Procuratura Republicii Moldova • Buletin Informativ

42

nr. 8 • Octombrie, 2005 • Chişinău

43

Actualmente, omenirea a receptat deplin – şi acesta este cel mai important lucru – şi dă viaţă, mesajului Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului în sensul căruia, „ignorarea şi dispreţuirea omului au dus la acte de barbarie, care revoltă conştiinţa omenirii” şi că „recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume”.

Cadrul juridic al statutului militarului îl formează Constituţia Republicii Moldova, Legea cu privire la statutul militarilor, alte acte normative, precum şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte. Conţinutul şi volumul drepturilor şi obligaţiilor militarului sînt determinate de aflarea lui în exerciţiul obligaţiilor serviciului militar.

Serviciul militar este un gen special al serviciului de stat, care constă în îndeplinirea de către cetăţeni a datoriei constituţionale de apărare a statului în rîndurile Forţelor Armate. Viaţa şi activitatea zilnică a militarilor în unitate sînt diriguite de Regulamentele militare ale Forţelor Armate. De aceia, respectarea cerinţelor existente privind asigurarea protecţiei juridice şi sociale ale militarilor necesită garantarea efectivă a acestora din partea statului.

Pentru a fi promovate şi protejate, drepturile militarilor trebuie mai întîi cunoscute şi explicate. Clasificarea drepturilor militarilor nu trebuie să ducă la ierarhizarea lor, la contrapunerea sau la scăderea importanţei

unora dintre ele. Toate drepturile sunt la fel de importante, au aceeaşi valoare şi formează un tot unitar. Militarii beneficiază de drepturile şi libertăţile stabilite pentru cetăţenii Republicii Moldova de Constituţie, de legislaţia în vigoare şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte. Totodată, militarii sînt supuşi unor restricţii specifice, condiţionate de particularităţile serviciului militar.

În baza Legii cu privire la statutul militarilor sînt prevăzute următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale:

dreptul la apărare; dreptul electoral; libertatea conştiinţei; dreptul la încadrarea în serviciul militar; dreptul la învăţătură; timpul de serviciu şi dreptul la odihnă; dreptul la ocrotirea sănătăţii şi asistenţă

medicală; dreptul la asigurare alimentară şi cu

echipament; dreptul la transport; dreptul la asigurare financiară; dreptul la indemnizaţii, dreptul la asigurarea obligatorie de stat; dreptul la asigurare cu spaţiul locativ; dreptul la recalificare; protecţia juridică şi socială a membrilor

familiilor; înlesnirile, garanţiile şi compensaţiile

suplimentare, oferite militarilor şi membrilor familiilor lor;

calcularea vechimii în serviciul militar.

ASIGURAREA PROTECŢIEI JURIDICE

ŞI SOCIALE ALE MILITARILOR – UNA

DINTRE ACTIVITĂŢILE DE BAZĂ ALE

PROCURATURII MILITARE Nicolae MARANDICI

Procuror al secţiei militare a Procuraturii Generale

Femeile-militari pot beneficia şi de alte drepturi şi înlesniri legate de întreţinerea copiilor, maternitate sau alte circumstanţe prevăzute de legislaţia în vigoare, cu restricţiile prevăzute de Legea cu privire la statutul militarilor.

Reieşind din sarcinile înaintate de conducerea de vîrf a statului, Legea cu privire la Procuratură, ordinele şi indicaţiile Procurorului General, activitatea procurorilor militari a fost orientată la cerinţele zilei, spre sporirea calităţii controalelor asupra respectării drepturilor militarilor. În scopul realizării sarcinilor atribuite la capitolul respectării legislaţiei ce asigură drepturile constituţionale ale militarilor, procurorii militari în permanenţă planifică şi efectuează în unităţile militare diverse controale. În cadrul lor se verifică starea respectării legislaţiei la aresturi; respectarea normelor sanitare la prepararea hranei; corespunderea cerinţelor regulamentare a condiţiilor de serviciu şi de trai ale militarilor; starea traumatismului, ocrotirea şi îmbunătăţirea sănătăţii militarilor şi respectării legislaţiei cu privire la asigurarea obligatorie de stat; atragerea militarilor serviciului în termen la lucrări nesancţionate; legalitatea ordinelor emise de comandament referitor la aplicarea pedepselor disciplinare şi atragerea militarilor la răspunderea materială; respectarea Legii cu privire la petiţionare; etc.

Indicii numerici şi calitativi în ramura exercitării controalelor privind executarea legilor ce asigură drepturile şi libertăţile militarilor depinde de profesionalismul procurorilor militari, de atragerea echipelor mixte de specialişti şi, nu în ultimul rînd, de aportul şi pilda personală a procurorilor-şefi la planificarea şi participarea personală la efectuarea deplină şi sub toate aspectele a acestor controale.

Ţinînd cont de importanţa ramurii date, procurorii secţiei militare au întreprins măsuri întru acordarea de ajutor practic şi metodic procurorilor din teritoriu. Astfel, au fost elaborate şi remise în procuraturile militare pentru folosirea în activitatea de serviciu îndrumare privind efectuarea controalelor referitor la asigurarea drepturilor militarilor.

Înfăptuind obiectivele în diferite domenii de activitate, inclusiv a protejării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale militarilor, procurorii militari au depus eforturi întru o conlucrare eficientă cu comandamentul militar în vederea consolidării ordinii de drept şi a disciplinei militare în trupe, respectării şi asigurării drepturilor militarilor. În acest scop, procurorii militari în permanenţă se deplasează în trupe unde susţin lecţii, rapoarte şi informaţii în faţa colectivelor de militari pentru ridicarea culturii lor juridice şi a nivelului de informare asupra problemelor stringente legate de serviciul militar.

Totodată, procurorii militari conlucrează şi cu alte instituţii şi organizaţii, inclusiv cele neguvernamentale, pentru atingerea scopurilor şi exercitarea sarcinilor ce le revin. Astfel, este plauzibil efortul Judecătoriei militare, Programului de Drept al Fundaţiei Soros Moldova şi Institutului pentru Politici Legislative şi Constituţionale, cu sprijinul cărora au fost editate mai multe broşuri, reviste, altă literatură avînd un caracter de informare şi educare a militarilor, îndeosebi a celor în termen, privind drepturile şi libertăţile de care dispun.

În afară de aceasta, prin ordinele Procurorului General nr.201/22 din 29.10.2004 şi nr.286/14 din 20.11.2004 au fost aprobate Regulamentele procuraturii şi secţiei militare, care au specificat sarcinile şi direcţiile principale de activitate, competenţa şi atribuţiile procurorilor militari. S-a reliefat şi accentuat rolul secţiei militare în organizarea şi coordonarea activităţii procuraturilor militare teritoriale.

Făcînd o retrospectivă asupra celor relatate, obiectivele activităţii procurorilor militari şi pe viitor rămîn aceleaşi, întrucît în toate structurile militare mai persistă unele încălcări ale legislaţiei în vigoare. Lacunele respective sunt determinate de cauze de diferită natură, cum ar fi indisciplina personală a factorilor de decizie, nivelul scăzut al culturii juridice etc.

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIV

ITĂŢ

II PR

OC

URO

RULU

I

Procuratura Republicii Moldova • Buletin Informativ

44

nr. 8 • Octombrie, 2005 • Chişinău

45

Instituirea şi reglementarea institutului conducerea urmăririi penale în legislaţia naţională procesual-penală necesită a fi considerată drept o acţiune legislativă de o importanţă covîrşitoare, atît sub aspectul garantării caracterului legal al urmăririi penale şi respectării drepturilor părţilor implicate în procesul penal, cît şi drept o premisă practică de eficientizare a activităţii în domeniul prevenirii şi combaterii delictelor penale, în acest sens, vom remarca că, stabilirea unor competenţe dintre organul implicat în cercetarea nemijlocită a infracţiunii comise şi reţinerea i, iar pe de altă parte a celui care decide inculparea şi remiterea ulterioară în judecată a infractorului, se constituie într-o primă stavilă a unor eventuale abuzuri sau falsificări ale adevărului obiectiv.

Decizia de a atribui în sarcina procurorului responsabilitatea de conducător al urmăririi penale este o consecinţă firească a practicii naţionale de combatere a criminalităţii, atunci cînd luăm în calcul experienţa anterioară acumulată de către acesta sub reglementarea procesual-penală de pînă la 12 iunie 2003, dar şi sub aspectul competenţei stabilite de legea organică de organizare a activităţii organelor procuraturii.

Analiza prevederilor art.52 Cod de procedură penală denotă şi probează caracterul complex al funcţiei de conducător al urmăririi penale proprii procurorului, institut prezent la orice etapă a fazei de urmărire penală din cadrul procesului penal naţional, funcţie care, în opinia noastră, stabileşte atît rolul decisiv în adoptarea deciziilor privind desfăşurarea urmăririi penale, cît şi responsabilitatea unică a procurorului pentru rezultatele acesteia din urmă. Pentru acest motiv, activitatea în domeniul dat este percepută de către conducerea procuraturii mun.Bălţi ca fiind drept o activitate de primă importanţă şi în scopul asigurării corectitudinii acesteia sunt şi au fost canalizate eforturile întregului corp de procurori disponibil. De remarcat este faptul, că anterior de intervenirea

modificărilor legislative menţionate şi mai precis din 2001, procurorii procuraturii mun.Bălţi (foşti ajutori de procurori) au fost repartizaţi la grupuri de 2-3 ofiţeri de urmărire penală (foşti anchetatori), fapt care a permis stabilirea unei legături de comunicare profesională dintre aceştia din urmă şi mai important poate, de a învăţa de a conlucra în grup, în limita competenţei legale, la cercetarea unui delict penal. Din această cauză corpul de procurori din cadrul procuraturii mun.Bălţi nu a perceput introducerea institutului de conducător al urmăririi penale ca drept o „revoluţie” în procedura penală naţională, dar ca pe o evoluţie firească şi necesară activităţii lor.

În acest context vom remarca faptul că, organul de urmărire penală cu cea mai mare pondere locală în planul efectuării urmăririi penale este Comisariatul Municipal de Poliţie Bălţi, în cadrul căruia activează 169 ofiţeri de urmărire penală, ghidaţi în activitatea sa cotidiană de către 15 procurori. Aceştia din urmă au asigurat numai în primele 8 luni ale anului 2005 conducerea urmăririi penale pe 1607 cauze penale, dintre care 513 cauze în privinţa a 595 învinuiţi (984 infracţiuni) au fost remise cu rechizitoriu în instanţa de judecată, iar pe 124 cauze au adoptat decizii legale de încetare a urmăririi penale sau de clasare a cauzei (76 pentru motivul interveniţii unor circumstanţe de nereabilitare). Caracterul legal şi complet al urmăririi penale a fost asigurat în perioada nominalizată şi prin 98 indicaţii scrise, participarea la aplicarea măsurii preventive sub formă de arest în privinţa a 163 de învinuiţi.

Pentru a oferi o imagine clară a modului în care conducerea procuraturii mun.Bălţi a organizat activitatea în domeniu sunt necesare de a fi precizate metodele multilaterale aplicate:

CRITERIUL PERSONAL, esenţa căruia rezidă în repartizarea a 2-3 ofiţeri de urmărire penală la un procuror, în funcţie de capacităţile individuale, competenţa, experienţa şi pregătirea profesională ale reprezentanţilor ambelor servicii;

CONSIDERAŢIUNI ASUPRA

INSTITUTULUI CONDUCEREA

URMĂRIRII PENALE Valeriu BOTNARIProcurorul mun. Bălţi

CRITERIUL DE SPECIALIZARE - desemnarea comună a unor ofiţeri de urmărire penală şi procurori pentru cercetarea unei anumite categorii de infracţiuni;

CRITERIUL AD-HOC - desemnarea unui procuror pentru conducerea urmăririi penale cu caracter flagrant, de rezonanţă sporită sau pentru un organ de urmărire penală prezent provizoriu pe teritoriul în care este amplasată procuratura;

Metoda de aplicare generală în activitatea de conducere a urmăririi penale este cea a criteriului personal, dublată în vederea sporirii calităţii actelor procurorului prin cel al specializării, în acest context, vom menţiona cercetarea comună a faptelor de contrabandă (art.248 Cod Penal) de către procurorul T.Ioniţă şi ofiţerul de urmărire penală a CMP Bălţi N.Bînzari, a infracţiunilor din domeniul transporturilor (art.264, 266 CP) de către procurorul A.Celac şi ofiţerii de urmărire penală a CMP Bălţi N.Burcovschi şi A.Surdu, a infracţiunilor economice de către procurorul L.Prisăcari şi ofiţerul de urmărire penală a CMP Bălţi A.Guţu.

