Buletinul Forţelor Navale nr.13 / 2010

ROMÂNIA MINISTERUL AP ĂRĂRII NA łIONALE

STATUL MAJOR AL FOR łELOR NAVALE

BULETINUL

FORłELOR NAVALE

NR. 13/2010 – SERIE NOUĂ –

BUCUREŞTI – 2010 –

2

COLEGIUL DE REDAC łIE Preşedintele colegiului de redacŃie:

- Contraamiral de flotilă Cristea CUCOŞEL Membri:

- Contraamiral de flotilă Dan POPESCU - Contraamiral de flotilă dr. Alexandru MÎRŞU - Contraamiral de flotilă dr. Dan HĂULICĂ - Comandor dr. Corneliu BOCAI - Comandor dr. Sorin LEARSCHI - Comandor dr. ing. Vergil CHIłAC - Comandor dr. Vergil MORARU - Comandor Dan CĂPĂłÂNĂ - Comandor drd. Adrian FILIP - Comandor Vasile CHIRILĂ

Redactor responsabil: - Căpitan comandor dr. ing. Gheorghe ICHIMOAEI

Tehnoredactare computerizată: - P.c.c. Elena GÂDEI

Tehnoredactare realizată la Şcoala de AplicaŃie a ForŃelor Navale

TIPOGRAFIA STATULUI MAJOR AL FOR łELOR NAVALE

CONSTANłA B. 0295 comanda ___/2010

3

CUPRINS

PARTEA I FORłELE NAVALE ROMÂNE – 150 ANI DE ISTORIE MODERN Ă

ÎNCEPUTURILE ACTIVIT ĂłII DE STAT MAJOR ÎN FOR łELE NAVALE ROMÂNE ................................................................................................... 9

Comandor drd. Adrian FILIP ROLUL, FUNCłIILE ŞI STRUCTURA SISTEMELOR C4I ............................. 15

Colonel Dumitru ROŞU NATO „ÎNAINTE” SPRE ANUL 2020/MOVING TOWARD NATO 20 20 ....... 26

Comandor Cristinel UCE ASPECTE PRIVIND DIGITIZAREA PATRIMONIULUI CULTURAL SCRIS DIN DOMENIUL NAVAL – Repere pentru elaborarea unui proiect de digitizare – ............................................................................................................. 37

Comandor Daniel CĂPĂłÎNĂ Comandor ing. Vasile GHEORGHIEŞ

PROCESUL DE RESTRUCTURARE ŞI MODERNIZARE A STRUCTURILOR DIN COMPUNEREA FOR łELOR NAVALE ..................... 48

Comandor Gheorghe MUNTEANU ACłIUNILE FOR łELOR FLUVIALE PENTRU COMBATEREA NOILOR AMENIN łĂRI LA ADRESA SECURIT ĂłII NA łIONALE ÎN SPAłIUL FLUVIAL-MARITIM ............................... ........................................ 51

Căpitan comandor Marcel NECULAE LOCUL SI ROLUL VEDETELOR FLUVIALE ÎN ARHITECTURA DE SECURITATE A FLUVIULUI ................................................................................ 63

Comandor Cornel ROGOZAN FORłELE NAVALE ÎN PRIMII ANI DE REGIM COMUNIST ÎN ROMÂNIA (1948-1951) ............................................................................................ 77

Căpitan comandor ing. drd. Marian TĂNASE SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNC Ă, DOMENIU AL ACTIVIT ĂłII DE PREVENIRE A RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLN ĂVIRE PROFESIONAL Ă .................................................................. 99

Căpitan comandor Iulian PANAITE

PARTEA a II-a EVOLUłIA CONCEPTUAL Ă ÎN DOMENIUL MILITAR

ASPECTE PRIVIND SECURIZAREA MEDIULUI MARITIM EVIDENłIATE LA MARCOMET 2010 .............................................................. 107

Contraamiral dr. Niculae VÂLSAN

4

DINAMICA FENOMENULUI MILITAR DIN PERSPECTIVA RELA łIEI MODERNITATE – MANIFEST ĂRI VIITOARE ALE R ĂZBOIULUI .......... 115

Comandor drd. Toma Dorel TRUŞCĂ CONCEPTUL GENERAL DE PUTERE A STATULUI ŞI CEL DE PUTERE MARITIM Ă. CORELAłIA ÎNTRE PUTEREA STATULUI ŞI PUTEREA MARITIM Ă ......................................................................................... 127

Comandor drd. Adrian FILIP ASIGURAREA SECURITĂłII MARITIME – MISIUNE DE BAZ Ă A FORłELOR NAVALE ....................................................................................... 141

Comandor drd. Toma Dorel TRUŞCĂ NAVA TIP CORVET Ă – TRECUT ŞI PREZENT ............................................. 150

Căpitan comandor ing. Mihai DĂNILĂ EVOLUłIA OPERAłIILOR DE DESANT MARITIM DE-A LUNGUL ISTORIEI ................................................................................................................. 158

Locotenent colonel Daniel FRUMOSU ELEMENTE DE NOUTATE INTRODUSE DE F.N.-22.17, MANUAL UL PRIVIND EVALUAREA INSTRUC łIEI COLECTIVE/OPERA łIONALE ÎN FORłELE NAVALE ......................................................................................... 168

Comandor Tiberiu ISTRATE LEADERSHIPUL ÎN FOR łELE NAVALE ........................................................ 179

Locotenent comandor Lucian GRIGORESCU ROLUL ŞI MISIUNILE BATALIONULUI DE SPRIJIN AL FORłELOR NAVALE ÎN REALIZAREA UNUI SPRIJIN LOGISTIC MODERN ŞI EFICIENT ................................................................................................................ 184

Maior Costel DEDIU MONOGRAFIA FLOTILEI 56 FREGATE .................... .................................... 188

Maistru militar principal Relu TEODOR

PARTEA a III-a EVOLUłIA TEHNOLOGIC Ă ÎN DOMENIUL MILITAR

MARITIM ŞI FLUVIAL INTERAC łIUNEA DINTRE DETONA łIA EXPLOZIVULUI/PERETELE MINEI/MEDIU DE TRANSMITERE (APA) .................. .................................... 211

Căpitan comandor dr. ing. Gheorghe ICHIMOAEI FACTORII HIDROMETEOROLOGICI ŞI ROLUL ACESTORA ÎN LUPTA ANTISUBMARIN DESF ĂŞURATĂ ÎN MAREA NEAGR Ă .............. 219

Căpitan comandor Gheorghe BUDULAN TIPURI AVANSATE DE ARHITECTURI NAVALE ............. ........................... 225

Căpitan comandor Adrian PAHOMIE Aspirant Felicia MANOLIU

5

TEHNIC Ă NAVAL Ă DIVERSĂ ........................................................................... 251 Locotenent comandor Cristian DUłĂ Locotenent colonel Vasile MUNTEANU Căpitan Cătălin LEBIDOV Căpitan comandor Adrian PAHOMIE Maior Costel SIMA Aspirant Felicia MANOLIU

REGLEMENT ĂRI INTERNA łIONALE PRIVIND NIVELUL DE PUTERE ŞI BANDA RADIA łIILOR EMI łĂTOARELOR ECHIPAMENTELOR DE RADIOLOCA łIE ..................................................... 271

Căpitan comandor dr. ing. Iancu CIOCIOI Locotenent comandor ing. Valentin NAE

SISTEME DE RADIOCOMUNICA łII TRUNKED .......................................... 281 Căpitan Mădălin POPA

CANALUL DUN ĂRE–MAREA NEAGRĂ IMPORTANT ELEMENT ÎN SISTEMUL TRANSEUROPEAN DE NAVIGA łIE .......................................... 289

Căpitan comandor dr. ing. Ionel POPA Contraamiral de flotilă dr. Dan HAULICĂ Căpitan comandor dr. ing. Florin NICOLAE

6

7

PARTEA I

FORłELE NAVALE ROMÂNE – 150 ANI DE ISTORIE MODERN Ă

8

9

ÎNCEPUTURILE ACTIVIT ĂłII DE STAT MAJOR ÎN FORłELE NAVALE ROMÂNE

Comandor drd. Adrian FILIP Şeful DirecŃiei Hidrografice Maritime

„Dacă la conducerea Comandamentului este un om de geniu, el va putea singur prevedea, organiza şi hotărî totul. Cum geniile sunt rare, soluŃia pentru cazurile comune este să înlocuim mintea singură printr-o gândire colectivă, adică să dăm Comandantului, un Stat Major, care să-l ajute la luarea deciziei şi la execuŃia ei.”

1857 generalul Moltke Şeful de Stat Major al Armatei Germane

Pentru prima dată în armata română, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a simŃit nevoia unui „intermediar” care să-l ajute în conducerea armatei. În acest scop, în anul 1859 a creat „Statul Major General” ca „organ de direcŃie” al armatei. OfiŃerii destinaŃi primului Stat Major General aveau să fie recrutaŃi din absolvenŃii „ Şcoalelor de Război” din străinătate şi din ofiŃeri de geniu şi artilerie.

Rolul unui Stat Major s-a făcut pe deplin simŃit în timpul războiului franco-german din 1870, unde s-a văzut că „FranŃa a fost învinsă, nu de puterea materială a armatei germane, ci de un organism – Statul Major German – care, a luminat geniul lui Moltke”. Acest Stat Major a lipsit armatei franceze şi consecinŃele s-au văzut.

La 12.11.1859, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83, semnat de Alexandru Ioan Cuza, s-a înfiinŃat Statul Major General al Armatei Principatelor Unite. Era una dintre măsurile de unificare a instituŃiilor statului român, după dubla alegere a domnitorului, din 5 şi 24 ianuarie a aceluiaşi an.

Organismul militar românesc beneficia astfel de o structură specializată în domeniul conducerii, ceea ce, în timp, va deveni „creierul armatei”.

În vremea lui Cuza, „Serviciul de Stat Major” a purtat caracteristicile „modelului francez”, care punea accent pe libertatea de conducere a comandanŃilor, şcoala de război franceză având o influenŃă covârşitoare asupra doctrinei noastre militare.

La 08.01.1860, Colonelul Grigore Gardescu era numit primul Şef al Statului Major General. Acesta deŃinut funcŃia doar trei săptămâni, fiind urmat de Maiorul Istraite Samasescu şi după câteva luni, de Colonelul (ulterior general) Ion Emanoil

10

Florescu, personalitate strălucită a Armatei Române. Acesta a adus o importantă contribuŃie la crearea identităŃii structurale şi funcŃionale a Statului Major General, la modernizarea Armatei, în timpul lui Alexandru Ioan Cuza şi Carol I.

„La 1866, tânăra noastră armată trece sub conducerea viguroasă a Principelui Carol I, ostaş de rasă, crescut la şcoala lui Moltke. După 1870, armata română se orientează net către doctrina armatei germane care se găsea în plină splendoare” în acea perioadă.

Pe 18.03.1872 Generalul Ion Emanoil Florescu – Ministrul de Război – obŃine aprobarea Domnitorului Carol I pentru înfiinŃarea „Academiei de Război”. Din cauza constrângerilor bugetare şi mai târziu a războiului din 1877, această hotărâre nu a fost pusă în aplicare imediat. Abia în 1889 a luat naştere „Şcoala de Război”, care dăruieşte armatei prima promoŃie de OfiŃeri de Stat Major în 1891. Aceste promoŃii au asigurat Ńării succesele militare din 1913, 1916-1919 şi de mai târziu.

În perioada 1891-1939 au absolvit „Şcoala Superioară de Război” 15 ofiŃeri de marină, primul ofiŃer de marină întâlnindu-se abia în promoŃia a 38-a (1930-1932).

Unirea Principatelor Române din anul 1859 a atras după sine unificarea flotilelor Moldovei şi Munteniei. Prin Ordinul de zi nr. 173 din 22.10.1860, sub denumirea de „Corpul Flotilei”, a apărut prima structură a ForŃelor Navale Române. ReşedinŃa Corpului Flotilei a fost stabilită iniŃial la Ismail. Noul înfiinŃatul comandament al Flotilei avea nevoie de ofiŃeri de stat major.

După 1923 descoperim în Marina Română ofiŃeri de Stat Major cu o pregătire deosebită, formaŃi în special la şcoala franceză, sau germană şi mai târziu în Şcoala Superioară de Război de la Bucureşti, ofiŃeri care au avut o contribuŃie deosebită la dezvoltarea şcolii de Stat Major în Marină.

Din publicaŃiile vremii descoperim o bogată activitate orientată spre studii de stat major, studii pentru găsirea unei identităŃi doctrinare a marinei din acea vreme, studii care ar cam trebui să-i facă să roşească pe cititori, dacă ne raportăm la ceea ce scriem sau nu scriem noi în mileniul III, la 90 de ani după înaintaşii noştri.

În scrierile vremii găsim, printre altele: - ConferinŃele de marină şi AplicaŃiuni de tactică navală din 1928: Comandor

Eugeniu ROŞCA (sub-şef de Stat Major la Inspectoratul Marinei) (în aceste conferinŃe regăsim puternice influenŃe ale Şcolii Navale Franceze – Amiral Laureni, Comandor Castex, Comandor Thomazi);

- Doctrina Navală; - Programul Naval al României; - Apărarea coastelor; - Alegerea şi organizarea Bazei Navale la Mare; - Transporturile militare pe mare; - „Despre fumigene şi întrebuinŃarea perdelelor de fum în OperaŃiuni Navale”,

mart. 1929: Lt. cdor Dumitrescu Alexandru; - „Marea. Răsboiul Naval. Diferitele lui aspecte”, 1923; - „ConsideraŃii strategice şi tactice asupra submarinului”, Lt. cdor Gh.

Niculescu, ian. 1925; - „EvoluŃia ideilor asupra valoarei submarinului, Tactica submarinului”,

Comandor C. Buhholtzer, mart. 1925;

11

- „HidroaviaŃia şi misiunea ei în războiul naval”, Lt. Prosinag, apr. 1925; - „Rolul şi tactica torpiloarelor”, Lt. cdor Al. Dumitrescu, mai 1925; - „Jocul de războiu naval”, Cpt. cdor Victor S., iulie 1925; - „Cauzele pentru care războiul submarin dus de Puterile Centrale nu şi-a atins

scopul”, Lt. cdor A. Bardescu, nov. 1925; - „Principii de tactica Artileriei”, Cpt. cdor Const. Al., 1928; - „Strategia Navală”, Lt. cdor Horia Macellariu, dec. 1930 (studiu după „Teorii

Strategice”, C.Am. Castex); - „Fundamentele întrebuinŃării UnităŃilor în luptă”, Cdor Fioravanzo, profesor

de Artă Militară Maritimă de la Academia Navală Livorno – Recenzie dezvoltată de Cdor. Isbăşescu, dec. 1930;

- „Strategia navală”, în „Revista Marinei” nr. 3-4/1930, Lt. cdor Horia Macellariu.

În „Ofensiva şi defensiva pe mare” (dec. 1929), scrisă de Cdor Bălănescu, putem citi: „Este just că noi nu putem urmări ca obiectiv principal anihilarea sau distrugerea unei flote mult superioare nouă, dar nu putem renunŃa de a încerca întrebuinŃarea intensivă a armelor ofensive pentru a produce cele mai mari pierderi adversarului şi de a-i contesta uzul mării. Cu cât este o marină mai mică, cu atât trebuie să se pregătească şi să se antreneze astfel, ca fiecare din unităŃi să fie cât mai ofensivă. Ceea ce trebuie să fie ofensive nu sunt armele prin natura lor, ci întrebuinŃarea ce li se dă în luptă.”

În „Flota de Mare, datoria neamului nostru” (sept. 1929), Cdor Bălănescu face un studiu de stat major, împărŃind OperaŃiunile navale „cari formează verigele răsboiului naval” în:

- război de escadră; - război de cursă; - război de coastă; - război submarin; - război de blocadă; - război aerian, explicând misiunile fiecăruia în parte, forŃele cu care se acŃionează şi

posibilităŃile fiecărei acŃiuni, după care examinează „în scurt atitudinea neamului nostru faŃă de îndatoririle ce le are de a se interesa de mare şi să vedem dacă am făcut tot ceia ce trebuie pentru a folosi Marea, în toate domeniile, faŃă cu darurile pe care natura ne-a hărăzit, de a dispune de un litoral atât de întins fluvial şi maritim şi faŃă de situaŃiunea superioară ce avem pe Dunăre, pe Marea Neagră şi la Strâmtori”.

Un reprezentant de referinŃă al Marinei Române, care a fost uitat prea mult timp de marină şi cu care trebuie să ne mândrim, a fost şi este Horia Macellariu. Acesta, de la gradul de locotenent până la cel de contraamiral, şi-a pus o puternică amprentă asupra Marinei Române, până la cel de-Al Doilea Război Mondial şi pe durata acestuia.

Ca moment de referinŃă, în 1929 a terminat Şcoala de Război Naval de la Paris. A avut o solidă pregătire în domeniul strategiei şi tacticii navale, fiind numit -

în 5 dec. 1932 - Inspector de studii şi comandant al SecŃiei de marină din Şcoala Superioară de Război, secŃie înfiinŃată şi organizată de el. Practic, toŃi comandanŃii

12

de nave, precum şi cei care au lucrat în statele majore în diferite comandamente în cursul celui de-Al Doilea Război Mondial au fost formaŃi sub îndrumarea lui.

A lucrat la regulamentul serviciilor de Stat Major al Marinei Militare. A organizat primele exerciŃii pe hartă, care după aceea au fost adoptate în

Marină ca sistem de instruire de stat major. A condus cursul de Tactică Generală la Şcoala Superioară de Război.

A înfiin Ńat şi construit unele din cele mai reprezentative structuri ale marinei timpului său, cu intuiŃia marilor genii, care au sesizat elementele sau structurile esenŃiale care trebuiau construite pentru ca sistemele să funcŃioneze. MulŃi sunt cei care sunt în măsură să aibă grijă de un sistem, puŃini sunt cei capabili să-l construiască.

În lucrarea „Organizarea Marinei Militarea Franceze” (feb. 1930), Lt. cdor Horia Macellariu face un studiu asupra lungului proces de reorganizare şi modernizare a marinei franceze – început în 1882 şi finalizat în 1928 – în urma căruia face propuneri asupra direcŃiei de dezvoltare a Marinei Române şi scoate în evidenŃă necesitatea împăr Ńirii sarcinilor unui Comandament în cele de Conducere OperaŃională şi cele de Conducere Administrativ ă (a se vedea apropierea de ConcepŃia de Comandă Control în Armata României din 2007, apărută la 77 de ani de la

studiul lui Macellariu, care, chiar începuse să fie funcŃională). Plecând de la una din frazele Generalului Moltke: „Organizarea unei armate,

nu constă în dotarea ei materială, ci mai ales în încadrarea intelectuală pentru unificarea concepŃiei şi execuŃiei operaŃiunilor” Macellariu concepe şi propune, înainte de Al Doilea Război Mondial, o nouă structură a Marinei de Război.

El scoate în evidenŃă faptul că, pentru atingerea obiectivelor esenŃiale ale ForŃelor Navale Maritime, este necesară segmentarea sarcinilor de Conducere OperaŃională de cele de Conducere Administrativă. „Comandamentul ForŃei Navale, destinat acŃiunii de larg, trebuie constituită din unităŃi diverse de: suprafaŃă, submarine şi aeriene, posedând fiecare posibilităŃi mai mici sau mai mari de viaŃă autonomă. Misiunea esenŃială a acestora este prepararea şi conducerea operaŃiunilor, punerea în stare de funcŃiune a forŃelor. ÎntreŃinerea este făcută de servicii, care nu Ńin de Comandamentul ForŃei Navale” ci de Conducerea Administrativă.

La 12.02.1941, Comandorul Horia Macellariu devine şeful Statului Major al Marinei din Marele Stat Major, instituŃie pe care practic o înfiinŃează şi o organizează, unde a avut o contribuŃie excepŃională:

Contraamiral Horia Macellariu

13

- a organizat Statul Major al Marinei inclus în componenŃa Marelui Stat Major, organizare care preceda cu 50 de ani structurile de conducere tip „joint” şi a conlucrat cu Comandamentul Marinei pentru organizarea Marinei Militare la pace;

- a contribuit la mobilizarea din perioada 1941-1942 şi pregătirea documentelor Marinei pentru război;

- a lucrat la întocmirea Programelor şi Directivelor de InstrucŃie; - a făcut propuneri pentru Directivele Speciale nr. 7 şi 8 referitoare la folosirea

Marinei în război; - a lucrat la organizarea unui „Joc de război” desfăşurat la Marele Stat Major

cu comandanŃii Marilor UnităŃi Operative terestre şi navale, române şi germane – pe care le găsim astăzi sub binecunoscuta titulatură „Combined & Joint”;

- a conlucrat la revizuirea Planului de înzestrare a Marinei; - a participat la conducerea OperaŃiilor în sectorul Dunării de Sus, la intrarea în

război a Iugoslaviei; - începând cu 20.06.1941, a elaborat Ordinele Marelui Cartier General,

referitoare la conducerea OperaŃiilor ForŃelor Navale, în cooperare cu ForŃele Terestre şi AviaŃia (a se vedea operaŃiile de tip „joint”);

- începând cu 25.08.1941, a fost detaşat pe lângă Misiunea Navală Germană din Bucureşti, în calitate de Şef de Stat Major al Marinei şi delegat al Marelui Stat Major.

În 1943 devine Comandant al ForŃelor Navale Maritime Române, subordonat Amiralului german al Mării Negre, H. Wurmbach, şi mai târziu, Vice Amiralului Helmuth Brinkmann.

Contraamiralul Horia Macellariu a coordonat una din cele mai mari OperaŃii de Evacuare Navală a unor forŃe pe calea mării, din cursul celui de-Al Doilea Război Mondial. În aprilie 1944, împreună cu Vice Amiralului Helmuth Brinkmann, concepe şi pune în aplicare OperaŃia de evacuare a trupelor încercuite din Crimea. Rezultatele obŃinute în „OperaŃiunea 60.000”, executată de către ForŃele Maritime Române şi Germane, concepută iniŃial pentru evacuarea a 60.000 de militari români şi germani blocaŃi de armatele sovietice în peninsula Crimei, s-a finalizat cu salvarea a 103.755 de militari1, în decurs de o lună. Dacă la aceasta adăugăm şi evacuările din perioada 29.11.1943-06.04.1944, ajungem la impresionantul număr de 112.092 de militari2 salvaŃi de tăvălugul rusesc, care nu lăsa în urmă decât moarte şi prizonieri.

A fost una din cele mai mari evacuări din istoria celei de-a doua conflagraŃii, rămasă fără nici un ecou, deoarece era opera unui stat considerat învins în război. Majoritatea oamenilor ştiu câte ceva despre „marea evacuare de la Dunkirk (Dunkerque)” sau „OperaŃiunea Dinamo”, unde au fost evacuaŃi 338.226 de militari britanici şi francezi blocaŃi de trupele germane, dar nu ştiu mai nimic despre „OperaŃiunea 60.000”.

1 Nicolae C Petrescu: Contraamiralul Horia Macellariu, Editura Europroduct, 2005, p. 104. 2 Ibidem p. 105.

14

După această faptă fără precedent, de salvare a 58.000 de soldaŃi germani, 28.000 de soldaŃi români, 2.228 prizonieri ruşi, 10.814 voluntari germani şi 5.182 civili, Amiralul Horia Macellariu, în loc să intre în galeria marilor comandanŃi ai lumii, a fost vânat de conaŃionalii noştri şi este „recompensat” cu 16 ani de închisoare.

Lista marilor ComandaŃi şi ofi Ńeri de Stat Major din ForŃele Navale nu se opreşte la Macellariu, ci a fost continuată de sute de ofiŃeri care au pus fiecare câte o cărămidă la clădirea ForŃelor Navale de astăzi şi din viitor.

15

ROLUL, FUNCłIILE ŞI STRUCTURA SISTEMELOR C4I

Colonel Dumitru ROŞU, Şef SecŃie ComunicaŃii şi Informatic ă la Statul Major al For Ńelor Navale

De-a lungul timpului, evoluŃia sistemelor de comandă şi control, a permis comandanŃilor să menŃină unitatea de efort în valorificarea capacităŃilor forŃelor subordonate, în locul şi la momentul potrivit şi să obŃină succesul scontat.

Două caracteristici ale acestor sisteme au rămas neschimbate în timp: factorul uman şi cerinŃa de informaŃii relevante, oportune şi precise.

Factorul uman s-a impus prin abilităŃile sale de a selecta ceea ce este important, a reŃine ceea ce este esenŃial şi a reacŃiona în concordanŃă cu informaŃiile dobândite.

PerfecŃionarea tehnologiilor utilizate în asigurarea mobilităŃii trupelor, perfecŃionarea sistemelor de armament, senzori şi C4I contribuie, la reducerea timpului de acŃiune, sporirea controlului spaŃiului de luptă la creşterea ritmului de ducere a operaŃiilor şi la generarea unui volum mare de informaŃii. Dacă cel puŃin aceste elemente nu sunt gestionate corespunzător se pot crea situaŃii care vor conduce la afectarea reacŃiilor luptătorilor şi în cele din urmă, ale subunităŃilor şi unităŃilor.

De aceea, este important utilizarea sistemelor C4I proiectate şi realizate în ideea de a potenŃa capacităŃile şi a compensa limitele umane obiective.

Rolul fundamental al sistemelor C4I este acela de a asigura, în timp util şi în condiŃii de siguranŃă maximă, informaŃii relevante la eşaloanele interesate pentru a permite forŃelor să le valorifice în îndeplinirea obiectivelor în toate formele acŃiunilor militare.

Pentru a înŃelege rolul sistemului de comunicaŃii şi informatică în sprijinul sistemului de comandă şi control, acestea trebuie analizate dintr-o perspectivă comună. O variantă a relaŃiilor dintre informaŃii şi sistemul care sprijină comanda şi controlul este prezentată în anexa nr. 1.

Sistemul de sprijin al comenzii şi controlului asigură comandantului forŃei întrunite mijloacele necesare pentru exercitarea autorităŃii şi conducerii forŃelor subordonate şi a celor primite în sprijin în scopul îndeplinirii misiunii. ForŃa întrunită utilizează informaŃiile în procesul de elaborare a deciziilor şi coordonare a acŃiunilor care vor influenŃa, în primul rând forŃele adversarului şi cele proprii în avantajul celor din urmă. Pentru aceasta este necesară o circulaŃie optimă a informaŃiilor, prin constituirea unor fluxuri informaŃionale corecte.

Fluxul informaŃional integrează componentele forŃei întrunite, permiŃându-le să lucreze efectiv la distanŃe foarte mari. De aceea, compunerea forŃei întrunite determină cerinŃe specifice privind realizarea şi prelucrarea fluxului informaŃional al acesteia.

16

CerinŃele informaŃionale ale forŃei influenŃează structura generală şi configuraŃia specifică a sistemelor de sprijin al comenzii şi controlului.

Pentru îndeplinirea obiectivelor misiunii sistemul de sprijin al comenzii şi controlului trebuie să acopere întreaga zonă de responsabilitate a forŃei întrunite în scopul de a asigura comandantului mijloacele tehnice necesare.

ForŃele şi mijloacele din sistemul de sprijin al comenzii şi controlului pentru: recunoaştere, supraveghere, cercetare, coordonarea sprijinului de foc, controlul situaŃiei aeriene, război electronic, sistem C4I, managementul senzorilor, cercetarea semnalelor de transmisiuni, inducerea în eroare, sistemele spaŃiale şi altele trebuie să fie repartizate pe misiuni şi instalate pentru a colecta, transmite, prelucra şi proteja informaŃiile proprii, concomitent cu perturbarea capacităŃilor similare ale adversarului. Creşterea dependenŃei forŃelor militare faŃă de sistemul de comandă şi control reprezintă o vulnerabilitate care poate fi exploatată de către inamic. Războiul de comandă şi control urmăreşte să reducă posibilităŃile adversarului de a comanda desfăşurarea şi întrebuinŃarea forŃelor din subordine concomitent cu protecŃia forŃelor proprii împotriva acŃiunii similare executate de către adversar. Obiectivul principal al acestui tip de război este de a afecta unitatea de efort a adversarului şi de a micşora capacitatea de deducere a operaŃiilor simultan cu creşterea acestora la nivelul forŃei întrunite.

Pentru a putea desfăşura operaŃiile cu eficienŃă forŃa întrunită trebuie să dispună de informaŃii . Aceste informaŃii trebuie să fie relevante, esenŃiale, oportune şi prezentate într-o formă accesibilă pentru a fi înŃelese şi utilizate rapid de către luptător şi de a acŃiona optim pentru îndeplinirea misiunilor. Sistemul de sprijin al comenzii şi controlului reprezintă instrumentul principal la dispoziŃia comandantului forŃei întrunite utilizat pentru colectarea, transmiterea, prelucrarea şi diseminarea/distribuŃia acestor informaŃii.

Sistemele C4I asigură subsistemele de sprijin pentru schimbul informaŃional şi elaborarea deciziilor în cadrul procesului de comandă şi control al forŃei întrunite.

Pe timp de război sau în situaŃii de criză, sistemele C4I trebuie să asigure un flux de date continuu pentru a oferi informaŃii, în timp real, în spaŃiul de luptă, în orice loc, în orice moment, la cererea utilizatorilor.

Sistemele C4I pot avea şi un rol extins, în scopul de a asigura sprijin informaŃional şi pentru alte misiuni în cadrul forŃelor întrunite şi al Ministerului Apărării NaŃionale, formând infrastructura informaŃională generală a apărării.

InformaŃiile sunt constituite din date colectate din spaŃiul de luptă prelucrate într-o formă utilizabilă.

Din combinarea informaŃiilor şi a contextului specific al acestora rezultă idei sau cunoştinŃe. Prin utilizarea judecăŃii, cunoştinŃele conduc la înŃelegerea fenomenelor sau situaŃiilor din spaŃiul de luptă.

Date şi informaŃii se obŃin printr-o mare varietate de căi, de la senzori – activi şi pasivi, de la sistemele C4I şi din rapoartele privind situaŃia operativă – tactică, strategică – de la eşaloanele superioare, subordonate, vecine sau cu care se cooperează. Acestea trebuie procesate, interpretate şi aplicate în scopul cunoaşterii şi înŃelegerii situaŃiilor din spaŃiul de luptă modern. Personalul din comandamente şi luptătorii înŃeleg mai bine situaŃiile operative dacă acestea sunt prezentate sub formă

17

de idei sintetice şi imagini. Astfel o imagine clară a intenŃiei comandantului şi a situaŃiei concrete din spaŃiul de luptă pot permite subordonaŃilor să cucerească iniŃiativa în ducerea operaŃiilor întrunite.

Sistemele C4I au un rol deosebit de important în prelucrarea, stocarea, transmiterea şi asigurarea calităŃii datelor necesare pentru satisfacerea cerinŃelor informaŃionale în întreaga forŃă întrunită.

Multe din sursele de informaŃii sunt imperfecte şi susceptibile să distorsioneze cunoaşterea situaŃiei sau să inducă în eroare. Caracterizarea informaŃiilor din punct de vedere al calităŃii acestora se face în funcŃie de următoarele criterii:

- exactitate – informaŃiile trebuie să redea cât mai fidel situaŃia reală; - relevanŃă – informaŃiile trebuie să fie utile pentru îndeplinirea misiunii şi să

reflecte întocmai situaŃia concretă; - oportunitate – informaŃiile trebuie să fie disponibile în momentul necesar

elaborării deciziilor; - utilizabilitate – informaŃiile trebuie să folosească formate şi prezentări

comune, uşor de înŃeles şi însuşit; - completitudine – informaŃiile trebuie să fie integrate în contextul solicitat de

către autoritatea care elaborează decizia; - concizie – informaŃiile trebuie să conŃină numai nivelul de detaliere cerut; - securitate – informaŃiile trebuie să fie accesibile şi să li se acorde protecŃia

adecvată acolo unde se solicită. Fluxul informaŃional trebuie să fie asigurat instantaneu, atât pe verticală – în

structura ierarhică de comandă, control, cât şi pe orizontală – în cadrul relaŃiilor de cooperare – în întreaga structură organizatorică a forŃei întrunite. Toate nivelurile ierarhice de comandă trebuie să fie capabile să-şi extragă imediat toate informaŃiile de care au nevoie.

FuncŃiile informa Ńionale ale sistemelor C4I sunt: - colectarea – achiziŃia sau obŃinerea şi filtrarea iniŃială a informaŃiilor, în

funcŃie de nevoi şi priorităŃi şi conversia lor într-o formă adecvată pentru transmitere; - transportul – vehicularea datelor şi informaŃiilor de la sursă spre dispozitivele

adecvate pentru prelucrare; - prelucrarea – stocarea, accesarea, manipularea, filtrarea şi furnizarea datelor

pentru a produce un minim esenŃial de informaŃii într-o formă accesibilă pe baza cărora structurile militare pot acŃiona mai rapid şi în concordanŃă cu scopul misiunilor;

- diseminarea – distribuirea informaŃiilor prelucrate către utilizatorii care le solicită;

- protecŃia – asigurarea securităŃii fluxului informaŃional, precum şi a accesului la informaŃii, numai a personalului autorizat, pe baza principiului nevoii de a cunoaşte.

Structura Sistemelor C4I. Sistemele C4I sunt structuri complexe care cuprind doctrine, proceduri, structuri organizatorice specifice, personal specializat, echipamente tehnice şi dispozitive auxiliare destinate să-l sprijine pe comandantul forŃei întrunite şi statul său major în exercitarea comenzii şi controlului asupra forŃelor şi mijloacelor subordonate, în orice fază a operaŃiei.

18

Din punct de vedere structural, sistemul C4I cuprinde: - subsistemul de comandă şi control constituit din structurile umane

specializate în exercitarea comenzii şi controlului forŃei întrunite, pe baza misiunilor primite, a datelor şi informaŃiilor obŃinute direct sau din baza de date relaŃională a punctelor de comandă;

- subsistemul informatic constituit din elementele de Tehnologia InformaŃiei şi personal specializat utilizate în procesele informaŃionale, în scopul sprijinirii activităŃilor de comandă şi control;

- subsistemul de comunicaŃii constituit din echipamente tehnice, metode, proceduri şi personal specializat destinate pentru asigurarea interconectării tuturor componentelor sistemului C4I şi transferul de informaŃii între şi în interesul structurilor de comandă şi control, precum şi între componentele dispozitivului operativ/strategic al forŃei întrunite;

- subsistemul de informaŃii constituit din personalul, mijloacele şi tehnicile prin care se obŃin şi se prelucrează primar datele, se transmit informaŃiile şi produsele informative compartimentelor şi structurilor implicate în procesele de comandă şi control.

Subsistemul informatic, element esenŃial al sistemelor C4I, reprezintă un ansamblu de echipamente, personal, metode, produse software şi proceduri destinate realizării funcŃiilor de culegere, transport, prelucrare, stocare şi prezentare a datelor şi informaŃiilor, într-o formă adecvată, utilizatorilor autorizaŃi. În cadrul subsistemelor informatice, reŃelele de calculatoare constituie o componentă de bază a acestora, cu o dinamică deosebit de alertă a dezvoltării.

Multe aplicaŃii informatice militare utilizează reŃele de date secretizate, bazate pe routere IP pentru transmisia informaŃiilor. De aceste reŃele este nevoie la nivelurile strategic (fix) şi tactic şi asigură accesul la Internet şi Intranet.

AplicaŃiile militare, precum şi cerinŃele intrinseci de performanŃă ale acestora vor avea un impact deosebit asupra tehnologiilor actuale de transfer al datelor prin reŃele.

În aceste acŃiuni de planificare, va trebui să se ia în considerare mai multe alternative tehnologice pentru satisfacerea nevoilor mărite şi în continuă evoluŃie a numărului serviciilor de reŃea.

Sistemul de comunicaŃii, ca subsistem al sistemului C4I, cuprinde: reŃelele de comunicaŃii, subsistemul de management al reŃelelor de comunicaŃii, subsisteme de logistică şi de mentenanŃă, rezerva de comunicaŃii.

ReŃelele de comunicaŃii au în compunere: - reŃele de comunicaŃii de sprijin; - reŃele de comunicaŃii ale punctelor de comandă; - reŃele radio pentru legături directe; - reŃele radio sol-aer; - reŃele radio cu comutaŃie de pachete; - subsistem pentru transferul mesajelor; - internetul; - reŃele de management. ReŃelele de comunicaŃii sunt prezentate schematic în anexa nr. 2.

19

ReŃeaua de comunicaŃii sprijin are o topologie de tip distribuit şi este constituită din centre de comunicaŃii de sprijin interconectate prin fluxuri multicanal. Aceasta include şi reŃelele radio de abonat mobil. O variantă de structură a ReŃelei de comunicaŃii de sprijin este prezentată în anexa nr. 3.

Din punct de vedere funcŃional reŃeaua de comunicaŃii de sprijin asigură: transmiterea/mediul de transmitere, comutaŃia de circuite, comutaŃia de pachete.

Transmiterea/mediul de transmitere asigură interconectarea fizică a tuturor reŃelelor componente, precum şi cu alte reŃele de comunicaŃii. Ca suport de transmitere se utilizează mijloacele radio, radioreleu, satelit, cablu de fibră optică, cablurile metalice.

Schimbul de informaŃii între luptători se efectuează pe căi/legături realizate pe unul sau mai multe medii de transmitere prin care se interconectează dispozitivele terminale utilizate pentru comunicaŃii. Aceste căi pot fi punct la punct în cazul în care comunicaŃia are loc numai între doi utilizatori sau punct la multipunct, dacă aceeaşi cale serveşte un grup de abonaŃi. O conexiune se poate realiza pe mai multe căi de legături şi prin mai multe comutatoare.

Trebuie avut permanent în atenŃie faptul că lărgimea benzii de frecvenŃă şi alŃi factori de natură tehnică limitează volumul de date care se poate transfera printr-un mediu de transmitere dat.

ComutaŃia de circuite şi de pachete reprezintă componente funcŃionale care asigură conexiuni între utilizatorii reŃelei de comunicaŃii, în scopul folosirii în comun, simultan sau alternativ a resurselor reŃelei.

ComutaŃia este procesul prin care traficul de informaŃii este dirijat/rutat printr-o reŃea de medii de transmisiune, în folosul comandamentelor, unităŃilor şi luptătorilor.

ComutaŃia poate fi manuală, realizată de către operator sau automată. Ea poate privi abonaŃii dintr-un oraş/bază militară/cazarmă sau se poate realiza la nivelul unei reŃele de sprijin/zonale.

Se cunosc două categorii de comutatoare: - de circuite – realizează traficul telefonic; - de mesaje – prelucrează comutaŃiile de date. Deşi computerele pot fi utilizate şi ca dispozitive terminale, acestea îndeplinesc

funcŃii importante în realizarea comutaŃiei şi controlul sistemelor de comutaŃie instalate pe mijloace terestre, navale, aeriene, precum şi în cadrul sistemelor spaŃiale/cosmice.

Sistemele de comutaŃie şi transmisiune controlate de computere şi software specializate au condus la creşterea eficienŃei în utilizarea resurselor limitate, au permis un acces mai rapid al luptătorilor la acestea şi au mărit flexibilitatea sistemelor de comunicaŃii care pot fi adaptate pentru a răspunde oricăror noi cerinŃe, chiar neprevăzute.

ReŃelele radio ale abonaŃilor mobili asigură comutarea şi deservirea abonaŃilor care datorită marii lor mobilităŃi sau dispunerii izolate nu pot beneficia de serviciile reŃelei de centre de comunicaŃii de sprijin.

În toate situaŃiile se iau măsuri corespunzătoare pentru asigurarea protecŃiei informaŃiilor vehiculate în reŃelele de comunicaŃii de sprijin.

20

ReŃelele de comunicaŃii ale punctelor de comandă completează şi/sau cresc facilităŃile asigurate abonaŃilor dintr-un punct de comandă pentru schimbul de informaŃii între diferitele compartimente ale comandamentelor, precum şi cu cele din alte puncte de comandă – eşalonul superior, cele subordonate, vecine şi cele cu care se cooperează; de asemenea, acestea permit efectuarea activităŃilor care vizează prelucrarea automată a informaŃiilor necesare pentru exercitarea comenzii şi controlului.

Structura tehnică a reŃelei de comunicaŃii a unui punct de comandă cuprinde: centrul de comunicaŃii; reŃeaua locală de calculatoare; punctul de acces radio; terminale cu interfeŃe pentru toate tipurile de echipamente din reŃeaua de comunicaŃii şi reŃeaua locală de calculatoare; aparatură de acces la reŃelele cu transmitere asincronă.

Dispozitivele terminale sunt componentele care se recunosc cel mai uşor: telefoane, staŃiile radio, aparatele fax, computerele, monitoarele, camerele video şi imprimantele. Acestea sunt utilizate pentru a transmite sau recepŃiona informaŃii. Traficul de informaŃii se efectuează sub forma vocii, datelor, mesajelor, imaginilor sau combinaŃii ale acestora. Traficul de informaŃii poate fi secretizat sau nesecretizat în clar. Dispozitivele terminale realizează conversia informaŃiilor perceptibile pentru luptător adecvat pentru transmiterea electronică şi invers.

ReŃelele radio pentru legături directe asigură interconectarea centrelor de comunicaŃii ale punctelor de comandă, dublarea comunicaŃiilor importante, legătura cu unii corespondenŃi care nu pot beneficia de serviciile reŃelei de comunicaŃii de sprijin cu topologie distribuită/grupuri izolate de utilizatori.

ReŃelele radio sol-aer din zona acŃiunilor de luptă sunt utilizate pentru conducerea mijloacelor aeriene, controlul local al traficului aerian şi acŃiunilor aviaŃiei în sprijinul forŃelor terestre şi navale proprii, receptarea rapoartelor de la aeronave, conducerea desantului aerian pe timpul zborului etc.

ReŃelele radio cu comutaŃie de pachete asigură transmiterea pachetelor de date prin staŃii radio interconectate prin canale directe sau virtuale, suprapuse peste reŃelele radio directe.

Subsistemul pentru transferul mesajelor este o componentă logico-funcŃională prin care se asigură servicii de mesagerie electronică: poşta electronică/mesagerie grafică şi transfer de documente, în regim secretizat sau nesecretizat.

Internetul reprezintă componenta logică funcŃională opŃională care asigură accesul utilizatorilor sistemului C4I, pe baza programelor şi aplicaŃiilor specifice la serviciile nesecretizate de acest tip – poştă electronică, ştiri, conectare la distanŃă, transfer de fişiere, transfer hipertext, hărŃi, publicaŃii, programe radio etc. Accesul la această reŃea este complet separat fizic de celelalte reŃele în funcŃiune.

Subsistemul de management al reŃelelor de comunicaŃii realizează activităŃile prin care se asigură coordonarea tuturor resurselor necesare proiectării, planificării, controlului, implementării, analizei supravegherii, măsurării şi testării resurselor reŃelei, în scopul garantării serviciilor oferite, printr-o distribuŃie optimă a resurselor.

Managementul reŃelelor de comunicaŃii presupune existenŃa a două niveluri ale controlului: al reŃelei şi al centrelor din structura acesteia.

21

Controlul reŃelei vizează managementul reŃelelor locale, zonale, strategice şi naŃionale. Principalul obiectiv a acestuia îl reprezintă configurarea şi managementul mediilor de transmisie la mare distanŃă şi a centrelor de comutaŃie în scopul rulării şi transmiterii volumelor mari de date între echipamentele centrelor de comunicaŃii de sprijin. FuncŃiile specifice care vizează controlul reŃelei de comunicaŃii sunt: managementul performanŃelor tehnice; managementul resurselor sistemelor C4I – personal, echipamente, mentenanŃă, logistică, gestionarea spectrului de frecvenŃă radio-electrice; analiza performanŃelor reŃelei (monitorizarea traficului de informaŃii în funcŃie de structura reŃelei realizate şi modificarea acesteia pentru a-i îmbogăŃi sau menŃine performanŃele; izolarea zonelor cu defecŃiuni sau avarii; securitatea reŃelei; planificarea reŃelei şi a asistenŃei tehnice/analiza legăturilor, extinderea reŃelei prin linii pe microunde etc.; sistemul de control şi management).

Controlul la nivelul centrelor de sprijin vizează managementul reŃelelor de comunicaŃii locale. Obiectivele principale ale acestuia le reprezintă sistemele de comutaŃie şi dispozitivele terminale care deservesc luptătorii la locul în care aceştia acŃionează – puncte de comandă sau mijloace de comandă şi control, precum şi/sau referitoare la dezvoltarea reŃelei. Structurile de control de la nivelul centrelor de comunicaŃii de sprijin îndeplinesc aceleaşi funcŃii ca şi la nivelul reŃelelor cu precizarea că se concentrează mai mult pe instalarea, exploatarea şi menŃinerea operativităŃii echipamentelor la nivelul centrului. Centrele de sprijin locale sunt deservite sau nedeservite, cele din a doua categorie putând fi elemente ale sistemelor C4I instalate pe aeronave, sisteme spaŃiale şi vehicule aeriene fără pilot utilizate pentru creşterea bătăii mijloacelor radio. Centrele de sprijin pot fi automatizate sau pot fi mixte – control manual şi automatic în locaŃiile cu nivel de complexitate mai ridicat.

Sistemele de logistică şi de mentenanŃă contribuie la asigurarea funcŃionalităŃii la parametrii de performanŃă stabiliŃi a fiecărui element al sistemului de comunicaŃii şi al acestuia în ansamblul său şi sunt compuse din elementele specifice/subunităŃi de logistică, structuri de mentenanŃă, depozite de materiale şi tehnică.

Rezerva de comunicaŃii se constituie din forŃe, mijloace şi materiale de comunicaŃii şi are ca misiuni: dezvoltarea reŃelelor de comunicaŃii în funcŃie de cerinŃele operaŃionale; înlocuirea unor componente scoase din funcŃiune; realizarea manevrei de forŃe şi mijloace de comunicaŃii.

ReŃelele informaŃionale permit utilizatorilor luptători să obŃină acces, să prelucreze şi să transmită informaŃii în timp aproape real corespondenŃilor din orice punct al reŃelei.

ReŃelele informaŃionale sunt controlate cu ajutorul computerelor şi al software-ului specializat care asigură conectivitatea virtuală la cererea luptătorilor. Acestea contribuie la îmbunătăŃirea activităŃilor desfăşurate în reŃelele locale şi zonale. De asemenea, ele sunt componente de bază pentru reŃelele cu topologie distribuită mare care, atunci când se interconectează, formează reŃele de sprijin regionale, de teatre şi, în ultimă instanŃă, reŃeaua globală considerată ca ionosferă.

Computerele controlează conectivitatea foarte rapid, astfel încât nu mai sunt necesare conexiunile permanente ineficiente şi consumatoare de timp. Un exemplu

22

concludent îl reprezintă reŃelele de telefonie celulară în care utilizatorii mobili îşi menŃin conectivitatea virtuală continuă chiar dacă sunt conectaŃi prin numeroase căi de transmisiune şi centre de comutaŃie în timpul unei singure convorbiri. Aceasta permite ca o gamă foarte largă de servicii să fie oferite utilizatorilor dispuşi pe suprafeŃe şi la distanŃe foarte mari unii de alŃii. De asemenea, aceste reŃele cu topologie distribuită sunt de redundante. Utilizatorii individuali au la dispoziŃie sute de căi selectabile cu ajutorul computerelor faŃă de una sau două căi, în trecut, făcând ca serviciile oferite să aibă un înalt nivel de stabilitate.

ApariŃia arhitecturii de sistem deschis aduce îmbunătăŃiri semnificative în derularea traficului şi prelucrarea informaŃiilor. În acest timp, vulnerabilitatea acestor sisteme la atacuri specifice este în continuă creştere.

Comandantul forŃei întrunite trebuie să urmărească desfăşurarea acŃiunilor active şi pasive de protecŃie a comenzii şi controlului pentru a păstra integritatea şi securitatea reŃelelor şi centrelor de sprijin din sistemele C4I, împotriva atacurilor ostile; de exemplu, calitatea sistemelor de secretizare şi sistemele de management al cheilor de secretizare oferă măsuri pasive de protecŃie a datelor, în timp ce măsurile de protecŃie activă pot cuprinde personalul tehnic care monitorizează sistemele C4I în scopul de a detecta şi localiza pătrunderea neautorizată în reŃea sau atacarea unui mijloc de bruiaj al adversarului cu rachete antiradiaŃie.

InformaŃiile ajung şi sunt distribuite pretutindeni în conformitate cu nevoile luptătorului şi capacitatea tehnologiei comunicaŃiilor şi informaŃiei de a le prelucra. În acelaşi mod, forŃele militare câştigă agilitate, iniŃiativă şi flexibilitate dacă dispun de mijloacele informatice pentru a planifica, coordona şi sincroniza activităŃile.

O structură care utilizează sisteme C4I se poate constitui din: - un număr de celule funcŃionale – controlul manevrei; sprijin de foc; apărare

aeriană; informaŃii şi război electronic; logistică; mobilitate şi contramobilitate; comandă, control şi comunicaŃii în cadrul unui centru de analiză şi selecŃie a informaŃiilor care depinde de tipul comandamentului şi de nivelul ierarhic al comenzii;

- un centru de decizie unde comandantul, sprijinit de persoanele cu funcŃii de răspundere, analizează situaŃia, formulează concepŃia şi ordinul de acŃiune;

- un centru de sinteză care asigură servicii informaŃionale şi de comunicaŃii celulelor funcŃionale şi centrului de decizie.

O analiză a elementelor fundamentale din structura sistemelor C4I contribuie la reducerea complexităŃii problematicii şi la realizarea unui nivel adecvat de înŃelegere a rolului şi funcŃiilor acestora.

23

Anexa nr. 1

Informa Ńiile în procesul de comandă şi control

SISTEME DE SPRIJIN C2

CERCETARE DISEMINARE

PROTECłIE COLECTARE

PRELUCRARE ŞI TRANSMITERE

COLECTARE DISEMINARE

COMPONENTELE FORłEI

ÎNTRUNITE

RAPOARTE OPERATIVE

ORDINE

COMANDANłII FORłEI

ÎNTRUNITE

FEEDBACK

COMANDĂ ŞI CONTROL

INFORMA łII

INFORMA łII

INFORMA łII

INFORMA łII

INF

OR

MAł

II

INF

OR

MAł

II

FORłELE INAMICE

24

Anexa nr. 2

Sistemul de comunicaŃii

ReŃele de comunicaŃii ale punctelor de

comandă

ReŃele de pachete prin radio

ReŃele pentru transferul mesajelor

ReŃea de comunicaŃii de sprijin: -mediul de transmitere; -comutaŃie de circuite; -comutaŃie de pachete.

ReŃele radio pentru legături directe

ReŃele de management

INTERNETUL ReŃele sol-aer

25

Anexa nr. 3

Structura reŃelei de comunicaŃii de sprijin

Componente de infrastructură

Componente de suprastructură

REłEAUA DE COMUNICA łII DE SPRIJIN

ReŃele pentru transferul mesajelor

INTERNETUL ReŃele radio cu comutaŃie de

pachete

ComutaŃie de pachete

ReŃeaua de comunicaŃii de sprijin

Transmiterea ComutaŃia de circuite

ComutaŃia de circuite (parte a reŃelei de comunicaŃii

a punctelor de comandă)

ReŃeaua de comunicaŃii a

punctului de comandă

ReŃea locală de calculatoare

ReŃele radio ale abonaŃilor mobili

Punct de acces radio

Terminal radio de abonat

ReŃele radio pentru legături directe

REłELE sol-aer

ReŃele de management

Alte reŃele de comunicaŃii de

campanie

26

NATO „ÎNAINTE” SPRE ANUL 2020 MOVING TOWARD NATO 2020 1

Comandor Cristinel UCE, Şef Serviciu InstrucŃie din Statul Major al For Ńelor Navale

Motto: „Au scris că în vechile timpuri era drăguŃ şi la modă să

mori pentru Ńara altuia. Dar în războiul contemporan nu este nimic drăguŃ şi la modă în moarte ta. Vei muri ca un câine fără nici un motiv rezonabil”

Ernest Hemmingway

1. Introducere

La începutul anilor '90 obiectivul principal al NATO (în asociere cu UE) a fost

consolidarea Europei, ca un întreg în scopul acŃiunii acesteia într-un mediu liber. Pentru prima dată s-a pus problema utilizării acŃiunilor militare pentru stoparea „curăŃirilor” etnice în Balcani.

Sfârşitul Războiului Rece a lăsat AlianŃa să stabilească legături de parteneriat cu foşti adversari, inclusiv Rusia şi să poată primi noi membri în rândurile sale, membri care au îmbrăŃişat valorile democratice şi care pot să contribuie semnificativ la securitatea colectivă a NATO.

Pornind de la aceste considerente, regândirea fundamentului AlianŃei, prin Noul Concept Strategic se îndreaptă spre:

- reafirmarea angajamentului NATO: apărarea colectivă; - protecŃia împotriva ameninŃărilor neconvenŃionale; - stabilirea directivelor pentru operaŃii în afara graniŃelor AlianŃei; - crearea condiŃiilor de succes în Afganistan; - consultările pentru prevenirea sau managementul crizelor; - o nouă era a Parteneriatului; - participarea într-o abordare coerentă la problemele complexe; - angajarea cu Rusia; - menŃinerea unei porŃi deschise; - noi capabilităŃi într-o nouă eră; - politica armelor nucleare; - noua misiune a apărării antirachetă; - răspunsul la noul risc apărut – cel al atacurilor cibernetice; - implementarea reformelor pentru crearea unei AlianŃe mai agile; - istoria NATO.

1 Recomandări şi analize pentru experŃii grupului de stabilire a conceptului strategic al NATO

27

Reafirmarea angajamentului NATO. Apărarea colectivă. Angajamentul primordial al NATO – arătat în Articolul V al Tratatului Nord Atlantic – rămâne neschimbat, dar modul de acŃiune pentru îndeplinirea lui a fost regândit în faze. Pentru a rămâne credibil şi a proteja statele membre de o agresiune armată, trebuie avut în vedere că opŃiunea nu poate fi doar capabilităŃile militare de bază ci şi planurile de contingenŃă, exerciŃiile specifice, nivelul de reacŃie al forŃelor şi o logistică „la vedere”. Toate acestea pentru a menŃine încrederea AliaŃilor şi a minimiza eventualele subestimări ale potenŃialilor adversari.

ProtecŃia împotriva ameninŃărilor neconvenŃionale. Cu toate că perspectiva unui atac militar direct la graniŃele AlianŃei rămâne limitată, NATO nu-şi poate permite să nu rămână „vigilent”. Fără ameninŃări majore convenŃionale, dar cu atacuri punctuale de mare intensitate, securitatea internă a AliaŃilor poate fi afectată. Aceste pericole implică folosirea armelor de distrugere în masă, lovituri teroriste şi eforturi de lezare a societăŃii prin asalturi cibernetice sau destabilizarea critică a liniilor de aprovizionare. Apărarea împotriva acestor ameninŃări, care se pot încadra sau nu în Articolul V, fac ca NATO să trebuiască să-şi adapteze abordarea apărării teritoriului AlianŃei concomitent cu creşterea abilităŃii de reacŃie prin operaŃii militare şi misiuni de securizare a frontierelor dincolo de graniŃele fizice.

Stabilirea directivelor pentru operaŃii în afara graniŃelor AlianŃei. Cu toate că AlianŃa are mijloacele specifice pentru opŃiunile de răspuns, nu ea este aceea care trebuie să-şi asume singură răspunsurile la problemele care afectează securitatea internaŃională. NATO este o organizaŃie regională şi nu globală, având autoritate şi resurse limitate şi nu are nicio intenŃie să-şi asume misiuni pe care alte organizaŃii şi Ńări le pot îndeplini cu succes. În concordanŃă, noul Concept Strategic trebuie să dea direcŃiile în care NATO decide Când? şi Unde? foloseşte resursele în afara graniŃelor sale.

Crearea condiŃiilor de succes în Afganistan. Misiunea NATO în Afganistan este cea mai mare pe care AlianŃa a primit-o de-a lungul timpului. Fiecare dintre aliaŃi contribuie la această operaŃie şi îşi redimensionează contribuŃia funcŃie de hotărârile interne/independente. AlianŃa este hotărâtă să creeze un Afganistan stabil şi care să nu servească ca platformă pentru activitatea teroristă internaŃională.

Ea va lucra în continuare cu partenerii pentru atingerea acestui important obiectiv strategic. Privind spre viitor, experienŃa AlianŃei în Afganistan este o sursă bogată de lecŃii învăŃate. Multe dintre principii trebuie implementate în Noul Concept Strategic, ca: necesitatea coeziunii la nivelul AlianŃei, necesitatea unităŃii de comandă, valoarea planificării efective şi a diplomaŃiei publice, aptitudinea utilizării unei abordări coerente civili-militari şi nevoia pentru dislocarea forŃelor la distanŃă şi pe o perioadă extinsă de timp.

Consultările pentru prevenirea sau managementul crizelor. Având în vedere caracterul schimbător şi creşterea varietăŃii pericolelor la adresa securităŃii statelor membre, AlianŃa trebuie să facă mai creativă şi periodică consultările autorizate de Articolul IV. Aceste consultări, care subliniază funcŃionarea AlianŃei ca o comunitate politică, poate fi importantă pentru prevenirea şi managementul crizelor pe de o parte şi pentru a nu aştepta iminenŃa unei ameninŃări Articol V pe de alta. Într-adevăr, consultările sunt singurele pârghii acceptabile pentru revizuirea

28

pericolelor neconvenŃionale şi a situaŃiilor care necesită un răspuns internaŃional imediat. Articolul IV asigură oportunitatea schimbului de informaŃii, convergenŃa punctelor de vedere, evitarea surprizelor neplăcute şi stabileşte calea succesului acŃiunilor – chiar dacă acŃiunea este una diplomatică, una de prevenire, una de remediere sau una de natură coercitivă.

O nouă eră a Parteneriatului. Noul Concept Strategic trebuie să recunoască că NATO în „transformare” spre anul 2020 nu va acŃiona singur. Parteneriatul, în toată diversitatea sa, va ocupa un loc central în activitatea zilnică a AlianŃei. Pentru a câştiga cât mai mult din acest concept, NATO trebuie să facă totul pentru clarificarea şi adâncirea relaŃiilor cu partenerii cheie, să stabilească noi relaŃii de parteneriat unde are interese, să extindă aria activităŃilor de parteneriat şi să înŃeleagă că fiecare partener şi parteneriat trebuie abordat independent în termenii specifici fiecăruia.

Participarea într-o abordare coerentă la problemele complexe. Nişte parteneri „sănătoşi” pot asigura AlianŃei o bază solidă în scopul găsirii soluŃiilor optime la problemele complexe care afectează securitatea. În aproape toate ipostazele, metoda preferabilă de abordare este cea coerentă, care combină elemente militare şi civile. NATO este puternic şi versatil dar nu tot timpul are mijloacele cele mai bune răspuns. Alte organizaŃii, guvernele naŃionale şi entităŃile nonguvernamentale pot conduce la atingerea obiectivelor vitale, precum: reconstrucŃia economică, reconcilierea politică, îmbunătăŃirea guvernării şi întărirea societăŃii civile. Depinzând de nevoile fiecărui caz în particular, NATO poate servi ca principal organizator al efortului colectiv, ca sursă de asistenŃă specializată sau având alte roluri complementare.

Angajarea cu Rusia. Parteneriatul NATO-Rusia a fost conceput ca un mijloc de întărire a securităŃii în regiunea Euro-Atlantică. AlianŃa rămâne dedicată acestui obiectiv. Principalul forum de comunicare este Consiliul NATO-Rusia, care nu tot timpul a fost folosit adecvat cu toate că a fost creat în scopul găsirii mijloacelor pentru prevenirea crizelor, analizei evenimentelor, găsirii ideilor şi stabilirii asupra acŃiunilor comune prin spirit mutual. Cu toate că AlianŃa nu are o ameninŃare militară asupra Rusiei şi nici nu consideră Rusia o ameninŃare militară, persistă dubii de ambele părŃi despre intenŃiile şi politicile celuilalt.

Continuând ideea din actul de naştere a parteneriatului cu Rusia, Noul Concept Strategic trebuie să reafirme obiectivul principal de sprijin al construcŃiei securităŃii Euro-Atlantice care include cooperarea în domeniul securităŃii cu Rusia. Având acest principiu în minte, NATO trebuie să promoveze politica de angajare alături de Rusia, concomitent cu asigurarea tuturor aliaŃilor că interesele şi securitatea lor vor fi apărate. La acest moment, AlianŃa trebuie să-şi demonstreze implicarea faŃă de Consiliul NATO-Rusia (să invite Rusia să facă la fel), prin concentrarea asupra oportunităŃilor pentru o colaborare pragmatică în domeniile de interes ca: neproliferarea nucleară, controlul armamentelor, contraterorismul, managementul efectiv al crizelor, operaŃiile de sprijin al păcii, securitatea maritimă şi lupta împotriva traficului ilegal de droguri.

MenŃinerea unei porŃi deschise. De la sfârşitul Războiului Rece, numărul membrilor NATO a crescut de la 16 la 28. Această politică a porŃii deschise a fost motorul progresului către o Europă unită şi liberă, contribuind foarte mult la

29

securitatea colectivă a membrilor AlianŃei. Extinderea viitoare a fost luată în considerare în special în Balcanii de vest şi particular spre Georgia şi Ucraina. Conform articolului X din Tratat şi principiilor lărgirii, procesul pentru statele care şi-au exprimat dorinŃa de a deveni membri se va derula spre înainte, pe măsură ce fiecare stat va îndeplini cerinŃele de parteneriat. Procesul trebuie să fie dezvoltat fără a spune că NATO este, în totalitate, o organizaŃie prin voluntariat.

Noi capabilităŃi într-o nouă eră (Transformările militare şi Reforma). Angajamentele politice şi militare ale NATO vor rămâne fără bază atât timp cât nu vor fi acoperite prin capabilităŃi. Conceptul Strategic trebuie să includă o declaraŃie clară asupra priorităŃilor de apărare, care să fie acompaniată de un agreat set de capabilităŃi şi reforme. ForŃele NATO trebuie să aibă capacitatea de apărare a teritoriului AlianŃei, asumându-şi misiuni la distanŃe strategice, contribuind la un mediu mai bun de securitate internaŃional şi răspunzând la situaŃii neprevăzute atunci când şi unde este nevoie. De aceia este o necesitate transformarea forŃelor NATO dintr-o forŃă puternică de natură statică, într-o forŃă mai flexibilă, mobilă şi versatilă. Cu resurse răspândite pe tot globul, NATO trebuie să-şi asume o mai inteligentă utilizare a acestora prin eficienŃă şi măsuri de reformă.

Politica armelor nucleare. Solidaritate în câştigarea Păcii. Atâta timp cât armele nucleare există, NATO trebuie să continue să menŃină să asigure securitatea prin menŃinerea forŃelor nucleare cu o largă responsabilitate privind dislocarea şi sprijinul operaŃional, astfel încât să rezulte un impact minim asupra mediului de securitate. Orice modificare a acestei politici, inclusiv distribuirea geografică a dislocărilor nucleare în Europa, trebuie făcută la fel ca şi alte decizii majore, în consens.

Conceptul Strategic trebuie de asemenea să afirme sprijinul deplin al NATO pentru prevenirea proliferării armelor nucleare, asigurarea că materialele nucleare sunt sub control şi depozitate sigur, precum şi faptul că trebuie făcute progrese spre o lume care să nu fie ghidată de frica unui război nuclear. În acest spirit, AlianŃa a redimensionat drastic tipurile şi numărul forŃelor nucleare substrategice în Europa şi trebuie să încurajeze consultările cu Rusia în creşterea transparenŃei şi reducerilor mutuale viitoare.

Noua misiune a apărării antirachet ă. Apărarea împotriva unui posibil atac al rachetelor balistice dinspre Iran, a dat naştere pentru NATO la o nouă misiune militară esenŃială. Decizia preşedintelui Obama de angajare adaptivă a acestui concept, va asigura o acoperire mai efectivă, rapidă şi eficientă faŃă de propunerea precedentă. De asemenea, conceptul de apărare antirachetă este pus în totalitate în cadrul NATO, prin participarea deschisă a tuturor aliaŃilor şi faptul că toŃi aliaŃii sunt apăraŃi. Cooperarea la nivelul tuturor din AlianŃă şi dintre NATO şi partenerii săi (în special Rusia) este foarte important de atins.

Răspunsul la noul risc apărut – cel al atacurilor cibernetice. NATO trebuie să-şi accelereze eforturile de răspuns la pericolul atacurilor cibernetice prin protejarea propriului sistem de comandă şi comunicaŃii, ajutând AliaŃii să-şi îmbunătăŃească abilitatea de a preveni şi reface infrastructura în urma atacurilor, precum şi dezvoltarea unei palete de capabilităŃi de apărare caracterizate de detecŃie efectivă şi descurajare.

30

Implementarea reformelor pentru crearea unei AlianŃe mai agile. Conceptul Strategic trebuie să autorizeze şi să încurajeze Secretarul General pentru a face mişcările viitoare în direcŃia stabilirii unei agende administrative şi producerea de reforme în scopul construcŃiei unei AlianŃe capabile, cu posibilităŃi mai bune de decizie şi mai eficientă din punct de vedere al costurilor.

Istoria NATO. Conceptul Strategic trebuie să facă ca populaŃiile AlianŃei să ştie că NATO serveşte interesele acestora prin securitatea ce o asigură, iar populaŃiile din afara NATO trebuie să ştie că organizaŃia şi partenerii ei lucrează în fiecare zi pentru construcŃia unei lumi mai sigure.

2. Cooperarea şi integrarea în UE şi NATO

România, stat membru NATO şi al Uniunii Europene, se află în vecinătatea sau la întretăierea căilor de acces a acestor riscuri şi ameninŃări: Balcanii Occidentali (Bosnia şi HerŃegovina, Serbia şi Muntenegru, Kosovo) şi Europa Răsăriteană.

De aceea, apreciez că, principalele riscuri la adresa securităŃii maritime în zona Marii Negre şi a Fluviului Dunărea, pot fi de natură teroristă (terorism maritim) sau de crimă organizată şi pentru aceasta structurile mai sus menŃionate să poată prevede acŃiunile pe care să le contracareze şi să-şi creeze mecanismele de acŃiune şi legitimizarea prin cooperare şi dialog a acestora.

2.1. CoerenŃă, consistenŃă şi angajamente politice pe termen lung Apreciez că pacea, securitatea şi stabilitatea spaŃiului european şi euroatlantic,

solid implementate prin acŃiunea comună, dar şi independentă a celor două organizaŃii – NATO şi UE –, impun, în condiŃiile gravelor ameninŃări actuale la adresa libertăŃii şi existenŃei umane, luarea în considerare a unor priorităŃi complementare, care să le consolideze, să acorde continentului şansa unei cooperări mai largi, unei dezvoltări neîngrădite de nici un pericol în deceniile care urmează.

Între aceste priorităŃi, apreciem că e necesar a fi luate în calcul cel puŃin următoarele trei elemente:

- coerenŃa acŃiunilor parteneriale şi internaŃionale ale NATO şi UE, de natură să ofere un cadru mai eficient demersurilor de securitate ale acestora, o finalitate sporită eforturilor de îngrădire şi combatere a terorismului transfrontalier, a folosirii armelor de nimicire în masă şi armelor neconvenŃionale, a extinderii crimei organizate;

- consistenŃa acŃiunilor militare şi civile, politice, economice, sociale, diplomatice, ştiinŃifice, culturale şi de altă natură ale UE şi NATO dedicate întăririi stabilităŃii şi securităŃii continentului, progresului şi prosperităŃii acestuia;

- realizarea unor angajamente politice pe termen lung ale statelor membre ale celor două organizaŃii de a conlucra strâns în combaterea gravelor pericole şi ameninŃări din mediul de securitate internaŃional.

Complementaritatea acestor priorităŃi este mai mult decât necesară, în condiŃiile în care, la nivelul continentului, al AlianŃei şi Uniunii Europene, cel puŃin între „grei“, dar şi între noii membri din Estul continentului şi vechii membri din

31

Vest, există încă divergenŃe şi deosebiri de vederi care grevează într-o oarecare măsură asupra Politicii de securitate şi apărare comune, a IniŃiativei privitoare la capacităŃi, afectând procesul dezvoltării lor congruente viitoare şi, implicit, modul solidar, ferm, elaborat în care se abordează confruntarea cu terorismul.

O politică coerentă, îndeosebi în privinŃa abordării ameninŃării teroriste, este imperios necesară la nivel european, după 11.03.2004. Dacă obiectivele politice ale apărării continentale sunt clar exprimate, modul de folosire a forŃei şi finalizarea deplină şi fără întârziere a operaŃionalizării acesteia, pentru a răspunde prompt unor împrejurări asimetrice, fortuite, necesită o mai bună concertare şi dinamizare a acŃiunilor statelor membre ale UE şi NATO.

Noua dinamică a Politicii europene de securitate şi apărare şi a IniŃiativei capacităŃilor de apărare, justificată de periculozitatea vădită a atacurilor teroriste recente, obligă la multiplicarea măsurilor preventive şi îndeplinirea responsabilă de către fiecare stat membru a strategiilor proprii în domeniu şi a obligaŃiilor internaŃionale asumate.

Imposibilitatea previzionării unei victorii cu final apropiat sau mediu în lupta cu terorismul şi teroarea armelor de nimicire în masă, date fiind breşele numeroase existente încă în sistemele de securitate naŃionale, necesită realizarea unor angajamente politice pe termen lung, din partea ambelor organizaŃii, de generare a unor noi cerinŃe legislative, acŃionale şi doctrinare, dezvoltare a unor capacităŃi viabile de prevenŃie, acŃiune şi contracŃiune, blocare a acŃiunii statelor, organizaŃiilor sau persoanelor-sponsor, a actorilor nonstatali sau transnaŃionali, a grupurilor care folosesc atentatul şi crima împotriva libertăŃii şi democraŃiei, a persoanei, prin conjugarea eforturilor comunitare, ale tuturor factorilor responsabili, de la autorităŃile statale până la organizaŃiile nonguvernamentale.

Aceasta presupune ca statele membre înseşi, deci şi România, să-şi propună, în politica de securitate şi apărare, şi să urmărească cu consecvenŃă noi direcŃii de acŃiune pentru asigurarea unor capacităŃi proprii necesare luptei cu terorismul şi celelalte ameninŃări viitoare, adaptate necesităŃilor apărării naŃionale şi integrării în NATO şi UE, crearea de instrumente specifice pentru contracararea individuală sau colectivă a riscurilor neconvenŃionale.

2.2. Cooperarea antiteroristă europeană şi euroatlantică În lupta cu terorismul, cele două organizaŃii cu obiectiv comun de asigurare a

securităŃii continentului european – NATO şi UE – au stabilit strategii complementare, care beneficiază de virtuŃile coerenŃei acŃionale, ale cooperării interorganizaŃionale şi dezvoltării congruente a capabilităŃilor militare, pe principiul „capacităŃi separabile, dar nu separate”. S-a avut în vedere faptul că principalele riscuri şi ameninŃări la adresa securităŃii statale şi a comunităŃii de state democratice îşi află originea în triada terorism, proliferarea armelor de distrugere în masă, regimuri nedemocratice sau instabile2.

Summit-ul de la Praga a lansat o strategie specifică de luptă cu organizaŃiile teroriste, cu statele care le sprijină din „Axa răului”. Prin aceasta, NATO îşi

2 Carta Albă a SecurităŃii şi Apărării NaŃionale, Guvernul României, Bucureşti, 2004, p. 2.

32

operaŃionalizează capabilităŃile necesare unor astfel de misiuni, capătă o concepŃie de apărare împotriva terorismului, iniŃiative de apărare împotriva armelor de distrugere în masă, decide să-şi fortifice capacităŃile de apărare împotriva atacurilor la sistemele informatice şi examinează opŃiunile pentru situaŃia unui atac terorist cu rachete împotriva forŃelor armate, teritoriului şi a centrelor populate ale statelor NATO.

Sunt intensificate acŃiunile de consolidare a apărării interne, aplicate măsuri de descurajare, apărare şi protecŃie a membrilor organizaŃiei, create structuri de comandă mai flexibile, capabilităŃi de desfăşurare rapidă în dispozitiv, de susŃinere a operaŃiilor la distanŃă şi timp îndelungat, într-un mediu provocator, contaminat NBC.

La reuniunea din 12.06.2003, de la Bruxelles, miniştrii apărării din statele NATO şi candidate au subliniat importanŃa calităŃii structurilor de forŃe adaptate şi a destinării principalelor resurse forŃelor şi capacităŃilor desfăşurabile3, ca element fundamental al eficacităŃii lor în combaterea acestui flagel, luând, totodată, în discuŃie, aspectele creşterii mobilităŃii forŃelor AlianŃei, îmbunătăŃirii capacităŃilor convenŃionale, edificării unor capacităŃi de comunicare sigure etc.

Ca primul şi cel mai important membru NATO lovit de terorişti, SUA, pun, în strategia adoptată post 11 septembrie, accentul pe cooperare, pe reorganizarea bazelor lor militare de pe mapamond, pentru a se apropia de „zonele fierbinŃi”, pe crearea noilor capacităŃi şi tehnologii de acŃiune pe teatre îndepărtate, de conducere a operaŃiilor de informaŃii, de protejare a infrastructurii critice a Statelor Unite şi de folosire a spaŃiului extraatmosferic.

AlianŃa participă, după summit-ul praghez, la campania antiteroristă internaŃională şi găseşte soluŃii viabile pentru integrarea activă şi eficientă în lupta cu terorismul, printr-o cooperare bilaterală şi multilaterală, prin coaliŃii ad-hoc de voinŃă sau canalizate prin instituŃiile internaŃionale ONU, UE, OSCE. În acelaşi timp, trece la realizarea noilor capacităŃi (PCC, NRF), a măsurilor de protecŃie împotriva armelor de distrugere în masă şi valorifică mai bine cadrul oferit de cooperarea cu partenerii (EAPC/PfP) pentru încurajarea dialogului şi conlucrării interregionale, în vederea eliminării activităŃilor şi structurilor teroriste.

Drept urmare, NATO îşi amplifică conlucrarea cu statele partenere şi cu alte state, le acordă asistenŃă de specialitate la diferite niveluri, întăreşte cooperarea cu SUA şi interoperabilitatea forŃelor, creşte rolul parteneriatului cu Ńări central-asiatice în problema Afganistanului, îşi modernizează procesul decizional şi-şi adaptează mecanismele, atribuŃiile şi capacităŃile la specificul noii ameninŃări4.

OrganizaŃia dezvoltă capacităŃi pentru acŃiune în afara ariei de responsabilitate şi pentru a face faŃă riscurilor complexe generate de proliferarea armelor de distrugere în masă, trece la reorganizarea structurilor de comandă şi operaŃionale, iar statele membre îşi îmbunătăŃesc propriile capacităŃi, cooperarea pentru dezvoltarea unor programe specifice de modernizare a acestora, îndeosebi în domeniul transporturilor strategice, al comunicaŃiilor şi realimentării în aer a aeronavelor etc.

3 Prague Summit Declaration Issued by the Heads of State and Government participating in the meeting of the

North Atlantic Council in Prague on 21 November 2002, www.nato.int 4 Comunicatului final al Reuniunii Comitetului de planificare a apărării şi a grupului de planificare nucleară în

sesiune ministerială, desfăşurată la Bruxelles, la 12.06.2003, www.nato.int

33

Este extrem de importantă, pentru amplitudinea cooperării contrateroriste la nivelul AlianŃei, relaŃia transatlantică, afectată, cum se ştie, în 2003, de poziŃia diferită a SUA şi principalelor state membre europene din NATO în problema irakiană.

Summit-ul de la Istanbul acordă un spaŃiu amplu problematicii terorismului, subliniind faptul că AlianŃa oferă o dimensiune transatlantică esenŃială răspunsului la ameninŃarea acestuia şi aprobând un ansamblu întărit de măsuri proprii de creştere a contribuŃiei individuale şi colective la combaterea flagelului respectiv, care cuprinde:

- îmbunătăŃirea cooperării comunitare în domeniul informaŃiilor, susŃinerea fermă a pregătirii Batalionului NATO multinaŃional de apărare CBRN;

- furnizarea de ajutor pentru protecŃie în cazul evenimentelor majore, prin avioane ale ForŃei aeriene de detecŃie îndepărtată şi de control a NATO;

- creşterea contribuŃiei operaŃiei ACTIVE ENDEAVOUR la lupta contra terorismului, continuarea unor eforturi viguroase în cadrul operaŃiilor din Balcani şi Afganistan pentru împiedicarea reapariŃiei terorismului, dezvoltarea noilor tehnologii de apărare contra acestuia, sporirea cooperării cu partenerii şi punerea în aplicare a planului de acŃiune referitor la planurile civile de urgenŃă şi a planului de acŃiune al Parteneriatului contra terorismului;

- continuarea activă a consultărilor şi schimburilor de informaŃii cu UE, a cooperării cu alte organizaŃii internaŃionale şi regionale.

