, orice acțiuni sau valori, cumpărările și vânzările de devize la termen, acordurile nivelurilor dobânzilor viitoare (FRA), schimburile financiare de monedă sau nivelurile dobânzilor si orice alt schimb financiar sau swap, indici, cotizații medii sau orice altă clasă de active.

În alte investiții sunt considerate operatiile de împrumuturi comerciale si financiare. Contul variațiilor de rezerve ia în considerare mișcările activelor externe controlate de autoritațile monetare ce se utilizează pentru a finanța dezechilibrele balanței sau pentru interventii pe piețele de schimb.

3

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

Soldul total al Balanței de Plăti este rezultatul insumării soldurilor conturilor curente, ale capitalului, financiare si erorile care s-au putut detecta în calcule. Soldul va fi întotdeauna, dupa cum am spus mai înainte, zero.

Existența excedentelor sau deficitelor în vreo sub-balanță este ceva normal; situația in care dezechilibrul este foarte important și când se menține în forma susținută în timp. Un dezechilibru permanent indică exisțenta problemelor grave ce trebuie rezolvate. Un deficit persistent în conturile curente obișnuieste sș fie consecința unei rate de inflație superioară celei a țărilor cu care se face comerț, ceea ce scumpește produsele naționale făcând astfel dificile exporturile. Măsurile fiscale și monetare folosite au și ele efectul de a reduce capacitatea de consum a familiilor și deci a cererii lor de importuri. Stabilirea controalelor directe ale mișcarilor capitalurilor și mărfurilor sunt o tentație pentru guvernele cu deficite permanente dar încurajează ineficiența și scăderea productivitatii, reduc creșterea și prejudiciază bunăstarea tării pe termen lung și scurt.

În abordarea pentru prima dată a temei Balanței de Plăți, trebuie clarificat ca toate tranzacțiile economice vor determina două poziții în balanță, una în coloana veniturilor și una în cea a plăăilor, una pentru valoarea mărfurilor, serviciilor și titlurilor de credit care s-au dat, alta pentru contrapartida în bani, în credite sau în bunuri sau servicii. De aceea suma celor două coloane ale balanței este întotdeauna aceeasi, soldul Balanței de Plati este întotdeauna nul, balanța este întotdeauna în echilibru. Cand se vorbeste de deficit si excedent in Balanța de Plăți se face referire numai la unele din conturile sale sau la sub-balante.

Tranzactiile se ordonează in trei mari rubrici: contul curent, contul de capital si contul financiar.

4

Capitolul 2. Structura balanței de plăți

În vederea alinierii tarii noastre la recomandarile Fondului Monetar International, Banca Natională a României întocmește balanța de plăăi externe sub urmatoarea formă:

1. Contul curent (A+B+C):A. Bunuri si servicii:  a. bunuri f.o.b. (export/import)  b. servicii:                - transport                - turism                - alte servicii           B. Venituri                - din munca                - din investitii directe                - din investitii de portofoliu                - din alte investitii (dobanzi)           C. Transferuri curente                - administratia publica                - alte sectoare

2. Contul de capital si financiar (A+B): A .Contul de capital    - transferuri de capital    - achizitionare/vanzare de activeB. Contul financiar:    a. investitii directe    b. investitii de portofoliu    c. alte investitii de capital    d. conturi de tranzit    e. conturi de clearing/barter    f. active de rezerva (alte tranzactii).

3. Erori si omisiuniPrin aceasta balanta se oglindesc fluxurile de incasari si plati ale Romaniei cu alte tari pe o

perioada determinata de timp, de regula un an. Aceste fluxuri sunt generate in principal de activitatea de comert exterior si cooperare economica internationala, dar si de alte tranzactii financiare internationale si de raporturile financiare  derulate cu institutiile financiar-bancare internationale.

Datorita continutului sau, balanta de plati externe constituie instrumentul principal de asigurare a echilibrului valutar si sursa cea mai importanta de informatii pentru evaluarea schimburilor internationale.