Aplicarea cumulativă a metodelor enunţate au permis atît pe parcursul anului 2004, cît şi în primele 8 luni ale anului 2005 să se obţină sentinţe de condamnare pe toate cauzele penale instrumentate de către ofiţerii de urmărire penală a CMP Bălţi şi în final, absenţa sentinţelor de achitare. Pe de altă parte, conlucrarea şi comunicarea continuă dintre organul de urmărire penală a CMP Bălţi şi procurori a permis în cele 8 luni ale anului 2005 finalizarea cu rechizitoriu a 84,1% (984) din cauzele penale pornite în perioada respectivă. Din acestea din urmă, 201 cauze sau 37,7% au fost remise instanţei de judecată pentru examinare în condiţiile procedurii speciale a acordului de recunoaşte a vinovăţiei.

Metoda ad-hoc sau de circumstanţă este aplicată de procuratura mun.Bălţi la asigurarea conducerii urmăririi penale pe cauzele penale începute sau în cadrul cărora urmărirea penală este exercitată de către Direcţia General Teritorială Bălţi a CCCEC, Secţia „Nord” a DGCCO şi DUP a MAI, organe prezente provizoriu pe teritoriul mun.Bălţi sau doar în condiţiile în care infracţiunea depistată este comisă pe teritoriul municipiului. Activitatea în domeniu este pusă în sarcina unui singur procuror, procuror în procuratura mun.Bălţi A.Raciula, şi are drept obiect un număr aproximativ de 150-180 cauze penale pe an. Accentul în aceste cauze este pus pe cunoaşterea de către procuror atît a circumstanţelor de fapt care

se constituie în obiectul cauzei penale, cît şi a esenţei măsurilor operative de investigaţii aplicate sau necesare de a fi aplicate. In majoritatea din cazuri, dat fiind caracterul flagrant al crimelor (acţiuni de corupere, şantaj, trafic de fiinţe umane) procurorul este responsabil şi coordonează toate acţiunile principale de urmărire penală, astfel încît, propunerea organului de urmărire penală privind punerea sub învinuire sau adoptarea deciziei finale avînd caracterul unui act strict procesual şi exprimă din start poziţia comună a ofiţerului de urmărire penală şi a procurorului, în acest mod, pe parcursul anilor 2004-2005 din totalul de cauze penale instrumentate de către aceste organe 31 au fost remise cu rechizitoriu în instanţa de judecată în termen de mai puţin de 15 zile.

Indiferent de metoda aplicată, iar în unele speţe este greu de definit care din ele a fost utilizată, garanţia eficacităţii activităţii în domeniu este întemeiată pe de o parte în menţinerea permanentă a nivelului înalt de calificare a corpului de procurori, iar pe de altă parte în conlucrarea transparentă, fără prejudecăţi de ordin departamental şi în condiţiile unui flux permanent de informaţii cu reprezentanţii organelor de urmărire penală dislocate în teritoriu, în acest context, urmează a fi remarcat faptul utilizării schemei interne de personal (procuror-stagiar, procuror-tînăr specialist, procuror-specialist) în activitatea de conducere a urmăririi penale, esenţa căruia rezidă în deschiderea şi susţinerea lucrătorilor cu experienţă a celor tineri, schimbului de opinii în cadrul şedinţelor operative şi a activităţii cotidiene, promovarea iniţiativei şi responsabilităţii personale.

Fără a insista asupra existenţei unor probleme de ordin tehnico-material în domeniul dat, dorim să menţionăm făptui, că unul din gravele obstacole în activitatea cotidiană este lipsa institutului suspendării urmăririi penale, care solicită un efort şi o atenţie suplimentară, în opinia noastră, inutilă din partea procurorilor. Vom preciza, că la finele celor 8 luni ale anului 2005, din cele 450 cauze penale aflate în procedură, doar pe 14 din ele sunt stabilite persoanele susceptibile răspunderii penale. Numărul cauzelor nedescoperite an de an sporeşte şi pe această cale, în mod artificial, este complicată atît activitatea organului de urmărire penală, cît şi cea a procurorului.

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIV

ITĂŢ

II PR

OC

URO

RULU

I

Procuratura Republicii Moldova • Buletin Informativ

46

nr. 8 • Octombrie, 2005 • Chişinău

47

Procuratura, atribuţiile căreia cuprind apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, e obligată să-şi aducă aportul la respactarea în teritoriu a dreptului constituţional al cetăţenilor de a avea acces la orice informaţie de interes public, care nu poate fi îngrădit. În dezvoltarea acestui drept a fost adoptată ca organică Legea privind accesul la informaţie nr.982-XIV din 11 mai 2000 (Monitorul Oficial al R.M. nr.88-90/664 din 28.07.2000 cu modificările ulterioare). Există zece reguli principale ale liberului acces la informaţie:

A şti - a analiza - a acţiona. Un cetăţean activ este bine informat.

Orice cerere de informaţii oficiale, afară de faptul că răspunde necesităţii fireşti persoanei de a cunoaşte, presupune un control, direct sau indirect, asupra activităţii autorităţii/instituţiei publice şi a modului de gestionare a banilor publici.

Transparenţa oricărei instituţii publice constituie un indice sigur al onestităţii, competente şi profesionalismului; transparenţa instituţiei publice e o condiţie pentru antrenarea populaţiei la adoptarea deciziilor, asigurîndu-se, astfel, o mai bună calitate a lor.

Populaţia trebuie să cunoască strategia, tactica, şi manevrele guvernării, scopul şi sensul acţiunilor preconizate; populaţia neinformată poate fi uşor manipulată.

Interesul public este mai presus decît orice secrete; secretizarea excesivă este o barieră în calea democratizării.

Pentru a nu încălca dreptul la viaţa privată, datele cu caracter personal vor fi supuse testului privind interesul public.

Chiar cea mai bună lege poate rămîne “literă moartă”, dacă funcţionarii nu vor fi educaţi în spiritual deschiderii şi transparenţei.

Accesul la informaţie este asigurat şi prin accesul la justiţie.

Legea privind accesul la informaţie va

funcţiona cu adevărat atunci cînd cu toţii vom conştientiza necesitatea dreptului la informaţie, care este echivalenta cu necesitatea de oxigen.

Informarea, cunoaşterea înseamnă descătuşare spirituală şi intelectuală, e calea spre realizarea celorlalate drepturi şi libertăţi ale omului.

Astfel la dreptul persoanei de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute orice informaţii revine obligaţia autorităţii/instituţiei publice să ofere solicitantului orice informaţie oficială afară de cele exceptate de legislaţie de la liberul acces. Refuzul este legitim doar dacă furnizorul de informaţie poate demonstra că restricţia este:

reglementată prin lege organică; este necesară într-o societate democratică; pentru apărarea drepturilor şi intereselor

legitime ale persoanei; pentru protecţia securităţii naţionale; prejudiciul adus acestor drepturi şi intere

este mai mare decît interesul public pentru cunoaşterea informaţiei.

Informaţii oficiale sunt obligate să le prezinte autorităţile publice centrale şi locale, instituţiile publice centrale şi locale, fondate de stat şi finanţate de la bugetul de stat, cît şi persoanele fizice şi juridice care prestează servicii publice, activează conform contractului cu autoritatea/instituţia publică şi gestionează bani publici. Informaţiile oficiale pe care avem dreptul să le cerem, chiar şi din simpla curiozitate, sunt orice informaţii care se referă sau rezultă din activităţile autorităţii/ instituţiei publice, altor structuri care utilizează bani publici. În aşa mod, orice persoană este absolvită de obligaţia de a-şi justifica interesul pentru informaţiile solicitate, pe cînd orice instituţie publică este obligată în termen de cel mult 20 zile lucrătoare (15 zile pentru maximum şi 5 zile acesta poate fi prelungit) să prezinte sau să justifice, în mod argumentat,

ASPECTUL JURIDIC AL

ACCESULUI LA INFORMAŢIE

Leonid ZAHARIIProcurorul raionului Soroca

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIV

ITĂŢ

II PR

OC

URO

RULU

I refuzul de a prezenta informaţii oficiale. La cererea solicitantului instituţia este obligată să prezinte o copie a traducerii autentice a documentului în limba oficială a statului.

Dacă revenim la articolul în cauză, dlui V.Cucoş illegal i s-a refuzat prezentarea informaţiei solicitate şi dumnealui are un şir de pîrghii pentru a obţine această informaţie oficială. Lipsa de transparenţă ne face săraci la sufelet şi indiferenţi de ocrotirea pămîntului, respectarea legislaţiei în domeniul ecologiei şi, ca urmare, tensiuni şi în relaţiile sociale. Fără plată sunt puse la dispoziţia solicitantului informaţiile oficiale care:

ating nemijlocit drepturile şi libertăţile solicitantului;

sunt expuse oral; sunt solicitate pentru a fi studiate la sediul

instituţiei; prin faptul că au fost furnizate, contribuie la:

- sporirea gradului de transparenţă a activităţii instituţiei publice; - corespund intereselor societăţii.

Plăţi separate se achită pentru furnizarea informaţiilor: analitice, de sinteză, inedite, executate la comanda solicitantului conform contractului dintre solicitant şi furnizorul de informaţii. Unele instituţii la determinarea plăţilor, confundă noţiunile de “furnizare a informaţiei oficiale” cu “acordarea serviciilor”. În aşa cazuiri este necesar de cerut să vi se explice modalitatea de calculare a plăţilor. E de menţionat, că orice persoană are dreptul să solicite informaţii cu caracter personal despre sine, inclusiv:

să ia cunoştinţă de aceste informaţii personal sau în prezenţa altei personae;

să precizeze aceste informaţii în scopul asigurării plenitudineii, veridicităţii lor;

să obţină, dacă este cazul, rectificarea informaţiilor: neadecvate; incorecte; incomplete; neactualizate; irelevante;

să obţină, dacă este cazul, lichidarea lor atunci cînd ele sunt tratate neadecvat;

să afle cine şi în ce scop: a utilizat, utilizează; intenţionează să utilizeze aceste informaţii;

să participle la procedura de luare a deciziilor pe picior de egalitate;

să apeleze la instanţa de judectaă; să facă copii ale documentelor, informaţiilor

despre sine sau ale unor părţi ale acestora.

Persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim poate ataca orice acţiune sau inacţiune a persoanei responsabile pentru primirea şi examinarea cererilor de informaţii, a conducerii, instituţiei: atît pe cale extrabugetară, cît şi direct în instanţa de judecată. La Procuratura raionului parvin plîngeri de la cetăţeni privitor la încălcarea acestui drept. Spre exmplu: cet. Ceban Ion s-a adresat la Reţelel Electirce Soroca, solicitînd să-i prezinte informaţie despre conductoarele electirce de tensiune înaltă care traversează gospodăria pentru a prezenta această informaţie în instanţa de judecată, avînd litigiu cu Reţelele Electrice. Alt caz: cet.Cosnicean Tatiana, fiind concediată de la Centrul Poştal Soroca, a solicitat de la conducere certificate şi copiile documentelor necesare ei pentru a le prezenta în instanţa de judecată întru apărarea drepturilor sale. În ambele cazuri s-a tergiversat prezentarea informaţiilor solicitate şi pesoanele sus-indicare au fost repuse în drepturi numai după sesizarea procurorulu privitor la lichidarea încălcărilor de lege privind accesul la informaţie. Aceste cazuri nu-s unice. Concomitent e de menţionat că art.199/7 CCA pentru încălcarea de către o persoană cu funcţii de răspundere a dispoziţiilor legale privind apărarea şi asigurarea dreptului de acces la informaţie prevede aplicarea unei amenzi în mărime de pînă la 150 de salarii minime. Pentur protejarea dreptului constituţional la informaţie legislatorul a prevăzut răspundere penală (art.art.177; 178; 180; 225; 259; 332 ;344; şi 360), administrativă (art.art.58; 85/2; 152/1; 174/21; 175/4; 175/5; 175/6; 175/7; 192/2;199/3 şi 199/7) şi civilă (art.art.14, 15, 16, 1404 şi 1416 Cod Civil). În societate nu-s rare cazurile cînd pentru a obţine o informaţie oficială solicitantul consideră normal de a “mulţumi” într-un fel sau altul persoana responsabilă. Doar prin acţiuni susţinute putem asigura ca Legea privind accesul la informaţie să nu fie o buchie moartă, iar cetăţenii să beneficieze de acest drept constitutţional.