Atât înainte, cât şi, mai ales, după accederea în AlianŃă, România cooperează strâns în afirmarea noii dimensiuni a strategiei organizaŃiei, prin participarea cu trupe în teatrele de operaŃii, prin susŃinerea: politică, economică, financiară, informaŃională etc. a ofensivei contra terorismului. Pe de altă parte, Ńara noastră conlucrează, pentru combaterea terorismului internaŃional, cu UE, ONU şi OSCE. Notabile sunt activitatea României în SEEGROUP, ce funcŃionează în cadrul IniŃiativei NATO pentru sud-estul Europei, punerea în aplicare, din 2002, a unei Strategii naŃionale de prevenire şi combatere a terorismului şi racordarea, prin structuri specifice, la campania antiteroristă internaŃională.

La nivelul UE, după septembrie 2001, sunt redefinite strategiile privitoare la lupta cu terorismul, odată cu constituirea, la iniŃiativa SUA, a coaliŃiei antiteroriste.

Cu deosebire, însă, după evenimentele din 11 martie de la Madrid, oficialii UE constată o incompletă adecvare a formelor de cooperare juridică şi poliŃienească la necesităŃile unei abordări eficiente a strategiilor luptei cu terorismul.

Consiliul European stabileşte încă din 2002 obiective clare legate de combaterea acestui flagel. În Tratatul UE, terorismul se consideră a fi una din cele mai serioase şi primejdioase forme de criminalitate, ce trebuie prevenită şi combătută prin dezvoltarea acŃiunilor comune pe trei direcŃii: cooperarea sporită dintre forŃele de poliŃie, cooperarea dintre autorităŃile vamale şi alte autorităŃi competente, inclusiv EUROPOL, cooperarea dintre autorităŃile juridice şi uniformizarea legislativă în domeniu5.

5 art.29 din Tratatul Uniunii Europene, ce se referă la problematica terorismului.

34

Prin Decizia Consiliului European din 13.06.2003 în problema terorismului se prevede pedeapsa nediferenŃiată a activităŃilor teroriste în toate statele membre6.

Noile state membre de la graniŃa de răsărit a organizaŃiilor europeană şi euroatlantică acceptă să coopereze activ, constituindu-şi sisteme naŃionale de prevenire şi combatere a terorismului, pentru gestionarea integrată a unor riscuri neconvenŃionale ce afectează, în special, securitatea unor regiuni de tranzit ca sud-estul Europei şi Marea Neagră. Mult mai decisă şi, evident, mai motivată este acŃiunea UE în domeniu post 11.03.2004. Aceasta conferă cooperării antiteroriste o dimensiune superioară, care depăşeşte net aspectele cuprinse în declaraŃia oficială a Consiliului European de la Laeken, în Tratatele de la Maastricht şi Amsterdam.

Mai concret, DeclaraŃia pentru Combaterea Terorismului a Consiliului pentru Afaceri Interne şi JustiŃie al UE include măsuri de:

- consolidare a cooperării operaŃionale, cu implicarea sporită a statelor membre în toate formele parteneriale, optimizare a activităŃii organismelor europene EUROPOL, EUROJUST şi ForŃa de IntervenŃie Europeană;

- blocare a accesului teroriştilor la materia primă necesară activităŃilor teroriste;

- îmbunătăŃire a cooperării în sfera informaŃiilor; - implementare a unei legislaŃii comune în domeniu; - elaborare a unui ghid strategic în vederea reactualizării Planului European de

AcŃiune Antiteroristă; - numire a unui coordonator european în domeniul contraterorist, implementare

a Strategiei Europene de Securitate şi a unei clauze de solidaritate, aşa cum a fost ea prevăzută în art. 42 al proiectului ConstituŃiei Europene.

ForŃa de Răspuns a NATO (NRF) şi ForŃa Europeană de ReacŃie Rapidă (FERR) reprezintă o expresie concretă a readaptării capacităŃilor militare ale NATO şi UE pentru a face faŃă terorismului şi armelor de distrugere în masă (ADM). Noilor forŃe de elită a AlianŃei şi celei a UE le vor fi destinate cele mai bune unităŃi.

Întrucât UE nu dispune de un stat major de nivel strategic propriu, s-a decis, de comun acord, să se utilizeze o parte a comandamentului NATO sau să se pună la dispoziŃie un stat major naŃional „multinaŃionalizabil” de către unul din statele membre.

În ce priveşte destinaŃia celor două structuri, NRF va pune accentul pe capacităŃi de luptă pentru soluŃionarea conflictelor de mare intensitate, în timp ce FERR va avea forŃe care să acopere gama misiunilor de mică intensitate. Completarea reciprocă a celor două forŃe este posibilă şi reală astfel: aceleaşi unităŃi ale unui stat membru pot fi întrebuinŃate şi de către o forŃă şi de către cealaltă.

UnităŃile NATO cu înalt nivel de operativitate vor fi preluate de UE şi utilizate ca elemente ale propriei FRR. Complementaritatea acŃională a celor două forŃe este susŃinută şi de faptul că, în linii generale, însăşi politica de securitate şi apărare a UE coincide cu strategia europeană a NATO. Cele două forŃe reflectă, practic, legăturile de apărare ale NATO cu UE, adică acordul Berlin Plus.

6 Potrivit Council Framework Decision 2002/475/JHA of 13 June 2003 on combating terrorism, Official Journal L

164 of 22 june 2002.

35

ÎnvăŃămintele desprinse din desfăşurarea cooperării antiteroriste pe timpul războiului din Irak şi în acŃiunile post conflict din Orientul Mijlociu şi Balcani oferă o bună bază de plecare pentru abordarea în comun a noilor operaŃiuni din domeniu şi pentru corecturile ce vor fi aduse capabilităŃilor viitoare ale forŃelor de reacŃie rapidă.

Există acum o viziune unitară asupra problemei, dar, apreciez că sporirea eficacităŃii cooperării, care Ńine în primul rând de factorul politic, riscă să stagneze tocmai pentru că acesta poate suporta presiuni diverse şi lua decizii ezitante şi uneori contrare spiritului hotărârilor comunitare. Exemplul sancŃionării de către electorat a fostului prim-ministru Jose Maria Aznar şi al schimbării orientării politice privitoare la angajarea forŃelor spaniole în Irak de către noul premier este edificator.

Apreciez, în acelaşi timp, că lupta Europei cu terorismul are şanse în plus prin intensificarea cooperării pe toate planurile şi stabilirea de obiective concrete pe termen lung, la nivelul UE, al NATO şi al fiecărui stat membru sau nemembru.

Cele două organizaŃii vor trebui să dovedească o mai mare determinare în abordarea comună şi mult mai bine coordonată a fenomenului terorist. Extinderea neîntârziată a cooperării lor, prin intermediul structurilor existente sau care vor fi create, va pune în dificultate grupările teroriste, va asigura o mai bună prevenire şi combatere a acŃiunilor acestora.

2.3. AcŃiuni teroriste previzibile, care ar putea să se manifeste AcŃiunile teroriste previzibile, care ar putea să se manifeste sunt următoarele: - atacarea navelor civile şi militare de către ambarcaŃiuni sinucigaşe; - sechestrare de nave de pasageri; - acte de piraterie (chiar dacă puŃin probabil); - atacarea infrastructurii petroliere (tancuri petroliere sau de gaze lichefiate,

platforme de foraj marin, conducte submarine, terminalele petroliere din porturi); - încercarea de blocare a strâmtorilor Bosfor şi Dardanele prin distrugerea

podurilor care fac legătura între Europa şi Asia, scufundarea de nave comerciale în strâmtori;

- încercarea de blocare a căilor navigabile pe Dunăre prin scufundarea de nave în punctele principale de trecere;

- operaŃiuni teroriste asupra porturilor, infrastructurii economice de la litoral şi fluviu;

- poluarea chimica şi biologica etc. Pericole care Ńin de crima organizată: - traficul de armament spre zonele de conflict; - traficul de persoane şi imigraŃia ilegală; - operaŃiunile de spălare de bani; - acŃiuni tipice de corupŃie la nivelul administraŃiilor centrale şi locale; - traficul de stupefiante; - traficul de materiale radioactive, chimice şi biologice etc.

36

3. Concluzii

Transformările structurale vor continua într-un ritm din ce în ce mai accelerat pentru realizarea unei forŃe capabile să-şi îndeplinească în condiŃii foarte bune rolul în cadrul AlianŃei. De asemenea, aceste transformări se vor concentra şi pe asigurarea corelării atribuŃiilor structurilor de comandă şi control ale ForŃelor Navale cu sistemul de comandă al Armatei, îmbunătăŃirea nivelului de interoperabilitate acŃională cu parteneri din AlianŃă şi crearea unei capacităŃi de conducere a acŃiunilor în comun cu forŃe aparŃinând altor ministere, precum şi crearea unei infrastructuri necesare bazării, instrucŃiei forŃelor şi mentenanŃei navelor şi echipamentelor.

OpŃiunea pentru o ForŃă Navală Multirol, capabilă să îndeplinească atât misiuni tradiŃionale cât şi misiuni potrivit riscurilor asimetrice a fost determinată de capacitatea economiei româneşti de a susŃine structuri militare de dimensiuni reduse, de mare diversitate a acŃiunilor în care sunt angajate forŃele navale, precum şi de trecerea la tehnologii şi echipamente multifuncŃionale.

În viitor, ForŃa Navală Multirol, va putea fi poziŃionată şi repoziŃionată mereu pentru neutralizarea pericolelor şi ameninŃărilor atât convenŃionale cât şi asimetrice oriunde şi oricând.

Costul unei ForŃe Navale Multirol va fi mai mic comparativ cu menŃinerea unor structuri specializate, greoaie a căror mentenanŃă este greu de realizat, precum şi cu destule limitări în ceea ce priveşte folosirea în luptă.

37

ASPECTE PRIVIND DIGITIZAREA PATRIMONIULUI CULTURAL SCRIS DIN DOMENIUL NAVAL

– Repere pentru elaborarea unui proiect de digitizare –

Comandor Daniel CĂPĂłÎNĂ,

Şef Serviciu Doctrină şi Tradi Ńii la Statul Major al For Ńelor Navale Comandor ing. Vasile GHEORGHIEŞ,

Şef SecŃie ÎnvăŃământ, Tradi Ńii şi Coordonarea Integrării la Statul Major al For Ńelor Navale

În contextul globalizării actuale, precum şi al fragilităŃii patrimoniului

cultural scris, pericolul pierderii identităŃii culturale este unul real. Conştientă de necesitatea de a acŃiona pentru a preîntâmpina acest pericol, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, ştiinŃă şi Cultură (UNESCO), în colaborare cu FederaŃia InternaŃională a AsociaŃiilor de Bibliotecari şi de Biblioteci (IFLA) şi cu Consiliul InternaŃional al Arhivelor (ICA), a lansat, în 1992, Programul Memoire du Monde, definit ca memoria colectivă a popoarelor lumii. Programul are în vedere protejarea patrimoniului cultural scris mondial, facilitarea accesului universal la acesta, conştientizarea şi creşterea interesului factorilor responsabili şi a publicului larg cu privire la necesitatea conservării sale [1].

Protejarea moştenirii culturale a fost stabilită ca o prioritate mondială de către OrganizaŃia NaŃiunilor Unite: „Comunitatea internaŃională recunoaşte importanŃa protejării patrimoniului cultural şi reafirmă angajamentul în lupta împotriva distrugerii intenŃionate sub orice formă, astfel încât moştenirea culturală să poată fi transmisă generaŃiilor viitoare.”1

1. Introducere Documentele scrise în decursul timpului reprezintă o parte importantă a

patrimoniului al oricărei naŃiuni şi, implicit, a patrimoniului cultural mondial şi este constituit din patrimoniul textual (biblioteci) şi patrimoniul documentar (arhive) [2].

Realizat în cea mai mare parte din materiale organice (materiale instabile din punct de vedere chimic şi supuse descompunerii), patrimoniul cultural scris riscă să sufere deteriorări ireversibile. La cauzele care conduc la aceste deteriorări sau la distrugerea definitivă, pe lângă deteriorarea progresivă inevitabilă, se adaugă

1 UNESCO Declaration concerning the Intentional Destruction of Cultural Heritage, 17 October 2003

http://portal.unesco.org/en/ev.php-URL_ID=17718&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html.Apud: RÂPEANU, Anca. Digitizarea patrimoniului ştiinŃific şi cultural în Ńările din sud-estul Europei.

38

dezastrele provocate de om (accidente, războaie, indolenŃa sau ignorarea normelor referitoare la modalităŃile elementare de conservare etc.) şi catastrofele naturale (inundaŃii, incendii etc.).

Nevoia de a transmite valorile culturale intacte la generaŃiile viitoare a obligat oamenii de ştiinŃă să caute soluŃii pentru o mai bună prezervare şi diseminare a bunurilor culturale acumulate de-a lungul secolelor. Noile tehnologii din domeniul comunicaŃiilor şi informaticii oferă soluŃii potrivite, dintre care s-a impus digitizarea, pentru a rezolva problema prezervării patrimoniului cultural scris şi a face posibil accesul larg al populaŃiei la moştenirea culturală, fără ca acest lucru să dăuneze colecŃiilor valoroase (incunabule, carte rară, carte veche, manuscrise, periodice de epocă etc.).

2. Digitizarea. ColecŃia digitală. Biblioteca digitală Digitizarea, operaŃiune de transpunere în format electronic a documentelor

imprimate pe hârtie, a venit ca o soluŃie eficientă la aceste probleme, reprezentând modul în care vor putea fi conservate şi transmise generaŃiilor viitoare valorile culturale ale trecutului şi prezentului. O încercare de definiŃie din literatura de specialitate precizează următoarele: Digitizarea presupune captura digitală, transformarea din formă analogă în formă digitală, descrierea şi reprezentarea obiectelor de patrimoniu şi a documentaŃiei referitoare la acestea, procesarea, asigurarea accesului la conŃinutul digitizat şi prezervarea pe termen lung2.

Digitizarea este o activitate ce are sprijinul comunităŃii internaŃionale. Subcomitetul pentru Tehnologie al Programului Memoire du Monde a impus utilizarea tehnicilor de digitizare în cadrul fiecărui proiect de conservare prevăzut în cadrul programului.

Avantajele digitizării sunt următoarele [3]: - îmbunătăŃirea accesului la documente (regăsirea uşoară şi rapidă, consultarea

simultană de către mai mulŃi utilizatori, accesul la distanŃă); - contribuie la prezervarea documentului original prin limitarea accesului direct

la acesta; - documentele digitizate permit realizarea unui număr nelimitat de copii, fără

pierderea calităŃii; - calitatea imaginii este superioară microfilmării sau fotocopierii; - schimbul interbibliotecar este uşor de realizat în timp scurt; - sprijină promovarea largă a valorilor naŃionale. Digitizarea poate fi considerată ca o expunere a colecŃiilor clasice sub o altă

înfăŃişare – cea a colecŃiilor digitale – ce asigură funcŃionalitate mărită, posibilitatea accesului la documente de acasă, agregarea colecŃiilor care sunt dispersate fizic şi o considerabilă extindere a accesului. Conform definiŃiei din Online Dictionary for

2 Calimera Guidelines: Cultural applications. Local Institutions Mediating Electronic Resources. Digitisation.

http://www.calimera.org/Lists/Guidelines/Digitisation.htm. Apud: op. cit.

39

Library and Information Science3, colecŃia digitală este o colecŃie de documente dintr-o bibliotecă sau arhivă convertite în format citibil maşină (calculator) pentru conservare sau pentru a oferi acces electronic. ColecŃiile digitale, alături de tehnologiile de informare şi comunicare şi de utilizator, constituie pilonii bibliotecii digitale. Aceasta ar putea fi definită intuitiv drept conceptul organizatoric care reuneşte resurse informaŃionale în formă electronică, structurate în baze de date, produse şi aplicaŃii multimedia, accesibile prin intermediul unor tehnologii de informare şi documentare4. Bibliotecile digitale, noile depozitare ale patrimoniului cultural scris sub forma colecŃiilor digitale, prezintă următoarele avantaje [4, 5]:

- eliminarea barierelor fizice (acces la colecŃiile acesteia din orice colŃ al lumii; - eliminarea barierelor legate de program; - acces multiplu; - uşor de înŃeles (interfaŃa grafică intuitivă); - abordare structurată (accesul la conŃinutul bibliotecii digitale se face mult mai

structurat, putându-se trece uşor de la catalog la o carte, apoi la un capitol anume); - funcŃionarea multiplă a aceleiaşi informaŃii (hipertextul face posibilă

structurarea şi organizarea aceleiaşi informaŃii digitale sub diverse forme, servind astfel mai multor funcŃii);

- „ Ńinerea sub control” a exploziei informaŃionale (bibliotecile digitale sunt capabile să organizeze un conŃinut mare de informaŃie digitizată);

- regăsirea informaŃiei (utilizatorul poate folosi orice termen de căutare – cuvânt, frază, titlu, subiect – pentru a căuta în întreaga colecŃie);

- asigurarea prezervării şi conservării (pot fi realizate copii multiple după original, fără a se degrada calitatea documentului original);

- nu este dependentă de spaŃiul de depozitare; - interconectarea: biblioteca digitală poate oferi o legătură către orice resursă a

unei alte biblioteci digitale; - teoretic, costurile pentru întreŃinerea unei biblioteci digitale sunt mult mai

reduse decât cele ale unei biblioteci tradiŃionale; - adoptarea imediată a inovaŃiilor tehnologice.

3. Digitizarea patrimoniului cultural scris la nivel internaŃional

3.1. Proiecte internaŃionale de digitizare În cadrul parteneriatului UNESCO/IFLA s-au desfăşurat proiecte de mare

anvergură şi importanŃă cultural-ştiinŃifică, dintre care menŃionăm [6]: - mai mult de 2.000 de cărŃi text integral, manuscrise editate înainte de secolul

al 18-lea, aparŃinând colecŃiilor bibliografice ale UniversităŃii Complutense din Madrid; <http://www.ucm.es/BUCM/200501.htm>;

3 http://lu.com/odlis. Apud: OSTAFE, Doina. Biblioteca viitorului – colecŃiile digitale. În: Revista română de

bibliologie şi ştiinŃa informării , nr. 2, 2007, p.15. 4 TÎRZIMAN, Elena. Biblioteca digitală – o încercare de definire (I). În: Biblioteca, nr. 6, 2005, p. 175.

40

- Heritage Images Online (Auckland City Libraries); materialul prelucrat: colecŃii de de fotografii ale oraşului Pittsburg; <http://www.akcity.govt.nz/dbtw-wpd/heritageimages/apphoto.htm>;

- Mandragore (Bibliotheque nationale de France); Materialul prelucrat: picturi; <http://mandragore.bnf.fr/>;

- Sagnanet/Saganet (The National and University Library of Iceland); materialul prelucrat: manuscrise, cărŃi, Semarch (arhivă semitică); <http://sagnanet.is/>;

- Albert Einstein Archives (The Jewish National & University Library); materialul prelucrat: documente; <http://albert-einstein.org/>;

- Antique Maps of Iceland/Forn Íslandskort (The National and University Library of Iceland); materialul prelucrat: hărŃi antice ale Islandei; <http://kort.bok.hi.is/kort>;

- Manuscriptorium (National Library of the Czech Republic); materialul prelucrat: manuscrise, cărŃi vechi, hărŃi istorice; <http://www.manuscriptorium.com>.

La nivelul Uniunii Europene, bazele unei gândiri strategice pe problema digitizării s-au pus la întâlnirea organizată în aprilie 2001 la Lund, Suedia [7]. S-a stabilit că digitizarea este o activitate cheie în prezervarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural european şi o sursă potrivită pentru diseminarea diversităŃii culturilor naŃionale. Concluziile şi recomandările rezultate din această întâlnire sunt cunoscute drept „Principiile de la Lund”.

În februarie 2004, ia naştere proiectul MINERVA Plus care îşi propune să coreleze şi să armonizeze activităŃile de digitizare a conŃinutului cultural şi ştiinŃific în scopul creării unei platforme europene comune, având ca obiective principale:

- realizarea în Europa a unei reŃele organizaŃionale pentru promovarea digitizării moştenirii culturale şi ştiinŃifice;

- facilitarea adoptării principiilor de la Lund; - identificarea nevoilor utilizatorilor şi elaborarea de recomandări; - propunerea şi implementarea metodologiei pentru proiectele de digitizare. Din multitudinea de proiecte şi iniŃiative europene în domeniul digitizării

patrimoniului cultural scris, mai menŃionăm câteva. În martie 2005 a fost iniŃiată The European Library (TEL) de către Conference

of European National Librarians (CENL), la care participă 47 de biblioteci naŃionale europene, membre ale CENL.

Scrisoarea din 28.04.2005 a şase şefi de stat şi de guvern care se adresau PreşedinŃiei Consiliului European şi Comisiei Europene cerând ca să se ia măsuri în vederea accesului tuturor cetăŃenilor europeni la moştenirea culturală şi ştiinŃifică a Europei.

În iunie 2005 Uniunea Europeană publică o strategie pe 5 ani de definire şi dezvoltare a unei „economii digitale” sub titulatura i2010: European Information Society 2010, care are în vedere un pachet de politici active menite să stimuleze dezvoltarea societăŃii informaŃionale şi a industriei media în Europa şi să permită utilizarea potenŃialului tehnologiilor digitale în economie şi societate [8]. Bibliotecile, arhivele şi muzeele sunt recunoscute ca fiind actori importanŃi în domeniul prezervării şi asigurării accesului eficient la conŃinutul digitizat. Viviane Reding,

41

comisarul UE pentru „Societatea informaŃională şi media”, cea care a lansat strategia, arăta într-un discurs Ńinut pe data de 29.09.2005 că „fără o memorie colectivă noi nu suntem nimic, nu putem realiza nimic”.

În septembrie 2005 a fost lansat proiectul i2010: Digital Libraries. Un proiect concret, parte a acestei iniŃiative şi care are în vedere valorificarea patrimoniului cultural european, este European Digital Library – Europeana.eu (EDL), iniŃiativă apărută ca urmare a scrisorii amintite şi, posibil, ca o replică la iniŃiativa firmei Google (Google Print Library Project) de a digitiza conŃinutul a 15 milioane de volume din cinci biblioteci americane şi una din Europa. EDL îşi propune să asigure acces multilingv, prin intermediul Internetului, la colecŃii culturale din Ńările membre. EDL este o extindere a TEL şi are scopul de a oferi accesul la colecŃiile digitale ale bibliotecilor printr-un singur punct de acces.

În august 2006, Comisia Europeană a adoptat propriile Recomandări (2006/585/EC şi 2006/C 297/01) privind digitizarea, accesul online la documente şi prezervarea digitală, iar în martie 2007 a hotărât înfiinŃarea unui grup de experŃi din statele membre denumit Member States’ Experts Group on Digitisation and Digital Preservation.

4. Digitizarea patrimoniului cultural scris în România

4.1. Cadrul legislativ naŃional În ultimii 10 ani a fost creat un nou set de legi referitoare la protejarea şi

dezvoltarea moştenirii culturale naŃionale din domeniul patrimoniului cultural scris: - Legea nr. 182/2000, Legea privind protejarea patrimoniului cultural naŃional

mobil; - Legea nr. 8/1996, Legea privind dreptul de autor şi a drepturile conexe; - Legea nr. 135/2007, Legea privind arhivarea documentelor în formă

electronică; - Legea nr. 186/2003, Legea privind susŃinerea şi promovarea culturii scrise; - Legea nr. 334/2002, Legea bibliotecilor. La sfârşitul anului 2007, la solicitarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului

NaŃional, Biblioteca NaŃională a României a realizat un studiu de fezabilitate privind digitizarea, prezervarea digitală şi accesibilitatea on-line a resurselor deŃinute de bibliotecile din România, studiu ce a stat la baza Politicii Publice pentru digitizarea resurselor culturale şi realizarea Bibliotecii Digitale a României şi a Planului de măsuri, aprobate de Guvernul României pe 18 ianuarie 2008 [9]. Într-o primă etapă, activitatea se desfăşoară pe 4 direcŃii: patrimoniu scris (biblioteci), patrimoniu mobil (muzee, colecŃii), patrimoniu audio-vizual (arhive audio-vizuale), patrimoniu imobil (monumente, arheologie). Pentru fiecare direcŃie/pilon tematic, Ministerul Culturii şi Patrimoniului NaŃional a numit prin Ordinul nr. 2244/15.04.2008 o comisie de specialitate pentru coordonarea activităŃilor prevăzute în cadrul politicii publice. Misiunea Comisiei este de a coordona activitatea de digitizare a patrimoniului cultural scris, la nivel naŃional.

42

În vederea consolidării acestei activităŃi, în data de 10.12.2008, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 1676 privind aprobarea Programului naŃional pentru digitizarea resurselor culturale naŃionale şi crearea Bibliotecii Digitale a României.

Programul are ca principale obiective: - îmbunătăŃirea, coordonarea şi eficientizarea proceselor de digitizare a

resurselor culturale la nivel naŃional; - sporirea numărului de resurse culturale reprezentative digitizate,

diversificarea şi conservarea acestora; - creşterea gradului de accesibilitate a publicului utilizator de Internet la

resursele culturale naŃionale.

4.2. Proiecte de digitizare a patrimoniului cultural scris în România La punctul 1 din Recomandarea Comisiei Europene din 24 august 2006

privind digitizarea şi accesibilitatea on-line la materialul cultural şi prezervarea digitală (2006/585/EC), se recomandă statelor membre să: colecteze informaŃii despre digitizări curente sau planificate de cărŃi, reviste, ziare, fotografii, obiecte muzeale, documente de arhivă, material audiovizual şi să creeze un sinopsis al eforturilor de digitizare, pentru a preveni duplicarea eforturilor şi pentru a promova colaborarea şi sinergii la nivel european” [10].

Urmând această recomandare, Ministerul Culturii şi Patrimoniului NaŃional a iniŃiat inventarierea proiectelor de digitizare finalizate sau în curs de desfăşurare în România. Ministerul recomandă tuturor celor ce iniŃiază proiecte de digitizare (fie instituŃii publice, organizaŃii private sau chiar persoane particulare) să Ńină cont de iniŃiativele existente, nu doar pentru a evita redigitizarea unor materiale deja digitizate. Ministerul consideră că prin stabilirea priorităŃilor în cunoştinŃă de cauză şi prin asocieri şi colaborări, cei ce se angajează în eforturi de digitizare pot contribui mai bine şi mai eficient la transpunerea în mediu digital a celui mai valoros patrimoniu cultural scris al României.

Ministerul Culturii şi Patrimoniului NaŃional intenŃionează să contribuie substanŃial la aceste eforturi şi să faciliteze prezenŃa unei părŃi reprezentative a patrimoniului cultural al României în Biblioteca Digitală Europeană – Europeana.eu (EDL).

Dintre iniŃiativele şi proiectele naŃionale substanŃiale de digitizare, menŃionăm câteva în cele ce urmează.

În 1999, Academia Română, în colaborare cu Ministerul Culturii şi Cultelor şi Institutul de Memorie Culturală (cIMeC) au pus bazele unui proiect de digitizare. În prezent baza de date creată conŃine 36.000 facsimile digitale ale manuscriselor Eminescu. Acestea sunt disponibile on-line la adresa http://www.bar.acad.ro/ EminescuEng2.html. Un alt proiect este „Arhiva Traian Vuia”, ce include facsimilele digitale ale manuscriselor şi planurilor aparatelor de zbor inventate de Traian Vuia (http://www.bar.acad.ro/ Vuiaeng.htm).

Biblioteca NaŃională a României administrează o parte importantă a memoriei culturale – cărŃi, periodice, manuscrise şi carte rară, incunabule, materiale cartografice, fotografii şi materiale audio-vizuale. Biblioteca Batthyaneum din Alba

43

Iulia, care este o filială a Bibliotecii NaŃionale, este implicată într-un proiect de digitizare împreună cu Ministerul Culturii şi Patrimoniului NaŃional, (cIMeC) şi Banca Mondială: APOGRAF – Biblioteca Digitală NaŃională a Manuscriselor şi CărŃilor Vechi. Baza de date a fost creată în 2003 şi conŃine în prezent facsimilele digitale a peste 100.000 de pagini din colecŃia Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia. Scanarea a fost realizată utilizându-se tehnologie de ultimă oră şi în conformitate cu cele mai înalte standarde în prezervare. Materialul digital rezultat include imagini de rezoluŃie mare, în format tiff, şi imagini de rezoluŃie medie în format jpg, pentru publicarea pe web.

Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” Bucureşti are ca obiectiv digitizarea documentelor valoroase şi a documentelor frecvent solicitate, ieşite de sub incidenŃa legii privind drepturile de autor (prima ediŃie Titu Maiorescu a poeziilor lui Mihail Eminescu: Poesii, Bucureşti: Editura Librăriei Socecu & Comp., 1884). (http://www.bcub.ro/continut/valoribiblio/eminescu_1_100.pdf; http://www.bcub.ro/continut/valoribiblio/eminescu_101_216.pdf; http://www.bcub.ro/continut/valoribiblio/eminescu_217_306.pdf).

La momentul actual, peste 10.000 de pagini din colecŃiile speciale ale bibliotecii există în formă digitală.

Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca desfăşoară un proiect de digitizare intitulat EnterTransylvania ce are ca scop digitizarea fondului de publicaŃii valoroase ale bibliotecii (documente de patrimoniu, material iconografic, periodice rare etc.):

- ColecŃia istorică a revistei „Teatru” (1956-1970) (peste 30.000 de pagini); - ColecŃia istorică a ziarului „Gazeta Transilvaniei”. În cadrul acestor preocupări naŃionale, merită menŃionat şi proiectul Centrului

de ComunicaŃii şi Informatică din ForŃele Navale care a constat în digitizarea revistei „Marina Română”, colecŃia 1990-2010.

5. Repere pentru elaborarea unui proiect de digitizare a patrimoniului cultural scris din domeniul naval

5.1. Valori bibliofile ale patrimoniului cultural scris din domeniul naval Ca şi în alte domenii de activitate umană, informaŃia specifică domeniului

naval, inclusă în patrimoniul cultural scris, reprezintă o bogăŃie care trebuie gestionată, tezaurizată şi transmisă generaŃiilor următoare.

Într-o bibliotecă digitală a ForŃelor Navale îşi pot găsi locul lucrări aflate în marile biblioteci ale Ńării (Biblioteca Academiei Române, Biblioteca NaŃională, Biblioteca Militară NaŃională etc.), la care accesul nu este întotdeauna uşor, Ńinând cont de distanŃe, aşa cum ar fi [11, 12]:

- BĂLESCU, CONSTANT (comandor), Curs de Morală şi Disciplină militară, Predat de Locot Comandor Constant Bălescu, Comandant al Şcoalelor Marineǐ şi Profesor. GalaŃǐ, Tipo-Litografia G. Bălăşescu, 1899. 161 p. (Şcoalele Marineǐ. Şcoala de AplicaŃiune a SublocotenenŃilor);

- BĂLESCU, CONSTANT (comandor), Curs de manevre şi tactică navală. Partea IV. Manualul debarcărilor de Locot Comandor CONSTANT BĂLESCU, comandantul crucişătorului „Elisabeta” şi directorul Şcólelor marineǐ.

44

Aprobat cu ordinul Ministerului de Resboiǔ No. 1.608/1902. Bucurescǐ, Imprimeria Statului, 1903. 139 p. cu fig. (Scólele marinei);

- [Răsboiul maritim. Curs predat de Locotenent comandor CONSTANTIN BĂLESCU]. [Bucureşti, 1906-1912?]. 127 p. lito + 6 f. cr.;

- BOERESCU, CEZAR (contraamiral). Aplicarea motoarelor „Diesel” la cargobote, de Căpitan Comandor CEZAR BOERESCU, Sub-Directorul Serviciului Maritim Român. Bucureşti, Tipografia Kooperativă, 1911. 43 p. cu fig. (Extras din Buletinul SocietăŃii Politecnice Anul XXVII No. 12);

- BOERESCU, CEZAR (contraamiral) şi NICOLESCU, CONSTANTIN (locotenent). Manualul tunarului pe bastimente. [Lucrare făcută de D-nii Căpitan Boerescu Cesar şi Locotenent Nicolescu Constantin]. Bucuresci, Tipografia Modernă, Gregorie Luis, 1896. 266 p. cu tab. şi fig. + [112] f. pl. şi tab. (Ministerul de Resboiǔ. – DirecŃia Marinei);

- BOTEZ, EUGENIU (comandor) şi KIRIłESCU, NICOLAE (locotenent). Războiul pe Dunăre. [De] LocotenenŃii Eugeniu Botez şi Kiri Ńescu Nicolae, Din Marina Militară. Vol. I. [OperaŃiile fluviale şi maritime din războiul ruso-româno-turc. În loc de prefaŃă, de General Hĕrjeu I.]. Bucureşti, Stabilimentul Grafic, Fabrica de Cartonage Albert Baer, 1905. XXXI + 295 p. + IX f. pl. şi h. + X p. cu erată;

- Privir ǐ generale asupra istori[e]ǐ marineǐ, de [căpitan] ŞTEFAN CHRISTESCU, inginer, fost elev al Scoaleǐ de Geniu Maritim din Paris. [Turnu Severin, Editura autorului], 1894. 54 p.

De asemenea, Ńinând cont de valoarea patrimonială şi de raritatea exemplarelor din publicaŃiile seriale româneşti, o serie de periodice cu tematică navală apărute până nivelul anilor ’50 pot fi incluse în categoria periodicelor vechi, ca de exemplu:

- ANUARUL MARINEI, Bucureşti, 1923-1926. Editat de Inspectoratul marinei militare. Anii 1923 şi 1924 într-un singur volum;

- ANUARUL MARINEI REGALE A ROMÂNIEI. Bastimentele de Resbel şi de Comerciu, GalaŃi, 1890;

- ANUARUL SERVICIULUI MARITIM ROMÂN, Bucureşti 1937-1939 şi 1941, Ministerul aerului şi marinei, DirecŃia S.M.R. (1937-1939) şi Ministerul Apărării NaŃionale. Subsecretariatul de stat al marinei, DirecŃia S.M.R. (1941);

- AVIAłIA ŞI MARINA ROMÂNĂ, Bucureşti, 1937-1938. Apare lunar. Numerele 8-9 din anul 1939 apar cu subtitlul „Revistă lunară de propagandă aeronautică şi marinărească”;

- BULETINUL ARMATEI ŞI MARINEI este continuarea revistei „Cercul publicaŃiunilor militare”, Bucureşti, ianuarie 1890-mai 1903 şi pe lângă numerotaŃia sa primă continuă şi cu numerotaŃia acestuia;

- BULETINUL MARINEI. Foaie de studii, informaŃiuni şi recenzii de marină, Bucureşti, 1925. Apare lunar, sub îngrijirea Inspectoratului Marinei. Începând cu nr. 2/1925 apare „sub îngrijirea unui comitet de redacŃie din Inspectoratul marinei”;

- BULETINUL MARINEI MILITARE. Partea oficială, Bucureşti, 1 iunie 1923 (un singur număr). Editat de Inspectoratul general al marinei din Ministerul de război;

- MARINA. Ziar al marinei militare, comerciale şi de plăcere, ConstanŃa, 3 august-1 noiembrie 1897, apoi Bucureşti, 15 noiembrie 1897-august 1898. De două ori pe lună. De la 15 septembrie 1897 schimbă subtitlul în „Ziar pentru marina militară, comercială şi navigaŃiunea de plăcere”. A mai fost definită în subtitlu şi ca „Revistă ilustrată”. În august 1898 devine „Revista marinei”;

- MARINA NOUĂ. Gazetă de educaŃie ostăşească, • I. 1945-1954. Între 1945-1947 apare cu subtitlul: Gazetă săptămânală a Marinei regale; în perioada

respectivă nu a apărut cu regularitate; • II. Profilul, tematica şi periodicitatea s-au definitivat în anii 1948-1949; a cuprins, în principal,

problematica vieŃii şi activităŃii marinei militare şi a flotei fluviale până la nivelul primelor funcŃii de ofiŃer; a publicat şi materiale de interes mult mai larg, îndeosebi din domeniul muncii politico-educative. Începând cu anul 1954 (Anul X de apariŃie), publicaŃia apare cu titlul „Flota patriei”.

- MONITORUL OASTEI. Diar oficial al łerii Românesc, I. Bucureşti, 1860-1946. În primii trei ani, subtitlul a fost de mai multe ori modificat, apoi din octombrie 1862, se suprimă subtitlul, care se păstrează numai pe coperta anuală. Din anul 1934 se subintitulează „PublicaŃie periodică oficială militară, pentru armata de uscat, aer şi marină”. A apărut, în unele perioade săptămânal şi de mai multe ori pe săptămână, bilunar şi lunar.

5.2. OrganizaŃii din domeniul naval deŃinătoare de patrimoniu cultural

scris Principalii deŃinători, producători şi utilizatori de informaŃii din domeniul naval

la nivel naŃional sunt reprezentaŃi de următoarele organizaŃii:

45

- autorit ăŃi din domeniul naval: Autoritatea Navală Română, Statul Major al ForŃelor Navale, Centrul de Scafandri ConstanŃa, DirecŃia Hidrografică Maritimă, Inspectoratul General al PoliŃiei de Frontieră/DirecŃia Management Naval etc.;

- institu Ńii de învăŃământ de marină: Universitatea „Dunărea de Jos” GalaŃi (Facultatea de Nave/Departamentul Hidrodinamică Navală, Departamentul Structuri Navale), Universitatea „Ovidius” ConstanŃa (Facultatea de Inginerie Mecanică, Industrială şi Maritimă), Academia Navală „Mircea cel Bătrân” ConstanŃa (Facultatea de Marină Militară, Facultatea de Marină Civilă), Universitatea Maritimă ConstanŃa (Facultatea de NavigaŃie şi Transport Naval, Facultatea de Electromecanică Navală), Universitatea „Andrei Şaguna” ConstanŃa (Facultatea de NavigaŃie şi Transport Maritim şi Fluvial), Universitatea din Craiova (Facultatea de Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice Drobeta Turnu-Severin/ Departamentul de NavigaŃie şi Transport Fluvial), Centrul Român pentru Pregătirea şi PerfecŃionarea Personalului din Transporturi Navale ConstanŃa etc.;

- institu Ńii de cercetare ştiin Ńifică din domeniul naval sau din domenii conexe: Institutul NaŃional de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” ConstanŃa (Departamentul Oceanografie, Inginerie Marină şi Costieră, Departamentul Resurse Marine Vii, Colectiv de Ecologie Marină, Colectiv de Radioecologie Marină, Centrul Regional de Activitate pentru Pescuit, Centrul NaŃional pentru Date Oceanografice şi de Mediu), Centrul de Cercetare ŞtiinŃifică pentru ForŃele Navale ConstanŃa, Institutul de Cercetări în Transporturi Bucureşti, Institutul NaŃional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină Bucureşti, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură GalaŃi, Institutul NaŃional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării Tulcea, Institutul NaŃional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor etc.;

- administraŃii, regii autonome, agenŃii şi companii naŃionale cu specific naval sau marin: Compania NaŃională AdministraŃia Porturilor Maritime S.A. ConstanŃa, Compania NaŃională AdministraŃia Canalelor Navigabile S.A. ConstanŃa, Compania NaŃională de RadiocomunicaŃii Navale „Radionav” S.A. ConstanŃa, Regia Autonomă AdministraŃia Fluvială a Dunării de Jos GalaŃi, Compania NaŃională AdministraŃia Porturilor Dunării Maritime S.A. GalaŃi, Compania NaŃională AdministraŃia Porturilor Dunării Fluviale S.A. Giurgiu, Compania NaŃională pentru Administrarea Fondului Piscicol; AgenŃia NaŃională pentru Pescuit şi Acvacultură; Compania de NavigaŃie Fluvială Română S.A.; S.C. Dragaj pe Dunăre S.A. Giurgiu; AdministraŃia RezervaŃiei Biosferei Delta Dunării; AdministraŃia NaŃională Apele Române; AgenŃia Română de Salvare a VieŃii Omeneşti pe Mare; Camera de ComerŃ, Industrie, NavigaŃie şi Agricultură ConstanŃa etc.;

- asociaŃii din domeniul naval: AsociaŃia NaŃională a Constructorilor de Nave; AsociaŃia Armatorilor şi Operatorilor Portuari-Fluviali din România; AsociaŃia PiloŃilor Maritimi din România „EUXIN PILOT”; Liga Navală Română; Liga OfiŃerilor din Marina Militară; Liga Maiştrilor Militari de Marină; AsociaŃia Clubul Amiralilor; AsociaŃia AbsolvenŃilor Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” etc.;

- organisme consultative şi ştiin Ńifice în domeniul ştiin Ńelor mării: Comitetul NaŃional Român de Oceanografie, Comisia de Oceanografie şi Limnologie a Academiei Române etc.;

46

- muzee: Muzeul Marinei Române; Complexul Muzeal de ştiinŃe Naturale ConstanŃa etc.;

- organizaŃii din domeniul sporturilor nautice: FederaŃia NaŃională de Yachting, Yacht Club Regal Român etc.;

- organizaŃii neguvernamentale: ONG „Mare Nostrum” etc. Prin implicarea Ligii Navale Române, spre exemplu, organizaŃiile de mai sus pot fi angrenate într-un proiect naŃional de digitizare a patrimoniului cultural scris din domeniul naval.

5.3. Repere metodologice pentru elaborarea unui plan de digitizare Ca etape ale desfăşurării procesului de digitizare se pot enumera [13]: - identificarea proiectelor de digitizare în curs; - inventarierea documentelor digitizate în bibliotecile din Ńară; - identificarea priorităŃilor de digitizare ale bibliotecilor şi a documentelor

propuse spre digitizare; - selecŃia documentelor/colecŃiilor ce urmează a fi digitizate, care să Ńină cont

de: • valoarea documentară: • reprezentativitatea pentru un anumit domeniu, o anumită perioadă de

timp sau o anumită regiune geografică, atât la nivel naŃional, cât şi la nivel internaŃional;

• gradul de interes şi adresabilitate; • prezervarea documentelor originale; • regimul juridic (dreptul de autor şi dreptul de difuzare); • criteriul financiar; • soluŃia de scanare si tehnologia implicată.

- stabilirea metodologiei de lucru; - stabilirea soluŃiei de digitizare; - identificarea echipamentelor şi a software-ului; - crearea de conŃinut digital; - realizarea şi administrarea portalului Bibliotecii Navale Digitale; - integrarea Bibliotecii Navale Digitale în Biblioteca Digitală a României.

Bibliografie. WEBGRAFIE 1. POPESCU Aurelian Cătălin, Memoire du Monde – laitmotiv al perenităŃii

valorilor culturale, în Studii de bibliologie şi ştiinŃa informării, nr. 8, 2004, p. 78-84. 2. TÎRZIMAN Elena, Biblioteca Digitală a României. Concluziile studiului

realizat de Biblioteca NaŃională a României, Note de curs, 2008 [resursă electronică]. 3. RADU Mariana, Digitizarea documentelor bibliofile. Proiecte europene şi

naŃionale, în Informare şi documentare. Lucrări ale sesiunilor profesionale. Bucureşti, Editura Bibliotecii NaŃionale a României, 2007, p. 128-132.

47

4. ERICH Agnes, Biblioteca digitală: calea de transfer dinspre biblioteca tradiŃională spre biblioteca virtuală, în: Revista română de bibliologie şi ştiinŃa informării, nr. 2, 2007, p. 11-14.

5. OSTAFE Doina, Biblioteca viitorului – colecŃiile digitale, în Revista română de bibliologie şi ştiinŃa informării, nr. 2, 2007, p. 15-18.

6. FILIP Marilena, Biblioteca digitală în cadrul reŃelei de biblioteci ale UNESCO, în Informare şi documentare. Lucrări ale sesiunilor profesionale. Bucureşti, Editura Bibliotecii NaŃionale a României, 2007, p. 159-162.

7. TÎRZIMAN Elena, Digitizarea colecŃiilor de bibliotecă. IniŃiative europene. Note de curs, 2008 [resursă electronică].

8. FILIP F. G., Către o economie a culturii şi o infrastructură informaŃională intelectuală. www.acad.ro/pro_pri/doc/st_h02.doc

9. http://but.unitbv.ro/CNB/CBN-NOU/Documente/strategia.pdf 10. www.cultura.ro/Documents.aspx?ID=289 11. SIMONESCU Dan, Cartea militară românească tipărită până la 1830.

Tipărituri româneşti cu conŃinut militar (1766-1830), în Din istoricul bibliotecilor militare româneşti, Bucureşti, Editura Militară, 1971, p. 7-14.

12. MATEI Dumitru, Cartea veche militară în colecŃiile Bibliotecii Centrale a Ministerului ForŃelor Armate, în Din istoricul bibliotecilor militare româneşti. Bucureşti, Editura Militară, 1971, p. 24-37.

13. www.anbpr.org.ro/asociatie/comisii/digitizare/obiective.htm

48

PROCESUL DE RESTRUCTURARE ŞI MODERNIZARE A STRUCTURILOR DIN COMPUNEREA FOR łELOR NAVALE

Comandor Gheorghe MUNTEANU, Şef Serviciu Structuri şi Planificare Înzestrare

din Statul Major al For Ńelor Navale

Planul-cadru pentru continuarea procesului de restructurare şi modernizare a Armatei României, este documentul programatic care are scopul de a asigura planificarea etapizată a activităŃilor de restructurare şi modernizare pe care le desfăşoară comandamentele, marile unităŃi, unităŃile, subunităŃile şi formaŃiunile militare din compunerea la pace a Armatei României, precum şi a fondurilor financiare necesare derulării acestora. Prin elaborarea şi implementarea Planului-cadru se urmăreşte continuarea procesului de transformare a Armatei României, specific etapei integrării operaŃionale în NATO şi UE pentru perioada 2008-2015 cu accent pe continuarea procesului de operaŃionalizare, respectiv de menŃinere a nivelului de operaŃionalizare pentru structurile puse la dispoziŃia NATO, UE, în scopul implementării Obiectivelor ForŃei.

Obiectivul fundamental al continuării acestui proces îl constituie crearea unor structuri moderne, eficiente, interoperabile, credibile şi racordate la instituŃiile similare din celelalte armate ale statelor membre NATO şi Uniunii Europene, în scopul realizării noilor capabilităŃi prin care România va răspunde provocărilor actuale şi viitoare din mediul de securitate, pentru îndeplinirea cerinŃelor specifice prevăzute în ConstituŃie, a angajamentelor asumate faŃă de NATO şi Uniunea Europeană, precum şi în cadrul iniŃiativelor regionale.

Până în prezent ForŃele Navale Române au desfăşurat activităŃi şi măsuri planificate în cadrul acestui proces de restructurare şi modernizare a Armatei României, îndeplinind obiectivele specifice propuse şi aprobate pentru fiecare an, în parte. Cele mai importante dintre acestea au fost axate pe remodelarea, restructurarea şi redimensionarea structurilor pentru adaptarea acestora la noile cerinŃe politico-militare, odată cu aderarea României la NATO şi intrarea în UE.

MenŃionăm că procesului de restructurare parcurs până în prezent, din structura ForŃelor Navale au fost desfiinŃate 6 comandamente de mare unitate, 10 unităŃi nave de luptă şi 6 unităŃi de sprijin, subunităŃi şi formaŃiuni militare, activităŃi care au condus la scoaterea din funcŃiune a peste 170 de nave, activitatea de declasare şi valorificare a tehnicii şi materialelor excedentare rezultate în urma procesului de restructurare fiind una din priorităŃile factorilor de decizie din Statul Major al ForŃelor Navale.

49

În ceea ce priveşte dinamica de personal aceasta s-a concretizat prin reducerea numărului de funcŃii din ForŃele Navale, din 2000 şi până în prezent, de la 14.500 la 7.800, pe categorii de personal necesarul de posturi reduse fiind de: ofiŃeri – 1.080, maiştri militari şi subofiŃeri – 1.400, s.g.v./m.a.c./m.t. – 3.370 şi civili – 850.

Dar, procesul de restructurare nu a însemnat numai reduceri şi desfiinŃări ci şi transformări, resubordonări şi înfiinŃări de noi structuri precum şi adaptarea statelor de organizare având în vedere tehnica şi aparatura intrată în dotare, programelor de înzestrare cu nave, aeronave, armament, muniŃie, alte produse şi materiale.

Astfel, au fost înfiinŃate: 1 comandament de mare unitate, 3 unităŃi de nave de luptă, 1 grup de elicoptere, 1 centru de instruire prin simulare şi evaluare, au fost reorganizate toate divizioanele de nave de luptă, au fost resubordonate şi concentrate sub o comandă unică toate unităŃile de asigurare logistică şi sprijin, au fost reorganizate unităŃile de luptă cu specific naval (infanterie marină, radioelectronică, scafandri etc.), au fost reorganizate instituŃiile de învăŃământ şi instrucŃie, procese care au avut ca obiectiv permanent eficientizarea activităŃilor specifice fiecărei structuri, potrivit locului, rolului, misiunilor şi domeniilor de competenŃă/ responsabilitate.

Din punctul de vedere al prevederilor statelor de organizare, a fost realizată o structură de posturi de tip piramidal, pe categorii de militari şi grade militare, iar prin reducerea numărului de posturi de militari s-a realizat următoarea proporŃie, astfel: 19% ofiŃeri, 32 % maiştri militari şi subofiŃeri şi 49% s.g.v.

Pentru asigurarea calităŃii resursei umane s-a pus un accent deosebit pe perfecŃionarea managementului acestei resurse, fiind asigurată prezenŃa personalului la cursurile de perfecŃionare organizate de către ForŃele Navale, la cursuri organizate în Ńară de alte categorii de forŃe ale armatei sau instituŃii specifice din sistemul de apărare naŃională precum şi la cele organizate în străinătate de către parteneri.

De asemenea, la sfârşitul anului 2004 Statul Major al ForŃelor Navale a fost prima categorie de forŃă a armatei care a finalizat procesul de profesionalizare prin înlocuirea militarilor în termen cu militari angajaŃi pe bază de contract.

Programele de înzestrare cu noi tipuri de tehnică au fost continuate după cum urmează: fregatele tip T. 22, elicopterele IAR 330 PUMA naval, au fost asigurate capabilităŃile de căutare-salvare, transport precum şi a intrat în dotare armament compatibil NATO pentru forŃele puse la dispoziŃia NATO şi la forŃele speciale.

Totodată au fost implementate prevederile Strategiei logisticii Armatei României, a Ordinului privind restructurarea sistemului de mentenanŃă în Armata României precum şi a DispoziŃiei privind organizarea şi funcŃionarea structurilor de mentenanŃă în Armata României. Au fost executate lucrări de amenajări şi întreŃineri portuare dar şi de optimizare a infrastructurii din administrare, având în vedere noile locaŃii de dislocare a unităŃilor nou înfiinŃate sau redislocate.

Astfel, în paralel cu desfăşurarea procesului de restructurare şi modernizare a ForŃelor Navale au fost intensificate activităŃile de instrucŃie pe mare, fluviu, la uscat şi în aer, pentru dobândirea competenŃelor necesare participării la operaŃii în afara teritoriului român şi iniŃiative regionale, independent şi în cooperare cu alte forŃe de coaliŃie. Amintim aici participarea ForŃelor Navale la operaŃia antiteroristă ACTIVE ENDEAVOUR, în cadrul operaŃiei BLACKSEA HARMONY, pe plan regional în

50

cadrul grupării BLACKSEAFOR precum şi în teatrele de operaŃii din Kosovo şi Afganistan. De asemenea, au fost executate şi misiuni individuale în comandamente NATO sau în sprijinul păcii sub mandat. Concomitent, ForŃele Navale au organizat şi desfăşurat aplicaŃii şi exerciŃii pe teritoriul naŃional, individual sau în cooperare cu celelalte categorii de forŃe ale armatei.

Se poate aprecia că la nivelul ForŃelor Navale implementarea progresivă a prevederilor planurilor-cadru a avut un efect benefic, contribuind astfel la obiectivul prioritar de creare a unor structuri moderne, eficiente, interoperabile, credibile şi racordate la instituŃiile similare din celelalte armate ale statelor membre NATO şi UE.

În acest context, apreciem că Statul Major al ForŃelor Navale este în măsură să-şi îndeplinească misiunile şi sarcinile specifice, acŃionând cu prioritate în următoarele direcŃii:

- continuarea procesului de operaŃionalizare a forŃelor şi a capabilităŃilor destinate NATO şi UE. şi realizarea interoperabilităŃii cu aceste structuri;

- implementarea obiectivelor forŃei, specifice şi generale, asumate; - perfecŃionarea capacităŃii de luptă a forŃelor, corelată cu creşterea capacităŃii

de autosusŃinere în teatrele de operaŃii; - continuarea procesului de modernizare, prin achiziŃii de tehnică şi

echipamente majore, în principal pentru forŃele puse la dispoziŃia NATO şi a UE; - participarea la operaŃii conduse de NATO sau de UE, precum şi la cele aflate

sub mandat ONU, conform angajamentelor asumate de România; - creşterea eficienŃei cooperării militare cu forŃele similare ale partenerilor, prin

dezvoltarea relaŃiilor bilaterale şi participarea la activităŃi şi exerciŃii în comun; - apărarea spaŃiului maritim şi fluvial naŃional, precum şi a căilor de

comunicaŃii maritime şi fluviale ale României, în scopul participării la asigurarea unui climat de securitate în regiunea Mării Negre;

- continuarea procesului de restructurare şi de operaŃionalizare a structurilor; - implementarea în ForŃele Navale a strategiilor şi concepŃiilor adoptate la nivel

naŃional; - dezvoltarea elementelor de infrastructură, în scopul asigurării unor condiŃii

optime de funcŃionare a structurilor militare din subordine. SupleŃea structurilor nou proiectate, gradul de interoperabilitate atins, calitatea

personalului, precum şi programele de dezvoltare şi modernizare pe termen mediu şi lung ne fac să fim încrezători în realismul şi consecvenŃa politicii navale promovate de statul român acolo unde interesele naŃionale şi respectarea angajamentelor o vor cere. ForŃele Navale se prezintă astăzi ca o structură flexibilă dotată cu nave şi echipamente moderne, capabilă să răspundă noilor cerinŃe strategice şi operaŃionale.

51

ACłIUNILE FOR łELOR FLUVIALE PENTRU COMBATEREA NOILOR AMENIN łĂRI LA ADRESA SECURIT ĂłII NA łIONALE

ÎN SPAłIUL FLUVIAL-MARITIM

Căpitan comandor Marcel NECULAE, Şef OperaŃii şi Instruc Ńie la Divizionul 67 Nave Purtătoare de Artilerie

1. Posibile ameninŃări teroriste în spaŃiul fluvial-maritim

România se situează în zona pericolului terorist. Din faptul că ea nu a fost, până acum, o scenă a acestui fenomen, nu rezultă cu necesitate că aşa va fi mereu.

Prin calitatea simultană de membru al NATO şi UE, România a „exportat” către acestea o parte a riscurilor la adresa securităŃii naŃionale şi a „importat” o serie de obligaŃii, care presupun îmbinarea acŃiunilor militare ale NATO cu cele economice, diplomatice, sociale şi militare ale UE. Tocmai de aceea, principalii factori de risc la adresa securităŃii naŃionale a României se regăsesc printre ameninŃările la adresa securităŃii NATO şi Uniunii Europene.

Perspectiva amplasării unor facilităŃi militare americane pe teritoriul naŃional, acumularea în cadrul acestei regiuni a problemelor nerezolvate ale Europei (conflictele îngheŃate, criminalitatea transfrontalieră, deficitele democratice etc.), dar şi prezenŃa unor importante resurse energetice de interes pentru SUA şi statele europene sporesc valoarea strategică a României. Astfel, de la viitoarele baze americane, se pot lansa campanii militare împotriva bazelor logistice ale organizaŃiilor teroriste din Orientul Mijlociu, de unde provin cele mai grave ameninŃări la adresa securităŃii civiliza Ńiei occidentale.

AmeninŃările teroriste la adresa României îmbracă toată gama cunoscută. Nici una dintre ele nu poate fi exclusă. Cele mai probabile tipuri de terorism la care poate fi expusă România sunt cele ale terorismului global, îndeosebi ale celui răzbunător, la care se adăugă terorismul infracŃional adiacent reŃelelor mafiote şi traficanŃilor de droguri şi de carne vie, terorismul psihopat şi cel accidental. Este însă posibil ca, datorită participării României la războiul antiterorist, eventualele atacuri teroriste asupra Ńării noastre să se încadreze într-un concept mai larg, în care nu există o motivaŃie specifică, ci una de beligeranŃă. De aceea, spectrul de aşteptare pentru ameninŃări de tip terorist trebuie să fie mult mai mare, deoarece include şi ameninŃările teroriste la adresa celorlalte Ńări din AlianŃă.

52

Alte ameninŃări teroriste la adresa securităŃii naŃionale a României sunt determinate şi de evoluŃia fenomenului migraŃiei clandestine, favorizată şi de o serie de vulnerabilităŃi ale regimului de frontieră, precum şi de accentuarea interferenŃei dintre terorism şi unele segmente ale crimei organizate, ca sursă de finanŃare a acŃiunilor specifice.

Admiterea României în NATO şi UE, evoluŃiile geopolitice si geostrategice de la început de mileniu, redefinirea intereselor Ńărilor europene asupra Dunării, ca poartă comercială de intrare, a rutelor din zona Caspică şi a Orientului Mijlociu, spre centrul şi vestul Europei au dus la redefinirea factorilor de risc şi a ameninŃărilor la adresa securităŃii naŃionale în spaŃiul fluvial-maritim.

În noile condiŃii internaŃionale, păstrarea statutului de stăpână a Gurilor Dunării este fundamentală pentru România în dezvoltarea sa şi prezervarea securităŃii naŃionale. România se află la confluenŃa unor areale geografice purtătoare de tensiuni latente sau deschise, la limita frontierei fostei URSS, NATO şi UE.

DependenŃa considerabilă a României de mare şi fluviu impune securizarea comunicaŃiilor fluvial-maritime proprii. Dacă securitatea pe căile de comunicaŃii fluvial-maritime este necesară şi impusă în timp de pace, cu atât mai mult, aceasta devine vitală în situaŃii de criză sau de conflict. Dunărea şi gurile sale au o puternică semnificaŃie geopolitică şi geostrategică, prin urmare acest spaŃiu se constituie într-unul care pe lângă avantaje prezintă evidente riscuri şi în consecinŃă trebuie apărat.

Prin acŃiunile desfăşurate şi misiunile care le revin în timp de pace, în situaŃii de criză sau de conflict armat, forŃele fluviale duc o politică strict de apărare naŃională, cu implicaŃii directe în planul securităŃii naŃionale. În marea lor majoritate, ele au demonstrat, în mod indubitabil, că sunt în măsură să exercite un sprijin flexibil, continuu şi prelungit pe timpul acŃiunilor politico-diplomatice şi pe timpul gestionării situaŃiilor de criză.

Pentru monitorizarea cu succes a crizelor şi prevenirea conflictelor, România trebuie să aibă capacitatea de a asigura protecŃia intereselor sale legale şi legitime în utilizarea paşnică a fluviului Dunărea. În acest context, ForŃele Navale trebuie să dispună de o Componentă fluvială capabilă să ducă acŃiuni pe Dunăre, în Deltă, în complexul lagunar şi chiar în zona maritimă adiacentă Gurilor Dunării. Rolul important al forŃelor fluviale în cadrul sistemului naŃionale de apărare este impus, deopotrivă de motivaŃii istorice, geografice, economice şi politico-militare.

Pentru a răspunde noilor provocări ale viitorului, reforma forŃelor fluviale trebuie să fie susŃinută de o economie sănătoasă, prosperă şi să prevadă modificări de substanŃă în structura acestora. Noile ameninŃări specifice spaŃiului fluvial-maritim va prefigura pentru acŃiunile forŃelor fluviale o structură integrată terestră-aeriană-navală suplă, de dimensiuni raŃionale, constituite în grupuri ultraspecializate şi dotate cu armament şi tehnică de luptă cu deosebite performanŃe tehnico-tactice. Totodată, aceste forŃe vor trebui să dispună de o logistică informativă consistentă care să-i permită să ia iniŃiativa în domeniul ciberneticii, în domeniul informaŃiilor, în cadrul mass-media şi prin care să influenŃeze decisiv deznodământul în favoarea sa.

53

Având în vedere poziŃia deŃinută pe principala arteră fluvială de transport a Europei, consider că România are nevoie de o forŃă fluvială care să răspundă următoarelor cerinŃe: supleŃe, flexibilitate, mobilitate, capacitate de răspuns şi viteză de reacŃie, autonomie, posibilitate de acŃiune cu alte elemente de dispozitiv, zona de acŃiune putând fi oriunde pe coridorul fluvial Dunăre-Main-Rhin între Marea Neagră şi Marea Nordului, dar şi în alte teatre de operaŃii din afara teritoriului naŃional, pe cursuri de apă şi lacuri interioare cu adâncimi mai mari de 2 metri.

România are şi trebuie să ofere AlianŃei Nord-Atlantice precum şi UE singura forŃă navală fluvială capabilă să contracareze riscurile şi ameninŃările manifestate sau posibile în spaŃiul fluvial.

Pentru a acŃiona eficient şi oportun împotriva tuturor formelor de acŃiuni teroriste (conexe terorismului) se impune ca mai înainte de toate să identificăm posibilele acŃiuni teroriste/conexe care pot apărea în spaŃiul fluvial-maritim. Numai în acest mod vom putea concepe şi elabora planuri de instruire în vederea pregătirii efectivelor pentru a acŃiona independent sau în cooperare/în sprijinul forŃelor specializate în combaterea actelor teroriste.

Între cele mai semnificative ameninŃări teroriste la adresa securităŃii Ńării noastre în spaŃiul fluvial-maritim se situează următoarele:

- atacul navelor militare şi civile; sechestrarea unor nave care transportă produse petroliere sau chimice;

- sechestrarea unor nave de pasageri şi luarea de ostateci; - acte de piraterie (mai puŃin probabile); - minarea porturilor fluvial-maritime; - blocarea şenalului navigabil sau a punctelor obligatorii de trecere, prin

scufundarea intenŃionată a unor nave; - atacuri asupra trecerilor permanente peste fluviu şi scoaterea acestora din

funcŃiune; - atacul obiectivelor economice cu risc ridicat (centrala atomoelectrică de la

Cernavodă, combinatele petrochimice etc.); - atacul cu scoaterea din funcŃiune a sistemelor hidroenergetice PorŃile de Fier I

şi II; - distrugerea mediului fluvial, prin poluarea chimică şi biologică. łintele acestor acŃiuni pot fi: - navele de luptă importante aflate în baze, porturi etc.; - nave comerciale: petroliere, nave de transport deşeuri radioactive sau chimice,

care prin avariere pot provoca adevărate dezastre ecologice sau blocarea pe timp nelimitat a punctelor obligate de trecere;

- nave de croazieră pe fluviu; - elemente de infrastructură portuară: cheiuri, dane, ecluze, baraje, amenajări

hidrografice. Procedeele cele mai probabile pe care le-ar putea folosi teroriştii pentru

executarea unor astfel de acŃiuni ar putea fi: - atacul cu bombă; - atacuri armate, ambuscade, raiduri; - atacuri bioteroriste;

54

- atacuri chimice; - atacuri capcană, folosindu-se nave cu încărcături clasice, chimice sau

biologice. Toate acestea sunt doar probabilităŃi. În general, România nu a creat situaŃii

care să ducă la reacŃii teroriste. EvoluŃia mediului de securitate nu este întotdeauna previzibilă. Deşi terorismul loveşte îndeosebi centre vitale sau obiective vulnerabile, situate pe teritoriile unor state mari, pot apărea momente care să determine extinderea atacurilor teroriste şi asupra teritoriului României.

2. Metode şi procedee de acŃiune ale forŃelor fluviale pentru combaterea noilor riscuri şi ameninŃări la adresa securităŃii naŃionale

OperaŃiile fluviale sunt acele acŃiuni militare la care participă forŃe din toate

categoriile de forŃe ale armatei, aflate sub comandă unică şi care au ca obiectiv câştigarea şi/sau menŃinerea controlului asupra căilor de comunicaŃii fluviale, deltei sau zonei lagunare.

Zona de operaŃii fluviale cuprinde apele interioare, delta şi zona lagunară, fiind caracterizată de lipsa comunicaŃiilor rutiere şi feroviare. Pe de altă parte această zonă conŃine o bogată reŃea de canale navigabile, care asigură căi naturale pentru transport şi comunicaŃii.

Caracteristica de bază a unei operaŃii fluviale este mobilitatea. Aceasta este dată de existenŃa reŃelelor de căi navigabile, lucru care facilitează manevra de forŃe şi mijloace, descoperirea, fixarea şi distrugerea inamicului. Mobilitatea este asigurată în principal de navele de luptă fluviale, singurele capabile să asigure securitatea căilor de comunicaŃii fluviale şi de asemenea să sprijine operaŃional şi logistic celelalte forŃe participante le operaŃie.

Factorii de mediu pe care planificatorii trebuie să-i ia în considerare la planificarea, organizarea şi desfăşurarea unei operaŃii fluviale sunt:

- apele cu adâncimi mici; - existenŃa şi viteza curentului; - canale navigabile sau porŃiuni înguste ale fluviului; - obstacole naturale sau artificiale; - sistemele hidroenergetice şi de navigaŃie; - poduri; - posibilităŃi limitate de manevră pentru forŃele terestre şi pentru aprovizionare; - densitatea relativ mare a localităŃilor dispuse de-a lungul fluviului, locuite de

entităŃi prietene, ostile sau neutre; - vegetaŃia deasă şi în unele cazuri terenul impracticabil etc. În opinia noastră principalele operaŃii la care pot participa forŃele fluviale în

condiŃiile noilor riscuri şi ameninŃări din zona de operaŃii fluviale sunt: - asistenŃa umanitară; - sprijinul militar al autorităŃilor civile; - combaterea terorismului; - convoierea şi transportul de trupe şi materiale;

55

- intervenŃia la dezastre şi accidente; - controlul armamentelor; - securitatea fluvială; - interdicŃia fluvială; - embargoul şi carantina; - insurgenŃa şi contrainsurgenŃa; - minarea şi deminarea; - căutarea şi salvarea pe fluviu; - supravegherea şi cercetarea; - căutarea şi atacul; - sprijinul prin foc. Misiunile pe care forŃele fluviale le pot executa în cadrul acestor operaŃii sunt: - protecŃia convoaielor cu ajutoare umanitare; - apărarea nemijlocită a navelor cu încărcătură importantă; - participarea la apărarea obiectivelor militare şi economice dispuse pe fluviu; - introducerea în luptă a subunităŃilor de infanterie marină într-o zonă de conflict; - retragerea subunităŃilor de infanterie marină dintr-o zonă de conflict; - debarcarea (reîmbarcarea) grupelor de scafandrii/grupelor din forŃele speciale la

(de la) obiective fluviale controlate de forŃe ostile; - evacuarea populaŃiei şi a bunurilor materiale aflate în pericol într-o zonă fluvială

calamitată; - monitorizarea şi controlul traficului fluvial; - căutarea şi salvarea pe fluviu (SAR); - protecŃia mediului pe fluviu şi în delta acestuia.

2.1. ProtecŃia convoaielor cu ajutoare umanitare ProtecŃia convoaielor cu ajutoare umanitare, este o misiune a forŃelor navale

fluviale, desfăşurată mai ales în situaŃii de criză. Această acŃiune include apărarea: - porturilor; - punctelor de dislocare şi de staŃionare a navelor de transport; - punctelor de îmbarcare şi de debarcare ajutoarelor umanitare; - apărarea convoaielor şi navelor de transport izolate în marş şi staŃionare. Dispozitivul de marş al unui convoi cu ajutoare umanitare poate fi compus din: - siguranŃa îndepărtată dispusă la 10-15 Km amonte/aval de navele de transport

având în compunere 1-2 nave purtătoare de artilerie (monitor sau vedetă blindată); - siguranŃa apropiată dispusă la 1-2 Km în amonte şi aval de navele de transport

având în compunere vedete blindate sau vedete fluviale; - grupul de nave de transport; - grupul de nave pentru salvare-avarii. Dispozitivul de marş trebuie să asigure observarea circulară, realizarea

măsurilor de asigurare şi de protecŃie a forŃelor, libertatea de manevră, precum şi uşurinŃa în conducere.

56

2.2. Apărarea nemijlocită a navelor cu încărcătur ă importantă Aceasta este o misiune importantă a forŃelor fluviale care se execută atât pe

timpul marşului cât şi în punctele de încărcare/descărcare şi care cuprinde: - apărarea navelor fluviale de transport în toate etapele transporturilor:

ambarcarea încărcăturii, concentrarea în vederea constituirii detaşamentelor de nave de transport, formarea convoaielor, marşul în sistem convoi sau cu nave izolate, aşteptarea în raioanele de refugiu, trecerea prin raioane periculoase (minate, ambuscade, capcane etc.), desfacerea convoaielor, debarcarea încărcăturii;

- apărarea porturilor, punctelor de dislocare şi de staŃionare a navelor, punctelor de ambarcare/debarcare.

ForŃele fluviale sunt constituite de regulă în grup de siguranŃă apropiată (nemijlocită) şi pot asigura următoarele forme de protecŃie a forŃei: apărarea aeriană, managementul spaŃiului de luptă, apărarea nemijlocită (siguranŃa), apărarea împotriva terorismului, apărarea împotriva navelor de suprafaŃă, apărarea contra incendiilor protecŃia genistică şi deminarea etc.

2.3. Participarea la apărarea obiectivelor militare şi economice dispuse pe fluviu

Obiectivele militare şi economice din raioanele fluviale sunt: podurile, trecerile permanente peste fluviu, porturile şi amenajările portuare, complexele hidroenergetice şi de navigaŃie, şantierele navale, unităŃi economice dispuse pe malurile fluviului.

Apărarea acestora se organizează în funcŃie de importanŃa, forma, mărimea şi se execută în cooperare cu structuri aparŃinând celorlalte categoriilor de forŃe şi elemente din sistemul naŃional de apărare.

Pentru a participa la astfel de misiuni forŃele fluviale vor fi organizate pe grupuri de nave, care vor fi dispuse în apropierea acestor obiective.

Scopul principal al acestei misiuni este interzicerea pătrunderii inamicului naval, aerian şi terestru la obiectivele proprii dispuse în raionul de responsabilitate.

Grupurile de nave fluviale acŃionează din poziŃii fixe sau mobile în cooperare cu subunităŃi de infanterie marină, forŃe terestre şi subunităŃi ale MAI.

La organizarea apărării acestor obiective trebuie să se stabilească modul de cooperare între forŃele şi mijloacele participante, în funcŃie de situaŃia concretă şi dispoziŃiunile eşalonului superior.

2.4. Introducerea în luptă a subunităŃilor de infanterie marină într-o

zonă de conflict Navele fluviale pot fi folosite pentru introducerea în luptă a subunităŃilor de

infanterie marină/subunităŃi din forŃele terestre în raioane/zone de conflict/zone controlate de către forŃele ostile, care sunt situate în apropierea fluviului.

Organizarea şi planificarea acestor genuri de acŃiuni se face de către statul major al unităŃii de nave fluviale împreună cu statul major al unităŃii căreia îi aparŃin forŃele care urmează să fie introduse în luptă.

În perioada pregătirii operaŃiei/acŃiunii se iau următoarele măsuri: - cercetarea raionului şi a punctelor de debarcare;

57

- antrenarea navelor fluviale în vederea îmbarcării şi debarcării subunităŃilor de luptă în raionul/zona de conflict;

- pregătirea navelor pentru primirea subunităŃilor de luptă la bord; - recunoaşterea locului de îmbarcare, debarcare şi a raionului poziŃiilor de sprijin

prin foc; - precizarea problemelor de cooperare cu forŃa care urmează a fi introdusă în

luptă; - pregătirea navelor, a armamentului şi tehnicii de luptă de la bord. Pe timpul organizării cooperării cu forŃa care urmează a fi introdusă în luptă

este necesar: - să se stabilească modul şi succesiunea îmbarcării subunităŃilor pe nave şi

măsurile de protecŃie a forŃei; - să se stabilească forŃele şi mijloacele care participă la apărare pe timpul marşului

şi al debarcării; - să se stabilească ordinea debarcării subunităŃilor; - să se prelucreze organizarea sprijinului prin foc după debarcare în raionul

controlat de către inamic (repartizarea Ńintelor, semnale pentru executarea sprijinului prin foc etc.);

- să se stabilească măsuri de asigurare în timpul retragerii forŃei şi modul de reîmbarcare a acesteia pe nave, în caz de nereuşită.

Cele mai indicate nave pentru executarea acestor gen de misiuni sunt vedetele blindate. Fiecare vedetă blindată poate lua la bord 50-70 luptători cu armamentul individual, mitralierele şi aruncătoarele sau 2-3 tunuri uşoare. În cazul executării transportului pe distanŃe scurte, vedeta blindată poate ambarca 70-100 de luptători cu armamentul individual.

Îmbarcarea subunităŃilor de luptă pe vedete blindate se face de regulă, noaptea sau pe timp de vizibilitate redusă. Grupul de vedete blindate execută îmbarcarea subunităŃilor de luptă pe un sector de 150-200 m.

După îmbarcarea subunităŃilor de luptători, vedetele blindate acŃionează potrivit celor prevăzute în planul de debarcare.

Marşul şi pătrunderea vedetelor blindate cu desantul în raionul de debarcare se execută după planul debarcării. Vedetele blindate care au fost destinate pentru debarcare, în timpul pătrunderii spre punctul de debarcare sunt acoperite de un grup de vedete blindate sau de un grup de monitoare.

Debarcând primele subunităŃi de infanterişti marini, vedetele blindate, din poziŃiile de foc sau de manevră, execută foc pentru neutralizarea mijloacelor de foc ale apărării inamice, observate de pe nave, asigurând acŃiunea acestora în ocuparea poziŃiilor împotriva contraatacurilor inamicului.

2.5. Retragerea subunităŃilor de infanterie marină dintr-o zonă de

conflict Pe timpul executării operaŃiilor în raioane fluviale de către unităŃi (subunităŃi)

de infanterie marină sau din forŃele terestre (forŃe speciale), diverse elemente (patrule) ale acestora la un moment dat, se pot afla în situaŃia de a fi ameninŃate/încercuite de către forŃe ostile/inamice. Prinse în situaŃia de a fi încercuite

58

fără a avea contact cu forŃele proprii, aceste elemente îşi pierd obligatoriu libertatea de acŃiune.

Mai mult decât atât, batalionul de infanterie marină/din forŃele terestre devine vulnerabil ca urmare a lipsei de informaŃii despre inamic. Ca urmare a acestei situaŃii, batalionul trebuie să planifice şi să execute extracŃia acestor elemente din zonele ameninŃate.

Având în vedere caracteristicile tehnico-tactice şi posibilităŃile de luptă ale navelor fluviale, acestea pot participa independent sau pe grupuri de nave în sprijinul batalionului pentru a executa extracŃia elementelor din zonele ameninŃate.

În vederea executării unei astfel de misiuni este necesară realizarea unei planificări riguroase pe faze şi pe etape a operaŃiei de extracŃie a forŃei. Astfel, în planificarea operaŃiei se disting două faze.

Faza I – Pregătirea operaŃiei: - planificarea operaŃiei; - pregătirea acŃiunii; - instrucŃia forŃei de extracŃie; - coordonarea cu forŃa ameninŃată; - cercetarea/culegerea informaŃiilor; - pregătirea dislocării forŃei; - realizarea suportului logistic şi a comunicaŃiilor; - dislocarea timpurie a unui detaşament înaintat; - stabilirea facilităŃilor pentru extracŃie. Faza a II-a – Retragerea şi redislocarea: - retragerea forŃei de extracŃie; - centralizarea informaŃiilor şi a lecŃiilor învăŃate. În cadrul acestor tipuri de operaŃii, navele fluviale/grupurile de nave fluviale

pot executa următoarele misiuni: - cercetarea raionului fluvial în care se va executa extracŃia forŃei; - executarea unor acŃiuni de inducere în eroare a inamicului; - ambarcarea şi transportul forŃei de extracŃie; - debarcarea forŃei de extracŃie; - sprijinul prin foc al acŃiunii forŃei de extracŃie; - sprijinul logistic al forŃei de extracŃie; - retragerea forŃei de extracŃie şi a elementelor care au fost ameninŃate; - redislocarea forŃei de extracŃie.