In concluzie, in functie de natura tranzactiilor la care se refera, fluxurile de incasari si plati sunt grupate in cadrul structurii balantei de plati externe in cadrul a doua conturi:

1. Contul curent sau balanta de plati externe curente, in care se inregistreaza incasarile si platile valutare din tranzactiile economice cu strainatatea, este format din:A. Bunuri si servicii, care la randul lor, cuprind:- balanta comerciala, care reflecta volumul tranzactiilor de import-export la pretul f.o.b. sau franco-frontiera romana, si se refera, in principiu, la toate bunurile mobile pentru care schimbul de proprietate se face intre rezidenti si nerezidenti. In balanta de plati importurile apar cu minus,

5

deoarece pentru contravaloarea acestora trebuie platiti bani rezidentilor straini, iar exporturile apar cu plus, deoarece ele aduc bani in tara. Diferenta valorica dintre exportul si importul de marfuri constituie soldul balantei comerciale, acesta avand urmatoarea semnificatie: daca balanta comerciala a unei tari inregistreaza un deficit, aceasta inseamna ca tara importa mai mult decat exporta, iar deficitul poate fi echilibrat cu un excedent, adica un surplus la alte pozitii ale balantei platilor curente.- balanta serviciilor (invizibilelor), care cuprind incasarile si platile pentru servicii de transport, turism, asigurari, deplasari oficiale, constructii, sport, cultura, reclama si publicitate comerciala, servicii de posta si telecomunicatii etc.B. Venituri. Aceasta pozitie, denumita si balanta veniturilor, cuprinde in principal venituri din munca si din drepturi de autor, precum si dobanzi si dividende ale investitiilor de capital in strainatate, incasate de rezidenti sau platite de ei pentru imprumuturile si investitiile in tara ale nerezidentilor.C. Transferuri curente. Aceasta pozitie, denumita si  balanta donatiilor si transferurilor unilaterale, cuprinde ajutoare internationale publice sau private, subventii primite sau acordate pentru sustinerea bugetului, subventii acordate de unele state in favoarea altora, taxe, impozite, burse scolare, donatii etc.

2. Contul de capital si financiar sau balanta miscarilor de capital, in care se inregistreaza intrarile si iesirile de capital pe termen lung (peste un an) sub forma de investitii directe pentru cumpararea sau infiintarea de intreprinderi, investitii cu valori imobiliare (actiuni, obligatii etc.) imprumuturi acordate sau efectuate de autoritatile publice, finantarea unei filiale externe de catre o intreprindere mama etc. si cele pe termen scurt (pana la 1 an), care se concretizeaza in constituirea de active bancare in strainatate sau repatrierea lor, imprumuturi acordate nerezidentilor de catre rezidenti si invers, tranzactii oficiale ale efectelor financiare in afara tarii, miscari de capital cu caracter speculativ etc. Cu alte cuvinte, in acest cont se inregistreaza tranzactiile internationale cu active si pasive financiare.Activele externe reprezinta creante financiare ale Romaniei asupra rezidentilor, in timp ce pasivele externe reprezinta creante financiare ale strainatatii asupra unor persoane fizice si juridice romane.

Cresterile de active externe sunt inregistrate cu minus in balanta miscarilor de capital, deoarece conduc la iesiri de devize din tara atunci cand sunt achizitionate, iar reducerea activelor externe este notata cuplus in contul de capital.

Dimpotriva, cresterea pasivelor externe se inregistreaza cu plus in balanta de capital, deoarece ele duc la intrari de devize in tara, iar reducerea pasivelor externe este inregistrata cu minus.

In concluzie, balanta miscarilor de capital cuprinde doua grupari importante:A. Contul de capital, care cuprinde toate operatiile  de incasari sau plati in vederea transferului international al capitalului, precum si achizitionarea sau vanzarea de active nefinanciare (pamantul, bogatiile solului) si active intangibile (brevete, marci, inchirieri etc.) tranzactionate intre rezidenti si nerezidenti.B. Contul financiar include toate tranzactiile rezultate in urma schimbarii proprietatii activelor financiare straine, inclusiv crearea sau lichidarea de creante fata de strainatate in cadrul activelor si pasivelor financiare externe ale unei economii. Fluxurile incluse in contul financiar se impart din punct de vedere functional in:- Investitii directe, care cuprind: investitii ale rezidentilor in strainatate, investitii directe ale nerezidentilor in Romania etc.;- Investitii de portofoliu (sau tranzactii ce au ca obiect valori mobiliare de natura actiunilor sau obligatiilor), care cuprind: creante detinute de rezidenti asupra nerezidentilor si angajamente ale rezidentilor (active obligatorii);- Alte investitii de capital, se refera la credite comerciale, imprumuturile si creditele de la Fondul Monetar International, depozitele bancare, documentele de import-export in curs de decontare etc.;

6

- Conturile in tranzit cuprind sumele a caror provenienta sau destinatie este in curs de stabilire;- Conturile de clearing/barter cuprind operatiunile de cliring (compensarea globala a tuturor creantelor si angajamentelor reciproce intre doua tari), operatiunile de barter (schimb direct marfa contra marfa sau o plata contra alteia echivalente), operatiuni de compensare, operatiuni de cooperare, toate acestea avand ca efect evitarea transferului de valuta.