Procuratura Republicii Moldova • Buletin Informativ

48

nr. 8 • Octombrie, 2005 • Chişinău

49

Prin noţiunea de „probă” în dicţionarele explicative se subînţelege confirmarea unui adevăr, a dovedi, a certifica, a testa, a confirma a verifica a experimenta, mostre. Evenimentele criminale, care au devenit obiectul de examinare din partea organelor de urmărire penală, fără îndoială lasă pe obiecte diferite urme, iar în memoria oamenilor amentirea despre evenimentul produs. Cercetarea minuţioasă, obiectivă şi sub toate aspectele, în conformitate cu legislaţia procesual penală uşurează cu mult activitatea de acumulare a probelor şi, în consecinţă - finisarea cauzei cu atragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate de comiterea infracţiunilor. Cu părere de rău, admiterea lacunelor începe cu cercetarea la faţa locului de către colaboratorii de poliţie. Studierea mai multor cauze penale cercetate de Comisariatul de poliţie Ialoveni demonstrează uneori o atitudine absolut neglijentă faţă de această importantă acţiune procesual penală.

În 24 de cauze penale studiate din anul 2004 unde a fost efectuată cercetarea la faţa locului s-a stabilit că, ofiţerii nu au ridicat nici o probă, iar rezultatul examinării a fost fixat superficial pe o pagină, şi desigur acest izvor de informaţii ca cercetarea la faţa locului ulterior la desfăşurarea urmăririi penale poate fi pierdut din cauza schimbării situaţiei (modificare, distrugere, pierdere). S-a constatat că şi pe un şir de crime grave cercetarea la faţa locului a fost dispusă unor colaboratori slab pregătiţi şi fără practică profesională. De exemplu la finele anului 2004 în Comisariatul de poliţie Ialoveni activau 32 inspectori de sector, 19 din ei aveau stagiul de muncă pînă la un an. Desigur că aceşti ofiţeri care nu ridică probele în timpul cercetării la faţa locului vor descoperi mai rău crimele pe teritoriul deservit, mai ales cele unde la momentul comiterii nu se cunoaşte persoana.

Se admit lacune procesuale şi cu probele deja ridicate de la faţa locului. Astfel, în cadrul cercetării la faţa locului pe mai multe cauze penale au fost ridicate

amprente digitale bune pentru identificarea persoanei. Ofiţerii de urmărire penală au numit expertize dactiloscopice.

Procurorul studiind cauzele penale a stabilit că, ofiţerii de urmărire penală totalmente au ignorat prevederile art.156 CPP care stipulează:

Art. 156 CPPMODUL DE COLECTARE A MOSTRELOR ÎN BAZA ORDONANŢEI ORGANULUI DE URMĂRIRE PENALĂ(1) Reprezentantul organului de urmărire penală citează persoana sau se deplasează la locul unde se află ea, aducîndu-i la cunoştinţă, contra semnătură, ordonanţa de colectare a mostrelor, explică acestei persoane şi specialistului drepturile şi obligaţiile lor.(2) Reprezentantul organului de urmărire penală, cu participarea specialistului, dacă acesta este invitat, desfăşoară acţiunile necesare şi colectează mostrele respective. Mostrele, cu excepţia documentelor, se împachetează şi se sigilează, iar pachetele sigilate se semnează de persoana care efectuează acţiunea respectivă. În cazurile necesare, colectarea mostrelor se face prin percheziţie sau ridicare ori concomitent cu efectuarea acestora, precum şi a altor acţiuni de urmărire penală.(3) Despre colectarea mostrelor se întocmeşte un proces-verbal conform dispoziţiilor art.260 şi 261, în care se descriu toate acţiunile efectuate pentru colectarea mostrelor în consecutivitatea efectuării lor, metodele şi mijloacele tehnice aplicate, precum şi însăşi mostrele. Mostrele colectate se anexează la procesul-verbal.

Se admit lacune şi cu probele obţinute în cadrul desfăşurării urmăririi penale, după cercetarea la faţa locului. Astfel, studiind cauza penală, ofiţerul de urmărire penală a ridicat de la bănuit mai multe obiecte voluminoase, pe care acesta le sustrase. Ofiţerul de urmărire penală fără a interoga partea vătămată

PROBELE ÎN CAUZA PENALĂ:

LACUNE ADMISE DE ORGANUL DE

URMĂRIRE PENALĂ LA ACUMULAREA LOR

Nicanor CONOVALProcurorul raionului Ialoveni

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIV

ITĂŢ

II PR

OC

URO

RULU

I despre particularităţile individuale ale obiectelor, fără cel puţin a le fotografia la locul depistării le-a restituit prin recipisă părţii vătămate, neobligîndu-l pe acesta să le păstreze pînă la finisarea cauzei. Ulterior, o parte au dispărut şi în consecinţă urmărirea penală a obţinut dificultăţi suplimentare şi acţiuni îndreptate la căutarea unor probe indirecte.

Practica urmăririi penale în raionul Ialoveni demonstrează că ofiţerii acumulează mai mult probe directe neatrăgînd atenţia la cele indirecte. După cum ştim, probele indirecte sunt acele care faptul sau evenimentul principal nu îl dovedesc, dar confirmă diferite circumstanţe particulare. De exemplu, amprentele digitale ale învinuitului unde a fost comisă crima nu dovedesc direct vina învinuitului, dar dovedesc prezenţa învinuitului la locul comiterii acesteia şi apoi se dovedesc acţiunile concrete îndreptate la comiterea infracţiunii. Aşi dori să aduc un exemplu cînd lipsa probelor indirecte nu a dat posibilitatea de a expedia cauza în instanţa de judecată aşa cum a fost propunerea.

Astfel, cet. Creţu Ecaterina, la data de 11 august 2005 în s. Malcoci raionul Ialoveni văzînd la cet. Puiu Andrei în buzunarul cămeşii bani, în mod deschis a sustras de la acesta 300 lei şi a fugit. Nimeni nu a văzut momentul comiterii jafului. În baza cererii cet. A. Puiu a fost pornită cauza penală. În cadrul desfăşurării urmăririi penale au fost interogate doar 2 persoane: bănuita Creţu şi victima A.Puiu. Banii nu au fost găsiţi. Organul de urmărire penală, bazîndu-se doar pe declaraţiile părţii vătămate şi faptul că Creţu Ecaterina recunoaşte că a furat suma menţionată, a transmis cauza penală procurorului cu propunerea de a pune persoana bănuită sub învinuire şi a expedia cauza penală cu rechizitoriu în judecată. Desigur cauza penală a fost restituită oragnului de urmărire penală cu indicaţii. Ulterior s-au stabilit martori, de unde Creţu în aceeaşi zi a cumpărat băuturi spirtoase avînd cu ea o sumă de 300 lei, s-a stabilit cu cine a consumat băuturi spirtoase şi cărora le-a povestit de unde are bani. Aceste declaraţii de rînd cu declaraţiile părţii vătămate au baza de a pune persoana sub învinuire şi expedierea cauzei în judecată. Astfel, probele indirecte dau posibilitate de a aprecia circumstanţele cazului concret şi a adopta o hotărîre legitimă.

O altă categorie de cauze penale unde organul de urmărire penală admite lacune la acumularea probelor sunt cauzele privind circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor. Cel mai frecvent în raion se comit infracţiuni prevăzute

de art.317 CPP cu semnele calificative deţinerea, păstrarea substanţelor narcotice. Este cunoscut faptul că, de obicei, consumatorii de substanţe narcotice păstrează drogurile în buzunarele propriilor haine. Studierea mai multor cauze demonstrează că, multe persoane bănuite din start declară că, narcoticele au fost introduse în buzunar de către colaboratorii operativi ai poliţiei (deşi se ştie că acesta este consumator cu stagiu). În nici un caz de către ofiţeri nu au fost ridicate hainele pentru a fi cercetate de expert. De asemenea, se practică insuficient o aşa acţiune preocesuală ca percheziţia. Ştim cu toţii ce înseamnă aceasta, petrecută la timp şi competent.

Am descris doar unele aspecte ale lacunelor admise de către ofiţeri atît la etapa cercetării la faţa locului, cît şi în cadrul desfăşurării urmăririi penale cu probele depistate şi aprecierea lor conform legislaţiei procesual penale. Poate procurorul influenţa asupra lichidării unor astfel de lacune? Desigur, sunt mai multe posibilităţi, procedee de a controla calitatea desfăşurării urmăririi penale.

Consider că acestea sunt: Cerinţa de a planifica lucrul. Participarea nemijlocită a procurorului

la efectuarea unor anumite acţiuni şi darea indicaţiilor orale.

Studierea cît mai fregventă a cauzelor penale aflate în procedură la ofiţeri şi darea indicaţiilor în scris.

Şedinţele operative petrecute în comun cu ofiţerii de urmărire penală cu analiza greşelilor admise.

Aşi dori ca în paginele Buletinului Informativ colegii să publice mai multe materiale cu privire la acumularea probelor în cadrul desfăşurării urmăririi penale, unele procedee folosite mai rar în practică, unele chiar ingenioase, care ar trezi un viu interes la tinerii specialişti şi i-ar mobiliza spre o atitudine mai conştiincioasă la acumularea şi aprecierea probelor atît în cadrul cercetării la faţa locului, cît şi desfăşurarea urmăririi penale.

Procuratura Republicii Moldova • Buletin Informativ

50

nr. 8 • Octombrie, 2005 • Chişinău

51

Astăzi, când computerul deţine controlul asupra băncilor, agenţiilor guvernamentale, spitalelor, liniilor aeriene, impactul crimelor computerizate este inimaginabil. Republica Moldova devine pe zi ce trece dependentă de tehnologiile informaţionale în acordarea serviciilor de bază, cum ar fi activitatea bancară şi financiară, serviciile de urgenţă, livrarea apei, electricităţii şi gazelor, transportul, comunicaţiile etc. Comerţul electronic şi tranzacţiile electronice capătă zi de zi o nouă amploare. Şi Internetul, fiind o reţea electronică globală, un mediu global care nu recunoaşte hotare fizice şi jurisdicţionale, a deschis noi oportunităţi pentru comiterea fraudelor. Au apărut şi crime noi în domeniu, precum şi căi noi de comitere a crimelor vechi. Posibilitatea de a acţiona anonim atrage criminalii. Tot mai multe afaceri se desfăşoară prin Internet şi o importanţă deosebită capătă protejarea informaţiei, însă aceleaşi metode sunt folosite şi de criminali, care ascund activitatea lor ilicită. Schemele folosite în Internet sunt de obicei cele clasice, cum ar fi: creditele cu plata în avans, schemele privind participarea în acţiuni de caritate, vinderea mărfurilor de uz general cu folosirea înşelăciunii, schemele privind oferirea locurilor de muncă (angajarea), schemele privind câştigul diferitelor premii, schemele privind bursele pentru studii, oferirea serviciilor de deschidere a cardului bancar de credit, scheme de investire, fraude de călătorii şi altele.

Atacurile multiple asupra site-urilor din toată lumea au demonstrat că, totuşi există criminali, terorişti sau naţiuni ostile. Securitatea naţională a Republicii Moldova astăzi depinde de sistemul de computere şi de aceea atacurile criminale pot avea rezultate devastatoare. Spionajul industrial şi altă informaţie secretă culeasă de serviciile secrete ale unor ţări străine constituie un domeniu de preocupare permanentă al Republicii Moldova. Indiferent de autorii unui eventual atac, prejudiciul potenţial cauzat securităţii şi economiei naţionale este evident. De aceea este importantă contribuţia sectorului privat şi conlucra-

rea cu acesta. Crimele computerizate denotă trei moduri de utilizare a computerului:

Mijlocul de comitere a crimei, adică acesta este folosit pentru a facilita comiterea unor crime tradiţionale, bunăoară, a fraudelor;

Scopul crimei, aici fiind vorba de furtul de informaţie ori de cauzarea unui prejudiciu computerului;

Stocarea informaţiei, aceasta fiind utilizată de organele de drept la descoperirea crimei.

Scopul tuturor crimelor computerizate este informaţia, de aceea computerul este un mijloc şi nu scop. Scopurile întregului spectru de crime computerizate sunt: de a obţine informaţie militară sau altă informaţie secretă, de a distruge sau penetra secretele de business ale concurenţilor, de a fura bani sau alte bunuri, de a se angaja in activităţi de terorism, de a se distra etc. După cum s-a menţionat deja, computerul poate fi folosit ca mijloc de facilitate a activităţii criminale tradiţionale. Un singur computer, datorită caracterului anonim pe care îl oferă, poate facilita comiterea unui şir de crime care anterior erau executate prin telefon, poştă: tranzacţii financiare frauduloase, culegerea informaţiei confidenţiale despre identitatea persoa-nelor, furtul de proprietate intelectuală (cărţi, muzică, filme, programe de computere), pornografia, în special cu copii.