2.6. Debarcarea (reîmbarcarea) grupelor de scafandrii/grupelor din

for Ńele speciale la (de la) obiective fluviale controlate de forŃe ostile Vedetele blindate sunt capabile să debarce (reîmbarce) forŃe speciale la (de la)

obiective capturate de forŃe ostile şi să sprijine acŃiunile acestora pentru nimicirea/neutralizarea acestora.

Succesul acestei acŃiuni se asigură prin: - pregătirea echipajelor vedetelor blindate şi a forŃelor speciale pentru acŃiuni

rapide şi hotărâte pe timpul debarcării (reîmbarcării) în diferite condiŃii ale situaŃiei create;

59

- cunoaşterea detaliată a raioanelor (obiectivelor) debarcării (reîmbarcării); - organizarea minuŃioasă a recunoaşterii şi legăturii dintre forŃele speciale şi

vedetele blindate. În funcŃie de situaŃie, pentru asigurarea debarcării pot fi destinate nave de luptă

fluviale şi elicoptere. Navele de luptă şi elicopterele din asigurarea debarcării sunt destinate pentru executarea cercetării pe timpul marşului spre raionul (obiectivul) debarcării, precum şi pentru acoperirea vedetelor blindate în raionul de debarcare (reîmbarcare) împotriva forŃelor ostile.

În funcŃie de situaŃie şi de mijloacele folosite de către forŃele speciale debarcarea acestora se poate executa prin următoarele procedee:

- în echipament special de scafandru cu mijloace de deplasare sub apă; - cu ajutorul RIBs (Rigid Inflatable Boats); - direct de la bordul vedetelor blindate. AcŃiunile pentru debarcarea forŃelor speciale cuprind următoarele activităŃi: - pregătirea vedetelor blindate pentru debarcare; - îmbarcarea (reîmbarcarea) forŃelor speciale şi marşul acestora spre raionul

debarcării; - cercetarea punctului de debarcare (reîmbarcarea) a forŃelor speciale; - îndepărtarea vedetelor blindate de obiectivul controlat de forŃe ostile după

executarea debarcării (reîmbarcării) grupelor din forŃele speciale şi înapoierea vedetelor blindate în locurile de dislocare proprii.

În perioada de pregătire pentru debarcarea (reîmbarcarea) grupelor din forŃelor speciale se studiază raionul/obiectivul debarcării, se organizează cercetarea acestui raion/obiectiv, se execută pregătirea vedetelor blindate şi antrenamente comune navelor şi grupelor din forŃele speciale pentru primirea şi debarcarea (reîmbarcarea) acestora.

2.7. Evacuarea populaŃiei şi a bunurilor materiale aflate în pericol într-o

zonă fluvială calamitată Capriciile vremii, ploile abundente din ultimii ani, ignoranŃa unor factori de

decizie la nivel local, ne îndreptăŃesc să afirmăm că evacuarea populaŃiei şi a bunurilor materiale aflate în pericol într-o zonă fluvială calamitată este o misiune ce poate fi executată atât de navele purtătoare de artilerie cât şi de vedetele fluviale.

AcŃiunea propriu-zisă poate consta în ambarcarea şi transportul persoanelor şi bunurilor dintr-o zonă calamitată într-o zonă neafectată. La bordul navelor pot fi ambarcate şi formaŃiuni de protecŃie civilă şi medicale. Acest tip de misiune poate fi combinat cu misiuni de căutare-salvare.

IntervenŃia presupune desfăşurarea următoarelor activităŃi: - asigurarea permanentă a stării de operativitate a navelor, tehnicii şi materialelor

necesare intervenŃiei; - constituirea la ordin, a unei grupe operative pentru punerea în aplicare a planului

de acŃiune şi conducere a intervenŃiei; - menŃinerea legăturii cu Inspectoratul pentru SituaŃii de UrgenŃă şi înştiinŃarea

eşalonului superior despre situaŃiile de pericol sau de producere a unor dezastre naturale;

60

- colaborarea cu forŃele aparŃinând Inspectoratului pentru SituaŃii de UrgenŃă din zonele limitrofe.

La ordinul eşalonului superior, navele fluviale participă la evacuarea populaŃiei şi a bunurilor materiale din zona calamitată, ca nave de transport.

Navele fluviale au în dotare bărci pneumatice, şalupe rapide şi personal calificat pentru exploatarea şi conducerea acestora în condiŃii meteorologice deosebite. Acest lucru le conferă posibilitatea de a executa căutarea, descoperirea şi transportul persoanelor sinistrate într-un timp foarte scurt în punctele de ambarcare.

De asemenea, trebuie amintit faptul că la bordul cazărmilor plutitoare există şi sunt utilate puncte sanitare (infirmerii cu până la 20 de paturi), unde se poate acorda asistenŃă medicală bolnavilor şi răniŃilor. În plus aceste nave dispun de bucătării moderne şi spaŃii pentru servitul mesei (careuri, săli de mese), putându-se asigura hrănirea a cel puŃin 500 de persoane zilnic.

Având în vedere cele enumerate mai sus, consider că navele fluviale constituie un element foarte important care poate acŃiona cu succes în sprijinul Inspectoratului pentru SituaŃii de UrgenŃă (ISU) în orice raion fluvial, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor naturale.

2.8. Monitorizarea şi controlul traficului fluvial Navele fluviale participă la impunerea şi apărarea intereselor României în zona

fluvială, constituind o forŃă de descurajare atât pe timp de pace cât şi în situaŃii de criză. Monitorizarea şi controlul traficului fluvial reprezintă un sistem de măsuri care se iau în spaŃiul fluvial de către forŃe şi mijloace din cadrul ForŃelor Navale în vederea securizării comunicaŃiilor fluviale.

Navele fluviale pot executa monitorizarea şi controlului traficului fluvial într-un raion de interes, clar delimitat, în scopul:

- monitorizării traficului executat de forŃele navale adverse sau neutre; - asigurării desfăşurării în siguranŃă a traficului convoaielor, navelor civile,

navelor comerciale şi militare proprii prin înlăturarea pericolului atacului prin surprindere sau de obstrucŃionare şi stânjenire a navigaŃiei de către un potenŃial inamic;

- prevenirii şi combaterii acŃiunilor teroriste şi a comerŃului ilicit cu produse periculoase.

Mărimea raionului va fi astfel stabilită încât să se evite disfuncŃionalităŃile create de aplicarea măsurilor cu caracter militar în desfăşurarea traficului comercial.

La delimitarea acestor raioane se vor avea în vedere următoarele criterii: - inamicul potenŃial şi resursele materiale de care dispune; - metodele şi procedeele de acŃiune ale inamicului; - importanŃa traficului fluvial; - dispunerea în locuri obligatorii de trecere; - posibilităŃile de luptă ale navei purtătoare de artilerie.

61

Pentru executarea acestei misiuni, navele fluviale, acŃionează din poziŃii fixe, prin patrulare sau căutarea activă a Ńintelor în raionul ordonat. De asemenea, cu forŃele şi mijloacele avute la dispoziŃie, navele au posibilitatea de a instala posturi de observare fixe la mal dotate cu aparatură de observare şi mijloace de comunicaŃii sau posturi de observare mobile pe fluviu folosind ambarcaŃiunile rapide din dotare.

ForŃele fluviale au experienŃa necesară în monitorizarea traficului fluvial, aceasta fiind una din misiunile principale îndeplinite de navele fluviale, ca urmare a aplicării sancŃiunilor economice împotriva Serbiei, în anii 1992-1995 şi 1999. Cu această ocazie, forŃele fluviale au acŃionat în sprijinul forŃelor PoliŃiei de Frontieră implicate în aplicarea măsurilor de embargo pe Dunăre.

Această misiune, aplicarea sancŃiunilor economice pe fluviu, este în general, un subiect ocolit de analiştii navali. Căile fluviale deŃin un rol important în eludarea, de către cei interesaŃi, a sancŃiunilor economice, iar acŃiunile menite să atenueze impactul acestora cunosc o mare diversitate (inducerea în eroare, mascarea transporturilor, falsificarea actelor în ceea ce priveşte încărcătura şi ruta navei etc.). În pofida acestor lucruri, lipsa experienŃei în domeniu, limitează preocupările specialiştilor.

2.9. Căutarea şi salvarea pe fluviu (SAR) În principiu, zona de responsabilitate a navelor fluviale pentru acŃiuni SAR este

reprezentată de cursul fluviului cuprins între km. 375 şi vărsarea în Marea Neagră, inclusiv Delta Dunării şi Complexul lagunar.

Centrul de coordonare a operaŃiilor de salvare (RCC) este responsabil de toate activităŃile de căutare şi salvare pentru orice operaŃiune SAR aeronave sau nave aflate în pericol pe fluviu.

AcŃiunile de căutare-salvare pe fluviu se execută în cooperare cu PoliŃia de Frontieră şi căpităniile porturilor fluviale pe baza protocolului încheiat cu acestea.

AcŃiunile de căutare-salvare pe fluviu constau în: - remorcarea navei avariate sau punerea acesteia pe uscat dacă este în pericol de a

se scufunda; - descoperirea victimelor incidentului; - asigurarea asistenŃei medicale primare; - evacuarea victimelor până la cel mai apropiat punct de acordare a asistenŃei

medicale specializate. 2.10. ProtecŃia mediului pe fluviu şi în delta acestuia Bazinul Hidrografic al Dunării asigură apa potabilă, precum şi apa pentru

agricultură, industrie, pescuit, producere de curent electric pentru toate localităŃile situate în apropierea fluviului. Având în vedere toate acestea este de datoria tuturor celor care iubesc Dunărea să lupte cu toate mijloacele pentru a menŃine sănătatea bătrânului fluviu.

62

În acest sens forŃele fluviale sunt în măsură să execute o serie de misiuni în sprijinul instituŃiilor responsabile, care să ducă la preîntâmpinarea sau la limitarea efectelor unor dezastre ecologice. Aflate în marş pe fluviu sau în raioanele de executare a misiunilor specifice, navele fluviale vor executa observare fluvială şi terestră şi vor raporta la eşalonul superior date şi informaŃii cu privire la:

- aruncarea şi depozitarea pe maluri, în albia fluviului a deşeurilor de orice natură;

- introducerea în fluviu a substanŃelor explozibile, tensiunii electrice sau a altor substanŃe periculoase;

- pete de petrol de dimensiuni mari; - spălarea în fluviu a autovehiculelor, utilajelor şi ambalajelor care au în conŃinut

uleiuri, combustibili lichizi, lubrifianŃi, substanŃe periculoase sau pesticide; - izbucnirea unor incendii de vegetaŃie pe malurile fluviului; - pescuitul ilegal.

63

LOCUL SI ROLUL VEDETELOR FLUVIALE ÎN ARHITECTURA DE SECURITATE A FLUVIULUI

Comandor Cornel ROGOZAN, Comandantul Divizionului 88 Vedete Fluviale

1. EvoluŃia divizionului vedete fluviale

Divizionul 88 Vedete Dragoare a fost a fost înfiinŃat în garnizoana Giurgiu la data de 01.02.1959 şi organizat pe trei secŃii a două vedete şi un şlep plutitor, fiind încadrat cu un număr total de 146 de militari (20 ofiŃeri, 22 sergenŃi reangajaŃi şi 104 militari în termen).

Începând cu 1960, pregătirea de luptă cunoaşte o evoluŃie calitativă sensibilă diversificându-se misiunile de dragaj, misiunile de foc şi exerciŃiile de antrenament fluviu în scopul cunoaşterii întregului sector românesc al fluviului. Calificativele la principalele misiuni, respectiv lansările de mine, dragajul, tragerile de artilerie au marcat evoluŃii preponderent pozitive pe linia pregătirii pentru luptă.

Au urmat o serie de reorganizări şi redislocări succesive în diferite garnizoane (Sulina, Tulcea, Giurgiu – 1968) şi o continuare a activităŃilor de pregătire pentru luptă în diferite raioane ale fluviului, obŃinându-se permanent calificative pozitive în pofida intensificării participării militarilor în cadrul campaniilor agricole de vară şi de toamnă.

Paleta de misiuni clasice a divizionului (minări, acŃiuni contra minelor, tragerile de artilerie) a fost completată cu misiuni de participare la asigurarea libertăŃii de navigaŃie pe fluviu (asigurarea unor transporturi, convoieri sub dragă). Modernizarea vedetelor fluviale a Ńinut pasul cu diversificarea misiunilor, astfel că în perioada 1977-1978 vechile dragoare pe corp de lemn fiind casate şi înlocuite cu vedetele dragoare pe corp de aluminiu.

Clarificările de ordin conceptual la nivel operativ, au condus la reevaluarea importanŃei Gurilor Dunării pentru securitatea statului român, fapt consfinŃit prin intrarea divizionului de vedete dragoare fluviale în compunerea nou înfiinŃatei Brigăzi 27 Fluvial-Maritime, având drept loc de bazare Garnizoana Tulcea (1982). Perioada următoare este marcată de aceeaşi dorinŃă a cadrelor şi militarilor în termen ai unităŃii de a-şi perfecŃiona pregătirea de specialitate şi de comandament pentru îndeplinirea la parametrii ridicaŃi a misiunilor principale ce le revin. ExerciŃiile şi aplicaŃiile cu executarea misiunilor reale de foc, minări şi dragaj în condiŃii tot mai complexe sunt îndeplinite cu calificative bune şi foarte bune, dar se modifică substanŃial arealul de pregătire pe fluviu a navelor, preponderent în raioane dispuse în Delta Dunării pe braŃul Sf. Gheorghe.

64

Un moment aparte în viaŃa unităŃii l-a constituit evenimentul din decembrie ’89. Navele, ca de altfel întregul efectiv al unităŃii, au fost în măsură să acŃioneze în condiŃii reale de luptă. S-a putut constata cu această ocazie că nivelul de pregătire de luptă este în conformitate cu locul şi rolul unităŃii, navele şi echipajele fiind în măsură să-şi îndeplinească misiunile. La primirea ordinului de la eşalonul superior pentru ocuparea raionului de luptă navele au acŃionat rapid, fiind în măsură să respingă agresorul.

După anul 1990 ca urmare a creşterii cotei de combustibil destinat pregătirii de luptă, cât şi a faptului că militarii în termen şi cadrele unităŃii nu au mai prestat activităŃi în economia naŃională, absolut toate categoriile de pregătire au cunoscut un salt calitativ vizibil, remarcat atât cu ocazia executării misiunilor de dragaj şi minare pe fluviu, a tragerilor cu armamentul de la bord şi cu cel de infanterie, precum şi în pregătirea de comandament şi de specialitate a cadrelor şi militarilor în termen.

Urmare a programului de restructurare elaborat de MApN în contextul aderării României la NATO, în data de 01.06.2002 divizionul se dislocă în Portul militar Brăila împreună cu Divizioanele 73 de la GalaŃi şi 92 de la Giurgiu. În acest mod, au fost grupate la nivelul garnizoanei Brăila toate navele de tip vedetă dragoare existente la fluviu (în număr de 25).

Divizionul 88 Vedete Dragoare Fluviale a fost alcătuit din cele mai bune nave ale unităŃilor restructurate, având secŃia 1 operativă, încadrată cu personal şi secŃia 2 conservată, fără personal, secŃie care în cursul anului 2004 a fost predată unei secŃii logistice din garnizoana Tulcea.

Potrivit planului-cadru de reorganizare al ForŃelor Navale în anul 2005 divizionul urma să fie desfiinŃat. Reanalizarea priorităŃilor restructurării a condus reconsiderarea importanŃei acestui tip de nave. Începând cu data de 01.03.2005 a intrat în vigoare un nou stat de organizare şi denumirea unităŃii se schimbă în Divizionul Vedete Fluviale, unitatea fiind formată din 2 secŃii de vedete fluviale dislocate în garnizoanele Brăila şi Tulcea.

În prezent Divizionul 88 Vedete Fluviale cu comandamentul în garnizoana Brăila şi cu cele două secŃii de nave – una la Brăila şi una la Tulcea – este în măsură să îndeplinească misiunile pentru care este destinat în condiŃii foarte bune având în responsabilitate raionul fluvial cuprins între Călăraşi şi gurile Dunării cu efortul principal centrat pe Dunărea maritimă.

2. Securitatea fluviului Dunării. Importan Ńa acesteia pentru securitatea României

Toate statele riverane Mării Negre se declară interesate de crearea unui climat

de stabilitate şi securitate în care să se deruleze proiecte de cooperare şi dezvoltare în toate domeniile, dar în pofida calmului aparent şi al climatului favorabil cooperării ce pare să se fi instaurat în regiune în ultima perioadă de timp, există încă suficiente ameninŃări la adresa securităŃii şi stabilităŃii în zona Mării Negre şi, prin extensie, a bazinului Dunării.

65

În contextul în care fluviul Dunărea a devenit un spaŃiu de competiŃie pentru promovarea intereselor statelor riverane dar şi neriverane, este de aşteptat ca în acest spaŃiu să apară şi neînŃelegeri care negestionate corespunzător, să conducă la situaŃii conflictuale, de tensiuni între state, cu efecte nedorite la adresa securităŃii în zona riverană a fluviului.

Plecând de la interesul vital al statului roman la Dunăre – păstrarea nealterată a ieşirii pe Dunăre la Marea Neagră pe braŃul Sulina, în principal, postulat ca atare de marele om politic Mihail Kogălniceanu („sub pedeapsa de sinucidere avem datoria de a apăra libertatea Dunării. Cheia mântuirii noastre este calea Dunării spre marea cea largă...”), au fost identificate şi stabilite noi misiuni în zona de operaŃii a forŃelor fluviale, derivând din statutul de membru al AlianŃei şi a UE. A devenit deja un truism să se afirme că securitatea unui stat depinde de stabilitatea internaŃională şi că securitatea României depinde de securitatea în zona frontierelor, implicit de securitatea existentă în zona fluvială.

Se impune precizarea potrivit căreia importanŃa geo-strategică a fluviului se traduce prin coordonatele sale comercial-economice, deosebit de valorizate în interiorul marii familii din care facem parte cu drepturi depline – Uniunea Europeană. Astfel că afectarea libertăŃii de navigaŃie a cursului Dunării se concretizează practic prin reducerea drastică a schimburilor economice a statelor riverane (în primul rând) precum şi a celor neriverane europene, în condiŃiile în care specialiştii economici apreciază că cca. 90% din schimburile economice mondiale, se realizează prin intermediul transporturilor navale datorită randamentului superior (preŃ minim per tona de transport marfă). Acesta reprezintă principalul motiv pentru care comunicaŃiile navale constituie parte importantă pentru securitatea statului român. Bunăstarea zonei fluviale se poate transforma însă şi în spaŃiu de tensiune, în areal de criză sau de potenŃial conflict, care prin escaladare poate influenŃa direct şi negativ interesele statului român. Se pot enumera drept obiective majore care pot fi supuse riscurilor cu impact direct asupra funcŃionării normale a economiei naŃionale (fără pretenŃia de a epuiza numerotarea) următoarele:

- afectarea libertăŃii de navigaŃie a comunicaŃiilor fluviale cu consecinŃele ce derivă din aceasta: reducerea veniturilor provenite din tranzitarea fluviului1 şi din operarea terminalelor de marfă portuare; reducerea veniturilor provenite din turism; sistarea culoarului de transport Dunăre – Marea Nordului etc.;

- exploatarea normală a resurselor piscicole; - funcŃionarea normală a obiectivelor economice majore: şantiere navale, firme

de transport pasageri/marfă; societăŃi comerciale dependente de afluxurile de materii

1 Se impune precizarea că România nu reprezintă numai o rută de tranzit a mărfurilor ci şi o Ńară de destinaŃie a

schimburilor comerciale, deoarece, ca urmare a procesului de atomizare a statelor din Europa Centrală din ultimele două decade, statul român a devenit a doua mare putere, după Polonia, ca pondere demografică, politică, economică şi militară din zonă.

66

prime (exp. Arcelor Mittal, Combinatul de Feroaliaje Tulcea, Combinatul de Alumină Tulcea etc.);

- elementele importante de infrastructură: Centrala atomo-electrică, sistemele hidroenergetice şi de navigaŃie PF 1 şi PF 2 sistemele de porŃi (ecluze) pentru Canalul Dunăre – Marea Neagră, podurile fixe peste fluviu, elementele de infrastructură portuară, sistemul de balizaj reglementat prin RND etc.

Se subînŃelege că problematica securităŃii dunărene nu reprezintă atributul singular al ForŃelor Navale (ForŃelor Fluviale), la apărarea intereselor statului român la fluviu, la acestea participând şi alte structuri ale statului: personalul AdministraŃiei şi Internelor, personalul Ministerului Transporturilor (prin cuplarea infrastructurii rutiere şi feroviare la podurile fixe şi la terminalele de marfă portuare şi prin lucrările de întreŃinere ale cursului fluviului şi a sistemului de balizaj), Ministerul de Externe (prin diplomaŃie preventivă de evitare a escaladării tensiunilor şi afirmarea intereselor române la eventuala renegociere a graniŃelor), prin Ministerul Agriculturii (reglementarea pescuitului industrial), Ministerul Turismului (prin promovare activă), Ministerul Mediului (prin reglementări de evitare a catastrofelor ecologice pe fluviu şi în Delta Dunării) etc.

Eforturile ForŃelor Navale se circumscriu apărării intereselor navale ale statului român, fiind chemate a-şi proiecta puterea în spaŃiile unde se impune protecŃia obiectivelor economice şi a comunicaŃiilor fluviale proprii. În zona fluvială, interesele statului român sunt vital direcŃionate către:

- menŃinerea integrităŃii teritoriale în limitele frontierei fluviale; - păstrarea şi controlul ieşirii fluviului la Marea Neagră, în principal prin braŃul

Sulina, dar şi prin braŃele Chilia şi Sf. Gheorghe precum şi pe canalul navigabil Cernavodă – Midia;

- asigurarea libertăŃii de navigaŃie pe întregul parcurs românesc al fluviului; - păstrarea securităŃii şi stabilităŃii în proximitatea zonei fluviale; - asigurarea protecŃiei obiectivelor economice importante şi a infrastructurii

proprii: poduri, porturi cu infrastructura şi terminalele aferente acestuia, amenajările hidroenergetice, şantierele navale, sistemele de balizaj-semnalizare pe Dunăre, centrala atomo-electrică, sistemele de ecluze;

- exploatarea raŃională a resurselor piscicole; - asigurarea protecŃiei ecosistemelor din zona fluvială şi a Deltei Dunării; - participarea la iniŃiativele regionale ale statelor riverane fluviului; - participarea la acŃiunile militare şi de securitate ale aliaŃilor şi partenerilor

statului român. Iată de ce, pornind de la existenŃa Dunării ca fluviu de importanŃă europeană,

de la existenŃa factorilor de risc la adresa României şi de existenŃa Gurilor Dunării drept frontieră estică a AlianŃei şi a Uniunii Europene, se impune a se contura locul, rolul şi importanŃa acŃiunilor executate de forŃele fluviale în general şi vedetele fluviale în particular, în timp de pace, în situaŃii de criză şi în timp de război, pentru asigurarea securităŃii în zona fluvială.

67

3. ContribuŃia forŃelor fluviale la securitatea fluviului Dinamica intereselor naŃionale în spaŃiul fluvial se bazează pe legislaŃia

existentă la nivel naŃional şi european şi pe elementele componente ale structurii de securitate. Deoarece componenta de securitate cumulează forŃe fluviale eterogene (aparŃinând mai multor ministere/structuri) prezenta temă restrânge aria de studiu la forŃele fluviale şi în particular la contribuŃia divizionului de vedete fluviale la securitatea fluvială pe timp de pace, în situaŃii de criză şi în condiŃii de conflict armat.

ModalităŃile practice de acoperire a cerinŃelor operaŃionale rezultate din dinamica intereselor naŃionale la fluviu sunt acoperite de forŃele fluviale alcătuite din două divizioane de nave:

- un divizion de nave purtătoare de artilerie: 3 monitoare şi 5 vedete blindate; - un divizion de vedete fluviale alcătuit din 12 vedete fluviale. Nivelul de răspuns al forŃelor fluviale a fost dimensionat la fluviu în cadrul

procesului de reorganizare-restructurare din perioada 2002-2005, drept rezultat al negocierii între necesarul structural de forŃe la pace şi război, reducerile de efective şi nave militare, armonizarea la contextul politico-militar şi geografic dunărean şi potenŃialele surse de conflict din proximitatea fluviului şi ajustate la posibilităŃile efective de susŃinere logistică şi bugetară a forŃelor.

Pornind de la cerinŃele operaŃionale actuale desemnate forŃelor fluviale, se poate contura necesitatea unei forŃe fluviale ca unică structură militară responsabilă, dotată şi pregătită pentru apărarea împotriva navelor de suprafaŃă a fluviului, deltei şi complexului lagunar, pentru apărarea împotriva pericolului de mine precum şi pentru apărarea antidesant a zonei menŃionate.

Referindu-ne strict la componenta specializată din cadrul ForŃelor Navale – Serviciul Fluvial – se impune a se preciza că forŃele fluviale reprezintă o grupare navală de forŃe neomogene (nave purtătoare de artilerie, vedete fluviale) destinată: la pace, în perioada de tensiune (criză) şi în situaŃii de conflict armat.

La pace este destinată pentru pregătirea comandamentelor şi trupelor, asigurarea cadrului de mobilizare şi pregătirea rezervei, menŃinerea tehnicii şi armamentului în operativitate etc. EvoluŃia cadrului internaŃional de securitate din ultima decadă au impus alinierea forŃelor fluviale la necesitatea de a răspunde la noi misiuni. La misiunile „tradiŃionale” în ultimii ani li s-au adăugat altele noi, rezultate din obligaŃiile internaŃionale ale României şi participarea la „Parteneriatul pentru pace”. Astfel de misiuni se referă la operaŃiuni de impunere şi sprijin al păcii, la operaŃiuni de evacuare cât şi la operaŃiuni de căutare salvare.

În perioada de tensiune (criză) forŃele fluviale execută misiuni cu caracter nonviolent, în special misiuni de asigurare. Astfel de misiuni pot fi:

- acŃiuni de descurajare prin patrulare, marşuri de instrucŃie, exerciŃii/aplicaŃii etc.;

- controlul traficului fluvial într-un raion/sector ordonat; - participarea la înlăturarea obstacolelor imerse care stânjenesc (blochează)

navigaŃia în punctele obligatorii de trecere; - supravegherea unor raioane/sectoare fluviale importante;

68

- descoperirea şi capturarea unor elemente de cercetare-diversiune care încearcă să treacă fluviul sau acŃionează în zona unor obiective fluviale;

- asigurarea traficului fluvial cât şi a respectării embargoului impus de organismele internaŃionale potenŃialului agresor.

În situaŃii de conflict armat forŃelor fluviale le revin următoarele misiuni: - apărarea comunicaŃiilor fluviale; - sprijinul trupelor de uscat care acŃionează pe o direcŃie fluvială; - participarea la apărarea Deltei Dunării şi a zonei lagunare; - interzicerea acŃiunilor şi nimicirea forŃelor fluviale ale adversarului.

4. DestinaŃia şi misiunile vedetelor fluviale

Pornind de la existenŃa Dunării ca fluviu de importanŃă europeană, de existenŃa factorilor de risc la adresa securităŃii navale a statului român, de contribuŃia forŃelor fluviale la securitatea zonei adiacente fluviului, se poate contura locul, rolul şi importanŃa divizionului de vedete fluviale în spaŃiul fluvial aflat în responsabilitatea Serviciului Fluvial.

Divizionul de vedete fluviale este destinat să desfăşoare acŃiuni militare independent şi în cooperare cu alte tipuri de nave (în primul rând nave fluviale purtătoare de artilerie) sau cu elemente ale altor categorii de forŃe, instituŃii ale statului şi autorităŃi locale, în compunerea unor grupări naŃionale sau multinaŃionale, în timp de pace, în situaŃii de criză şi în timp de război pe fluviu, canale, zona lagunară şi în Delta Dunării.

4.1. Particularit ăŃi ale misiunilor vedetelor fluviale pe timp de pace Divizionul de vedete fluviale acŃionează într-un nou mediu de securitate, creat

de consecinŃele următoarelor evoluŃii: - spaŃiul de acŃiune în zona fluviului reprezintă totodată frontiera estică a

AlianŃei, în contextul în care se constată sporirea interesului NATO pentru zona Mării Negre ca regiune de flanc a alianŃei;

- revalorizarea potenŃialului economic al fluviului de către UE: includerea Dunării în coridorul VII logistic şi de transport European (acest coridor cuprinde calea navigabilă Rhin–Main–Dunăre) realizează interconexiunea între Marea Neagră şi Marea Nordului şi are o lungime de cca. 3.400 Km (din care cca. 30% este situat pe teritoriul statului român), astfel că fluviul reprezintă o uriaşă infrastructură de transport ieftină şi rapidă raportată la cantităŃile transportate de pe unitatea de transport, racordabilă la reŃeaua feroviară şi rutieră care se intersectează cu acest fluviu;

- interesele vitale ale statului român în asigurarea securităŃii comunicaŃiilor fluviale din perspectiva existenŃei riscurilor asimetrice;

- accentuarea preocupărilor statelor europene pentru exploatarea resurselor de hidrocarburi şi posibilitatea producerii unor dezastre ecologice pe fluviu şi la litoral;

- proliferarea în ultima decadă a noilor riscuri şi ameninŃări de natură asimetrică: traficul ilicit de mărfuri; proliferarea armelor de distrugere în masă, a

69

tehnologiilor şi materialelor nucleare, a armamentelor şi mijloacelor letale neconvenŃionale; proliferarea şi dezvoltarea reŃelelor teroriste, a crimei organizate transnaŃionale, a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente şi muniŃie, de materiale radioactive şi strategice; migraŃia clandestină şi apariŃia unor fluxuri masive de refugiaŃi;

- capacitatea de apărare a propriilor interese economice de către unele state riverane fluviului, în dauna altor state riverane, inclusiv ale statului roman (episodul „Bîstroe” şi „Rostock” prin care s-a urmărit eliminarea monopolului românesc al transporturilor la gurile Dunării);

- necesitatea asigurării respectării legislaŃiei traficului fluvial, traficului vamal, pescuitului şi de protecŃia mediului.

Misiunile actuale ale vedetelor fluviale răspund cerinŃelor de acŃiune ale ForŃelor Navale în zona de operaŃii fluvial ă. Noile coordonate la care s-a aliniat instrucŃia divizionului vedete fluviale vizează răspunsul la noile provocări la adresa securităŃii intereselor fluviale pe timp de pace. Astfel, spectrul de misiuni tradiŃionale specifice vedetelor dragoare a fost completat cu noi misiuni: descurajarea acŃiunilor ilegale la fluviu prin prezenŃă activă în raioanele şi pe rutele cu risc ridicat, sprijinul PoliŃiei de frontieră pentru implementarea prevederilor legislaŃiei româneşti pe fluviu precum şi participarea la acŃiunile sub egida PfP.

După „criza Bîstroe”, divizionul de vedete fluviale a devenit unitate tactică din compunerea Serviciului Fluvial, care poate îndeplini următoarele misiuni caracteristice în timp de pace:

- executarea cercetării şi supravegherii unor raioane fluviale de dislocare şi de pregătire;

- sprijinul PoliŃiei de Frontieră pentru urmărirea, interogarea şi controlul navelor suspecte: este evident că în condiŃiile actuale poliŃia de frontieră operează cu metode, procedee, concepte şi sintagme specifice, dar în momentul în care toate acestea nu conduc la un rezultat concret privind impunerea respectării legislaŃiei naŃionale şi internaŃionale în zona de responsabilitate, vedetele fluviale pot interveni (la chemare) pentru ca, în cooperare cu forŃele poliŃiei de frontieră, să impună respectarea legislaŃiei existente pentru raionul respectiv;

- descurajarea acŃiunilor ilegale la fluviu prin prezenŃă activă în raioanele şi pe rutele cu risc ridicat;

- căutare-salvare pe fluviu, acŃiunile constând în: respectarea prevederilor „Planului acŃiunii de căutare”, primirea datelor despre Ńinta fluvială/persoanele căutate, căutarea propriu-zisă, remorcarea navei avariate sau punerea acesteia pe uscat dacă este în pericol de a se scufunda, descoperirea victimelor incidentului, asigurarea de asistenŃei medicale primare precum şi evacuarea victimelor până la cel mai apropiat punct de acordare a asistenŃei medicale specializate;

- evacuarea şi protecŃia populaŃiei şi bunurilor materiale pe timpul dezastrelor naturale sau ecologice: formele extreme de manifestare a vremii, intensificările de vânt, ploile abundente din ultimii ani, nesincronizarea acŃiunilor unor factori de decizie la nivel local şi mai cu seamă predicŃiile specialiştilor în domeniul climatic, ne îndreptăŃesc să afirmăm că evacuarea populaŃiei şi a bunurilor materiale aflate în

70

pericol într-o zonă fluvială calamitată este şi va constitui pe mai departe o misiune principală a vedetelor fluviale;

- participarea în operaŃii/acŃiuni de tip Parteneriat pentru Pace. Un capitol aparte îl constituie participarea vedetelor fluviale la operaŃiile de tip

„Parteneriat pentru pace”/PfP. Ultimii ani au consemnat implicarea din ce în ce mai ridicată a forŃelor navale în operaŃiile multinaŃionale de sprijin al păcii/PfP, valorificându-se astfel o serie întreagă de calităŃi şi de atribute ale forŃelor navale, respectiv gradul ridicat de operativitate, flexibilitatea, autonomia, capacitatea de menŃinere în stare de operativitate timp îndelungat şi mobilitatea. FuncŃie de complexitatea şi specificul operaŃiilor, de prevederile documentelor internaŃionale care reglementează constituirea forŃelor multinaŃionale, de hotărârea autorităŃilor politice şi militare ale statului, divizionul de vedete fluviale poate participa la operaŃii de sprijin a păcii cu nave independente sau în compunerea unei/unor grupări navale, pentru participarea directă la operaŃii (inclusiv în cooperare cu nave purtătoare de artilerie de tipul monitoarelor şi vedetelor blindate, remorchere fluviale).

4.2. Particularit ăŃi ale misiunilor vedetelor fluviale în situaŃii de criză Riscurile la adresa securităŃii fluviale se manifestă în prezent sub forme

complexe şi atipice, provenind din direcŃii multiple, ceea ce face dificilă prevenirea şi excluderea lor. Se cunoaşte faptul că o „urgenŃă” se poate transforma foarte rapid într-o „criză”. Dunărea are numeroase „urgenŃe” care pot deveni factori de risc cu implicaŃii majore în această parte a continentului, cum s-a şi întâmplat în cazul crizei iugoslave sau a acŃiunilor unilaterale ale unor state riverane Dunării.

EvoluŃiile politice, diplomatice, economice şi militare din proximitatea zonei fluviale în prezent, sunt mai puŃin legate de posibilitatea unei agresiuni strict militare în accepŃiunea clasică a termenului, dar în mod cert, pot depinde mai mult de consecinŃele negative ale instabilităŃii ce ar putea decurge din grave dificultăŃi economice, sociale, etnice, politice şi chiar militare din acest spaŃiu geopolitic dunărean. Factorii ce pot genera instabilitate şi riscuri la adresa securităŃii fluviului se pot manifesta prin posibilitatea izbucnirii unor crize în regiunea Dunării de Jos (politice, economice, militare etc.), iar forŃele fluviale ale Ńării noastre pot fi implicate în gestionarea lor, într-o măsură mai mare sau mai mică, uneori în cooperare cu forŃe fluviale ale altor state riverane.

În vederea gestionării situaŃiilor de criză şi război în zona fluvială divizionul de vedete fluviale poate îndeplini următoarele misiuni caracteristice:

- supravegherea unor obiective sau raioane fluviale; - participarea la întărirea supravegherii în anumite sectoare cu grad de ridicat

de pericol; - cercetarea unor raioane fluviale/obiective; - impunerea măsurilor de embargo; - controlul traficului fluvial într-un raion; - căutarea şi nimicirea (neutralizarea) elementelor diversioniste/teroriste care

acŃionează pe fluviu; - protecŃia transporturilor fluviale speciale; - acŃiuni de asigurare a comunicaŃiilor fluviale împotriva minelor;

71

- acŃiuni de evacuare a populaŃiei necombatante dintr-un raion ordonat (acŃiune militară de tip „NEO”.

Supravegherea unor obiective sau raioane fluviale. Când se planifică supravegherea unui raion fluvial trebuie luate în considerare următoarele:

- care este situaŃia generală în raionul (sectorul) de acŃiune; - care sunt posibilele rute de infiltrare pe fluviu; - posibila existenŃă a câmpurilor de mine; - dacă supravegherea se execută ziua, noaptea sau în condiŃii de vreme

specială. AtribuŃiunile vedetelor fluviale din supraveghere sunt: să controleze traficul

fluvial; să coopereze cu celelalte forŃe implicate în gestionarea crizei; să blocheze comunicaŃiile fluviale, la ordin; să raporteze activităŃile părŃilor implicate în conflict şi toate activităŃile necunoscute şi anormale.

De regulă, grupul de nave îndeplineşte această misiune executând supraveghere prin patrulare, deoarece proprietăŃile tactice şi tehnice ale vedetelor fluviale se pretează excelent acestui tip de misiune: consum redus de combustibil şi implicit capacitatea de menŃinere timp îndelungat în raion, armamentul de la bord poate fi întrebuinŃat pe o gamă largă de obiective (navale, terestre, aeriene), valori reduse ale câmpurilor magnetice şi implicit riscuri reduse privind pericolul de mine, dimensiuni reduse care se traduc prin manevrabilitate sporită şi posibilităŃi de mascare ridicate etc.

Participarea la întărirea supravegherii în anumite sectoare cu grad de ridicat de pericol, situaŃie în care vedetele fluviale fac parte din compunerea unei grupări fluviale, posibil augmentate cu forŃe aeriene şi/sau terestre (după modelul trinomului „navă-elicopter-infanterie marină” aplicat cu succes în acŃiunile militare din Delta Mekong-ului de forŃele americane).

Cercetarea unor raioane fluviale/obiective constând în monitorizarea spaŃiului fluvial şi culegerii de date şi informaŃii, prelucrarea şi raportarea datelor şi informaŃiilor referitoare la:

- riscurile şi ameninŃările în zona fluvial provenind de la forŃe fluviale adverse, grupuri paramilitare, activităŃi suspecte ale unor nave, acŃiuni ce afectează securitatea desfăşurării acŃiunilor economice pe coridorul fluvial sau desfăşurarea traficului fluvial;

- posibile acŃiuni teroriste; - contrabanda şi traficul de droguri, armament, muniŃii şi materiale interzise. Impunerea măsurilor de embargo. AcŃiunile pentru impunerea sancŃiunilor şi

embargoului se execută în cooperare cu PoliŃia de Frontieră în conformitate cu legislaŃia în vigoare şi se concretizează prin: interogarea navelor din motive independente de siguranŃa navigaŃiei, trimiterea de echipe pentru inspecŃie, înarmate, în scopul verificării navelor care se îndreaptă, trec sau ies dintr-o anumită zonă de interes, verificarea documentelor şi a încărcăturii navelor desemnate, căutarea de dovezi cu privire la contrabanda cu produse interzise, sechestrarea navelor şi a încărcăturii celor care încalcă legislaŃia sau măsurile impuse. În cazul în care o navă suspectă nu se supune embargoului, vedeta fluvială recurge la utilizarea forŃei,

72

potrivit regulilor de angajare stabilite prin misiune de către eşaloanele care au ordonat acŃiunea.

Controlul traficului fluvial într-un raion (sector, punct obligatoriu de trecere/tranzit) reprezintă practic aplicarea conceptului MIO/Maritime Interdiction Operations la spaŃiul fluvial. În context, în ultimii ani a fost valorizat conceptul RIO/Riverine Interdiction Operations, iar în cadrul instrucŃiei forŃelor s-a realizat adaptarea procedurilor specifice ATP-71 la zona fluvială.

Căutarea şi nimicirea (neutralizarea) elementelor diversioniste/teroriste care acŃionează pe fluviu (canale, Delta Dunării). Participarea la reducerea şi combaterea riscurilor acŃiunilor teroriste, prin:

- prezenŃă activă în raioane a vedetelor fluviale şi intimidare; - interzicerea folosirii mijloacelor fluviale în acŃiuni teroriste; - interzicerea acŃiunilor grupărilor teroriste ce acŃionează dinspre fluviu asupra

obiectivelor strategice militare şi economice (sistemele hidroenergetice, centralele atomoelectrice, podurile peste fluviu etc.);

- capturarea (nimicirea) grupurilor de cercetare, cercetare-diversiune şi teroriste descoperite pe fluviu.

ProtecŃia transporturilor fluviale speciale este o altă misiune a forŃelor divizionului de vedete fluviale, desfăşurată mai ales în situaŃii de criză şi care poate include: apărarea porturilor, punctelor de dislocare şi de staŃionare a navelor de transport, punctelor de îmbarcare şi de debarcare, apărarea convoaielor şi transporturilor izolate în marş şi staŃionare. Dispozitivul de marş al unui convoi cu transporturi fluvial special poate fi compus din: siguranŃa îndepărtată la 10-15 km amonte de navele de transport, siguranŃa apropiată la 1-1,2 km în amonte de navele de transport, detaşamentul de nave de transport şi detaşamentul de salvare avarii. Dispozitivul de marş trebuie să asigure observarea circulară, realizarea măsurilor de asigurare şi de protecŃie a forŃelor, libertatea de manevră, precum şi uşurinŃa în conducere.

AcŃiunile de asigurare a comunicaŃiilor fluviale împotriva minelor reprezintă misiunea de bază a vedetelor fluviale, misiune care s-a aflat şi la baza înfiinŃării divizionului acum jumătate de secol (1959).

AcŃiunile de evacuare a populaŃiei necombatante dintr-un raion ordonat (acŃiune militară de tip ,,NEO”/Non-combatants Evacuation Operation) reprezintă o misiune nouă a vedetelor fluviale şi presupune desfăşurarea unei forŃe care să asigure atât protecŃia cetăŃenilor care nu participă la acŃiunile militare din zonă, cât şi evacuarea acestora în raioane unde viaŃa nu le este în pericol şi de unde pot fi transportaŃi în afara zonelor de conflict. Această misiune specifică divizionului de vedete fluviale are anumite trăsături comune cu operaŃiile NEO desfăşurate pe uscat (debarcarea de pe nave, executarea misiunii propriu-zise şi retragerea forŃelor participante după îndeplinirea acesteia), dar presupune şi anumite particularităŃi:

- se acŃionează în condiŃii în care situaŃia pe teren se deteriorează rapid şi inamicul nu este cunoscut sau este parŃial cunoscut;

- misiunea trebuie să aibă în vedere apărarea civililor evacuaŃi împotriva atacurilor unor eventuali agresori, chiar dacă nu are permisiunea de a deschide focul;

- condiŃiile meteo, hidrologice şi de navigaŃie pot avea modificări majore;

73

- evacuarea efectivă de pe uscat este asigurată de regulă de forŃele infanteriei marine, de unde derivă şi necesitatea unei foarte bune cooperări vedetă fluvial – pluton/companie IM (necesitatea preexistenŃei unui plan de acŃiune comun);

- responsabilitatea evacuării civililor revine însă comandantului grupului de nave fluviale.

4.3. Particularit ăŃi ale misiunilor vedetelor fluviale în cazul conflictelor armate

Pe timpul ducerii acŃiunilor militare, atât în perioada ripostei graduale cât şi în perioada ripostei maxime, divizionul de vedete fluviale poate executa următoarele misiuni:

- apărarea unor obiective militare şi economice pe fluviu, în aria de responsabilitate, în cadrul cărora se execută;

- participarea la interzicerea debarcării desantului maritim şi a desantului fluvial inamic;

- participarea la nimicirea (neutralizarea) desantului aerian sau naval inamic; - nimicirea navelor şi a mijloacelor plutitoare de luptă şi de transport fluviale

ale inamicului; - executarea transporturilor de efective, armament, muniŃie, tehnică şi

materiale în folosul forŃelor proprii, care duc acŃiuni militare în raioane adiacente fluviului;

- siguranŃa unor transporturi fluviale; - lansarea/recuperarea desantului fluvial propriu; - acŃiuni de minare; - acŃiuni de asigurare împotriva minelor a comunicaŃiilor fluviale. Apărarea unor obiective militare şi economice pe fluviu, în aria de

responsabilitate, în cadrul cărora se execută: - supravegherea unor obiective sau raioane fluviale; - interzicerea accesului navelor inamice pe braŃele fluviului; - nimicirea (neutralizarea) sau capturarea elementelor terorist-diversioniste

care acŃionează pe fluviu; - executarea minărilor în apărare; - organizarea şi apărarea poziŃiei fluviale întărite. Apărarea acestora se organizează în funcŃie de importanŃa, forma şi mărimea

acestora. La aceasta poate participa structuri aparŃinând tuturor categoriilor de forŃe. La organizarea apărării podurilor, porturilor şi centralelor hidrotehnice trebuie să se stabilească modul de cooperare între forŃele şi mijloacele participante, în funcŃie de situaŃia concretă şi dispoziŃiunile eşalonului superior.

Participarea la interzicerea debarcării desantului maritim şi a desantului fluvial inamic în general la fluviu, acŃiunile vedetelor fluviale şi a forŃelor fluviale în general, se subordonează efortului tactic al trupelor de uscat. În cazul de faŃă, grupul de vedete fluviale va acŃiona pentru dezorganizarea punctelor de trecere peste fluviu ale inamicului, acŃionând astfel:

- prin dezorganizarea raioanelor de concentrare şi de aşteptare;

74

- prin lovirea forŃelor inamice dispuse în raioanele de concentrare şi de aşteptare;

- prin distrugerea/nimicirea mijloacelor de trecere pe timpul instalării acestora sau chiar pe timpul trecerii inamicului;

- prin lovirea simultană a tuturor elementelor punctului de trecere; - prin acŃiuni de executare a minărilor în apărare; - realizarea ambuscadei fluviale; - sprijinul cu foc al trupelor de uscat în apărare cu flancul pe fluviu. FuncŃie de amploare, misiunea se execută independent sau în cooperare cu alte

forŃe fluviale sau unităŃi din cadrul forŃelor terestre. Participarea la nimicirea (neutralizarea) desantului aerian sau naval inamic.

În această situaŃie grupul de vedete fluviale face parte dintr-o grupare de nave fluviale şi pot avea următoarele acŃiuni:

- dezorganizarea raioanelor de concentrare şi de aşteptare al desantului inamic; - lovirea forŃelor inamice dispuse în raioanele de concentrare şi de aşteptare; - distrugerea (nimicirea) mijloacelor de trecere pe timpul instalării acestora sau

chiar pe timpul trecerii inamicului; - lovirea simultană a tuturor elementelor punctului de trecere. Nimicirea navelor şi a mijloacelor plutitoare de luptă şi de transport fluviale

ale inamicului. Scopul principal al acestei misiuni este interzicerea pătrunderii inamicului la obiectivele proprii dispuse în raionul de responsabilitate al unităŃii de vedete fluviale, situaŃie în care navele de luptă inamice pot acŃiona izolat sau constituite în grupuri, de acoperire a unor forŃe, de sprijin cu foc şi pentru siguranŃa nemijlocită a transporturilor. Obiectivele principale de lovit pentru vedetele fluviale sunt:

- navele fluviale purtătoare de artilerie, inclusiv navele maritime purtătoare de rachete şi torpile pătrunse pe fluviu;

- navele puitoare de mine şi navele dragoare; - navele de transport; - mijloacele plutitoare purtătoare de armament sau cu destinaŃie specială. Executarea transporturilor de efective, armament, muniŃie, tehnică şi

materiale în folosul forŃelor proprii, care duc acŃiuni militare în raioane adiacente fluviului reprezintă de asemenea o misiune în sprijinul trupelor de uscat care acŃionează pe o direcŃie fluvială.

SiguranŃa unor transporturi fluviale reprezintă o altă misiune importantă a vedetelor fluviale, care include:

- asigurarea siguranŃei navelor fluviale de transport în toate etapele executării transporturilor: ambarcării efectivelor/tehnicii/materialelor pe navele de transport; concentrării în vederea constituirii detaşamentelor de nave de transport (raioanelor de aşteptare); formării convoaielor;

- executarea siguranŃei marşului în sistem convoi sau cu nave izolate; aşteptării în raioanele de refugiu;

- asigurarea trecerii prin raioane periculoase (minate, ambuscade); - asigurarea desfacerii convoaielor; debarcării efectivelor/tehnicii/materialelor

de pe navele de transport;

75

- executarea apărării porturilor, punctelor de dislocare şi de staŃionare a navelor, punctelor de ambarcare/debarcare, raioanelor de concentrare a forŃelor.

Vedetele fluviale sunt constituite de regulă în grup de siguranŃă apropiată (nemijlocită) şi pot asigura următoarele forme de apărare:

- siguranŃa împotriva atacului terestru (de regulă în cooperare cu forŃe terestre); - siguranŃa împotriva atacului scafandrilor de luptă; - siguranŃa împotriva navelor de suprafaŃă; - siguranŃa contra minelor; - protecŃia antiaeriană; - asigurarea de salvare avarii (dacă nu este asigurat un detaşament de

salvare-avarii). Lansarea/recuperarea desantului fluvial propriu. În cadrul debarcării

desantului fluvial tactic, vedetele fluviale pot acŃiona drept: - grup nave transport desant; - grup de siguranŃă apropiată; - grup de siguranŃă îndepărtată; - grup de acoperire. Se cuvine precizarea potrivit căreia în general debarcarea desantului fluvial se

poate executa în situaŃia în care trupele proprii sunt în ofensivă şi are ca scop creşterea ritmului ofensivei prin întoarcerea apărării inamicului sau lovirea rezervelor acestuia, capul de pod ocupându-se, de regulă, în spatele apărării inamicului. Din momentul începerii debarcării până în momentul terminării debarcării, subunităŃile de desant intră în subordinea comandanŃilor de nave. După debarcarea desantului navele de transport rămân în punctul de debarcare până când comandantul grupului de desant raportează că a luat dispozitivul de luptă, situaŃia este favorabilă acŃiunii şi poate trece la executarea misiunii. Până la primirea acestei informări la bordul navelor se execută activităŃile specifice pentru reîmbarcarea desantului şi părăsirea rapidă a raionului.

AcŃiuni de minare. Mina va continua să rămână o arma simplă, uşor de folosit şi deosebit de greu de distrus şi care are drept efect imediat împiedicarea libertăŃii de navigaŃie a unui sector (raion) fluvial. Doar simpla existentă a pericolului de mine (sau presupunerea existenŃei) generează dificultăŃi majore de ordin tactic şi operativ, scoate din operativitate pentru timp îndelungat căile fluviale de comunicaŃii şi va impune inamicului un efort operativ considerabil pentru redarea libertăŃii de navigaŃie a sectorului (raionului) respectiv. Totodată, acest tip de acŃiune va produce pierderi însemnate forŃelor fluviale inamice (spre exemplu, forŃele fluvial române au pierdut 45 de nave în numai 6 luni în intervalul mai-noiembrie 1944).

AcŃiunile de asigurare împotriva minelor a comunicaŃiilor fluviale reprezintă misiunea care defineşte armamentul de bază al divizionului de vedete fluvial – dragajul, şi se execută cu scopul înlăturării pericolului de mine în porturi, bazine, pe canalele şi braŃele navigabile precum şi în raioanele de pregătire şi de ducere a acŃiunilor de luptă a navelor şi are drept finalitate tactic-operativă, asigurarea libertăŃii de navigaŃie a comunicaŃiilor fluviale din perspectiva pericolului de mine.

76

5. Concluzii

După 50 de ani de activitate divizionul de vedete fluviale se prezintă ca o purtătoare demnă a tradiŃiei navelor dragoare fluviale şi care în fapt sublimează efortul a numeroase generaŃii care au activat la bordul acestor nave. Semicentenarul a surprins divizionul vedete fluviale având implementate procedurile standard de instruire şi evaluare specifice statelor membre ale AlianŃei, adaptate specificului unităŃii noastre în planificarea şi ducerea acŃiunilor pe timp de pace, în situaŃii de criză şi de conflict armat la fluviu şi gurile Dunării, drept contribuŃie a divizionului la securitatea zonei fluviale.

Totodată, spectrul de misiuni tradiŃionale specifice vedetelor dragoare a fost completat cu noi misiuni: urmărirea, interogarea şi controlul navelor suspecte, descurajarea acŃiunilor ilegale la fluviu prin prezenŃă activă în raioanele şi pe rutele cu risc ridicat, sprijinirea PoliŃiei de frontieră pentru urmărirea, interogarea şi controlul navelor suspecte, control al traficului fluvial şi impunerea măsurilor de embargo fluvial, executarea acŃiunilor de evacuare a populaŃiei noncombatante, participare la operaŃii/acŃiuni de tip Parteneriat pentru Pace, misiuni care per ansamblu contribuie la securitatea traficului fluvial într-o zonă de frontieră estică a AlianŃei şi a Uniunii Europene în care statul român şi state europene au interese majore.

Continuarea îndeplinirii misiunilor clasice, tradiŃionale, îmbinată cu noile misiuni ale divizionului reprezintă reale provocări, iar divizionul de vedete fluviale va contribui la efortul ForŃelor Navale de a-şi proiecta puterea în apele naŃionale şi de a se constitui în furnizor de securitate în bazinul fluvial, conform angajamentelor asumate faŃă de aliaŃi sau parteneri.

77

FORłELE NAVALE ÎN PRIMII ANI DE REGIM COMUNIST ÎN ROMÂN IA (1948-1951)

Căpitan comandor ing. drd. Marian TĂNASE, Şef Birou Misiuni în Str ăinătate la Statul Major al ForŃelor Navale

După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, România a intrat în sfera de influenŃă sovietică ceea ce a determinat instaurarea unui regim comunist, fidel şi recunoscător Moscovei, într-un timp foarte scurt. Politica externă a noului regim de la Bucureşti a evoluat odată cu desfăşurarea războiului rece, pornind de la o poziŃie obedientă faŃă de Moscova şi ajungând la o relativă distanŃare faŃă aceasta, caracterizată prin nuanŃarea unei poziŃii distincte şi a unei dizidenŃe minore în cadrul lagărului sovietic.

Această evoluŃie a poziŃiei României în cadrul lagărului sovietic, cât şi evoluŃia politicii sale interne şi externe s-a reflectat asupra Armatei Române încă de la instaurarea regimului comunist, influenŃând, totodată, şi evoluŃia politicii navale a statului român. EvoluŃia ForŃelor Navale ale României (Marina Militară), categorie de forŃe armate, s-a încadrat în liniile generale de transformare şi înzestrare a Armatei Române, trasate prin politica Partidului Comunist, cu multe influenŃe sovietice, dar care a avut şi multe particularităŃi.

Prezentul demers istoriografic se încadrează în tema generală de studiu privind efectele procesului de sovietizare a asupra evoluŃiei Armatei Române, iar încadrarea istorică a acestuia reprezintă o perioadă cenuşie şi extrem de grea atât pentru Armata Română cât şi ForŃele Navale. Acest studiu se doreşte să surprindă condiŃiile istorice în care s-a continuat distrugerea valorilor Marinei Regale, acumulate în aproape un secol de istorie modernă, şi transformarea acestei valoroase instituŃii militare după chipul şi asemănarea marinei sovietice precum şi efectele, de cele mai multe ori dezastruoase, generate de acest proces. Din punct de vedere istoriografic, majoritatea lucrărilor publicate până în prezent şi care au ca obiectiv de studiu politica navală a statului român şi evoluŃia structural-funcŃională a ForŃelor Navale se opresc la momentele 1944-1945, puŃine ating anii ’50, iar foarte puŃine acoperă întreaga perioadă postbelică. Acestea sunt de o certă valoare ştiinŃifică şi constituie baza de plecare al oricărui demers istoriografic asupra evoluŃiei ForŃelor Navale, a politicii navale a României precum şi în ceea ce priveşte locul, rolul şi contribuŃia acestei importante instituŃii la dezvoltarea relaŃiilor politico-militare a statului român şi la apărarea intereselor naŃionale ale Ńării în spaŃiul maritim şi fluvial. În condiŃiile în care multe din fondurile arhivistice, mai ales cele militare, rămân închise, iar multe documente importante nu au văzut lumina tiparului, aceste eforturi sunt lăudabile.

78

Deşi a terminat războiul neînfrântă, Marina Regală Română a fost supusă unor acŃiuni de destructurare, până aproape de desfiinŃare, ca urmare a efectelor loviturii de stat din 23.08.1944 şi a ocupării Românie de către trupele sovietice. La rechiziŃionarea navelor, luarea echipajelor acestora ca prizonieri în URSS, trecerea în cadrul disponibil a unor dintre cei mai buni ofiŃeri inferiori şi superiori, s-au adăugat pretenŃiile exagerate ale Comisiei Aliate de Control (sovietice) şi dorinŃa grupului de ofiŃeri condusă de comandorul Eugeniu SĂVULESCU de a democratiza Marina Regală, mai întâi în calitate de şef al aparatului ECP (EducaŃie şi Cultură Politică) din marină şi apoi în calitate de comandant al Marinei Regale (Marinei Militare). Membri marcanŃi ai acestui grup dar şi lucrători din cadrul aparatului ECP al marinei se vor regăsi ulterior atât pe funcŃii de comandă cât şi pe funcŃii de comandanŃi secunzi politici, de locŃiitori politici, ulterior. Aceştia vor deveni în perioada de după 30.12.1947 adevăraŃi catalizatori ai procesului de sovietizare a Marinei Române şi adevărate marionete ale consilierilor sovietici. Efectele au fost dezastruoase atât în ceea ce priveşte calitatea actului de comandă, a corpului ofiŃerilor inferiori şi superiori, a echipajelor navelor, dar şi a dotării cu nave.

Din aceste motive, procesul de refacere a puteri navale a României în condiŃiile războiului rece s-a desfăşurat lent în primele două decenii. Abia după 1968 apare necesitatea consolidării puterii navale în condiŃiile în care fratele sovietic a fost perceput, din ce în ce mai mult, ca prietenul inamic.

Ruptura cu trecutul şi lichidarea rămăşiŃelor acestuia a fost o preocupare permanent în primi ani de democraŃie populară. Acest lucru s-a realizat prin procesul intens de sovietizare început imediat după forŃarea Regelui Mihai I să abdice şi transformarea României din Regat în Republică Populară, la 30.12.1947, durând aproape 3 ani. Procesul de sovietizarea a presupus transformarea structurală a Armatei Române concomitent cu implementarea modelului Armatei Roşii prin epurarea masivă a corpului ofiŃerilor, eliminarea tuturor simbolurilor naŃionale, care sugerau cea mai mică legătură cu trecutul şi introducerea masivă a structurilor de partid în armată, până la nivel unitate şi subunitate.

Modificarea tipului de stat a determinant înlocuirea în toate instituŃiile a tot ceea ce Ńinea de vechiul regim cu însemnele noului regim. În contextul în care acest proces se desfăşura la nivel naŃional, atacul asupra simbolurilor Marinei Regale s-au declanşat furibund atât de către noul regim cât şi de către slujitorii fideli ai acestuia din cadrul Marinei Militare. Astfel, la începutul anului 1948 în urma ordinului Marii Adunări NaŃionale nr. 510.919, din 05.01.1948, retransmis în armată prin ordinul ministrului Apărării NaŃionale are loc în întreaga armată schimbarea denumirilor, a stemelor, ştampilelor, inscripŃiilor de pe clădiri, a drapelelor de luptă ş.a.

Aceste transformări au avut implicaŃii majore şi pentru marină. Denumirile de Marina Regală şi Comandamentul Marinei Regale sunt înlocuite cu Marina Militară respectiv Comandamentul Marinei Militare. Denumirea de Nava MajestăŃii Sale a fost suprimată iar iniŃialele NMS inscripŃionate pe nave au fost înlocuite cu tipul navei şi un număr tactic sau număr de bordaj.

Pavilionul navelor a fost înlocuit cu tricolorul simplu, fără stemă, care a fost arborat până la adoptarea noi steme a Ńării şi a noului pavilion. Noul pavilion al navelor a fost arborat după înfiinŃarea acestuia, prin decret, odată cu înfiinŃarea

79

drapelului de luptă al ForŃelor Armate, a pavilioanelor ForŃelor Aeriene Militare şi ForŃelor Maritime Militare, la 01.08.1950. Mărcile distinctive, element simbolic important al marinei, aveau să fie eliminate de tot. Acestea vor fi reintroduse în Regulamentul serviciului la bordul navelor militare după venirea la putere a lui Nicolae Ceauşescu şi transformarea României în republică socialistă.

Sovietizarea simbolurilor naŃionale a continuat cu stabilirea unor reguli de conduită de tip nou şi democratice între militari, cu redenumirea gradelor militare după model sovietic şi cu modificarea Ńinutei Armatei Române. La sfârşitul lui aprilie 1948 a fost adoptată noua Ńinută, o copie a modelului sovietic: łinuta cu vestonul şi mantaua închise la gât şi cămaşă rubaşcă. În ceea ce priveşte gradele militare, tradiŃionalele trese au fost înlocuite cu stelele. Gradele de general au fost adaptate după cele sovietice: generalul de brigadă devenea general-maior, generalul de divizie devenea general-locotenent iar generalul de corp de armată devenea general-colonel.

În perioada existenŃei „Corpului Flotilei”, 1860-1898, gradele ofiŃerilor-marinari erau similare celor de uscat. În anul 1898, odată cu introducerea denumirii de „Marina Militară” (prin Decretul din 22.05.1898) au fost stabilite şi gradele de marină. Acestea erau doar pentru ofiŃerii-generali şi ofiŃerii-superiori deoarece ofiŃerii inferiori şi-au păstrat gradele, ca fiind generale, similare armatei de uscat: sublocotenent, locotenent şi căpitan. Noile grade sunt (în ordine descrescătoare): viceamiral (corespunzător generalului de divizie), contraamiral (general de brigadă), comandor (colonel), căpitan-comandor (locotenent-colonel), locotenent-comandor, (maior). Dacă alte marine aveau grade de ofiŃer ce erau legate de un anumit tip de navă (ex.: căpitan de corvetă/maior; căpitan de fregată/locotenent-colonel), pentru Marina Română a fost adoptat termenul de comandor, termen englezesc ce nu leagă gradul deŃinut de un anumit tip de navă. Pe de altă parte pentru ofiŃerii mecanici, inginerul şef clasa I a fost echivalat gradului de comandor, iar gradul de mecanic şef, ca treapta cea mai ridicată a corpului mecanicilor, a fost echivalat celui de locotenent-comandor. Aceste denumirii se vor păstra până în 1949 când sunt introduse gradele ruseşti, cu câteva excepŃii. Este introdus gradul de Aspirat (1932) – termen franŃuzesc – pentru ofiŃerii absolvenŃi ai Şcolii Navale, gradul de sublocotenent rămânând numai pentru ofiŃerii de echipaje. Este introdus gradul de Comodor (1937) în marina engleză comodorul era comandorul ce îndeplinea o funcŃie de amiral. Acest grad era corespondentul coloneilor cu stea din armată, care aşteptau avansarea ca generali şi a fost desfiinŃat după abdicarea lui Carol al II-lea. A fost oficializat şi gradul de amiral (amiral plin), corespunzător generalului de corp de armată. Chiar dacă în Armata Română, datorită creşterii numărului de unităŃi, pe timpul războiului, a fost introdus gradul de general de armată, Marina Regală, nedispunând decât de două mari unităŃi, echivalate cu divizii, s-a oprit la gradul de amiral plin, la care, de altfel, nu avea să fie avansat un viceamiral decât în 1945: Petre Bărbuneanu, devenit subsecretar de Stat pentru Marină în guvernul de la 06.03.1945.

Pentru Marina Militară, în procesul de modificare a ierarhiei gradelor militare şi a denumirii acestora, primul pas a fost făcut la 08.12.1948 prin eliminarea gradului de aspirant, grad specific de marină, cu primul grad de la trupele de uscat, cel de sublocotenent. S-a continuat cu introducerea unui grad nou, atât pentru marină cât şi

80

pentru întreaga armată, cel de locotenent major, grad intermediar între locotenent şi căpitan, grad pe care Armata Română nu l-a avut în perioada anterioară. Ca urmare a acestor acŃiuni, la 30.12.1949, sublocotenenŃii existenŃi au devenit locotenenŃi iar locotenenŃii au fost avansaŃi locotenenŃi majori.

Dar cea mai importantă modificare, care avea să stabilească ierarhia gradelor militare şi denumirea acestora, prin preluare integrală după modelul sovietic, a avut loc în anul 1950 când au intrat în vigoare noile regulamente militare generale. Mai exact, începând cu 01.11.1950 vechile denumiri ale gradelor de ofiŃer de marină1 sunt înlocuite cu cele noi. Astfel, căpitan devine căpitan-locotenent, locotenent-comandor devine căpitan de rangul 3, căpitan-comandor devine căpitan de rangul 2, iar comandor devine căpitan de rangul 1. Expresiile „rangul 1, 2 şi 3” trebuie subînŃelese ca nave de rangul respectiv, din categoria navelor de linie din istorie. Această ierarhie s-a păstrat pe întreaga perioadă a regimului comunist şi foarte puŃin după căderea acestuia, în 1989.

Ierarhia militară era următoarea: ofiŃeri inferiori: locotenent (fostul aspirant); locotenent major (fostul locotenent) şi căpitan-locotenent; iar ofiŃerii superiori erau căpitan de rangul 3, căpitan de rangul 2 şi căpitan de rangul 1. Aceste denumiri, preluate din marina sovietică, puteau părea paradoxale. Propaganda oficială înfiera, când era cazul, militarismul prusian şi imperialismul german. Ori, marina sovietică reluase gradele marinei ruse din vremea Ńarilor, iar aceste denumiri fuseseră luate în veacul XVIII din marina prusiană. Căpitan-locotenentul era, de altfel, din marina germană (kapitân leutnant), iar locotenentul major era oberleutnantul. Termenul englez (alt imperialism!) de midshipman a apărut în Marina Română ca miciman (maistru principal), iar termenul de provenienŃă germană matroz a fost folosit pentru a definii marinarii, militari în termen.

În ianuarie 1950, secretariatului CC al PMR decide crearea corpului sergenŃilor şi cartnicilor2. Astfel, a avut loc desfiinŃarea corpul maiştrilor militari de marină şi înlocuirea acestuia cu cel al cartnicilor, care nici măcar nu suna bine româneşte, iar pentru subofiŃerii de specialităŃi militare specifice trupelor de uscat a fost introdusă categoria sergenŃilor reangajaŃi. În iulie 1950 a fost adoptat Statutul corpului sergenŃilor şi cartnicilor din ForŃele Armate prin care s-au stabilit patru grade atât pentru sergenŃi reangajaŃi (de la caporal la plutonier) cât şi pentru cartnici. Ierarhia în corpul cartnicilor era următoarea: cartnic (caporal), cartnic major (sergent), cartnic şef (sergent major) şi miciman (plutonier)3. Aceştia erau recrutaŃi din rândul matrozilor, denumire introdusă pentru militarii în termen, cu „origine sănătoasă” – fii de Ńărani şi muncitori – care absolveau şcolile regimentale care funcŃionau în acea perioadă. Această situaŃie a persistat până după plecarea trupelor sovietice din România.

La 10.08.1949, s-a introdus ca termen de adresare între militarii de toate gradele apelativul tovarăş. Cuvântul domnule a dispărut din formulele de salut şi a

1 Vezi pe larg căpitan comandor (r) Niculae Koslinski, Scurt istoric ai gradelor ofiŃereşti din Marina Militară

Română, în „Marea Noastră”, anul VII, nr. 29, octombrie - decembrie 1998, p. 27. 2 Arhivele NaŃionale Istorice Centrale (în continuare ANIC), fond CC al PCR – cancelarie, dosar 4/1950. 3 „Buletinul Oficial”, nr. 60/14 iulie 1950; Arhivele Militare Române (în continuare AMR), fond 342, dosar

22.509.

81

fost înlocuit cu tovarăş4. Vechea formulă de salut, de la inferior la superior, – Am onoarea să vă salut! s-a înlocuit cu Să trăiŃi domnule (gradul)…..!. Unitatea era salutată de superior prin Trăiască Republica Populară Română!, la care se răspundea cu Trăiască!5.

Toate acestea, cumulate cu alte acŃiuni specifice domeniului militar, au făcut ca la începutul anului 1951, la nivel simbolic, sovietizarea Marinei Militare era realizată complet.

În ceea ce priveşte introducerea masivă a politicului în armată, după abolirea monarhiei liderii Partidului Comunist Român au declanşat o amplă campanie pentru impunerea noii ordini politice şi sociale, cunoscută sub numele de dictatura proletariatului. Pentru că militarii Armatei Regale Române, în special ofiŃerii de comandă, constituiau un pericol pentru noul regim politic s-a considerat necesar ca, în acele condiŃii, în structura Armatei Române să se creeze o instituŃie artificială, după modelul sovietic, aparatul de partid. Obiectivul era o armată de tip nou şi avea să fie realizat pe baza unui plan bine pus la punct de către elita comunistă din România cu ajutorul masiv şi frăŃesc al URSS, prin consilieri săi militari. Aceasta a cuprins transformarea organelor centrale ale armatei, preluarea controlului de către activiştii de partid în fiecare unitate militară şi schimbarea compoziŃiei corpului de comandă şi a ofiŃerilor.

Primul pas a fost făcut în mai 1948, când Petre Borilă, membru al CC al PCR, a fost avansat la gradul de general-maior şi numit funcŃia de inspector general pentru educaŃie [politică]. Totodată, a fost demarat un amplu proces de reorganizare internă a PCR şi, concomitent, au fost constituite în continuare, în mod ilegal, organizaŃii de bază ale partidului comunist în comandamente, instituŃii şi direcŃii militare, regimente şi batalioane.

În octombrie 1948, Inspectoratul General al Armatei pentru EducaŃie, Cultură şi Propagandă a fost transformat în DirecŃia Superioară Politică a Armatei (DSPA)6. Acesta era primul „organ superior” al ministerului Apărării transformat într-o instituŃie pur sovietică. Încadrarea acesteia s-a realizat cu membrii de partid, militanŃi de frunte ai partidului – lideri de seamă ai CC al PMR – şi activişti de partid trimişi în armată selecŃionaŃi de organizaŃiile teritoriale de partid, cărora li s-au „conferit” grade militare superioare, şi cu foştii ofi Ńeri (de carieră) care activaseră în fostul Aparat de EducaŃie şi Propagandă, foşti comandanŃi-secunzi pentru educaŃie, care între timp deveniseră membri de partid. Pe lângă fostul şef al IGAECP, general-maior Petre Borilă, şeful al DSPA au mai fost numiŃi şi alŃi, printre care Mihail Florescu şi Corneliu Mănescu, cărora li s-au acordat gradul de colonel, ceea ce reprezenta pe planul mişcării de cadre o reflectare a intensificării rolului de conducere a armatei asumat de PCR.

4 Ordinul general OG-7/28 aprilie 1949; Serviciul Istoric al Armatei (în continuare SIA), fond microfilme, rola P-

II-3.251, c. 178 5 Ordinul general OG-7/28 aprilie 1949; SIA, fond microfilme, rola P-II-3.251, cc. 148-150. 6 Decretul nr. 1670 din 4 octombrie 1948, de modificare a Legii nr. 205/24 iunie 1947, în „Buletinul Oficial” nr.

231 din 5 octombrie 1948). Vezi şi Armata Română în primi ani ai revoluŃiei şi construcŃiei socialiste, Editura Militară, Bucureşti 1975, p. 99.

82

Astfel, DSPA7 a devenit organism central de conducere a vieŃii politice de partid în armată, care a trecut oficial, sub nemijlocita conducere a comitetului central al partidului [comunist] [s.n.]. Deşi, DSPA era „organ superior” al armatei, acesta ieşea din subordinea ministrului Apărării NaŃionale şi trecea sub conducerea nemijlocită a liderilor comunişti, fiind o secŃie în cadrul CC al PMR. Structura organizaŃiilor de partid în armată era stabilită pe baza prevederilor CC al PMR. Activitatea DSPA va fi reglementată prin „InstrucŃiuni pentru funcŃionarea interioară a DSPA” din 01.06.1949, iar activitatea acesteia se desfăşura pe baza hotărârilor CC al PMR şi ale Guvernului şi a ordinelor şi directivelor ministrului Apărării NaŃionale. S-a creat o structură în jos8: direcŃii politice – la regiuni militare şi comandamente de armată; secŃii politice – la centrale ale ministerului, la corpuri de armată, divizii, brigăzi independente, academii şi şcoli militare; aparat politic – la unităŃi, subordonate locŃiitorului politic al comandantului.

Această acŃiune la nivel central s-a reflectat întocmai în structurile armatei, inclusiv în Marina Militară, prin constituirea „activului de partid” şi prin înfiinŃarea DirecŃiei Politice a Comandamentului Marinei Militare, a secŃiilor politice la Comandamentul ForŃelor Maritime, la Comandamentul ForŃelor Fluviale şi la şcolile marinei precum şi a aparatului de partid la unităŃi şi subunităŃi. S-a continuat cu înfiinŃarea Uniuni Tineretului Muncitor din Armată, la 14.03.1949, şi a „activul celor fără de partid” în comandamentele, unităŃile şi formaŃiunile Marinei Militare, la începutul lunii septembrie 1950. FuncŃia de locŃiitor politic al comandantul se regăsea în statele de organizare până la nivel navă. Acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care navele au avut o bună perioadă de timp indicative de unităŃi.

În acest context, la sfârşitul anului 1950, ca urmare a acŃiunilor liderilor partidului comunist de a transforma Armata Română într-o armată populară, epurată de elementele vechi burghezo-moşiereşti, sunt însărcinaŃi pentru a duce muncă de partid în Marina Română o serie de activişti de partid activaŃi cu grade militare superioare, în ciuda unei educaŃie precare în domeniul militar, pentru a deprinde meseria armelor. Dintre aceştia trebuia să fie alese viitoarele cadre de conducere şi, chiar, comandanŃii Marinei Militare, după modelul impus de la centru. Din grupul acestora se remarcă două persoane care au condus şi influenŃat major evoluŃia Marinei Militare timp de aproape un deceniu. Aceştia au fost Floarea DIACONU şi Mihail NICOLAE, adevăraŃi corifei ai Marinei Militare.

La sfârşitul anului 1949, Florea DIACONU9 a fost chemat în cadrele ForŃelor

7 Organizarea interioară a D.S.P.A. a avut ca bază existenŃa a patru direcŃii, acoperind principalele domenii ale

funcŃionării sale (organizare, propagandă, cadre, administraŃie). ExistenŃa unor direcŃii ca elemente organizatorice în cadrul unei instituŃii ce avea şi ea acelaşi nume a făcut ca aceasta să fie superioară. Prin acestea se reliefa importanŃa acestui în cadrul organismului militar şi, în acest mod, erau oferite unor activişti funcŃii militare înalte, cu statut şi salarizare pe măsură.

8 Directiva despre sarcinile organelor politice, organizaŃiilor de partid şi organizaŃiilor UTM referitoare la pregătirea de luptă şi politică pe anul 1950. Vezi Biblioteca SIA, cota D/470; AMR, fond 3570, dosar 3.764, ff. 1-35.