Activele de rezerva  se afla sub controlul si la dispozitia autoritatii monetare din fiecare tara in vederea corectarii dezechilibrelor inregistrate de balanta de plati externe, dar si pentru a interveni pe piata valutara pentru a sustine cursul de schimb al monedei nationale sau pentru a executa alte influente. In esenta activele de rezerva sunt constituite din: aur valutar, DST, disponibilitati in valute straine si alte creante.

3. Erorile si omisiunile apar de regula, datorita faptului ca, datele necesare alcatuirii balantei provin din surse diferite, ceea ce face ca procesul de contabilizare prin dubla intrare sa nu fie perfect. Insa, deoarece aceste neconcordante tind sa se compenseze, marimea diferentei nete nu poate fi considerata ca indicator al acuratetei unei balante. Totusi, daca aceste diferente sunt mari si persista in timp exista riscul afectarii intregii credibilitati a balantei, determinand totodata ingreunarea analizei si interpretarii diferitelor posturi si capitole din balanta.Soldul balantei reflecta relatia in care se gasesc cele doua conturi principale ale balantei de plati externe (contul curent si cel de capital) din punct de vedere al intrarilor si iesirilor generate de tranzactiile internationale.

Daca soldul general al balantei de plati (adica, soldul balantei platilor curente si al balantei miscarilor de capital) este excedentar, aceasta inseamna ca economia primeste mai multe mijloace de plata din strainatate (inregistrari in plus) decat trebuie sa plateasca (inregistrari in minus). In acest caz, rezervele de devize ale tarii pot creste sau surplusul se poate utiliza pentru a rambursa creditele obtinute din strainatate sau pentru a cumpara active in strainatate.

Un excedent al balantei de plati datorat, de pilda, unui excedent al balantei comerciale, inseamna ca exporturile depasesc importurile, iar intrarile in fluxul circular depasesc iesirile. Prin urmare, nivelul general al activitatii economice va creste, rata somajului va scadea, dar inflatia ar putea sa se situeze pe o curba ascendenta.Daca soldul balantei de plati, in ansamblu, este deficitar, aceasta inseamna ca, inregistrarile cu minus (plati facute catre strainatate) depaseste pe cele cu plus (incasari din strainatate). In acest caz, intrucat balanta globala a unei tari nu poate ramane dezechilibrata, acoperirea deficitului se poate face prin: diminuarea rezervelor valutare, contractarea de credite externe, vanzarea de active in strainatate.

Spre exemplu, un deficit al balantei de plati, datorat deficitului balantei comerciale, inseamna ca importurile depasesc exporturile. Iesirile din fluxul circular depasesc intrarile, astfel incat nivelul general al activitatii economice va scadea, lucru care poate sa conduca implicit la cresterea somajului, in timp ce rata inflatiei ar putea sa scada.

Asa cum s-a mai mentionat, deci, ca urmare a inregistrarii tranzactiilor economice ale unei tari cu strainatatea in dubla partida, balanta de plati externe a unei tari este in mod necesar echilibrata, in sensul ca, activul = pasivul, in contextul mecanismelor de echilibrare a balantei utilizandu-se doua concepte tehnice distincte:·       balanta „peste linie” pentru balanta tranzactiilor curente;·       balanta „sub linie” pentru contul de capital si financiar exclusiv postul „active de rezerva”.Prin urmare, pentru autoritatile financiare, tranzactiile inregistrate „deasupra liniei” sunt acelea care necesita fie o finantare a deficitului, fie o capitalizare a excedentului, iar cele inregistrate „sub linie” sunt cele care solutioneaza dezechilibrul posturilor situate „deasupra liniei”, printr-un dezechilibru in sens invers.Astfel, in cazul unui deficit al contului curent, acesta este acoperit “sub linie” prin:·       Import de capital sub forma investitiilor straine in economie sau a imprumuturilor contractate in strainatate;

7

·       Amanarea rambursarii datoriei externe contractate anterior;·       Cheltuirea unei parti din rezervele valutare internationale pentru a achita platile devenite scadente in anul de referinta.In cazul unui excedent al balantei de plati externe curente, acesta determina „sub linie”:·       Un export de capital sub forma de investitii in strainatate sau imprumuturi acordate altor tari;·       O sporire a rezervelor valutare internationale ale tarii;·       O reducere a propriei datorii fata de strainatate.