De asemenea computerul este folosit ca armă pentru a ataca un alt computer, de cele mai dese ori pentru furtul informaţiei, a folosi computerul fără achita-rea plăţii (furtul serviciilor) sau pentru a împiedica folosirea lui de către alte persoane a prejudicia sistemul. Furtul informaţiei este realizat prin diferite forme şi de către diferite persoane, inclusiv de către serviciile secrete. O altă categorie de crime sunt acelea orientate la acumularea informaţiei privind accesul la sisteme, pentru a beneficia de servicii fără plată. Este vorba de pătrunderea în sistemul de telefonie pentru furtul serviciilor de telefonie internaţională, scoaterea din funcţie a unor servere. Scopul comiterii acestor

ASPECTE GENERALE ALE

SISTEMULUI INFORMAŢIONAL

AL PROCURATURII Veaceslav SOLTANProcuror, şef al serviciului Tehnologii Informaţionale a Procuraturii Generale

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIV

ITĂŢ

II PR

OC

URO

RULU

I crime este diferit, inclusiv de cauzare a prejudiciului economic. Un alt grup de crime sunt cele care urmăresc scopul de a distruge informaţia stocată. Infractorii pot fi nişte minori sau profesionişti. Căile de comitere a crimelor în cauză sînt diferite - de la acumularea parolelor de acces pînă la folosirea diferiţilor viruşi.

La 8 iulie 2005 a avut loc prezentarea şi deschiderea reţelei informaţionale a Procuraturii Generale. Reţeaua informaţională a Procuraturii Generale a Republicii Moldova cuprinde reţeaua locală a Procuraturii Generale, reţelele locale ale procuraturilor raionale, de sector şi specializate, centrul informaţional al Procuraturii Generale, interconectarea la sistemul de telecomunicaţii al autorităţilor administraţiei publice, care în ansamblu este o reţea de comunicaţii. Cu alte cuvinte, reţeaua de comunicaţii este un complex de mijloace tehnice de program interdependente destinat asigurării schimbului de date. Iar sistem informaţional este o totalitate de resurse şi tehnologii informaţionale interdependente, de metode şi de personal, destinată păstrării, prelucrării şi furnizării de informaţie. De asemenea ca şi reţeaua globală INTERNET reţeaua informaţională a Procuraturii Generale prezintă un interes deosebit pentru diferite tipuri de criminali.

Pe zi ce trece apar tot mai multe servicii prin reţea, se acumulează informaţie de anumite genuri, poate fi urmărită circulaţia documentelor etc., şi o importanţă majoră o capătă protejarea informaţiei, însă aceleaşi metode sunt folosite şi de criminali, care ascund activitatea lor ilicită. O deosebită atenţie problemei infracţiunilor în domeniul informaticii, automatizării lucrului procurorului, circulaţiei documentelor şi formării a unei baze de date jurisdicţionale este acordată de conducerea Procuraturii Generale în frunte cu Procurorul General, dl Valeriu Balaban. În legislaţia Republicii Moldova există un capitol „Infracţiuni în domeniul informaticii şi telecomunicaţiilor” în care sînt incluse următoarele articole:

art. 259 - Accesul ilegal la informaţia computerizată

art.260 - Introducerea sau răspîndirea programelor virulente pentru calculatoare

art.261 - Încălcarea regulilor de securitate a sistemului informatic

art.261/1 - Accesul neautorizat la reţelele şi serviciile de telecomunicaţii.

Accesul ilegal la informaţie este o infracţiune care atentează la relaţiile sociale care apar în procesul

Procuratura Republicii Moldova • Buletin Informativ

52

nr. 8 • Octombrie, 2005 • Chişinău

53

colectării, prelucrării, păstrării şi prezentării informaţiei computerizate şi a resurselor informaţionale. În urma accesului ilegal la informaţia computerizată protejată de lege, pot fi cauzate prejudicii considerabile intereselor legale ale personalităţii, societăţii sau statului în diverse sfere ale activităţii lor. Pericolul unei atare infracţiuni creşte considerabil în cazul în care inculpatul obţine acces la băncile automatizate de date, care deservesc sistemul informaţional a organelor de drept. Deseori, accesul ilegal la informaţia computerizată creează condiţii favorabile pentru săvârşirea ulterioară a altor infracţiuni (sustragerea bunurilor străine, evaziune fiscală, trădare etc.). Pătrunderea ilegală la informaţia computerizată protejată de lege sau la resursele informaţionale, ce se conţin pe purtătorul maşinii (acumulator de informaţii pe discuri de magnet flexibile şi rigide, benzi magnetice pentru casete, discuri CD-R etc.), în computer, sistem informaţional sau în reţelele lor.

După cum s-a menţionat prin sistem informaţional se înţelege repartizarea sistemelor de prelucrare a datelor, care includ atât complexele de calcul de mare capacitate, cât şi calculatoarele personale, îndepărtate la o anumită distanţă unul de altul în vederea organizării reţelelor de comunicaţii locale, de ramură, de stat sau interstatale. Reţeaua computerizată constă din cîteva maşini electronice de calcul, unite între ele într-un complex unic prin intermediul liniilor de tele-comunicaţii.

Procedeele de acces ilegal la informaţia computerizată protejată de lege pot fi cele mai diverse. De exemplu, conectarea la un calculator conectat la reţeaua telefonică, pe calea selectării automate numerelor de abonament (includerea într-un sistem informaţional străin prin intermediul selecţionării, ghicirii codului), folosirea unui nume (unei parole) străin, a unei erori în logica construcţiei programului, pe calea depistării locurilor slabe în protecţia sistemelor automatizate etc. Ca obiect al săvârşirii infracţiunii examinate se prezintă tehnica computerizată, adică diferite tipuri de maşini electronice de calcul, aparatură de calcul (imprimante, scanere, analizatoare, exploratoare, etc.), precum şi diferite mijloace de telecomunicaţii, cu ajutorul cărora tehnica de calcul se conectează la reţelele informaţionale (adaptoare de reţea, modeme etc.). În cazul în care accesul ilegal la informaţia computerizată este un procedeu de săvârşire a altei infracţiuni, fapta săvârşită trebuie calificată drept concurs de infracţiuni. Astfel, dacă inculpatul, in scopul sustragerii bunurilor străine, a descifrat codul care dirijează sistemul electronic al băncii şi a transferat

mijloace băneşti pe contul lui curent, fapta săvârşită, ţinând cont de circumstanţele procesului, se califică conform articolului corespunzător, care prevede responsabilitatea pentru sustragerea bunurilor străine (cap. VI CP), şi conform art. 259 CP.

Introducerea sau răspîndirea programelor virulente pentru calculatoare poate fi exprimată prin două forme de activitate, care sunt indicate în dispoziţie, şi anume: introducerea cu bună-ştiinţă în programe a modificărilor cu caracter virusulent sau răspândirea programelor cu acelaşi caracter care scoate din funcţiune suporturile materiale, echipamentul, sistemul de protecţie. Programele pentru calculator prezintă o totalitate de date şi comenzi destinate funcţionării computerelor şi alte instalaţii de calculatoare, în scopul obţinerii unui anumit rezultat. Programul în care se află virusul se numeşte program-virus. Programul-virus este unul care, primind comandă, singur poate să multiplice, să creeze noi viruşi pentru executarea diverselor acţiuni nedorite la calculator (de exemplu, să deterioreze fişierele sau tabelul repartizării, amplasării, ilustrării fişierelor pe disc, să înfunde memoria operativă a calculatorului etc.) pe calea (înregistrării) copiei sale în alte programe care se conţin în memoria calculatorului sau pe dis-curile de magnet, să se difuzeze în reţelele telefonice de calculatoare de la un terminal la altul, în acest caz, sunt expuse pericolului nu numai datele care se află în memoria electronică a calculatorului, şi cele de pe discurile magnetice. Deci a astfel de infracţiune presupune întotdeauna acţiuni conştiente şi active din partea persoanei care o săvîrşeşte.

Procedeele de utilizare şi difuzare a programelor-virus pot fi diferite (de exemplu, difuzarea unor astfel de programe în cazul lucrului la un calculator străin, prin intermediul utilizării unei dischete cu înscriere care conţine viruşi, difuzarea programului cu viruşi prin intermediul modemului sau prin transmitere în reţeaua de calculatoare etc.). Încălcarea regulilor de securitate a sistemului informatic atentează la colectarea, prelucrarea, păstrarea, difuzarea, repartizarea informaţiei ori a regulilor de protecţie a sistemului informatic. Aceasta poate să se exprime şi în nerespectarea sau în ignorarea directă a anumitor reguli (de exemplu dereglarea directă a regimului de utilizare a computerului, neglijenţa în timpul exercitării controlului asupra suporturilor materiale de informaţie utilizate, în cazul programelor-virus etc.).A

SPEC

TE M

ETO

DIC

E A

LE A

CTI

VIT

ĂŢII

PRO

CU

RORU

LUI

La Conferinţa Internaţională cu genericul „Alter-nativele la Detenţie în Europa Centrală şi cea de Est”, desfăşurată în perioada 10-11 septembrie 2001 la Bucureşti, România, doctorul ceh Zdenek Karabec a declarat, citez, că: „Sancţiunile alternative nu prezintă o atenuare a represiunii penale şi, prin urmare, o atitudine mai blîndă faţă de infracţionalitate, de fapt, utilizarea adecvată a alternativelor la pedeapsa cu închisoarea permite o mai mare concentrare a forţelor de reprimare a criminalităţii asupra celor mai grave infracţiuni şi asupra celor mai periculoşi infractori.”

Ca atare, aplicarea acestei pedepse a început în a doua jumătate a secolului trecut pe scară largă în asemenea ţări precum: Canada, Marea Britanie, Olanda, şi mai nou în unele ţări ale Europei Centrale şi de Est (Letonia, România ş.a.). Republica Moldova, fiind un stat democrat şi de drept, care tinde spre Comunitatea Europeană, în ultimii ani a intensificat considerabil (şi nu fără succes) lucrul de racordare a legislaţiei interne la cea internaţională. E ştiut, deci, că prin noul Cod penal al RM, adoptat prin Legea nr.985-XV din 18.04.2002, pus în aplicare prin Legea nr.1160-XV din 21.06.2002, începînd cu 12.06.2003 a fost introdusă, pentru prima dată, instituţia munca neremunerată în folosul comunităţii (art.67 Cod penal).

Această instituţie reprezintă o nouă formă de pedeapsă, în procesul de reformă a justiţiei penale şi execuţional-penale a ţării noastre, precum şi a alinierii la normele şi standardele internaţionale. De la bun început, pedeapsa discutată era prevăzută doar la sancţiunile unor componenţe de infracţiune (art.art.153, 177 alin.1, 178 alin.1 ş.a.) şi tocmai la 29.05.2003, prin Legea nr.211-XV, legiuitorul a modificat un şir de nome din CP, completînd sancţiunea acestora cu alternative (în total 38 articole, de exemplu: art.186 aliniatele 1 şi 2, art.178 alin.2 ş.a.m.d.). De menţionat, că Guvernul RM în speţă a adoptat şi a pus în

aplicare, prin Hotărârea sa nr.1643 din 31.12.2003, Regulamentul cu privire la modul de executare a pedepselor penale sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii, care stabileşte condiţiile de aplicare şi modul de executare a sancţiunii în cauză, precum şi organele abilitate cu funcţii de control şi supraveghere asupra condamnaţilor din categoria dată.

Peste un an Parlamentul, prin Legea nr.443-XV din 24.12.2004, a adoptat Codul de executare al RM, Capitolul XXI al căruia conţine deziderate similare referitor la modul de executare a pedepsei la muncă neremunerată. Această sancţiune s-a dovedit a fi eficientă în pedepsirea infractorilor şi benefică în aspectul social-economic, şi anume:

contribuie la micşorarea numărului de persoane deţinute în penitenciare;

la scăderea cheltuielilor banilor publici pentru întreţinerea acestora;

previne recidiva; asigură repararea prejudiciului material cauzat

etc.

Mai mult ca atît, cum am menţionat, implementarea măsurilor alternative la detenţie este o condiţie pentru integrarea RM în structurile europene, stabilită atît de Consiliul Europei, cît şi de Uniunea Europeană. Experienţa de aplicare a acestei pedepse a demonstrat că pentru implementarea cu succes a ei în cadrul legislativ este necesară, pe lîngă voinţa politică, o bună conlucrare a acelora cărora le este atribuită prin lege competenţă în aplicarea acesteia. Consider că această conlucrare ar putea fi asigurată printr-o bună cunoaştere a esenţei pedepsei nominalizate şi a mecanismului de funcţionare, precum şi a înţelegerii rezultatelor pozitive obţinute prin aplicarea pedepsei cu astfel de muncă. Munca neremunerată în folosul comunităţii este o pedeapsă penală stabilită de

Mihail TOMIŢAProcurorul raionului Leova

EFICIENŢA, INDISPENSABILITATEA

ŞI ACTUALITATEA PEDEPSEI - MUNCA

NEREMUNERATĂ ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII

Procuratura Republicii Moldova • Buletin Informativ

54

nr. 8 • Octombrie, 2005 • Chişinău

55

instanţa de judecată şi aplicată persoanei care a săvîrşit o infracţiune uşoară, mai puţin gravă sau gravă, constînd în antrenarea ei la muncă gratuită socialmente utilă, în afara programului serviciului de bază sau de studii, fără a-i cauza suferinţe fizice sau a-i leza demnitatea.