9 Florea DIACONU (n. 1922- d. 1980), ilegalist, înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, din anul 1937 membru al Comitetului JudeŃean UTC ConstanŃa, a fost trimis în lagărul de internaŃi politici Târgu Jiu, Grupa a VII-a (mai 1941-15 martie 1943). În aprilie 1943 a fost încorporat ca militar în termen la Regimentul de Infanterie Marină (aprilie-iunie 1943), apoi furier şi artilerist pe monitorul „I.C. Brătianu” (iulie 1943-septembrie 1944). Luat prizonier de război, odată cu rechiziŃionarea navei, de către U.R.S.S.(2 septembrie 1944), a fost internat în lagăr de la Odessa şi de la Kotovsk (Birzula) (septembrie 1944-aprilie 1945), unde a participat la activităŃile organizate de agitatorii şi şcoala antifascistă. A fost caporal (martie-iulie 1945) şi apoi sergent (aprilie-iulie 1945) în SecŃia tehnică a Diviziei „Horia,

83

Armate fiind activat cu gradul de locotenent-comandor (ultimul grad militar pe care acesta îl avusese a fost cel de sergent major) ca urmare a intensei sale activităŃii în calitate de activist de partid (PCR), a faptului că fusese ambarcat ca militar în termen pe monitorul „I. C. Brătianu”, primise o educaŃie de tip nou pe timpul în care a fost prizonier în URSS şi participase la acŃiunea de democratizare a armatei, ca lucrător în cadrul aparatului ECP din Marina Regală. Deşi, din informaŃiile pe care le avem la această dată, nu reiese foarte clar unde a activat în perioada octombrie 1949-octombrie 1950, îl găsim numit pe funcŃia de locŃiitor politic al comandantului la Comandamentul ForŃelor Maritime (ConstanŃa), unde a rămas timp de aproape două luni, deoarece a fost mutat în cadrul DirecŃie Politice Superioare a Armatei, pe funcŃia de şef al DirecŃiei Organizare Instructaj, funcŃie foarte importantă în noua organizare a Ministerului Apărării NaŃionale, de unde avea să se întoarcă în Marina Militară în calitate de comandant al Marinei Militare (1952). Florea DIACONU va avea o carieră militară de aproape 20 de ani (până în 1968) fiind avansat la gradul de viceamiral în rezervă (la 08.05.1971).

Cel de-al doilea, Mihail NICOLAE 10, a fost adus în Marina Militară, pe linie de partid – mobilizat ... în câmpul muncii –, din funcŃia de prim secretar al Comitetului PMR al Canalului Dunăre–Marea Neagră şi locŃiitor politic al directorului canalului, primind direct gradul de căpitan de rangul 2, la 26.10.1950, fără a avea studiile necesare şi nici stagii în gradele inferioare. Începând cu 01.11.1950 este numit locŃiitor politic al comandantului Marinei Militare (Ordinul M.F.A. nr. 1913/30.10.1950). Cadru de nădejde al Partidului Comunist, a fost

Cloşca şi Crişan” cu care s-a întors în Ńară. După înfiinŃarea aparatului E.C.P.(EducaŃie, Cultură şi Propagandă) în armata română, a făcut parte din lotul de militari, din diviziile de voluntari, care au fost pregătiŃi pentru a încadra aparatul E.C.P., în vederea „democratizării” armatei române, şi a urmat cursul de locŃiitori E.C.P. de la Piteşti (iulie-septembrie 1945). La finalizarea cursului a fost avansat la gradul de sergent major şi încadrat ca locŃiitor pentru E.C.P la o baterie din Divizionul de Artilerie de Coastă (septembrie-octombrie 1945), apoi al comandantului canonierei „Stihi” (octombrie 1945-martie 1946). Trecut în rezervă, ca activist de partid a devenit responsabil în SecŃia Militară Regională şi membru al Biroului Regional P.C.R. din cadrul Comitetului Regional P.C.R. Dobrogea (aprilie-decembrie 1946), instructor al C.C. al P.C.R. (decembrie 1946-septembrie 1947), secretar al Comitetelor judeŃene P.C.R. Tulcea (septembrie 1947-februarie 1948) şi secretar al Comitetelor judeŃene P.C.R. Slatina (februarie 1948-octombrie 1949). A fost chemat în cadrul ForŃelor Armate (prin D.M. nr. 988/6 octombrie 1949) şi avansat direct la gradul de locotenent-comandor. În Marina Militară, a deŃinut funcŃia de locŃiitor politic al comandantului ForŃelor Maritime Militare (octombrie-decembrie 1950), activând şi în cadrul Sfatului Popular Regional ConstanŃa unde a fost ales în 1950, după care a fost numit fiind şeful DirecŃiei Organizare Instructaj din D.S.P.A. (decembrie 1950-septembrie 1952). Prin Ordinul Ministerului ForŃelor Armate nr. 488/1951 a fost înaintat la gradul de căpitan de rangul 1. Vezi Moşneagu, Marian, DicŃionarul marinarilor români, Editura Militară, Bucureşti, 2008, p. 141 (în continuare DicŃionarul marinarilor români).

10 Mihail NICOLAE (n. 1920) a ajuns ofiŃer de marină pe linie de partid datorită experienŃei sale de marinar, din perioada 1936-1944, fiind chemat în cadrele active ale armatei direct cu gradul de căpitan de rangul 2, în anul 1950. Aceasta a fost încorporat ca militar voluntar în Marina Regală (martie 1936) la Compania a 2-a a Depozitelor Maritime şi a ajuns la terminarea războiului la gradul sergent major. După terminarea perioadei de instrucŃie, pe timpul serviciului militar a îndeplinit funcŃii la bordul următoarelor nave: distrugătorul „Mărăşeşti” (iunie-decembrie 1938; februarie 1939-noiembrie 1942); distrugătorul ,,Regele Ferdinand” (decembrie 1938-februarie 1939) şi canoniera ,,STIHI” (noiembrie 1942-noiembrie 1943, a fost ajutor al ofiŃerului cu infanteria şi artileria; noiembrie 1943-noiembrie 1944, şef tunar şi ajutor al ofiŃerului cu artileria). După trecerea în rezervă a lucrat ca a fost muncitor şi marinar la Cooperativa ,,Ancora” a Sindicatului Marinarilor din ConstanŃa, fiind îmbarcat pe un remorcher (noiembrie 1944-septembrie 1946). Membru al P.C.R., din septembrie 1945, a devenit foarte repede activist de partid: vicepreşedinte şi preşedinte al Sindicatului Marinarilor (septembrie 1946-iulie 1947); instructor cu organizarea în JudeŃeana P.M.R. ConstanŃa (iulie 1947-februarie 1948); secretar al JudeŃenei P.M.R. Tulcea (februarie 1948-septembrie 1949); prim secretar al Comitetului P.M.R. al Canalului Dunăre-Marea Neagră (septembrie 1949-octombrie 1950). Vezi DicŃionarul marinarilor români, p. 348-349.

84

avansat după numai 8 luni, la excepŃional, la gradul de căpitanul de rangul 1 (21.06.1951). Pregătit, pe linie militară, prin Cursul de comandanŃi şi şefi de state majore la Academia Militară Generală (noiembrie 1951-mai 1952), a fost numit, în scurt timp (septembrie 1953), comandantul Flotilei de Dunăre, ca apoi să fie numit comandantul Marinei Militare (aprilie 1954) şi avansat la gradul de contraamiral. S-a aflat în fruntea marinei până în anul 1958, când a fost înlocuit de predecesorul său, contraamiralul Florea Diaconu11.

În perioada transformării Marinei Militare într-o structură organizatorică şi funcŃională după model sovietic au fost păstraŃi ofiŃeri de carieră, absolvenŃi ai Şcolii Navale, promoŃii dinainte de începerea războiului sau în perioada de început a acestuia, cu grade mici (locotenenŃi), dintre care unii au devenit fideli ai regimului construindu-şi cariera mai mult în funcŃii politice, şi alŃii care au urcat în carieră fiind încadraŃi pe funcŃii de stat major şi comandă. Vom aminti, pe scurt, cariera unor ofiŃeri care au deŃinut funcŃii importante atât în marină cât şi în structurile centrale ale forŃelor armate şi care au avut gradul de amiral (general).

Grigore Marte ş12, ofiŃer de marină, de carieră, promoŃie 1937, pe perioada războiului a fost ambarcat pe navele Marinei Regale şi a urmat studii în domeniul ingineriei pe care le-a terminat după încheierea războiului, în 1947 (la 33 de ani). După 23.08.1944, a fost prizonier în URSS şi s-a înrolat în cadrul celei de-a doua divizii de voluntari constituită din prizonieri români, „Horea, Cloşca şi Crişan”, unde a luat contact cu activişti de partid şi cu rolul Partidului Comunist în armată. După obŃinerea titlului de inginer, la 18.03.1947 a fost repartizat la CMM ca şef de birou în

11 În luna martie 1958, Mihail NICOLAE a fost pus la dispoziŃia DirecŃiei Cadre a M.F.A., fiind propus de

ministrul ForŃelor Armate, generalul colonel Leontin Sălăjan, pentru retrogradare la gradul de sergent major şi trecerea în rezervă pentru activităŃii legionare pe care le-a desfăşurat pe perioada ambarcării pe distrugătorul „Mărăşeşti” şi pentru faptul că în calitate de membru activ al mişcării legionare a participat la acŃiuni propagandistice desfăşurate de legionari la sate şi a menŃinut pe timpul activării legături cu o serie de legionari. A fost trecut în rezervă cu gradul de sergent major, ulterior i s-a redat gradul de contraamiral, acuzaŃiile dovedindu-se false. Vezi DicŃionarul marinarilor români, p. 349.

12 Grigore MARTEŞ (n. 1914 - d. 1973), absolvent de liceu militar (Liceului Militar Ferdinand I din Chişinău), s-a înscris şi a fost admis la Şcoala Politehnică Bucureşti. După primul an, renunŃă la studii şi se înscrie în anul 1935 la Şcoala de OfiŃeri de Marină din ConstanŃa. PromoŃie 1937, cu gradul de aspirant, a fost repartizat pe monitorul „Bucovina”, din cadrul Flotilei Fluviale GalaŃi, în luna decembrie 1937 a fost mutat comandant de pluton la Depozitele Marinei de la ConstanŃa, iar campania de vară a efectuat-o la bordul distrugătorului „Mărăşeşti” (28 mai-25 octombrie 1938). În perioada 1938-1940 a urmat cursurile Şcolii de AplicaŃie a Marinei, fiind repartizat după absolvire pe canoniera „Lepri”, apoi pe canoniera „Dumitrescu”, ca ofiŃer cu navigaŃia şi transmisiunile. Între 8 decembrie 1940 şi 18 iunie 1941 a fost trimis de către Serviciul Personal al M.A.M. la Şcoala de Radio de pe lângă Politehnica din Bucureşti, unde a urmat cursuri pregătitoare în vederea admiterii sale la Politehnică. În campania din vara anului 1941 a fost încadrat transmisionist la bordul distrugătorului „Regina Maria”. În toamna anului 1941 a început cursurile FacultăŃii de Mecanică şi Electricitate din cadrul Politehnicii din Bucureşti. În perioada 2 iulie-10 septembrie 1943 a întreprins campania de vară la bordul navei-bază „ConstanŃa”, ca ofiŃer cu navigaŃia şi transmisiunile, iar în lipsa comandantului-secund a îndeplinit şi atribuŃiunile funcŃionale ale acestuia. La 10 septembrie a fost detaşat pentru aproape două luni de zile la Arsenalul Armatei, unde a efectuat practica cerută de Politehnică. După încheierea perioadei de practică a fost numit secund pe nava-bază ,,ConstanŃa”, pregătind în particular examenele pentru anul III. La 5 aprilie 1944 a fost numit comandant-secund al monitorului „Alexandru Lahovary”, funcŃie în care l-au prins evenimentele de la 23 august 1944. După arestarea navelor şi a echipajelor româneşti la Ismail, Grigore Marteş a fost făcut prizonier şi repartizat în Lagărul nr. 74. În primăvara anului 1945, s-a înrolat voluntar în cadrul Regimentului 5 Infanterie al Diviziei „Horea, Cloşca şi Crişan”, organizată la Kotovsk – U.R.S.S. din prizonieri români. În perioada 21 aprilie-1 octombrie 1945, când s-a întors la studii, ofiŃerul a răspuns de armătura şi tragerile Regimentului, comandantul Regimentului 5 Infanterie al Diviziei a 2-a de voluntari români „Horea, Cloşca şi Crişan”. După o întrerupere de un an de zile, datorită prizonieratului, şi-a reluat studiile în toamna anului 1945 la Institutul Tehnic Naval din Bucureşti, al cărui şef a fost numit, pe care l-a absolvit în 1947. DicŃionarul marinarilor români, p. 298-300.

85

cadrul Serviciului EducaŃie13, iar la 26.10.1948 a fost numit şeful DirecŃiei Politice din CMM, unde a rămas până la 30.12.1949. Între timp a urmat un curs de perfecŃionare cu durata de 4 luni desfăşurat la DirecŃia Superioară a InstrucŃiei şi ÎnvăŃământului, în vederea avansării în grad. Avansat la gradul de căpitan de rangul 3 a fost numit locŃiitor politic al DirecŃiei ConstrucŃii şi FabricaŃii din cadrul CMM (până în noiembrie 1950), apoi locŃiitor politic al DirecŃiei ConstrucŃii Înzestrare din CMM. Începând cu 01.08.1951 a devenit şeful DirecŃiei ConstrucŃii Înzestrare, în septembrie 1953 a fost numit şeful SecŃiei Tehnice ConstrucŃii şi ReparaŃii Navale din cadrul DirecŃiei Înzestrării Materiale a MFA, iar din 11.12.1954 a fost mutat în funcŃia de locŃiitor al Şefului DirecŃiei Tehnice Comenzi şi FabricaŃii pentru probleme tehnice. În această calitate, în ianuarie 1955 a reprezentat Marina Militară Română la Moscova, în cadrul discuŃiilor pentru semnarea unor contracte de noi tipuri de nave care urmau să fie importate din URSS. Având deja o lucrare publicată şi un certificat de inovator, din 13.12.1957 a fost numit şeful Academiei Militare Tehnice şi, între timp, a fost deputat în Sfatul Popular al municipiului Bucureşti. Prin Ordinul M. 001374 din 15.08.1959 al MFA, a fost mutat în funcŃia de locŃiitor al comandantului ForŃelor Maritime Militare, iar la data de 29.11.1963, prin H.C.M nr. 929, contraamiral ing. Grigore Marteş a fost numit în funcŃia de comandant al Marinei Militare Române (la 49 de ani). În paralel, a fost şi deputat în Marea Adunare NaŃională. Grigore Marteş a fost comandantul Marinei Militare (ForŃelor Maritime Militare) timp de 10 ani, până la moartea sa.

Gheorghe SANDU14, ofiŃer de carieră, promoŃia 1942, după evenimentele din 23.08.1944 a îndeplinit următoarele funcŃii: ofi Ńer cu adjutantura la comandamentul Apărării Teritoriului Dobrogea (01.09-31.10.1944); ajutorul comandantului militar al portului Brăila (01.11.1944-09.03.1945); comandant al remorcherului dragor „Maria” (09.03.-20.05.1945) şi al remorcherului dragor „Cantacuzino” (20.05-20.06.1945); ofiŃer elev la Şcoala de AplicaŃie a Marinei (21.07.1945-01.03.1946); comandant ASA (arme sub apă) în Compania InstrucŃie Cadre a Batalionului Geniu Marină (01.03.-20.06.1946); comandant al plutonului 2 din Compania 3 RecruŃi a Batalionului Mixt Marină (20.06.-01.09.1946); ofiŃer cu aprovizionarea la Batalionul Mixt Marină (01.09.-20.10.1946); comandant al Companiei a 2-a Observare ConstanŃa (20.10.1946-22.06.1947); pilot de baraj la Serviciul SiguranŃei NavigaŃiei

13 Prin Ordinul nr. 37431/19 octombrie 1947 al Inspectoratului General al Armatei pentru EducaŃie. 14 Gheorghe SANDU (n.1921 - d.2000) a absolvit Şcoala Navală din ConstanŃa în anul 1942. Între anii 1942 şi

1948 a îndeplinit următoarele funcŃii: ofi Ńer cu navigaŃia pe torpilorul „Năluca” (10 mai 1942-1 iulie 1943), ofiŃer cu adjutantura şi transmisiunile pe crucişătorul auxiliar ,,Dacia” (1 iulie-20 octombrie 1943), ofiŃer cu navigaŃia pe torpilorul „,Năluca” (20 octombrie 1943-1 septembrie 1944), ofiŃer cu adjutantura la comandamentul Apărării Teritoriului Dobrogea (1 septembrie-31 octombrie 1944), ajutorul comandantului militar al portului Brăila (1 noiembrie 1944-9 martie 1945), comandantul remorcherului dragor „Maria” (9 martie-20 mai 1945), comandantul remorcherului dragor „Cantacuzino” (20 mai-20 iulie 1945), ofiŃer elev la Şcoala de AplicaŃie a Marinei (21 iulie 1945-1 martie 1946), comandant A.S.A. în Compania InstrucŃie Cadre a Batalionului Geniu Marină (1 martie-20 iunie 1946), comandantul plutonului 2 din Compania 3 RecruŃi a Batalionului Mixt Marină (20 iunie-1 septembrie 1946), ofiŃer cu aprovizionarea la Batalionul Mixt Marină (1 septembrie-20 octombrie 1946), comandantul Companiei a 2-a Observare ConstanŃa (20 octombrie 1946-22 aprilie 1947), pilot de baraj la Serviciul SiguranŃei NavigaŃiei Sulina (22 aprilie-5 septembrie 1947), şeful Serviciului SiguranŃei Navale şi ofiŃer cu navigaŃia al Flotilei de Dragaj din cadrul C.A.L.M. (5 septembrie-5 octombrie 1947), ofiŃer secund pe nava-şcoală ,,Mircea” (5 octombrie 1947-31 iulie 1948) perioadă în care a o lună (15 noiembrie-22 decembrie 1947) instructor la plutonul elevilor de marină de la Cursul Comun de EducaŃie. Între 1 august 1948 şi 1 noiembrie 1950 a urmat cursurile Academiei Militare Generale. Vezi DicŃionarul marinarilor români, p. 420-422.

86

Sulina (22.04.-05.09.1947); şeful Serviciului SiguranŃei Navale şi ofiŃer cu navigaŃia al Flotilei de Dragaj din cadrul CALM (05.09.-05.10.1947); ofiŃer secund pe nava-şcoală „Mircea” (05.10.1947-31.07.1948) când timp de o lună (15.11.-22.12.1947) a mai fost şi instructor la plutonul elevilor de marină de la cursul comun de educaŃie.

Între 01.08.1948 şi 01.11.1950 a urmat cursurile Academiei Militare Generale. După absolvire, avansat căpitan de rangul 3, a fost repartizat începând cu 01.11.1950 pe funcŃia de şef al Biroului 1 în SecŃia Înzestrare Materiale din CMM, concomitent fiind desemnat şi pentru a gira funcŃia de comandant al Şcolii de OfiŃeri de Marină, până când a fost numit pe funcŃie (15.05.1951), la reorganizarea Marinei Militare începută în luna mai 1951. Căpitanul de rangul 3 Gheorghe SANDU a rămas în funcŃie şi a condus Şcoala de OfiŃeri de Marină până în 20.04.1954, după care a fost trimis să gireze comanda Flotilei de Dunăre. În perioada 20.04.1954-12.11.1956 a deŃinut comanda Flotilei de Dunăre, transformată apoi în Brigada 230 Nave Fluviale, apoi, la 35 de ani, a fost numit şef de stat major al Marinei Militare (12.11.1956-27.11.1958) şi şef al DirecŃiei Hidrografice Maritime (27.11.1958-28.03.1960). În 1960 a revenit la comanda instituŃiei de învăŃământ a Marinei Militare, iar din 19.04.1961 a devenit comandant al marinei (ForŃelor Maritime Militare), funcŃie pe care a fost încadrat până în 29.11.1963 având gradul de contraamiral (între vârsta de 40 şi 42 de ani). A mai deŃinut funcŃii pe line de partid şi de stat fiind deputat în Sfatul popular orăşenesc ConstanŃa (1957-1959), deputat în Sfatul popular al regiunii Dobrogea şi membru al Comitetului de Partid regional Dobrogea (1961-1963).

După rechiziŃionarea navelor de la mare de către sovietici, la 50.09.1944, Victor BOGDAN 15, ofiŃer de carieră, promoŃia 1942, a îndeplinit funcŃiile de comandant al bateriei de tragere la Bateria de coastă „Aurora” (05.09.1944-19.03.1946) şi în cadrul Flotilei de dragaj (19.03.-20.12.1946). A urmat Şcoala de AplicaŃie, apoi Academia Generală Militară, promoŃia 1950 şi a fost avansat la gradul de căpitan de rangul 3. După absolvirea Academiei Generale Militare a lucrat în cadrul SecŃiei marină din DirecŃia OperaŃii a Marelui Stat Major (august 1950-aprilie 1953), de unde s-a întors în Marina Militară pe funcŃia de şef al secŃiei operaŃii din Statul Major al Marinei Militare (aprilie 1953-1955), cu gradul de căpitan de rangul 2. Avansat la gradul de căpitan de rangul 1, în toamna anului 1955 (la 35 de ani), a devenit comandantul Bazei Maritime Mangalia funcŃie pe care o va îndeplini până în noiembrie 1958 când va deveni şeful de stat major al Marinei Militare. În 1959 este avansat contraamiral (la 39 de ani). În 1965 a fost trecut în rezervă ca urmare a unor acuze nefondate.

Pe de altă parte, au fost aduşi în Şcoala de OfiŃeri de Marină tineri fără studii gimnaziale sau liceale terminate, dar cu origini sănătoase, care după absolvire au fost pregătiŃi atât în Ńară cât şi în URSS şi care au fost promovaŃi atât pe funcŃii politice cât şi pe funcŃii de stat major şi de comandă importante.

Din 1949, sunt trimişi la studii în URSS cei mai merituoşi dintre absolvenŃii

15 Victor BOGDAN (n.1920 - d. 2006 ), absolvent de liceu militar (1940), urmează Şcoala Navală între anii 1940

şi 1942. La terminarea şcolii a fost avansat aspirant şi încadrat la Detaşamentul maritim nr. 2 Liman – Cetatea Albă, pe funcŃia de şef al Serviciului Transporturi şi Transmisiuni (mai 1942-aprilie 1943) şi apoi ofiŃer cu navigaŃia, transmisiunile şi arme sub apă la bordul torpilorului „Smeul” (aprilie 1943-5 septembrie 1944), până la rechiziŃionarea nave de către sovietici. Vezi DicŃionarul marinarilor români, p. 68-69.

87

Şcolii de OfiŃeri de Marină. Aceştia vor deveni motorul implementării modelului sovietic în marină. Cel mai elocvent caz este cel al lui Tudor SIMION (n. 1928), care a devenit cel mai tânăr contraamiral din istoria Marinei Militare. Absolvent cu 7 clase de gimnaziu, urmează şcoala profesională de ucenici industriali la Şantierul Naval ConstanŃa. În 1947 este recrutat, pe linie de partid pentru a urma Şcoala de OfiŃeri de Marină [studiile liceale şi le-a completat după aproape 20 de ani, când a absolvit Şcoala Medie „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti, în 1964]. Absolvent ale acesteia şi avansat sublocotenent (mai 1949) este trimis la studii în URSS pentru a urma Academia Navală „Vroşilov” din Leningrad. Înainte de a pleca la studii a fost avansat locotenent (30.12.1949). Pe timpul studiilor a fost avansat succesiv la gradele de locotenent major (23.08.1951) şi căpitan-locotenent (iunie 1952). La întoarcerea în Ńară a primit gradul de căpitan de rangul 3 (10.11.1952) şi a fost numit şeful secŃiei operaŃii din statul major al Marinei Militare. După numai 2 luni este avansat căpitan de rangul 2 şi a devenit şeful de stat major al Marinei Militare (avea numai 25 de ani), funcŃie pe care a deŃinut-o până în anul 1956. Între timp, a fost avansat la gradul de căpitan de rangul 1 (02.10.1953) şi apoi, la vârsta de 27 de ani, l-a primit pe cel de contraamiral (23.08.1955). Tudor Simion a fost contraamiral în activitate timp de 30 de ani, până la trecerea sa în rezervă, în anul 1985. Până în 1960, a activat în Marina Militară pe funcŃiile de comandant al Brigăzi 214 Nave (12.11.-22.12.1956), comandantul Brigăzii 230 Nave Fluviale şi al Flotilei de Dunăre, după reînfiinŃarea acestei (1958), după care a fost şeful secŃiei marină din DirecŃia OperaŃii a Marele Stat Major (1960-1972), apoi în cadrul FacultăŃii de arme a Academiei Militare, şeful catedrei tactica marinei. Contraamiralul Tudor Simion a trecut în rezervă în anul 1985.

În ceea ce priveşte organizarea structural-funcŃională, la sfârşitul anului 1950 şi începutul anului 1951 structura ForŃelor Navale se baza pe organizarea stabilită în anul 1949, cu modificările ulterioare impuse de acŃiunile de sovietizare şi ca urmare a sfaturilor consilierilor sovietici.

Astfel, de la 01.08.1949, în cadrul armatei române, ForŃele Navale erau reprezentate de Comandamentul Marinei Militare, subordonat Marelui Stat Major, care avea în subordine două comandamente: Comandamentul ForŃelor Maritime şi Comandamentul ForŃelor Fluviale. Comandamentul Marinei Militare era dislocat în Bucureşti şi era asimilat, din punct de vedere administrativ, unei regiuni militare. În luna septembrie 1948, Marina Militară a devenit, din punct de vedere administrativ, Regiune militară, creându-se depozite şi centre de subzistenŃe şi echipament, administrându-se singură din punct de vedere al hrănirii, echipării şi cazării. Această situaŃie a durat până la desfiinŃarea acestor structuri de tip sovietic, după plecarea trupelor sovietice din România. Cu începere de la 01.12.1949, conform Ordinului M.St.M. nr. 52.409 din 05.11.1949 şi Hotărârii M.Ap.N., o serie de unităŃi militare din Dobrogea au fost subordonate din punct de vedere administrativ Comandamentului Marinei Militare: Centrul Teritorial ConstanŃa, Centrul Teritorial Tulcea, Subdepozitul MuniŃii nr. 12 Nicolae Bălcescu, Spitalul Militar ConstanŃa, Sanatoriul Militar „Vasile Roaită”, Tribunalul şi închisoarea Militară ConstanŃa. De asemenea manutanŃele din oraşul ConstanŃa şi Tulcea au trecut sub autoritatea Comandamentului Marinei Militare din punct de vedere administrativ, cu începere de

88

la 01.01.1950. La începutul anului 1950 a fost luată decizia de mutare a Comandamentului Marinei Militare în ConstanŃa, iar începând cu luna august 1950 s-a mutat din str. Aristide Briand nr. 6, Bucureşti, în Bulevardul 6 Martie nr. 1, ConstanŃa, mutare ce avea să se finalizeze în cursul anului 1951.

În cadrul comandamentului principale structuri erau: Comanda: comandantul Marinei Militare; locŃiitorul politic al comandantului MM; adjuntatură; DirecŃia Politică a Marinei Militare; Statul major al Marinei Militare; Spatele [structura logistică] Marinei; DirecŃia ConstrucŃii şi FabricaŃii; secŃiile cadre, hidrografică, sanitară şi financiară; compania de transmisiuni. La Comandamentul Marinei Militare şi la marile unităŃi subordonate acestuia se aflau consilieri sovietici. 16

În ceea ce priveşte comandantul Marinei Militare putem spune că în primăvara anului 1951 această funcŃie nu era ocupată ci girată, din diverse motive. Cel care gira comanda Marinei era căpitanul de rangul 1 Emil Grecescu. În cadrul restructurărilor Marinei Militare din vara anului 1949, comandantul Marinei Militare, comandorul Ioan CRISTESCU17, care deŃinea funcŃia din 15.12.1948, a fost debarcat de la comanda Marinei18 pe care a predat-o, pentru a fi girată, comandorului Emil Grecescu19, comandantul Grupării Navelor de Mare, la 26.08.194920. Astfel, pe

16 La 9 noiembrie 1949 la Comandamentul ForŃelor Maritime s-a prezentat căpitanul de rangul 2 N. N. Volcicov, în funcŃia de consilier sovietic. Idem.

17 Ioan CRISTESCU (n. 1904 - d. 1972) nu a participat la nicio operaŃiune pe timpul războiului contra Uniunii Sovietice deoarece declanşarea războiului la prins la Roma. După 22 iunie 1940, căpitanul Ioan Cristescu a plecat din Marina Regală fiind mobilizat la Marele Cartier General şi trimis ca ajutor al ataşatului naval la Roma, până la 1 iunie 1944. Pe timpul detaşării a fost avansat la gradul de locotenent-comandor (31 octombrie 1942) şi în perioada 25 noiembrie 1943-1 ianuarie 1944 a Ńinut locul ataşatului militar şi aeronautic (titularul generalul Corbuleanu aflându-se în Ńară). La 1 iunie 1944, a fost rechemat în Ńară pentru a-şi satisface stagiu obligatoriu de ambarcare în vederea avansării la gradul următor. După o perioadă de concediu a fost încadrat la C.F.N.M. în calitate de comandant al N.M.S. „Dacia”. La 23 august 1944 era pe această funcŃie de aproape o săptămână. La această dată se afla internat în Spitalul Militar Buşteni ca urmarea a unei răni uşoare la picior, datorate unei schije, căpătată în urma bombardament aerian sovietic din 20 august 1944 asupra portului ConstanŃa (A fost citat pe marină pentru acte de bravură prin O.Z. 24/3 august 1945 al S.S.M.). Externat la 20 septembrie 1940, a beneficiat de un concediu medical de 45 de zile, iar la revenire, la 31 octombrie 1944, a fost numit şef de Stat Major la C.L.M.F. La 12 aprilie 1945 a fost numit şeful Serviciului Personalului din cadrul S.S.M., iar la 16 iunie 1945 a fost avansat la gradul de căpitan-comandor. În perioada 17 august 1946-17 ianuarie 1947 a condus SecŃia a II-a din cadrul DirecŃiei Personalului din Ministerul de Război, ulterior fiind numit şeful SecŃiei Personal Marină (ofiŃeri activi şi de rezervă, subofiŃeri activi şi de rezervă, maiştri militari şi civili). La 23 august 1947 a fost avansat la gradul de comandor, iar la l septembrie 1947, a fost mutat ca şef de Stat Major la C.M.M.. La 15 decembrie 1948 a fost numit comandant al Marinei Militare. Vezi DicŃionarul marinarilor români, pp. 121-123.

18 Comandorul Ioan CRISTESCU a fost pus la dispoziŃia M.F.A. începând cu 25 august 1949 până la 1 noiembrie 1949 când a fost numit consilier pentru marină în M.St.M., apoi a fost mutat la Catedra de Marină a FacultăŃii Marină din cadrul Academiei Militare, în 10 februarie 1951. În perioada 10 februarie 1951-22 februarie 1952, a fost mutat ca profesor superior tehnic la „Generale” Bucureşti. Din 22 februarie Ioan Cristescu a fost scos din cadrele active ale armatei. Cf. Ibidem, p 233.

19 Căpitanul Emil GRECESCU şi-a făcut stagiu obligatoriu de ambarcare la comanda canonierei „Stihi”, din mai 1940 până în martie 1941, după care a fost numit şeful Oficiului Hidrografic. În perioada aprilie 1942-aprilie 1943 a fost ofiŃer secund şi comandant secund al distrugătorului „Regina Maria” cu care a participat la 28 misiuni de război. Avansat locotenent-comandor, la 20 martie 1943, a fost numit şeful Biroului IV din C.F.N.M. (aprilie-septembrie 1943). Din septembrie 1943 până în septembrie 1946 a fost director de studii la Şcoala Navală. La 16 iunie 1945 a fost avansat căpitan-comandor. În septembrie 1946 a fost numit comandantul Grupării Navelor de Mare. În această calitate, ofiŃerul s-a ocupat personal de constituirea si organizarea Flotilei de Dragaj Maritim. Cf. DicŃionarul marinarilor români, p. 15-216.

20 În conformitate cu Ordinul M.Ap.N. nr. 6067 din 25 august 1949, la 26 august 1949 comandorul Ioan Cristescu a predat comanda Marinei Militare comandorului Emil Grecescu. Prin Procesul verbal nr. 240/C din 26 august 1949 şi Ordinul de Zi nr. 241/C din 26 august, comandorul Emil Grecescu a făcut cunoscut întregului personal al Marinei faptul că girează comanda Marinei Militare începând cu data de 26 august 1949 şi a solicitat cadrelor de toate gradele să-şi facă datoria cu devotament. Cf. SMFN (1860-2005), p. 81.

89

o perioadă de doi ani Marina Militară nu a avut comandant titular. Această situaŃie a fost reglementată în iulie 1951 când căpitanul de rangul 1 Emil Grecescu a fost avansat la gradul de contraamiral şi numit pe funcŃie.

În ceea ce priveşte navele, situaŃia era destul de grea. Cu toate acestea acele puŃine nave au fost repartizate atât la mare cât şi la fluviu pentru a avea continuitate şi a se păstra măcar un minim de experienŃă şi tradiŃie marinărească. Concomitent s-au căutat soluŃii pentru a dota Marina Militară cu nave noi, construite în şantierele navale româneşti, o continuare a proiectelor din timpul războiului, şi de a se repara şi operaŃionaliza navele aflate în dotare.

Prin semnarea Tratatului de Pace de la Paris21, la 10.02.1947, România şi-a asumat clauzele militare ale acestuia22, clauze care au afectat foarte mult structura şi posibilitatea de refacere a puterii sale navale. Pentru ForŃele Navale au fost stabilite limitele maxime ale efectivelor şi ale tonajului total: 5.000 de oameni şi un tonaj total de 15.000 t (art. 11). România nu avea voie să deŃină sau să producă nici o mină marină sau torpilă de tip fără contact funcŃionând prin mecanism de influenŃă, nici o torpilă umană, nici un submarin sau alt submersibil, nici o vedetă torpiloare şi nici un tip special de vas de asalt (art. 12), mijloace de luptă importante în teatrul maritim, iar lipsa acestora a fost afectată profund substanŃa şi structura puterii navale a statului român. Aceste clauze nu puteau fi modificate decât printr-un acord cu toate Puterile Aliate şi Asociate sau după ce România devenea membră a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, prin înŃelegere cu Consiliul de Securitate (art. 19). Clauzele militare se vor transpune în practică prin adoptarea celor două legi naŃionale care au reglementat activitatea Ministerului Apărării NaŃionale şi organizarea armatei23. Măsurile prevăzute în aceste legi şi acŃiunile ulterioare au vizat aducerea ForŃelor Navale în cadrele stabilite prin Tratatul de Pace de la Paris.

În privinŃa parcului de nave, în anul 1947 tonajul total era de 6.280 t, fiind constituit din navele de luptă retrocedate în 1945 (distrugătoarele tip M, „Mărăşti” şi „M ărăşeşti”; canonierele „Ghiculescu” şi „Stihi”; torpiloarele „Sborul” şi „Smeul”; submarinul „Delfinul”; 6 vedete torpiloare tip „Power”; 3 vânătoare de submarine; şalupele hidrografice „Rândunica” şi „Pescăruş”), nava şcoală „Mircea” (retrocedată în 1946), yachturile regale („Luceafărul” şi „Carolus Primus“), nava de comandament „căpitan comandor Păun” şi diverse nave auxiliare mici.

Deşi Comandamentul Marinei Regale a făcut propuneri asupra repartizării tonajului impus prin tratat între marea unitate de la mare şi cea de la fluviu precum şi achiziŃionarea de nave pentru completarea diferenŃei între tonajul existent şi cel la

21 Pentru textul integral al Tratatului de Pace cu Puterile Aliate şi Asociate, vezi A.M:R., fond Marele Stat Major,

dosar nr. 880, f. 376-380; Dumitru Dobre şi Ernest Latham (coordonatori), Structuri militare române care au lucrat pentru aplicarea ConvenŃiei de ArmistiŃiu şi a Tratatului de Pace, inventar arhivistic, vol. II, 1944-1947, editori Biblioteca Congresului S.U.A., Departamentul Apărării/ Ministerul Apărării NaŃionale, Arhivele Militare Române, Editura Militară, Bucureşti, 2000,p. 81-208.

22 Tratatul a fost ratificat prin Decretul nr. 1786 din 25.08.1947 devenit Legea nr. 04/1947. 23 Vezi Legea nr. 205, din 21 iunie 1947 „Lege pentru organizarea şi funcŃionarea Ministerului Apărării

NaŃionale” şi Legea nr. 06, din 24 iunie 1947 „Lege pentru organizarea armatei” în „Monitorul Oficial”, partea I A, an CXV, nr. 141, din 24 iunie 1947, p. 5110-5119 şi 5119-2127; Documente privind istoria militară a poporului român. 13 mai 1945-31 decembrie 1947, volum întocmit de col. dr. Constantin Teodoraşcu (coord.), mr. Alecsandru DuŃu, cpt. dr. Ştefan Pâslaru (Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară), Editura Militară, Bucureşti, 1988, p. 387-390; 400-413.

90

care România avea dreptul, acestea nu au fost luate în considerare de factorii decidenŃi de la Bucureşti. În programul naval propus, cele 15.000 de t erau repartizate astfel: la mare 13.720 de t (91%) şi 1.172 t la fluviu (9%). Aceste valori ale deplasamentului total de nave urma să fie acoperit prin existenŃa la mare a: 4 distrugătoare, un puitor de mine, şase dragoare escortate şi şase nave de siguranŃă, iar la Dunăre a 12 vedete fluviale şi o canonieră. EvoluŃia situaŃie politice interne de la sfârşitul anului 1947 a determinat eliminarea opŃiunii de a se achiziŃiona din occident tehnică şi nave precum şi de piese de schimb pentru navele aflate în serviciu, urmând ca unele probleme de dotare să se realizeze prin industria navală autohtonă, în condiŃiile în care Uniunea Sovietică nu manifesta interes pentru refacerea puterii navale a României, deşi nu acelaşi lucru se întâmpla cu Bulgaria.

În cadrul unei analize făcută, în anul 1947, asupra a stadiului navelor comandate în timpul războiului s-a constat că dintre navele de luptă, comandate în 12.07.1941, doar dragoarele (viitoarele dragoare de bază), 4 nave, erau realizate în proporŃie de 64%, iar la vedetele blindate nu se începuse execuŃia. Până la acea dată se terminase construcŃia unui hidroglisor şi a două şalupe de corvoadă, diverse şalupe se aflau diferite faze de realizare24, iar la 2 tancuri de păcură (comandate 11.01.1944) şi la 4 şlepuri de mare (comandate 28.08.1942) nu începuse construcŃia. După 1947 s-au făcut demersuri pentru reluarea construcŃiei navelor aflate în diferite faze de construcŃie, în şantierele româneşti, cea ce a determinat ca unele dintre ele să intre în serviciu, în perioada următoare.

După constituirea Republicii Populare Române navele de luptă ale Marinei Regale, identificate cu iniŃialele NMS (Nava MajestăŃii Sale) urmate de numele navei, sunt rebotezate după tipul navei şi primesc numere tactice, iar iahturile regale sau alte nave ce purtau nume sunt rebotezate. Nava şcoală „Mircea” este singura navă care şi-a păstrat numele. Dintre principalele nave de luptă şi şcoală enumerăm: distrugătoarele D-1 („Mărăşti”) şi D-2 („Mărăşeşti”); dragoarele de bază DB-1 („Ghiculescu”)25 şi DB-2 („Stihi”); escortoarele E-1 („Sborul”) şi E-2 („Smeul”); submarinul S-2 („Delfinul”); şalupele hidrografice „Rândunica” şi „Pescăruş”; navele şcoală „Mircea”, „Lancea”, „Libertatea” (fostul yacht regal „Luceafărul”), şi „Răsăritul”, primite la 25.06.1948, precum şi nava de comandament „Republica” (fosta navă „căpitan comandor Păun”). Cele 6 vedete torpiloare tip „Power” şi cele 3 vânătoare de submarine folosite pe timpul războiului sunt scoase din uz şi casate. Yachtul regal „Carolus Primus” a fost rebotezat „Neptun” şi a trecut, ca navă şcoală, la Regia de Transport Maritim ConstanŃa.

S-a continuat construcŃia dragoarelor de bază, care au început să intre în serviciu începând cu anul 1952, şi a navelor auxiliare, care au început să intre în

24 În august 1947, numărul şi stadiul navelor aflate în construcŃie în şantierele navale româneşti, ca urmare a unor comenzi din timpul războiului, era următorul: 1 Şalupă pentru ASSM (comandă: 30.02.1942)-50%; 2 Hidroglisoare (comandă: 26.05.1943)-78%; 4 Hidroglisoare (comandă: 14.07.1943)-30%; 2 Şalupe corvoadă (comandă: 09.10.1943)-99%; 5 Şalupe corvoadă (comandă:18.02.1944)-59%; 12 Şalupe grănicereşti (comandă: 26.01.1944)-21%; 10 Şalupe grănicereşti (comandă:11.05.1944)-39%; 7 Şalupe corvoadă (comandă: 12.12.1944)-8%; 2 Şalupe de viteză (comandă: 20.07.1944)- 40%.

25 În urma unui accident naval produs în portul ConstanŃa între o navă civilă italiană şi canoniera „Ghiculescu” a fost avariată. Întrucât accidentul s-a produs din vina navei civile italiene, iar armatorul italian a solicitat repararea acesteia în şantierul naval din Genoa, canoniera „Ghiculescu” a fost reparată în Italia în perioada mai-noiembrie 1950. Preşedinte al comisiei de supraveghere a lucrărilor de reparaŃii a fost căpitanul de rangul 3 Grigore Marteş.

91

serviciu începând cu anul 1951: tancurile de păcură şi motorină nepropulsate (MM-351, MM-352 şi MM-353)26; şlepurile de transport materiale (MM-361, MM-362, MM-363, MM-364, MM 365; MM-371, MM-372); remorcherele fluviale de 400 CP, construite în Şantierul Naval Brăila, (RF-301, RF-302, RF-303, RF-304 şi RF-305)27; şalupele maritime de remorcaj (SM)28, construire în Şantierul Naval Brăila, care au început să intre în serviciu din 1951, iar până în anul 1956 au intrat în serviciu 7 nave cu numerele de bordaj SM-156, SM-165, SM-167, SM-168, SM-169, SM-171 şi SM-173.

ForŃele Navale aveau la mare Comandamentul ForŃelor Maritime (ConstanŃa) cu sediul în localul din Bulevardul Republicii, fostul local al Brigăzii 25 Moto, care s-a instalat în tabăra de la Basarabi. Această mare unitate era compusă din ForŃa Navală şi Apărarea Litoralului .

La începutul anului 1951, în cadrul ForŃei Navale erau grupate navele de mare existente: distrugătoarele D-1 („Mărăşti”) şi D-2 („Mărăşeşti”); escortoarele, foste torpiloare, E-1(„Sborul”) şi E-2 („Smeul”); dragoarele de bază, foste canoniere, DB-1 („Ghiculescu”) şi DB-2 („Stihi”); navele şcoală „Mircea” şi „Libertatea”. Mai existau ca subunităŃi o secŃia hidrografică, o staŃiune navală şi Baza forŃelor navale.

La rândul său, Apărarea Litoralului era formată din Comandamentul Apărării Litoralului, cu sediul în ConstanŃa, str. Nicolae Titulescu nr. 13 (în imobilul în care se află actualul sediu al filialei locale a Ligii Navale Române), care avea în subordine 4 Sectoare Maritime29 (nr. 1, 2, 3 şi 4), Escadrila HidroaviaŃie, Brigada 25 Moto, o secŃia topografică, Detaşamentul spate al ForŃelor Maritime şi un divizion de artilerie antiaeriană mobilă, cu 3 bateri, dislocat la Cernavodă.

Cele patru sectoare maritime acopereau întreg litoralul românesc în următoarea organizare şi dislocare:

- Sectorul 1 Maritim cu comanda sectorului la Sulina şi următoarea compunere: Batalionul 1 Infanterie Marină cu Şcoala regimentară a Infanterie Marine; Bateria de Artilerie de Coastă; Bateria 75 AT; o companie de mitraliere fortificaŃii; o companie de transmisiuni; o companie de pioneri; posturi de observare la: Sulina şi Sf. Gheorghe; un pluton de gardă pentru închisoarea de la GalaŃi;

- Sectorul 2 Maritim având comanda sectorului la M Kogălniceanu şi unităŃi la Corbu de Sus, Valea Neagră şi Cap Clisargic (pe raza comunei Corbu de Sus),

26 Principalele caracteristici tehnico-tactice ale tancului nepropulsat pentru păcură erau: deplasament-133 tone,

lungime-60,5 m; lăŃime-8 m; înălŃime maximă-6,4 m; pescaj-0,4÷2,07 m. În anul 1980 tancul MM 353 se afla încă în serviciu.

27 Principalele caracteristici tehnico-tactice ale remorcherului fluvial de 400 CP erau: deplasament-190 tone, lungime-32 m; lăŃime-5,8 m; înălŃime maximă-12,6 m, pescaj-1,6÷1,9 m; 1 motor principal BUKAU WOLF; 1 motor auxiliar tip D-107; 1 motor auxiliar tip D-30; viteză maximă 24 Km/h; armament de artilerie-1 mitralieră 12,7 mm tip I/DSK.

28Principalele caracteristici tehnico-tactice ale şalupei maritime de remorcaj erau: deplasament-36 tone, lungime-15,5 m; lăŃime-3,5 m; înălŃime maximă-5,5 m, pescaj-1,7 m; 1 motor diesel tip 3D6; 1 motor auxiliar tip TN6; viteză maximă 9 Nd; armament de artilerie-1 mitralieră 12,7 mm tip I/DSK. Putea naviga până la mare de gradul 4 iar cu remorcă până la mare de gradul 2.

29 Sectoarele Maritime sunt unităŃi înfiinŃate la 1 august 1949. Astfel, Sectorul Maritim nr. 3 cu comandamentul în ConstanŃa provenea din Regimentul nr. 1 Artilerie de Coastă, Sectorul Maritim nr. 4, cu sediul în Mangalia, din Regimentul nr. 2 Artilerie Uşoară de Coastă (ambele regimente înfiinŃate la 1 octombrie 1948 în urma unei reorganizări a bateriilor de coastă după calibru şi puterea de foc), Sectorul Maritim nr. 1 din Grup Infanterie Marină, iar Sectorul maritim nr. 2 din Batalionul de Observare Maritimă. Cf. A.M.R., fond C.M.M., dosar 2634/1949, p. 3.

92

astfel: Divizion AT cu 5 bateri; Batalionul mitraliere fortificaŃii şi Şcoala regimentară; Bateria de artilerie de coastă Midia; posturi de observare la: Vadu, Mamaia Sat şi M Kogălniceanu; compania de transmisiuni; compania de pioneri;

- Sectorul 3 Maritim cu sediul comenzii sectorului la ConstanŃa, în str. Decebal nr. 17, şi următoarele unităŃi subordonate: Şcoala divizionară artilerie fortificaŃii (ConstanŃa, str. Cerealelor nr. 14); Şcoala divizionară infanterie fortificaŃii (ConstanŃa, str. Cerealelor nr. 14); plutonul de recruŃi din compania gospodărie (ConstanŃa port, la B 2 IM); Batalionul de pioneri; Şcoala regimentară pioneri; Şcoala regimentară artilerie de coastă; compania de transmisiuni; Batalionul 2 Infanterie Marină30; 5 bateri de artilerie de coastă; 2 bateri de artilerie antiaeriană la Viile Noi; Divizionul 75 AT (la Palazu Mare); Batalionul mitraliere fortificaŃii; pluton de observare în dispozitiv la: Ovidiu, Viile Noi, Agigea şi CAL;

- Sectorul 4 Maritim având comanda sectorului la Mangalia şi următoarea organizare: Şcoala regimentară artilerie AT; Divizionul 75 AT; Bateria 2 AT (Schitu); Batalionul mitraliere fortificaŃii (comanda în comuna Schitu, Compania 1 mitraliere fortificaŃii – Mangalia şi Compania 2 mitraliere fortificaŃii – Schitu); Compania de transmisiuni; Compania de pioneri; 2 bateri AC: Bateria 77 artilerie coastă (Cap Comorova); Plutonul 1 observare cu posturi la: Eforie sud, Tuzla şi Comorova; Plutonul 2 observare posturi la: Mangalia şi Vama Veche.

Brigada 25 Moto avea comandamentul şi unităŃile dislocate la Basarabi şi Medgidia31.

Escadrila (Flotila) de HidroaviaŃie32 era dislocată la Mamaia şi era subordonată CMM doar din punct de vedere operativ, al hranei, echipamentului şi al finanŃării, întrucât se subordona Comandamentului AviaŃiei Militare pe linia pregătirii de luptă, pregătirii cadrelor, pregătirii politice, dotării tehnice, contrainformaŃiilor şi mobilizării 33. Aceasta avea în dotare 15 hidroavioane monomotoare biplane cu două locuri, construcŃie metalică, tip Heinkel 114. Dintre acestea, 9 aparate erau operaŃionale (nr. 3, 6, 7, 8, 12, 13, 14, 15 şi 16) şi 6 indisponibile (nr. 19, 20, 26, 28, 29 şi 30). Misiunile escadrilei erau de recunoaştere, explorare, supraveghere, patrulare, căutare de obiective, de informare, escortă antisubmarin, recunoaşteri de coastă, conlucrare cu marina, conlucrare cu bateriile de coastă şi misiuni speciale.

La Dunăre, ForŃele Navale erau reprezentate de Comandamentul ForŃelor Fluviale compusă dintr-o Escadrilă nave de siguranŃă: cu 3 vedete şi 5 şalupe, o

30 Batalionul 2 Infanterie Marină a fost mutat de la GalaŃi la ConstanŃa, între 9-11 noiembrie 1949. Cf. SMFN

(1860-2005), p 82. 31 La 24 februarie 1950 Batalionul 34 Tancuri şi Compania 34 Autotunuri din Brigada 25 Moto s-au redislocat de

la Tulcea la Basarabi. Ibidem, p 83. 32 În baza ordinului M.St.M. nr. 120727 din 1 aprilie 1950. 33 În urma propunerilor C.M.M. ca Flotila de HidroaviaŃie să facă parte din Marina Militară, la l iunie 1948 aceasta

a intrat în subordinea C.A.L.M., cu 12 aparate, trecerea făcându-se numai din punct de vedere operativ şi al educaŃiei politice. Până la crearea condiŃiilor necesare subordonării totale C.M.M., Escadrila de HidroaviaŃie a rămas în subordinea Comandamentului Aeronauticii, din punct de vedere al instrucŃiei şi administraŃiei. În conformitate cu Ordinul M.St.M. nr. 120727 din l aprilie 1950, Escadrila de HidroaviaŃie a trecut sub ordinele aviaŃiei din punct de vedere al pregătirii de luptă, pregătirii cadrelor, pregătirii politice, dotării tehnice, contrainformaŃiilor şi mobilizării. Escadrila a rămas subordonată Comandamentului Marinei Militare din punct de vedere operativ, al hranei, echipamentului şi al finanŃării. Ibidem, p 84; Marian Moşneagu, Politica navală postbelică (1944-1958), Editura Mica Valahie, 2005, Bucureşti, p. 216.

93

Flotilă de dragaj, un Sector fluvial (compania transmisiuni şi compania pionieri) şi Baza forŃelor fluviale.

Comandamentul Marinei Militare mai avea în subordine Gruparea depozite centrale formată din 4 depozite ce aveau să facă parte, în anul 1951, din Spatele Marinei Militare: Depozitul łăndărei; Depozitul Hinog-Cernavodă; Depozitul Tulcea; Depozitul Codru34 şi Subdepozitul MuniŃii nr. 12 Nicolae Bălcescu.

După 1 august 1949, învăŃământul militar de marină a suferit reorganizări profunde impuse de procesul de sovietizare şi democratizare a marinei. După cum reiese din documentele de arhivă, începând cu anul 1950 întregul proces de învăŃământ era controlat şi îndrumat de consilierii sovietici, cu consecinŃe ce s-au resimŃit în timp.

La mijlocul anului 1950 Şcolile Marinei Militare35 s-au restructurat. Pregătirea ofiŃerilor era asigurată de noua Şcoala de OfiŃeri de Marină36, cu durata studiilor de 3 ani. Şcoala de Maiştri de Marină (ce purta denumirea de Şcoala de Submaeştri de marină) a fost desfiinŃată (iunie 1950), iar elevii au rămas în cadrul Şcolii de OfiŃeri de Marină, pentru a urma un program special în vederea absolviri ca ofiŃeri37. La începutul anului 1951, Şcoala de OfiŃeri de Marină funcŃiona la ConstanŃa, în imobilul din Str. Traian nr. 6, fostul local al Şcoli Navale şi actualul sediu al Muzeului Marinei Române38, iar comanda acesteia era girată de căpitanul de rangul 3 Gheorghe SANDU (în vârstă de 30 de ani). Majoritatea ofiŃerilor care predau materii de specialitate aveau şi sarcini în unităŃile operative39.

DesfiinŃarea corpului maiştrilor militari de marină şi înlocuirea acestora cu cel al cartnicilor a impus crearea unei şcoli pentru aceştia. Se desfiinŃează Şcoala de maiştri de marină care funcŃiona în imobilul din str. Mircea cel Bătrân, ConstanŃa, iar pentru pregătire cartnicilor se înfiinŃează, la 01.08.1951, Şcoala de Specialişti şi Cartnici, cu durata studiilor de trei ani (în 1954 s-a trecut a patru ani). Aceasta s-a înfiinŃat pe structura fostului Batalion 88 transmisiuni şi a început să funcŃioneze

34 Prin Ordinul M.St.M. nr. 140168 din 15 februarie 1950 Depozitul Codru din judeŃul Tulcea a trecut în

subordinea Marinei Militare pentru folosinŃă proprie. Cf. SMFN (1860-2005), p 83. 35 După instaurarea „regimului de democraŃie populară”, la 30 decembrie 1947, şcolile de marină au fost unificate

într-o singură instituŃie, iniŃial Şcoala Navală şi Şcoala de Maiştri (ordinul M.Ap.N. nr. 1430/416 din 28 martie 1948), apoi Şcolile Marinei Militare (noiembrie 1948),cu Şcoala de OfiŃeri (Şcoala pregătitoare şi Şcoala specială ) şi Şcoala de Submaeştri. Pentru istoria învăŃământului superior de marină vezi: Ibidem; comandor (r) prof. univ. dr. Jipa Rotaru (coordonator), Trepte în timp. Şcoala Militară de Maiştri Militari a For Ńelor Navale Amiral Ioan Murgescu, 105 ani, Editura Ex Ponto, 2002.

36 Organizarea Şcolii de OfiŃeri de Marină era următoarea: comanda, aparatul politic, biroul mobilizare, biroul cadre, serviciul antichimic, financiar, logistic, auto şi armament-muniŃii, direcŃia de studii, medicul unităŃii şi batalioanele de elevi. Şcoala funcŃiona cu două secŃie: secŃia punte şi secŃia tehnici. Arhiva Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, Formularul istoric al Şcolii Militare , f. 26; Monografia ANMB, p. 61.

37 La 20 august 1950, a avut loc la bordul navei şcoală „Mircea” festivitatea de avansare la gradul de locotenent a elevilor de anul II ai Şcolii de OfiŃeri de Marină, prima promoŃie care a intrat în şcoală şi a absolvit după declararea României republică populară. La festivitate, pe lângă conducerea marinei şi ofi Ńeri din Comandamentul Marinei, au mai participat general maior Gheorghe Ştefănescu, ministrul adjunct al ForŃelor Armate, reprezentanŃi ai Partidului Muncitoresc Român din regiunea Dobrogea (ConstanŃa) şi reprezentanŃii unităŃilor din garnizoana ConstanŃa.

38 Şcoala de OfiŃeri de Marină s-a separat de Şcoala Maiştri de Marină, care a continuat să funcŃioneze în vechiul local din str. Mircea cel Bătrân,şi s-a mutat în vechiul localul al Şcolii Navale care fusese evacuat de către Comandamentul Sovietic din ConstanŃa. SMFN (1860-2005), p 82.

39 Printre disciplinele care se predau în S.O.M, la care se susŃinea şi examenul de absolvire, se număra: istoria P.C.U.S., istoria P.M.R. şi problemele construcŃiei socialismului în R.P.R., navigaŃie şi astronomie, artilerie, mine-grenade-torpile, tactica flotei, pregătire fizică şi instrucŃia tragerii. Cf. Monografia ANMB, p. 62.

94

începând cu 01.12.1951, odată cu începerea anului de instrucŃie 1951-1952. A existat în structura Marinei Militare până în anul 1959, când a fost desfiinŃată ca urmare a politicii de desovietizare, la nivel de simboluri naŃionale, a Armatei Române, după plecarea trupelor sovietice din România (1958).

La 10.11.1950 s-a înfiinŃat, la GalaŃi, Şcoala Medie Militară de Marină, în subordinea Comandamentului Marinei Militare, aceasta fiind prima şcoală cu regim de liceu la finalul căreia absolvenŃii susŃineau examenul de bacalaureat40. Planul de învăŃământ era identic cu cel al liceelor teoretice de băieŃi. În cadrul practicii de vară, executată la Mamaia, elevii îşi însuşeau cunoştinŃe şi îşi formau deprinderi de practicarea înotului, manevrării ambarcaŃiunilor militare, de sport şi academice. Începând cu luna ianuarie 1957, Şcoala Medie Militară de Marină devine Liceul Militar de Marină, iar în anul 1958 este denumit Liceul Militar Mihai Viteazul.

La sfârşitul anului 1950, Marina Militară, ca de altfel întreaga armată, intrase în faza finală a transformării revoluŃionare a acesteia într-o structură de tip sovietic. PrezenŃa puternică a consilierilor sovietici în Comandamentul Marinei Militare şi în cadrul marilor unităŃi operative, secondaŃi îndeaproape de către locŃiitorii politici, care promovau politica partidului comunist faŃă de armată precum şi interesele sovietice în România şi la Marea Neagră, a făcut ca evoluŃia structural-funcŃională a ForŃelor Navale să fie dirijată pentru a servi interesele sovietice concomitent cu transpunerea modelului sovietic şi eliminarea elementelor tradiŃionale româneşti.

După transformarea României în republică populară, procesul de refacere a puterii navale a statului român a fost greoi şi anevoios atât din cauza efectelor clauzelor impuse prin Tratatul de Pace de la Paris, susŃinute puternic de către URSS, a stării precare a navelor, a capacităŃilor reduse de producŃie navală a economiei româneşti cât şi datorită interesului slab manifestat de sovietici în constituirea unei flote româneşti. Pe de altă parte, procesul de epurare a cadrelor a determinat plecarea din serviciul activ a majorităŃii ofi Ńerilor de comandă şi stat major, în special a celor superiori, iar cei rămaşi, majoritatea foarte tineri, au trebuit să-şi exprime, din diferite motive, apartenenŃa la noul regim. Acest fapt a dus la scăderea nivelului de experienŃă şi expertiză a ofiŃerilor numiŃi în funcŃii de comandă şi stat major, precum şi în domeniile tehnice. Deşi în structurile de comandă ale Marinei Militare au fost păstraŃi ofi Ńeri de carieră, promoŃii ale Şcolii Navale anterior celui de Al Doilea Război Mondial, dar care au devenit peste noapte promotori ai politicii regimului comunist, aceasta nu a fost un avantaj ci, dimpotrivă, a îngustat posibilităŃile de promovare a intereselor navale ale României la Dunăre şi Marea Neagră deoarece marja de manifestare a acestora era destul de redusă. Mai mult, puntea de comandă a Marinei Militare a fost umplută cu ofiŃeri politici fără experienŃă şi deprinderi într-un domeniu militar atât de important şi de specific, iar în foarte scurt timp comanda Marinei Militare avea să fie preluată de aceştia.

Cu toate greutăŃile întâmpinate, în condiŃiile precare de pregătire şi instruire, corpul de ofiŃeri şi maiştri militari rămaşi încadraŃi în comandamentele unităŃilor de marină şi la bordul navelor au reuşit să păstreze tradiŃia Marinei Regale şi spiritul „Mircea”, prin comportamentul lor marinăresc şi respectul faŃă de nave şi tehnică.

40 În conformitate cu Ordinul Ministrului ForŃelor Armate nr. 00123367.

95

Procesul de refacere a puteri navale a României avea să fie accelerat în perioada imediat următoare datorită, în principal, schimbării de direcŃie a politici sovietice faŃă de sateliŃii săi şi faŃă de bazinul de vest al Mării Negre, în condiŃiile în care avusese loc schisma iugoslavă, iar Grecia şi Turcia îşi exprimase public dorinŃa de a fi primite în NATO.

Bibliografie I. Izvoare A. Fonduri arhivistice Centrul de studii şi păstrare a Arhivele Militare istorice – Piteşti 1. Fond: DirecŃia Superioară Politica a Armatei; 2. Fond: SecŃia Marină din Marele Stat Major; 3. Fond: Comandamentul Marinei Militare; 4. Fond: Comandamentul ForŃelor Maritime Militare. B. Documente 1. TODERAŞCU Constantin, DUłU Alesandru, PÂSLARU Ştefan,

Documente privind istoria militară a pogporului român. 13 mai 1945-31 decembrie 1947, editat de Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară, Editura Militară, Bucureşti, 1988.

2. ***, Culegere de tratate, acorduri, convenŃii, protocoale şi acte normative interne privind marea teritorială şi apele de frontieră ale Republici Socialiste România, vol. I şi II, Editat de Comandamentul Trupelor de Grăniceri, Bucureşti, 1979.

3. GURGU Ion, BALANOVICI Sergiu, MANEA Vasilica, O istorie a structurii centrale de personal a Armatei Române 1862-1947, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2006.

4. SCURTU Ioan (coordonator), Retragerea trupelor sovietice din România, 1958, Culegere de documente, colecŃia „Pagini de istorie”, Editura Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti, 1996.

5. *** Regulamentul serviciului la bordul navelor militare, ediŃia 1953, Editat de Comandamentul Marinei Militare, ConstanŃa, 1953.

6. STĂNESCU Flori, ZAMFIRESCU Dragoş, OcupaŃia sovietică în România. Documente. 1944-1946, Editura Vremea, Bucureşti, 1998.

II. Instrumente de lucru 1. BEJAN Anton (coordonator), DicŃionar enciclopedic de marină, Editura

SocietăŃii Scriitorilor Militari, Bucureşti, 2006. 2. ENĂCHESCU Constantin, Tratat de teoria cercetării ştiinŃifice, Editura

Polirom, Iaşi, 2005. 3. MOŞNEAGU Marian, DicŃionarul marinarilor români, Editura Militară,

Bucureşti, 2008. 4. OROIAN Teofil, NICOLESCU Gheorghe, DOBRINESCU Valeriu Florin,

OŞCA Alexandru, NICOLESCU Andrei, Şefii Statului Major General Român (1859-2000), Editura EUROPA NOVA, Bucureşti, 2002.

96

5. PARISH Thomas, Enciclopedia Războiului Rece, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002.

6. UCARIN Constantin, SECRIECIU Liviu, ENE Nicolae, PersonalităŃi militare româneşti, vol. I şi II, Editura Centrul Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2005.

7. MARIN Gheorghe (coordonator), contraamiral de flotilă prof. univ. dr., Monografia Academiei Navale Mircea cel Bătrân, TradiŃii, prezent şi perspectivă, Editura Yacht Club Român, Bucureşti, 2002.

III. Lucr ări generale 1. AGAPIE Mircea ş.a., De la Şcoala Superioară de Război la Academia de

Înalte Studii Militare. ComandanŃi. Profesori. AbsolvenŃi (1889-1995), Editura AISM, Bucureşti, 1995.

2. BOLDUR Alexandru, Imperialismul Sovietic şi România, Editura Militară, Bucureşti, 2000.

3. BITOLEANU Ion (coordonator), Monografia Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” TradiŃii – Prezent – Perspective, ediŃia a II-a, Editura Muntenia, ConstanŃa, 1997.

4. CIORBEA Valentin, Portul ConstanŃa 1896-1996, Editura FundaŃiei „Andrei Şaguna”, ConstanŃa, 1999.

5. CIORBEA Valentin, ATANASIU Carmen, Flota maritimă comercială Română. Un secol de istorie modernă 1895-1995, Editura FundaŃiei „Andrei Şaguna”, ConstanŃa, 1995.

6. DELETANT Dennis, România sub regimul comunist, Editura FundaŃia Academia Civică, Bucureşti, 1997.

7. DOBRE Florica, DUłĂ Alesandru, Distrugerea elitei militare sub regimul de ocupaŃie sovietic în România, vol. I şi II, editat de Institutul NaŃional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2000-2001.

8. DOBRINESCU Valeriu Florin, România şi organizarea postbelică a lumii (1945-1947), Editura Academiei, Bucureşti, 1988.

9. DUROSELL Jean-Baptiste, KASPI André, Istoria relaŃiilor internaŃionale, vol. II (1948-până în zilele noastre), Editura ŞtiinŃelor Sociale şi Politice, Bucureşti, 2006.

10. FIDLER Jiři, MAREŠ Petr, Istoria NATO, Editura Institutul European, Iaşi, 2005.

11. C. GIURESCU Constantin, (coord.), Istoria României în date, Editura Enciclopedică Română, 1971, Bucureşti.

12. GRANDER Lloyd C, Sferele de influenŃă. ÎmpărŃirea Europei de către marile puteri, de la Munchen la Yalta, Editura Elit, Bucureşti, 1993.

13. IONESCU-GURĂ Nicoleta, Stalinizarea României. Republica Populară Română 1948-1950. Transformări instituŃionale, Editura ALL, Bucureşti, 2005.

14. KOSLINSKI Nicolae, STĂNESCU Raymond, Marina Română în Al II-lea Război Mondial, vol. I şi II (1939-1944), Editura Făt-Frumos, Bucureşti, 1997.

15. Idem, Marina Română în Al II-lea Război Mondial, vol. III (1944-1945), Editura Modelism InternaŃional, Bucureşti,1998.

97

16. MARA Dorin, Marina regală a României în cel de Al Doilea Război Mondial, Editura Economică, Bucureşti, 2000.

17. MIROIU Andrei, BalanŃă şi hegemonie: România în politica mondială, 1913-1989, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005.

18. PETRE George, BILTOLEANU Ion, TradiŃii navale româneşti, Editura Militară, Bucureşti, 1991.

19. PETRESCU C. Nicolae, ForŃele navale fluviale ale României în cel de Al Doilea Război Mondial, Editura şi Tipografia Europroduct, Piteşti, 2005.

20. Idem, Marina română în războiul antisovietic, Editura şi Tipografia Europroduct, Piteşti, 2005.

21. ROTARU Jipa, DAMASCHIN Ioan, Glorie şi dramă. Marina Regală Română 1940-1945, Editura Ion Cristoiu, Bucureşti, 2000.

22. SCURTU Ioan, The Red Army în România, Iaşi, 2000. 23. SCAFEŞ Cornel, ŞERBĂNESCU Horia, SCAFEŞ Ioan, ANDONIE

Cornel, DĂNILĂ Ioan, AVRAM Romeo, Armata Română 1941-1945, Editura RAI, Bucureşti, 1996.

24. SOULET Jean-François, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre, Editura Polirom, Iaşi, 1988.

25. ***, Statul Major General al Armatei Române. 1859-2004. Istorie şi transformare, Editura Centrul Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2005.

26. ŞPERLEA Florin, De la armata regală la armata populară. Sovietizarea armatei române (1948-1955), Editura ZIUA, Bucureşti, 2003.

27. ULUNIAN Artiom, Soviet Cold War Perceptions of Turkey and Greece, 1945-58 în „Cold War History”, no. 2/2003, p. 35-52.

IV. Lucr ări speciale 1. ATANASIU Carmen, Marina Militară Română în operaŃiunile de dragaj

la mare (1918-1990) în „Anuarul Muzeului Marinei Române”, tom II, 1999, p. 71-85. 2. ATANASIU Traian (coordonator), Puterea maritimă şi diplomaŃia navală,

Editura Militară, Bucureşti, 1998. 3. CIORBEA Valentin, Istoricul Navelor şcoală „Mircea” , vol. II, Editura

Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, ConstanŃa, 1999. 4. COJOC Marian, EvoluŃia Portului ConstanŃa după 23 august 1944.

Impactul convenŃiei de armistiŃiu din 12/13 septembrie cu NaŃiunile Unite în „Portul ConstanŃa între tradiŃie, actualitate şi perspective”, volum coordonat de prof. univ. dr. CIORBEA Valentin, Editura Companiei NaŃionale AdministraŃia Porturilor Maritime, ConstanŃa, 2007.

5. DUłU Alesandru, Schimbări în structura corpului ofiŃeresc al armatei române, 1948-1955 în revista „Document” nr. 2/14-4/16 din 2001, p. 73-75.

6. Idem, Armata română pe butuci în „Dosarele Istoriei” nr. .9/2002, p. 2-6. 7. GREAVU Cornel, Istoricul distrugătoarelor româneşti, în „Anuarul

Muzeului Marinei Române”, tom III, 2000, p. 197-209. 8. GRAUR Mariana, PETRE George, Monografia Liceului Militar

„Alexandru Ioan Cuza”, Editura Muntenia, ConstanŃa, 1995.

98

9. HANGANU Marius, VÂLSAN Niculae, Puterea maritimă şi Marea Neagră, Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare. „Carol I”, Bucureşti, 2004.

10. IONESCU Ion, BORANDĂ Georgeta, MOŞNEAGU Marian, Noi contribuŃii la istoria Marinei Militare, Editura Muntenia & Lebăda, ConstanŃa, 2001.

11. MARA Dorin, EvoluŃia structurilor ForŃelor Navale Fluviale Româneşti după cel de-Al Doilea Război Mondial în „Omagiu istoricului militar Jipa Rotaru”, 2001, ConstanŃa, p. 353-355.

12. MOŞNEAGU Marian, Politica navală postbelică (1944-1958), ediŃia a II-a, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2006.

13. Idem (coordonator), Amiralul Gheorghe Anghelescu. Omagiu la împlinirea vârstei de 70 de ani, Muzeul Marinei Române, ColecŃia „Destine sub marele pavoaz”, Editura Muntenia, ConstanŃa, 2006.

14. Idem (coordonator), Statul Major al ForŃelor Navale (1860-2005). TradiŃii şi perspective, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2005.

15. Idem, Regele şi Regina Mării Negre. File din istoria distrugătoarelor & fregatelor „REGALE FERDINAND” şi „REGINA MARIA”, Editura Muntenia, ConstanŃa, 2005.

16. Idem, Ziua Marinei la români, Editura Companiei NaŃionale AdministraŃia Porturilor Maritime ConstanŃa SA, ConstanŃa, 2002.

17. Idem, Orientări doctrinare privind tactica Marinei militare Române (1945-1956) în „Geopolitică şi istorie militară în perioada războiului rece”, Bucureşti, 2002, p. 39-52.

18. Idem, Comandorul Ioan Cristescu - de la mic-burghez la comunist în „Anuarul Muzeului Marinei Române”, tom VIII, 2005, p. 49-56.

19. OPRIŞ Petre, căpitan, AcŃiuni ale aparatului de partid din armată în anii 1954-1960 în „Analele Sighet nr. 8. Anii 1954-1960: fluxurile şi refluxurile stalinismului”, FundaŃia Academia Civică, Bucureşti, 2000.

20. OPRIŞ Petre, România în OrganizaŃia Tratatul de la Varşovia (1955-1991), Editura Militară, Bucureşti, 2008.

21. RAICU Ion, căpitan de rangul 1, Marina Militară Română în perioada anilor 1944-1980, „Momente din istoria Marinei Române. Lucrări de cercetare ştiinŃifică. 1986”, Muzeul Marinei Române, fond Bibliotecă, p. 1-50.

22. ROTARU Jipa (coordonator), Şcoala Militară de Maiştri Militarii de Marină „Amiral Murgescu”. Trepte în timp, ediŃia a II-a, Editura Ex Ponto, ConstanŃa, 2002.

23. ŞTEFAN Niculae, MITEA Nistor, PromoŃia 1957 a Şcolii Militare Superioare de Marină, Editura Companiei NaŃionale AdministraŃia Porturilor Maritime ConstanŃa SA, ConstanŃa, 2007.

99

SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNC Ă, DOMENIU AL ACTIVIT ĂłII DE PREVENIRE A RISCURILOR DE

ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLN ĂVIRE PROFESIONAL Ă

Căpitan comandor Iulian PANAITE, Şef Birou Securitate şi Sănătate în Muncă la Statul Major al For Ńelor Navale

Din momentul în care omul a început să muncească – deci să desfăşoare conştient o activitate de transformare a elementelor de mediu pentru a-şi asigura existenŃa – datează şi primele preocupări pentru îmbunătăŃirea condiŃiilor de muncă.

Scrierile antice relatează despre astfel de acŃiuni şi despre unele măsuri exprese de protecŃie a lucrătorilor, despre existenŃa unor medici pe şantierele faraonice, despre măsurile pentru combaterea saturnismului şi a intoxicaŃiei cu mercur în Grecia, Roma, Alexandria (apărători ale mâinii la unelte, măşti din băşici de peşte pentru şlefuitorii cu minimum, mănuşi, jambiere, tuburi de ventilare în mine etc.).

În secolele „preindustriale” cercetările şi măsurile pentru ameliorarea condiŃiilor de muncă, diminuarea eforturilor şi mărirea randamentelor, au avut un caracter sporadic şi local.

Spre finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea iau naştere şi încep să se dezvolte, ca ramuri distincte, fiziologia muncii, psihologia muncii, sociologia muncii, ergonomia, protecŃia muncii.

Atâta timp cât efortul muscular caracteriza participarea omului la procesul de producŃie, cercetările au fost orientate spre studierea acestuia. Treptat, concepŃia s-a lărgit, renunŃându-se la abordarea strict mecanicistă. Tot mai multe ştiinŃe au început să se preocupe de relaŃia om – maşină – mediu ambiant: medicina, antropologia, sociologia, psihologia, ştiinŃele economice. Fiecare a analizat impactul dintre om şi elementele procesului de muncă din propriul său punct de vedere, căutând soluŃii pentru protejarea lucrătorului concomitent cu creşterea productivităŃii sale.

Sfârşitul secolului XIX găseşte România, ca de altfel şi alte Ńări ale lumii, în plin proces de industrializare. Dezvoltarea maşinismului şi apariŃia pe piaŃa muncii a lucrătorilor în sectoarele tehnice a grăbit debutul şi la noi în Ńară, a primelor manifestări de protecŃia muncii. Faptul că protecŃia muncii, aşa cum era denumită atunci, este o componentă esenŃială a sistemelor de securitate socială o demonstrează ,,Legea sanitară” din 1874 care reglementa aspecte legate de sănătatea în muncă şi „Regulamentul pentru industriile insalubre” din anul 1894, care poate fi considerat primul act normativ în domeniul protecŃiei muncii, deoarece în cuprinsul său se regăseau dispoziŃii obligatorii privind munca femeilor şi a tinerilor, prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale. Pe baza regulamentului au fost întreprinse o serie de măsuri care au condus la îmbunătăŃirea stării de lucru la

100

vremea respectivă. Primele reglementări în domeniul asigurărilor sociale de sănătate au fost adoptate prin „Legea Missir” în anul 1902 şi ulterior, prin „Legea NeniŃescu”; a fost stabilită organizarea meseriilor şi asigurarea muncitorilor, lege care instituia principul asigurării obligatorii pentru accidente, boli şi bătrâneŃe pentru toŃi salariaŃii care făceau parte din corporaŃii, fondurile pentru asigurări fiind constituite exclusiv prin contribuŃia patronilor.

Preocupată de condiŃiile de muncă ale militarilor, conducerea Armatei Române a propus şi prin Înaltul Decret al MS Regele Carol I, la data de 01.04.1910, ia fiinŃă Inspectoratul Armatei Române, structură care avea în domeniul de responsabilitate şi protecŃia muncii.

Perioada interbelică, caracterizată ca fiind o perioadă de mare efervescenŃă economică, socială şi politică în istoria modernă a Ńării noastre consemnează o susŃinută activitate de aplicare a măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale, de evoluŃie a sistemului de asigurări sociale din care făcea parte şi instituŃia protecŃiei muncii, dezvoltată prin „Serviciul de Igienă Industrială din cadrul Casei Centrale a Asigurărilor”.

În anul 1949 s-a înfiinŃat „Consiliul pentru ProtecŃia Muncii din subordinea Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale”, care a avut un rol esenŃial în dezvoltarea securităŃii muncii şi controlul modului de aplicare a măsurilor adoptate la nivel naŃional.

Un moment remarcabil în evoluŃia activităŃii de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale este sfârşitul anului 1965 când a fost adoptată „Legea cu privire la protecŃia muncii nr. 5”, care a conturat cadrul organizatoric şi legislativ necesar derulării activităŃii de protecŃia muncii aproape de standardele europene ale vremii şi înfiinŃarea la 01.01.1966 a „Comitetului de Stat pentru ProtecŃia Muncii”, devenit un an mai târziu „InspecŃia Stat pentru ProtecŃia Muncii”, organism independent al statului cu unităŃi subordonate la nivel central şi teritorial, care a reuşit, pentru un timp, o abordare sistemică a problematicii, pe ramuri economice.