8

Capitolul 3. Studiu de caz „ Analiză comparativă a datelor înregistrate în 2008 față de cele din 2007”

1. Contextul internaţional

În anul 2008 economia mondială şi-a încetinit ritmul de creştere, în condiţiile extinderii efectelor crizei financiare şi ale transformării acesteia în criză economică. Producţia mondială a crescut cu 2,0 la sută, comparativ cu 3,8 la sută în anul 2007. Începând cu jumătatea lunii septembrie, condiţiile economice mondiale s-au deteriorat rapid, pe fondul diminuării încrederii consumatorilor şi a sectorului corporatist, al restrictivităţii condiţiilor de creditare la nivel mondial, al scăderii preţurilor locuinţelor şi a valorii acţiunilor. Influenţa crizei financiare asupra activităţii reale s-a resimţit şi în temperarea comerţului mondial, care a înregistrat în anul 2008 o creştere cu 4,4 la sută, comparativ cu 6,3 la sută în anul 2007. Evoluţia pieţelor financiare internaţionale a fost marcată de volatilitate şi de scăderea accentuată a preţurilor acţiunilor. În prima jumătate a anului 2008, preţul petrolului BRENT a continuat să crească, până la un vârf de 147,5 USD pe baril în luna iulie, pe fondul cererii economiilor emergente şi al reducerii producţiei de ţiţei în ţările din afara OPEC. Ulterior, preţul ţiţeiului a coborât până la 39,5 USD pe baril la sfârşitul anului 2008, ca efect al consolidării stocurilor de ţiţei ale SUA şi al impactului crizei financiare asupra perspectivelor economiei globale. Pe ansamblul anului, preţul mediu a fost de 98,3 USD pe baril (cu 35,0 la sută peste media anului 2007). Preţurile materiilor prime au fost foarte volatile pe parcursul anului 2008, înregistrând o creştere puternică în primul trimestru, determinată de preţurile produselor agricole, urmată de o scădere în partea a doua a anului, pe fondul reducerii preţurilor resurselor energetice. Pe ansamblul anului 2008, preţurile mărfurilor neenergetice au crescut în medie cu 14,0 la sută faţă de anul precedent. Inflaţia mondială a fost puternic afectată de mişcările abrupte ale preţurilor mărfurilor şi de evoluţiile economice globale. Astfel, presiunile inflaţioniste au fost mari în prima parte a anului 2008, rata medie anuală a inflaţiei atingând un maximum de 4,8 la sută în luna iulie, sub influenţa majorării preţurilor alimentelor şi ale resurselor energetice. În partea a doua a anului, presiunile inflaţioniste s-au relaxat, rata medie anuală a inflaţiei în ţările OCDE scăzând până la 1,5 la sută în luna decembrie.