Însă legiuitorul, bazîndu-se pe principiile funda-mentale constituţionale şi internaţionale, a prevăzut unele restricţii în ce priveşte aplicarea acestei sancţiuni. Astfel, munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi aplicată următoarelor categorii de persoane:

invalizilor de gradele I şi II; militarilor; femeilor gravide; femeilor ce au copii în vîrstă de pînă la 8 ani; minorilor în vîrstă de pînă la 16 ani; pensionarilor.

Munca neremunerată este o opţiune la care poate recurge instanţa judecătorească, dacă a hotărît că delictul comis de o persoană este puţin grav şi că aceasta este potrivită să aducă o compensaţie pentru fapta comisă prin prestarea unei munci neplătite în serviciul comunităţii. Astfel de muncă trebuie să fie resimţită fizic şi emoţional de către delicvent în sensul unei limitări a libertăţii, impunerii unei autodiscipline şi a respectului pentru ceilalţi, implicîndu-l pe acesta în sarcini şi situaţii, care să constituie o provocare în ce priveşte concepţia, experienţa şi capacitatea sa.

Prin urmare, această muncă poate constitui un mod pozitiv de a-l face pe condamnat să aducă o compensaţie pentru infracţiunile comise şi poate stimula dezvoltarea personală şi respectul de sine. Introducerea acestei pedepse necesarmente este motivată de un şir de factori, printre care vreau să menţionez, în primul rînd:

întreţinerea instituţiilor penitenciare şi, respectiv, deţinuţilor este foarte costisitoare pentru stat şi contribuabili;

majoritatea persoanelor aflate în închisori nu prezintă un aşa pericol pentru societate, încît să se afle în recluziune;

unele lucrări în folosul societăţii (măturarea şi curăţarea străzilor, întreţinerea acestora într-o stare corespunzătoare etc.) necesită cheltuieli din bugetul local;

executarea în public de către condamnat a muncilor neremunerate duce la ridicarea nivelului de reeducare a acestuia (apar sentimentele de ruşine, intimidare şi simţul de reabilitare şi de apărare pe viitor a autorităţii sale faţă de comunitate), precum şi de prevenire a criminalităţii.

Pornind de la premisele expuse, începînd cu 01.07.2004, Procuratura raionului Leova contribuie reuşit la aplicarea acestei categorii de pedeapsă penală. Astfel, în perioada de referinţă de către judecătoria teritorială au fost condamnate la muncă neremunerată 38 persoane, în cadrul a 34 cauze penale, printre care:

locuitorul or. Iargara, Leova, Pînzaru Ion în baza art.186 alin.(2) lit.(d) CP - la 200 ore;

locatarul s. Covurlui, Leova, Gheorghiţă Victor – art.186 alin.(2) lit.(c) şi (d) CP – 160 ore;

locuitorul s. Borogani, Leova, Raileanu Petru - art.186 alin.(2) lit.(b), (c) şi (d) CP – 180 ore;

Tomşa Valentin, domiciliat în s. Tochile-Răducani, Leova – art.264 alin.(2) CP – 240 ore;

Roşioru Alexei, Hîrtop, Leova – art.186 alin.(2) lit.(b) CP – 160 ore ş.a.

În concluzie, studiind şi aplicînd în practică cadrul legislativ ce reglementează subiectul dat, cu toate că în art.189 alin.(2) Cod de executare al RM este prevăzut modul de determinare a locului şi volumului de muncă pentru condamnat, colectivul Procuraturii Leova este de părere că, ar fi binevenită modificarea acestuia cu unele prevederi noi, cum ar fi delicvenţii, condamnaţi la muncă neremunerată în folosul comunităţii, să se afle numai la evidenţa şi discreţia Oficiilor teritoriale de Executare a Deciziilor Judecătoreşti;

În legătură cu aceasta, să fie posibilă solicitarea prin demers de către toate organele reprezentative în teritoriu (procuratură, fisc, organele administraţiei publice locale de ambele niveluri, instituţii de învăţămînt, BEDP, SEET ş.a.m.d.), finanţate de la buget, de la oficiile respective a condamnaţilor la muncă neremunerată pentru efectuarea lucrărilor ce ţin de îmbunătăţirea stării terenurilor aferente, parcurilor situate pe acestea şi altor obiecte (imobile) accesibile populaţiei.

În final, conchid că măsura de pedeapsă discutată este atît necesară, cît şi eficace într-un stat de drept, care se bazează pe principiile fundamentale de ocrotire a personalităţii.

Legea contenciosului administrativ defineşte litigiul de contencios administrativ ca “litigiu pasibil de soluţionare de către instanţa de contencios administrativ, generat fie de un act administrativ, fie de nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri privind recunoaşterea unui drept recunoscut de lege, în care cel puţin una din părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi” (art. 2). Astfel, întâlnim o menţiune fugară a termenului de “parte a litigiului”. Suntem deci nevoiţi să apelăm la definiţia a noţiunii de “părţi” din procesul civil – “subiectele cu interese contradictorii într-un litigiu”.

Înainte de a face o trecere în revistă a părţilor litigiului de contencios administrativ, considerăm necesar a face o caracteristică înseşi a acestui litigiu. Astfel, “litigiile de contencios administrativ diferă mult de litigiile penale, civile, de muncă şi de altă natură, din cauza dinamismului şi transformărilor permanente, atât ale raporturilor juridice administrative, cât şi ale actelor normative, care le reglementează”. Deci, după evidenţierea esenţei şi particularităţilor litigiului de contencios administrativ, putem trece la părţile acestuia: reclamantul şi reclamatul (pârâtul).

Astfel, calitatea de reclamat în litigiu o pot avea: autorităţile publice; autorităţile asimilate acestora; funcţionarii publici.

Autoritatea publică este orice structură organizatorică sau organ, instituite prin lege sau prin act administrativ normativ, care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public. În ceea ce priveşte autorităţile asimilate autorităţilor publice, legea stipulează că acestea sunt “persoanele de drept privat care exercită atribuţii de putere publică sau utilizează domeniul împuternicite prin lege să presteze un serviciu public”(art. 2). În fine, funcţionarul public este, conform aceluiaşi art.2 al Legii 793–XIV “persoana numită sau aleasă într-o funcţie de decizie sau de execuţie din structura unei unităţi publice”. Orişicare din subiecţii enumeraţi mai sus poate deveni reclamat în litigiul de contencios administrativ, în cazul emiterii/adoptării unui act administrativ ilegal sau a nesoluţionării în termenul legal a unei cereri. În ceea ce priveşte calitatea de reclamant, în litigiul de contencios administrativ, o are orice persoană, vătămată într-un drept al său, cu condiţia ca acest drept să fie recunoscut de lege. Ca atare, legea nu prevede noţiunea de reclamant în textul său,

totuşi art. 5 este întitulat “subiecţii cu drept de sesizare”. Astfel, aceşti subiecţi cu drept de sesizare sunt:

A) PERSOANA, funcţionarul public, militarul, persoana cu statut militar, vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică. Doar se prevede oficial, că “Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin soluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei”. Referindu-ne la persoanele fizice ca reclamanţi, trebuie să înţelegem că reclamant în litigiul de contencios administrativ poate fi atât cetăţeanul Republicii Moldova, cât şi cetăţeanul străin sau apatrid. Singura condiţie este că persoanele fizice sus numite să dispună de capacitate de exerciţiu deplină. În caz contrar, se vor aplica regulile de reprezentare ale minorilor şi incapabililor.

Totuşi, după cum menţionează profesorul Al. Negoiţă “Nu este suficient ca reclamantul să aibă calitatea de a sta în justiţie, ci trebuie să dovedească şi că a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege, adică reclamantul trebuie să fi fost beneficiarul unui drept recunoscut de lege sau de acte emise pe baza şi în executarea legii, drept pe care autoritatea administrativă pârâtă avea obligaţia să-l respecte, şi să-l realizeze în favoarea sa”. În fine, trebuie menţionat faptul, că calitatea de reclamant o pot avea numai particularii şi nici într-un caz şi autorităţile administraţiei publice, indiferent de nivel – centrale şi locale – pentru că admitea acestui lucru, ar însemna că autoritatea judecătorească se substituie celei executive, ceea ce nu ar fi de conceput într-un stat de drept.

Nu corespund întrutotul acestui principiu formulat de doctrină prevederile noii Legi privind administraţia publică locală. Astfel conform art. 77 autoritatea administraţiei publice locale este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ, iar conform art. 51 consilierii pot ataca în instanţa de contencios administrativ refuzul preşedintelui raionului de a convoca şedinţa extraordinară a consiliului raionului. În ceea ce priveşte funcţionarul public, acesta poate figura ca reclamant într-un litigiu de contencios administrativ, acest lucru reieşind din faptul că funcţionarul are dreptul să beneficieze de protecţie juridică, în corespundere cu statutul său.

PĂRŢILE ÎN LITIGIUL DE

CONTENCIOS ADMINISTRATIV Nadejda VIERU

Procuror-interimar al secţiei juridice a Procuraturii Generale,Magistru în drept

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIV

ITĂŢ

II PR

OC

URO

RULU

I

Procuratura Republicii Moldova • Buletin Informativ

56

nr. 8 • Octombrie, 2005 • Chişinău

57

asigurarea ordinii de drept, prevenirea şi combaterea infracţiunilor;

exercită alte atribuţii în condiţiile legii şi actelor normative, inclusiv departamentale. În scopul exercitării atribuţiilor care îi revin Centru este în drept:

să solicite de la autorităţile publice, subdiviziunile Procuraturii Generale, procuraturile teritoriale şi specializate prezentarea documentelor, materialelor, datelor statistice şi informaţiilor necesare pentru executarea atribuţiilor care îi revin;

să atragă specialişti, experţi consultanţi de specialitate, instituţii ştiinţifice şi de învăţămînt superior din ţară şi de peste hotare, la examinarea chestiunilor ce ţin de procesul de elaborare a unor proiecte de acte normative şi recomasndări metodice;

să dispună de accesul liber la cadrul legislativ naţional, normele dreptului internaţional, actele normative departamentale;

să organizeze seminare şi conferinţe în problemele combaterii criminalităţii;

să facă propuneri de perfecţionare a cadrului normativ în domeniul asigurării ordinii de drept, combaterii şi prevenirii infracţiunilor;

să dispună de acces la sistemul informaţional computerizat, materialele şi documentele necesare;

să controleze implementarea şi respectarea inovaţiilor şi rezultatelor activităţii de cercetări ştiinţifice de către subdiviziunile Procuraturii Generale, procuraturile teritoriale şi specializate şi să aibă acces la documentele şi materialele necesare;

să conlucreze cu instituţiile dе învăţământ superior şi instituţiile dе cercetări ştiinţifice în domeniul asigurării ordinii de drept din Republica Moldova şi din străinătate;

să exercite alte activităţi.

În scopul familiarizării cu organizarea şi practica lucrului, cercetărilor ştiinţifice, Centrul este disponibil se colaboreze cu toate instituţiile ştiinţifice, care studiază problemele în domeniul asigurării ordinii de drept.

Centrul se afla în mun. Chişinău, str. Veronica Micle, 5Tel: 21-24-75, 21-13-32, E-mail: proc-ccs@molddat.md

B) APARATUL GUVERNULUIPotrivit actualei Legi privind administraţia publică locală, instituţia prefectului încetează să mai existe. Totuşi, dată fiind importanţa controlului de legalitate, atribuţiile sale de control au fost preluate de oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat actualmente ale Aparatului Guvernului. Astfel, acestea exercită controlul legalităţii actelor administraţiei publice locale, pot solicita reexaminarea acestora şi le pot ataca ulterior în instanţa de contencios administrativ. Ca atare, ideea unui astfel de control nu este una nouă. De fapt, Cancelaria de Stat a exercitat controlul şi anterior. Conţinutul acestui control cuprinde activitatea organizatorică a activităţii administraţiei publice centrale în vederea respectării legilor, hotărârilor de Guvern, etc. Observăm, că sfera acestui control se extinde de acum şi în sfera administraţiei publice locale, prin intermediul oficiilor ei teritoriale. C) PROCURORUL Procurorul atacă actele emise de autorităţile publice, în condiţiile articolului 5 din Codul de Procedură Civilă. Astfel, procurorul sesizează instanţa de contencios administrativ, întru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, persoanelor în vârstă şi cu handicap, intereselor statului şi societăţii. Cercul de persoane, ale căror drepturi pot fi apărate la cererea procurorului în instanţa de contencios este strict limitat şi nu poate fi extins. D) AVOCATUL PARLAMENTARÎn condiţiile Legii cu privire la avocaţii parlamentari, avocatul parlamentar sesizează instanţa de contencios

administrativ fiind la rândul său sesizat de persoana vătămată. Avocatul parlamentar examinează sesizările cetăţenilor Republicii Moldova, cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe teritoriul statului nostru, ale căror drepturi şi interese au fost încălcate. El de asemenea, examinează cererile privind deciziile sau acţiunile (inacţiunile) autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor, organizaţiilor, întreprinderilor, asociaţiilor obşteşti, persoanelor oficiale, care au încălcat drepturile şi libertăţile oamenilor.E) INSTANŢELE DE DREPT COMUN ŞI CELE SPECIALIZATE, în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate. La cererea părţii interesate sau din oficiu, instanţa de drept comun sau specializată prin încheiere poate ridica excepţia de ilegalitate a unui act administrativ în faţa instanţei de contencios administrativ competentă să verifice legalitatea actului contestat.