Capacitatea de organizare şi profesionalismul specialiştilor din acest organism guvernamental au fost principalele argumente pentru care OrganizaŃia InternaŃională a Muncii (OIM) şi AsociaŃia InternaŃională de Securitate Socială (AISS) au organizat la Bucureşti al VIII-lea Congres Mondial de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Tematica congresului şi modul de abordare a problemelor sunt la fel de actuale şi în prezent, în pofida anilor care s-au scurs de la data organizării.

Transformările survenite în viaŃa economică şi socială a României după decembrie 1989, au creat noi probleme pentru instituŃia protecŃiei muncii, ca de exemplu creşterea rapidă a numărului de agenŃi economici, apariŃia şi dezvoltarea sectorului privat în economie, intensificarea, într-o primă perioadă după 1989 a fenomenului de ignorare şi nerespectare a legilor, creşterea rolului partenerilor sociali (patronat, sindicate) ş.a. Toate acestea au impus adaptări ale formelor şi metodelor de muncă ale instituŃiei protecŃiei muncii şi desigur, modificări treptate în legislaŃia specifică.

La nivel european, preocupările privind asigurarea unui mediu de muncă sigur şi sănătos s-au concretizat în cuprinderea în acquis-ul comunitar a unui mare număr

101

de directive europene în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă. O mare parte dintre acestea au fost transpuse recent în legislaŃia română, determinând modificări importante ale modului de abordare a problematicii prevenirii la nivel de întreprindere/unitate.

Astfel, angajatorii/comandanŃii trebuie să respecte noi cerinŃe de securitate şi sănătate ale lucrătorilor, armonizate cu cele de la nivel european, care au ca obiectiv principal îmbunătăŃirea continuă a condiŃiilor de muncă.

LegislaŃia privind securitatea şi sănătatea în muncă este o componentă a sistemului naŃional de reglementări, care stabileşte responsabilităŃile instituŃiilor implicate, cadrul de înfiinŃare şi organizare a activităŃii în domeniu şi asigură respectarea principiilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. Caracteristica ei fundamentală este aceea că se află într-un continuu proces de armonizare cu prevederile directivelor europene în domeniu.

ConstituŃia României, afirmând dreptul la protecŃie socială, face referire şi la măsurile de securitate şi igienă a muncii, iar Codul Muncii cuprinde prevederi care se referă la protecŃia vieŃii şi a sănătăŃii lucrătorilor.

În prezent, tendinŃele cele mai avansate în domeniul legislaŃiei de securitate şi sănătate în muncă pot fi sintetizate, după cum urmează:

- considerarea şi tratarea securităŃii şi sănătăŃii în muncă ca o problemă de stat; - constituirea unor organisme statale de control şi îndrumare a activităŃii

preventive, care să dispună de mijloace juridice, tehnice şi financiare eficace; - instituirea obligaŃiei angajatorilor de a asigura securitatea şi sănătatea

executanŃilor proceselor de muncă, prin măsuri care să respecte anumite principii generale de prevenire (evitarea riscurilor; evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate şi diminuarea lor; combaterea riscurilor la sursă; adaptarea muncii la om; adaptarea omului la progresul tehnic);

- dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzătoare şi coerente, care să aibă în vedere tehnologiile, organizarea muncii, condiŃiile de muncă);

- prioritatea măsurilor de protecŃie intrinsecă şi colectivă faŃă de cele individuale;

- instruirea şi formarea corespunzătoare a lucrătorilor; - instituirea responsabilităŃii muncitorilor pentru propria sănătate şi securitate,

precum şi ale altor persoane pe care le pot afecta acŃiunile sau atribuŃiile lor. De la primul act normativ care defineşte responsabilităŃile Ministerului

Apărării NaŃionale în domeniul protecŃiei muncii, respectiv Hotărârea Consiliului de Miniştrii nr. 2896/1966 privind declararea, cercetarea şi evidenŃa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, în care la art. 19 se preciza: „accidentele de muncă ce au loc în unităŃile din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul ForŃelor Armate vor fi cercetate prin organe proprii ale acestora” şi „Normele de protecŃia muncii în Ministerul ForŃelor Armate” aprobate prin Ordinul nr. 75 al adjunctului ministrului apărării naŃionale şi şef al DirecŃiei generale a înzestrării până la apariŃia „Legii securităŃii şi sănătăŃii în muncă nr. 319/2006” şi a „SSM-1, InstrucŃiunilor privind organizarea şi desfăşurarea activităŃii de securitate şi sănătate în muncă în Armata României, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naŃionale nr. 219/2007”, în Armata României şi implicit în Statul Major al ForŃelor Navale au avut loc

102

transformări esenŃiale în modul de abordare a securităŃii şi sănătăŃii în muncă a lucrătorilor.

Progresul tehnologic şi modernizarea ForŃelor Navale, aderarea la NATO şi UE a determinant apariŃia unor noi locuri de muncă şi s-au diversificat riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională în muncă. Automatizarea (cu monotonia şi ritmul impus de lucru), noile categorii de tehnică şi instalaŃii şi complexitatea procedurilor de lucru pot afecta în modalităŃi diferite integritatea anatomo-funcŃională a militarului.

Un alt fenomen care s-a dezvoltat este conştientizarea importanŃei pe care o are fiin Ńa umană ca principală resursă a existenŃei şi progresului societăŃii (ca toate resursele naturale şi aceasta este epuizabilă, iar pentru un interval de timp dat, poate fi limitată cantitativ şi calitativ).

Aceste aspecte, prin combinare, au generat apariŃia unor noi raporturi interumane, respectiv între colectivitate şi membrii săi. ComandanŃii îşi asumă din ce în ce mai mult sarcina şi răspunderea pentru calitatea vieŃii fiecărui om, pentru prezervarea acesteia, căutând mijloacele prin care să intervină pentru a proteja individul în faŃa riscurilor la care este expus.

Unul din pericolele majore constituindu-l procesele de muncă, s-au conturat treptat diverse direcŃii de activitate care în timp au condus la formarea de noi discipline şi ramuri ştiinŃifice, concretizate prin funcŃii în statele de organizare: medicina muncii, psihologia şi ergonomia muncii, securitatea şi sănătatea în muncă, ecologia etc.

Unele studiază posibilităŃile de prevenire a fenomenelor negative generate de activitatea lucrătorilor; altele se ocupă de dimensionarea efectelor suportate de aceştia şi de recuperarea indivizilor afectaŃi etc. Indiferent de obiectivul propus, toate disciplinele respectiv activităŃile practice în care se traduc, pot fi grupate sub denumirea generică de mijloace de prezervare a vieŃii şi sănătăŃii militarilor. Printre relativele nou apărutele domenii de activitate se înscrie şi securitatea şi sănătatea în muncă, înŃeleasă ca ansamblul de acŃiuni şi măsuri întreprinse în scopul asigurării integrităŃii anatomo-funcŃionale şi sănătăŃii oamenilor în procesul muncii.

Principalele probleme ce se încadrează în obiectul securităŃii şi sănătăŃi în muncă care o delimitează de alte discipline aparŃinând sistemului muncii sunt:

- identificarea şi descrierea fenomenelor negative care apar în sistemele de muncă şi care pot genera accidente şi boli profesionale, în vederea formulării de concepte proprii;

- cercetarea premiselor fenomenelor studiate, tratarea lor pe bază legăturilor tip cauză-efect şi stabilirea normelor cu caracter de lege pentru asigurarea securităŃii muncii;

- elaborarea măsurilor, metodelor şi mijloacelor de protecŃie pe baza legităŃilor identificate.

Prin tratarea acestor probleme într-un concept unitar se constituie în fapt, bazele teoretice ale securităŃii şi sănătăŃii în muncă ce nu îşi găsesc corespondent sau suprapuneri în cadrul altor discipline.

103

Pe parcursul celor 150 de ani de la înfiinŃarea Statului Major al ForŃelor Navale, activitatea de prevenire a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională a întâmpinat dificultăŃi generate în primul rând de condiŃiile grele de lucru la bordul navelor militare existente în trecut, condiŃii de lucru şi trai precare, cu riscuri majore de accidentare şi îmbolnăvire profesională. În ultimele decenii, datorită implementării şi în sistemul militar a prevederilor legislaŃiei civile şi, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană, a noului concept de securitate şi sănătate în muncă şi reflectat în actele şi normativele adoptate şi adaptate specificului naŃional, mai apoi şi celui militar, activitatea de securitate şi sănătate în muncă s-a dezvoltat exponenŃial şi se bucură în prezent de un real sprijin din partea actualei conduceri a Statului Major al ForŃelor Navale, toŃi dorindu-ne „sănătate şi securitate în muncă” .

104

105

PARTEA a II-a

EVOLUłIA CONCEPTUAL Ă ÎN DOMENIUL MILITAR

106

107

ASPECTE PRIVIND SECURIZAREA MEDIULUI MARITIM EVIDENłIATE LA MARCOMET 2010

Contraamiral dr. Niculae VÂLSAN, LocŃiitor pentru Resurse al şefului Statului Major General

În perioada 23-26.05.2010 s-a desfăşurat ConferinŃa comandanŃilor Marinelor Militare din NATO, MARCOMET 2010, în oraşul Split, CroaŃia. Organizatorii conferinŃei au fost Viceamiral Maurizio GEMIGNANI, comandantul Comandamentului Maritim al NATO de la Napoli şi Contraamiral Ante URLIC, comandantul Marinei Militare din CroaŃia. Tema conferinŃei a fost: „Realizarea şi susŃinerea unei reale abordări cuprinzătoare pentru securizarea mediului maritim” („Towards delivery and sustainment of a truly comprehensive approach to secure Maritime Environment). La conferinŃă au participat un număr de 49 de persoane din structuri NATO, 5 din Ńara gazdă, 40 din state NATO, 15 din Ńări PfP, Dialogul Mediteranean, IniŃiativa de Cooperare de la Istanbul, łările de Contact şi 8 invitaŃi (care au susŃinut expuneri) de la alte organizaŃii şi instituŃii (în total 117 participanŃi).

În deschidere Viceamiral Maurizio GEMIGNANI a subliniat că rezultatul aşteptat de la această ConferinŃă este reevaluarea rolului forŃelor maritime şi stabilirea rolului şi misiunilor forŃelor maritime ale NATO pentru următoarele două decade.

Organizatorii au dorit să prezinte analize care să răspundă unor întrebări de actualitate pentru domeniul securităŃii maritime: „Care este contextul modern şi de ce este domeniul maritim important?” „Care este importanŃa domeniului maritim în sistemul internaŃional?” „De ce este nevoie de o abordare cuprinzătoare?” „Care va fi contribuŃia NATO în domeniul maritim?” „Care va fi contribuŃia maritimă la operaŃiile întrunite?” „Care este rolul operaŃiilor de securitate maritimă în contracararea terorismului şi a pirateriei?” „Ce rol va avea cooperarea maritimă?” „Cum este abordată securitatea în Noua Strategie Maritimă a AlianŃei?” „Care va fi cadrul conceptual al operaŃiilor întrunite?”

Pentru a analiza şi a răspunde la întrebări au fost alese personalităŃi militare şi civile din structuri ale NATO şi din instituŃii şi organizaŃii internaŃionale. Astfel, au făcut expuneri în cadrul ConferinŃei: profesorul dr. Rob de Wijk de la Centrul de Studii Strategice din Haga; domnul Jonathan PARISH, senior ofiŃer cu planificarea al Secretarului General NATO; profesorul Geoff TILL, director al Centrului Corbett de la Colegiul King (Marea Britanie); domnul Diego Ruiz PALMER, şeful SecŃiei Planificare din DirecŃia OperaŃii a Statului Major InternaŃional al NATO; domnul James WOOD, şeful proiectului Supravegherea maritimă la AgenŃia Europeană de SiguranŃă Maritimă; domnul Neil SMITH de la Loyds Londra; domnul General maior Jaap WILEMSE, de la Comandamentul Aliat pentru Transformare, ACOS, C4I;

108

domnul Amiral Mark FITZGERALD, comandant al JFC Napoli şi al COMUSNAVEUR – AFRICA; Comandor Randy STROUD, locŃiitorul directorului COE DAT (Centrul de ExcelenŃă NATO de Apărare Împotriva Terorismului de la Ankara); Locotenent comandor Martin FINK (Marina Olandeză), asistent al consilierului juridic la JFC Napoli; domnul Cyrus MODY, de la Biroul Maritim InternaŃional al IMO; domnul Comodor Athanasisos MAKRIS, director NMIOTC (Centrul de ExcelenŃă NATO pentru OperaŃii de InterdicŃie Maritimă, Creta, Grecia); domnul John RANDON, director la Rendon Corporation; Comandor Paul CHIVERS, COMUKMARFOR şi Şef de Stat Major al Comandamentului OperaŃiei UE Atalanta domnul Comandor Pedrag STEPANOVIC, Şef de Stat Major al Marinei Militare din CroaŃia; domnul Cam. Marc du BOUCHERON, de la Comandamentul Aliat pentru OperaŃii – LocŃiitor al Şefului DirecŃiei OperaŃii de Sprijin; domnul Contraamiral flotil ă dr. Ion DUMITRAŞCU, de la Comandamentul Aliat pentru OperaŃii – locŃiitor al Şefului DirecŃiei Cooperare Militară.

Formatul ConferinŃei, calitatea expunerilor, discuŃiile purtate pe marginea expunerilor şi cu diverse personalităŃi din NATO şi din alte instituŃii şi organizaŃii, implicate în securitatea maritimă, au permis cristalizarea unei imagini mai clare referitoare la principalele probleme care există pe plan internaŃional în acest domeniu. Temele comune ale statelor NATO în domeniul maritim sunt acŃiunea în afara zonei de responsabilitate, transformarea capabilităŃilor cu accent sporit pe forŃe expediŃionare, dezvoltarea parteneriatelor, NATO nefiind singur, greutatea obŃinerii consensului şi nevoia de suport public.

Analiştii care au prezentat concluziile lor, academice, referitoare la mediul actual de securitate au susŃinut că: multipolaritatea, care se previzionează, este mai puŃin stabilă faŃă de bipolaritatea din perioada postbelică a secolului XX, iar interpolaritatea este un scenariu fără credibilitate; politica echilibrului puterii a rămas în urmă; un real pericol îl reprezintă declanşarea reciprocă a crizelor de sistem; conflictele între state vor deveni o reală posibilitate; recesiunea şi securitatea economică vor fi principalele griji în domeniul securităŃii; este necesară restructurarea forŃelor în forŃe armate expediŃionare pentru operaŃii de luptă susŃinute; Vestul, în special Uniunea Europeană, trebuie să se adapteze, dar acesta va fi un proces dureros. Pentru a răspunde provocărilor actuale NATO trebuie: să facă alegerile politice corecte; să stabilească o prioritate pentru misiuni; să clarifice care sunt instrumentele politice şi militare necesare; să identifice cerinŃele în domeniul resurselor; să explice publicului care este rolul AlianŃei; să-şi asigure o importanŃă continuă şi să-şi asigure succesul.

Perspectiva istorică a importanŃei maritime ne arată că marea rămâne în continuare critică pentru securitatea şi prosperitatea internaŃională şi că Marinele Militare ale NATO se confruntă cu dilema alegerii în cadrul priorităŃilor moderne şi postmoderne, iar NATO însuşi trebuie să lămurească natura rolului său global. Referindu-ne la „Dimensiunea maritimă a NATO într-o lume în schimbare” putem concluziona că: destinul comun al NATO este pe mare: neglijarea dimensiunii maritime a securităŃii AlianŃei este în detrimentul naŃiunilor; nu trebuie neglijată moştenirea maritimă şi a capabilităŃilor NATO din acest domeniu; capabilităŃile colective maritime ale AlianŃei asigură o capacitate transoceanică în interiorul şi în

109

afara zonei de responsabilitate: optimizarea nu implică în mod necesar reduceri; noua Strategie Maritimă a AlianŃei are ca scop să sporească avertizarea politică şi să realizeze sprijinul pentru un angajament de substanŃă pentru tot spectrul de misiuni; noul concept de operaŃii maritime de securitate stabileşte nivelul şi condiŃiile pentru un susŃinut sprijin maritim al NATO, care are scopul de a impune legile internaŃionale pe mare (law inforcement). „RevoluŃia maritimă a NATO este în derulare dar nu este terminată. Trebuie să ne asigurăm că această revoluŃie va avea succes.”

Terorismul maritim şi protecŃia infrastructurii critice sunt domenii de mare interes pentru securizarea mediului maritim. Din prezentările şi discuŃiile din cadrul ConferinŃei au rezultat următoarele concluzii pentru acest domeniu: protecŃia infrastructurii critice este o chestiune foarte serioasă; majoritatea infrastructurii critice este în mod inerent vulnerabilă la atac – accesibilă şi identificabilă; există foarte multă infrastructură critică dispusă pe mare; există, de asemenea, foarte multă infrastructură critică pe uscat care poate fi uşor atacată dinspre mare; în mod curent teroriştii au exploatat în mod consistent şi sistematic vulnerabilităŃile infrastructurii critice atât de pe uscat cât şi de pe apă; domeniul este caracterizat de o dinamică care se poate schimba rapid. Întrebarea retorică pe care a pus-o conferenŃiarul a fost: „NU DACĂ ... CI CÂND?”

Cum se doreşte să arate „Noua Strategie Maritimă a AlianŃei” şi la ce întrebări trebuie să răspundă aceasta? În conŃinutul Noii Strategii Maritime a NATO trebuie să se regăsească: Securitatea maritimă ca o îngrijorare globală; Viitoare contribuŃii maritime la securitatea AlianŃei; Modul de realizare a Strategiei Maritime. Domeniului maritim i se atribuie următoarele roluri esenŃiale: descurajarea şi apărarea colectivă; răspunsul la crize şi prevenirea; diplomaŃia, raza de acŃiune şi parteneriatul prin angajament înaintat; securitatea maritimă. Problemele care trebuiesc rezolvate: metodele de interacŃiune cu alte organizaŃii; nivelul de efort şi cerinŃele naŃionale; suveranitatea; apărarea versus securitate – definirea operaŃiilor tip Articol 5; preocupări privind aria geografică – a ajunge pe glob versus prezenŃa globală; realizarea capacităŃii devine o cale de asigurare a securităŃii globale.

Abordarea cuprinzătoare pe care trebuie să o realizeze Ńările NATO pentru a rezolva problemele care afectează securitatea globală presupune acŃiunea coordonată în domeniile politic, militar, economic, social, în infrastructură, în domeniul informaŃiilor, în ceea ce priveşte impunerea legii, iar rezultatul trebuie să fie reformarea statelor şi societăŃilor care sunt vizate. SoluŃiile împărtăşite la nivel global sunt: contribuŃia naŃiunilor, realizarea reŃelelor de schimb de informaŃii, cooperarea, colaborarea, îmbunătăŃirea capabilităŃilor colective. Capacitatea parteneriatelor este dictată de abordarea cuprinzătoare. Parteneriatele maritime trebuie să se bazeze pe trinomul: local, naŃional, regional.

Pirateria este un flagel care afectează securitatea maritimă şi contracararea ei necesită o abordare cuprinzătoare din partea organizaŃiilor internaŃionale civile şi militare (ONU, UE, NATO, IMO), cât şi din partea naŃiunilor individuale. Succesul acŃiunilor contra pirateriei poate fi asigurat prin acŃiunea coordonată a NATO, OperaŃia Ocean Shield, a UE, OperaŃia Atalanta, a grupării de forŃe americane, CTF 151, a IMO, a instituŃiilor internaŃionale de shipping, a marinelor militare din Ńări

110

individuale precum Japonia, China, FederaŃia Rusă etc. Misiunea curentă contra pirateriei a NATO – Ocean Shield contribuie la efortul comunităŃii internaŃionale de a descuraja, apăra împotriva şi întrerupe activităŃile piratereşti, ca şi asistarea realizării capacităŃilor regionale în Golful Aden şi Bazinul Somaliei. Ca parte a efortului internaŃional, NATO a jucat un rol important în a ajuta să se menŃină deschise liniile maritime de comunicaŃii, 20.000 de nave comerciale străbătându-le în fiecare an, conducând la o semnificativă scădere a activităŃilor piratereşti din Golful Aden în ultimele 12 luni, chiar dacă observăm, din păcate, extinderea lor în întreg Oceanul Indian. Cooperarea, colaborarea şi coordonarea sunt o necesitate absolută pentru succesul actual şi viitor al operaŃiei întrunite combinate împotriva pirateriei. Coordonarea tactică cu UE şi CTF 151 trebuie să continue să fie strânsă şi pe baza acestor relaŃii abordările să fie coordonate perfect între actorii participanŃi, nu numai pentru acŃiunile pe mare, dar şi cu comunicaŃiile strategice şi pentru crearea capacităŃilor militare şi civile de impunere a legilor. O parte importantă a strategiei NATO de combatere a cauzelor pirateriei pe termen lung, realizarea capacităŃii pentru sporirea capabilităŃilor în domeniul securităŃii maritime regionale, are deocamdată un drum lung de străbătut. AcŃionând sub patronajul Grupului de Contact al ONU pentru Pirateria din Cornul Africii, NATO şi partenerii din UE şi CTF 151 au o abordare unitară dar eforturile sunt acum încă în stadiu incipient. Măsurile propuse de realizare a capacităŃii sunt în stadiul de evaluare la nivelul Consiliului Nord Atlantic. Prelungirea de Consiliul Nord-Atlantic, pe 5 martie 2010, până la sfârşitul lui 2012, a misiunii NATO împotriva pirateriei, este un semnal clar că NATO rămâne angajat în acest efort combinat.

Ceea ce au identificat participanŃii la ConferinŃă ca fiind viitoarele acŃiuni în domeniul contracarării pirateriei sunt: extinderea mandatului operaŃiilor militare care sunt în derulare sub mandat ONU; continuarea cooperării cu comunitatea industriei de shipping prin adoptarea de către toŃi armatorii a practicilor de bună conduită ale IMO pentru toate navele care tranzitează zonele periculoase; continuarea legăturilor cu Kenia, Seychelles şi celelalte state din regiune; stabilirea unei zone de interes militar special în sudul Omanului; realizarea capabilit ăŃilor maritime pentru statele din regiune.

Punctul de vedere al organizaŃiilor civile privind fenomenul pirateriei a fost expus de un reprezentant al Biroului InternaŃional Maritim: pirateria globală trebuie să fie luată în serios; raportarea numai la un singur punct este mai uşoară, critică şi necesară; este de apreciat valoarea unui centru de raportare independent; încurajarea guvernelor să aloce resurse şi să acorde prioritate combaterii pirateriei; în Nigeria violenŃa este „mai mare decât în Somalia”; în Somalia se constată că navele care trec mai departe de coastă sunt, totuşi, atacate de piraŃi; prezenŃa navelor militare este necesară, utilă şi trebuie să fie menŃinută. TendinŃele juridice în domeniul contracarării pirateriei care au fost prezentate în cadrul ConferinŃei sunt următoarele: Marinele Militare au succes în contracararea atacurilor piratereşti; să fie realizată o abordare regională pentru trimiterea în judecată a celor vinovaŃi; să nu se mai realizeze eliberarea după capturare fără judecare; operaŃiile contra pirateriei nu schimbă cadrul legal internaŃional, dar determină naŃiunile să fie conştiente de

111

necesitatea optimizării sistemului legal naŃional; politica naŃională a statelor este încă îngreunată de sistemul naŃional de trimitere în judecată.

Dimensiunea maritimă a securităŃii este previzionată în noul concept strategic al NATO, astfel: descurajarea extinsă – SSBNs/SLBMs; apărarea colectivă – Structurile de comandă ale NATO, Imaginea Maritimă Recunoscută (MCCIS), Grupurile Navale Permanente, OperaŃia Active Endeavor în Marea Mediterană (din 2001 până în prezent); răspunsul la crize – Grupurile Navale Permanente, ForŃele cu Nivel de ReacŃie Ridicat (HRF Maritime), OperaŃiile Maritime din Marea Adriatică (1993-1997), OperaŃiile Maritime din Oceanul Indian (2008 până în prezent), Construirea CapacităŃilor Maritime Regionale (Africa); angajament înaintat – Grupurile Navale Permanente, PASSEX, TTPs/SOPs/STANAGs, Grupul de Lucru NATO pentru Armamente; prezenŃa persistentă – toate forŃele maritime, Avertizarea privind SituaŃia Maritimă (MSA), Imaginea OperaŃională Comună (MSSIS), Centrul NATO de Shipping, Centrul de Cercetare Submarină al NATO; interacŃiunea multidimensională – comandamentele NATO şi forŃele, agenŃiile naŃionale de impunere a legii, organizaŃiile internaŃionale, companiile de shipping şi firmele de asigurare; abordarea cuprinzătoare – nu se rezumă numai la operaŃiile pe uscat. La ConferinŃă s-a apreciat că în Noul Concept Strategic trebuie să se acorde o mai mare prioritate „Sporirii Avertizării privind SituaŃia Maritimă – Maritime Situational Awareness”.

În cel de-al 9-lea an, OperaŃia Articol 5 a NATO de apărare împotriva terorismului Active Endeavor (OAE) continuă să se transforme dintr-o operaŃie bazată pe platforme într-una bazată pe reŃea. OperaŃia continuă să capitalizeze cele mai noi cuceriri din domeniul tehnologiei şi să extindă cooperarea în contracararea terorismului. La începutul acestui an SACEUR a promulgat a 3-a revizuire a Planului de OperaŃii al OAE. În ea este detaliată o reŃea de schimb al informaŃiilor militare şi informaŃiilor capabilă să determine informaŃii care să declanşeze o capabilitate la chemare reactivă. Această schimbare la o conducere bazată pe informaŃii, bazată pe reŃea a fost prevăzută pentru a asigura o mai mare avertizare privind situaŃia pentru a permite, ca folosind resurse mai puŃine, să se obŃină un efect mai mare în interiorul ariei de operaŃii.

Numărul de nave urmărite în marea Mediterană a crescut la mai mult de 7.000 în 24 de ore. Este vorba despre numai o treime din traficul real. Aşa cum cred că sunteŃi de acord, rămâne o semnificativă porŃiune care trebuie să fie acoperită. Angajarea sporită cu UE, Dialogul Mediteranean, PfP, OrganizaŃiile InternaŃionale, AgenŃiile de Impunere a Legii şi alte asemenea instituŃii şi organizaŃii ajută la dezvoltarea Avertizării privind SituaŃia Maritimă (MSA) în regiune. Între timp se continuă valorificarea avantajului oferit de navele NATO care tranzitează Mediterana şi de Avioanele de Patrulare Maritimă (MPA) şi AWACS ale NATO pentru a acoperi unele zone, în timp ce se continuă căutarea unor noi surse, cum ar fi, de exemplu, senzorii bazaŃi pe sateliŃi. Pe măsură ce reŃeaua NATO de Avertizare privind SituaŃia Maritimă se maturizează spre punctul din care unităŃile dislocate nu mai sunt considerate elemente esenŃiale pentru eficacitatea ei, Consiliul Nord Atlantic va aproba transformarea operaŃiei într-un Plan Permanent de Apărare (Standing Defence Plan – SDP) pentru Apărarea Maritimă împotriva Terorismului. Acest SDP va fi

112

adaptat să corespundă cu Strategia Maritimă a AlianŃei şi cu ConcepŃia privind OperaŃiile de Securitate Maritimă.

LecŃiile învăŃate de NATO în urma executării activităŃilor în cadrul operaŃiei ACTIVE ENDEAVOUR şi OCEAN SHIELD sunt următoarele:

1. Atât OperaŃia OCEAN SHIELD, cât şi OAE se bazează, ambele, pe Grupurile NATO Navale Permanente (SNMGs) în calitate de coloană vertebrală. Ştim cu toŃii cât de dificil este să adunăm laolaltă fiecare platformă maritimă pentru a susŃine şi îmbunătăŃi executarea eficientă a acestor misiuni şi să ne asigurăm că NATO îşi optimizează contribuŃia la acest efort general. Pentru acest scop SACEUR a decis acum câteva zile ca perioadele de rotaŃie să fie extinsă la 6 luni în loc de 4.

2. NATO are de jucat un rol cheie în aceste două misiuni deoarece forŃele sale maritime sunt complementare celor ale navelor UE şi CTF 151. Nu este nevoie să existe acelaşi lanŃ de comandă. LanŃurile separate de comandă simplifică organizarea şi sprijinul. Pentru a demonstra beneficiile unui astfel de parteneriat este promiŃătoare cooperare cu Ńările nealiniate cum ar fi China, Rusia, India sau Japonia.

3. Colaborarea este esenŃială. RelevanŃa unei cooperări eficiente între NATO şi UE este recunoscută. Este inteligent să se asigure dezvoltarea reciprocă susŃinută a capabilităŃilor şi să fie explorate posibilităŃile pentru o abordare mult mai coordonată între UE şi NATO.

4. Există necesitatea sporirii sinergiei în domeniul mediului comun de schimb al informaŃiilor, având în vedere eficienŃa costurilor şi eficacitatea, nevoia de interconectare a tuturor utilizatorilor din această comunitate, realizarea cadrului tehnic pentru interoperabilitate şi viitoarea integrare, promovarea schimbului de informaŃii între organizaŃiile civile şi militare relevante, la un nivel corespunzător, de la „nevoia de a cunoaşte” la o reală „datorie de a schimba”.

Noul Concept strategic se va adresa mediului de securitate în continuă schimbare, stabilind funcŃiile de bază ale AlianŃei şi va identifica implicaŃiile pentru transformarea viitoare a NATO, împotriva peisajului riscurilor emergente, cererilor de angajare operaŃională şi constrângerilor în ceea ce priveşte resursele. Conceptul pentru OperaŃiile Joint ale AlianŃei ar trebui să aibă un cadru bazat pe o analiză profundă şi pe recomandările elaborate de grupul de experŃi. Un „nou Concept NATO pentru OperaŃiile Joint” nu poate fi transmis astăzi, deoarece acesta nu există. „Cadrul Conceptual pentru OperaŃiile AlianŃei” a fost realizat de ambele comandamente strategice şi va fi aprobat de Comitetul Militar în primăvara lui 2011. Ne aflăm la începutul acestui proces.

Unele idei şi gânduri pot fi propuse, rezulta direct din lecŃiile învăŃate din participarea la operaŃiile maritime, dar pot rezulta, de asemenea, din analiza şi recomandările grupului de experŃi. Următoarea declaraŃie a fost transmisă de către grupul de experŃi: „agresiunea militară convenŃională este improbabilă, dar nu poate fi ignorată. Cele mai probabile ameninŃări, în decada care urmează, sunt cele neconvenŃionale care vor avea implicaŃii evidente pentru starea de pregătire a NATO, definirea securităŃii, reconsiderarea conceptului privind un atac definit de Articolul 5 al Tratatului, strategia de descurajare, nevoia de transformare, abilitatea de a lua decizii, bazarea pe ajutorul Ńărilor şi organizaŃiilor din afara AlianŃei.”

113

Grupul de experŃi consideră că cele patru misiuni de bază ale NATO ar trebui să fie:

- MenŃinerea abilităŃii de descurajare şi apărare a Ńărilor membre împotriva oricărei ameninŃări, indiferent de punctul de origine al acesteia;

- ContribuŃia la securitatea largă a întregii regiuni Euro-Atlantice; - Folosirea mijloacelor de consultare transatlantice pentru problemele de

securitate şi de management al crizelor, împreună cu toate problemele permanente cu care se confruntă AlianŃa;

- Sporirea scopului şi managementul parteneriatelor. În cadrul ConferinŃei au fost prezentate următoarele şapte idei şi reflecŃii pentru

„Cadrul Conceptual al OperaŃiilor AlianŃei”. 1. Lărgirea noŃiunii de „atac armat” conform Art. 5. Articolul 5 este la baza

AlianŃei, iar conceptul pentru operaŃii Joint ar trebui să reflecte acest lucru şi să ia în considerare ideea de abordare mai largă a ceea ce se numea „atac armat”, la o înŃelegere mai cuprinzătoare a „spaŃiului”, să se considere, de asemenea, „spaŃiul cibernetic”, „spaŃiul stratosferic” şi „spaŃiul maritim şi accesul la acesta”. Conceptul operaŃiilor Joint ar trebui să fie conceptul unei apărări şi securităŃi cuprinzătoare, de la terorism la apărarea antirachetă, pe uscat în aer şi pe mări.

2. OpŃiuni acceptate şi împărtăşite în comun. Conceptul operaŃiilor Joint ar trebui să fie bazat pe viziunea unui puternic angajament, dar agreat în comun şi împărtăşit de toate naŃiunile. Într-adevăr, în operaŃiile curente toŃi suntem martori la inabilitatea de a realiza CE (Crises Establishment), CJSOR (Combine Joint Statement of Requirement) şi la cum acŃiunile dinamice sunt afectate de numeroasele limitări. Atunci, este nevoie să fim siguri că rezultatul operaŃiilor Joint răspunde interesului tuturor naŃiunilor, în special al celor europene.

3. SoluŃii corespunzătoare. Datorită noilor spaŃii de posibilă confruntare, conceptul operaŃiilor Joint trebuie să fie adaptat la aceste noi frontiere şi să aibă soluŃiile corespunzătoare care trebuie să descurajeze, prevină şi să apere împotriva oricărei ameninŃări sau agresiuni, dar, de asemenea, să permită dislocarea şi susŃinerea capabilităŃilor expediŃionare cu limitările cunoscute.

4. Realism operaŃional, tehnic şi financiar. Conceptul operaŃiilor Joint trebuie să lase loc pentru realismul operaŃional şi tehnic şi desigur pentru posibilitatea ca acestea să fie finanŃate. Datorită crizei economice şi constrângerilor bugetare cu care se confruntă naŃiunile, forŃele armate aflate sub comanda NATO nu sunt nelimitate. Nu se va putea acoperi tot spectrul, în orice direcŃie.

5. OperaŃii executate împreună cu mulŃi alŃii. Conceptul operaŃiilor Joint trebuie să fie cuprinzător, dar ar trebui avut în vedere că se va acŃiona cu mulŃi alŃi actori, chiar şi cu organizaŃii civile sau cu forŃe militare combinate, care pot să nu fie subordonate NATO. În domeniul maritim ştim ce înseamnă asta. Comandantul operaŃiei JOINT va avea nevoie să caute sinergii cu alŃii, militari şi nonmilitari (UE, ONU, PfP, OSCE, Rusia, Dialogul Mediteranean, Orientul Mijlociu, de pe întreg globul). Comandantul operaŃiei JOINT va facilita cunoaşterea reciprocă şi mai buna înŃelegere a problemelor în teatrul de operaŃii.

6. Integrarea şi fuzionarea datelor. Din punct de vedere tehnic nu sunt probleme care nu se pot rezolva privind integrarea şi fuziunea datelor şi informaŃiilor

114

care sunt în mod curent la dispoziŃie pentru desfăşurarea operaŃiilor de tip întrunit, prin dezvoltarea şi încorporarea unor noi tehnologii, tehnici şi surse. Conceptul operaŃiilor Joint trebuie să ia în considerare schimbul comun de informaŃii, de vreme ce acesta este considerat un multiplicator de eficienŃă militară şi mai curând sau mai târziu se va ajunge la folosirea unei arhitecturi comune a sistemului de schimb al informaŃiilor. Comandantul OperaŃiei JOINT va avea nevoie să exploateze sinergia dintre sistemul C2 al NATO şi ini Ńiativele civile din acest domeniu.

7. LecŃiile din Afganistan. ISAF este exemplul unei operaŃii extraordinare. Ea a fost, de asemenea, neanticipată, o „surpriză strategică”, care nu corespunde conceptului actual al NATO privind operaŃiile JOINT. O listă valoroasă de lecŃii învăŃate ar trebui să fie inclusă în conceptul operaŃiilor JOINT, aşa cum a fost stabilit de către Grupul de experŃi:

- comunicarea în mod clar a intenŃiilor; - evitarea incidentelor şi accidentelor care implică victime în rândul civililor; - suprimarea limitărilor; - tratarea prizonierilor şi deŃinuŃilor în concordanŃă cu prevederile legilor

internaŃionale; - stabilitatea nu se obŃine numai prin mijloace militare:

• nevoia unei abordări cuprinzătoare civili-militari; • lucrul cu organizaŃiile partenere şi integrarea lor; • stabilirea priorităŃilor şi folosirea optimă a resurselor; • sprijinul forŃelor de securitate ale naŃiunii gazdă pentru a-şi spori

abilităŃile în menŃinerea ordinii şi protejarea non-combatanŃilor. Toate aceste propuneri sunt în deplină concordanŃă cu rezultatele obŃinute la

ConferinŃa pe problemele SecurităŃii Maritime organizată de Centrul de ExcelenŃă pentru OperaŃii Joint Combinate dinspre Mare (CJOS COE) de la Lisabona din luna mai 2010. Acestea confirmă drumul corect în domeniul Joint şi că este nevoie de „mici victorii” pentru succesul Conceptului OperaŃiilor Joint.

Preocupările actuale din domeniul securizării mediului maritim atât ale NATO cât şi ale altor organizaŃii şi instituŃii internaŃionale ne relevă faptul că domeniul maritim se situează, în continuare, în prim planul preocupărilor privind securitatea internaŃională în era globalizării de la începutul mileniului III. NATO este o organizaŃie în continuă transformare care-şi menŃine porŃile deschise pentru toŃi cei care-i însuşesc valorile democratice şi doresc să beneficieze, dar să şi contribuie la securitatea euroatlantică. Multitudinea de întrebări la care şi-a dorit să răspundă această ConferinŃă MARCOMET 2010, dovedeşte preocupările din mediile doctrinare ale AlianŃei pentru soluŃionarea problemelor cu care se confruntă naŃiunile membre.

Sper că această scurtă informare privind preocupările actuale ale mediilor de specialitate din domeniul securităŃii maritime din NATO să fie de interes pentru cititori şi să contribuie la o corectă documentare a celor care se pregătesc să facă parte din structurile AlianŃei sau să ia parte la misiuni ale NATO sau ale UE.

115

DINAMICA FENOMENULUI MILITAR DIN PERSPECTIVA RELA łIEI MODERNITATE – MANIFEST ĂRI

VIITOARE ALE R ĂZBOIULUI

Comandor drd. Toma Dorel TRUŞCĂ, Şef SecŃie la Statul Major General

Astăzi, asistăm ca martori ai unui amplu proces de analiză al războaielor, desfăşurat în contextul manifestărilor unui complex fenomen militar. Concomitent, socialul contemporan „luptă cu trecutul” şi, ca expresie a „lecŃiilor învăŃate”, iniŃiază un amplu proces de elaborare a unor proiecte de limitare a armamentelor, de reducere a efectivelor militare sau de restructurare a armatelor (în speŃă, a celor naŃionale) şi înlocuirea lor cu forŃe militare internaŃionale, puse în slujba OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite sau Continentale.

Aşa cum aprecia marele strateg francez Gaston Bouthoul, soarta omenirii depinde de condiŃionarea războiului de către om – „dacă războiul nu ar depinde decât de capriciul sau de răutatea oamenilor, ar trebui schimbată natura umană. Cum însă el este un fenomen social, observabil, supus unor condiŃii şi legi, chiar aproximative, putem spera să le dominăm, aşa cum dominăm astăzi gravitaŃia şi electricitatea.”1

Lumea evoluează – aşa sperăm. EvoluŃia sa, însă, nu are o singură direcŃie şi o singură viteză. Aceste situaŃii ne încurcă aprecierile. Astfel, vedem evoluŃia lumii mai degrabă haotică şi intempestivă.

„Specia umană face de toate. Oamenii nu se dau în lături de la nimic. Unii se bat cu provocările mileniului al treilea şi cuceresc Cosmosul, alŃii au rămas la bătăliile specifice epocii de piatră […]. Această confruntare dintre Da şi Nu dintre Bine şi Rău, dintre ce a lăsat Dumnezeu şi ce creează omul împotriva a ceea ce a lăsat Dumnezeu devine din ce în ce mai violentă, din ce în ce mai greu de controlat, de gestionat şi de prevenit.”. Aşa arată tabloul lumii contemporane sub aprecierile autorilor Gheorghe Văduva şi Mircea Mureşan în lucrarea intitulată „Războiul viitorului. Viitorul războiului”. Continuând această descriere, tot dumnealor arată că „[…] Dintotdeauna, omul a încercat să înŃeleagă nu sensul existenŃei lui (n.a.) ca un dat [...] atribuit lui Dumnezeu, ci sensul devenirii sale, al mişcării societăŃii omeneşti, al determinărilor, obstacolelor şi perturbaŃiilor din spaŃiul evoluŃiei. Şi, odată cu evoluŃia gândirii şi a civilizaŃiei, a ajuns la o concluzie paradoxală, atât de bine exprimată de Lucian Blaga în Trilogia culturii, prin conceptul de cunoaştere luciferică. Cu cât cunoaştem mai mult lumea, cu atât se adânceşte misterul, […]”.

Omul tinde să transforme natura în care s-a născut după bunul său plac, în, să-i

1 Gaston Bouthoul, Războiul, Editura Militară, Bucureşti, 1978, p. 121.

116

spunem, natură umană. Ofensiva sa este, în fapt, o mare agresiune, continuă, asupra a tot ceea ce se află în jurul lui, dincolo de el şi chiar în el. „Primul agresor al acestei lumi este, deci, chiar omul însuşi. Iar primul agresat este tot el”, se afirmă de autorii şi în lucrarea mai sus amintite.

Însă, din perspectiva preocupărilor noastre profesionale, putem susŃine că dimensiunea şi formele de manifestare ale fenomenelor sociale, proprii modernităŃii noastre, ne incită la investigare, la cunoaştere şi aşteaptă, am putea spune, implicarea în zonele deschise explorării umane, care sunt, deopotrivă interesante/provocatoare, dar şi primejdioase şi pline de neprevăzut.

Dintre fenomenele sociale cu o mare arie de cuprindere, cu o mare varietate a abordărilor şi cu o dinamică proprie erei informaŃionale, fenomenul militar este, poate, cel mai cunoscut.

EsenŃa fenomenului militar este dată de utilizarea violenŃei manifestată fără limite. În întreaga sa existenŃă, omul, prin „folosirea violenŃei fizice – afirma Clausewitz – în întreaga ei amploare (...) doreşte să obŃină superioritate faŃă de adversarul său” (n.a.). Homo homini lupus este expresia filozofică străveche prin care ni se arată că Omul este permanent în conflict cu semenii săi. „Prin aceasta el impune celuilalt legea sa şi, astfel amândoi se supralicitează până la extrem, fără să poată exista şi alte limitări decât acelea ale contraponderilor inerente”.2

Faptele şi evenimentele proprii fenomenului militar sunt de natura unor domenii cu mare implicare socială (dar nu numai a acestora), respectiv: politic, economic, diplomatic, cultural, tehnico-ştiinŃific, demografic, militar, informaŃional etc. Această situaŃie face ca modul de manifestare a fenomenului dintr-o anumită etapă sau moment istoric(ă) să nu fie identic(ă) cu o etapă/moment trecut(ă) sau cu cea/cel viitor(e).

Dintotdeauna fenomenul militar (în ansamblul său) trebuia cunoscut, din timp, pentru a putea aprecia pericolele ce puteau afecta independenŃa, suveranitatea şi integritatea organizaŃiilor de tip social existente – triburilor, uniunilor tribale şi, mai târziu, a statelor – de-a lungul istoriei. Numai aşa ne putem explica, la nivelul istoriei naŃionale, faptul că „Din cetăŃile din MunŃii Orăştiei, el (Burebista) urmărea evenimentele de la Roma şi vedea cu îngrijorare cum Cezar învinge în Egipt şi zdrobeşte ultimele rezistenŃe pompeniene…(45 î.e.n.). Iscoadele îi aduc veşti despre pregătirile romane de război; numeroase concentrări (de trupe – n.a.) pe coasta Adriaticei, la Apolonia […]”, trăgând concluzia „Poate că prima lovitură va fi îndreptată împotriva împăraŃilor de la Tigru şi Eufrat, dar şi rândul Daciei avea să vină în curând.”3

Preocuparea de a cunoaşte fenomenul militar în dinamica sa complexă s-a păstrat de-a lungul istoriei. Acest fapt, astăzi, se reflectă în activitatea tuturor structurilor statului (nu mă refer la vreunul anume) cu implicaŃii în gestionarea războiului, la nivelul strategic al acestuia, asigurând sistemul cunoştinŃelor necesare întrebuinŃării forŃelor şi mijloacelor de care statul dispune (în totalitatea lor), aparŃinând ansamblului (tuturor) domeniilor de activitate socială implicate şi de a le conduce, în mod unitar, acŃiunile în vederea realizării scopului politic al războiului (vezi „strategia războiului/marea strategie” în al cărui context sensul expresiei „gestionarea războiului” impune limite

2 Carl von Clausewitz, Despre război, p. 55. 3 Hadrian Daicoviciu, Dacii, Editura pentru literatură, 1968, p. 109.

117

legate de percepŃia, în modul real acceptat, a complexităŃii acestui fenomen social). Cu un bogat volum propriu al conŃinuturilor teoretic şi practic-aplicativ, strategia

militară, subscrisă marii strategii, asigură sistemul de cunoştinŃe referitoare la conducerea războiului, în ansamblul său, şi a acŃiunilor militare de mare amploare şi este permanent racordată la evoluŃia fenomenului militar prin funcŃiile acesteia – gnoseologică, predictivă şi practic aplicativă, scenariile strategice şi planurile de război sunt doar unele din produse, dar sunt cele mai elocvente.

Astfel, în condiŃiile amplificării crescânde a complexităŃii fenomenelor sociale contemporane (implicit şi a fenomenului militar) structurile cu atribuŃii în domeniul siguranŃei naŃionale (dar şi în cel al apărării) au ca principale misiuni: cunoaşterea fenomenului militar internaŃional, sesizarea oricărui pericol care ar putea afecta independenŃa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Ńării, precum şi prevenirea agresiunilor, indiferent de identitatea posibilului agresor. În termeni practici, structurile de informaŃii furnizează factorilor de decizie produse de calitate, în timp oportun, care susŃin urmărirea curentă a evoluŃiei situaŃiei politică şi militară internaŃională, prognozării mersului evenimentelor şi fundamentării deciziilor referitoare la conduita statului în contextul mediului geopolitic în care se derulează evenimentele.

O privire generală a specialiştilor asupra fenomenului militar contemporan (idei evidenŃiate şi în lucrarea „Probleme fundamentale ale ştiinŃei militare”, elaborată de un colectiv de autori din Universitatea NaŃională de Apărare „Carol I”, condus de Gl. prof. univ. dr. Mircea Mureşan) scoate în evidenŃă faptul că:

- în interiorul său, lupta armată este principala formă de manifestare; - este subordonat scopului politic; - factorii responsabili din domeniile politic, economic, moral-religios etc., în

funcŃie de situaŃie şi împrejurări, se opun ridicării la extrem a nivelului violenŃei luptei armate;

- utilizarea luptei armate (folosirea violenŃei) presupune o înaltă raŃionalitate; - are tendinŃa de a forma structuri menite să-i confere capacitatea de a se

manifesta ca fenomen totalizant de subordonare a tuturor resurselor naturale, materiale şi umane al acŃiunilor sociale şi instituŃiile corespunzătoare acestora, de a impune o anumită ordine militară în sistemul social, înŃeleasă ca „ansamblul activităŃilor, legăturilor şi proceselor care dau conŃinut şi finalitate dezvoltării sferei militare generând în lume o anumită piramidă a puterii, un sistem de dominare şi subordonare, o reŃea de dependenŃe ierarhice şi o structură de control bazate pe manipularea forŃei armate (în totalitatea determinărilor sale), înserate relaŃiilor internaŃionale contemporane”4;

- ca manifestare a violenŃei paroxistice, acesta (fenomenul militar) se instituie într-un „constituent major sau chiar ca un element unic al securităŃii” 5, însă Karl Deutch, în baza unei observaŃii personale afirmă că sentimentul de insecuritate al unei naŃiuni creşte direct proporŃional cu puterea sa6. Deşi securitatea statului depinde, în ultimă instanŃă, de puterea militară, insecuritatea creşte odată cu sporirea sa.

Începutul secolului XXI arată faptul că, sindromul insecurităŃii se deplasează din

4 Vasile Secăreş, O perspectivă globală asupra cursei înarmărilor în „Viitorul social” , martie-aprilie 1981, p. 308. 5 Traian Grozea, ImplicaŃiile fenomenului militar în viaŃa internaŃională, Editura Politică, Bucureşti, 1987, p. 15. 6 Karl Deutch, The Analysis of InternaŃional Relations, 1968, p. 101.

118

zona exclusiv militară spre cea economică. Resursele – materiile prime, sursele primare de energie, hrană, apă etc. – devin esenŃiale în cadrul strategiilor de securitate naŃională, dar mai ales în cele globale. Însă, fenomenul militar rămâne în continuare un vector potenŃial şi real al puterii în realizarea strategiilor de securitate naŃionale şi globale.

Preocupările specialiştilor relevă o diversitate de opinii referitoare la evoluŃiile ce ar putea avea loc în cadrul fenomenului militar. Astfel, într-un studiu NATO se arată că forŃele armate aliate vor continua să-şi îndeplinească rolul de apărare colectivă, de prevenire, orientare şi sprijinire a AlianŃei, în condiŃiile noului mediu internaŃional de securitate7. IniŃiativele diplomatice şi economice vor avea un rol important în acest context dar, având în vedere condiŃiile mediului de securitate, în ultimă instanŃă, s-ar putea apela la aplicarea limitată a forŃei militare pentru atingerea obiectivelor stabilităŃii regionale şi internaŃionale pe termen lung, pentru un climat economic şi o democraŃie dezvoltate8.

În perspectivă, evoluŃia NATO şi a PESA va depinde de dezvoltarea UE ca actor economic şi politico-militar, precum şi de transformarea NATO. AmeninŃările reprezentate de terorism, proliferarea armelor de distrugere în masă, diferitele tipuri de trafic (persoane, arme, stupefiante etc.), conflictele îngheŃate cu caracteristici specifice imprimate de factori regionali sau globali, în condiŃiile diminuării barierelor în calea difuziunii lor şi propagării multidirecŃionale a efectelor lor negative pe diferite paliere (apărare, economic, identitate socială etc.) fac necesare răspunsuri colective, iar NATO şi PESA oferă astfel de mecanisme viabile de răspuns. Fenomenul militar va evolua odată cu societatea postmodernă. Perioada de tranziŃie va fi marcată de conflicte în care armatele cu doctrine, structuri şi echipamente specifice societăŃilor informaŃionale vor avea câştig de cauză. ReacŃiile asimetrice la acŃiunile militare moderne vor dăinui încă multă vreme, ele luând locul conflictelor militare clasice.

În concluzie, fenomenul militar va continua să fie marcat de existenŃa tensiunilor şi conflictelor de diferite naturi. În aceste condiŃii, unul din răspunsurile pe care comunitatea internaŃională le poate oferi este apărarea colectivă. NATO reprezintă un astfel de mecanism. Treptat, şi UE poate dezvolta un mecanism similar.

Înaintea abordării subiectului principal al temei prezentate – războiul – doresc să aduc în atenŃia dumneavoastră, fie şi doar ca o simplă enumerare, unele dintre principalele personalităŃi ale gândirii militare ale căror lucrări/studii au vizat fenomenul militar, războiul şi lupta armată şi au contribuit la formarea şi dezvoltarea gândirii militare universale. În acest sens amintesc câŃiva mari gânditori militari ai lumii.

1. Teoreticianul militar chinez Sun Tzî (sec VI-V î. Hr.) unul dintre cei mai cunoscuŃi gânditori ai antichităŃii. În opera sa „Arta războiului”9 („Treisprezece articole”) abordează fenomenul război şi încearcă să realizeze un instrument de orientare a conducerii trupelor în luptă.

2. La acelaşi nivel al preocupărilor de studiu îl putem aminti şi pe teoreticianul indian Kautiliya cu scrierile „Arthasastra” („ÎnvăŃătura despre propăşire”).

3. Un alt nume, nu mai puŃin sonor decât al precedenŃilor, aparŃinând evului mediu,

7 OrganizaŃia pentru Cercetare şi Tehnologii a NATO, Raportul Land operations in the year 2020, Bruxelles, 1999, p.4. 8 Idem. 9 Sun Tzi, Arta războiului, Editura Militară, Bucureşti, 1976.

119

este Mauricius (cu lucrarea „Strategikon”). El defineşte strategia din perspectiva modelului în care era încadrată arta militară greco-romană10. Mauricius contribuie la dezvoltarea gândirii militare prin distincŃia pe care acesta o face între tactică şi strategie ca elemente ale artei militare.

La nivelul artei şi gândirii militare, epoca feudală este marcată, mai degrabă, de confuzie, scrierile militare neavând o valoare deosebită.

În epoca contemporană, teoreticianul militar englez B. H. Liddell Hart (1895-1970) este considerat unul dintre cei mai de seamă gânditori militari. Opera sa cea mai reprezentativă, mai amplă şi mai cunoscută este „Strategia – AcŃiunile indirecte” („Strategy: The Indirect Approach”)11. Criticând opera „Despre război” a lui Clausewitz, Liddell Hart defineşte strategia ca fiind „arta repartiŃiei şi folosirii mijloacelor militare pentru înfăptuirea scopurilor politicii. Strategia nu se ocupă numai de mişcarea trupelor, ci cu efectul acestora.”12 Liddell Hart utilizează conceptul de marea strategie, sinonimă cu politica militară, care asigură conducerea războiului, dar distinctă de politica generală, care îi determină scopul.

4. Din literatura militară americană l-am ales pe generalul Maxwell D. Taylor (1901-1987) şi lucrarea acestuia „TrâmbiŃa nesigură” (The Uncertain Trumpet). Generalul Taylor propune o nouă doctrină militară, denumită strategia ripostei flexibile (urmând celei din 1953, a „represaliilor masive”) pe care, în 1961, administraŃia Kennedy a adoptat-o ca doctrină oficială a SUA.

Aceştia sunt numai câŃiva dintre marii gânditori militari ai lumii. Lor li se pot alătura: Antonie Henri de Jomini, Ferdinand Fach, Giulio Douhet, Charles de Gaulle, Andeè Beaufre şi încă mulŃi alŃii. Idei din operele tuturor acestora se regăsesc în fundamentele teoretice ale războaielor şi conflictelor militare din societate.

Astăzi, abordarea fenomenului militar, în ansamblul său, a războiului ca fenomen social subscris acestuia, respectiv a luptei armate ca formă de manifestare a violenŃei extreme este posibilă datorită realizărilor teoretice în domeniul gândirii militare, ca parte a culturii (în general, a culturii militare, în special) cu un pronunŃat caracter ştiinŃific.

La o primă vedere, domeniul gândirii militare poate fi considerat unul de strictă specialitate, rezervat abordării războiului sub aspectul său pragmatic – acŃional, concretizat în organizarea şi desfăşurarea acŃiunilor de luptă. Cercetând lucrurile cu o mai mare atenŃie constatăm că sfera gândirii militare este mai largă, că de-a lungul evoluŃiei societăŃii umane ea a exercitat o importantă influenŃă asupra gândirii politice şi sociale, a relaŃiilor dintre state, a adus contribuŃii de seamă la înŃelegerea problemelor războiului şi păcii, a generat implicaŃii majore de ordin tehnologic, economic şi de altă natură.13

Din perspectiva extremei complexităŃi a fenomenului militar, Dimitrie Gusti releva, pe bună dreptate, că „[…] adevăratul studiu adâncit al războiului ar conŃine o întreagă enciclopedie a timpului, la care ar trebui să contribuie toate ştiinŃele”.14

10 Mauricius, Arta militară, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1970, p. 46 – „Strategia cuprinde mijloacele folosite

spre a înşela pe duşman, cum ar fi alegerea clipei, a locului, a înfruntărilor pe neaşteptate şi a stratagemelor de tot felul.” 11 B.N.Liddell Hart, Strategia. AcŃiunile indirecte, Editura Militară, Bucureşti, 1973, p. 335 – rezultate favorabile în

război au fost rareori obŃinute „dacă acŃiunile nu au avut un caracter atât de indirect încât să-l surprindă pe inami.” 12 Ibidem 13 General (r) Corneliu Soare, Gândirea militară, Editura Antet, Bucureşti, 1999, p. 3. 14 D. Gusti, Sociologia războiului, Editura C. Sfetea, Bucureşti, 1915, p. 81.

120

Este greu de găsit în sfera politicii un fenomen care să exercite o mai puternică şi mai statornică fascinaŃie asupra ştiinŃelor sociale ca războiul.

În întreg parcursul său evolutiv-istoric – din antichitate chiar, şi până în zilele noastre – fenomenul militar a incitat specialiştii vremurilor, determinându-i să ofere istoriei, mai cu seamă spre studiu cercetătorului interesat al tuturor vremurilor amintite, numeroase scrieri, în cadrul cărora un mare spaŃiu al acestora este rezervat originilor şi cauzelor războaielor. Însă, sistematizarea informaŃiilor despre fenomenul război, conŃinute în aceste surse, este consistent vizibilă abia după cel de Al Doilea Război Mondial, când domeniul de cercetare intră în conŃinutul polemologiei (termen utilizat de Gaston Bouthoul) „ca un nou capitol al sociologiei”15, („polemologia studiază războiul, pacea şi conflictele, trilogie inseparabilă a vieŃii societăŃilor” 16). Cercetătorul francez, transformă un vechi dicton roman „dacă vrei pacea, pregăteşte războiul”, în „dacă vrei pacea, cunoaşte războiul”.

În spiritul acestei noi discipline, nu putem vorbi despre fenomenul militar şi despre război fără să amintim de lucrarea cu acelaşi nume, aparŃinând teoreticianului german Carl von Clausewitz („Despre război”, apărută în anii 1832-1834), care prezintă războiul ca un fenomen social, expresie a unui conflict între obiectivele pe care le urmăresc diferite grupuri sociale din punct de vedere politic. El opina că „[...] r ăzboiul nu este numai un act politic, ci un adevărat instrument politic, o continuare a relaŃiilor politice, o realizare a acestora cu alte mijloace. Ceea ce mai rămâne specific războiului se referă doar la natura specifică a mijloacelor sale. Arta militară poate pretinde în general, iar înaltul comandant în fiecare caz în parte, ca direcŃiile şi intenŃiile politicii să nu intre în contradicŃie cu aceste mijloace şi această pretenŃie, într-adevăr, nu este mică, dar oricât de puternic reacŃionează războiul, în anumite cazuri, asupra intenŃiilor politice, această reacŃie trebuie gândită întotdeauna doar ca o modificare a lor, căci intenŃia politică este scopul, iar războiul este mijlocul şi niciodată mijlocul nu poate fi gândit fără scop”17.

Conceptul „Războiului absolut” a reprezentat o primă etapă în elaborarea teoriei războiului, o viziune de început (abstractă, în concepŃia lui Clausewitz). În timp, războiul a fost identificat/a apărut cu un altfel de exprimare a actului de violenŃă; conceptul abstract a fost confruntat cu realitatea şi s-au identificat parametrii reali ai războiului, reprezentaŃi de spaŃiul, timpul, voinŃa statului şi interesele politice care-l promovează şi-l susŃin. „Adevăratul război nu este o strădanie atât de consecventă, orientată spre extrem, cum ar trebui să fie conform noŃiunii sale, ca un fenomen hibrid, o contradicŃie în sine; ca atare, el nu poate asculta de propriile sale legi, ci trebuie să fie considerat ca parte a unui alt ansamblu – iar acest ansamblu este politica”18.

Urmare a însuşirii acestui concept, la nivelul global al socialului, putem spune că organismele militare au evoluat strict (structural şi acŃional) sub comandă socială şi control exprimate în scopul politic, decizia sintetizată a unei suprastructuri social-politice.

Am amintit deja, mijlocul specific războiului este lupta armată. Analiza raportului

15 Gaston Bouthoul, Traité de sociologie. Les Guerres. Elements de polémologie, Ed. Payton, Paris, 1950, p. 8. 16 Gaston Bouthoul, Studies polemologique, nr. 11, 1974, p. 45. 17 Carl von Clausewitz, Despre război, Editura Militară, Bucureşti, 1982, p. 67. 18 Ibidem, p. 612.

121

dintre scopul politic şi mijlocul de realizare a acestuia permite înŃelegerea şi explicarea corectă a esenŃei războiului ca fenomen politico-militar. Literatura polemologică a proliferat în perioada postbelică, acumulând studii ce acoperă zonele multiplelor discipline ale ştiinŃelor social-umane implicate (istorie, antropologie, etiologie, psihologie, psihanaliză, politologie, geopolitică, geostrategie, sociologie, economie, filozofie, drept şi relaŃii internaŃionale etc.). O asemenea evoluŃie este firească pentru că, aşa cum remarcă unii specialişti în domeniu, producerea războiului este indisolubil legată de tot ceea ce se petrece în viaŃa socială.

Abordarea sociologică a cauzelor şi condiŃiilor războiului permite polemologiei investigarea genezei proceselor beligene, pornind de la o înŃelegere de ansamblu a omului şi trecutului său, a grupului social în care trăieşte şi a crizelor pe care le străbate. Ceea ce deosebeşte în mod radical studiile întreprinse asupra războiului până la apariŃia viziunii polemologice este tocmai abordarea sectorială a lor, explicarea proceselor beligene prin analiza în intimitate a unora din factorii implicaŃi, situaŃi într-un domeniu sau altul de specialitate19. În general, premisele de la care pornesc, termenii în care se realizează analiza şi concluziile acestor studii au fost fi grupaŃi în jurul a trei nivele: individual, al colectivităŃii sociale şi al relaŃiilor internaŃionale dintre state.

Dar, ce este războiul? Sun Tzî îl defineşte ca pe „[…] o problemă de importanŃă vitală pentru stat, domeniu al vieŃii şi al morŃii, calea spre supravieŃuire sau spre nimicire”20, sociologul polonez Jerzy Wiatr îl prezintă ca „[…] o stare a societăŃii în care un conflict armat extern sau intern, rezultat din politica promovată până atunci, este soluŃionat prin mijloace violente”21, iar americanul Quincy Wright spune despre război că „[…] poate fi considerat un conflict simultan de forŃe armate, sentimente populare, dogme juridice, culturi naŃionale”22.

Pe considerentul că războiul poate fi purtat şi cu mijloace nemilitare B. H. Liddell Hart şi A. Beaufre, adepŃi ai „strategiei indirecte”, extind sfera definiŃiilor războiului, cu expresii de tipul „război rece”, „război ideologic”, „război psihologic” etc. Opinia mea este că mijloacele nemilitare utilizate (economice, diplomatice, ideologice, psihologice etc.) nu sunt specifice conflictului armat, nu exprimă esenŃa acestuia şi, ca atare, nu definesc, în mod riguros, fenomenul război.

DefiniŃia războiului trebuie dezvoltată deoarece epoca contemporană se confruntată cu fenomene noi şi însemnate mutaŃii în dezvoltarea socială, care, desigur, afectează domeniul militar. Formularea „continuarea politicii cu alte mijloace” nu epuizează, nici pe departe conŃinutul unui fenomen social cu o atât de mare complexitate. O definiŃie care să incumbe cât mai multe din semnificaŃiile războiului modern trebuie să cuprindă şi aspectele privitoare la genul de relaŃii sociale a căror expresie este războiul, la caracterul distructiv al luptei armate, precum şi la părŃile neangajate în conflictele militare. ExistenŃa şi dezvoltarea armelor de nimicire în masă, dar şi al unui însemnat arsenal de mijloace de luptă convenŃionale, pericolul ca orice conflict local să se extindă şi să devină greu/necontrolat, determină ca definirea războiului să includă şi puterea sa distructivă.

19 Ion Irimia, Liviu Deac, DănuŃ Chiriac, Fenomenul militar, curs partea a III-a, Ed. A.I.S.M., Bucureşti, 2002, p. 31. 20 Sun Tzi, Arta războiului, Ed. Militară, Bucureşti, 1976, p. 31. 21 Jerzy I. Wright, A Study of War, Chicago, 1943, p. 6. 22 Quicy Wright.

122

Încercând o astfel de definire, în acord cu cele anterior prezentate, războiul poate fi definit ca forma cea mai violentă de manifestare a conflictului social între grupări mari de oameni (state, grupări de state, popoare, naŃiuni, clase sociale), organizate din punct de vedere militar, care folosesc lupta armată pentru atingerea unor scopuri politice, ceea ce imprimă acestui fenomen un puternic caracter distructiv23.

Tot studiile ne arată că despre războaie s-a vorbit (şi se mai face încă vorbire), din perspectiva denumirilor, în diferite moduri. Auzim şi astăzi de războaie clasice, războaie cu folosirea armelor de distrugere în masă, războaie cu obiectiv limitat, războaie totale, războaie de scurtă sau de lungă durată, de eliberare naŃională, de schimbare a regimului politic dintr-un stat, de secesiune, religioase, sau războaie manevriere, poziŃionale, locale, regionale, mondiale, legitime (de apărare) sau nelegitime (de agresiune), corespunzător unor criterii de clasificare a acestora.

Complexitatea războiului încape cu greu în definiŃii şi clasificări, cercetările fundamentale asupra a tot ceea ce ne înconjoară, material şi energetic sau spiritual obligându-ne permanent la studii aprofundate interdisciplinare, fără certitudinea ca vreodată un răspuns final şi complet să poată fi dat.

După încheierea Războiului Rece, conflictele din Irak, fosta Iugoslavie, Orientul Mijlociu, Afganistan, zona caucaziană şi nu numai, au fost tot atâtea prilejuri pentru desfăşurarea unor acŃiuni militare impresionante, care au readus în memorie, în anumite momente, epoca ce abia se încheiase. Încotro se îndreaptă războiul, va mai fi el asemenea celui de-Al Doilea Război Mondial sau nu, va fi mai mult sau mai puŃin violent?

Războiul, ca fenomen social subscris evoluŃiei umane, a atras în nenumărate situaŃii atenŃia asupra sa prin multiplele implicaŃii induse vieŃii sociale datorate impunerii violenŃei ca mod de rezolvare a unor stări conflictuale care au degenerat. Toate demersurile ştiinŃifice care şi-au propus analiza din punct de vedere evolutiv a războiului şi-au procurat valorile cognitive din istorie, în general, respectiv din istoria militară ca domeniu specializat al acesteia. „Istoria militară (universală şi naŃională) s-a constituit dintotdeauna într-o inepuizabilă sursă de învăŃăminte şi experienŃă dinspre trecut spre prezent şi viitor” 24.

Războiul viitorului pare să se înscrie într-un spectru foarte larg de acŃiuni şi reacŃii, într-un spaŃiu multidimensional pe care se definesc, între altele, şi următoarele tipuri de acŃiuni şi conflicte: informaŃionale, cibernetice, psihologice, mediatice, economice, cosmice, culturale, genetice, geofizice purtate prin mijloace militare şi postconflict.

Există, la ora actuală, o singură forŃă care poate gestiona crizele şi tensiunile. Această forŃă este, fără îndoială, NATO. La summit-ul de la Washington din 1999, noul concept strategic al AlianŃei, elaborat la summit-ul de la Roma din 1991, s-a îmbogăŃit, între altele, cu sublinierea necesităŃii de a se acŃiona, pentru gestionarea crizelor şi conflictelor, în cadrul noului mediu strategic şi în afara ariei AlianŃei. Extinderea AlianŃei era absolut necesară. După aproape un deceniu de la atacurile teroriste asupra Statelor Unite ale Americii (din 11 septembrie 2001), în condiŃiile proliferării

23 Ion Irimia, Liviu Deac, DănuŃ Chiriac, Op.cit., p. 43. 24 Simion Pitea, col. dr., Gheorghe Tudor, col. dr., (coordonatori), Pagini din gândirea militară universală, volumul

I, Editura Militară, Bucureşti, 1984, p. 8.

123

terorismului şi a ameninŃărilor asimetrice, se dovedeşte că o astfel de măsură de extindere a competenŃelor şi responsabilităŃilor NATO era absolut necesară.

Unii specialişti constată o „tendinŃă de modificare a relaŃiei dintre război şi politică prin inversarea raportului şi transformarea mijloacelor violente în instrumente ale politicii internaŃionale în timp de pace”25. De asemenea, consideră că „războiul nu poate fi pur şi simplu înlăturat, desfiinŃat, ci el trebuie înlocuit prin alte instituŃii sociale care să-i exercite funcŃiile fără violenŃă şi distrugeri”.

Poate cea mai reprezentativă ilustrare a acestei speranŃe este cea a războiului de tip „al treilea val”, descrisă de Alvin Toffler („probat” în conflictele desfăşurate în Irak), în care definiŃia străveche a lui Sun Tzî este „acoperită” cu schimbările obiective ale lumii postindustriale, precibernetice şi informaŃionale. Dezvoltarea mijloacelor de luptă aeriene şi aerocosmice a determinat atât utilizarea lor, cât şi teoretizarea întrebuinŃării lor, transformând astfel câmpul de luptă clasic în „câmp de luptă tridimensional”, creând posibilitatea apariŃiei unor concepte, precum „război aerian”, „război aero-terestru”, „război aerocosmic”, „războiul stelelor”.

În aceste condiŃii, războiul viitorului va purta amprenta societăŃii care-l va genera. Din această perspectivă ne adresăm întrebarea: s-a schimbat sau nu esenŃa războiului? Răspunsul presupune o analiză atentă a lumii de azi, în ansamblul ei şi a relaŃiilor internaŃionale, în special.

Natura viitoarelor războaie este greu de prezis, însă se manifestă tot mai pregnant două tendinŃe importante. Prima este aceea în care totalitatea statelor lumii se înarmează cu armamente şi echipamente tot mai sofisticate, ceea ce deschide posibilitatea izbucnirii unor conflicte armate sau războaie între forŃe şi mijloace bine pregătite, profesionalizate, constituind varianta războaielor simetrice. A doua tendinŃă este aceea a confruntării forŃelor regulate cu forŃe neregulate, puse sub comanda unor centre de putere economică, religioasă, etnică ideologică etc., constituind varianta unor războaie asimetrice. Ceea ce este sigur este faptul că războiul viitor nu se va înscrie în totalitate în nici una dintre formele sau tipurile exprimate, ci se va manifesta ca un război cu multiple înfăŃişări, în care forŃele combatante vor fi nevoite să facă faŃă unei game diversificate de acŃiuni, în toate cele trei medii naturale.

Imaginea câmpului de luptă, în perspectiva următoarelor decenii ale începutului de secol XXI, va diferi de cea a prezentului, relaŃia de continuitate datorând-o apariŃiei, treptat, a armamentelor înalt tehnologizate – urmare a costurilor, încă, foarte ridicate. Vor avea câştig de cauză statele în măsură să ducă războaie de generaŃia a treia, în care rolul dominant va reveni informaŃiei. Războiul începutului acestui secol va fi schimbat şi va presupune o mare concentrare de forŃă militară, de potenŃial integrator şi capacitate de manevră la eşaloane mici, până la nivelul luptătorului, care va fi, drept consecinŃă, un desăvârşit tehnician.

În câmpul de luptă modern, tehnologiile erei informaŃionale vor fi determinante, forŃele se vor sprijini pe sisteme de informaŃii, în special, pentru conducere, control şi comunicaŃii. În câmpul de luptă al viitorului, acŃiunile se vor succeda într-un ritm alert, datorită capacităŃii manevriere a mijloacelor de luptă terestre şi aeriene şi a vitezei de circulaŃie a informaŃiilor disponibile. Succesul, se pare, că va aparŃine acelor forŃe care

25 Corneliu Soare, Recitindu-l pe Clausewitz, Editura Militară, Bucureşti, 1993, p. 191.

124

vor decide şi vor acŃiona cât mai prompt şi eficient posibil. ForŃele destinate să desfăşoare acŃiuni în acest câmp de luptă trebuie să manifeste,

în acelaşi timp, înaltă disponibilitate, capacitate tehnologică şi versatilitate, mobilitate şi autonomie, interoperabilitate şi capacitate de adaptare.

Înnoirea tehnologică permanentă (prin ridicarea nivelului acesteia) cât şi cea doctrinară sunt elemente precursoare în schimbarea fizionomiei războiului viitorului.

Aşadar, din această perspectivă, cele mai importante caracteristici ale viitorului război ar putea fi: utilizarea unor strategii „înnobilate”, ca efect al folosirii unor arme şi sisteme de arme înalt tehnologizate; utilizarea, chiar, a armelor neletale pentru înfrângerea adversarului şi, numai în situaŃii deosebite, a celor letale; promovarea acŃiunilor disimulate agresive în activităŃi subtile; transformarea câmpului de luptă clasic într-unul tridimensional, dinamic, fluid şi digitizat; realizarea unor structuri militare flexibile, modulare, versatile; asigurarea, oportun şi eficient, a sprijinului logistic performant; promovarea sistemului de conducere digitizate în cadru controlat; utilizarea pe scară largă a procedurilor specifice luptei de guerilă, influenŃării psihologice şi intoxicării mijloacelor de comunicaŃii, concomitent, cu angajarea simultană a întregului spaŃiu de confruntare; folosirea unor mijloace şi tehnici neconvenŃionale ce implică psihicul, imaginea capacităŃile fizice şi fiziologice ale luptătorului.

Războaiele viitorului „vor fi atât de diferite de cele vechi încât structura lor internă se va baza pe principii îndepărtate de cele ce au dominat fenomenul mai multe secole”26.

Bibliografie 1. *** OrganizaŃia pentru Cercetare şi Tehnologii a NATO, Raportul Land

operations in the year 2020, Bruxelles, 1999. 2. ARSENIE Valentin, Principii ale luptei armate, Bucureşti, 1977. 3. BEAUFRE Andre, Introducere în strategie. Strategia acŃiunii, Editura

Militr ă, Bucureşti, 1974. 4. BEAUFRE Andre, Strategie pentru viitor, Editura Militară, Bucureşti, 1991. 5. BOUTHOUL Gaston, Traité de sociologie. Les Guerres. Elements de

polémologie, Editura Payton, Paris, 1950. 6. BOUTHOUGaston L, Studes polemologique, nr. 11, 1974. 7. BOUTHOUL Gaston, Războiul, Editura Militară, Bucureşti, 1978. 8. Carl von CLAUSEWITZ, Despre război, Editura Militară, Bucureşti, 1982. 9. CHELARU Mircea, Războiul modern la sfârşit de mileniu, în revista

Gândirea Militară Românească, nr. 3/1995. 10. DAICOVICIU Hadrian, Dacii, Editura pentru literatură, 1968. 11. DEAC Aron-Liviu, AcŃiunea militară, Editura Academiei de Înalte Studii

Militare, Bucureşti, 1996. 12. Karl DEUTCH, The Analysis of InternaŃional Relations, 1968.

26 Andre Beaufre, Strategie pentru viitor, Editura Militară, Bucureşti, 1991, p. 25.

125

13. General brigadă (r) dr. DUMITRESCU Octavian, Fenomenul militar. EvoluŃii în perspective, Editura Semn E, Bucureşti, 2004.

14. DUMITRIU Alexandru Ioan, RealităŃi şi perspective în mediul de securitate, Editura UNAp „Carol I”, Bucureşti, 2010.

15. Colonel (r) DUMITRU Aron, General brigadă (r) DUMITRESCU Octavian, Colonel (r) MICU Sima, File din istoria activităŃii informative, diplomatice şi de cercetare militară – la români, manuscris, Bucureşti, 2009.

16. FOCH F., Principiile războiului. Conducerea războiului, Editura Militară, Bucureşti, 1975.

17. Colonel GIURA Vasile, Apărarea colectivă – concept strategic de apărare în edificarea noii structuri de securitate mondială şi europeană, Bucureşti, 2009. (Lucrare de absolvire la Cursul postuniversitar de perfecŃionare în conducere strategică).

18. GROZEA Traian, ImplicaŃiile fenomenului militar în viaŃa internaŃională, Editura Politică, Bucureşti, 1987.

19. GUSTI Dimitrie, Sociologia războiului, Editura C. Sfetea, Bucureşti, 1915. 20. IORGA Nicolae, Stări sufleteşti şi războaie, Editura Militară, Bucureşti, 1996. 21. IRIMIA Ion, DEAC Liviu, CHIRIAC DănuŃ, Fenomenul militar, curs partea a

III-a, Editura AISM, Bucureşti, 2002. 22. LEVIS-STRAUSS C., Tropice triste, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1988. 23. LIDDELL HART B. N., Strategia. AcŃiunile indirecte, Editura Militară,

Bucureşti, 1973. 24. MAURICIUS, Arta militară, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1970. 25. MUREŞAN M., łENU C., STĂNCILĂ L. CorelaŃia artei militare cu

fenomenul militar contemporan, Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, Bucureşti, 2005.