Zona euro a cunoscut o încetinire economică semnificativă, de la 2,7 la sută în anul 2007 la 0,8 la sută în anul 2008, pe fondul înrăutăţirii condiţiilor economice începând cu luna septembrie, odată cu intensificarea tensiunilor de pe piaţa financiară. Reducerea creşterii economice a provenit de la majoritatea componentelor PIB. Cererea internă s-a temperat considerabil datorită reducerii veniturilor reale ale gospodăriilor populaţiei, pe fondul creşterii preţurilor internaţionale ale mărfurilor în prima jumătate a anului. La aceasta s-a adăugat declinul investiţiilor rezidenţiale (afectate de căderea pieţelor imobiliare) şi al investiţiilor productive (din cauza înăspririi condiţiilor de finanţare). Cererea externă a fost limitată de încetinirea creşterii economice, atât în economiile avansate, cât şi în cele emergente. Exporturile de bunuri şi servicii ale zonei euro şi-au temperat creşterea de la 5,9 la sută în anul 2007 la 1,0 la sută în anul 2008, iar importurile de bunuri şi servicii de la 5,8 la sută la 1,0 la sută, ca reacţie la evoluţia cererii interne. Pe ansamblu, exporturile nete au avut o contribuţie neutră la creşterea PIB. Din perspectivă sectorială, încetinirea activităţii economice s-a reflectat în toate domeniile, cu precădere în industria prelucrătoare - determinată de scăderea cererii externe, de diminuarea rapidă a stocului de comenzi şi de reducerea activităţii în industria de automobile. Construcţiile au înregistrat o activitate redusă, pe fondul deteriorării continue a sectorului rezidenţial. Serviciile au cunoscut cea mai mică rată de creştere de după anul 2004, fiind afectate de restrângerea consumului privat şi a activităţilor de producţie. Rata medie anuală a inflaţiei, măsurată prin indicele armonizat al preţurilor de consum, a crescut de la 2,1 la sută în anul 2007 la 3,3 la sută în anul 2008, cel mai înalt nivel înregistrat de la introducerea monedei euro şi peste nivelul care defineşte stabilitatea preţurilor în zona euro. Această evoluţie a fost determinată de majorarea preţurilor internaţionale ale mărfurilor, în special ale resurselor energetice şi ale produselor alimentare.

9

Condiţiile pe piaţa muncii din zona euro s-au deteriorat în anul 2008, după doi ani de îmbunătăţiri substanţiale. Rata şomajului, care a urmat un trend descendent începând cu anul 2005, a început să crească din trimestrul al doilea, ajungând la 8,2 la sută la sfârşitul anului 2008, de la 7,3 la sută la sfârşitul anului precedent. Deficitul bugetar al zonei euro s-a majorat la 1,9 la sută din PIB, de la 0,7 la sută în anul 2007, pe fondul evoluţiei crizei financiare şi al deteriorării mediului macroeconomic. Irlanda, Grecia, Malta, Finlanda, Spania şi Franţa au depăşit valoarea de referinţă de 3,0 la sută din PIB în anul 2008. Rata datoriei publice a zonei euro a crescut cu 3,3 puncte procentuale în anul 2008 faţă de anul precedent, până la 69,3 la sută din PIB, ca efect al intervenţiilor guvernamentale pentru stabilizarea sistemului financiar.

Contul curent agregat al zonei euro s-a încheiat cu un deficit de 100,3 miliarde euro (1,1 la sută din PIB), faţă de un excedent de 13,5 miliarde euro în anul 2007, în principal pe seama transformării excedentelor balanţei comerciale şi balanţei veniturilor în deficite. Balanţa comercială a zonei euro s-a încheiat cu un deficit de 4,9 miliarde euro, comparativ cu un excedent de 46,4 miliarde euro în anul 2007, în condiţiile creşterii puternice a importurilor în primele trei trimestre (din majorarea preţurilor internaţionale) şi ale scăderii exporturilor în ultimul trimestru, pe fondul contractării cererii globale şi al deteriorării condiţiilor de finanţare. Trendul descendent al competitivităţii zonei euro, început în anul 2001, s-a inversat parţial în a doua jumătate a anului 2008, datorită deprecierii monedei euro. Excedentul serviciilor a scăzut în aceeaşi perioadă cu 5,8 miliarde euro, până la 43,4 miliarde euro.Investiţiile directe şi de portofoliu au înregistrat intrări nete în valoare de aproximativ 200 miliarde euro, comparativ cu 67,2 miliarde euro în anul 2007, majorarea reflectând creşterea influxurilor nete de natura datoriei şi de natură participativă. Această evoluţie a fost parţial limitată de sporirea ieşirilor nete de investiţii directe (dezinvestiţiile nerezidenţilor au fost mai mari decât cele ale rezidenţilor). Activele de rezervă ale zonei euro au crescut marginal în anul 2008, preponderent din reevaluarea activelor şi din evoluţia cursului de schimb.