F) ALTE PERSOANE, în conformitate cu legislaţia în vigoare.Un exemplu de astfel de subiect cu drept de sesizare ar fi primarul, care poate ataca în instanţa de contencios decizia consiliului local pe care o consideră ilegală. După această trecere în revistă a subiecţilor cu drept de sesizare, apare întrebarea: oare subiecţii ca procurorul sau avocatul parlamentar au calitate de reclamant?

Împărtăşim părerea, că “fiind parte de sine stătătoare în proces, procurorul şi avocatul parlamentar au calitatea de reclamant”.

Centrul de cercetări ştiinţifice în domeniul asigurării ordinii de drept este o subdiviziune a Aparatului Procurorului General instituit prin ordinul Procurorului General nr. 70/22 din 24 martie 2005 în scopul promovării politicii de stat în sfera cercetărilor ştiinţifice în domeniul asigurării ordinii de drept, reglementează raporturile care apar în procesul de elaborare, valorificare şi aplicare a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice, dezvoltarea infrastructurii informaţionale şi asigurarea unui mecanism de evidenţă şi documentare ştiinţifică. Centrul îşi desfăşurară activitatea în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii

Moldova, Legii cu privire la Procuratură, a altor legi şi acte normative, inclusiv cele departamentale, conlucrează în activitatea sa cu subdiviziunile Procuraturii Generale, procuraturile teritoriale şi specializate, instituţiile de profil din ţară şi de peste hotare, alte instituţii (organele judiciare, de ocrotire a ordinii de drept).

Centrul exercită următoarele atribuţii: studiază şi analizează problemele din domeniul

asigurării ordinii de drept care apar în procesul activităţii Procuraturii şi organelor de urmărire penală;

PROFILURI DE ACTIVITATE

ALE CENTRULUI DE CERCETĂRI

ŞTIINŢIFICEEugen CATANĂProcuror, şef al Centrului de cercetări ştiinţifice în domeniul asigurării ordinii de drept

desfăşoară cercetări ştiinţifice fundamentale şi aplicative privind starea, dinamica şi structura criminalităţii;

analizează cauzele şi condiţiile care au favorizat comiterea infracţiunilor;

elaborează recomandări metodice argumentate din punct de vedere ştiinţific şi practic în problemele abordate;

efectuează prognoze ce ţin de modificările structurale ale criminalităţii în corelaţie cu procesele economice, politice şi sociale ce se desfăşoară în societate;

analizează propunerile şi recomandările referitoare la asigurarea ordinii de drept, combaterea şi prevenirea infracţiunilor;

contribuie la pregătirea şi perfecţionarea cadrelor Procuraturii în domeniul practico - ştiinţific;

studiază realizările ştiinţifice ale altor ţări în domeniul asigurării ordinii de drept, implementării inovaţiilor moderne şi compatibilităţii cadrului legislativ naţionale cu normele dreptului internaţional;

ajustează materialele metodico-ştiinţifice la standardele internaţionale;

creează condiţii pentru extinderea şi intensificarea schimburilor de informaţii între savanţi şi specialişti din ţară şi de peste hotare, pentru participarea lor la conferinţe, simpozioane, seminare şi expoziţii ştiinţifice naţionale şi internaţionale în domeniul dreptului, implementarea novaţiilor moderne în sistemul de drept a Republicii Moldova;

prezintă materiale metodico-ştiinţifice pentru publicare în ediţiile periodice şi revistele naţionale;

coordonează activităţile metodice şi ştiinţifico-practice ale organelor Procuraturii;

studiază starea de fapt în domeniul legalităţii şi asigurării ordinii de drept în scopul depistării cauzelor înrăutăţirii sau ameliorării ei, prognozării tendinţelor negative şi pozitive, elaborării măsurilor de prevenire şi combatere a infracţiunilor;

acordă ajutor practico-ştiinţific organelor Procuraturii şi altor organe de drept;

realizează investigaţii ştiinţifice privind transformările structurale ale criminalităţii;

cercetează problemele de prevenire şi combatere a crimei organizate, corupţiei, traficului de fiinţe umane, terorismului etc.;

studierea necesităţii perfecţionării legislaţiei, actelor legislative şi normative, inclusiv celor departamentale;

prezintă concluzii ştiinţifice pe marginea proiectelor de legi, acte normative, inclusiv departamentale şi recomandărilor metodice elaborate de subdiviziunile Procuraturii Generale, contribuie la realizarea lor;

elaborează propuneri de organizare ştiinţifică a muncii în organele Procuraturii în conformitate cu standardele de stat privind organizarea şi protecţia muncii;

contribuie la crearea bazei metodico - ştiinţifice adecvate cerinţelor de pregătire şi perfecţionare profesională a lucrătorilor organelor Procuraturii şi organelor de urmărire penală;

contribuie la realizarea normelor ce ţin de

ASP

ECTE

MET

OD

ICE

ALE

AC

TIV

ITĂŢ

II PR

OC

URO

RULU

I

Procuratura Republicii Moldova • Buletin Informativ

58

nr. 8 • Octombrie, 2005 • Chişinău

59

sale, dînd dovadă de competenţă şi înţelegere, luînd în consideraţie doar interesul public şi circumstanţele pertinente ale cazului examinat;d) să fie politicos în relaţiile cu cetăţenii şi colegii pentru a nu jigni onoarea şi demnitatea lor;e) să evite conflictele nejustificate, potenţiale sau aparente în colectivele de muncă sau în relaţiile cu cetăţenii;f) să fie responsabil la executarea indicaţiilor şi dispoziţiilor conducătorilor ierarhic superiori;g) să informeze superiorii în cazul în care i se propune să acţioneze ilegal, în detrimentul intereselor de serviciu sau moralei publice, fapt care ar putea favoriza comiterea unei crime şi prejudicia imaginea organelor Procuraturii sau încălcarea prezentului Cod;h) să informeze superiorii despre orice încălcare a prezentului Cod de către alţi lucrători ai organelor Procuraturii;i) să informeze superiorii săi în cazul apariţiei situaţiilor de conflict de interese, în care procurorul are un interes personal de natură să influenţeze executarea imparţială şi obiectivă a atribuţiilor de serviciu. Conflictul de interese declarat de procurorul care urmează să fie promovat în grad sau în funcţie ori de candidatul la funcţia de procuror urmează a fi soluţionat pînă la numirea în funcţiile respective sau conferirea gradului superior;j) să întocmească actele procedurale, alte documente oficiale în strictă conformitate cu legislaţia, utilizînd cuvinte şi noţiuni ce corespund expresiilor juridice şi cerinţelor limbii de stat, de o largă circulaţie, evitînd folosirea expresiilor cu sens ambiguu şi a tautologiilor juridice;k) să aibă în exerciţiul funcţiei ţinuta vestimentară prevăzută de lege. Este interzis portul uniformei în locurile de agrement;l) să nu afişeze în birourile de serviciu portrete, tablouri, alte imprimante ale liderilor partidelor politice sau a altor simboluri care ar confirma apartenenţa lucrătorului organelor Procuraturii la un partid sau altul, cu excepţia portretelor conducătorilor Republicii Moldova în exerciţiu;m) să manifeste respect şi politeţe faţă de conducătorii ierarhic superiori şi subalternii săi;n) să menţină birourile de serviciu în starea corespunzătoare destinaţiei;o) să nu manifeste lipsă de respect faţă de lucrătorii altor organe de drept sau autorităţi publice;p) să respecte programul de lucru stabilit şi disciplina muncii;q) să se conformeze altor restricţii prevăzute de legislaţie.

IV. RESTRICŢIILE FAŢĂ DE PROCUROR ÎN AFARA EXERCITĂRII ATRIBUŢIILOR DE SERVICIU4.1.În afara orelor de serviciu procurorul trebuie:

a) să dea dovadă de un comportament ireproşabil care ar păstra şi ar consolida încrederea populaţiei în imparţialitatea şi prestigiul autorităţilor publice;b) să manifeste politeţe faţă de toţi cetăţenii;c) să respecte drepturile şi libertăţile cetăţenilor consfinţite în Constituţie, legislaţia naţională şi normele dreptului internaţional;d) să nu difuzeze informaţii care ar prejudicia onoarea, demnitatea şi prestigiul organelor Procuraturii sau a altor autorităţi publice;e) să nu se pronunţe în public asupra chestiunilor ce ţin de politica internă sau externă a statului sau promovarea unor ideologii improprii unui stat cu orientare democratică;g) să nu participe la jocurile de hazard, să manifeste

intoleranţă faţă de comportamentul amoral, abuzul de alcool, încălcarea ordinii publice, consumul de substanţe narcotice;h) să se abţină de la comentariile acţiunilor superiorilor săi, să nu difuzeze informaţii despre personalitatea lor fără acordul acestora;i) să se comporte în familie şi în societate adecvat regulilor unanim recunoscute de convieţuire în societate, pentru a se bucura de stimă şi respect din partea lor şi nu a defăima titlul de procuror;j) să nu răspîndească cărticelele de vizită unor persoane întîmplătoare care le-ar putea utiliza pentru comiterea unor abuzuri sau altor fărădelegi;k) să nu se folosească de legitimaţia de serviciu decît în cazurile de exercitare a obligaţiilor şi drepturilor legale;l) să se conformeze altor reguli de conduită sau restricţii legitime privind comportamentul cetăţeanului în societate.

V. RESPONSABILITĂŢILE PROCURORULUI5.1. Procurorii pot fi traşi la răspundere disciplinară pentru abaterile disciplinare prevăzute de art.27 al Legii cu privire la Procuratură, precum şi în cazul încălcării prevederilor prezentului Cod, pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu sau săvîrşirea unor acţiuni compromiţătoare.

5.2. În raport cu gravitatea abaterilor disciplinare pot fi aplicate prin ordinul Procurorului General sancţiunile prevăzute de art. 28 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură.

5.3. Pentru comiterea unei încălcări grave sau pentru săvîrşirea unor acţiuni compromiţătoare, pentru care poate fi concediat, procurorul este suspendat din funcţie, prin ordinul Procurorului General, - pînă la finalizarea controlului de serviciu şi adoptarea unei hotărîri definitive asupra cazului. VI. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA COMISIEI DE ETICĂ A PROCURORILOR 6.1 În vederea coordonării şi monitorizării aplicării normelor de conduită morală şi profesională în activitatea organelor Procuraturii se înfiinţează Comisia de Etică a procurorilor (în continuare Comisia).

6.2 Componenţa Comisiei se stabileşte prin ordinul Procurorului General. În calitate de membri ai Comisiei sînt numiţi procurorii cu activitate meritorie în domeniu şi cu o purtare ireproşabilă.

6.3. Atribuţiile Comisiei:a) stabileşte alte principii etice specifice domeniului de activitate a procurorilor;b) stabileşte procedurile ce trebuie urmate în cazul apariţiei unei conduite necorespunzătoare şi face propuneri de modificare sau completare a prezentului Cod;c) urmăreşte aplicarea şi respectarea de către organele Procuraturii a dispoziţiilor referitoare la normele de conduită morală şi profesională ale prezentului Cod;d) examinează cazurile sesizate referitoare la încălcarea regulilor de bună conduită şi face recomandări de soluţionare a lor sau de aplicare a sancţiunilor;e) exercită alte atribuţii stabilite prin actele normative departamentale.

VII. DISPOZIŢII FINALE7.1. Dispoziţiile prezentului Cod fac parte din condiţiile de muncă ale lucrătorului Procuraturii începînd cu momentul în care acesta a luat cunoştinţă de prevederile Codului şi si-a asumat răspunderea să le execute.