26. MUREŞAN Mircea, VĂDUVA Gh. Războiul viitorului, viitorul războiului, Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, Bucureşti, 2004.

27. MUREŞAN Mircea, ReflecŃii despre fenomenul militar, Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, Bucureşti, 2004.

28. NICOLAESCU Gh., Gestionarea crizelor politico-militare, Editura Top Form, Bucureşti, 2003.

29. ONIŞOR Constantin, Teoria Strategiei Militare – realitatea XX, perspective XXI, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1999.

30. ONIŞOR Constantin, Contraofesniva, Editura Militară, 1995. 31. General brigadă PAUL Vasile, Conflictele secolului XXI, Editura Militară,

Bucureşti, 1999. 32. RAYMOND Aron, Clausewitz, Philosofer of war, Englewood Cliffs, 1985. 33. SAVA D., SAVA L. Analiza fenomenului politico-militar, teorie şi metodă

Editura Militară, Bucureşti, 1998. 34. SECĂREŞ Vasile, O perspectivă globală asupra cursei înarmărilor în

„Viitorul social” , martie-aprilie 1981. 35. SOARE Corneliu, Recitindu-l pe Clausewitz, Editura Militară, Bucureşti,

1993. 36. General (r) SOARE Corneliu, Gândirea militară, Editura Antet, Bucureşti,

1999.

126

37. STĂNCILĂ L., GRECU I., Lupta armată modernă, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2002.

38. SUN Tzî, Arta războiului, Editura Militară, Bucureşti, 1976. 39. TOFFLER Alvin, Puterea în mişcare, Editura Antet, Bucureşti, 1996. 40. TOFFLER Alvin şi HAIDI, Război şi antirăzboi. SupravieŃuirea în zorii

secolului XXI, Editura Antet, Bucureşti, 1995. 41. ZOLGA Steven, łinta: America, Uniunea Sovietică şi armele strategice, Elat,

1996.

127

CONCEPTUL GENERAL DE PUTERE A STATULUI ŞI CEL DE PUTERE MARITIM Ă. CORELAłIA ÎNTRE PUTEREA STATULUI ŞI PUTEREA

MARITIM Ă

Comandor drd. Adrian FILIP, Şeful DirecŃiei Hidrografice Maritime

„Raporturile între state sunt rapoarte de forŃă. Orice stat va încerca să-şi maximizeze Puterea, pentru a-şi asigura supravieŃuirea.”

John J. MEARSHEIMER1

Mackinder2 localiza Puterile Maritime, în zonele costiere ale Europei, Africii şi Oceanului Indian, adăugându-le mai târziu pe cele ale Americii de Nord. În teoria lui Mackinder acestea formau „Promontoriul Mondial”.

În contrast, Puterile Continentale, denumite de el „Heartlandul” ar fi putut realiza cea mai mare concentrare de putere mondială, dacă se mobilizau şi îşi uneau resursele. În acest context, statele maritime deveneau doar o putere de mâna doua, fără importanŃă în comparaŃie cu statele continentele. El considera că Puterile Maritime îşi formaseră potenŃialul de putere doar prin comerŃ şi controlul comunicaŃiilor maritime iar „Şansa supravieŃuirii acestora din urmă consta în conservarea acestor deprinderi psiho-sociale şi fizice şi în controlul centurii periferice a Eurasiei”3. Era o concluzie pripită, deloc încurajatoare, pentru statele maritime, pe care istoria nu i-a validat-o.

Studiile sale asupra consecinŃelor celui de-Al Doilea Război Mondial indicau ascensiunea Uniunii Sovietice în postura celei mai puternice puteri terestre de pe glob. El considera că acea enormă acumulare de putere din Heartland, putea fi contrabalansată doar prin crearea celei mai solide poziŃii defensive posibile, prin alianŃa puterilor nord-atlantice. Mackidner a atras atenŃia asupra faptului că: „Puterile

1 John J. MEARSHEIMER: n. dec. 1947 Reputat profesor de relaŃii internaŃionale la Universitatea din Chicago.

Cunoscut pentru cartea sa despre realismul ofensator, Tragedia Marii Politici Energetice, mai recent, Mearsheimer a atras atenŃia pentru co-autor şi publicarea articol Lobby-ul israelian şi politica externă americană. În România este cunoscut prin cartea sa Tragedia politicii de forŃă.

2 Sir Halford MACKINDER (1861-1947) a fost decanul celebrei FacultăŃi de ştiinŃe economice şi politice din Londra şi vicepreşedinte al SocietăŃii Regale de Geografie. Expune pentru prima data ideile sale de geopolitică în comunicarea intitulată „Pivotul geografic al istoriei” („ The Geographical Pivot of History”), prezentată la Societatea regală pentru geografie în anul 1904. Ideea centrală a prelegerii era aceea ca istoria universală şi politica mondială au fost puternic influenŃate de imensul spaŃiu din interiorul Eurasiei, iar dominarea acestui spaŃiu reprezintă fundamentul oricărei încercări de dominare a lumii.

3 Halford MACKINDER, The Round World and the Winning of the Peace, Foreign Affairs, XXI, Iulie 1943, p. 2

128

Maritime îşi vor putea păstra vitalitatea numai dacă îşi vor reevalua raporturile cu lumea colonială şi vor accepta o redistribuire a beneficiilor şi creşterea standardului de viaŃă din regiunile sărace”4. Este ceea ce a reuşit foarte bine Marea Britanie şi în mare măsură Olanda, dar nu au reuşit Spania şi Portugalia, iar astăzi vedem diferenŃele între statutul celor patru state maritime.

1. Puterea ca instrument

Puterea, şi lupta pentru putere, o întâlnim ca fenomen în toate domeniile în care umanitatea şi-a pus amprenta. Există în mod natural o luptă pentru cucerirea unei poziŃii, în orice activitate umană şi aceasta a fost de-a lungul istoriei un motor al evoluŃiei umane, atâta timp cât nu a dus la distrugerea de vieŃi omeneşti, a culturii universale sau naŃionale şi a bunurilor materiale. Adeseori în lupta unor state pentru „evoluŃie” au fost distruse civilizaŃii superioare popoarelor agresoare. Specia umană a fost şi este caracterizată de un mare grad de agresivitate, în majoritatea cazurilor determinat de lupta pentru acapararea puterii.

Morgenthau se referea la aceasta spunând: „puterea acoperă toate relaŃiile sociale care servesc acestui scop, de la violenŃa fizică, până la cele mai subtile legături psihologice prin care o minte o controlează pe cealaltă.”5

În acest articol doresc să abordez fenomenul: Putere, la nivelul statelor ca element de bază al interacŃiunii între naŃiuni.

Nivelul puterii unui stat este variabil în timp, în funcŃie de elementele care dau pondere puterii, la acel moment dat. Puterea statului este determinată pe lângă elementele cuantificabile cvasi cunoscute, de nivelul vitalităŃii poporului, dorinŃei şi clarviziunii clasei politice/conducătorilor, de a ridica naŃiunea respectivă deasupra altor naŃiuni.

În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, secole de cuceriri coloniale, Spania a fost unul din cei mai activi actori în lupta pentru putere. Datorită puterii sale maritime a ajuns să deŃină mai mult de jumătate din noile teritorii de peste mări descoperite – aproape jumătate din suprafaŃa globului. În momentul în care nu a mai fost în măsură să-şi menŃină Puterea Maritimă, a intrat în „cădere liberă”, ajungând să treacă de la statutul de stat posesor a nenumărate colonii, la cel de simplu teritoriu supus Portugaliei. După momentul de glorie a secolului cuceririlor coloniale, Spania nu a mai reuşit niciodată să-şi reocupe poziŃia la masa marilor naŃiuni, iar în ultimele secole a ajuns să aibă un rol marginal pe scena politică a lumii.

SUA, Uniunea Sovietică şi China au astăzi altă poziŃie internaŃională pe scara marilor puteri, în comparaŃie cu cea avută în urmă cu 80 de ani. PoziŃia pe care o deŃin este recunoscută în primul rând datorită Puterii Maritime pe care au fost capabili să o construiască şi să o menŃină.

State care în urmă cu 2.000, 1.000 sau 500 de ani erau imperii ce se întindeau pe câte un continent, au dispărut sau au devenit insignifiante în corul naŃiunilor.

4Halford MACKINDER, The Round World and the Winning of the Peace, Foreign Affairs, XXI, Iulie 1943, p. 5 5 Hans J MORGHENTAU, Politica între naŃiuni – Lupta pentru putere şi lupta pentru pace, Editura Polirom,

2007, p. 50.

129

Imperiul Roman, după implozie, a devenit un stat de nivel mediu. Puterea avută în urmă cu 3-4 secole de Republica Genoveză sau VeneŃiană este astăzi nulă. Republici ce aveau ambasadori la curŃile marilor state europene în urmă cu câteva secole, au ajuns simple oraşe.

Modificarea continuă a poziŃiei naŃiunilor este o consecinŃă naturală a luptei pentru putere. Această luptă nu are în permanenŃă aspecte belicoase, dar a fost şi este un fenomen continuu, din antichitate până astăzi.

Crizele regionale şi mondiale care au zguduit naŃiunile după Primul Război Mondial, au fost în mare parte efecte ale unei lupte pentru puterea economică sau financiară, scăpate de sub control. Îngenuncherea sistemului sovietic nu a fost rezultatul unor confruntării militare cum s-ar fi crezut iniŃial, ci rezultatul unei confruntări pentru putere, obŃinut cu arme economice.

Din această perspectivă, majoritatea statelor sunt într-o permanentă competiŃie pentru a asigura naŃiunii lor o poziŃie superioară în raport cu altele.

În anul 1904, Halford Mackinder şi-a făcut cunoscută teoria, conform căreia, istoria umană a fost în permanenŃă conflict între popoarele continentale şi cele maritime. „În mai multe cicluri istorice, popoarele continentale s-au simŃit datorită configuraŃiei geografice într-o situaŃie de asfixiere a puterii lor, şi au încercat să cucerească popoarele maritime.”6

2. Lupta pentru putere – politica de prestigiu

Lupta pentru putere se duce cu toate mijloacele: politice, diplomatice, economice sau militare. Nu întotdeauna politica economică a unui stat în relaŃie cu altul se poate justifica exclusiv în termeni pur economici, dar poate fi profitabilă în termenii strategiei politice urmărite. Politica economică a Uniunii Sovietice vis a vis de statele socialiste – sau de influenŃă sovietică – a fost cel mai adesea păguboasă, însă efectele în plan politic au fost benefice, ducând la o recunoaştere a tutelării sovietice şi acceptul tacit al intruziunii sovietice în politica internă. A fost o politică prin care URSS a demonstrat că este în măsură să susŃină alte state aflate în dificultate, element aflat în apanajul statelor dezvoltate economic. Faptul că realitatea internă spunea altceva, a contat mai puŃin pe piaŃa internaŃională, pentru miza politică pusă în joc.

Acelaşi lucru l-am putut vedea pe cealaltă parte a baricadei. În ultimele decenii ale războiului rece, SUA a făcut împrumuturi nerambursabile Poloniei. În fapt, SUA urmărea scoaterea Poloniei de sub influenŃa sovietică, dându-i un anumit grad de independenŃă faŃă de aceasta. A fost o afacere cu pierderi financiare asumate pe termen imediat, dar benefică din punct de vedere politic pe termen mediu şi economic pe termen lung.

Puterea şi lupta statelor pentru a o deŃine, nu a fost nici o dată un scop în sine, ci deŃinerea puterii sau deŃinerea unei puteri, a fost considerată echivalentă cu a

6 Halford MACKINDER, The Geographical Pivot of History, Geographical Journal, 1904

130

deŃine un instrument cu care se poate acŃiona pentru realizarea indirectă a unui obiectiv/scop al unui stat asupra altuia.

Politica de prestigiu este şi ea o formă de manifestare a luptei pentru putere pe scena internaŃională. Este un instrument de a pune în evidenŃă puterea unui stat, care pleacă de la ideea: „ceea ce gândesc alŃii despre noi este la fel de important ca şi ceea ce suntem în realitate”.

Politica de prestigiu este foarte vizibilă în domeniul Puterii Maritime, ca parte a puterii statului afişată în cel mai inofensiv mod. Cel mai adesea puterile maritime îşi etalează navele sau grupările navale, în porturile statelor pe care vor să le impresioneze cu forŃa lor, sau execută marşuri şi exerciŃii în apele internaŃionale, în imediata apropiere a statelor Ńintă a politicii de prestigiu. Efectele sunt imediate şi de mare rezonanŃă, fără ca statul vizat să aibă motive susŃinute de uzanŃele internaŃionale pentru a reacŃiona la o trecere inofensivă prin apele internaŃionale.

Scopul politicii de prestigiu este „de a impresiona alte naŃiuni cu puterea pe care o deŃinem sau pe care dorim să se creadă că o deŃinem”7.

ForŃele navale sunt printre cele mai utile instrumente diplomatice. Factorii de decizie politică a unor puteri maritime, pot trimite în orice moment

nave, sau grupări navale, oriunde în lume, pe o suprafaŃă care reprezintă mai mult de două treimi din suprafaŃa pământului, fără obligaŃia de a obŃine în avans anumite drepturi de acces din partea vreunui stat, bazându-se pe dreptul la liberă circulaŃie în marea liberă. Acestea au capacitatea de a-şi proiecta forŃa asupra litoralului statului respectiv până la o adâncime de 2-300 de km, fără un efort deosebit.

Flotele sau grupările navale au o mobilitate şi o libertate de manevră deosebită, comparativ cu alte instrumente ale diplomaŃiei politicii de forŃă. Prin dreptul de navigaŃie liberă – nestingherită în apele internaŃionale; ape situate la o distanŃă periculos de apropiată de coasta oricărui stat, flotele pot face şi fac demonstraŃii de forŃă în imediata apropiere a litoralului unui stat maritim, fără ca acesta să o poată considera oficial, ca fiind un act ostil.

În timp ce prezenŃa forŃelor navale nu este vizibilă în larg de către omul de rând, ele sunt un puternic factor de descurajare şi presiune pentru posibilii adversari, deoarece aceste forŃe pot ajunge rapid şi pot rămâne o perioadă nedeterminată în zona de acŃiune.

Desfăşurarea de rutină a grupărilor navale în marea liberă, transmite un puternic mesaj, făcând presiuni reale, fără a provoca un război şi furnizează capacitatea de a proiecta puterea militară asupra unui stat maritim. Această prezenŃă aminteşte potenŃialilor adversari de capacitatea militară a statului respectiv de a-şi rezolva diferendele.

În istorie există numeroase exemple ale efectelor politicii de prestigiu dusă cu mijloace navale sau numeroase semnale date lumii internaŃionale prin mijloace navale.

În 1891 flota franceză face o vizită în portul Kronstadt; anul 1893 este marcat de vizita flotei ruseşti la Toulon. Două vizite inofensive, dar de o importanŃă

7 Hans J MORGHENTAU, Politica între naŃiuni – Lupta pentru putere şi lupta pentru pace, Editura Polirom,

2007, p. 117.

131

deosebită, care demonstrau o cotitură serioasă în politica celor două state. La scurt timp după aceste vizite s-a încheiat o alianŃă politică şi militară, care avea să schimbe balanŃa de putere a vremii.

Vizitele inofensive ale unor grupări navale în porturile Extremului Orient doreau să scoată în evidenŃă superioritatea statelor occidentale, puterea pe care o puteau proiecta în zona respectivă.

Statele Unite îşi făceau simŃită prezenŃa periodic în porturile Americi Latine pentru a demonstra capacitatea de a Ńine sub control emisfera vestică.

Împăratul Wilhelm al II-lea a întreprins o vizită în portul marocan Tanger la bordul unei impresionante nave de luptă, în momentul în care autoritatea colonială a Germaniei era contestată. A fost o măsură de contracarare a încercării FranŃei de a se impune în zonă, folosind o flotă ca mijloc paşnic, dar mesajul era cu totul altul.

Marşurile flotei a 6-a în Mediterana din timpul războiului rece, urmate de o cvasi prezenŃă americană în porturile greceşti, turceşti, italiene au fost semnale serioase pentru a contracara pretenŃiile sovietice în regiune.

Politica de prestigiu în aceste cazuri a avut şi scopul descurajării unui inamic prezumtiv, nenominalizat. Cel mai adesea se mizează pe faptul că prestigiul unei Ńări este suficient de mare pentru a intimida agresorul să pornească războiul. Vorbim aici de o demonstraŃie de forŃă şi de voinŃă a unui stat, elemente care însumate pot înclina mult balanŃa, în calculele politice, chiar dacă studiile de stat major arată altceva.

România în ultimii 20 de ani a utilizat această inofensivă formă de manifestare a puterii în general şi a puterii maritime în special, sub forma conceptului „show the flag” acŃiune de mai mică relevanŃă, dar care pune în evidenŃă existenŃa unei flote şi faptul că România are capacitatea economică de a susŃine o flotă. Este un prim pas pentru a demonstra pe plan regional dorinŃa de dezvoltare a unei politici coerente de creare a unei Puteri Maritime a României la nivelul unui stat de nivel mediu.

Navele militare ale oricărui stat sunt portavoce ale politicii externe ale statului respectiv, din momentul ieşirii acestora din apele teritoriale proprii, fiind vectori ai diplomaŃiei statului. ForŃele Navale sunt puternice elemente de diplomaŃie prin faptul că trecerea inofensivă prin apele teritoriale ale altui stat este permisă de legislaŃia internaŃională, şi nu este considerată act de agresiune, atâta timp cât statul respectiv este de acord. Vizita unei nave militare într-un port străin poate fi considerată ca o acŃiune în favoarea sporirii încrederii între state, pe când vizita unui batalion de tancuri într-un oraş străin ar fi considerată fără îndoială o agresiune.

Puterea este un rezultat al unei corelaŃii de factori. Puterea în general nu se poate manifesta de sine stătător, ci doar în corelaŃie şi comparaŃie cu altă putere. Robet Dahl8, demonstrează în scrierile sale că „puterea se manifestă doar în cadrul unei relaŃii care duce la stabilirea unei mulŃimi de comportamente (C), ale unei mulŃimi de actori (B), în urma acŃiunii unui actor sau a unei mulŃimi de actori (A)”9. Puterea unei naŃiuni este determinată de o multitudine de factori materiali şi imateriali, care fac imposibilă egalitatea puterii a două state.

8 Robet Dahl: a fost profesor emerit în ştiinŃe politice la Universitatea Yale, unde a obŃinut titlul de doctor în ştiinŃe

politice în 1940, fiind unul dintre cei mai distinşi oameni de ştiinŃe politice. 9 Robert Dahl, The concept of Power, Behavioral Science 2 nr. 3 (iulie 1957), p. 202.

132

Putem presupune că (A) este mai puternic decât (B), dar este greu de definit în toate cazurile ce îl fac pe (A) mai puternic decât (B), mai ales între state cu puteri considerate ca fiind apropiate. Este simplu de comparat puterea Albaniei sau Republicii Dominicane cu cea a Italiei, Greciei sau Turciei, de exemplu. Dar este foarte complicat de comparat două puteri relativ egale.

Ordinea mondială nu este rezultatul unui raport de forŃe ci al unei decizii umane care exploatează acest raport de forŃe. PerformanŃele inegale ale „generatoarelor de putere” stabilesc în ce poziŃie se vor aşeza (A) şi (B) în cadrul relaŃiei de putere.

3. Elementele puterii naŃionale şi locul puterii maritime în cadrul puterii naŃionale

Puterea este unul din fenomenele pentru care s-au dus cele mai multe conflicte

pe planetă. „Europa, singura parte a lumii moderne care a funcŃionat vreodată în cadrul unui sistem multistatal, a inventat conceptele stat-naŃiune, suveranitate şi echilibru al puterii. Aceste idei au dominat relaŃiile internaŃionale pentru cea mai mare parte a ultimelor trei secole”10.

Puterea unui stat – puterea politică a statului –, în balanŃa de putere a lumii, nu este suspendată şi de sine stătătoare, ci este în permanenŃă dependentă de o multitudine de elemente ale puterii, care o generează. Dacă în trecut puterea unui stat se confunda cu puterea militară, cu capacitatea unui stat de a organiza campanii, de a ocupa noi teritorii, de a-şi impune sistemul de conducere şi a exploata resursele statului ocupat, în ultimele secole, puterea politică a unui stat a depins în mod deosebit de binomul putere economică – putere militară.

Analiza criteriilor care influenŃează în mod major puterea unui stat a fost privită şi studiată din foarte multe puncte de vedere până la această dată, astfel încât în continuare nu voi dezvolta acest subiect ci doar voi puncta importanŃa factorilor consideraŃi de bază în formarea unei puteri naŃionale, accentuând pe cei legaŃi de Puterea Maritimă:

- geografia (factorii naturali); - resursele naturale; - capacitatea tehnologică şi industrială; - puterea/capacitatea militară; - populaŃia; - caracterul naŃional şi moralul naŃiunii; - calitatea guvernării. Puterea unui stat este generată de două tipuri de factori. Un gen de factori

consideraŃi „constanŃi” a căror valoare se modifică foarte puŃin pe parcursul unui mileniu şi un gen de factori consideraŃi „variabili” a căror valoare se modifică substanŃial pe parcursul unui secol, perioadele de referinŃă fiind relative.

10 Henry KISSINGER, DiplomaŃia, Ed. ALL, Bucureşti, 2008, p. 21

133

3.1. Factorii naturali Factorii naturali sau geografia pot intra în categoria „constantelor”, din punct

de vedere al influenŃei asupra puterii unui stat. În analiza factorilor naturali ce influenŃează nivelul puterii putem enumera:

- suprafaŃa; - formele de relief: munŃii, zonele de câmpie, zonele deşertice; - mările, oceanele, râurile şi direcŃia de curgere a acestora; - strâmtorile. Mările şi oceanele au constituit obstacole redutabile în faŃa oricărui inamic.

Râurile mari şi lanŃurile muntoase au constituit şi constituie elemente care sunt luate în calculele militare. Marea Britanie, Statele Unite, Australia şi multe alte state, sunt protejate de suprafeŃele mărilor şi oceanelor ce le înconjoară. Italia este protejată de Mediterana şi munŃii Alpi, Spania este protejată de Pirinei. Rusia este protejată prin însăşi imensitatea suprafeŃei de care dispune. Lipsa unei frontiere naturale între state a generat fluctuaŃii continue ale poziŃiei graniŃei, duse până la dispariŃia repetată a unor state, când s-a interpus între interesele unor mari puteri (cazul Poloniei).

Dacă marea este liberă circulaŃiei/tranzitării inofensive a navelor civile şi militare, strâmtorile sunt o modalitate de a controla sub diferite motive, tranzitarea acestora. Această logică s-a păstrat în conştiinŃa clasei militare sau politice, indiferent de organizarea politică a statului. Este deosebit de relevantă fraza lui Denis Healey: „Dacă o navă trebuie să navige dinspre Mediterana către marea Neagră, ea trebuie să treacă prin Dardanele, indiferent dacă guvernul de la Moscova este Ńarist sau comunist”11. Strâmtorile au fost generatoare de conflicte, aici putând enumera războaiele duse pentru cucerirea: Bosforului, Dardanelelor, canalului Suez, strâmtorii Ormuz, Aden, Gibraltar, Malacca-Singapore, statele angajând resurse uriaşe, pentru cucerirea unor poziŃii de control al traficului naval.

3.2. Resursele naturale Resursele naturale constituie un element de bază considerat cu valoare relativ

constantă în timp. Aici vorbim de capacitatea unui stat de a-şi asigura atât hrana din resurse proprii, pe o durată suficient de mare de timp, care să acopere perioada conflictului în care se angajează sau poate fi angajată, cât şi materiile prime pentru producŃia industrială. Un stat care nu-şi poate asigura resursele naturale pentru existenŃa poporului şi dezvoltarea sa, este dependent de alŃii, fiind într-o relaŃie de inferioritate faŃă de cei de care depinde. DependenŃa de petrol sau alte materii vitale îşi poate spune cuvântul în orice moment, punând statul în inferioritate şi în poziŃia de a accepta condiŃiile impuse de un grup de state.

3.3. Capacitatea industrială şi tehnologică Capacitatea industrială şi tehnologică este un alt element fundamental al puterii

unui stat. Însă simpla deŃinere a unei resurse, considerate strategice la un moment dat, nu duce automat şi la urcarea pe podiumul puterilor lumii. Atâta timp cât statul respectiv nu deŃine şi instalaŃiile necesare procesării resursei în cauză şi mai departe

11 Denis HEARLEY, Neutrality, Editura Ampersand, Londra, 1955, p. 36

134

atâta timp cât nu are capacitatea tehnologică sau industrială de a o pune în valoare, resursele naturale considerate „strategice” nu constituie decât resurse ce pot fi puse în valoare prin vânzare.

Statele cu capacităŃi industriale şi tehnologice dezvoltate au în permanenŃă în atenŃie accesul direct la rezervele naturale considerate ca fiind strategice, în condiŃiile în care nu dispun de ele pe teritoriul lor.

SUA, Germania, Japonia, Marea Britanie, China, FranŃa, Olanda, Singapore dispun la ora actuală de cele mai mari capacităŃi tehnologice şi industriale, care le fac să aibă un cuvânt de spus atât pe piaŃa bunurilor de consum cât şi pe cea militară. Nici un stat nu-şi permite în ziua de azi să dezvolte numai capacităŃi militare. Observăm o strânsă corelaŃie între naŃiunile care se situează pe primele locuri în exportul mondial şi cele care dispun de tehnologii militare de vârf. Primele 15 state exportatoare nu sunt şi primele 15 naŃiuni ale lumii, dar dintre acestea, fac parte primele mari puteri. ExcepŃia de la regulă o constituie statele care exportă masiv materie primă sau materii puŃin prelucrate, care nu au capacitatea tehnologică să obŃină valoare adăugată mare din resursele pe care le deŃin. În contrapartidă vedem state mici precum Olanda, Singapore, care exportă tehnologie de vârf şi tehnică militară de ultimă oră.

O capacitate tehnologică şi industrială dezvoltată, susŃinută şi de rezerve naturale în abundenŃă, pot conta semnificativ în statutul de putere sau mare putere a unei naŃiuni.

3.4. Puterea/capacitatea militară Puterea militară a statului este un instrument prin care acesta poate influenŃa

sau îşi poate impune politica externă asupra altor state, care nu au cu ce combate presiunea puterilor militare.

Capacitatea militară a avut şi are în continuare mai mulŃi piloni de bază: tehnologia, capacitatea industrială militară şi civil ă, capacitatea de conducere militară, calitatea şi cantitatea forŃelor militare. Pentru ca un stat să fie considerat putere militară, toŃi aceşti piloni trebuie să coexiste simultan şi trebuie dezvoltaŃi în armonie.

Alvin Toffler în: „Război şi antirăzboi” a făcut o profundă radiografie a fenomenului război de-a lungul evoluŃiei sale, punându-l în corelaŃie directă cu cele trei valuri ale dezvoltării ale umanităŃii.

Salturile tehnologice majore apărute în dezvoltarea civilizaŃiei umane de-a lungul secolelor au generat cele trei revoluŃii: revoluŃia agrară, revoluŃia industrială şi cea informaŃională, care au generat mutaŃii fundamentale în modul de ducere al războaielor. Nivelul tehnologic este un element de bază al puterii militare. Statele europene în secolele XV-XIX se aflau cu o generaŃie tehnologică în faŃa Americii, Africii sau Orientului Apropiat, astfel încât au cucerit aproape trei continente fără un efort deosebit.

Germania în Al Doilea Război Mondial avea o generaŃie tehnologică în faŃa Poloniei. Armata poloneză călare, s-a trezit nepregătită în faŃa Germaniei ce-şi comanda trupele prin radio, în războiului fulger proiectat, cu trupe tancuri susŃinute în luptă de aviaŃie.

135

Pentru „a pune în operă” o putere militară, un stat trebuie să dispună de capacităŃi proprii de producŃie, de o industrie performantă, să fie în măsură ca o parte a industriei să poată produce mijloace de luptă pentru asigurarea efortului de război.

Alvin Toffler în lucrarea „Puterea în mişcare” definea centrul de putere şi caracteriza competitorii în procesul de edificare al noului mediu de securitate Ńinând cont de următoarele trei criterii, care corespund parŃial cu cei enumeraŃi la începutul subcapitolului:

- capacităŃile economico-financiare; - potenŃialul tehnico-ştiinŃific; - potenŃialul militar. La acestea trebuie adăugat dinamismul în gândire, respectiv capacitatea de a

lua decizii oportune şi de a le transforma în fapte/acŃiuni concrete, cu finalizare stabilită şi cu viziunea evoluŃiilor ulterioare, care corespunde capacităŃii de conducere a aparatului militar.

3.5. Conducerea militară Conducerea militară este unul din factorii care a avut cel mai mare nivel de

versatilitate, pentru că depindea în cea mai mare măsură de geniul militar al conducătorului campaniei militare.

Otto von Bismark creează „ instituŃia Statului Major” ca mâna dreaptă a comandantului, condiŃie în care geniul comandantului militar este augmentat cu un aparat de planificare şi conducere tehnocrat, care poate veni cu soluŃii novatoare în sprijinul liderului militar şi poate conduce forŃe de un nivel incomparabil mai mare decât ce putea conduce un singur comandant. Însă statul major la un moment dat devine un sistem birocratic care uniformizează nivelul deciziilor, scade nivelul de risc al implicării forŃelor şi micşorează impactul genialităŃii soluŃiilor comandantului. Putem spune că în epoca de astăzi – epocă suprasaturată de utilizarea IT, de luarea unei decizii numai după îndelungate simulări ale cursurilor de acŃiune, epocă suprasaturată de proceduri de stat major, care standardizează până şi modul de gândire al beligeranŃilor, epocă în care rezultatele luptelor depind tot mai mult de nivelul tehnologiei introduse în luptă, mai există doar într-o mică măsură posibilitatea, ca la nivel tactic, rezultatul luptei să fie dat de geniul conducătorului militar. La nivel operativ sau strategic, finalitatea este impusă de nivelul Puterilor aflate în conflict este influenŃată decisiv de nivelul tehnologiei şi resurselor „aruncate” în luptă.

Geniul militar a lui Frederic cel Mare şi-a spus cuvântul în obŃinerea statutului de mare Putere, a Prusiei secolului XVIII. Douăzeci de ani mai târziu, Armata prusacă, la fel de puternică, a fost înfrântă de Napoleon, un alt geniu militar al istoriei, care a depăşit prin soluŃii strategice „maşina de război prusacă” instruită, disciplinată şi bine pusă la punct, dar căreia îi lipseau comandanŃii de marcă. Prima mare conflagraŃie, sau „Războiul tranşeelor” şi-a pus adânc amprenta pe sistemul de gândire al comandanŃilor militari francezi, care încă vedeau la începutul anilor 40 ai secolului trecut, războiul, ca pe un joc static în care va câştiga cel care are tranşeele şi sistemul de apărare, mai bine puse la punct. Linia Maginot a fost reprezentativă pentru sistemul de gândire ancrasat a Statului Major francez. Aceştia nu şi-au putut

136

imagina efectele introducerii descoperirilor tehnologice asupra strategiei militare într-o conflagraŃie majoră. O mare putere a vremii, cu o armată puternică, o flotă serioasă – care se număra printre cele mai puternice din lume – în Al Doilea Război Mondial a fost pusă rapid în poziŃia de perdant din cauza incapacităŃii unor comandamente de a se adapta la situaŃia reală a vremii, la modul de acŃiune al inamicului.

Poporul francez a fost înfrânt de lipsa de decizie a propriilor comandanŃi. Una din cele mai puternice flote din lume, a uneia din marile puteri ale vremii: FranŃa, nu a avut acŃiune pe timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Acesta este unul din exemplele efectelor non deciziei politicienilor şi comandanŃilor militari asupra desfăşurării unei conflagraŃii.

Se poate să fie o caracteristică a gândirii franceze, aceea de a se afla în permanenŃă în defensivă. În majoritatea războaielor duse de către flotele de veliere, amiralii francezi au adoptat tactici corespunzătoare luptei de apărare, navele limitându-se la respingerea atacurilor prin ocuparea unor formaŃii sub vânt. Aceste manevre nu presupuneau o disciplină prea riguroasă şi micşorau riscurile acŃiunilor de luptă. „Francezii, cu rare excepŃii, subordonau acŃiunile marinei de război altor considerente militare, le părea rău după banii cheltuiŃi pe aceasta şi prin urmare încercau să-şi economisească flota, asumându-şi o poziŃie defensivă şi limitându-şi eforturile, la respingerea atacurilor”.12. Istoria „economisirii flotei” se va repeta şi în Al Doilea Război Mondial.

În contrapartidă, filozofia tacticii amiralilor englezi, era: urmărirea, lovirea şi distrugerea inamicului.

AcŃiunea unor flote mult mai mici, a avut efecte mari asupra rezultatelor războiului, prin acŃiunile hotărâte ale unor comandanŃi, focalizate asupra unor puncte critice ale inamicului. Aici putem da exemplul acŃiunii marinei române în cel de Al Doilea Război Mondial, când ForŃele Maritime Române în cooperare cu forŃele germane „au blocat importante mijloace sovietice care nu au mai putut fi folosite în alte scopuri impuse de războiul pe mare” 13, în condiŃiile în care flota sovietică din marea Neagră era incomparabil superioară de cea româno-germană.

3.6. PopulaŃia PopulaŃia este un element de bază în stabilirea nivelul relativ al puterii unui

stat, în strânsă legătură cu nivelul de dezvoltare al celorlalŃi factori ai puterii. Mărimea populaŃiei este importantă, în cuantificarea capacităŃii unui stat pentru:

- a avea o solidă bază de selecŃie a resursei umane utilizată în armată încă în timp de pace;

- a susŃine efortul de război direct pe front; - a avea resursa umană necesară înlocuirii pierderilor de le front; - a avea suficiente resurse umane pentru susŃinerea industriei de război. Dacă China şi India se află pe primele două locuri ca număr de populaŃie,

aceasta nu înseamnă că sunt şi primele două puteri în lume. Numărul populaŃiei poate

12 Alfred Thayer MAHAN, The influence of Sea Power on History, 1890; tradusă în limba română de un colectiv condus de Cdor dr. Marius HANGANU, Ed. AISM, Bucureşti, 1999, p. 16

13 Nicolae C PETRESCU, Contraamiralul Horia Macellariu, Editura Europroduct, Bucureşti, 2005, p. 64

137

fi la un moment dat chiar un factor defavorizat pentru o societate subdezvoltată care trebuie să asigure condiŃiile minime de trai unei populaŃii imense. Aici vorbim de India, Pakistan, Bangladesh, Etiopia, Nigeria, Congo, care în următorii 20 de ani este posibil să ajungă la populaŃii care le va duce în pragul colapsului statal, pentru că nu vor fi în stare să le hrănească.

În acelaşi timp, dacă SUA nu ar fi avut o populaŃie apreciabilă, cu un indice demografic ascendent, (previziunile pentru 2030 vorbesc de o populaŃie de 430 de milioane), America nu ar fi putut deveni singura super putere mondială. La această populaŃie s-a ajuns şi printr-o imigraŃie masivă, care la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX ajunsese la 30-40% pe an.

Rusia, din contră are un indice demografic în cădere liberă, astfel încât în următorii 20 de ani, este foarte posibil să ajungă la o populaŃie sub 150 de milioane de locuitori, această cifră fiind coroborată şi cu destrămarea Uniunii Sovietice.

Indicele natalităŃii este un element Ńinut în permanenŃă sub atenŃie de către factorii politico-militari. Structura populaŃiei pe vârste este direct legată de vitalitatea poporului, de capacitatea acestuia de a susŃine proiecte de anvergură, de a avea rezultate în dezvoltarea tehnologică, industrie şi capacitatea de a duce un război. O politică demografică indiferentă duce în timp la îmbătrânirea populaŃiei, scăderea eficienŃei industriei şi micşorarea capabilităŃilor armatei. Este un fenomen des întâlnit la statele europene în zilele noastre. Studiind evoluŃia populaŃiei europene într-o perioadă de mari confruntări între doi inamici redutabili, vedem că între 1870 şi 1940, populaŃia FranŃei a crescut doar cu 4 milioane, pe când cea a Germaniei a crescut cu 27 de milioane prin unificări succesive. La începutul celei de a doua mari conflagraŃii, FranŃa putea să introducă în război 5 milioane de oameni, pe când Germania avea la dispoziŃie 15 milioane. Acelaşi raport însă se păstra între Germania şi Rusia în defavoarea statului nazist.

3.7. Cantitatea şi calitatea forŃelor armate Cantitatea şi calitatea forŃelor armate pe care un stat le poate susŃine plecând de

la resursele pe care le are; este o întrebare crucială pe care şi-o pun toŃi oamenii de stat responsabili, când discută despre proiectarea unei armate moderne, care să-şi poată îndeplini misiunile impuse de către factorii politici.

Important nu este numai numărul oamenilor angrenaŃi în aparatul militar ci şi distribuŃia acestora pe Categorii de ForŃe Armate. De nivelul tehnologic, de nivelul general şi special de instruire a personalului militar de pe toate treptele ierarhice, de nivelul comandanŃilor, al comandamentelor; de capacitatea acestora de a crea o armată flexibilă, modernă, bine instruită, în condiŃii cât mai apropiate de condiŃiile de luptă în care vor fi trimise.

Mărimea armatei a fost esenŃială în războaiele de masă, de pe timpul epoci agricole şi mai târziu industriale. În ziua de astăzi, fără a desconsidera ideea necesităŃii unei armate numeroase pentru un stat care se doreşte a fi o mare putere, este din ce în ce mai vizibilă necesitatea unei armate de profesionişti, condusă de lideri capabili să utilizeze tehnologiile moderne în sistemele militare pe care le conduc. Am văzut „eficienŃa” armatei irakiene – a patra armată din lume – cu un milion de oameni sub arme, cu opt ani de experienŃa de război cu Iranul, având un

138

număr impresionant de tancuri şi avioane moderne, cu un sistem defensiv bine pus la punct, dar pregătiŃi să utilizeze tacticile celui de Al Doilea Război Mondial, al războiului erei industriale. Rezultatele războaielor din Irak au demonstrat că am intrat într-o altă eră a războiului, în care masivitatea unei armate devine nefolositoare în faŃa profesionalismului de nişă.

3.8. Caracterul naŃional Caracterul naŃional sau spiritul naŃional este unul din factorii importanŃi care

este luat în calcul, în ecuaŃia puterii. Sunt popoare războinice, care de-a lungul istoriei au trecut prin tăvălugul războiului continente întregi şi sunt popoare paşnice care în întreaga lor existenŃă nu au generat nici un război. Există elemente de specificitate ale fiecărui popor, de exemplu:

- forŃa elementară brută şi persistenŃa caracterului rus; - capacitatea de supravieŃuire a poporului român; - încăpăŃânarea clasei conducătoare a Turciei de a redobândi poziŃia şi puterea

defunctului imperiu şi acceptul cvasitotal al poporului turc de a fi condus de o castă; - curiozitatea intelectuală a francezilor, perfecŃiunea logicii acestora, dar fără o

finalitate practică; o prudenŃă excesivă care a făcut ca o mare putere să piardă mult prea multe războaie în istoria sa;

- tradiŃionala duritate şi şiretenie lipsită de graŃie a diplomaŃiei germane, completată de o duritate a autocraŃiei şi tendinŃele distructive politice şi militare moştenite de la triburile germane;

- pragmatismul american, consecvenŃa şi credinŃa absolută în mijloacele democratice;

- militarismul distructiv japonez, transformat într-un pacifism exagerat; - spiritul defensiv militar şi ofensiv economic al chinezilor,

sunt doar câteva încercări de a defini caracterul naŃional al unor state, cu efecte vizibile în poziŃionarea şi modul de acŃiune în cazul implicării într-un conflict.

Luând în calcul factorii descrişi în acest articol putem ajunge uşor la rezultatul că SUA este singura super putere mondială clasându-se între primele zece state ale lumii pe toŃi vectorii de putere:

- teritoriu – dispune de o suprafaŃă extinsă, dar nu cea mai mare: 9.364.000 km2;

- populaŃia – locul 3: 298.213.739 locuitori, în creştere; - nivelul de inventivitate – locul 1: cu 270 de laureaŃi la premiul Nobel; - resurse:

• locul 2 la producŃia de cărbuni şi gaze; • locul 11 la rezervele de petrol;

- putere militară – locul 1 cumulat la puterea militară şi la capacitate de proiecŃie a forŃei;

- produsul intern brut: – locul 1 în lume. Un alt exemplu simplu de cuantificat este China, care s-a dezvoltat constant

având cel mai mare ritm de creştere din lume în ultimele decenii, menŃinându-şi un ritm pozitiv accelerat şi pe timpul prezentei crize mondiale.

139

Vectorii de putere ai Chinei14 sunt următorii: - teritoriu – dispune de un teritoriu extins de 9.596.960 km2; - populaŃie – 1,3 miliarde locuitori cu previziune de a fi întrecut doar de India

în 2050; - financiar – cea mai mare rezervă de valută din lume; - economic – China se situează pe:

• locul 2 în lume la PIB; • locul 2 la puterea de cumpărare;

- rezerve: • este al patrulea producător de petrol din lume; • cele mai mari rezerve de stibiu şi wolfram din lume; • pe locul 1 în lume la producŃia de cărbuni; • locul 3 la rezerve de cărbune;

- putere militară: • cea mai mare armată din punctul de vedere al efectivelor umane; • pe locul 3 la număr de tancuri; • pe locul 2 la nave de luptă.

3.9. Puterea Maritimă Puterea Maritimă constituie una din componentele puterii naŃionale.

„Totalitatea mijloacelor prin care o Ńară îşi exercită drepturile sale în exploatarea domeniului maritim, pentru a obŃine toate foloasele economice, politice şi militare, se cheamă: Putere Maritimă.”15 Este una din cele mai profunde definiŃii date de un ofiŃer de marină, dintr-o perioadă în care şcoala navală europeană şi prin excelenŃă cea franceză, îşi pune amprenta asupra concepŃiei ofiŃerilor români.

Nu orice stat se poate bucura de ieşire la mare sau ocean; nu orice stat este în măsură să fructifice ieşirea la mare şi în final nu orice stat are o economie care să îi permită să-şi dezvolte o putere maritimă. România este o Ńară binecuvântată cu o ieşire la mare; datoria noastră este să fructificăm această bogăŃie. Puterea maritimă a unui stat dă greutate puterii naŃionale în ansamblu şi nu doar capacităŃii militare a statului respectiv.

Spre deosebire de Puterea ForŃelor Terestre şi Puterea ForŃelor Aeriene care sunt elemente de putere strict militară, fiind elementele de bază ale capacităŃii militare ale unei naŃiuni, când vorbim de Puterea Maritimă a unei naŃiuni, trebuie să ne referim atât la componenta militară sau Puterea navală, cât şi la capacitatea industrială şi tehnologică navală, infrastructura navală, învăŃământul de marină şi de conştiinŃa maritimă a unui popor, care numai împreună pot crea un tot unitar.

Este foarte greu ca o naŃiune să devină o mare putere, fără a dispune şi de o putere maritimă. Este unul din elementele fără de care, nici un stat nu şi-a propus să ajungă la statutul de Mare Putere. Cel mai reprezentativ exemplu îl constituie Rusia. Atâta timp cât şi-a dezvoltat numai forŃele terestre şi aviaŃia, nu a fost considerată

14 http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Popular_Chinez 15 Cdor Ioan BĂLĂNESCU, ConferinŃă intitulată „Puterea maritimă ca factor de civilizaŃie şi de apărare

naŃională”, Ńinută la Liga Navală Română, 1928

140

decât o putere continentală. Gorşkov la 70 de ani după Lacoste, nota: „Istoria a arătat că Rusia nu ar fi reuşit să-şi ocupe locul între marile puteri, fără o flotă puternică. Ori de câte ori conducătorii ruşi au neglijat forŃele navele, s-au produs înfrângeri militare şi degradare politică”16. China, pentru a fi considerată o mare putere, a iniŃiat un amplu program naval pentru următorii 40 de ani şi are în desfăşurare o politică de extindere constantă a bazelor navale în Pacific denumită şi „politica şiragului de perle” pentru sporirea puterii navale în oceanul Pacific.

16 Serghei Gorşkov, The Seapower of the State, Oxford, Pergamon Press, 1979

141

ASIGURAREA SECURITĂłII MARITIME – MISIUNE DE BAZ Ă A FORłELOR NAVALE

ENSURING MARITIME SECURITY – BASIC MISSION OF NAVAL FORCES

Comandor drd. Toma Dorel TRUŞCĂ, Şef SecŃie la Statul Major General

În contextul schimbărilor majore, într-o lume percepută, în ultima perioadă, ca

o societate globală, ameninŃările la adresa securităŃii au crescut, manifestându-se pe scară largă în toate cele trei medii: terestru, aerian şi maritim. Chiar dacă rolul tradiŃional al forŃelor navale nu a înregistrat modificări semnificative, problemele legate de securitatea maritimă au devenit tot mai actuale dacă luăm în considerare doar faptul că peste 90% din comerŃul mondial se desfăşoară pe calea mării.

Volumul comerŃului cu mijloace navale a crescut de patru ori la nivel mondial începând din 1965. Spre exemplificare, numai în Marea Mediterană, navighează zilnic circa 5.000 de vase comerciale.

Globalizarea, desfăşurarea cu mai mare uşurinŃă a traficului peste frontiere şi revoluŃia în domeniul informaŃiilor evidenŃiază că oceanele şi mările lumii au devenit un mediu din ce în ce mai accesibil pentru activităŃile infracŃionale şi acŃiunile potenŃial ostile. Acestea cuprind o gamă largă, de la imigraŃia ilegală, traficul cu fiin Ńe umane, arme, droguri şi piraterie, la terorism şi proliferarea armelor de distrugere în masă şi a mijloacelor de transport la Ńintă a acestora.

Câteva instrumente legale internaŃionale şi aranjamente multilaterale pentru combaterea activităŃilor ilegale pe mare sunt deja în vigoare. Dar numai o cooperare internaŃională consolidată şi un răspuns pe mai multe niveluri, care implică informaŃii, impunerea legii şi capabilităŃi militare, pot asigura un succes de lungă durată.

Având în vedere acest context, faptul că securitatea maritimă ocupă un loc din ce în ce mai important pe agenda statelor lumii nu constituie o surpriză.

Securitatea maritimă, alături de securitatea spaŃiului aerian şi securitatea teritoriului naŃional, este parte componentă a securităŃii naŃionale. Sistemul naŃional de apărare şi securitate are la bază două componente principale: apărarea naŃională şi securitatea naŃională.

Pentru a aborda acest subiect, trebuie să avem în vedere sursele, efectele şi cauzele care au determinat apariŃia conceptului de „securitate maritimă” ca nouă misiune a forŃelor navale.

După prăbuşirea Blocului Militar Sovietic şi a Uniunii Sovietice, lumea, ca un întreg, a devenit mai instabilă şi mai puŃin predictibilă. SituaŃia politică şi militară a

142

lumii a început să faciliteze apariŃia şi escaladarea unor conflicte economice, politice, etnice şi religioase. Această situaŃie de instabilitate a favorizat de asemenea, întărirea şi intensificarea activităŃilor teroriste islamice în Palestina, Afganistan, Cecenia, Irak dar şi în alte regiuni.

Aceeaşi situaŃie a influenŃat şi forŃele armate, inclusiv forŃele navale. S-a constatat dispariŃia activităŃii ostile tradiŃionale în marea liberă. În acelaşi timp, au apărut şi se manifestă tot mai extins numeroase noi ameninŃări şi, în consecinŃă, noi misiuni pentru forŃele navale în marea teritorială. „ProiecŃia forŃei... de pe mare” a devenit una din cele mai importante misiuni a forŃelor navale.

SituaŃia politico-militară a devenit din ce în ce mai complexă şi a determinat apariŃia unor noi ameninŃări pentru forŃele navale. Acestea au început să fie Ńinte ale atacurilor teroriştilor. Momentul decisiv, şi în acelaşi timp principala cauză care a determinat abordarea dintr-o nouă perspectivă a doctrinei forŃelor navale a SUA dar şi a statelor membre NATO, este reprezentat de atacul asupra turnurilor gemene din New York din 11.09.2001. Atentatul din septembrie 2001 a evidenŃiat necesitatea protejării instalaŃiilor şi obiectivelor importante ale statelor, inclusiv a infrastructurii specifice forŃelor navale. A devenit tot mai evident faptul că activitatea teroristă sau aprovizionarea cu mijloacele necesare pentru desfăşurarea acesteia pot veni de pe mare. De asemenea, tancurile petroliere care transportă substanŃe periculoase, dacă sunt privite ca Ńinte ale atacurilor teroriste constituie potenŃiale pericole ce pot avea efecte cu impact foarte puternic asupra întregii omeniri. Să ne imaginăm că o grupare teroristă câştigă controlul asupra unei astfel de nave, o detonează sau avariază într-o zonă portuară. ForŃa de distrugere sau efectele eliberării substanŃelor periculoase în apele mărilor este uşor de intuit.

ForŃele navale şi-au schimbat şi adaptat doctrina având în vedere aceste noi ameninŃări, în prezent „asigurarea securităŃii maritime” devenind una din misiunile de bază ale forŃelor navale.

Trebuie menŃionat faptul că nicio misiune a forŃelor navale nu poate fi executată separat, între acestea existând relaŃii strânse de interdependenŃă. Astfel, misiunea de „asigurare a securităŃii maritime” trebuie şi se realizează ca parte componentă a rolului principal al forŃelor navale – „asigurarea apărării şi securităŃii maritime a statului”. Trebuie să subliniez faptul că misiunea şi rolul menŃionate mai sus, sunt abordate de Ńările membre NATO în toate cele trei zone ale războiului global împotriva terorismului.

Principala misiune a forŃelor navale, aceea de „asigurarea apărării şi securităŃii maritime a statului, pe mare şi dinspre mare” se realizează prin trei forme principale:

- participarea în operaŃii navale şi întrunite de intensitate ridicată; - participarea la stabilizarea, protecŃia şi aprovizionarea operaŃiilor sau altor

activităŃi; - asigurarea securităŃii maritime în apele teritoriale naŃionale şi în zonele de

litoral şi coastă. Din punct de vedere geografic, principala misiune a forŃelor navale se

realizează în trei zone: - în apele de litoral ale inamicului; - în marea liberă şi zonele de protecŃie de coastă;

143

- în propriile ape teritoriale. Desfăşurarea misiunii în apele teritoriale ale inamicului presupune îndeplinirea

următoarelor sarcini de luptă: - identificarea şi pregătirea zonelor de litoral pentru proiecŃia forŃei de pe mare; - asigurarea sprijinului de pe mare pentru forŃele luptătoare care acŃionează pe

uscat. Desfăşurarea misiunii în marea liberă şi zonele de protecŃie de coastă

presupune îndeplinirea următoarelor sarcini de luptă: - transportul şi protecŃia personalului şi mijloacelor pentru operaŃii în apele de

litoral; - protecŃia zonelor şi a liniilor de comunicaŃii maritime stabilite; - asigurarea securităŃii maritime în zone de protecŃie de la distanŃă. Desfăşurarea misiunii în propriile ape teritoriale presupune îndeplinirea

următoarelor sarcini de luptă: - apărarea şi protecŃia suveranităŃii naŃionale; - supravegherea şi protejarea zonelor maritime; - asigurarea securităŃii maritime împotriva atacurilor teroriste. Misiunea forŃelor navale de asigurare a securităŃii maritime nu se poate executa

independent ci în cooperare strânsă cu alte servicii guvernamentale dar şi cu industria maritimă civilă.

Misiunea de asigurare a securităŃii maritime înseamnă: - participarea în zone maritime de protecŃie pentru supravegherea şi

contracararea aprovizionării grupărilor teroriste cu armament, echipamente şi materiale precum şi pentru interzicerea activităŃilor ilegale;

- asigurarea securităŃii maritime în propriile ape teritoriale şi asigurarea securităŃii obiectivelor importante din zona de coastă împotriva atacurilor teroriste ce pot fi lansate de pe mare.

Misiunea de asigurare a securităŃii maritime în propriile ape teritoriale şi în zonele de coastă trebuie să includă:

- supravegherea zonelor maritime; - monitorizarea traficului naval şi a transporturilor navale; - asigurarea securităŃii împotriva atacurilor teroriste a tuturor obiectivelor

importante, a activităŃilor în desfăşurare precum şi a mediului; - contracararea, prevenirea şi combaterea activităŃilor ilegale legate de

procedurile vamale, piraterie, trafic de droguri, trafic de arme şi componente pentru realizarea armelor de distrugere în masă şi alte materiale;

- detectarea, urmărirea şi eliminarea tuturor formelor de activităŃi teroriste; - menŃinerea capacităŃii de intervenŃie a forŃelor proprii pentru limitarea

efectelor activităŃilor teroriste, inclusiv a catastrofelor de mediu, atunci când acestea s-au produs.

Sarcinile enumerate mai sus, constituind „securitatea maritimă” nu pot fi îndeplinite independent de forŃele navale. Aceste sarcini sunt şi trebuie fie executate de forŃele navale în strânsă cooperare cu:

- servicii, agenŃii şi instituŃii guvernamentale: paza de coastă, poliŃia de frontieră, serviciile vamale, poliŃia, agenŃiile de informaŃii şi contrainformaŃii,

144

administraŃia maritimă şi serviciile speciale ale acesteia, centrele provinciale şi naŃionale de management al crizelor;

- industria maritimă: porturi, companii de transport maritim, companii de explorare şi exploatare maritimă etc.;

- instituŃii şi autorităŃi care se autoguvernează; - locuitorii zonelor de coastă. ForŃele navale trebuie să reprezinte elementul de decizie cu privire la

coordonarea şi realizarea sarcinilor referitoare la măsurile şi acŃiunile împotriva terorismului, chiar şi atunci când ameninŃarea teroristă se situează la nivel de risc scăzut.

În propriile ape teritoriale, forŃele navale trebuie să fie elementul de decizie pentru menŃinerea supravegherii zonelor maritime. În aceste zone îndeplinirea sarcinilor de securitate de către forŃele navale este condiŃionată de realizarea cooperării cu alte elemente ale sistemului de securitate.

Analiza influenŃei situaŃiei politice şi militare mondiale actuale asupra misiunii şi rolului forŃelor navale ne permite să concluzionăm:

- misiunile tradiŃionale ale forŃelor navale aproape au dispărut în marea liberă (aproape că nu mai existau ameninŃări pentru forŃele navale în aceste ape);

- au apărut o serie de noi sarcini/misiuni de luptă pentru forŃele navale care se execută în apele de litoral ale inamicului;

- a apărut şi se manifestă tot mai intens la nivel global, o nouă ameninŃare – terorismul; astfel războiul global împotriva terorismului implică noi misiuni pentru forŃele navale, misiuni ce se desfăşoară în zonele de coastă ale Ńărilor care generează această ameninŃare, în Ńările ameninŃate de terorism, precum şi în toate zonele de coastă ale Ńărilor membre NATO.

SituaŃia prezentată mai sus determină: - apariŃia unor noi misiuni pentru forŃele navale şi între acestea misiunea de

„asigurare a securităŃii maritime”; - contopirea activităŃilor specifice lupei navale cu cele specifice securităŃii

maritime, ceea ce înseamnă că forŃele navale desfăşoară mai mult activităŃi de poliŃie maritimă, în special acŃiuni la distanŃă;

- necesitatea adaptării forŃelor navale la condiŃiile impuse de realizarea noilor misiuni de apărare şi securitate.

Îndeplinirea misiunii de securitate maritimă implică: - necesitatea transformării, adaptarea mijloacelor de luptă a forŃelor navale

(nave, elicoptere, avioane fără pilot, submarine, precum şi echipament de comandă şi control, comunicaŃii, calculatoare, informaŃii, supraveghere şi recunoaştere, precum şi armament şi sisteme) pentru îndeplinirea sarcinilor de luptă;

- necesitatea de elaborare a procedurilor care să corespundă cerinŃelor noilor sarcini de apărare şi securitate, în special pentru acŃiunea în zone geografice îndepărtate.

Misiunile actualizate necesită: - adaptarea navelor existente la noile cerinŃe ale misiunii de securitate, ceea ce

implică printre altele, dotarea navelor cu echipamentele necesare desfăşurării

145

misiunilor în condiŃiile impuse de caracterul asimetric specific al războiului global împotriva terorismului;

- achiziŃionarea de nave noi, moderne, care să permită îndeplinirea noilor sarcini de luptă.

Tipuri de nave recomandate: - nave amfibii; - nave de luptă pentru litoral; - nave de luptă (SAWS/Seabased Asymetric Warfare Ships); - nave de patrulare rapide (de urmărire). Navele amfibii sunt esenŃiale pentru participarea forŃelor navale la operaŃiile de

răspuns la criză şi la operaŃiile de sprijin al păcii. Acestea trebuie să fie în măsură să asigure transportul, dislocarea şi sprijinirea unităŃilor, de nivel batalion şi mai sus, pentru misiuni expediŃionare.

Navele de luptă pentru litoral sunt esenŃiale pentru executarea misiunilor întrunite de „proiecŃie a forŃei de pe mare”. Aceste nave trebuie să fie suficient de mari, rapide, cu pescaj mic şi să fie în măsură să îndeplinească următoarele misiuni:

- întărirea sprijinului apropiat antiaerian a forŃelor acostate; - sprijinirea operaŃiilor de evacuare a noncombatanŃilor şi a proiectelor

medical-umanitare; - executarea misiunilor de dragaj şi antisubmarin în ape puŃin adânci; - asigurarea avertizării, supravegherii pe scară largă şi identificarea Ńintelor

pentru forŃele de pe mare şi cele acostate; - desfăşurarea operaŃiilor de blocadă, boarding şi căutare; - funcŃionarea ca platformă de evacuare medicală; - asigurarea capabilităŃilor de reparaŃii, mentenanŃă şi susŃinere pentru alte

nave. Navele de luptă/SAWS trebuie să reprezinte principalul tip de nave care

angajează lupta împotriva navelor teroriste în zonele geografice îndepărtate. Perioada de autosusŃinere a acestor nave trebuie să fie între 90 şi 120 de zile,

viteza pe termen scurt trebuie să depăşească 35 de noduri. Acestea trebuie să aibă în dotare 3 bărci de viteză – 60 de noduri şi 2 avioane fără pilot. Astfel, deplasamentul lor poate fi de aproximativ 2.500-3.000 t.

Aceste nave, numite şi navele viitorului, trebuie să fie în măsură să îndeplinească următoarele misiuni de luptă:

- angajarea în luptă cu navele, de mici dimensiuni, teroriste; - supravegherea zonei maritime cu propriile avioane fără pilot; - angajarea şi distrugerea navelor teroriste cu avioanele fără pilot şi bărcile de

viteză; - angajarea propriilor echipe SWAT/Special Weapons and Tactics Teams. Este tot mai evident că misiunile de asigurare a securităŃii vor înlocui gradual

sarcinile de luptă tradiŃionale. Având în vedere cele menŃionate mai sus, este evident că structura echipajelor

navelor s-a schimbat şi se va schimba în continuare în cadrul procesului de adaptare la specificul noilor tipuri de misiuni şi sarcini de luptă. Echipele SWAT au devenit deja parte componentă a echipajelor fiecărei nave, în special pentru navele mijlocii şi

146

mari. Aceste echipe pot fi angajate pentru executarea unei game largi de sarcini de luptă specifice securităŃii maritime, în special în zone la distanŃă.

Echipajele vor fi în măsură să acŃioneze ca echipe de verificare a respectării legii, acestea urmând să abordeze, inspecteze şi verifice navele de transport, în special în zonele mai îndepărtate de coastă. Acest tip de acŃiune reprezintă o sarcină esenŃială în cadrul măsurilor de securitate maritimă.

Trebuie, de asemenea, subliniat faptul că echipajele navelor se vor afla în contact mai apropiat cu elementele teroriste şi astfel, acestea trebuie să fie instruite pentru a nu deveni victime ale activităŃii acestora, în special atacurilor sinucigaşe.

Fiecare membru al echipajului trebuie să fie în măsură să îndeplinească sarcini de luptă, în special pentru combaterea ameninŃărilor în apele de mică adâncime.

Echipajele navelor care participă la războiul global împotriva terorismului trebuie de asemenea să fie instruite în ceea ce priveşte tradiŃia, cultura şi religia specifice zonei în care acŃionează, trebuie să deŃină cunoştinŃe şi deprinderi cu privire la dispozitivele explozive improvizate în timp ce cunoaşterea limbilor de circulaŃie internaŃională reprezintă deja o cerinŃă esenŃială.

Procesul de instruire al echipajelor trebuie să aibă în vedere adevărul general valabil că „oamenii şi nu maşinile câştigă războaiele”.

ConsideraŃiile de mai sus ne permit să concluzionăm că noua misiune de luptă a forŃelor navale influenŃează şi va influenŃa procesul de învăŃământ şi instruire a forŃelor navale.

Asigurarea comunicaŃiilor maritime în bazinul Mării Negre se execută în prezent de către statele riverane, în baza legislaŃiilor interne ale statelor şi ale convenŃiilor internaŃionale la care au aderat. În perspectiva creşterii necesităŃilor de cooperare în bazinul Mării Negre şi a persistenŃei unor surse potenŃiale de conflict în zonele limitrofe, este necesară evaluarea obligaŃiilor statului român privind asigurarea comunicaŃiilor maritime, a posibilităŃilor şi perspectivelor cooperării cu statele riverane în acest domeniu.

ObligaŃiile statului român privind asigurarea comunicaŃiilor maritime rezultă dintr-un complex de reglementări ale convenŃiilor internaŃionale la care România a aderat, principalele obligaŃii rezultate în acest sens fiind: asigurarea libertăŃii de navigaŃie şi protecŃia navelor comerciale în spaŃiile maritime în care îşi manifestă autoritatea statul român; asigurarea navigaŃiei în siguranŃă în apele proprii, prin amenajarea hidrografică şi de navigaŃie a litoralului românesc; asigurarea unui tratament nediscriminatoriu în derularea activităŃii portuare (încărcarea, descărcarea, siguranŃa navelor, logistica); acordarea de asistenŃă echipajelor, în probleme juridice, sanitare, medicale, de salvare-avarii; aplicarea convenŃiilor internaŃionale referitoare la prevenirea poluării de către nave şi protecŃia Mării Negre împotriva poluării; asigurarea standardelor de pregătire a personalului navigant; acordarea asistenŃei tehnice, prin controlul construcŃiilor navale şi al dotării tehnice obligatorii ce asigură desfăşurarea în siguranŃă a navigaŃiei maritime.

ForŃele Navale participă la îndeplinirea acestor obligaŃii în cooperare cu celelalte instituŃii şi organe de stat cu atribuŃii pentru protecŃia traficului comercial, protecŃia împotriva poluării şi asistenŃa de salvare-avarii.

147

Perspectivele cooperării riveranilor Mării Negre includ extinderea acesteia şi în domeniul militar.

Este demn de remarcat că obiectivele militare naŃionale se realizează preponderent în timp de pace:

- prevenirea conflictelor care ar putea afecta direct securitatea României; - sprijinirea autorităŃilor publice în caz de urgenŃe civile şi prin acŃiuni cu

caracter umanitar; - prevenirea şi descurajarea unei eventuale agresiuni; - sporirea contribuŃiei la stabilitatea regională. Componenta acŃională a ForŃelor Navale derivă din elementele destinaŃiei sale:

apărarea comunicaŃiilor maritime şi fluviale proprii; asigurarea ieşirii României la mare; exercitarea drepturilor legitime ale statului în zona economică exclusivă; lovirea comunicaŃiilor navale ale inamicului; interzicerea debarcării desantului maritim; apărarea Dobrogei; îndeplinirea misiunilor de sprijin al păcii şi umanitare.

Se deduc de aici elementele definitorii ale misiunilor forŃelor navale pe timp de pace, şi anume, pe de o parte, pregătirea şi menŃinerea unei capacităŃi operaŃionale credibile de descurajare, iar pe de altă parte, participarea la promovarea intereselor României la mare şi fluviu.

După destrămarea URSS, zona Mării Negre a intrat în fluxul neuniform şi contradictoriu al multiplelor transformări geoeconomice şi geopolitice internaŃionale. La început, au fost făcuŃi paşi mai timizi, ezitanŃi, în direcŃia realizării unor instituŃii comune, în special economice. A apărut apoi conceptul regiunii extinse a Mării Negre, ca urmare a dezvoltării conştiinŃei de sine, pentru ca, în zilele noastre, regiunea să intre într-o competiŃie amplă – politică, economică, strategică – de valoare internaŃională, datorită bogăŃiei materiilor prime energetice şi extinderii spaŃiului euroatlantic şi al Uniunii Europene.

Dar zona Mării Negre încă nu este pe deplin securizată. Nenumărate riscuri, pericole şi ameninŃări afectează securitatea şi stabilitatea zonei. Dacă statele din vestul bazinului pontic se găsesc în plin proces de integrare în structurile europene şi euroatlantice, statele din estul acestuia traversează, fiecare în stil propriu, un proces de reaşezare geopolitică şi geostrategică, insuficient de clarificat. Aceasta ne îndreptăŃeşte să afirmăm că, azi, securitatea la Marea Neagră se confruntă cu o dilemă care ar trebui, în scurt timp, elucidată: integrare, stabilitate şi prosperitate versus sărăcie, dezintegrare şi conflicte, fie ele şi „îngheŃate”.

PoziŃionarea strategică a Mării Negre – între Europa, Asia şi Orientul Mijlociu – face ca regiunea să fie deosebit de vulnerabilă în faŃa ameninŃărilor asimetrice. Statele din regiune şi cele din imediata apropiere trebuie să îşi menŃină vigilenŃa în faŃa unor fenomene care capătă amploare, cum ar fi terorismul, traficul de droguri şi de fiinŃe umane, contrabanda cu armament şi proliferarea armelor de distrugere în masă. În domeniul apărării, riscurile provin din două direcŃii: conflictele latente existente şi grupările armate necontrolate din anumite regiuni ex-sovietice.

Din poziŃiile oficiale ale statelor riverane Mării Negre, rezultă cel puŃin trei elemente caracteristice pentru această regiune:

- toate statele din zonă sunt unite în jurul unor valori şi interese fundamentale care guvernează evoluŃia relaŃiilor internaŃionale actuale şi anume: democraŃia,

148

respectarea drepturilor omului, economia liberă de piaŃă şi lupta împotriva terorismului;

- toate statele din acest perimetru sunt influenŃate, într-un fel sau altul, de structura de securitate euroatlantică; în raport cu NATO, în regiune sunt state membre ale AlianŃei, state membre ale Parteneriatului pentru Pace şi state care dezvoltă relaŃii speciale cu NATO;

- regiunea Mării Negre se dezvoltă ca o verigă majoră care realizează legătura între arealul strategic euroatlantic şi cel care cuprinde Orientul Mijlociu, Marea Caspică şi Asia Centrală.

Zona Mării Negre se situează, astfel, în punctul nodal al celor două fluxuri strategice majore situate pe acelaşi traiect, dar evoluând în sensuri contrare şi care leagă cele două areale geostrategice: fluxul între producătorul de energie şi consumatorul de energie, pe de o parte şi fluxul dintre producătorul de securitate şi consumatorul de securitate, pe de altă parte.

ImportanŃa acestei zone, situată între două spaŃii cu potenŃial conflictual foarte mare (Balcanii şi Caucazul) şi în apropierea bazinului răsăritean al Mării Mediterane (marcat de conflictele din Orientul Mijlociu cât şi de exacerbarea terorismului islamist) este evidenŃiată, în principal, de următoarele elemente:

- reprezintă spaŃiul de interferenŃă a trei zone geopolitice şi geostrategice considerate ca fiind în topul zonelor actuale, cu deosebit de acute probleme privind securitatea şi stabilitatea (Europa de Sud, Europa Răsăriteană şi Orientul Mijlociu);

- constituie singura poartă de ieşire la Oceanul Planetar pentru Ucraina, România, Bulgaria şi Ńările transcaucaziene;

- este străbătută de diferite rute pentru transportul petrolului şi hidrocarburilor din Marea Caspică şi Asia Centrală către Occident;

- reprezintă un segment al graniŃei de sud a Rusiei şi, în acelaşi timp, extremitatea flancului sud-estic al NATO;

- include cel puŃin un segment al filierei traficului de stupefiante din Asia Centrală şi Orientul Mijlociu, al traficului cu armament din Ńările fostei URSS şi chiar al traficului cu emigranŃi din Asia Centrală către Occident;

- dispune de importante resurse submarine, de o largă reŃea de porturi şi amenajări portuare, cât şi de un litoral agreabil, oferind astfel multiple facilităŃi de cooperare comercială şi turistică;

- reprezintă un mediu propice pentru extinderea cooperării militare în cadrul programului Parteneriatului pentru Pace şi chiar pentru dezvoltarea programului de Parteneriat special NATO – RUSIA.

ImportanŃa crescândă a regiunii Mării Negre în contextul geopolitic, al începutului mileniului III, este dată de necesitatea realizării fluxului de materii prime strategice, de cooperarea economică şi militară şi de implicarea crescândă a marilor puteri şi organismelor internaŃionale în problematica generală a regiunii.

Cu toate că regiunea este caracterizată de instabilitate, relaŃiile dintre statele riverane Mării Negre s-au modificat în mod radical în ultimul deceniu. Principala tendinŃă care se manifestă în zona Mării Negre este ca aceasta să devină un spaŃiu de cooperare, dezvoltare şi securitate regională. Cooperarea regională este o realitate cu rezultate notabile în special în ceea ce priveşte nivelul de încredere între statele

149

riverane. Astfel, relaŃiile de cooperare se concentrează pe dezvoltarea economică şi pe prevenirea şi înlăturarea factorilor de risc care ar putea să genereze situaŃii de criză cu efecte majore asupra stabilităŃii şi securităŃii regionale. În acest sens, sunt promovate relaŃii politice, economice, diplomatice şi culturale în scopul menŃinerii şi consolidării stabilităŃii, dar şi relaŃii de cooperare militară în scopul creşterii încrederii şi securităŃii.

Putem aprecia că acest spaŃiu este unul al contrariilor deoarece pe lângă instabilitate şi tendinŃele ca riscurile să se transforme în crize, în special pentru zona extinsă a Mării Negre, se manifestă tendinŃe de cooperare şi se aplică măsuri de întărire a încrederii şi securităŃii regionale.

În final, apreciez că dinamica ascendentă a măsurilor de cooperare economică, politică şi militară în bazinul Mării Negre favorizează îndeplinirea misiunii ForŃelor Navale de protecŃie a comunicaŃiilor maritime.

Bibliografie 1. BARNETT R. W., DULLES V. A., Asymmetrical Warfare: Today,s

Challenge to U. S. Military Power, USNJ Proceedings No 12, 2003. 2. GUSENTINE R. V., Asymmetric Warfare in Our Terms, USNJ

Proceedings No 2, 2002. 3. RECORD J., Is the War on Terrorism Sustainable?, USNJ Proceedings No

8, 2003. 4. HANGANU Marius, Apărarea comunicaŃiilor maritime de către forŃele

flotei maritime în condiŃiile geopolitice actuale, Gândirea militară românească nr. 1/1998, p. 194.

5. Strategia naŃională de apărare a Ńării , Bucureşti, 2008. 6. Strategia de Securitate NaŃională a României, Bucureşti, 2007. 7. F.N.-1, Doctrina ForŃelor Navale, Bucureşti, 2010. 8. Doctrina Armatei României, Bucureşti, 2007

150

NAVA TIP CORVET Ă – TRECUT ŞI PREZENT

Căpitan comandor ing. Mihai DĂNIL Ă, Şef operaŃii şi instrucŃie la Divizionul 50 corvete

1. DefiniŃii

DefiniŃia termenului corvetă, oferită de DicŃionarul Explicativ al Limbii Române, EdiŃia a II-a, editat de Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, la pagina 230 este următoarea: „CORVÉTĂ, corvete, s.f.

1. Navă de război de mic tonaj, uşor armată şi cu mare mobilitate în acŃiune. 2. (Ieşit din uz) Corabie de război cu trei catarge, mai mică decât fregata şi mai

mare decât bricul. – Din fr. corvette” 1. Conform enciclopediei Britannica, corveta este „o navă de război rapidă, mai

mică decât o fregată. În secolele 18 şi 19, avea trei catarge cu velatură pătrată similară cu cea a fregatelor şi a navelor de linie, dar era înarmată cu aproximativ 20 tunuri pe puntea principală. Frecvent executa misiuni de curierat pentru navele de luptă ale flotei, de asemenea escorta navele comerciale şi afişa pavilionul naŃional în îndepărtatele colŃuri ale lumii” 2.

Corveta este o navă de război, foarte manevrabilă, uşor armată, mai mică decât o fregată, de aproximativ 2.000 t, comparativ egală ca dimensiuni cu unele nave de patrulare şi mai mare decât navele purtătoare de artilerie cu deplasament de 500 t sau chiar mai puŃin. Multe din proiectele corvetelor actuale seamănă foarte mult cu cele ale fregatelor, păstrând la scară dimensiunile şi rolurile.

Corveta secolelor 17-18 avea o singură punte continuă şi un singur rând de tunuri. A fost proiectată de francezi, fiind dezvoltată din galerele latine cu vele, era rapidă şi manevrabilă, proiectul a fost adoptat şi de către englezi.

Deşi majoritatea ForŃelor Navale utilizează nave mai mici decât fregatele pentru diferite misiuni, precum patrulare, escortă etc., nu toate acestea utilizează denumirea de corvetă. Alternativ se folosesc termenii: aviso, nave de patrulare şi navă de luptă la litoral. Până la generalizarea termenului corvetă aceste nave erau denumite: goeletă sau cuter.

1 DEX, Tipărit RA Monitorul Oficial, 1998 2 www.britannica.com/EBchecked/topic/138995/corvette, accesat 03.03.2010

151

2. Epoca velelor

În această epocă corveta era una din multele tipuri de nave de război. Misiunile lor erau în principal: patrulare costieră, participarea la lupte de mică intensitate, sprijinul navelor mari, curierat sau diplomaŃie navală. Royal Navy a început să folosească nave mici din 1650, dar le-a descris ca nave de distribuŃie a ordinelor sau informaŃiilor (sloops-of-war – cuter de luptă). Prima apariŃie a numelui de corvetă face referire la navele Marinei Regale Franceze din anii 1670.

Voi prezenta câteva exemple de corvete cu vele. Unité a fost o corvetă franceză, lansată pe

16.01.1794, la Le Havre, armată cu 24 tunuri cal. 90 mm şi 8 tunuri cal. 76 mm. Nava a luat parte la confruntarea navală din 01.06.1794 dintre flota Franceză şi cea Engleză. După confruntare corveta a escortat nava de linie Révolutionnaire, (rămasă fără catarge) remorcajul fiind executat de către nava de linie Audacieux. În 1796 corveta Unité a fost capturată

de Royal Navy, fiind redenumită HMS Surprise şi ulterior clasificată ca fregată. Royal Navy a utilizat termenul de corvetă după războaiele napoleoniene pentru

a descrie o navă mai mare ca o goeletă. Majoritatea corvetelor şi goeletelor secolului al XVII-lea aveau aproximativ

12-18 m lungime şi aproximativ 40-70 t deplasament. Ele erau armate cu patru până la opt tunuri mici pe o singură punte. De-a lungul timpului navele şi-au mărit dimensiunile şi capabilităŃile păstrând denumirea de corvetă, la anul 1800 ajungând la lungimi de peste 30 m şi deplasament de aproximativ 400-600 t.

O corvetă reprezentativă ar putea fi corveta olandeză „La Concordia” (1830), care avea 24 tunuri, lungime 40 m, deplasament 645 t, suprafaŃa velaturii 2.136 m2. Echipajul compus din 14 ofiŃeri, 142 subofiŃeri şi marinari, 2 dulgheri şi 2 înotători erau cazaŃi sub puntea principală. 3

Una dintre cele mai mari corvete din epoca navelor cu vele a fost USS Constellation, construită în 1854, de 54 m lungime, cu 24 de tunuri. Ea este atât de mare încât unii experŃi navali o consideră fregată. A intrat în serviciu pe 28.06.1855 şi a ieşit din serviciu pe 15.08.1955, actualmente fiind navă muzeu.