Ţările membre ale Uniunii Europene din afara zonei euro au cunoscut o temperare a creşterii economice în anul 2008, până la 1,3 la sută, de la 3,6 la sută în anul 2007. În general, cererea internă a acestor ţări a fost afectată de deteriorarea mediului extern şi de intensificarea crizei financiare, care au slăbit încrederea consumatorilor şi a mediului de afaceri. Cele mai înalte rate de creştere, de peste 6,0 la sută, au fost realizate de România, Bulgaria şi Slovacia, în timp ce Letonia, Estonia, Danemarca şi Suedia au înregistrat rate negative. Rata medie anuală a inflaţiei a crescut în anul 2008 în majoritatea ţărilor regiunii (cu excepţia Ungariei), pe fondul trendului ascendent înregistrat în prima jumătate a anului în majoritatea ţărilor. În medie, ţările membre ale Uniunii Europene din afara zonei euro au consemnat o rată anuală a inflaţiei de 4,7 la sută, comparativ cu 2,9 la sută în anul 2007. Cele mai ridicate rate ale inflaţiei, între 10,6 la sută şi 15,3 la sută, au fost înregistrate în statele baltice şi în Bulgaria, urmate de Republica Cehă, Ungaria şi România (cu 6,0-7,9 la sută) şi de Danemarca, Polonia, Slovacia, Suedia şi Marea Britanie (cu 3,3-4,2 la sută). Pe lângă principala cauză a creşterii inflaţiei - majorarea preţurilor mondiale ale alimentelor şi energiei, se pot identifica factori cu acţiune diferenţiată de la o ţară la alta, printre aceştia numărându-se deprecierea monedelor naţionale, creşterea preţurilor administrate şi a impozitelor indirecte.

Evoluţiile fiscale au continuat să fie eterogene în anul 2008, pe ansamblul regiunii consemnându-se o pondere medie a deficitului bugetar în PIB de 3,3 la sută, comparativ cu 1,5 la sută în anul 2007. Trei dintre statele UE din afara zonei euro (Bulgaria, Danemarca şi Suedia) au înregistrat excedente bugetare, iar celelalte nouă au încheiat anul fiscal cu deficit.

Ponderea deficitului fiscal în PIB a depăşit 3,0 la sută în Letonia, România şi Marea Britanie. Ponderea datoriei publice în PIB s-a situat cu mult sub 60,0 la sută în majoritatea ţărilor UE din afara zonei euro, cu o medie a regiunii de aproximativ 44,0 la sută, în uşoară creştere faţă de anul precedent. Ponderea datoriei publice în PIB a crescut în Danemarca, Estonia, Letonia, Ungaria, Polonia, România şi Marea Britanie, reflectând deopotrivă încetinirea creşterii economice şi

10

deteriorarea soldului bugetar, în timp ce în celelalte ţări a scăzut sau s-a menţinut la nivelul anului 2007. Soldul total al contului curent şi al contului de capital s-a îmbunătăţit pe ansamblul ţărilor UE din afara zonei euro comparativ cu anul 2007, dar a continuat să înregistreze evoluţii diferite de la o ţară la alta. Spre deosebire de Danemarca şi Suedia, care au încheiat anul 2008 cu excedente, celelalte ţări au consemnat deficite. Comparativ cu anul 2007, aceste deficite au scăzut, în general, ca pondere în PIB, ca urmare a contracţiei cererii interne. Deficitul combinat al contului curent şi de capital a depăşit 20,0 la sută din PIB în Bulgaria şi, respectiv, 10,0 la sută din PIB în România şi Letonia. În majoritatea ţărilor, dezechilibrul extern a fost generat de deficitul comercial, cu excepţia Republicii Cehe, Ungariei şi Slovaciei, în cazul cărora factorul determinant a fost deficitul balanţei veniturilor, cel mai adesea legat de profitul reinvestit al companiilor străine.

Comparativ cu anul 2007, influxurile nete de investiţii străine directe s-au diminuat ca pondere în PIB în majoritatea statelor UE-12, cu excepţia României. Majoritatea ţărilor UE din afara zonei euro au înregistrat deficite ale balanţei de bază, dintre acestea Bulgaria, Letonia, Lituania, România şi Ungaria au depăşit 4 la sută din PIB. Influxurile nete de investiţii de portofoliu s-au menţinut negative sau neutre în multe dintre ţările membre UE din afara zonei euro, cu excepţia Marii Britanii, Estoniei, Slovaciei şi Danemarcei.