Aprobat prin ordinul Procurorului General nr.192/22 din 28 octombrie 2004

CODULDEONTOLOGIC

AL PROCURORULUI

Procuratura reprezintă interesele generale ale societăţii, apără ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti în condiţiile legii. Instituirea unui comportament ireproşabil care include un ansamblu de principii morale şi de proceduri conforme standardelor de etică şi conduită presupune conştientizarea de către procuror a responsabilităţilor care îi revin şi sunt determinate de interesele generale ale societăţii, de sarcina apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, valori supreme într-o societate democratică, conformarea în activitatea sa cu exigenţele de conduită şi etică şi promovarea imaginii, onoarei şi demnităţii Procuraturii în societate.

I. DISPOZIŢII GENERALE1.1. Codul deontologic al procurorului (în continuare Cod) este elaborat în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, Legii cu privire la Procuratură, Legii serviciului public, Legii privind combaterea protecţionismului şi corupţiei, şi stabileşte principiile de bază ale deontologiei procurorului, restricţiile şi exigenţele Recomandărilor Consiliului Europei REC(2000)10 din 11.05.2000 privind codurile de conduită pentru funcţionarii publici şi REC (2000)19 cu privire la rolul Procuraturii în cadrul sistemului de justiţie penală speciale faţă de procuror, responsabilităţile lui, comportamentul procurorului în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi în societate, ţinuta vestimentară adecvată statutului procurorului, modul de organizare şi funcţionare a Comisiei de etică a procurorilor.

1.2. În sensul prezentului Cod se definesc următoarele noţiuni:a) comportament ireproşabil al procurorului – compor-tamentul demn şi adecvat în societate bazat pe principiile moralităţii, eticii profesionale şi culturii generale, calităţi acumulate de orice lucrător al organelor Procuraturii pe parcursul vieţii, în perioada studiilor universitare, cursurilor de pregătire profesională, precum şi în activitatea sa profesională sau reglementate prin acte legislative ori normative, menit să asigure buna reputaţie a procurorului, precum şi funcţionarea eficientă a Procuraturii şi a altor autorităţi publice din ţară;b) comportament corupt - acţiuni compromiţătoare, care constituie o abatere de la principiile moralităţii şi eticii profesionale, de la îndatoririle de serviciu ale lucrătorului organelor Procuraturii, îndreptate spre săvîrşirea unor acţiuni interzise de actele normative, pasibile de sancţionare disciplinară, administrativă sau penală, caracterizate prin utilizarea interesată a atribuţiilor de serviciu în scopuri personale, de grup sau corporative în scopul obţinerii de privilegii sau beneficii nelegitime, care defăimează imaginea, onoarea şi prestigiul Procuraturii în societate;c) conflict de interese – situaţia de incompatibilitate în care se află un lucrător al organelor Procuraturii care are un interes personal ce influenţează imparţialitatea şi obiectivitatea activităţilor sale în evaluarea, monitorizarea, realizarea şi raportarea atribuţiilor de serviciu;

d) interes personal – orice avantaj pentru lucrătorul organelor Procuraturii, soţul / soţia, rude ori afini, pînă la gradul al treilea inclusiv.

II.PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE DEONTOLOGIEI PROCURORULUI2.1.Buna reputaţie a organelor Procuraturii se creează în baza următoarelor principii:

legalităţii; umanismului; echităţii; transparenţei; respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

omului; respectării onoarei şi demnităţii; onestităţii; imparţialităţii; controlului ierarhic.

III. RESTRICŢIILE ŞI EXIGENŢELE DE SERVICIU FAŢĂ DE PROCUROR

3.1. În exerciţiul atribuţiilor de serviciu procurorul nu are dreptul:

să desfăşoare activitate de antreprenoriat; să ocupe orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia

activităţii didactice şi ştiinţifice; să facă parte din partide şi din alte organizaţii social-

politice sau să desfăşoare activităţi cu caracter politic; să dea preferinţe unor persoane fizice şi juridice, inclusiv

rudelor sale apropiate la elaborarea şi emiterea de decizii; să dea consultaţii oficiale scrise sau verbale de soluţionare

a problemelor litigioase, cu excepţia cazurilor părinţilor, soţului (soţiei), copiilor, precum şi persoanelor aflate sub tutela şi curatela sa;

să încalce procedura, stabilită prin acte normative, de examinare şi soluţionare a adresărilor persoanelor fizice şi juridice;

să folosească în interese personale şi de grup informaţia obţinută în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, dacă aceasta nu este pasibilă de divulgare, sau să caute acces la informaţiile de serviciu la care nu are atribuţie în virtutea exercitării funcţiei;

să intervină în procesul de examinare a unui caz care nu-i este repartizat;

să accepte de la persoanele fizice sau juridice recompense, cadouri şi servicii pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;

să obţină pentru sine şi pentru membri familiei sale credite şi împrumuturi, să procure hîrtii de valoare, bunuri imobiliare şi alte bunuri materiale, profitînd de situaţia sa de serviciu;

să folosească în interese personale, de grup şi în alte interese decît cele de serviciu patrimoniul procuraturii, pus la dispoziţia lui pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu;

să comită orice alte fapte care ar putea compromite onoarea şi demnitatea de procuror.

3.2. În exerciţiul funcţiei procurorul de asemenea urmează:a) să-şi îndeplinească atribuţiile sale respectînd Constituţia, actele legislative şi normative şi prezentul Cod;b) să-şi asigure un grad înalt de informare profesională, intelectuală şi alte cunoştinţe care i-ar permite să-şi exercite atribuţiile onorabil şi cu demnitate;c) să fie onest, imparţial şi consecvent la îndeplinirea sarcinilor care îi revin, aplicînd la maximum capacităţile

CO

MP

AR

TIM

EN

T

OF

ICIA

L

Procuratura Republicii Moldova • Buletin Informativ

60

nr. 8 • Octombrie, 2005 • Chişinău

61

CO

MP

AR

TIM

EN

T

OF

ICIA

L Aprobat Ordinul Procurorul General

nr. 267/8 din septembrie 2005

PROGRAMULDE PREVENIRE ŞI COMBATERE

A TRAFICULUI DE FIINŢE UMANEPENTRU ANII 2005-2006

I. MĂSURI GENERALE

SCOPURI STRATEGICE

SCOPURI ŞI OBIECTIVE SPECIFICE

MĂSURILE PROGRAMATE SUBDIVIZIUNILE RESPONSABILE PENTRU

IMPLEMENTARETERMEN

1.1. CADRUL LEGAL ŞI DE REGLEMENTAREAdoptarea legislaţiei şi dispoziţiilor necesare pentru protecţia persoanelor traficate şi combaterea traficului de fiinţe umane

a) Aducerea legislaţiei naţionale în conformitate cu instrumentele internaţionale de combatere a traficului de fiinţe umane şi standardele internaţionale ale drepturilor omului

1) Participarea la elaborarea modificărilor la Codul penal, Codul de procedură penală, Codul cu privire la contravenţiile administrative, Legea cu privire la protecţia de stat a părţii vătămate, a martorilor nr. 1458-XII din 28 ianuarie 1998, alte acte legislative, în scopul ajustării acestora la prevederile Legii privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane

Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane; Secţia juridică; Secţia control ierarhic superior şi asistenţă metodică; Secţia judiciar-penală; Secţia judiciar-civilă

Noiembrie 2005

2) Participarea la elaborarea modificărilor la legislaţia în vigoare în scopul ajustării acesteia la prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi a Protocoalelor adiţionale

Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane; Secţia cooperare internaţională şi integrare europeană; Secţia juridică; secţia control ierarhic superior şi asistenţă metodică; Secţia judiciar-penală; Secţia judiciar-civilă

Octombrie 2005

b) Crearea unui cadru legislativ naţional care să incrimineze toate tipurile de trafic cu fiinţe umane şi să permită pedepsirea traficanţilor (persoanelor fizice şi juridice), precum şi a tuturor crimelor asociate traficului de fiinţe umane

1) Perfecţionarea Codului penal şi Codului cu privire la contravenţiile administrative în sensul stabilirii tuturor tipurilor de trafic de fiinţe umane

Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane; Secţia juridică; secţia control ierarhic superior şi asistenţă metodică; Secţia judiciar-penală; Secţia judiciar-civilă

Februarie 2006

2) Revizuirea Legii privind protecţia de stat a părţii vătămate, a martorilor şi a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal, articolelor respective din Codul de procedură penală, pentru extinderea drepturilor persoanelor care beneficiază de protecţie

Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane; Secţia juridică; Secţia control ierarhic superior şi asistenţă metodică; Secţia judiciar-penală

Noiembrie 2005

3. Examinarea posibilităţii de elaborare a propunerilor la proiectul de lege privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, în scopul reglementării fondului special pentru protecţia victimelor traficului de fiinţe umane

Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane; Secţia juridică; Secţia control ierarhic superior şi asistenţă metodică; Secţia judiciar-penală

Februarie 2006

c) Stabilirea prevederilor legale care asigură accesul persoanelor traficate la despăgubiri din partea traficanţilor şi/sau statului

Perfecţionarea legii cu privire la protecţia de stat a părţii vătămate, a martorilor, şi a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal, a altor acte relevante, în vederea introducerii reglementărilor speciale privind programele de protecţie a categoriilor date de persoane

Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane; Secţia juridică; Secţia control ierarhic superior şi asistenţă metodică; Secţia judiciar-penală

Aprilie 2006

d) Adoptarea legislaţiei naţionale care să asigure securitatea fizică a persoanelor traficate şi care să permită implementarea schemelor speciale de protecţie a victimelor-persoane traficate

Elaborarea proiectului de lege privind asistenţa juridică internaţională

Secţia cooperare internaţională şi integrare europeană Septembrie 2005

e) Stabilirea instrumentelor legale de investigare în comun cu poliţia şi judecătorii din alte ţări, inclusiv cooperarea cu EUROPOL, INTERPOL şi SECI

Elaborarea proiectului de lege cu privire la extrădare Secţia cooperare internaţională şi integrare europeană Septembrie 2005

f ) Instituirea temeiului legal pentru extrădarea criminalilor şi asistenţa legală mutuală privind urmărirea în justiţie a traficului

Completarea Codului penal şi a Codului cu privire la contravenţiile administrative în scopul stabilirii normelor privind exonerarea necondiţionată de răspundere a victimelor traficului pentru săvîrşirea faptelor ce reies din situaţia lor de victimă

Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane; Secţia juridică; Secţia control ierarhic superior şi asistenţă metodică; Secţia judiciar-penală

Ianuarie 2006

g) Stabilirea temeiului legal pentru exonerarea de răspundere penală a victimelor traficului de fiinţe umane

Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane; Secţia juridică; Secţia control ierarhic superior şi asistenţă metodică; Secţia judiciar-penală

Ianuarie 2006

II. INVESTIGAREA ŞI URMĂRIREA ÎN JUSTIŢIE A TRAFICANŢILOR 2.1. INVESTIGARE PROACTIVĂ ŞI REACTIVĂ

Extinderea aplicării tehnicilor proactive (în bază de servicii secrete) privind tehnicile reactive de investigare

a) Perfecţionarea abilităţilor şi nivelului de cunoştinţe ale ofiţerilor organelor de drept referitor la tehnicile investigării de prospecţiune şi importanţa lor pentru investigarea cazurilor de trafic

1) Planificarea şi efectuarea seminarelor, trainingurilor specializate tematice la nivel de specialişti – poliţişti, procurori specializaţi în combaterea traficului de fiinţe umane

Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane; Secţia control ierarhic superior şi asistenţă metodică;

SemestrialCătre lunile iunie şi decembrie

b) Implementarea legilor/dispoziţiilor corespunzătoare pentru aplicarea tehnicilor de investigare proactivă

Armonizarea regulamentelor şi instrucţiunilor interne cu legislaţia în vigoare şi cu cea internaţională, acordîndu-se prioritate tehnicilor de investigare proactivă

Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane; Secţia juridică; Secţia control ierarhic superior şi asistenţă metodică;

Permanent

c) Consolidarea colaborării între poliţie, procurori, departamentele vamale, autorităţile fiscale şi alte instituţii relevante

1) Semnarea de acorduri interdepartamentale şi de colaborare cu structuri neguvernamentale privind schimburi de informaţii referitoare la traficului de fiinţe umane

Secţia cooperare internaţională şi integrare europeană; Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane

Decembrie2005

2) Organizarea urmăririi cazurilor de trafic prioritar de către grupe de urmărire penală multidisciplinare

Direcţia conducere a urmăririi penale; Direcţia exercitare a urmăririi penale; Direcţia control al urmăririi penale; Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane

Anual

3) Efectuarea investigaţiilor financiare paralel cu urmărirea penală pe cauzele de trafic (în scopul stabilirii faptelor de spălare a banilor şi sechestrării averii dobîndite fraudulos etc.)