3 http://jean.dahec.free.fr/gravures-voiliers-anciens/corvette-concordia.html, accesat 07.03.2010

152

3. Epoca aburului

Navele epocii cu aburi au devenit mult mai rapide şi mult mai manevriere decât cele cu care navigau înaintaşii lor. Corvetele acestei epoci erau utilizate, de regulă, alături de canoniere în timpul misiunilor coloniale.

Nautilus a fost o corvetă olandeză cu 18 tunuri, construită în 1860, avea roŃi cu zbaturi din lemn iar maşina cu aburi dezvolta o putere de 490 CP, iar velele aveau o suprafaŃă de 942 m2. Pe planurile de forme ale acestei nave se poate observa cum prova şi pupa au fost redefinite pentru a obŃine o viteză mai mare.

Nympha, o altă corvetă cu aburi construită în 1865, era acŃionată de o elice din lemn şi o suprafaŃă a velelor de 3.000 m2. Nava era armată cu 16 tunuri, avea

lungimea de 66 m, o lăŃime la linia de plutire de 10,4 m şi putea obŃine o viteză de 12 Nd. Echipajul era compus din 9 ofiŃeri, 6 subofiŃeri, 115 marinari, 15 dulgheri, 40 de mecanici şi 5 înotători.4

În 1872 a fost lansată HMS Bacchante, aceasta a fost una din ultimele nave construite pentru Royal Navy din oŃel cu punte din lemn de teck. În 1877 a fost reclasificată crucişător, de către Royal Navy.5

Ezitare între navigaŃia cu aburi şi vele se va regăsi în flotele militare şi comerciale până la sfârşitul secolului al XIX-lea.

4. Primul Război Mondial

Pe timpul Primului Război Mondial oficial în registrele ForŃelor Navale clasa de nave denumită generic corvetă nu este menŃionată, aceasta nu înseamnă că ele au dispărut, nu ea apare ca participant la acŃiuni de luptă sub denumirea de sloop of war la americani şi englezi, torpilor la germani şi aviso la francezi. Cele mai cunoscute sunt navele de tip Q-ship (Queen), cunoscute şi ca nave momeală, nave în serviciu special sau nave misterioase.

Q-ship arătau a fi nave comerciale, dar erau puternic înarmate, armamentul fiind ascuns privirii. Au fost proiectate pentru a atrage submarinele la suprafaŃă „obligând” comandantul de submarin să atace nava cu tunul pentru a economisi torpilele aflate la bord. Camuflajul oferea navelor şansa să tragă cu tunurile sau

4 http://jean.dahec.free.fr/gravures-voiliers-anciens/corvette-concordia.html, accesat 07.03.2010. 5 http://en.wikipedia.org/wiki/Bacchante_class_corvette, accesat 07.03.2010.

153

torpilele asupra submarinului sau să-l pinteneze. Navele au fost utilizate de către Royal Navy şi US Navy, acestea au fost refolosite şi în Al Doilea Război Mondial (1939-1945), drept contramăsură împotriva submarinelor germane şi japoneze.

După prima bătălie a Atlanticului, în 1915, Anglia era disperată să aplice contramăsuri împotriva submarinelor germane şi austro-ungare care loveau căile de comunicaŃii. Una din metodele utilizate atunci şi care şi-a dovedit eficienŃa a fost convoierea (eficienŃă redovedită şi în Al Doilea Război Mondial). Bombele antisubmarin erau la început de drum şi dădeau rateuri, descoperirea submarinelor se făcea cu ochiul liber observând submarinul la suprafaŃă, siajul lui sau siajul torpilei atunci când se afla în imersiune, cele mai bune procedee de a ataca şi scufunda un submarin erau salvele de tun sau pintenarea. Numele de cod li se trage de la portul Queenstown, din Irlanda, care era folosit ca port de bază. Navele aveau o singură elice şi corp triplu la prova pentru a oferi protecŃie suplimentară la pintenare.

Prima victorie a unei nave de tip Q a fost raportată la 23.06.1915, când submarinul U-40 a fost scufundat în apropierea portului Eyemouth de către submarinul HMS C24, care coopera cu nava momeală Taranaki. Iar prima victorie pentru o navă Q neasistată a venit pe 24.07.1915 când Charles Prince, a scufundat submarinul U-36.

Una din navele care au supravieŃuit Primului Război Mondial este HMS President, fost HMS Saxifrage care este o corvetă din clasa Anchusa a Royal Navy, finalizată în 1918.

Douăzeci şi opt de corvete din clasa Anchusa au fost construite în cadrul programului de înarmare de urgenŃă pentru Royal Navy.6

5. Al Doilea Război Mondial

Corveta modernă apare în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial ca navă de escortă şi de patrulare. Ea a fost proiectată ca navă mică, cu o singură elice după modelul vânătorului de balene Southern Pride, al cărui proiect simplu permitea o producŃie rapidă în număr foarte mare în şantiere şi ateliere mici neutilizate până atunci pentru lucrări navale de anvergură. Primul Lord al AmiralităŃii Winston Churchill, a ajutat la revigorarea denumirii „corvetă” .

Corvetele sunt cunoscute ca şi clasa Flower, principala lor misiune fiind protecŃia convoaielor în Atlanticul de Nord şi pe rutele dintre Marea Britanie spre Murmansk. Denumirea „corvetă” a fost folosită la începutul războiului pentru distrugătorul clasa Tribal. Aceste distrugătoare erau mult mai mari şi complet diferite faŃă de celelalte distrugătoare britanice aşa că s-a renunŃat la a fi clasificate drept

6 http://en.wikipedia.org/wiki/Anchusa_class_corvette, accesat 03.03.2010.

154

„corvete”, iar denumirea a fost folosită pentru micile nave de escortă, antisubmarin produse în masă, clasa Flower.

Clasa Flower a fost proiectată iniŃial pentru a executa misiuni de patrulare costieră. Ea a fost folosită totuşi pentru misiuni antisubmarin şi convoiere deoarece a fost singurul tip de navă de luptă pe care britanicii şi aliaŃii săi au putut să o producă

într-un număr foarte mare la începutul războiului. Corveta era destul de mică pentru a executa misiuni în marea liberă, uşor armată pentru apărare antiaeriană, avea un sonar rudimentar şi era puŃin mai rapidă ca navele comerciale escortate. Viteza constituia o problemă deoarece submarinele germane aveau o viteză mult mai mare. Corvetele erau foarte bune pentru navigaŃie costieră şi foarte manevriere, dar ofereau condiŃii

de trai foarte grele pentru traversada oceanică. Au fost construite în total 267 nave.7 Una din corvetele clasa Flower care a supravieŃuit până astăzi, este corveta

canadiană HCMS Sackville, care actualmente este navă muzeu. Nava se află într-o perfectă stare de funcŃionare participând anual la diferite festivităŃi organizate de Marina Regală Canadiană.

6. Corvete prezente la Marea Neagră 6.1. România ForŃele Navale Române au în dotare 4 corvete: 2 din clasa Tetal I şi 2 din clasa

Tetal II cu aparatură şi tehnică uzată fizic şi moral de provenienŃă sovietică. Pentru a răspunde la riscurile şi ameninŃările actuale, aceste nave nu au

capabilităŃile necesare combaterii potenŃialilor adversari şi pentru îndeplinirea tuturor misiunilor. Imposibilitatea îndeplinirii misiunilor principale se datorează limitărilor operaŃionale în exploatarea şi folosirea lor în luptă. Modernizarea lor nu poate fi luată în calcul deoarece, trebuiesc modificate complet, pornind de la forma corpului, sisteme de propulsie şi abia după aceea se poate discuta despre sistemele de senzori şi arme. Aceste platforme navale nu mai pot fi aduse la standardele actuale ale unei nave de luptă multifuncŃionale.

Limitările corvetelor se referă la: calităŃi nautice şi capabilităŃi nesatisfăcătoare mediului de luptă modern; lipsa unui sistem integrat pentru conducerea luptei; performanŃe scăzute ale sistemelor de luptă antisubmarin, antinavă şi antiaerian; posibilităŃi reduse de descoperire a Ńintelor cu radiolocaŃia şi hidrolocaŃia; absenŃa mijloacelor de război electronic; amprente fizice, electromagnetice, optice şi acustice cu mult peste standarde;

7 http://en.wikipedia.org/wiki/Flower_class_corvette, accesat 03.03.2010.

155

fiabilitate scăzută a sistemelor energetice şi de propulsie, de vitalitate şi de luptă împotriva mijloacelor de nimicire în masă (NBC); condiŃii improprii exploatării în siguranŃă a agregatelor şi instalaŃiilor de la bord; facilităŃi reduse pentru cazarea, hrănirea şi refacerea echipajului.

Aceste limitări afectează în mod hotărâtor îndeplinirea misiunilor, iar comparativ cu cerinŃele operaŃionale ale NATO, integrarea cu sistemele similare este aproape imposibilă.

6.2. Rusia ForŃele Navale Ruse au în Flota de la Marea Neagră cinci corvete, în portul

Sevastopol, constituite în Divizionul 400 Nave Antisubmarin, ce se subordonează Brigăzii 68 Nave de Apărare Costieră. Patru nave aparŃin clasei Grisha, acestea au fost construite între 1970 şi 1990. Navele au o rază de acŃiune limitată şi sunt utilizate în apropierea litoralului, ele sunt echipate cu o varietate de arme ASW, un lansator de rachete sol-aer şi mine. Toate sunt dotate cu stabilizatori retractabili. Clasificarea rusească a lor este Malyy Protivolodochnyy Korabl (nave mici antisubmarin).

ForŃele Navale Ruse nu utilizează numele de corvetă. Cele mai multe nave sunt clasificate conform funcŃiei şi misiunii lor principale. Ele nu sunt concepute pentru escortă, deoarece au o rază de acŃiune foarte scurtă, fiind concepute pentru patrulare şi apărare costieră.8

Cea de-a 5-a navă a divizionului face parte din clasa Mukha, şi este o navă mică antisubmarin foarte rapidă pe aripi portante.9 ForŃele Navale Ruse au comisionat deja în Flota de la Marea Baltică, în anul 2007, prima corvetă modernă clasa Steregushchy şi a lansat la apă următoarea corvetă Soobrazitelny în martie 2010. Aceste nave vor înlocui navele din clasa Grisha.

6.3. Ucraina ForŃele Navale Ucrainene au în serviciu cinci corvete cu misiuni antisubmarin.

Patru nave aparŃin clasei Grisha, construite între 1970 şi 1990, iar a 5-a navă aparŃine clasei Pauk. Ele au aceleaşi capabilităŃi ca cele aflate în dotarea ForŃelor Navale ale FederaŃiei Ruse. Prin împărŃirea Flotei Ruse de la Marea Neagră, Ucraina a obŃinut 10 corvete antisubmarin din clasele Grisha(6), Pauk(2) şi Mukha(2), acestea din urmă sunt încă în construcŃie nefiind finalizate din lipsa fondurilor, iar trei nave au fost scoase din serviciu.10

8 http://en.wikipedia.org/wiki/Grisha_class_corvette, accesat 03.03.2010. 9 http://flot.sevastopol.info/eng/ship/aswcorvettes/vladimiretc.html, accesat 03.03.2010. 10 http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_ships_of_Ukrainian_Navy#Corvettes, accesat 03.03.2010.

156

ForŃele Navale Ucrainene au în vedere înlocuirea în următorii ani a corvetelor

clasa Grisha, cu corvete multirol moderne construite în şantierele navale proprii. Ucraina are de ales între două proiecte de corvete multifuncŃionale, corveta multirol rapidă clasa „Musson” cu un deplasament de aproximativ 800 t şi corveta multirol clasa „Gayduk” cu deplasament de 1.200 t, propuse pentru piaŃa internă ca şi pentru cea externă de către Şantierul Naval Nicolayev.

6.4. Bulgaria ForŃele Navale Bulgare au în dotare trei corvete, una din clasa Koni, şi două

din clasa Pauk, ambele tipuri fiind importate din Uniune Sovietică. În 2007 s-au demarat discuŃii cu firma franceză DCNS Lorient, pentru a construi 4 corvete clasa Gowind. Între timp Bulgaria a achiziŃionat trei fregate şi un vânător de mine second hand, la un preŃ mult mai mic decât cel pentru construcŃia noilor corvete multirol. Din declaraŃiile reprezentanŃilor guvernului bulgar reiese că datorită crizei economice, construcŃia noilor corvete multirol a fost amânată pe termen nedefinit.

6.5. Turcia ForŃele Navale ale Turciei, în 2000, au cumpărat şase corvete tip A69 de la

Marina NaŃională Franceză şi le-a reclasificat drept corvete clasa B. Aceste nave de luptă au intrat în serviciu între 2001 şi 2002; ele au fost proiectate pentru apărare antisubmarin costieră şi misiuni de escortă în marea liberă. Francezii le folosesc în mod special pentru misiuni în sprijinul forŃei oceanice strategice. Ele sunt construite după un proiect simplu, dar robust, cu un sistem de propulsie economic şi sigur, care le permite să execute misiuni în zonele oceanice.11

Începând cu anul 2011, după terminarea construcŃiei şi finalizarea probelor de mare, va intra în serviciu prima corvetă clasa Ada, construită la Şantierul Naval din Istanbul, TCG Heybeliada.

11 http://en.wikipedia.org/wiki/D%27Estienne_d%27Orves_class, accesat 09.06.2010.

157

Bibliografie 1. *** DicŃionarul Explicativ al Limbii Române, EdiŃia a II-a, editat de

Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Tipărit RA Monitorul Oficial,1998.

2. *** Lexicon militar, Editura Saka, Chişinău, 1994. 3. *** www.britannica.com/EBchecked/topic/138995/corvette 4. *** http://jean.dahec.free.fr/gravures-voiliers-anciens/corvette-

concordia.html 5. *** http://en.wikipedia.org/wiki/Bacchante_class_corvette 6. *** http://en.wikipedia.org/wiki/Anchusa_class_corvette 7. *** http://en.wikipedia.org/wiki/Flower_class_corvette 8. *** http://red-stars.org/spip.php7articlel 9. *** http://www.hme.nl/english/News/Imtech_selected_for_the_new_Turkish

_navy_MILGEM_Corvette/Default.aspx?rId=l 10. *** http://en.wikipedia.org/wiki/Grisha_class_corvette 11. *** http://flot.sevastopol.info/eng/ship/aswcorvettes/vladimiretc.htm 12. *** http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_ships_of_Ukrainian_Navy#Corvett

es 13. *** http://en.wikipedia.org/wiki/D%27Estienne_d%27Orves_class 14. *** www.encyclopedia.com/doc/1O225-corvette.html 15. *** www.globalsecurity.org/military/world/russia/2038.htm 16. *** http://newwars.wordpress.com/2010/04/03/more-russian-corvettes 17. *** http://en.wikipedia.org/wiki/Steregushchy_class_corvette 18. *** http://en.rian.ru/russia/20060516/48208094.html 19. *** www.military-quotes.com/forum/meet-milgem-corvette-t69668.html 20. *** http://www.defenseworld.net/go/defensenews.jsp?n=MILGEM 21. *** http://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Neagra 22. *** http://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Black_Sea_Harmony 23. *** http://en.wikipedia.org/wiki/Black_Sea_Naval_Co-

operation_Task_Group 24. *** http://en.wikipedia.org/wiki/Q-ship

158

EVOLUłIA OPERAłIILOR DE DESANT MARITIM DE-A LUNGUL ISTORIEI

Locotenent colonel Daniel FRUMOSU, Comandantul Batalionului 307 Infanterie Marină

„În Coreea, cel mai sigur loc era în spatele plutonului de puşcaşi marini”

Gen. Frank E. Lowe, 1952 Infanteria Marină posedă o gamă largă de capabilităŃi

operaŃionale integrate într-un singur serviciu de arme întrunite. Infanteria Marină completează puterea de luptă a flotei navale. Infanterişti marini sunt specializaŃi în ducerea atacului sau răspuns la crize şi ameninŃări dinspre mare, prin operaŃii de pe ambarcaŃiuni amfibii. Infanterişti marini pot fi dislocaŃi pe calea aerului sau prin mijloace terestre.

1. Desantări maritime. Scurt istoric

NavigaŃia pe mările şi oceanele lumii – una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale omului – a fost profesiunea care a contribuit în mare măsură la cunoaşterea globului pământesc, răspândirea celor mai importante realizări ale geniului uman în colŃurile îndepărtate le lumii, stabilirea unor relaŃii interumane de colaborare şi înŃelegere. Totodată navigaŃia a contribuit decisiv la extinderea spaŃiului de desfăşurare a războiului pe mare permiŃând statelor posesoare de mari flote maritime să-şi realizeze scopurile de cucerire cu ajutorul acestora. Avem în vedere nu numai bătăliile navale, ci şi acŃiunile combinate pe apă şi uscat în cadrul cărora trupele erau transportate pe mare la distanŃe variabile pentru a acŃiona pe uscat.

Nu întâmplător, „Iliada” ne oferă, printre altele, şi cea mai veche descriere a unor elemente proprii acŃiunilor de desant maritim: comandă unică, forŃe participante diverse, care de luptă, călăreŃi, locuri de îmbarcare diferite, transportul trupelor cu corăbiile, debarcarea pe plajă.

BineînŃeles, analiza tuturor conflictelor armate care au însoŃit evoluŃia civilizaŃiei umane (mai ales în spaŃiile limitrofe mărilor) ne-ar putea oferi nenumărate astfel de exemple. În ciuda dificultăŃilor întâmpinate în organizarea şi desfăşurarea acŃiunilor de desant maritim atacurile dinspre mare asupra uscatului au fost frecvente şi cu intensităŃi diferite, dar cele desfăşurate în ultimele războaie atrag în mod deosebit atenŃia prin concluziile ce se pot trage.

159

2. OperaŃia amfibii în Primul R ăzboi Mondial OperaŃia Dardanele – cea mai mare acŃiune de desant maritim din Primul

Război Mondial – desfăşurată între 1915-1916, îşi propusese deschiderea strâmtorii cu acelaşi nume pentru flota anglo-franceză şi cucerirea ulterioară a oraşului Istanbul, ceea ce urma să influenŃeze decisiv situaŃia politico-militară din Balcani şi Europa răsăriteană.

OperaŃia s-a desfăşurat în trei faze: - faza navală: 19.02-18.03.1915; - faza amfibie: 25.04-27.08.1915; - faza evacuării: 03.10.1915-08.01.1916. Prima fază a constat mai ales în lovirea unor puncte fortificate de pe coasta de

vest a Peninsulei Gallipoli cu artileria de pe navele de luptă anglo-franceze. Fără a fi însoŃite de debarcările necesare de trupe, aceste bombardamente nu au provocat pierderi considerabile apărătorului, ci, dimpotrivă, au risipit orice îndoială a comandanŃilor turci asupra inevitabilităŃii debarcării unor forŃe importante pe Ńărm. Prin urmare, în perioada care a urmat ei au avut timp să realizeze o puternică apărare antidesant, astfel cea de-a doua fază – programată iniŃial pentru 23 aprilie, dar amânată din cauza unei furtuni violente la 25 aprilie – a debutat fără a realiza surprinderea.

La acŃiunea de desant maritim au participat aproximativ 200 nave de transport şi luptă. ForŃele participante au fost la început de valoarea a cinci divizii, iar în luna iulie se ajunsese la unsprezece. În apărare existau patru divizii pe Ńărmul european, două divizii şi o brigadă de cavalerie pe Ńărmul asiatic.

Debarcarea forŃelor principale în două puncte de pe litoralul de vest al peninsulei a fost însoŃită de două acŃiuni demonstrative. Una dintre acestea s-a desfăşurat cu succes într-un sector neamenajat pentru apărare, dar în locul aducerii de noi forŃe pentru a fi dezvoltată, a fost întreruptă. Cealaltă a întâmpinat de la început o puternică rezistenŃă şi a eşuat rapid.

Efectuând debarcarea, fără o cercetare prealabilă în partea vestică a peninsulei, se intenŃiona angajarea şi nimicirea succesivă a forŃelor din apărare. Ulterior, s-a dovedit că acolo dispozitivul de apărare era bine constituit, cu folosirea tuturor formelor de relief avantajoase. Pe deasupra, debarcarea se efectuase într-un ritm foarte lent.

Capetele de pod cucerite nu au fost dezvoltate cu forŃele debarcate iniŃial, iar ofensiva începută în luna iulie – după aducerea forŃelor suplimentare, cu scopul de a rupe apărarea şi fracŃiona, dispozitivul apărătorului s-a împotmolit către sfârşitul lunii august, după ce se realizase un cap de pod cu dezvoltare frontală de 12-15 km şi o adâncime de 1-6 km.

Pierderile suferite pe întreaga durată a operaŃiei au fost imense faŃă de rezultatele obŃinute, astfel în luna octombrie 1915 a început retragerea corpului expediŃionar din peninsulă, fază încheiată în ianuarie 1916.

160

Concluzii: Succesul debarcării este asigurat în mare măsură de: - efectuarea cercetării prealabile a raionului de debarcare (relief, forŃe de

apărare, facilităŃi etc.); - asigurarea sprijinului de foc a debarcării.

3. OperaŃii amfibii în Al Doilea Război Mondial I. Agresiunea Germaniei hitleriste împotriva Norvegiei a început prin

acŃiuni de desant aero-maritim de proporŃii, în principalele porturi. Au participat cinci divizii de infanterie şi două de munte, o imensă flotă maritimă şi aeriană. S-au constituit detaşamente înaintate din efective foarte bine instruite, transportate cu navele cele mai rapide şi care, debarcând într-un ritm înalt, au ocupat capete de pod unde ulterior au fost aduse cu ajutorul navelor de transport armamentul greu, muniŃia şi restul materialelor.

Gruparea de desant maritim care primise misiunea de a ocupa capitala Ńării a fost oprită de unităŃile norvegiene aflate în apărare. Folosirea unui desant aerian a permis reluarea ofensivei de către cele maritim şi, prin executarea atacului pe direcŃii convergente, oraşul a fost cucerit. În acŃiunile din Norvegia nu s-au folosit mijloace specializate.

Concluzii: - succesul acŃiunilor s-a datorat în mare parte surprinderii realizate şi ritmului

debarcării; - pentru acoperire şi sprijinul efectivelor de desant lor au fost introduse tancuri,

artilerie, aruncătoare, artilerie antiaeriană, mijloace moderne de comunicaŃii. II. Una din operaŃiile de desant maritim executate în condiŃii deosebite a fost

cea a trupelor sovietice în Crimeea, în decembrie 1941. Este considerată cea mai mare acŃiune amfibie desfăşurată de armata sovietică în cel de-Al Doilea Război Mondial. Denumită operaŃia Kerci-Feodosia, ea a avut drept scop cucerirea peninsulei Crimeea. Au participat aproximativ 150 de nave din flota Mării Negre, o brigadă de infanterie marină şi trupe de uscat. Aproximativ 45.000 de oameni1. Traversada a avut loc în condiŃii de furtună violentă şi cu o puternică reacŃie din partea hitleriştilor. Chiar dacă o parte din detaşamentele înaintate au reuşit să debarce prin surprindere, forŃele principale au fost întâmpinate cu focul artileriei şi armamentului de infanterie. Debarcând o grupare în nord-estul peninsulei Kerci şi alta în portul Feodosia, desantul a reuşit să realizeze câteva capete de pod, apoi, primind întăriri, să le dezvolte, înaintând în adâncimea peninsulei. Pentru a nu fi fracŃionate şi nimicite pe părŃi, trupele hitleriste s-au retras pe alte aliniamente. De la această operaŃie se poate reŃine originalitatea debarcării desantului sovietic în portul Feodosia. Navele de luptă care transportau detaşamentul înaintat s-au deplasat prin surprindere spre port, în noaptea de 28 spre 29 decembrie şi-au deschis focul. Navele

1 Colectiv, Spravocinik morsskogo desantnika, Voenizdat, Moskova, 1975, p. 20.

161

mai mici s-au apropiat de digul de apărare, primele grupe din detaşamentul de asalt au cucerit cheiurile, apoi în port au intrat şi navele cu tonaj mare, au debarcat gruparea principală şi s-au retras în larg pentru acoperire şi sprijin de foc. ForŃele debarcate au cucerit întâi portul, apoi oraşul, iar a doua zi şi înălŃimile înconjurătoare.

Succesele obŃinute în primele acŃiuni amfibii de amploare, caracteristicile teatrelor de acŃiuni militare au determinat creşterea frecvenŃei desantărilor maritime pe toate fronturile precum şi diversificarea scopurilor acestora. Planificarea şi pregătirea acŃiunilor impuneau măsuri din ce în ce mai complexe.

Dacă pentru primele acŃiuni de cercetare (raidurile şi sondele executate dinspre mare) armamentul de infanterie era suficient, pe măsură ce a crescut amploarea desantărilor şi în înzestrarea efectivelor de desant s-au produs mutaŃii. Pentru acoperirea şi sprijinul grupărilor constituite, au participat tot mai intens aviaŃia, navele de luptă, iar acolo unde era posibilă, artileria trupelor de uscat şi cea de coastă. Totodată, în vederea executării acŃiunilor amfibii au început să se constituie grupări speciale, cu comandă unică, formate din efective, mijloace de transport şi debarcare, forŃe de asigurare şi acoperire. Ca urmare, a crescut ritmul debarcării, ceea ce a permis îndeplinirea misiunilor chiar şi în condiŃii de inferioritate în forŃe şi mijloace.

Concluzii: - în scopul realizării surprinderii s-a renunŃat la pregătirea de artilerie;

debarcarea s-a executat ziua în zori şi noaptea, pe plaje favorabile şi în locuri considerate greu accesibile chiar şi direct în porturi, cu şi fără participarea desantului aerian;

- în vederea executării acŃiunilor amfibii au început să se constituie grupări speciale, cu comandă unică, formate din efective, mijloace de transport şi debarcare, forŃe de asigurare şi acoperire, având ca efect creşterea ritmului debarcării, ceea ce a permis îndeplinirea misiunilor chiar şi în condiŃii de inferioritate în forŃe şi mijloace.

III. Toate perfecŃionările aduse acŃiunilor de desant constituie acumulările care au permis executarea debarcării trupelor aliate în Normandia – în iunie 1944 – cea mai mare acŃiune de acest tip cunoscut în istorie.

Pe timpul planificării şi organizării, o atenŃie deosebită s-a acordat păstrării secretului acŃiunii ce se pregătea. La documentele de planificare avea acces un număr limitat de persoane, la rândul lor, supravegheate discret. Pe măsură ce se apropia ziua debarcării, măsurile se intensificau. Cu câteva luni înainte au fost introduse restricŃii asupra comunicaŃiilor poştale şi telegrafice, deplasărilor şi concediilor de odihnă. S-a mers până acolo încât, cu câteva excepŃii, chiar şi curierilor diplomatici li s-a interzis să părăsească teritoriul Angliei.

S-a elaborat şi pus în aplicare un plan special de acŃiuni destinate dezinformării inamicului, urmărindu-se atât inducerea lui în eroare asupra locului şi momentului debarcării, cât şi obligarea la desfăşurarea forŃelor în locuri cât mai departe de cele reale. Se pornea de la raŃionamentul simplu că era greu de ascuns scopul real al unei asemenea concentrări de forŃe şi mijloace supuse cercetării inamicului. De aceea, folosind presa, posturile de radio, canalele diplomatice, canalele de spionaj şi contraspionaj, trupe şi tehnică de luptă s-a trecut la combinarea faptelor reale, care mai devreme ori mai târziu ar fi fost cunoscute de inamic, cu altele nereale, dar verosimile. De exemplu, deoarece oricum blocurile din beton – fabricate pentru

162

porturile ce urmau să fie amenajate pe coasta Normandiei – nu puteau fi ascunse, s-a răspândit zvonul că sunt necesare extinderii portului englez Dover. Tot pentru a-i convinge pe hitlerişti că debarcarea va avea loc în zona Calais-Boulogne, pe teritoriul Angliei au fost construite puncte false de desant, poligoane şi aerodromuri false, s-a construit o flotă de invazie etc.

În raioanele de concentrare a forŃelor şi mijloacelor s-au intensificat măsurile pentru interzicerea cercetării inamice, în timp ce în raioanele în care se imita concentrarea unei mari grupări de desant cercetarea era permisă periodic.

AliaŃii au executat cercetarea într-o fâşie care începea din Danemarca până la graniŃa franco-spaniolă, bineînŃeles, incluzând locul viitoarei debarcări. Timp îndelungat aliaŃii au bombardat intens punctele fortificate din raionul Calais-Boulogne, iar în săptămâna care a precedat acŃiunea, bombardamentele au fost intensificate. În schimb, în Normandia, bombardamentele aeriene s-au executat numai cu câteva ore înaintea debarcării. OperaŃia principală a fost precedată de două acŃiuni demonstrative în zonele Boulogne şi Saint Malo. La ele au participat zeci de nave, şalupe, şlepuri deasupra cărora aviaŃia a lansat benzi metalizate realizând pe ecranele staŃiilor de radiolocaŃie imaginea unui puternic sprijin din aer. În schimb în Normandia, aviaŃia nu a efectuat zboruri deasupra grupării de trupe care executa traversada.

Detaşamentele de desant s-au constituit şi instruit în sudul şi sud-vestul Angliei, adică în zone aflate în raza de acŃiune a aviaŃiei de cercetare hitleriste. De aceea, pentru a masca modificările survenite în dispozitivul trupelor, cu câteva zile înaintea începerii operaŃiei a fost puternic întărită apărarea antiaeriană. Din cauza pierderilor mari provocate aviaŃiei fasciste nu s-au mai folosit avioane în acea zonă.

Toate aceste măsuri de mascare şi dezinformare au fost eficiente încât în ajunul zilei „Z” comandamentul hitlerist era convins că nu este posibilă o invazie de proporŃii în perioada următoare şi, chiar după cucerirea capetelor de pod din Normandia şi începerea dezvoltării acestora, aştepta ca debarcarea forŃelor speciale să se producă în raionul Calais-Boulogne.

Concluzii: - succesul misiunii a fost determinat, în mare parte, de măsurile luate de către

forŃele aliate pentru păstrarea secretului operaŃiei; - asigurarea debarcării de sprijin de foc puternic; - folosirea bruiajului de radiolocaŃie în vederea destabilizării apărării

antiaeriene a inamicului; - folosire eficientă a măsurilor de mascare şi dezinformare, premergătoare

debarcării.

4. Războiul din Coreea OperaŃii de desant maritim au avut loc şi după încheierea celui de-Al Doilea

Război Mondial. Astfel, un loc deosebit îl ocupă cea executată la 15.09.1950 de trupele americane la Incihon, în timpul r ăzboiului din Coreea. AcŃiunea s-a desfăşurat în condiŃiile în care trupele americane rezistau doar în capul de pod de la

163

Pusan (în sud-estul peninsulei), la mare distanŃă de locul ales pentru debarcare. Surprinderea realizată a constituit de altfel unul din principalii factori care au determinat succesul operaŃiei. Locul ales pentru debarcare întrunea toate condiŃiile necesare îndeplinirii cât mai rapide a scopului acŃiunii. Dacă s-ar fi întocmit o descriere a unui loc contraindicat pentru debarcare – se afirma – acesta ar fi corespuns cel mai bine2 .

Oraşul Incihon – unde s-a efectuat debarcarea – avea o populaŃie de aproximativ 250.000 de locuitori şi era dispus de-a lungul litoralului pe o întindere de 6 km. În faŃă se găseau numeroase insule, din care una puternic fortificată. Accesul dinspre mare era posibil numai în perioadele în care fluxul atingea cota maximă adică 3-4 zile pe lună. Adâncimea scăzută a apei nu permitea apropierea navelor de Ńărm, iar lipsa spaŃiului de manevră le transforma în Ńinte fixe pentru tragerile de artilerie. În plus, instalaŃiile portuare nu aveau capacitatea efectuării lucrărilor necesare asigurării viitoarelor acŃiuni. Se impunea ca toate aceste dezavantaje să fie depăşite din considerente operativ-strategice, lucru care s-a reuşit prin modul de organizare a acŃiunii.

S-a acordat o atenŃie deosebită mascării şi dezinformării care, de altfel, au fost extrem de eficiente. Loviturile aviaŃiei s-au executat pe un front larg în care era inclus şi locul debarcării. Debarcarea a fost precedată de o puternică pregătire de aviaŃie şi artilerie, în scopul slăbirii apărării antidesant. Simultan cu acŃiunea principală a avut loc şi una demonstrativă la sud de Incihon.

Pregătirea acŃiunii a durat peste 20 de zile. Corpul expediŃionar a fost constituit dintr-o divizie de infanterie marină, una de infanterie care împreună cu mijloacele de întărire însumau circa 70.000 de oameni şi s-au utilizat aproximativ 300 nave de transport şi auxiliare care înainte fuseseră dispersate pe litoralul şi teritoriul SUA, în Japonia şi câteva din bazele militare din Pacific. Pentru realizarea supremaŃiei aeriene un rol important a avut aviaŃia de pe portavioane.

O atenŃie deosebită s-a acordat siguranŃei şi apărării desantului pe timpul traversadei, precum şi măsurilor de asigurare şi protecŃie a forŃelor (s-a constituit o grupare specială de ordin logistic).

Determinantă a fost pregătirea de luptă a trupelor. Efectivele – atât cele aflate sub arme, cât şi cele mobilizate în acest scop – participaseră la luptele din Pacific împotriva Japoniei şi aveau o bogată experienŃă în acŃiunile de desant.

Toate aceste măsuri fuseseră luate chiar şi în condiŃiile în care comandamentul american nu se aştepta la o ripostă deosebită din partea apărătorului angajat în acŃiuni la mare distanŃă de locul ales pentru desantare (de altfel, în acea zonă raportul de forŃe a fost net în favoarea agresorului).

Debarcarea a început în după amiaza zilei de 15.09.1950 cu divizia de infanterie marină (aproximativ 20.000 de oameni) constituită în două grupări. Una a acŃionat frontal, cealaltă a manevrat oraşul pe la sud şi a doua zi au realizat joncŃiunea. Ulterior, trupele debarcate au cucerit un aerodrom important aflat la 20 km de oraş, au forŃat râul Han, apoi au cucerit oraşul Seul. Divizia de infanterie a debarcat în ziua de 17 septembrie în zona Seul, desfăşurând în continuare acŃiuni

2 Merglen, Albert, La Guerre de l'inattendu, Arthaud, 1966.

164

convergente cu trupele din capul de pod de la Pusan, care trecuseră la ofensivă, în ziua de 16 septembrie.

AcŃiunile corpului expediŃionar au fost puternic sprijinite de artileria şi rachetele de pe nave, precum şi de către aviaŃie. De asemenea, pentru misiuni de transport au fost pentru prima dată folosite elicopterele. Nu s-a întrebuinŃat desantul aerian.

După ce cu numai un an înainte şeful de stat major al trupelor de uscat ale SUA declarase că după cel de-Al Doilea Război Mondial numai era posibilă executarea unor operaŃii de desant maritim, succesul celei de la Incihon a dus la reconsiderarea acestui tip de acŃiune militară.

După această operaŃie au fost ridicate din nou cu insistenŃă problemele perfecŃionării mijloacelor de desant şi debarcare, a realizării unor tipuri noi de asemenea mijloace care să facă posibilă debarcarea în ritm alert şi cu pierderi minime. De asemenea, s-a reconfirmat importanŃa existenŃei trupelor specializate şi cu un înalt grad de pregătire pentru asemenea acŃiuni – infanteria marină.

Debarcarea într-un loc impropriu cu scopul realizării surprinderii fusese practicată cu succes în acŃiunile de desant maritim din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Astfel, în cadrul operaŃiei din Okinawa (1945), zonele cu plaje favorabile debarcării au fost folosite pentru acŃiuni demonstrative în timp ce acŃiunea principală s-a desfăşurat într-un loc greu accesibil. De asemenea, debarcarea din Normandia s-a executat într-o zonă considerată până atunci a fi potrivită numai acŃiunilor tactice din cauza lipsei porturilor mari, dar operaŃia desfăşurată a fost una strategică şi încă de mari proporŃii.

Concluzii: - s-au folosit elicoptere pentru misiuni de transport aerian, în zonele greu

accesibile; - au fost utilizate efective cu experienŃă în acŃiuni de desantare; - creşterea importanŃei siguranŃei şi apărării desantului pe timpul traversadei,

precum şi măsurilor de asigurare şi protecŃie a forŃelor (prin constituirea unei grupări specială de ordin logistic), pentru minimizarea pierderilor.

5. Debarcarea din insulele Falkland Un loc deosebit printre acŃiunile de desant maritim îl ocupă cea executată de

trupele engleze împotriva celor argentiniene debarcate în insulele Falkland (Malvine) în 1982. A fost conflictul în care acŃiunea de desantare s-a executat împotriva unui adversar superior din punct de vedere al efectivelor, dar inferior ca înzestrare tehnică şi instruire.

Din cauza distanŃei extrem de mari care separă insulele de Marea Britanie, conducerea militară engleză a avut de rezolvat probleme complexe pentru organizarea acestei acŃiuni.

Efectivele folosite se instruiseră în nordul Europei în condiŃii meteorologice asemănătoare cu cele din insulă în acel moment şi chiar participaseră la acŃiuni de

165

luptă în diverse puncte ale globului. Acest lucru avea să fie hotărâtor în obŃinerea succesului.

Pe timpul traversadei au fost organizate exerciŃii cu trageri de luptă şi diverse alte activităŃi în vederea perfecŃionării pregătirii militare a efectivelor.

Deşi este greu de presupus că armata argentiniană nu se aştepta la o debarcare, totuşi, surprinderea s-a realizat mai ales prin alegerea locului, prin lovirea cu foc a unor puncte în care ulterior nu s-a executat nimic, executarea cercetării pe un front larg, constituirea a trei detaşamente (unul pentru debarcarea principală şi două pentru acŃiuni demonstrative), precum şi debarcarea grupării principale pe întuneric într-o singură noapte.

Dar ceea ce a atras în mod deosebit atenŃia în desfăşurarea evenimentelor au fost elementele terorist-diversioniste britanice care au îndeplinit misiuni diverse: alegerea şi pregătirea zonelor de litoral pentru debarcarea desantului şi pregătirea terenului pentru aterizarea elicopterelor; cercetarea terenului; corecŃia focului artileriei de pe nave şi dirijarea avioanelor şi elicopterelor la Ńintă; cucerirea aerodromurilor; distrugerea tehnicii de luptă, depozitelor de muniŃii şi de carburanŃi-lubrifianŃi; cercetarea dispozitivului advers, folosirea ca detaşamente înaintate al forŃelor principale. Militarii din compunerea acestor elemente au fost constituiŃi în grupuri care au acŃionat izolat sau întrunit înzestraŃi şi echipaŃi cu armamentul şi echipamentul necesare îndeplinirii misiunii. Grupările au fost debarcate cu câteva zile sau chiar cu 2-3 săptămâni înaintea forŃelor principale cu ajutorul submarinelor, avioanelor, elicopterelor, vedetelor rapide. Pentru apropierea nemijlocită de Ńărm au întrebuinŃat mijloace individuale de deplasare ori au înotat pe sub apă.

Debarcarea desantului maritim a început noaptea, în condiŃii de vizibilitate redusă. AcŃiunea s-a executat într-o zonă neamenajată pentru apărarea antidesant din nord-vestul arhipelagului. De asemenea, două acŃiuni demonstrative precedate de o puternică pregătire de foc. Gruparea principală a debarcat în două eşaloane. Simultan cu eşalonul întâi a fost debarcat şi desantul maritim transportat cu elicopterele. La ora aleasă a fost imposibilă întrebuinŃarea aviaŃiei argentiniene. În capul de pod, trupele debarcate au realizat o puternică apărare antiaeriană şi antitanc.

Pentru pregătire de foc şi sprijin s-au folosit artileria de pe nave şi aviaŃia. Efectivele debarcate au fost rapid concentrate în capul de pod ocupat, apoi au trecut la ofensivă în flancul apărătorului. AcŃiunile lor erau coordonate cu cele ale desantului demonstrativ şi elementelor terorist-diversioniste. Pentru debarcarea grupurilor de asalt ale infanteriei marine s-au folosit vedete rapide. În dezorganizarea apărării o contribuŃie importantă a avut-o desantul maritim debarcat de pe nave direct în adâncimea dispozitivului argentinian. Într-un timp relativ scurt elicopterele au transportat 400 militari şi aproximativ 40 t. de materiale.

Concluzii: - spre deosebire de acŃiunile de desant precedente, în care victoria s-a realizat

în primul rând datorită superiorităŃii în forŃe şi mijloace (supremaŃie aeriană şi navală, raport de forŃe favorabil), în acest conflict rolul hotărâtor l-au avut superioritatea în armament, tehnică de luptă (avioane cu decolare verticală, mijloace radioelectronice,

166

aparatură de vedere pe timp de noapte, noi tipuri de rachete, submarine atomice, sateliŃi etc.) şi procedeele de luptă folosite;

- întrucât pentru transportul grupării de desant la asemenea distanŃă (aproximativ 13.000 km), capacităŃile marinei militare britanice erau depăşite, s-au folosit nave de transport pasageri civile, care în câteva zile (maximum o săptămână) au fost amenajate pentru transportul trupelor, elicopterelor şi materialelor necesare desfăşurării acŃiunilor de luptă (acŃiuni pe timp de noapte, fracŃionarea dispozitivului apărătorului).

6. Desantarea din Grenada O altă acŃiune de desant caracterizată prin superioritate în tehnică şi pregătire

de luptă faŃă de apărător a fost cea executată de infanteriştii marini şi trupele americane de desant aerian în Grenada, în octombrie 1983. Au mai participat o puternică grupare de nave, inclusiv portavioane, precum şi avioane de transport pentru aducerea unor subunităŃi din insulele vecine.

În lipsa unei apărări antidesant organizate, mare parte din efective au fost transportate cu elicopterele şi debarcate în apropierea principalelor obiective apărate: aerodromuri, focare de rezistenŃă, localităŃi. AcŃiunile terestre au fost puternic sprijinite de aviaŃie (apărarea antiaeriană era aproape inexistentă), elicoptere şi artileria de la bordul navelor. Şi de această dată nivelul ridicat al instruirii efectivelor participante şi-a spus cuvântul asupra deznodământului întregii operaŃii.

Se remarcă, în acest caz, atenŃia exagerat de mare în raport cu reacŃia aşteptată (acordată) pregătirii desantării. Este drept că acŃiunea era o demonstraŃie de forŃă şi pentru a fi convingătoare trebuia exclus orice risc. Chiar şi în aceste condiŃii trebuie remarcată încă o dată minuŃiozitatea cu care se pregătesc operaŃiile amfibii.

Concluzii: - ca element de noutate se evidenŃiază utilizarea elementelor

terorist-diversioniste pentru pregătirea debarcării; - efectul armamentului modern, mobilitatea sporită a trupelor, mijloacele

rapide de transport şi debarcare nou construite, folosirea pe scară tot mai largă a elicopterelor pentru sprijinul şi transportul trupelor de pe nave pe Ńărm, oferă posibilităŃi noi acŃiunilor de desant maritim.

7. Concluzii finale

Din cele arătate până acum se observă că acŃiunile de desant maritim au fost frecvente şi au avut scopuri ample incluzând chiar deschiderea unui nou front. De aceea s-a acordat o atenŃie mult mai mare acestui gen acŃiuni începând cu organizarea şi terminând cu desfăşurarea.

OperaŃia amfibie este constituită dintr-o serie de acŃiuni executate de categorii forŃe şi genuri de armă diverse – pe mare şi uscat – coordonate din punct de vedere al scopului, locului şi tipului într-o concepŃie unică.

167

Inamicul are în vedere că locul debarcării desantului maritim trebuie să fie ales în aşa fel încât să ofere şanse cât mai mari acŃiunii planificate. BineînŃeles, aceasta depinde, în primul rând, de situaŃia concretă şi de scopul urmărit. În principiu, inamicul urmăreşte ca în locul ales să existe pe cât posibil o plajă întinsă, fără obstacole naturale, iar căile de comunicaŃie să se afle la distanŃa necesară dezvoltării ulterioare a acŃiunilor pe uscat. În cazul operaŃiilor amfibii de mari proporŃii inamicul urmăreşte să cucerească, de la început, porturi cu instalaŃiile intacte, care să poată fi folosite în desfăşurarea ulterioară a acŃiunilor. De asemenea, Ńărmul va trebui să prezinte suficiente locuri favorabile lui pentru acŃiuni demonstrative, care însoŃesc desantarea şi realizează surprinderea. Însă aceste condiŃii au caracter relativ. Exemplele arătate, precum şi altele demonstrează tocmai contrariul. Cele mai mari succese ale acŃiunilor amfibii s-au obŃinut atunci când locurile alese nu îndeplineau nici pe departe condiŃiile necesare ori erau contraindicate din punct de vedere al factorilor fizici. În schimb, a fost hotărâtoare dispunerea geografică a acestora, rolul lor în desfăşurarea viitoarelor acŃiuni şi, de cele mai multe ori, prin măsuri tehnico-organizatorice dificultăŃile au fost depăşite.

Teoreticienii militari din unele armate străine consideră că succesul unei operaŃii amfibii depinde de o serie de factori cum sunt:

- procedeele şi mijloacele folosite pentru desantare; - surprinderea; - supremaŃia în aer şi pe mare; - eficacitatea pregătirii de foc; - cooperarea dintre forŃele şi mijloacele participante; - conducerea fermă; - asigurarea acŃiunilor şi protecŃia forŃelor. O desantare maritimă cuprinde şi anumite etape care prin specificul lor sunt

distincte urmărindu-se ca finalul acŃiunii dinspre mare să constituie momentul de începere a alteia pe uscat.

După cum s-a putut constata, atât din experienŃa unor debarcări din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial cât şi a celor din ultimele conflicte, lupta împotriva desantului maritim are o importanŃă strategică. Ultimul război ne pune la dispoziŃie numeroase exemplificări de întrebuinŃare a desantului maritim la nivel strategic, operativ şi tactic, ceea ce presupune o instruire temeinică a tuturor categoriilor de militari în vederea asigurării integrităŃii litoralului maritim naŃional.

168

ELEMENTE DE NOUTATE INTRODUSE DE F.N.-22.17, MANUAL UL PRIVIND EVALUAREA INSTRUC łIEI COLECTIVE/OPERA łIONALE ÎN

FORłELE NAVALE – edi Ńie 2010

Comandor Tiberiu ISTRATE, Şef Centrul de Instruire Simulare Evaluare al ForŃelor Navale

1. Contextul actual

Pentru a fi eficientă, instrucŃia trebuie să fie susŃinută în primul rând de o abordare proactivă de către fiecare profesionist de la bordul navei, suprapusă dinamic pe o capacitate sporită de adaptare la nou şi nu în ultimul rând grefată pe un nou profil de mentalitate descris sintetic de un antic analist militar latin Vegetius, în lucrarea sa despre instrucŃia militară, Epitoma rei militaris, „Exercitus labore proficit, otio senescit” – Armata prin instruire progresează; prin inactivitate îşi pierde forŃa.

Astfel, o capabilitate operaŃională construită pe un sistem de instrucŃie consistent şi flexibil, trebuie profesionist apreciată şi corect evaluată, având ca rezultantă măsura reală a capacităŃii ForŃelor Navale de a pune la dispoziŃia Armatei României sau AlianŃei pachete de forŃe ale căror capabilităŃi operaŃionale şi nivel de instruire sunt fundamentale pentru credibilitatea sa şi pentru securitatea şi stabilitatea spaŃiului naŃional sau euroatlantic.

Concluzionând, este firesc că pentru a cuantifica performanŃa, trebuie să utilizezi instrumente corecte, moderne care dau măsura profesionalismului sau identifică la timp deficitul de instrucŃie sau capabilitate pentru îndeplinirea unei misiuni sau unui obiectiv asumat.

2. Instrumente aliate care reglementează capabilitatea operaŃională de îndeplinire a misiunii

Evaluarea structurilor puse la dispoziŃia NATO/UE este un proces structurat,

care constă în verificarea capacităŃii operaŃionale a acestora, pe baza standardelor AlianŃei Nord-Atlantice şi a celor existente în documentele de referinŃă ale UE, din punct de vedere al resurselor şi performanŃelor.

Scopul evaluării este de a verifica dacă structurile sunt în măsură să-şi îndeplinească misiunile asumate, de a identifica deficienŃele şi de a emite recomandările necesare pentru eliminarea acestora.

169

Pentru structurile puse la dispoziŃia NATO/UE se planifică, se organizează şi se desfăşoară următoarele tipuri de evaluări:

- evaluarea structurilor în curs de operaŃionalizare: evaluarea iniŃială, evaluarea în vederea certificării, evaluarea în vederea afirmării;

- evaluare în cadrul programelor de evaluare NATO sau evaluare naŃională în cadrul controlului general al comenzii;

- evaluarea tehnică a componentelor din Sistemul de Apărare Aeriană Integrată al NATO/NATINADS;

- certificarea structurilor nominalizate să participe la ForŃa de Răspuns NATO/NRF pe timpul fazelor de pregătire naŃională şi multinaŃională;

- evaluarea structurilor nominalizate în Catalogul de ForŃe UE. Evaluarea structurilor se execută prin aplicarea instrumentelor NATO de

evaluare, după cum urmează: - pentru ForŃele Terestre – AFS vol. VII CREVAL/ACO Forces Standards, vol.

VII – Combat Readiness Evaluation of Land HQs & Units şi standardele de interoperabilitate stabilite de planul de integrare al CC Land HQ Madrid;

- pentru ForŃele Aeriene – AFS vol. VI TACEVAL/ACO Forces Standards, vol. VI – SHAPE Tactical Evaluation Manual; ACO Manual No 80-3-1/SHAPE Guidelines for Technical Evaluations – pentru componentele din Sistemul de Apărare Aeriană Integrată al NATO/NATINADS;

- pentru ForŃele Navale – AFS vol. VIII – MAREVAL/ACO Forces Standards, vol. VIII – Maritime Evaluation.

Pe linia instrucŃiunilor naŃionale care reglementează procesul de evaluare a forŃelor/structurilor puse la dispoziŃia NATO/UE, până în prezent s-au emis următoarele dispoziŃiuni:

- SMG-85 din 18.11.2009, „DispoziŃie privind evaluarea capacităŃii structurilor din ForŃele Navale participante la misiuni în afara teritoriului statului român”;

- SMG-36 din 31.03.2008, „InstrucŃiuni privind evaluarea capacităŃii unităŃilor/detaşamentelor din forŃele terestre participante la misiuni în afara teritoriului statului român”, aplicabile şi pentru evaluarea stării de operativitate a structurilor de infanterie marină;

- SMG/S-62 din 30.07.2009, „DispoziŃia şefului Statului Major General privind operaŃionalizarea, menŃinerea nivelului de operaŃionalizare şi evaluarea structurilor puse la dispoziŃia NATO/UE”, în care sunt prezentate descrierea şi conŃinutul capabilităŃilor operaŃionale esenŃiale (EOCs) pentru navele/structurile puse la dispoziŃia NATO/UE.

3. Instrumente care reglementează procesul de evaluare în ForŃele Navale

Procesul de evaluare în ForŃele Navale are ca obiectiv stabilirea nivelului de pregătire pentru luptă şi capabilitate acŃională al unei structuri de forŃe/navă/echipaj, în conformitate cu experienŃa şi cu resursele acestora, cu scopul de conduce şi executa misiunile ordonate.

170

De asemenea, procesul de evaluare analizează viabilitatea şi eficienŃa planurilor de instrucŃie, programelor şi obiectivelor propuse, viabilitatea organizării echipelor de la bordul navei/structurii pentru executarea diferitelor proceduri de luptă sau procedee de acŃiune, privite prin prisma listelor cu cerinŃele esenŃiale ale misiunii, programelor de instrucŃie pentru misiune, procedurilor standard de operare întocmite de structura evaluată şi comparate cu standardele agreate prin manuale şi dispoziŃiuni.

Instrumentele specifice cu care operează structurile cu atribuŃiuni pe linia instrucŃiei colective/operaŃionale şi evaluării performanŃei acesteia, sunt:

- Precizările şefului Statului Major al ForŃelor Navale privind instrucŃia şi exerciŃiile în ForŃele Navale pentru anul 2010 şi perioada 2010-2015/NTEP 2010-2115;

- Planul cu principalele activităŃi al Statului major al ForŃelor Navale; - Graficele cu activităŃile de generare-regenerare în ForŃele Navale; - Programul multianual de evaluare şi certificare al Centrului de Instruire

Simulare şi Evaluare al ForŃelor Navale; - ActivităŃile standard de instrucŃie şi evaluare (ASIE); - Listele cu cerinŃele esenŃiale ale misiunii pentru fiecare clasă de

navă/structură (LCEM); - Programele de instrucŃie pentru misiuni (PIM); - Metodologiile privind executarea instrucŃiei colective/operaŃionale şi evaluării

MIOB/MIOA pe clase de nave, editate de Centrul de Instruire Simulare şi Evaluare; - „F.N.-2/4, InstrucŃiuni pentru executarea evaluării în ForŃele Navale”.

4. De ce este necesară îmbunătăŃirea procesului de evaluare?

Prin prisma reglementărilor noi apărute la nivelul Armatei României, coroborate cu aprobarea la nivelul AlianŃei a unui manual de evaluare pentru structurile maritime (2008), consider că a fost mai mult decât necesar realizarea unui instrument modern de apreciere a nivelului capabilităŃilor operaŃionale atins de o structură (navă/echipaj) care a parcurs ciclurile de generare-regenerare respectiv etapele de mentenanŃă, instrucŃie operaŃională de bază şi avansată şi sunt în poziŃia de a fi declarate capabile pentru a executa misiunile primite şi din punct de vedere al nivelului de operativitate „Gata de AcŃiune”.

Principiul planificării forŃei utilizat de NATO îşi va găsi similitudinea şi la nivelul ForŃelor Navale când decidentul are la dispoziŃie la un moment dat un pachet de forŃe certificat, gata de acŃiune şi capabil să îndeplinească misiunile primite, naŃional sau multinaŃional (Pool of Forces).

Mai mult decât atât, prin concepŃia şefului SMFN pe linie de mobilizare, în situaŃii de criză şi război, la declararea mobilizării parŃiale sau totale, structura specializată a ForŃelor Navale (CISE) prin echipe mobile de instructori-evaluatori, augmentate cu specialişti pe domenii din ForŃele Navale, are sarcina de a executa evaluarea capacităŃilor operaŃionale complete, declarate de structurile/unităŃile care au încheiat procesul de operaŃionalizare, situaŃie în care este necesar aplicarea unor

171

principii unice de stabilire şi cuantificare a indicatorilor de performanŃă pentru fiecare capabilitate operaŃională evaluată.

În final, o structură evaluată şi declarată cu capabilităŃi operaŃionale şi nivel de instruire ridicat, prin modul de acŃiune şi capacitatea profesionistă de execuŃie a misiunii primite, reprezintă nivelul de credibilitate al ForŃelor Navale în cadrul sistemului naŃional de apărare şi dau măsura contribuŃiei efective la securitatea şi stabilitatea spaŃiului naŃional sau euroatlantic.

5. Cauze care au generat necesitatea elaborării unui nou manual

„F.N.-22.17, Manualul privind evaluarea instrucŃiei colective/operaŃionale în ForŃele Navale”, intrat în vigoare cu luna august 2010, a necesitat o revizuire doctrinară considerabilă şi un nou concept de abordare a procesului de evaluare datorită următoarelor considerente:

- instrucŃiunile F.N.-22.17 elaborate în anul 2007 au necesitat revizuire şi actualizare;

- în anul 2008 a fost aprobată la nivelul AlianŃei prima variantă a Manualului evaluării forŃelor maritime în NATO (MAREVAL), document care reglementează o serie de capabilităŃi operaŃionale esenŃiale necesar a fi îndeplinite pentru certificarea unei nave/structuri pentru executarea misiunilor;

- apariŃia la nivelul Statului Major General a SMG-85 din 18.11.2009 „DispoziŃia privind evaluarea capacităŃii structurilor din ForŃele Navale participante la misiuni în afara teritoriului statului român”, a generat necesitatea uniformizării sistemului de evaluare aplicat în ForŃele Navale pentru navele/structurile destinate îndeplinirii misiunilor naŃionale cu procedurile aplicate structurilor/navelor destinate îndeplinirii misiunilor sub comandă NATO/UE prin flexibilizarea din punct de vedere metodic şi conceptual a procedurilor şi criteriilor operaŃionale necesare confirmării capabilităŃii de a executa misiunea indiferent de pachetul de forŃe din care face parte;

- prin apariŃia acestui instrument se răspunde unei cerinŃe fundamentale de realizare a procesului de integrare deplină a ForŃelor Navale în comunitatea NATO, aspect care este vital a fi realizat prin alinierea sistemului propriu de evaluare la procesul de apreciere aplicat de celelalte state membre aliate, prin utilizarea de instrumente de măsură comune, adaptate la cerinŃele specifice naŃionale şi capacităŃile tehnice existente.

6. Principiile care au stat la baza elaborării

Acest act normativ îşi propune să modernizeze sistemul de evaluare a nivelului instrucŃiei operaŃionale al echipajelor/structurilor din ForŃele Navale prin determinarea într-un sistem cuantificabil şi profesionist a următoarelor elemente:

172

- lista capabilităŃilor operaŃionale (EOCs; SOCs) care printr-o încadrare corectă a structurii evaluate în pachetul/clasa de forŃe, vor permite atingerea standardelor necesare îndeplinirii misiunii;

- măsurarea nivelului de instruire şi a capacităŃii de reacŃie imediată pentru toate structurile/navele care sunt puse în situaŃii de pace, criză sau război la dispoziŃia Componentei OperaŃionale Navale, în vederea participării la operaŃia de apărare sau răspuns imediat la criză (CRI);

- gradul eficienŃei în performanŃă şi resursă a structurilor evaluate; - punerea la dispoziŃia ForŃelor Navale a unui pachet de forŃe certificate

naŃional, capabile să execute spectrul de misiuni ordonat, cu un ridicat nivel de pregătire şi reacŃie pentru misiune;

- standardizarea procedurilor naŃionale de evaluare şi certificare a unei structuri cu cele practicate în statele aliate, în consonanŃă cu noul manual aliat de evaluare, adoptat de comunitatea maritimă NATO în anul 2008 – MAREVAL (ACO FORCES STANDARDS – vol. VIII);

- nivelul de participare a fiecărei structuri la realizarea obiectivul major de integrare deplină în comunitatea maritimă NATO/EU;

- recomandări pentru îmbunătăŃirea standardelor operaŃionale şi capabilităŃilor, în strânsă legătură cu procesul de întocmire şi studiere a LecŃiilor ÎnvăŃate.

Necesitatea elaborării acestui manual de evaluare s-a înscris în politica proactivă a Statului major al ForŃelor Navale de standardizare şi implementare a principiilor şi doctrinelor aliate privind modul de cuantificare şi evaluare a capacităŃii de reacŃie şi acŃiune a unei structuri destinate îndeplinirii unei misiuni.

Acest manual nu trebuie privit ca o reglementare nouă care produce modificări majore unui sistem de evaluare probat şi autentificat de mai bine de 4 ani în ForŃele Navale, ci reprezintă o treaptă superioară de analiză şi apreciere mai veridică a capabilităŃilor operaŃionale declarate de o structură, în raport cu standarde clar definite.

Manualul realizează caracteristica de continuitate a sistemului de evaluare a instrucŃiei operaŃionale/colective, proces iniŃiat şi dezvoltat de Centrul de Instruire Simulare şi Evaluare al ForŃelor Navale pe baza principiilor şi modelelor aplicate de centre de instruire similare din Marea Britanie, Germania şi Turcia, şi realizează conexiunea pachetelor de check liste specifice fiecărei proceduri operaŃionale sau de acŃiune cu listele de evaluare care descriu cerinŃele tactice ale fiecărei capabilităŃi. Astfel, în spatele fiecărui element cuprins într-o cerinŃă tactică evaluată din compendiul capabilităŃilor operaŃionale esenŃiale se regăseşte dezvoltată în amănunt în listele de evaluare elaborate de CISE pe parcursul acestor ani, pentru fiecare clasă de navă/structură sau tip de procedură.

7. Scurtă prezentare a manualului

Manualul este structurat pe 6 capitole având ca anexe glosarul de termeni şi definiŃii, modele de planuri pentru executarea evaluării, modele de rapoarte în urma

173

executării evaluării şi alte documente care au scopul orientării şi standardizării procesului de evaluare şi raportare.

În capitolul I sunt prezentate după principiile generale care explică rolul acestui document, etapele instrucŃiei operaŃionale/colective şi rolul evaluării în cadrul procesului de instrucŃie în cadrul ForŃelor Navale.

Capitolul II descrie pe scurt tipurile de evaluări executate în ForŃele Navale şi defineşte sintetic competenŃele autorităŃilor în domeniul evaluării.

Metodologia şi sistemul de apreciere al capabilităŃilor operaŃionale sunt definite în capitolul III pe secŃiuni în parte.

Cel mai important şi elementul cheie al acestui manual este dezvoltat şi descris în amănunt în capitolele IV şi V, capitole care tratează cele două noi concepte aduse de acest manual la nivelul evaluării unei structuri pentru îndeplinirea misiunilor naŃionale, capabilităŃi operaŃionale esenŃiale (EOCs) şi capabilităŃi operaŃionale specifice (SOCs).

Ultimul capitol al manualului tratează elemente referitoare la compunerea şi rolul echipelor de evaluare, cauŃionând prin cerinŃe minime de siguranŃă, securitatea procesului de evaluare în raport cu standarde minime de securitate al personalului şi tehnicii implicate în activitatea de evaluare pe mare/fluviu.

Anexele la manual se definesc ca instrumente ajutătoare pentru instructorul evaluator desemnat să execute acest tip de activitate.

8. Arhitectura noului sistem de evaluare

Principiile fundamentale pe baza cărora sunt stabilite şi măsurate criteriile de apreciere a indicatorilor de performanŃă pentru fiecare capabilitate operaŃională a unei structuri/nave supusă procesului de evaluare, sunt aplicate pe două priorităŃi majore, astfel:

- prioritatea nr. 1 , reprezentând pachetul de forŃe nominalizate/declarate şi destinate participării la misiuni multinaŃionale, iniŃiative regionale şi/sau sub comandă NATO;

- prioritatea nr. 2 , reprezentând pachetul de forŃe destinate reacŃiei imediate şi celor în proces de ridicare a capacităŃilor operaŃionale pentru îndeplinirea misiunilor specifice naŃionale (forŃe principale).

Manualul F.N.-22.17 stabileşte procedurile de identificare şi evaluare a CerinŃelor OperaŃionale EsenŃiale şi Specifice (EOCs, SOCs) pe care o structură/navă, indiferent de pachetul de forŃe din care face parte, trebuie să le îndeplinească pentru a fi certificată ca aptă pentru executarea misiunii.

Procesul de evaluare reprezintă ansamblul activităŃilor desfăşurate în scopul măsurării performanŃei atinse de o navă/structură din ForŃele Navale înainte de a fi declarată aptă pentru misiuni, respectiv „Gata de AcŃiune”.

Parcursul unei structuri/nave/echipaj în cadrul procesului de evaluare constă în două etape majore, respectiv etapa instrucŃiei operaŃionale de împrospătare (MIOB) şi etapa instrucŃiei operaŃionale avansate (MIOA). Ambele etape sunt calificate printr-o evaluare a structurii/echipajului/navei de către echipe mobile de instructori/evaluatori

174

din CISE, pe baza criteriilor care definesc CerinŃele EsenŃiale OperaŃionale (EOCs) minim de îndeplinit şi a standardelor specifice clasei de nave/structurii.

Evaluarea de la sfârşitul MIOB se încheie cu un raport de evaluare al cărui conŃinut analizează pe cele 7 domenii de evaluare dacă structura/echipajul/nava îndeplinesc cerinŃele EOCs şi poate accede în etapa instrucŃiei operaŃionale/colective avansate.

Evaluarea MIOA constă în verificarea capacităŃii structurii/echipajului/navei şi a capabilităŃilor operaŃionale esenŃiale şi specifice ale navei/structurii pentru a îndeplini misiunile primite.

În cadrul raportului final de evaluare (MIOA) se va regăsi ca punct distinct o analiză comparativă pe domenii, subdomenii şi indicatori în prisma calificativelor acordate precum şi a nivelului de performanŃă atins de echipaj/structură între cele două evaluări.

Pentru ambele evaluări, procesul de apreciere este structurat pe 7 domenii de evaluare care la rândul lor sunt substructurate pe indicatori şi subindicatori specifici şi criterii minime de performanŃă.

În mod obligatoriu, evaluarea va avea şi o parte acŃională reprezentată prin verificarea navei/structurii şi echipajului în cadrul unui exerciŃiu tactic complex pe mare/fluviu/teren şi o evaluare structurală care se desfăşoară printr-o inspecŃie de evaluare în locul de dislocare permanentă.

Indicatorii pentru toate tipurile de evaluări sunt grupaŃi pe 8 domenii. Domeniul A – Gradul de operativitate – Organizarea navei şi echipajului

pentru îndeplinirea misiunii. În acest domeniu sunt evaluaŃi următorii indicatori: - A.1. – încadrarea cu personal; - A.2. – instruirea echipajului; - A.3. – echipamente (tehnică, aparatură). Domeniul B – Capacitatea de colectare şi diseminare a informaŃiilor –

Colectarea de informaŃii valabile în timp util cu scopul de a putea anticipa şi răspunde, dacă este cazul, la orice cerinŃe rezultate ce Ńin de securitatea proprie, sau pentru îndeplinirea misiunii primite Acest domeniu cuprinde indicatorul pentru evaluare:

- B.1. – informaŃii, monitorizare, supraveghere şi recunoaştere. Domeniul C – Capacitatea de dislocare şi mobilitate – Capacitatea de

concentrare şi angajare, la locul şi la timpul potrivit, precum şi capacitatea de deplasare rapidă. Acest domeniu cuprinde următorii indicatori pentru evaluare:

- C.1. – standarde de personal; - C.2. – experienŃă marinărească şi de navigaŃie. Domeniul D – Capacitatea de executare a misiunilor specifice. Acest domeniu

cuprinde următorii indicatori de evaluare pentru toate tipurile/categoriile de nave: - D.1. – operaŃii maritime aeriene, pentru nave cu elicopter ambarcat; - D.2. – lupta antiaeriană; - D.3. – lupta antisubmarin; - D.4. – lupta împotriva navelor de suprafaŃă; - D.5. – război electronic; - D.6. – lupta împotriva minelor;

175

- D.7. – selecŃia, prioritizarea şi alocarea Ńintelor – TARGETING. Domeniul D mai cuprinde indicatori specifici (SOCs) anumitor clase/categorii

de nave/structuri, respectiv: - D.8. –nave multirol; - D.9. – submarine; - D.10. – nave auxiliare şi de suport logistic; - D.11. – corvete şi nave de patrulare; - D.12. – nave de luptă contra minelor – dragoare, vânătoare de mine; - D.13. – nave puitoare de mine; - D.14. – elicoptere antisubmarin; - D.15. – elicoptere ambarcate de luptă împotriva navelor de suprafaŃă; - D.16. – elicoptere ambarcate utilitare şi de transport cu funcŃiuni de sprijin

logistic. Domeniul E – Comanda, controlul şi comunicaŃiile – Acest domeniu cuprinde

următorii indicatori pentru evaluare: - E.1. – comandă şi control; - E.2. – comunicaŃii; - E.3. – date. Domeniul F – Capacitatea de susŃinere logistică – Asigurarea la timp a

suportului logistic în vederea îndeplinirii misiunilor. Acest domeniu cuprinde următorii indicatori pentru evaluare:

- F.1. – susŃinere logistică; - F.2. – medical. Domeniul G – Capacitatea de supravieŃuire şi protecŃie a forŃei – Capacitatea

de a executa misiunea, utilizând senzorii navei şi sistemele de armament, într-un spectru cât mai larg de situaŃii. Acest domeniu cuprinde următorii indicatori pentru evaluare:

- G.1. – standard navă/electromecanică; - G.2. – remedierea defecŃiunilor (avariilor); - G.3. – apărare CBRN; - G.4. – autoprotecŃie; - G.5. – protecŃia mediului. Domeniul H – Special destinat capacităŃii de executare a misiunilor specifice

de către echipa E.O.D. Acest domeniu cuprinde următorii indicatori pentru evaluare: - H.1.– agentul de recunoaştere a muniŃiei explozive; - H.2.– operatorul EOD pentru neutralizarea/distrugerea muniŃiei explozive

convenŃionale; - H.3.– operatorul EOD pentru neutralizarea/distrugerea dispozitivelor explozive

improvizate; - H.4.– operatorul EOD pentru neutralizarea/distrugerea muniŃiei sub apă; - H.5.– operatorul EOD pentru neutralizarea/distrugerea distrugere a muniŃiei

chimice şi biologice. Manualul evaluării mai cuprinde în conŃinut şi toate fişele de evaluare a

indicatorilor şi subindicatorilor utilizând ca instrumente ajutătoare check listuri adecvate fiecărei proceduri sau post de monitorizare a execuŃiei.

176

Sistemul de calificare a domeniilor de evaluare este cel utilizat în NATO. Pe timpul procesului de evaluare vor fi folosite următoarele calificative pentru aprecierea nivelului de îndeplinire a cerinŃelor:

- SATISFĂCĂTOR (ST) – SATISFACTORY; - MARGINAL (MA) – MARGINAL; - NESATISFĂCĂTOR (NS) – UNSATISFACTORY. Calificativul SATISFĂCĂTOR se acordă în următoarele condiŃii: - procedurile şi activităŃile sunt conduse/executate într-o manieră calificată; - resursele sunt conform standardelor şi criteriilor de evaluare; - oricare din omisiunile, erorile şi întârzierile constatate nu afectează în mod

semnificativ îndeplinirea misiunii. Calificativul MARGINAL se acordă în următoarele condiŃii: - majoritatea procedurilor şi activităŃilor sunt conduse/îndeplinite în mod

competent; - resursele sunt sub standardele şi criteriile de evaluare; - au fost identificate încălcări minore ale măsurilor de siguranŃă, erori şi

întârzieri care au afectat în mod negativ coerenŃa modului de executare a activităŃilor şi au fost corectate sau apreciate ca deficienŃe minore, dar care nu împiedică îndeplinirea misiunii sau procedurii.

Calificativul NESATISFĂCĂTOR se acordă în următoarele condiŃii: - procedurile şi activităŃile nu sunt conduse/executate într-o manieră

corespunzătoare şi eficace; - resursele sunt în mod semnificativ sub nivelul standardelor; - au fost identificate încălcări ale măsurilor de siguranŃă, erori sau întârzieri

care împiedică îndeplinirea misiunii sau procedurii. Procesul de evaluare finală se încheie cu un raport de evaluare prin care

certifică structura/nava şi echipajul dacă este „capabilă pentru misiune”, „ capabilă pentru misiune cu limitări ” sau „inapt pentru misiune” şi declararea navei din punct de vedere al operativităŃii „Gata de AcŃiune”.

9. Elemente de noutate introduse de manual

Prezentul manual aduce foarte multe elemente de noutate care începând cu acest an, în paralel cu procesul de elaborare şi aprobare, au fost verificate practic în cadrul procesului de evaluare a nivelului instrucŃiei operaŃionale/colective pentru structurile de forŃe din ForŃele Navale.

Manualul descrie un sistem de evaluare susŃinut de noi concepte care până în prezent au fost aplicabile doar structurilor de forŃe puse la dispoziŃia NATO/UE.

Compendiul capabilităŃilor operaŃionale esenŃiale şi specifice introdus în procesul de evaluare, vor ierarhiza în timp şi pe clase de nave, gradul de capabilitate pe care o structură este în măsură să-şi îndeplinească misiunile primite.

Conceptul de apreciere al nivelului de performanŃă pentru un echipaj/navă, se înscrie prin aplicarea prevederilor acestui manual, în clasele de calificare a nivelului de pregătire pentru misiune utilizate în NATO.

177

ExperienŃa acumulată până în prezent pe linie de apreciere a domeniilor de evaluare, rezumat prin acordarea de 5 calificative pentru evaluarea performanŃei unei capabilităŃi, permit începând cu acest an la trecerea sistemului de apreciere cu 3 calificative (Satisfăcător, Marginal şi Nesatisfăcător), aspect care aliniază sistemul de evaluare pentru acest tip de activitate cu cel practicat în toate statele NATO.

Aprecierea finală pentru o structură evaluată este simulară evaluărilor NATO, capabilă pentru misiune, capabilă pentru misiune cu limitări şi inaptă pentru a executa misiunea.

Documentul prin întreaga filosofie a conŃinutului său se încadrează la nivel naŃional într-un manual al evaluării ForŃelor Navale, similar documentului aliat MAREVAL. 10. ImplicaŃiile noului sistem de evaluare asupra structurilor din ForŃele Navale

ApariŃia acestui manual a deschis larg calea îmbogăŃirii conŃinutului actual,

prin comasarea de-a lungul timpului în cuprinsul său a capabilităŃilor tuturor tipurilor de structuri din ForŃele Navale, capabilităŃi care trebuiesc evaluate şi certificate pentru domeniile specifice de acŃiune.

Structurile de forŃe care în prezent nu se regăsesc în compendiul de capabilităŃi operaŃionale esenŃiale şi specifice prezentate în acest manual, sunt invitate să declanşeze un proces de identificare şi definire pentru propriile structuri, astfel încât, periodic, acest manual să fie completat cu noi elemente, respectând principiile promovate de acesta.

Orice structură din ForŃele Navale care este supusă procesului de evaluare definit de acest manual, va fi pregătită să parcurgă un proces similar în situaŃia când respectiva structură este destinată executării unei misiuni sub comandă NATO/UE, procedurile fiind în procent ridicat, similare.

Dezideratul final pe o secvenŃă de timp nu prea îndepărtată, este ca ForŃele Navale să dispună de un document unitar care să conŃină elementele esenŃiale pentru evaluarea şi certificarea unei structuri din compunerea sa, indiferent de mărimea sau importanŃa acesteia în configuraŃia organizaŃională actuală şi viitoare.

11. Concluzie finală Ca o cerinŃă a realizării procesului de integrare deplină a ForŃelor Navale în

comunitatea NATO, obiectivul nostru principal trebuie să fie alinierea sistemului propriu de evaluare la procesul de evaluare aplicat de celelalte state membre, utilizând instrumente comune de măsură definite prin standardele NATO pentru capabilităŃi operaŃionale MARSTAND (AFS vol. IV) şi manualul de evaluare aliat MAREVAL (AFS vol. VIII), adaptate la nivel naŃional, în scopul certificării naŃionale a structurilor declarate capabile să execute misiunile primite.

178

Bibliografie I. Documente naŃionale 1. SMG/I.F.-7/2007, Doctrina instruirii Armatei României. 2. SMG/I.F.-7.6/2007, ConcepŃia evaluării instrucŃiei colective în Armata

României. 3. SMG-36/31.03.2008, InstrucŃiuni privind evaluarea capacităŃii

unităŃilor/detaşamentelor din forŃele terestre participante la misiuni în afara teritoriului statului român.

4. SMG 85/18.11.2009, DispoziŃia privind evaluarea capacităŃii structurilor din ForŃele Navale participante la misiuni în afara teritoriului statului român.

5. SMG/S-62/30.07.2009, DispoziŃia şefului Statului Major General privind operaŃionalizarea, menŃinerea nivelului de operaŃionalizare şi evaluarea structurilor puse la dispoziŃia NATO/UE.

II. Documente NATO 1. ACO Forces Standards vol. I, General. 2. ACO Forces Standards vol. IV, Maritime Forces. 3. ACO Forces Standards vol. VIII, Maritime Evalution Manual (MAREVAL). 4. Bi-SC 75-3/2008, Exercise Directive. 5. Bi-SC 80-90/2004, NATO Tasks List (NTL). 6. AAP-6/2003, Glosar de termeni şi definiŃii NATO. 7. AAP-15/2003, Glosar de abrevieri utilizat în documentele şi publicaŃiile

NATO.

179

LEADERSHIPUL ÎN FOR łELE NAVALE

Locotenent comandor Lucian GRIGORESCU, Comandantul Dragorului Maritim 29 „Locotenent Dimit rie NICOLESCU”

Pentru a putea aborda Leadershipul în ForŃele Navale este foarte important să menŃionez câteva aspecte care ajută la înŃelegerea acestui concept. Trebuie să înŃelegem relaŃia şi diferenŃele între „Comandă”, „Management” şi „Leadership”, dar şi alŃi factori care converg la formarea şi definitivarea noastră ca lideri.