În Statele Unite ale Americii ritmul anual de creştere a produsului intern brut în anul 2008 a fost de 1,1 la sută, comparativ cu 2,0 la sută în anul 2007. Consumul privat a fost afectat negativ de deteriorarea percepţiei consumatorilor şi a condiţiilor de pe piaţa muncii, precum şi de scăderea avuţiei gospodăriilor populaţiei, ca efect al declinului pieţei imobiliare. Investiţiile sectorului privat au scăzut, pe fondul înrăutăţirii condiţiilor de creditare şi a perspectivelor cererii. Comerţul exterior a reprezentat principalul motor al creşterii economice în cea mai mare parte a anului 2008, evoluţia sa favorabilă conducând, împreună cu creşterea excedentelor de la servicii şi venituri, la reducerea ponderii deficitului contului curent în PIB de la 5,2 la sută în anul 2007 la 4,9 la sută. Rata medie anuală a inflaţiei pentru anul 2008 a fost de 3,8 la sută, presiunile inflaţioniste fiind mai puternice la jumătatea anului, pe fondul scumpirii resurselor energetice, şi temperându-se spre sfârşitul anului, pe măsura ieftinirii materiilor prime.

Deficitul bugetului federal s-a majorat până la 5,9 la sută din PIB, de la 2,9 la sută în anul fiscal 2007. Veniturile fiscale s-au redus substanţial pe fondul stagnării economice, iar cheltuielile bugetare au crescut în urma implementării măsurilor de stimulare economică.

Economia japoneză şi-a inversat trendul în anul 2008, înregistrând o scădere cu 0,7 la sută, după o creştere cu 2,3 la sută în anul precedent, în condiţiile declinului exportului net de bunuri şi servicii, al investiţiilor, dar şi al consumului. Rata medie anuală a inflaţiei, măsurată prin indicele preţurilor de consum, a fost de 1,1 la sută, comparativ cu 0,1 la sută în anul 2007, cu un nivel maxim de 2,3 la sută în luna iulie, urmat de o coborâre până la 0,4 la sută în decembrie.

Economiile emergente din Asia au cunoscut o încetinire graduală a activităţii, marcată în special de declinul pe care l-au înregistrat exporturile economiilor mici ale regiunii (Singapore, Taiwan şi Hong Kong) în a doua jumătate a anului 2008. La acesta s-a adăugat reducerea cererii interne - determinată de scăderea încrederii consumatorilor şi a mediului de afaceri şi de declinul investiţiilor imobiliare. Rata inflaţiei a urmat trendul mondial de creştere în prima jumătate a anului, cu scădere în partea a doua, pe fondul reducerii preţurilor ţiţeiului şi produselor alimentare. Volatilitatea pieţelor financiare a afectat diferenţiat ţările din regiune. Astfel, impactul a fost mai redus în China, al cărei sistem financiar este relativ închis, dar mai puternic în Coreea - datorită nivelului ridicat al datoriei interne şi în Indonezia - ca efect al scăderii preţurilor mărfurilor. Economia Chinei a continuat să crească în anul 2008, deşi mai lent decât în anul anterior (cu 9,0 la sută, comparativ cu 13,0 la sută în anul 2007), încetinirea fiind cauzată atât de factori interni, cât şi externi. Excedentul comercial şi influxurile puternice de capital determinate de anticiparea aprecierii monedei naţionale, precum şi de diferenţialul pozitiv de dobândă, au condus la majorarea rezervelor valutare ale Chinei, care au atins 1 900 miliarde dolari SUA la sfârşitul anului 2008.

America Latină a înregistrat o creştere cu 4,2 la sută a PIB în anul 2008 (comparativ cu 5,8 la sută în anul precedent), fiind al şaselea an consecutiv de expansiune economică. Creşterea economică a fost puternică în prima jumătate a anului 2008, pe fondul îmbunătăţirii condiţiilor

11

macroeconomice, al creşterii preţurilor mărfurilor şi al consolidării cererii interne. Jumătate din statele regiunii au înregistrat creşteri peste medie, între acestea situându-se Argentina, Brazilia, Bolivia, Peru, Panama, Ecuador. Totuşi, contextul mondial a alimentat presiunile inflaţioniste, astfel încât rata medie anuală a inflaţiei a crescut de la 6,1 la sută în anul 2007 la 8,7 la sută în 2008. Începând de la mijlocul lunii septembrie, condiţiile de finanţare externă s-au deteriorat, conducând la înrăutăţirea situaţiei datoriei publice, la deprecierea monedelor naţionale faţă de dolarul SUA şi la scăderi puternice ale cotaţiilor acţiunilor. Contul curent agregat al Americii Latine a înregistrat un deficit redus, fiind influenţat favorabil de creşterea exporturilor (îndeosebi de resurse energetice), atât pe seama nivelului ridicat al preţurilor internaţionale, cât şi a volumului mărfurilor exportate. Mai mult, pentru prima dată în istorie, creşterea economică a coexistat cu excedente de cont curent într-o serie de ţări precum Venezuela, Bolivia, Ecuador şi Argentina.