Direcţia investigaţii generale Anual

2.2. UNITĂŢI INTERNAŢIONALE ALE ORGANELOR DE DREPT ŞI COOPERARE JURIDICĂExtinderea cooperării cu alte state şi organizaţii internaţionale în sfera organelor de drept şi judiciare

a) Asigurarea implementării instrumentelor legale corespunzătoare pentru investigare în comun cu poliţia şi cooperarea în probleme judiciare cu alte state, inclusiv colaborarea cu EUROPOL, INTERPOL şi SECI

Formarea grupelor operative de urmărire şi efectuarea investigaţiilor în comun cu organele de drept din alte ţări

Secţia cooperare internaţională şi integrare europeană; Direcţia conducere a urmăririi penale; Direcţia exercitare a urmăririi penale; Direcţia control al urmăririi penale; Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane

Permanent

b) Perfecţionarea abilităţilor colaboratorilor din organele de drept şi judiciare pentru cooperarea cu autorităţile respective din alte state

Organizarea şi studierea de către colaboratorii organelor de drept antitrafic a limbilor de circulaţie internaţională

Secţia cooperare internaţională şi integrare europeană; Noiembrie 2005

c) Îmbunătăţirea schimbului de date cu alte ţări

Elaborarea şi semnarea acordurilor internaţionale despre asistenţa juridică mutuală cu ţările cu care asemenea acorduri nu au fost semnate

Secţia cooperare internaţională şi integrare europeană; Anual

2.3. URMĂRIREA PENALĂ ŞI CONDAMNAREA INFRACTORILORCreşterea numărului de cazuri de urmărire în judecată şi condamnare a persoanelor implicate în traficul de fiinţe umane

a) Creşterea nivelului de cunoştinţe al colaboratorilor organelor de drept şi judiciare referitor la toate aspectele traficului cu fiinţe umane

Planificarea şi efectuarea seminarelor, trainingurilor şi conferinţelor specializate tematice la nivel general (poliţişti, procurori, judecători) privind aspecte specifice în investigarea cazurilor de trafic de fiinţe umane

Direcţia conducere a urmăririi penale; Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane

Permanent

b) Implementarea legilor/ dispoziţiilor corespunzătoare în scopul pedepsirii tuturor formelor traficului de fiinţe umane

Crearea condiţiilor şi asigurarea resurselor umane şi materiale necesare

Direcţia resurse umane; Direcţia administrativ-economică Permanent

2.4. REABILITAREA LEGALĂ ŞI COMPENSAŢIILE PENTRU VICTIMEAcordarea despăgubirilor persoanelor traficate

a) Implementarea legilor/ dispoziţiilor corespunzătoare, care oferă persoanelor traficate acces la despăgubiri din partea traficanţilor şi/sau statului

Asigurarea fondului de despăgubire a victimelor traficului cu mijloace financiare obţinute în urma sechestrării şi confiscării averilor traficanţilor dobîndite pe cale criminală

Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane

Permanent

b) Ridicarea nivelului de cunoştinţe al victimelor despre posibilităţile de despăgubire

Asigurarea tuturor victimelor traficului cu asistenţa juridică a avocaţilor la toate etapele procesului penal

Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane

Permanent

2.5. TRATAMENTUL JUDECĂTORESC AL VICTIMELOR ŞI MARTORILORAsigurarea unui tratament adecvat şi nondiscriminatoriu pentru victime din partea organelor de drept şi judiciare

a) Asigurarea tratamentului nondiscriminatoriu şi bazat pe drepturile omului de către toţi subiecţii care lucrează cu persoanele traficate

Organizarea funcţionării unor grupuri multidisciplinare de intervievare a victimelor traficului

Secţia protecţie a drepturilor şi intereselor constituţionale şi combatere a traficului de fiinţe umane

Permanent

Procuratura Republicii Moldova • Buletin Informativ

62

nr. 8 • Octombrie, 2005 • Chişinău

63

CO

MP

AR

TIM

EN

T

OF

ICIA

L

Генеральные прокуратуры (прокуратуры) госу-дарств-участников Содружества Независимых Государств (СНГ) Азербайджанской Республики, Республики Армения, Республики Беларусь, Грузии, Республики Казахстан, Кыргызской Республики, Республики Молдова, Российской Федерации, Республики Таджикистан, Украины, - именуемые в дальнейшем Сторонами,- - основываясь на общепризнанных принципах и нормах международного права, -исходя из взаимных интересов в установлении многостороннего сотрудничества, -в целях дальнейшего взаимодействия и укрепления образовательных, информационных и научных связей между учебными заведениями и науч-но-исследовательскими учреждениями органов прокуратуры своих государств, - заключили настоящее Соглашение о нижеследующем:

СТАТЬЯ 1Стороны в пределах действующего законодательства государств-участников СНГ обязуются способствовать развитию сотрудничества в области подготовки и повышения квалификации прокурорских работников, в том числе, научных и педагогических кадров, осуществлению научных и информационных связей по актуальным проблемам теории и практики деятельности органов прокуратуры, а также разработке соответствующих совместных научно-исследовательских программ и внед-рению результатов исследований в прокурорскую и следственную практику своих государств.

СТАТЬЯ 2Стороны определяют из числа подведомственных им учебных заведений и научных учреждений ведущие подразделения в качестве научных и

учебных методических центров реализации це-лей настоящего Соглашения и других совместных проектов.

СТАТЬЯ 3Научно-методические центры и научные учреждения Сторон обмениваются планами научных исследований; проводят совместные научные исследования и разрабатывают методические пособия и рекомендации по представляющим взаимный интерес проблемам деятельности органов прокуратуры; создают временные творческие коллективы, привлекая, при необходимости, для выполнения конкретных научных исследований отдельных работников на контрактной основе; осуществляют взаим-ное рецензирование и подготовку отзывов на результаты проведенных научных исследований и методических разработок.

СТАТЬЯ 4Стороны в соответствии с отдельными планами и программами совместно проводят научно-практические конференции, симпозиумы, семинары по актуальным проблемам теории и практики деятельности органов прокуратуры, подготовки и повышения квалификации прокурорских, в том числе научных и педагогических кадров.

СТАТЬЯ 5Стороны осуществляют совместную подготовку и издание научных, учебных, информационных, справочных, методических и других материалов.

СТАТЬЯ 6Учебно-методические центры и учебные заведения Сторон обмениваются учебными

СОГЛАШЕНИЕ ГЕНЕРАЛЬНЫХ ПРОКУРАТУР (ПРОКУРАТУР) ГОСУДАРСТВ-УЧАСТНИКОВ

СНГ О СОТРУДНИЧЕСТВЕ МЕЖДУ УЧЕБНЫМИ ЗАВЕДЕНИЯМИ И

НАУЧНО-ИССЛЕДОВАТЕЛЬСКИМИУЧРЕЖДЕНИЯМИ ОРГАНОВ ПРОКУРАТУРЫ

планами, программами,учебно-методическими материалами по подготовке и повышению квалификации прокурорских, в том числе научных и педагогических кадров.

СТАТЬЯ 7Стороны в целях повышения эффективности учебного процесса обмениваются научными и педагогическими кадрами, при необходимости привлекая к этой работе высококвалифицирован-ных специалистов на контрактной основе.

СТАТЬЯ 8Стороны в целях обмена научной, методической и учебной литературой направляют всем участникам настоящего Соглашения в электронном виде соответствующие издания и материалы с предоставлением права на их тиражирование для собственных нужд без права передачи третьим лицам.

СТАТЬЯ 9Стороны осуществляют в различных формах обмен опытом работы научных и педагогических кадров. При направлении сотрудников учебных заведений и научных учреждений органов прокуратуры для обмена опытом работы или повышения квалификации, финансовые расходы определяются двусторонним соглашением.

СТАТЬЯ 10Стороны на взаимовыгодных условиях способствуют организации научного руководства исследованиями аспирантов и соискателей по тематике тех научных специальностей, которые не включены в специализированные дис-сертационные советы по защите диссертаций, функционирующие в соответствующих учебных заведениях и научных учреждениях.

СТАТЬЯ 11Специализированные диссертационные советы учебных заведений и научных учреждений Сторон в соответствии с действующими законодательством и межгосударственными соглашениями вправе осуществлять прием диссертаций к защите в своих специализированных диссертационных советах, а также обеспечивать оппонирование по диссертациям, принятым к защите. Научная экспертиза и рецензирование диссертаций могут производиться на контрактной основе.

СТАТЬЯ 12Формы взаимодействия и механизмы реализации положений настоящего Соглашения могут определяться дополнительными соглашениями Сторон, копии которых направляются в Секре-тариат Координационного совета генеральных прокуроров государств-участников СНГ.

СТАТЬЯ 13Организационное обеспечение реализации по-ложений настоящего Соглашения возлагается на Секретариат Координационного совета генераль-ных прокуроров государств-участников СНГ. Организационно-распорядительные документы, регламентирующие механизмы реализации настоящего Соглашения, подписываются полно-мочными представителями Сторон и являются неотъемлемыми частями Соглашения.

СТАТЬЯ 14Настоящее Соглашение вступает в силу со дня его подписания Сторонами и действует в течение пяти лет. Действие настоящего Соглашения продлевается на следующие пять лет, если ни одна из Сторон не заявит в письменной форме в Секретариат Координационного совета генеральных прокуроров государств-участников СНГ о намерении прекратить его действие за месяц до истечения срока действия настоящего Соглашения. Настоящее Соглашение открыто для присоединения генеральных прокуратур других государств-участников СНГ путем передачи Секретариату Координационного совета генеральных прокуроров государств-участников СНГ документов о таком присоединении.

СТАТЬЯ 15Настоящее Соглашение составлено на русском языке в десяти экземплярах, каждый из которых имеет одинаковую юридическую силу, подписано в городе Душанбе 21 апреля 2005 года и хранится по одному экземпляру у каждой из Сторон и один - в Секретариате Координационного совета генеральных прокуроров государств-участников СНГ.

64

Procuratura Republicii Moldova • Buletin Informativ

HA

Z

DE

N

EC

AZ D O S A R U L L U I T R Ă S N E A

Layo

ut &

Pro

duct

ion:

reb

el_p

ress

@ya

hoo

.com

„Dle procuror, dacă dvs. insistaţi că în acţiunile celor care m-au lovit nu-i componenţă de infracţiune, numiţi-mi o zi şi o oră de audienţă să vă lovesc şi eu cu o ţeavă în moalele capului şi dacă nici atunci nu va fi componenţă de infracţiune, atunci eu îmi retrag toate cererile înapoi…”(din petiţia unui cetăţean)

„Am fost la Puşkin şi nu mi-a dat, m-am dus la Asachi – mi-a dat.” (din explicaţiile victimei traficului de fiinţe umane privind perfectarea actelor de identitate în oficiile Ministerului Dezvoltării Informaţionale din str. Puşkin şi Asachi )

„Я обращался к вам за помощью в поисках справедливости. Ха! Трогательно и наивно для 5-ой судимости. Не впечатляет?! Не пробивает?! То есть, де-факто - зеро предпринятых мер. Ясно и понятно, лето, море, девочки. Я то из-за любви к свободе не учел, извиняйте. Бархатный сезон, бабье лето - очень впечатляет, а у меня затяжной лямур со свободой, но люблю я ее грешную, страстно и предано, и вообще я однолюб. Возможно, кто-то считает, что свою любовь к свободе я должен купить как путану - но это уже секс…”(din petiţia unui inculpat)

Profesoara îl întreabă pe Bulă cu ce se ocupa părinţii lui. - Mama e gladiatoare şi tata procuror! - Cum aşa? zice profesoara. - Păi, mama vinde gladiole şi tata le procură!!

В кабинет к прокурору приводят маленького мальчика. Прокурор умиляется: - Ой, кто к нам пришел... - Кто бабушку убил, - спокойно отвечает малыш.

Concurs de admitere la facultatea de istorie. Intră primul candidat la proba orală. - Numele, profesia părinţilor. - Iţîc, mama directoare, tata ambasador. - Bine. Întrebarea: În anul 1907 a avut loc o răscoală. Puteţi să ne spuneţi cam în ce an a avut loc această răscoală? - Păi ... Cred că în 1907. - Perfect! Sunteţi admis! Trimiteţi următorul candidat.Intră al doilea. - Numele, profesia părinţilor. - Hîtrul, mama şefă de laborator, tata procuror. - Bine. Întrebarea: În anul 1907 a avut loc o răscoală, la care au participat aproximativ 10.000 de ţărani. Puteţi să ne spuneţi cam cîţi ţărani au participat la această răscoală? - Parcă 10.000. - Corect! Sunteţi admis! Trimiteţi următorul candidat. Intră al treilea. - Numele, profesia părinţilor - Bulă, mama gunoieră, tata şomer. - Bine. Întrebarea: În anul 1907 a avut loc o răscoală la care au participat 10.000 de ţărani. Numele şi adresa fiecăruia.