2. Evoluţia economiei româneşti în anul 2008

Economia României şi-a accelerat în anul 2008 ritmul de creştere cu 0,9 puncte procentuale faţă de anul precedent, fiind puternic impulsionată de intensificarea procesului investiţional şi de relaxarea cererii interne. Rata de creştere a produsului intern brut a fost de 7,1 la sută în anul 2008, România situându-se astfel cu 6,2 puncte procentuale peste media de 0,9 la sută a Uniunii Europene. Evoluţia produsului intern brut din punct de vedere al utilizării evidenţiază o creştere semnificativă a cererii interne în raport cu anul 2007 (8,0 la sută), respectiv a consumului final individual efectiv al gospodăriilor populaţiei (8,4 la sută), precum şi a formării brute de capital fix (19,3 la sută). Exportul net a afectat negativ creşterea PIB.

Pe categorii de resurse, se remarcă aportul pozitiv la creşterea produsului intern brut al industriei, serviciilor, agriculturii şi construcţiilor, cele patru activităţi deţinând împreună 89,3 la sută din PIB. Valoarea adăugată brută din aceste sectoare a înregistrat în anul 2008 majorări de 1,3 la sută, 5,1 la sută, 21,4 la sută şi, respectiv, 26,1 la sută.

Rata inflaţiei la sfârşitul anului 2008 a fost de 6,3 la sută, mai mică cu 0,3 puncte procentuale faţă de cea de la sfârşitul anului 2007, depăşind limita superioară a intervalului de variaţie asociat ţintei de inflaţie anunţate de banca centrală.Atenuarea inflaţiei s-a produs în ultima parte a anului 2008, ca urmare a tendinţei pozitive înregistrate de preţurile combustibililor, produselor agroalimentare şi produselor cu preţuri administrate.

Rata şomajului înregistrat a atins la sfârşitul anului 2008 nivelul de 4,4 la sută din populaţia activă civilă totală, mai mare cu 0,4 puncte procentuale faţă de decembrie 2007. Principala cauză a fost reducerea forţei de muncă, semnalată în ultimele luni ale anului, prin restrângerea cererii interne şi externe, amânarea unor proiecte investiţionale şi intensificarea incertitudinilor privind efectele crizei financiare asupra economiei naţionale şi asupra partenerilor externi.

Ponderea deficitului bugetului general consolidat în produsul intern brut în anul 2008 a fost de 5,5 la sută, depăşind pragul admis de 3,0 la sută, datorită supradimensionării nivelului programat al veniturilor şi cheltuielilor bugetare. Comparativ cu anul 2007, ponderea în PIB a veniturilor bugetare s-a redus cu 0,7puncte procentuale (până la 32,8 la sută), iar cea a cheltuielilor bugetare s-a majorat cu 2,3 puncte procentuale (până la 38,3 la sută).

12

Capitolul 4. Concluzii

În concluzie, ca regulă generală, în cadrul balanței de plăți externe deficitele sunt finanțate, iar excedentele sunt utilizate (adică primesc o anumită destinație), astfel încat, pe total, așa cum am mai menționat, din punct de vedere contabil se realizează echilibrul balanței.

Economia României şi-a accelerat în anul 2008 ritmul de creştere cu 0,9 puncte procentuale faţă de anul precedent, fiind puternic impulsionată de intensificarea procesului investiţional şi de relaxarea cererii interne. Rata de creştere a produsului intern brut a fost de 7,1 la sută în anul 2008, România situându-se astfel cu 6,2 puncte procentuale peste media de 0,9 la sută a Uniunii Europene.

13

Bibliografie:

Ion Ignat si Spiridon Pralea -Economie Internationala, Editura Litec,Paris,1996;

Ion Ignat si Spiridon Pralea - Tranzactii comerciale internationale, Editura Sedcom Libris, Bucuresti, 1997;

Ion Ignat si Spiridon Pralea- Economie mondiala Editura Sedcom Libris, Iasi, 2006;

http://ro.wikipedia.org/wiki/Balan%C8%9Ba_de_pl%C4%83%C8%9Bi

www.bnr.ro

14