„Comanda” este o poziŃie de autoritate şi responsabilitate în care militarii bărbaŃi şi femei sunt numiŃi legal. Leadershipul şi managementul sunt componentele cheie pentru exercitarea cu succes a actului de comandă. Managementul de succes este măsurat cu uşurinŃă pe baza unor criterii obiective, dar comandanŃii nu sunt lideri până în momentul în care poziŃia lor a fost „ratificată” în inimile şi minŃile celor pe care îi comandă.

„Managementul” este un aspect al comenzii. Este vorba de alocarea şi controlul resurselor (umane, materiale şi financiare) pentru atingerea obiectivelor. Managementul necesită capabilitatea de a desfăşura o serie de tehnici şi deprinderi pentru a dezvolta şi facilita planificarea, organizarea şi execuŃia. Un manager de succes combină aceste deprinderi cu cele ale leadershipului. Un manager de succes este acela care adoptă un stil cel mai potrivit circumstanŃelor.

„Leadership” înseamnă viziune; înseamnă proiectarea personalităŃii şi a caracterului pentru a inspira echipa pe care o conduce să obŃină rezultatele dorite. Nu există o „prescripŃie” pentru leadership şi nu există un stil de leadership „prescris”sau predefinit. Leadershipul este o combinaŃie între exemplu, determinare, convingere şi constrângere în funcŃie de circumstanŃe.

Un lider de succes este acela care se înŃelege pe sine, îşi înŃelege rolul, înŃelege organizaŃia şi mediul în care operează şi, foarte important, înŃelege oamenii pe care are privilegiul să-i conducă. Nu este aşa de important ce suntem noi ca lideri, ci este mai important ceea ce putem să facem, ca lideri. Goethe spunea: „Să tratăm oamenii ca şi când ar fi ceea ce trebuie să fie şi să-i ajutăm să devină ceea ce sunt capabili”. EficienŃa noastră ca lideri se va vedea prin înŃelegerea nevoilor şi capabilităŃilor potenŃialilor lideri şi să contribuim la formarea acestora ca lideri.

ToŃi am auzit şi am folosit cuvântul „caracter”. Dar dacă ne întreabă cineva cum am defini acest cuvânt, ce am răspunde? Este foarte important să ştim şi să înŃelegem ceea ce reprezintă „caracterul“, pentru că leadershipul şi caracterul nu pot fi separate. Examinarea foarte atentă a propriului caracter este esenŃială în dezvoltarea noastră ca lideri. „Caracterul” este definit în Webster ca totalitatea caracteristicilor şi trăsăturilor care formează natura individuală a unei persoane; atributele care disting

180

fiecare individ. „Caracter” înseamnă cine şi ceea ce suntem, nu ceea ce ne am dori să fim; înseamnă totalitatea trăsăturilor care sunt definite cu mare uşurinŃă de comportamentul nostru; înseamnă totalitatea părŃilor tari şi a părŃilor slabe. Fiecare ar trebui să creadă în ceva, să aibă propriile credinŃe, indiferent că sunt din societate, politică, economie sau religie. Aceste credinŃe constituie baza valorilor noastre personale, toate aceste punându-şi amprenta în formarea caracterului. Cu aceste valori personale intrăm în această minunată instituŃie a ForŃelor Navale. ForŃele Navale îşi pun amprenta şi ne influenŃează caracterul, prin valorile morale esenŃiale care se regăsesc şi în doctrină. Doctrina ForŃelor Navale oferă bazele unui fundament comun de acŃiune pentru toate genurile de armă din compunerea ForŃelor Navale şi, foarte important, este întrebuinŃată la formarea şi dezvoltarea carierei profesionale a întregului personal de marină, începând cu instituŃiile de învăŃământ de marină. În doctrina ForŃelor Navale sunt menŃionate valorile morale esenŃiale care guvernează conduita şi atitudinea membrilor acestei organizaŃii. În orice organizaŃie trebuie să existe un set de principii orientative care să ofere fiecărui membru valori comune durabile care să-i guverneze modul în care trăieşte.

Valorile morale esenŃiale arată modelul de standarde după care orice membru al forŃelor navale se ghidează şi se obligă să le accepte şi să le respecte din proprie iniŃiativă. Prin definirea valorilor morale esenŃiale, instituŃia defineşte ceea ce este corect şi etic. Caracterul şi acŃiunile oricărui marinar nu pot veni în contradicŃie cu aceste valori. Acest caracter instituŃional, definit de valorile morale esenŃiale ale forŃelor navale, asigură faptul că, indiferent de propriile convingeri, experienŃele personale, educaŃie şi diversele medii din care provine, orice marinar are aceste valori esenŃiale să-şi îndrume şi dezvolte propriul caracter. Prin definirea acestor valori esenŃiale, instituŃia păstrează tradiŃiile, obligă la respectarea ethos-ului, menŃinând integritatea instituŃională. Acestea sunt valorile care ar trebui cultivate în viaŃa personală a fiecăruia pentru a putea fi un exemplu pentru cei pe care are privilegiul de a-i conduce.

Fiecare marinar este obligat să îndeplinească cu onoare, loialitate şi profesionalism misiunile primite, atât pe teritoriul statului naŃional, cât şi în afara acestuia, dacă este nevoie, chiar cu preŃul vieŃii; pentru a înŃelege mai bine aceste valori morale esenŃiale în ForŃele Navale voi menŃiona doar câteva aspecte ale fiecăreia.

„Onoare” reprezintă fundamentul caracterului nostru; acea virtute care facilitează o persoană să trăiască având o puternică integritate morală, indiferent ce influenŃe ar putea determina abateri de la acest mod de viaŃă. Este calitatea care ghidează personalul forŃelor navale către un exemplu de comportament etic şi moral; a respecta demnitatea umană; a avea respect, grijă şi consideraŃie unul pentru celălalt. ForŃele navale reprezintă un mediu unde încrederea trebuie să fie implicită, adică să avem certitudinea că ne putem baza unul pe celalalt în orice moment; vor fi situaŃii când există tentaŃia încălcării onoarei pentru îndeplinirea unor obiective; orice încălcare a onoarei personale, face mai uşoară o încălcare ulterioară, realizând mai devreme sau mai târziu că nu mai există decât frânturi din ceea ce trebuia să reprezinte onoarea personală.

181

Loialitatea înseamnă devotament; devotament faŃă de colegi, faŃă de forŃele navale, şi, cel mai important, faŃă de Ńară; loialitatea implică patriotism în cel mai profund sens; prin înrolarea în forŃele navale, orice persoană îşi exprimă loialitatea faŃă de România şi faŃă de forŃele navale, fundament care nu va fi pus la îndoială, ci întotdeauna asumat. Loialitatea se manifestă în diferite forme: faŃă de superiori, faŃă de colegi, faŃă de subordonaŃi, faŃă de tradiŃii şi faŃă de instituŃii; toate acestea trebuie bazate pe un set de principii morale.

Profesionalismul înseamnă competenŃă şi valoare profesională. Profesionalismul se vede cel mai uşor în comportamentul nostru. Comportamentul individual determină gradul de încredere învestit în noi de către superiori, colegi, subordonaŃi, şi cel mai important, învestit în noi de Ńara pe care o servim; este responsabilitatea fiecăruia să se pregătească în vederea aderării la un standard de atitudine şi profesionalism care, nu numai că este deasupra criticismului, dar este în acelaşi timp un mod de respect şi admiraŃie universal.

Leadershipul este şi trebuie să fie prezent de-a lungul întregii noastre cariere, având o evoluŃie şi un progres constante. Chiar dacă definitivarea noastră ca lideri poate interveni la nivel strategic, formarea şi perfecŃionarea noastră ca lideri trebuie să fie şi este permanentă, chiar de la începutul carierei. Sunt câteva etape prin care trece orice lider în formarea şi definitivarea sa. Prima etapă este aceea de training iniŃial, în şcolile ForŃelor Navale, etapă în care intrăm cu natura firii noastre, cu educaŃia primită şi propriile valori. Pe durata acestei etape învăŃăm, suntem expuşi valorilor morale ale instituŃiei, ducem sarcini la bun sfârşit. Am putea numi această etapă, etapa în care suntem conduşi. Urmează etapa în care conducem un număr limitat de indivizi, etapa la nivel tactic, etapa în care continuam să învăŃăm, să fim expuşi diverselor situaŃii, dar este etapa în care începem să ne stabilim propriul mod de a conduce. După aceasta continuăm să ne dezvoltăm, să ne revizuim abilităŃile de lideri, să continuam să învăŃăm fiind expuşi unei complexităŃi mărite. Este etapa în care considerăm că putem conduce subordonaŃi lideri şi începem să ne preocupăm să formăm, iniŃial subordonaŃi lideri, care să devină ulterior adevăraŃi lideri. Este o etapă pe care o regăsim la nivel tactic-operaŃional, la un nivel organizaŃional. Este o oportunitate şi o responsabilitate să învăŃăm din propria experienŃă în scopul de a forma subordonaŃi lideri. De ce? Pentru simplul fapt că prima „datorie” a noastră ca lideri este să formăm alŃi lideri. În plus, nemaifiind în contact direct cu cei pe care-i conducem, trebuie să ne influenŃăm marinarii prin subordonaŃi liderii, pe care trebuie să-i formăm. Această etapă se derulează de-a lungul carierei noastre, pe timpul încadrării oricărui post, până la nivel strategic. În acest proces de definitivare a noastră ca lideri aş considera o ultimă etapă aceea de stabilire a climatului de comandă. O etapă în care avem o poziŃie cu o mare responsabilitate şi autoritate, o poziŃie unde va trebui să demonstrăm că ceea ce este important pentru noi, este important şi pentru ForŃele Navale, o poziŃie care se bazează pe cât de bine subordonaŃi liderii adoptă viziunea noastră şi o duc mai departe, prin executarea măsurilor, procedurilor şi a intereselor noastre atât în scris cât şi în spirit. Abilitatea noastră de a forma şi dezvolta lideri este şi va rămâne cheia succesului. Pe tot parcursul acestor etape Ńinem cont şi suntem influenŃaŃi de principii de durată, de modelul personal al fiecăruia, de context, de situaŃiile prin care trecem permanent şi

182

ce învăŃăm din ele şi de mediul în care ne desfăşurăm activitatea şi la care suntem expuşi. De asemenea, permanent, trebuie să învăŃăm, să acumulăm, să revizuim ceea ce considerăm că ştim. AbilităŃile noastre de lideri se maturizează pe măsură ce progresăm în dezvoltarea şi definitivarea noastră profesională. La începutul carierei avem tendinŃa de a aplica un leadership bazat predominant pe propriile noastre abilităŃi, de cele mai multe ori imitând şi folosind tehnici care ni s-au aplicat şi nouă la începutul formării noastre ca lideri. Ulterior, când începem să înŃelegem ce înseamnă leadershipul, abilităŃile noastre se maturizează, ajungând în punctul în care, înŃelegând ceea ce înseamnă să fii un lider de succes, devine parte integrantă a caracterului nostru. Este momentul în care începem să recunoaştem anumite şabloane şi modele, fiind în măsură să formulăm şi să furnizăm intuitiv soluŃii de leadership, fără să fie necesar un proces deliberat în gândurile noastre. Aceasta înseamnă cunoaştere. Drumul până acolo este foarte greu şi necesită efort susŃinut, iniŃiativă, dorinŃă de perfecŃionare şi aplicarea cu discernământ a unei judecăŃi etice.

Orice lider trebuie să aibă o filozofie de comandă. Filozofia de comandă sau propria strategie de leadership trebuie să aibă la bază cunoaşterea propriei persoane, stabilindu-ne principii orientative referitoare la cum vrem să conducem. Filozofia de comandă este legată de două aspecte foarte importante: propria viziune despre dezvoltarea noastră ca lideri şi dezvoltarea şi formarea altor lideri. Această strategie de a conduce trebuie îmbunătăŃită permanent şi adaptată funcŃiei pe care o încadrăm, condiŃiilor existente, capabilităŃilor unităŃii din care facem parte, nivelul de pregătire şi, foarte important, adaptată misiunilor şi obiectivelor de îndeplinit. Pentru a înŃelege mai bine, voi descrie succint propria mea filozofie de comandă, care poate constitui un punct de plecare pentru liderii tineri aflaŃi în procesul de formare şi dezvoltare.

Filozofia mea de comandă se bazează pe trei aspecte ale personalităŃii mele: iubirea pentru oameni, voinŃa şi dorinŃa de inovaŃie, de a îmbunătăŃi tot timpul ceva. Dacă apreciem oamenii, apreciem să lucrăm cu şi pentru ei. Dacă apreciem să lucrăm cu şi pentru oameni, avem voinŃa să îmbunătăŃim permanent ceva pentru oamenii noştri şi pentru organizaŃie. Acele inovaŃii au ca rol principal perfecŃionarea abilităŃii de a îndeplini misiunile şi obiectivele într-o manieră mai simplă, obiectivă şi profesionistă. Filozofia mea de comandă are zece piloni pe care îmi construiesc modul de îndeplinire a misiunilor şi obiectivelor:

- cunoaşterea subordonaŃilor; - construcŃia unei echipe/lucrul în echipă; - recunoaşterea şi acceptarea propriilor greşeli; - să fim flexibili; - să fim profesionişti; - să conducem fluxul; - întotdeauna să ne motivăm ordinele; - să ne respectăm superiorii şi subordonaŃii în mod egal; - nimeni nu este de neînlocuit. Cunoaşterea subordonaŃilor. Cunoaşterea subordonaŃilor este esenŃială din

două motive: unul este acela că ne ajută să înŃelegem şi să le exploatăm calităŃile, iar celălalt este acela că ne ajută să le identificăm slăbiciunile şi să putem diminua

183

eventualele accidente sau nereuşite care ar afecta îndeplinirea misiunii şi atingerea obiectivelor.

ConstrucŃia unei echipe/lucrul în echipă. Trebuie să ne Ńinem subordonaŃii conştienŃi de importanŃa lucrului în echipă, să dezvoltăm şi să susŃinem permanent construcŃia unei echipe; chiar dacă avem valoare individuală, nu înseamnă prea mult dacă nu avem valoare ca echipă.

Recunoaşterea şi acceptarea propriilor greşeli. Este natura umană. Numai cine nu ia decizii, nu greşeşte niciodată. Trebuie să găsim puterea interioară să recunoaştem dacă şi când greşim, chiar dacă responsabilitatea acestor decizii este doar a noastră.

Să fim flexibili. SituaŃia actuală se schimbă permanent. Nu putem planifica totul. Trebuie să fim pregătiŃi pentru a lua decizii colaterale, având acelaşi scop: îndeplinirea misiunii şi atingerea obiectivelor.

Să fim profesionişti. Să conducem prin exemplu, să dăm tonul şi să impunem un anumit ritm într-o manieră profesionistă, dar să ne facem subordonaŃii să înŃeleagă că putem fi profesionişti dar şi că simŃul umorului nu ne este străin.

Să conducem fluxul. Nu să ne lăsăm conduşi de flux. Să fim implicaŃi în tot ceea ce se întâmplă în organizaŃia din care facem parte şi să facem să se întâmple anumite lucruri, nu doar să le lăsăm să se întâmple.

Întotdeauna să ne motivăm ordinele. Indiferent că vin de la superiori sau sunt ale noastre, întotdeauna trebuie să putem afirma motivul, logica şi legitimitatea din spatele acestor ordine, folosind aceasta ca o puternică metodă motivaŃională.

Să ne respectăm superiorii şi subordonaŃii în mod egal. Aşa cum ne urmăm superiorii, tot aşa ne vor urma şi subordonaŃii. Să avem compasiune şi să fim ascultători activi. Să luăm decizii potrivite situaŃiilor apărute, în aşa fel încât subordonaŃii noştri să ne respecte pentru ceea ce suntem, nu numai pentru gradul sau funcŃia noastră.

Nimeni nu este de neînlocuit. Să depunem eforturi pentru atingerea maturităŃii organizaŃiei din care facem parte; să ne educăm subordonaŃii să ia decizii; organizaŃia noastră este matură şi puternică atunci când tot ce este necesar a fi realizat, este realizat fără ordinul nostru direct. Iar ultimul pilon, dar la fel de important este acela că trebuie să conştientizăm faptul că poziŃia noastră de comandă nu este doar un alt pas în carieră!

În încheiere aş răspunde la o întrebare pe care ar trebui să o avem în minte din momentul în care am decis să ne unim destinele cu „ForŃele Navale”: De ce suntem plătiŃi? Consider că suntem plătiŃi pentru a aplica o judecată corectă în orice situaŃie cu aspecte de etică; deciziile noastre trebuiesc luate în concordanŃă cu legile şi regulamentele, având cât mai puŃine implicaŃii şi consecinŃe, şi cele mai bune rezultate. De aceea consider că leadershipul este şi poate fi considerat o artă care poate fi aplicată şi materializată la orice nivel.

184

ROLUL ŞI MISIUNILE BATALIONULUI DE SPRIJIN AL FORłELOR NAVALE ÎN REALIZAREA UNUI SPRIJIN

LOGISTIC MODERN ŞI EFICIENT

Maior Costel DEDIU, Şef de stat major al Batalionului de Sprijin al ForŃelor Navale

De-a lungul timpului, logistica armatei a cunoscut un proces continuu de perfecŃionare, în pas cu dezvoltarea societăŃii româneşti, în general, şi a organismului militar, în special. Numai din decembrie 1989 şi până în prezent, în domeniul logisticii s-au produs multiple mutaŃii structurale, de concepŃie şi acŃiune, redobândindu-se personalitatea şi importanŃa acestei specialităŃi în cadrul organismului militar naŃional. ForŃele de logistică sunt destinate pentru realizarea sprijinului material al forŃelor în cadrul fiecărui eşalon şi reprezintă suportul necesar regenerării permanente şi întrebuinŃării în luptă a acestora.

1. Sprijinul logistic Sprijinul logistic cuprinde totalitatea activităŃilor ce se desfăşoară în scopul

punerii la dispoziŃia forŃelor armate a bunurilor materiale şi serviciilor logistice necesare traiului, libertăŃii de mişcare şi acŃiune a acestora, pentru îndeplinirea misiunilor specifice. Sprijinul logistic are următoarele caracteristici:

- reprezintă totalitatea activităŃilor ce se desfăşoară în scopul asigurării forŃelor, inclusiv a celor ce intră în subordine temporară, cu tot ceea ce le este necesar pentru ducerea acŃiunilor militare;

- este un proces dinamic prin care eşalonul superior întăreşte nivelul suportului logistic al eşalonului subordonat;

- este funcŃia acŃională (de luptă) a logisticii, care se realizează dinamic prin sprijinul logistic strategic, operativ şi tactic.

Pentru realizarea unui sprijin modern şi eficient ar trebui ca transformarea logisticii să aibă loc la toate nivelurile, astfel încât la nivel tactic să se realizeze stocul trupelor, formarea capabilităŃilor logistice prin introducerea noilor echipamente logistice, realizarea sprijinului medical operaŃional, formarea şi pregătirea personalului de logistică şi încadrarea acestuia. Fără o logistică bine articulată, perfect relaŃionată în întreaga complexitate, nici măcar nu se poate gândi o acŃiune militară, dar să mai avem în vedere şi succesul acesteia.

185

2. Batalionul de Sprijin al ForŃelor Navale – un element important în Sistemul logistic de bază a ForŃelor Navale

Rolul Batalionului de Sprijin al ForŃelor Navale este de a susŃine, din punct de

vedere logistic Statul Major al ForŃelor Navale, Componenta OperaŃională Navală, Centrul de Informatică, SecŃia Audit Intern Teritorială nr. 8 ConstanŃa, Parchetul Militar Bucureşti – locaŃia ConstanŃa şi Muzeul Marinei Române. De-a lungul existenŃei sale Batalionul a executat misiuni de sprijin logistic în folosul Statului Major al ForŃelor Navale, aducând astfel o contribuŃie substanŃială menŃinerii şi creşterii capacităŃii de răspuns a ForŃelor Navale în zona de responsabilitate.

Misiunea de bază pentru care de pregăteşte continuu Batalionul de Sprijin al ForŃelor Navale este creşterea capacităŃii de conducere a forŃelor din subordine, concomitent cu ridicarea capacităŃii operaŃionale a subunităŃilor la un nivel adecvat pentru a asigura un sprijin logistic oportun şi operativ Statului Major al ForŃelor Navale pentru ca acesta să-şi îndeplinească în condiŃii optime misiunile ce-i revin.

În vederea realizării în bune condiŃii a misiunii de bază a unităŃii, Batalionul de Sprijin al ForŃelor Navale are ca obiective specifice printre altele:

- implementarea concepŃiei sprijinului logistic al structurilor de comandament, în cadrul logisticii integrate a ForŃelor Navale;

- creşterea capacităŃii de pază şi intervenŃie, în folosul comandamentelor din ForŃele Navale;

- creşterea capacităŃii de planificare şi conducere a activităŃilor prin aplicarea noii concepŃii logistice în vederea asigurării unui sprijin logistic oportun şi operativ Statului Major al ForŃelor Navale, pentru ca acesta să-şi îndeplinească în condiŃii optime misiunile ce-i revin;

- creşterea capacităŃii de planificare, organizare, menŃinere şi ridicare a capacităŃii de acŃiune a subunităŃii de PoliŃie Militară pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin potrivit evoluŃiei situaŃiilor din zona de responsabilitate;

- optimizarea sistemului de transport personal şi materiale în folosul ForŃelor Navale;

- asigurarea unui sistem viabil de apărare a obiectivelor pentru care asigură paza;

- executarea şi monitorizarea activităŃii de achiziŃii publice; - pregătirea/continuarea pregătirii şi perfecŃionarea pregătirii subunităŃii de

intervenŃie în garnizoană; - organizarea şi controlul activităŃii de primire, depozitare, evidenŃă şi

distribuŃie a tehnicii şi materialelor din patrimoniul unităŃii; - urmărirea respectării normelor de consum şi întocmirea actelor justificative

pentru scăderea din evidenŃă a bunurilor materiale; - verificarea permanentă a calităŃii produselor şi serviciilor achiziŃionate; - coordonarea activităŃilor de mentenanŃă şi suport logistic al Batalionului; - eficientizarea depozitării bunurilor materiale; - pregătirea executării de transporturi logistice în orice condiŃii de timp,

anotimp şi stare a vremii;

186

- executarea cu responsabilitate maximă a tuturor activităŃilor premergătoare, pe timpul şi după terminarea misiunilor de asigurare a suportului logistic.

Atât prin structurile din componenŃă cât şi prin diversitatea atribuŃiunilor şi misiunilor, Batalionul de Sprijin al ForŃelor Navale are un rol important în structura ForŃelor Navale deoarece:

- asigură un sprijin logistic şi administrativ Statului Major al ForŃelor Navale, Componentei OperaŃionale Navale, Centrului de Informatică;

- asigură financiar, logistic şi administrativ SecŃia 8 Audit Intern; - asigură paza obiectivelor din responsabilitate şi a transporturilor de valori; - desfăşoară activităŃi specifice poliŃiei militare (control trafic, pază obiective,

protecŃie personalităŃi militare) în zona de responsabilitate, ConstanŃa, Tulcea; - asigură prin compania PoliŃie Militară respectarea prevederilor legilor şi

regulamentelor militare privind ordinea interioară, activitatea în garnizoană şi disciplina militară în zona de responsabilitate a ForŃelor Navale;

- asigură controlul şi îndrumarea traficului rutier pe timpul deplasărilor unităŃilor şi marilor unităŃi din ForŃele Navale;

- asigură intervenŃia cu un pluton de PoliŃie Militară la obiectivele militare din garnizoana ConstanŃa;

- asigură transportul forŃelor şi mijloacelor destinate intervenŃiei în caz de urgenŃe civile; asigură transportul persoanelor şi bunurilor materiale evacuate în caz de urgenŃe civile;

- asigură suportul necesar desfăşurării activităŃilor specifice de reprezentare şi cu caracter cultural prin Grupul Mass-media al ForŃelor Navale;

- asigură spaŃii şi condiŃii de cazare, recuperare şi odihnă pentru personalul ForŃelor Navale prin vilele „Mamaia”, „Fotbalistul” din Eforie şi „Scarlat” din Olăneşti.

Cu forŃele, mijloacele şi infrastructura de care dispune, Batalionul de Sprijin al ForŃelor Navale a participat la numeroase activităŃi internaŃionale desfăşurate în Ńară, la aplicaŃii şi exerciŃii diverse organizate în cadrul Statului Major al ForŃelor Navale sau la nivelul Statului Major General.

Realizarea unui sprijin logistic modern şi eficient ar presupune următoarele: - delegarea anumitor sarcini ale logisticii prestatorilor civili; - adoptarea unor decizii importante privind relaŃionarea dintre forŃele

luptătoare, cele de sprijin de luptă şi cele de sprijin logistic la toate nivelurile; - planificarea, optimizarea şi monitorizarea mişcării şi transporturilor,

urmărind utilizarea raŃională a tuturor mijloacelor aflate în dotare şi puse la dispoziŃie;

- dotarea companiei logistice cu autocamioane cu oblon ridicător, platformă pentru transport apă, platformă pentru transport C.L, platformă frigorifică pentru transport produse alimentare, grupuri electrogene etc.;

- realizarea şi menŃinerea neîntreruptă a C2 pentru nevoile sprijinului logistic; - cunoaşterea de către toŃi factorii de conducere a necesităŃilor luptei care

derivă din principiile războiului;

187

- executarea de către compania de PoliŃie Militară a unui program de pregătire exigent, dur şi complet, condus de comandanŃi care înŃeleg folosirea eficientă a puterii de luptă a acesteia.

188

MONOGRAFIA FLOTILEI 56 FREGATE

Maistru militar principal Relu TEODOR, Consilier al comandantului pentru problemele maiştrilor militari şi subofiŃeri la

Flotila 56 Fregate

Înaltul Ordin de Zi nr. 173 din 22.08.1860 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza (având la bază Legea privitoare la instrucŃiunea armatei Principatelor Unite ale României din 13.05.1860) consfinŃea naşterea marinei militare a României prin unirea celor 2 flotile în CORPUL FLOTILEI. Urmare firească a acestui eveniment, statul român a acordat o atenŃie deosebită dotării cu nave moderne, atât la fluviu, cât şi la Marea Neagră. Această preocupare s-a concretizat prin construcŃia de nave în şantierele din Ńară şi prin comanda dată şantierelor europene cu tradiŃie pentru nave puternice, cu putere mare de foc, capabile să facă faŃă provocărilor externe, din ce în ce mai apăsătoare.

1. Diviziunea Contratorpiloarelor/Escadrila de Distrugătoare Careul de aşi al Marinei Regale Române

Primul Război Mondial a fost un semnal de alarmă care a determinat guvernul

României să finalizeze demersurile începute încă din anii 1914, când au fost comandate şantierului Pattison din Neapole/Italia, patru contratorpiloare. Dintre acestea au fost construite două, care au fost folosite de marina italiană în acŃiunile de luptă împotriva flotei austro-ungare, sub numele de Sparviero şi Nibbio. În urma negocierilor între cele două guverne, la 01.07.1920 aceste două nave, denumite Mărăşti şi Mărăşeşti, au sosit la ConstanŃa şi au fost încadrate ca distrugătoare clasa Aquila în Diviziunea Contratorpiloarelor, înfiinŃată prin Înaltul Decret Regal nr. 2.256 bis din 15.05.1920, sub comanda comandorului Vasile I. Pantazzi, în subordinea Diviziei de Mare.

Ca urmare a faptului că cele două nave au fost încadrate ca distrugătoare, la 01.04.1927 unitatea îşi schimbă denumirea în Grupul Distrug ătoarelor. Începând cu data de 07.09.1930, în conformitate cu Ordinului de Zi nr. 35 al Comandamentului Marinei, în compunerea unităŃii intră şi distrugătoarele Regele Ferdinand şi Regina Maria, comandate în 1926 Şantierelor italiene CTT&Pattison şi construite în perioada 1927-1930. La 01.07.1931, sub comanda comandorului Victor S. Schmidt, Grupul de Distrugătoare se transformă în Escadra de Distrugătoare, iar la 01.04.1933 îşi schimbă din nou denumirea devenind Escadrila de Distrugătoare.

189

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Escadrila de Distrugătoare era cunoscută drept careul de aşi al Marinei Regale, având inscripŃionate pe bordaj Regele Ferdinand – asul de cupă, Regina Maria – asul de pică, Mărăşeşti – asul de treflă şi Mărăşti – asul de caro. Misiunile acestor nave au constat în apărarea litoralului românesc, în asigurarea protecŃiei transporturilor de trupe şi materiale, în protecŃia navelor care executau minări în zonele de litoral ale Ńării noastre dar şi în zone ale teatrului de operaŃiuni din Nordul Mării Negre.

La 01.12.1941 distrugătorul Regina Maria a lovit un submarin inamic în zona Şabla, iar distrugătoarele Regina Maria şi Mărăşeşti au participat în ziua de 26 iunie 1941 la lupta navală din zona Tuzla împotriva crucişătoarelor sovietice Moscova şi Harkov, reuşind să-l scufunde pe primul şi să-l avarieze pe al doilea; la 17.12.1941 distrugătorul Regele Ferdinand a scufundat un submarin inamic în zona Burgas. Escadrila de Distrugătoare îşi aduce o contribuŃie importantă în cea mai mare operaŃiune navală din Marea Neagră – evacuarea forŃelor române din Crimeea în perioada 05.04.-1.05.1944. AcŃiunea s-a desfăşurat atât prin convoierea navelor cât şi prin luarea la bord a unor trupe ale armatei române. Misiunile Escadrilei de Distrugătoare în perioada 22.06.1941-23.08.1944 pot fi sintetizate în următoarele cifre: 71 misiuni, 1.840 ore de marş, 22.771 Mm parcurse.

Evenimentele de la 23.08.1944 găsesc Escadrila de Distrugătoare în portul ConstanŃa, dar în mare parte navele care o compuneau se aflau în stare de ineficienŃă. Singurul disponibil era distrugătorul NMS Regina Maria. În ziua de 25.08.1944, după al doilea ultimatum dat trupelor germane, comandantul forŃei germane, viceamiralul Brinkmann ordonă retragerea navelor din portul ConstanŃa fără a provoca distrugeri. În ziua de 29 august comandantul ForŃei Navale Maritime şi al teritoriului Dobrogea, contraamiralul Macellariu Horia primeşte un ultimatum din partea comandantului ForŃelor Navale Sovietice din Marea Neagră, amiralul Oktiabriski. Prima cerere a notei ultimative avea următorul conŃinut: „Toată Flota românească de război şi auxiliară să fie mutată la Sulina şi predată Comandamentului Maritim Sovietic”. În aceeaşi zi de 29 august, după consultări cu Statul Major al Marinei şi cu Marele Stat Major al Armatei, contraamiralul Macellariu transmite amiralului sovietic hotărârea autorităŃilor militare române de a colabora, nu de a se preda.

La 30.08.1944 în portul ConstanŃa intră primele unităŃi navale sovietice. La bordul distrugătoarelor şi a altor nave militare, pătrund în ziua de 5 septembrie ofiŃeri şi soldaŃi sovietici înarmaŃi care debarcă echipajele române, ofiŃerii şi maiştrii fiind internaŃi în clădirea Gării Maritime din port. Cu această ocazie, comandantul Escadrilei de Distrugătoare, căpitan comandor Dumbravă Alexandru s-a sinucis, iar ofiŃerul de gardă, căpitan Tudor Nicolae, a fost rănit prin împunsături de baionetă. Acest incident a avut loc la bordul navei comandant NMS Regina Maria. Cele patru distrugătoare, împreună cu alte nave ale Marinei Regale, având la bord echipaj sovietic, părăsesc portul ConstanŃa în ziua de 12.10.1944, la orele 16.00. Aceste nave au intrat în compunerea flotei sovietice dislocată în porturile din Marea Neagră.

La 04.10.1945, prin Ordinul circular nr. 6255 al ministrului Secretar de Stat pentru Marină – amiralul Petre Bărbuneanu – se face cunoscut personalului din Marină că: „Guvernul sovietic a consimŃit să transmită guvernului român navele captură de război, astfel: 2 distrugătoare (Mărăşti şi Mărăşeşti), 2 canoniere, 2

190

torpilore, 1 submarin, 6 vedete rapide, 3 vedete de pază, 2 vase hidrografice. Aceste nave vor forma nucleul marinei noastre de război viitoare.” Solemnitatea restituirii de către URSS a navelor româneşti a avut loc la GalaŃi, pe 12.10.1945. Navele Mărăşti şi Mărăşeşti au format SecŃia Distrugătoare în cadrul Grupării Navelor de Mare, unitate subordonată Comandamentului Apărării Litoralului Maritim din cadrul Comandamentului Marinei Regale.

La 11.05.1951, prin ordinul şefului MStM nr. 00316 s-a realizat o nouă organizare a comandamentelor, unităŃilor şi formaŃiunilor Marinei Militare. A fost constituit Divizionul de Distrugătoare format la început din Mărăşti şi Mărăşeşti, iar din iunie 1951, când guvernul sovietic a restituit României o parte din navele luate la 05.09.1944, în compunerea divizionului au intrat şi distrugătoarele tip R: Regele Ferdinand şi Regina Maria. În anul 1952, printr-o nouă organizare a Marinei Militare, a fost înfiinŃat Divizionul 418 Distrugătoare, având în compunere cele 4 nave sub numele tactic D11 – Mărăşti, D12 – Mărăşeşti, D21 – Regele Ferdinand, D22 – Regina Maria.

Activitatea la bordul distrugătoarelor s-a desfăşurat până în aprilie 1961 când a început acŃiunea de tăiere a acestora şi a altor nave ale Marinei Militare Române.

2. Flotila 56 Fregate

Flotila 56 Fregate este o mare unitate de nivel tactic subordonată Comandamentului Flotei, având în compunere un comandament de flotilă de nivel brigadă, cu următoarele forŃe în subordine: fregata Regele Ferdinand, fregata Regina Maria, fregata Mărăşeşti, Nava şcoală de suport logistic pentru fregate ConstanŃa, Grupul de Elicoptere. A fost înfiinŃată în conformitate cu Ordinul Ministrului Apărării NaŃionale nr. MS-28 din 20.02.2006, DispoziŃia Şefului SMG cu nr. B5/S/451 din 27.02.2006 şi DispoziŃia Şefului SMFN cu nr. A/S-1278 din 04.04.2006 privind intrarea în funcŃiune a Comandamentului Flotilei 56 Fregate începând cu data de 01.05.2006. Această decizie a avut ca principale obiective creşterea gradului de interoperabilitate cu forŃele terestre şi aeriene naŃionale, cât şi cu cele aparŃinând forŃelor aliate şi conducerea unitară a fregatelor intrate în compunerea ForŃelor Navale Române.

Derivând din misiunile ForŃelor Navale, Flotilei 56 Fregate îi revin următoarele misiuni:

- descurajarea acŃiunilor ilegale pe mare prin prezenŃa activă în raioane şi pe rute cu risc ridicat;

- executarea supravegherii comunicaŃiilor navale şi intervenŃia în sprijinul autorităŃii naŃionale pentru combaterea terorismului naval, a pirateriei şi interzicerea traficului ilicit de substanŃe sau mărfuri periculoase;

- căutarea şi salvarea pe mare; - participarea la acŃiuni de asistenŃă umanitară; - protecŃia căilor de comunicaŃii, a porturilor şi a navelor de transport cu

încărcături importante, a platformelor de exploatare petrolieră şi a activităŃilor de exploatare a resurselor biologice în zona maritimă economică exclusivă;

191

- participarea la operaŃiuni de interdicŃie maritimă prin monitorizarea şi controlul traficului maritim, controlul navelor militare şi civile pătrunse în zona de interdicŃie;

- participarea la misiuni pentru evacuarea pe mare a cetăŃenilor români din străinătate sau din anumite zone de risc;

- lovirea navelor de suprafaŃă inamice cu rachete; - căutarea, descoperirea şi atacul submarinelor, independent sau în comun cu

alte forŃe specializate; - sprijinul forŃelor aflate în supraveghere, independent sau în comun cu alte

forŃe; - dezorganizarea comunicaŃiilor maritime inamice, independent sau în comun

cu alte forŃe; - sprijinul cu foc al forŃelor care acŃionează la litoral; - participarea la misiuni internaŃionale, umanitare şi de menŃinere a păcii. Cel căruia i-a revenit dificila sarcină de a coordona înfiinŃarea acestei unităŃi de

elită a fost comandorul dr. Aurel POPA. În perioada 01.05.-01.12.2006 a reuşit să integreze cele două fregate sosite din Marea Britanie în sistemul ForŃelor Navale Române, alături de fregata Mărăşeşti şi Nava şcoală de suport logistic pentru fregate ConstanŃa.

Din decembrie 2006 misiunea conducerii Flotilei 56 Fregate i-a revenit comandorului Alexandru MÎRŞU, sub a cărui coordonare s-a realizat atingerea nivelului de interoperabilitate a fregatelor cu structurile similare NATO, la standardele acestora. De asemenea s-a realizat integrarea Grupului de Elicoptere în cadrul Flotilei şi desfăşurarea activităŃilor de zbor de pe elidromul Tuzla şi în comun cu fregatele.

Începând cu 26.02.2009 ştafeta a fost preluată de comandorul dr. Sorin LEARSCHI, cel care a fost comandantul care a adus în Ńară cele două fregate tip 22 şi a comandant fregata Regele Ferdinand la prima participare a unei nave militare româneşti la OperaŃia NATO (Art. 5) ACTIVE ENDEAVOUR.

3. Regele Ferdinand

3.1. Distrugătorul Regele Ferdinand Actul oficial de iniŃiere a comenzii de construcŃie a contratorpiloarelor Regele

Ferdinand şi Regina Maria l-a constituit rezoluŃia preşedintelui Consiliului de Miniştri pe referatul Inspectoratului General al Marinei nr. 345/05.10.1926, prin care se aproba realizarea a două contratorpiloare (distrugătoare), a unui submarin şi a unei nave bază. Primele negocieri s-au purtat cu Casa Pattison cu care s-a semnat la 13.11.1926 un contract în baza Jurnalului Consiliului de Miniştri nr. 3393 din 10.11.1926.

Contratorpiloarele Regele Ferdinand şi Regina Maria, devenite distrugătoare, au fost construite de şantierele italiene CTT&Pattison, devenite ulterior Officine Meccaniche e Cantieri Navali di Napoli, după un proiect Thornicroft, începând cu 1927 şi până în 1930 când au sosit în Ńară.

192

Cele două distrugătoare aveau următoarele caracteristici: deplasament = 2.000 t, pescaj = 4 m, lungime maximă = 102 m, lăŃime = 9,6 m, viteză = 37 Nd, puterea efectivă totală a maşinii = 52.000 CP, raza de acŃiune cu viteza de 15 Nd = 3.000 Mm. La bord exista următorul armament: 5 tunuri de 120 mm Bofors (Suedia), 1 tun AA de 76,2 mm Bofors (Suedia), 4 tunuri mitralieră de 40 mm, 2 grupuri trinate, de tuburi lanstorpile de 533 mm, 1 instalaŃie dublă în ambele borduri, la pupa pentru lansat mine, instalaŃie pentru aruncat bombe antisubmarine, la pupa. Nava avea un echipaj de 330 marinari.

Scurt istoric Distrugătorul a fost lansat la apă la 01.12.1928, la Napoli. Probele de recepŃie

au durat până la 05.06.1930. La 28.07.1930 au sosit la Napoli şi s-au ambarcat la bordul distrugătoarelor Regele Ferdinand şi Regina Maria ofiŃerii, maiştrii şi trupa, trimişi pentru completarea echipajelor (proveniŃi în mare parte din echipajele distrugătoarelor tip M – Mărăşti şi Mărăşeşti). La 04.09.1930 distrugătoarele Regele Ferdinand şi Regina Maria au părăsit portul de origine luând drumul către Ńară. La 07.09.1930 au acostat în portul ConstanŃa, înscriindu-se în ordinea de bătaie a Diviziei de Mare, conform Ordinului de Zi nr. 35 al Comandamentului Marinei.

La 27.05.1931, în portul ConstanŃa, au avut loc festivităŃile prilejuite de botezul distrugătoarelor şi decorarea bricului Mircea cu Semnul onorific pentru 40 de ani de serviciu. La ceremonie au participat regele Carol al II-lea, Nicolae Iorga (preşedintele Consiliului de Miniştri), Dimitrie Ghica (ministru de externe) şi alte oficialităŃi. Începând cu 01.07.1931 a format împreună cu distrugătoarele Regina Maria, Mărăşti şi Mărăşeşti Escadrila de Distrugătoare, comandată de comandor Schmidt S. Victor.

Misiunile navei în timpul războiului antisovietic au constat în apărarea litoralului românesc, în asigurarea siguranŃei transporturilor de trupe şi materiale, în protecŃia navelor care executau minări în zonele de litoral ale Ńării noastre dar şi în zone ale teatrului de operaŃiuni din Nordul Mării Negre. La 30.11.1941 împreună cu Regina Maria a scufundat un submarin în zona Şabla, iar la 17.12.1941 a scufundat alt submarin în zona Burgas. În perioada aprilie-mai 1944 a participat la cea mai mare operaŃiune navală din Marea Neagră, denumită OperaŃiunea 60.000, care a constat în evacuarea trupelor române din Crimeea.

Camuflate după modelul Kriegsmarine, distrugătoarele purtau ca semn de recunoaştere un dreptunghi alb cu crucea Sfântului Andrei, de culoare roşie, iar în borduri aveau inscripŃionate pe bordaj asul de cupă Regele Ferdinand, asul de pică Regina Maria, asul de treflă Mărăşeşti şi asul de caro Mărăşti.

La 30.08.1944 în portul ConstanŃa au intrat primele unităŃi navale sovietice. La bordul distrugătoarelor şi a altor nave militare au pătruns în ziua de 5 septembrie militari sovietici înarmaŃi care au debarcat echipajele române, ofiŃerii şi maiştrii fiind internaŃi în clădirea Gării Maritime din port. Distrugătorul Regele Ferdinand şi celelalte trei distrugătoare, împreună cu alte nave ale Marinei Regale, având la bord echipaj sovietic, au părăsit portul ConstanŃa în ziua de 12.10.1944, intrând în compunerea flotei sovietice dislocată în porturile din Marea Neagră.

La 11.05.1951, prin ordinul şefului MStM nr. 00316 s-a realizat o nouă organizare a comandamentelor, unităŃilor şi formaŃiunilor Marinei Militare, prin care

193

era constituit Divizionul de Distrugătoare format la început din navele Mărăşti şi Mărăşeşti, care fuseseră returnate la 12.10.1945, la care s-au alăturat şi distrugătoarele tip „R” – Regele Ferdinand şi Regina Maria, restituite de guvernul sovietic la 24.06.1951. În anul 1952 s-a înfiinŃat Divizionul 418 Distrugătoare, având în compunere cele 4 distrugătoare româneşti, sub numele tactic D11 – Mărăşti, D12 – Mărăşeşti, D21 – Regele Ferdinand, D22 – Regina Maria.

Activitatea la bordul distrugătoarelor s-a desfăşurat până în aprilie 1961 când a început acŃiunea de tăiere a acestora şi a altor nave ale Marinei Militare Române.

3.2. HSM Coventry HSM Coventry a fost construită de şantierul Swan Hunter din Anglia, în

perioada 1984-aprilie 1986, când a fost lansată la apă şi încadrată cu echipaj. A intrat în serviciu în octombrie 1988, ca fregată tip 22 (Batch 2), cu numărul de bordaj F98.

A fost angajată efectiv în serviciul Royal Navy, fiind dislocată în numeroase zone, de la Golful Arabic şi Oceanele Atlantic şi Indian până la Marea Mediterană şi Marea Caraibelor, unde, în timpul ultimei sale misiuni, în noiembrie 2001, a jucat un rol decisiv în capturarea unui transport de cocaină, în valoare de 40 milioane de lire. A parcurs 425.776 Mm şi a navigat o durată care depăşeşte 30.000 de ore, ceea ce înseamnă o rată de utilizare pe mare de 25% pe an. A fost dislocată în ForŃa Royal Navy din Kosovo în anul 1999, iar la sfârşitul aceluiaşi an a continuat să reprezinte contribuŃia Marii Britanii la ForŃa Navală Atlantică a NATO.

A ieşit din serviciu Royal Navy în ianuarie 2002 şi începând cu anul 2003 a intrat într-un program de regenerare şi modernizare pentru a fi preluată de către ForŃele Navale Române.

3.3. Fregata Regele Ferdinand Prin Hotărârea nr. 1423 din 12.12.2002, în temeiul art. 107 din ConstituŃie, al

art. 7 din OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 60/2001 privind achiziŃiile publice, aprobat cu modificări şi completări prin Legea nr. 212, art. .2 lit. f, art. 35 alin. 1 şi art. 37 alin. 4 din Legea datoriei publice nr. 81/1999, Guvernul României a aprobat achiziŃia de către MApN a două fregate tip 22, disponibilizate de către Marina Regală Britanică şi a etapei I de regenerare şi modernizare a acestora, prin negociere cu o singură sursă, de la Ministerul Apărării din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

Prin DispoziŃia Statului Major General numărul B5/S/1609 din 30.07.2003, la 01.09.2003 s-a înfiinŃat, în subordinea directă a Comandamentului OperaŃional Naval, fregata Regele Ferdinand, prima fregată engleză tip 22, având dislocarea în garnizoana ConstanŃa.

La data de 01.05.2004, personalul selecŃionat şi pregătit pentru ocuparea posturilor la fregata Regele Ferdinand a fost numit în funcŃii, prin ordinele şefului Statului Major al ForŃelor Navale nr. MO 46/28.04.2004, MM 47/28.04.2004, MS 24/28.08.2004, iar pe 01.06.2004 a fost constituit echipajul în locaŃia Academiei Navale, respectiv Şcolii de AplicaŃie a ForŃelor Navale, în vederea derulării activităŃilor de pregătire şi operaŃionalizare structurală. În perioada 2-7 iulie 2004, echipajul complet al navei s-a reunit la Portsmouth, la bordul barjei Cornelius

194

Drebell, pentru luarea în primire a navei şi desfăşurarea pregătirii centralizate sub coordonarea echipelor de instructori evaluatori ai BAE SYSTEM şi FOST (FLAG OFFICER SEA TRENING).

La data de 03.09.2004, în conformitate cu acordul de achiziŃie şi planul de activităŃi al Comisiei de AcceptanŃă Finală a fregatei Regele Ferdinand, au fost semnate documentele de acceptanŃă finală a navei, aceasta trecând sub autoritatea statului român, iar marinarii români s-au instalat la bord.

La 09.09.2004, pe dana Victory Jetty din portul Portsmouth, Marea Britanie, s-a conferit în cadru festiv pavilionul navei şi s-a acordat numele de Regele Ferdinand, numărul de bordaj 221, cu specificarea clasei F din care face parte nava.

La ceremonia de comisionare au fost prezenŃi preşedintele României Ion Iliescu, ministrul Apărării Ioan Mircea Paşcu, şeful SMG generalul dr. Mihail Popescu şi Şeful Statului Major al ForŃelor Navale, contraamiralul dr. Gheorghe Marin. Partea britanică a fost reprezentată de Lordul Bach of Lutterworth, ministrul pentru înzestrare, viceamiralul James Burnell Nugent, din Comandamentul Royal Navy, Sir Charles Mansfield, preşedintele BAE Systems, reprezentanŃi ai Fleet Support Limited şi Rolls Royce.

A părăsit portul Portsmouth la 26.11.2004, orele 13.30 şi a acostat în portul ConstanŃa vineri 10.12.2004, fiind escortată la intrarea în port de nave de luptă şi două elicoptere şi a intrat în subordinea Comandamentului OperaŃional Naval.

La data de 01.07.2006, în baza Ordinului Ministrului Apărării NaŃionale nr. MS-28/20.02.2006 fregata Regele Ferdinand (F 221) trece din subordinea Comandamentului OperaŃional Naval în subordinea Flotilei 56 Fregate.

A fost numită nava comandant a portului militar ConstanŃa, preluând ştafeta de NAVĂ AMIRAL a ForŃelor Navale Române.

Fregata F 221 este capabilă să execute lupta în toate cele trei medii: la suprafaŃă, aerian şi sub apă. Principalele misiuni ale fregatei sunt: navă de comandă a unei grupări navale, participarea la operaŃiuni comune sau colective, supravegherea situaŃiei navale şi controlul traficului maritim în marea teritorială, zona contiguă şi zona economică exclusivă, protecŃia căilor de transport şi de comunicaŃii maritime, sprijinirea forŃelor specializate în combaterea poluării apelor maritime, contrabandei şi transporturilor ilicite de armament şi droguri, participarea la acŃiuni naŃionale şi internaŃionale de căutare şi salvare pe mare sau ajutor umanitar, instruirea navală pe mare.

Principalele caracteristici ale navei: fregată de tip 22 generaŃia a II-a, deplasament = 4.900 t, lungime = 148 m, lăŃime = 14,75 m, pescaj maxim = 6,4 m, viteză maximă = 30 Nd, autonomie = 4.600 Mm/14 Nd, echipaj = 205 persoane.

Sisteme de armament: tun super-rapid 76 mm OTOMELARA, instalaŃii lansare torpile, sistem de comandă asistat de calculator, instalaŃii de bruiaj pasiv TERMA, sistem de lupă electronică.

Propulsie: 2 turbine Rolls-Royce Olympus, în total 50.000 CP, 2 turbine Rolls-Royce Tyne, în total 9.900 CP, 2 elice cu pas variabil.

De la intrarea în serviciul ForŃelor Navale Române a executat o serie de misiuni: OperaŃia ACTIVE ENDEAVOUR 2005, 2007, 2008 – Marea Mediterană; CERTEX 2007, 2008 – Bulgaria; Stagiu SNMG-2 – Marea Mediterană, NOBLE

195

MIDAS 2007 – CroaŃia; NOBLE MIDAS 2008 – Italia; Summit-ul NATO – Bucureşti 2008; exerciŃiile naŃionale: Euxin, Litoral, Pontica, Getica.

În perioada 14-19.11.2008 a efectuat o vizită oficială în Israel, portul Haifa, prima vizită a unei nave româneşti în această Ńară.

La data de 25.11.2008 a primit Emblema de Onoare a ForŃelor Navale din partea Şefului Statului Major al ForŃelor Navale. A obŃinut acreditările internaŃionale nivel I (2007) şi nivel II (2008) privind interoperabilitatea cu navele AlianŃei Nord Atlantice, certificare care permite fregatelor tip 22 să participe alături de navele NATO la toate tipurile de misiuni internaŃionale.

În martie 2007, specialiştii IAR Ghimbav şi reprezentanŃii Grupului de elicoptere au executat testarea/omologarea elicopterului IAR 330 PUMA Naval la bordul fregatei tip T 22 R.

În perioada 10-11.11.2009, în premieră pentru ForŃele Navale Române, în cadrul echipajului fregatei Regele Ferdinand a fost încadrat serviciul de luptă aviaŃie.

4. Regina Maria

4.1. Distrugătorul Regina Maria Actul oficial de iniŃiere a comenzii de construcŃie a contratorpiloarelor Regele

Ferdinand şi Regina Maria l-a constituit rezoluŃia preşedintelui Consiliului de Miniştri pe Referatul Inspectoratului General al Marinei nr. 345/05.10.1926, prin care se aproba realizarea a două contratorpiloare (distrugătoare), a unui submarin şi a unei nave bază. Primele negocieri s-au purtat cu Casa Pattison cu care s-a semnat, la 13.11.1926, un contract în baza Jurnalului Consiliului de Miniştri nr. 3393 din 10.11.1926.

Contratorpiloarele Regele Ferdinand şi Regina Maria, devenite distrugătoare, au fost construite de şantierele italiene CTT&Pattison, devenite ulterior Officine Meccaniche e Cantieri Navali di Napoli, după un proiect Thornicroft, începând cu 1927 şi până în 1930 când au sosit în Ńară.

Scurt istoric A fost lansat la apă la 02.03.1929, la Napoli, iar probele de recepŃie au durat

până la 15.06.1930. La 28.07.1930, la Napoli, s-au ambarcat la bordul distrugătoarelor Regele Ferdinand şi Regina Maria ofiŃerii, maiştrii şi trupa trimişi pentru completarea echipajelor (proveniŃi în mare parte din echipajele distrugătoarelor tip M – Mărăşti şi Mărăşeşti). La 04.09.1930 distrugătoarele Regele Ferdinand şi Regina Maria au părăsit portul de origine luând drumul către Ńară. La 07.09.1930 la ora 13.00 au acostat în portul ConstanŃa. Conform Ordinului de Zi nr. 35 al Comandamentului Marinei, navele au intrat în serviciu în 07.09.1930, înscriindu-se în ordinea de bătaie a Diviziei de Mare.

La 27.05.1931 în portul ConstanŃa, au avut loc festivităŃile prilejuite de botezul distrugătoarelor şi decorarea bricului Mircea cu Semnul onorific pentru 40 de ani de serviciu. La ceremonie au participat regele Carol al II-lea, Nicolae Iorga (preşedintele Consiliului de Miniştri), Dimitrie Ghica (ministru de externe) şi alte oficialităŃi.

196

Începând cu 01.07.1931 a format împreună cu distrugătoarele Regele Ferdinand, Mărăşti şi Mărăşeşti Escadrila de Distrugătoare, comandată de comandor Schmidt S. Victor.

La 22.06.1932 Majestatea Sa Regina Maria a dorit să viziteze nava care îi purta numele. Astfel, împreună cu 10 invitaŃi a făcut un voiaj la Balcic, de unde s-a înapoiat în aceeaşi zi. La 23.04.1937 a plecat într-un voiaj cu destinaŃia Portsmouth, prilejuit de festivităŃile nautice desfăşurate cu ocazia încoronării regelui George VI al Marii Britanii . Sub comanda căpitan comandorului Alexandru Stoianovici, a fost destinată să reprezinte România la serbările ocazionate de căsătoria prin Ńului moştenitor al Greciei, dar în perioada 04-06.01.1938, avându-l la bord pe prinŃul moştenitor Mihai, o furtună i-a produs avarii grave şi a obligat nava să se întoarcă la ConstanŃa. În 19.10.1938 a participat la funeraliile preşedintelui Turciei Kemal Attaturk , comandantul navei căpitan comandorul Horia Macellariu şi comandorul August Roman depunând o coroană de flori la mormântul acestuia.

La 29.10.1938, conform testamentului reginei Maria, trupul i-a fost înmormântat la Curtea de Argeş, iar inima a fost transportată la reşedinŃa din Balcic (în Bulgaria de astăzi). De la ConstanŃa până în Balcic inima reginei a fost transportată cu distrugătorul Regina Maria, sub comanda căpitan comandorului Horia Macellariu (şi a fost adusă înapoi în Ńară în 1940 când România a pierdut Cadrilaterul, fiind depusă în capela reşedinŃei de la Bran).

Camuflate după modelul Kriegsmarine, distrugătoarele purtau ca semn de recunoaştere un dreptunghi alb cu crucea Sfântului Andrei, de culoare roşie iar în borduri aveau inscripŃionate asul de cupă Regele Ferdinand, asul de pică Regina Maria, asul de treflă Mărăşeşti şi asul de caro Mărăşti.

La intrarea României în Al Doilea Război Mondial se aflau în stare de operativitate numai distrugătoarele Regina Maria şi Mărăşeşti. Aceste nave au participat în ziua de 26.06.1941, împreună cu alte forŃe ale Marinei Regale, la lupta navală din zona Tuzla, împotriva crucişătoarele sovietice Moscova şi Harkov cu un deplasament de 5.900 t fiecare. Focul artileriei distrugătoarelor româneşti precum şi al bateriei germane Tirpitz au obligat navele sovietice să schimbe de drum şi să ajungă în situaŃia de a intra în câmpul de mine plasat de militarii români. Drept urmare, crucişătorul Moscova s-a scufundat iar Harkov, avariat, s-a retras. La 30.11.1941 împreună cu Regele Ferdinand a scufundat un submarin în zona Şabla. În perioada aprilie – mai 1944 a participat la acŃiunea 60.000 de evacuare a forŃelor române din Crimeea, cea mai mare operaŃiune navală din Marea Neagră.

Evenimentele de la 23.08.1944 au găsit Escadrila de Distrugătoare în portul ConstanŃa, dar în mare parte navele care o compuneau se aflau în stare de ineficienŃă. Singurul disponibil era distrugătorul NMS Regina Maria. La 30.08.1944, în portul ConstanŃa au intrat primele unităŃi navale sovietice. La bordul distrugătoarelor şi a altor nave militare, au pătruns în ziua de 5 septembrie militari sovietici înarmaŃi care au debarcat echipajele române, ofiŃerii şi maiştrii fiind internaŃi în clădirea Gării Maritime din port.

Distrugătoarele Regina Maria, Regele Ferdinand, Mărăşti şi Mărăşeşti, împreună cu alte nave ale Marinei Militare, având la bord echipaj sovietic, au părăsit

197

portul ConstanŃa în ziua de 12.10.1944. Aceste nave au intrat în compunerea flotei sovietice dislocată în porturile din Marea Neagră.

La 11.05.1951, prin ordinul şefului MStM nr. 00316 s-a realizat o nouă organizare a comandamentelor, unităŃilor şi formaŃiunilor Marinei Militare, prin care era constituit Divizionul de Distrugătoare format la început din navele Mărăşti şi Mărăşeşti, care fuseseră returnate la 12.10.1945, la care s-au alăturat şi distrugătoarele tip R – Regele Ferdinand şi Regina Maria, restituite de guvernul sovietic la 24.06.1951. În anul 1952 s-a înfiinŃat Divizionul 418 Distrugătoare, având în compunere cele 4 distrugătoare româneşti, sub numele tactic D11 – Mărăşti, D12 – Mărăşeşti, D21 – Regele Ferdinand, D22 – Regina Maria.

Activitatea la bordul distrugătoarelor s-a desfăşurat până în anul 1961 când, în aprilie, a început acŃiunea de tăiere a acestora şi a altor nave ale Marinei Militare Române.

4.2. HMS London OperaŃiunile de construcŃie a navei au demarat la 23.02.1982, nava fiind

lansată la apă la 27.10.1984, iar operaŃiunea de comisionare a avut loc în 1987, nava fiind încadrată în clasa fregatelor tip 22, generaŃia a doua şi a primit numele Bloodhound şi numărul de bordaj F 95. La solicitarea primarului capitalei britanice, în amintirea distrugătorului clasa County cu acelaşi nume cu oraşul Londra, tradiŃie foarte populară în Marina Regală Britanică, nava a preluat numele de HMS London.

În 1988 nava a fost dislocată în Marea Baltică având misiunea de a testa echipamentul de detectare submarină pe navele ruseşti, în 1991 a devenit navă comandant în forŃa Royal Navy din Golful Persic, în 1993 a participat activ la Războiul din Golf, iar în anul 1995 a participat la războiul din Bosnia. În noiembrie 1998 a desfăşurat exerciŃii în Marea Neagră cu nave aparŃinând României şi Ucrainei, iar în perioada 21-24 noiembrie a vizitat portul ConstanŃa.

A ieşit din serviciul Royal Navy în 1999. În perioada cât a fost în serviciu a parcurs peste 300.000 Mm, a fost dislocată în climate de la arctice la tropicale şi a navigat o durată care depăşeşte 35.000 de ore, ceea ce înseamnă o rată de utilizare mai mare de 25% din ani.

În anul 2004 a început parcurgerea unui program de regenerare a fregatei, program care să asigure parametrii iniŃiali ai tehnicii de la bord şi implementarea de tehnică şi armamente noi.

4.3. Fregata Regina Maria În conformitate cu ordinul Ministrului Apărării nr. MS-47 din 10.03.2004, cu

dispoziŃiunea Statului Major General nr. B5/S/1090 din 17.05.2004 şi cu ordinul Şefului Statului Major al ForŃelor Navale nr. B/S/416 din 28.06.2004, începând cu data de 01.08.2004 a intrat în vigoare statul de organizare al fregatei Regina Maria, nava cu numărul de bordaj F 222.

La data de 18.08.2004 cadrele militare din echipajul fregatei Regina Maria s-au prezentat la Şcoala de AplicaŃie a ForŃelor Navale, în vederea constituirii echipajului şi desfăşurării centralizate a pregătirii, iar la data de 30.03.2005 întregul

198

echipaj a fost dislocat în baza navală NELSON din Portsmouth în vederea începerii pregătirii în comun.

La 04.04.2005 primii 76 militari au început cursul de familiarizare cu nava, iar la 12.04.2005 s-au mutat la bord în vederea dublării serviciilor de zi. La 16.04.2005 a fost semnat acordul de recepŃie a fregatei Regina Maria de către Comisia de AcceptanŃă.

La 21.04.2005 a avut loc ceremonialul de înmânare a pavilionului navei şi de intrare a acesteia în serviciul ForŃelor Navale Române, iar la 14.07.2005 fregata a părăsit baza navală NELSON/Portsmoth, începând marşul către Ńară.

La 25.07.2005, în prezenŃa preşedintelui României, Traian Băsescu, a avut loc ceremonialul de primire a fregatei Regina Maria în portul ConstanŃa, nava intrând în subordinea Comandamentului OperaŃional Naval.

La 01.07.2006, în baza Ordinului Ministrului Apărării NaŃionale nr. MS-28 din 20.02.2006 fregata Regina Maria trece din subordinea Comandamentului OperaŃional Naval în subordinea Flotilei 56 Fregate.

La 03.08.2009 au loc primele apuntări pe timp de noapte cu elicopterul IAR 330 PUMA Naval pe fregata tip T 22 R (Regina Maria).

Fregata Regina Maria este capabilă să execute lupta în toate cele trei medii: la suprafaŃă, aerian şi sub apă. Principalele misiuni pe care le poate îndeplini sunt: navă de comandă a unei grupări navale, participarea la operaŃiuni comune sau colective, supravegherea situaŃiei navale şi controlul traficului maritim în marea teritorială, zona contiguă şi zona economică exclusivă, protecŃia căilor de transport şi de comunicaŃii maritime, sprijinirea forŃelor specializate în combaterea poluării apelor maritime, contrabandei şi transporturilor ilicite de armament şi droguri, participarea la acŃiuni naŃionale şi internaŃionale de căutare şi salvare pe mare sau ajutor umanitar, instruirea navală pe mare.

Principalele caracteristici ale fregatei sunt: deplasament = 4.900 t, lungime = 148 m, lăŃime = 14,75 m, pescaj maxim = 6,4 m, viteză maximă = 30 Nd, autonomie = 4600 Mm/14 Nd, echipaj = 205 persoane.

Sisteme de armament: tun super-rapid 76 mm OTOMELARA, instalaŃii lansare torpile, sistem de comandă asistat de calculator, instalaŃii de bruiaj pasiv TERMA, sistem de lupă electronică.

Propulsie: 2 turbine Rolls-Royce Olympus, în total 50.000 CP, 2 turbine Rolls-Royce Tyne, în total 9.900 CP, 2 elice cu pas variabil.

Principalele misiuni executate au fost: exerciŃiul PfP COOPERATIVE MAKO 2006; OperaŃia ACTIVE ENDEAVOUR 200; ExerciŃiul multinaŃional NIIRIS-07, Creta/Grecia; SUMMIT-ul NATO organizat în România, 2008; OperaŃia ACTIVE ENDEAVOUR 2009.

5. Mărăşeşti

5.1. Distrugătorul M ărăşeşti În anul 1914 au fost comandate în Italia, şantierului Pattison din Neapole, 4

contratorpiloare, iar şantierului Fiat din Spezzia, un submarin. Datorită izbucnirii

199

primului război mondial au fost construite doar două contratorpiloare, cu denumirea de Nubio şi Sparviero, dar nu au fost livrate conform contractului, fiind folosite în anii conflagraŃiei de marina italiană, în acŃiunile de luptă împotriva flotei austro-ungare.

În şedinŃa din 17.11.1919, luând în discuŃie raportul ministrului de război, generalul Răşcanu, guvernul condus de generalul Arthur Văitoianu a autorizat Ministerul de Război să continue tratativele cu guvernul Italiei, în vederea achiziŃionării navelor comandate înainte de război şi pe care le folosiseră deja italienii. La 01.07.1920 aceste două nave au sosit la ConstanŃa şi au primit numele Mărăşeşti (ex. Nibbio) şi Mărăşti (ex Sparviero), cunoscute după această dată ca nave tip distrugător din clasa Aquila. Pentru început, cei care deserveau partea electromecanică erau ofiŃeri italieni.

Cele două distrugătoare aveau următoarele caracteristici: deplasament = 1.700 t, pescaj = 3,50 m, lungime maximă = 94,36 m, lăŃime = 9,47 m, viteză = 35 Nd, puterea maşinii = 45.000 CP, autonomie = 1.700 Mm/15 Nd; 300 Mm/35 Nd, efectiv = 139 membri şi următoarele tipuri de armament: 3 tunuri de 152 mm Armstrong Md. 1899 (înlocuite în 1926 cu tunuri de 120 mm); 4 tunuri 76 mm Armstrong, 2 mitraliere de 13,2 mm, 2 grupuri lanstorpile binate de 450 mm.

Prin Decretul Regal nr. 2156 bis, publicat în Monitorul Oficial nr. 60/18.06.1920, începând cu 01.07.1920 cele două nave au fost organizate într-un divizion intitulat Diviziunea Contratorpiloarelor , sub comanda comandorului Vasile I. Pantazzi şi subordonat Diviziei de Mare. Începând cu data de 01.07.1931 a format împreună cu distrugătoarele Regele Ferdinand, Regina Maria şi Mărăşti Escadrila de Distrugătoare, la comanda căreia se afla comandorul Victor S. Schmidt.

În anii următori intrării în serviciu au fost aduse unele modificări armamentului iniŃial al distrugătoarelor. Astfel, în 1926, tunurile de 152 mm au fost înlocuite cu tunuri de 120 mm în turele binate. În anul următor, au fost instalate pe distrugătoare aparate de tir centralizate, iar în anul 1935 aceste nave au fost dotate cu tunuri navale şi antiaeriene tip Rheinmetall de 37 mm şi cu mitraliere tip Hotchiss de 13,2 mm. După efectuarea în 1939, în Şantierul Naval GalaŃi, a unor reparaŃii generale, distrugătoarele de tip M au fost dotate şi cu tunuri antiaeriene de fabricaŃie germană tip SKC cu calibru de 37 mm.

La intrarea României în Al Doilea Război Mondial se aflau în stare de operativitate numai distrugătoarele Regina Maria şi Mărăşeşti. Aceste nave participă în ziua de 26.06.1941, împreună cu alte forŃe ale Marinei Regale, la lupta navală din zona Tuzla împotriva crucişătoarele sovietice Moscova şi Harkov cu un deplasament de 5.900 t fiecare. Focul artileriei distrugătoarelor româneşti precum şi al bateriei germane Tirpitz au obligat navele sovietice să ajungă în câmpul de mine plasat de marinarii militari români. Drept urmare crucişătorul Moscova s-a scufundat iar Harkov avariat, s-a retras.

În Al Doilea Război Mondial navele din cadrul Escadrilei de Distrugătoare erau considerate careul de aşi al Marinei Regale, având inscripŃionate pe bordaj: Mărăşeşti – asul de treflă, Mărăşti – asul de caro, Regele Ferdinand – asul de cupă şi Regina Maria – asul de pică. Misiunile acestor nave au constat în asigurarea

200

transporturilor de trupe şi materiale, în protecŃia navelor care executau minări în zonele de litoral ale Ńării noastre dar şi în zone ale teatrului de operaŃiuni din nordul Mării Negre, în apărarea litoralului românesc. Un moment important l-a constituit acŃiunea de evacuare a forŃelor române din Crimeea, în aprilie-mai 1944. AcŃiunea s-a desfăşurat atât prin convoierea navelor cât şi prin luarea la bord a unor efective ale trupelor române şi a constituit cea mai amplă operaŃiune navală din Marea Neagră.

În ziua de 29.08.1944 comandantul ForŃei Navale Maritime şi al teritoriului Dobrogea, contraamiralul Macellariu Horia a primit un ultimatum din partea comandantului ForŃelor Navale Sovietice din Marea Neagră, amiralul Oktiabriski, ultimatum în care se cerea ca toată flota românească de război şi auxiliară să fie predată Comandamentului Maritim Sovietic. După consultări cu Statul Major al Marinei şi cu Marele Stat Major al Armatei, contraamiralul Macellariu transmite amiralului sovietic hotărârea autorităŃilor militare române de acceptare a colaborării, nu a predării.

La 30.08.1944, în portul ConstanŃa au intrat primele unităŃi navale sovietice. La bordul distrugătoarelor şi a altor nave militare aflate în portul ConstanŃa, au pătruns în ziua de 5 septembrie militari sovietici înarmaŃi care au debarcat echipajele române, ofiŃerii şi maiştrii fiind internaŃi în clădirea Gării Maritime din port.

Cele patru distrugătoare, împreună cu alte nave ale Marinei Regale, având la bord echipaj sovietic au părăsit portul ConstanŃa în ziua de 12.10.1944, la orele 16.00. În flota sovietică distrugătorul Mărăşeşti a fost încadrat în categoria distrugătoarelor de tip uşor, în timp ce distrugătorul Mărăşti a intrat în clasa de distrugătoare tip rapid.

La 04.10.1945, prin Ordinul circular nr. 6255 al ministrului Secretar de Stat pentru marină – amiral Petre Bărbuneanu – s-a făcut cunoscut personalului de marină că: „Guvernul sovietic a consimŃit să transmită guvernului român navele captură de război, astfel: 2 distrugătoare (Mărăşti şi Mărăşeşti), 2 canoniere, 2 torpilore, 1 submarin, 6 vedete rapide, 3 vedete de pază, 2 vase hidrografice. Aceste nave vor forma nucleul marinei noastre de război viitoare.” Solemnitatea restituirii de către URSS a navelor româneşti a avut loc la GalaŃi, pe 12.10.1945. Navele Mărăşti şi Mărăşeşti au format SecŃia Distrugătoare în cadrul Grupării Navelor de mare, unitate subordonată Comandamentului Apărării Litoralului Maritim din cadrul Comandamentului Marinei Regale. Distrugătoarele au intrat în reparaŃii, la fel ca şi celelalte nave maritime restituite de guvernul sovietic.

În octombrie 1948, cele două distrugătoare (D1 – Mărăşti şi D2 – Mărăşeşti) au format SecŃia de Distrugătoare subordonată ForŃei Maritime, mare unitate din compunerea Comandamentului Marinei. La 11.05.1951, prin ordinul şefului MStM nr. 00316 s-a realizat o nouă organizare a comandamentelor, unităŃilor şi formaŃiunilor Marinei Militare, prin care era constituit Divizionul de Distrugătoare format la început din navele Mărăşti şi Mărăşeşti, iar de la 24.06.1951 s-au alăturat şi distrugătoarele tip R – Regele Ferdinand şi Regina Maria – restituite de guvernul sovietic.

În anul 1952, printr-o nouă organizare a Marinei Militare, a fost înfiinŃat Divizionul 418 Distrugătoare, având în compunere cele 4 nave sub numele tactic

201

D11 – Mărăşti, D12 – Mărăşeşti, D21 – Regele Ferdinand, D22 – Regina Maria, dislocate în portul ConstanŃa.

Activitatea la bordul distrugătoarelor s-a desfăşurat până în anul 1961, când în aprilie a început acŃiunea de tăiere a acestora şi a altor nave ale Marinei Militare Române.

5.2. Fregata Mărăşeşti Nava a fost construită în şantierul naval Mangalia, după un proiect românesc,

între anii 1979-1985 şi este cea mai mare navă de război construită vreodată în România.

La 31.10.1984 s-a înfiinŃat UM 02155, iar în data de 02.08.1985 a avut loc lansarea oficială la apă, nava fiind încadrată în clasa crucişător uşor port-elicopter şi a primit numele Muntenia. La 03.07.1990 crucişătorul Muntenia a fost încadrat ca distrugător şi a primit numele de Timişoara. La 11.09.1990, în amintirea distrugătorului Mărăşeşti din cadrul Flotilei de Distrugătoare a Marinei Regale Române, nava a primit numele de Mărăşeşti. De la 01.04.2001, în baza DispoziŃiei Şefului SMG cu nr. SG3/584/28.02.2001 nava este încadrată în clasa fregate.

Date tehnico-tactice: deplasament = 5.795 tdw, lungime = 144,6 m, lăŃime = 14,8 m, viteză = 27 Nd, pescaj = 6 m, autonomie = 1.500 Mm/18 Nd, echipaj 227: 21 ofiŃeri, 68 maiştri militari, 2 subofiŃeri, 136 soldaŃi-gradaŃi voluntari.

Sisteme de armament: 4 instalaŃii lansare rachete navă-navă; 2 instalaŃii tragere artileristice navale, calibru 76,2 mm; 2 instalaŃii tragere artileristice antiaeriene, calibru 30 mm; 1 instalaŃie lansare torpile antisubmarin, calibru 533 mm; 2 instalaŃii lansare proiectile bruiaj pasiv; 1 instalaŃie lansare bombe antisubmarine; 8 sisteme radar.

Sisteme de propulsie şi energetice: 4 x 8.440 CP motoare tip MAN, 6 Diesel generatoare

Misiuni. Sub comandă naŃională sau în cadrul AlianŃei Nord-Atlantice fregata Mărăşeşti poate îndeplini următoarele misiuni:

- pe timp de pace: căutarea şi salvarea pe mare (SAR); operaŃiuni de interdicŃie maritimă (MIO); executarea supravegherii aeriene şi navale; participarea la misiuni umanitare; activităŃi de diplomaŃie navală; protecŃia unor obiective împotriva ameninŃărilor asimetrice dinspre mare;

- pe timp de criză şi la război: participarea la realizarea siguranŃei navelor care navigă izolat sau în convoi; participarea la acŃiuni de evacuare a personalului necombatant; lovirea navelor de suprafaŃă; căutarea şi lovirea submarinelor.

Misiuni executate: - marşuri de instrucŃie: ConstanŃa, Toulon, Barcelona – 1995, ConstanŃa,

Cartagena, Napoli, Pireu – 1998; - nava a executat peste 30 de exerciŃii bilaterale alături de nave militare din

SUA, Marea Britanie, FranŃa, Turcia, Grecia, Spania, Portugalia, Italia, Olanda, Ucraina, Rusia, Georgia, Bulgaria;

- exerciŃii şi misiuni internaŃionale: Cooperative Partner '94 – Bulgaria, Cooperative Marmaide-Classica '95 – Italia, Strong Resolve '98 – Golful Biscaya, Storm 2000 – Bulgaria, Cooperative Partner 2003 – Ucraina; a fost prima navă

202

românească care a acŃionat sub comandă NATO, în iunie 2004, în cadrul SUMMIT-ului NATO de la Istanbul, BLACKSEAFOR 2005 – Marea Neagră, SUMMIT NATO 2008, România, CERTEX 2010 – Bulgaria, BLACKSEAFOR 2010 – Marea Neagră.

6. ConstanŃa

6.1. Nava Bază pentru Submarine ConstanŃa Prin rezoluŃia preşedintelui Consiliului de Miniştri pe Referatul Inspectoratului

General al Marinei nr. 345/05.10.1926 a fost aprobată realizarea a două contratorpiloare (distrugătoare), a unui submarin şi a unei nave bază.

La 11.03.1927 a fost încheiat la Bucureşti contractul cu nr. 11002, între Ministerul de Război din România şi Societatea Anonimă a Şantierelor din Fiume, pentru construcŃia unei nave bază cu deplasament şi încărcătură normală de 2.300 t. Termenul prevedea 21 de luni de şedere în şantier şi probe, de la data semnării contractului. La 3 noiembrie 1929 a fost lansată la apă nava bază prevăzută a avea la bord instalaŃiile necesare pentru deservirea a trei submarine.

Nava bază a plecat spre Ńară sub comanda locotenentului comandor Alexandru Bărdescu. Bastimentul avea 1.609 t deplasament şi atingea viteza de 13 Nd. Nava a făcut călătoria de la Fiume la ConstanŃa în 115 ore, fără escală, intrând în rada portului ConstanŃa la data de 20 iunie 1931.

Prin Ordinul de Zi nr. 22 din 27.07.1931 al Inspectoratului General al Marinei, a intrat în serviciu în mod oficial făcând parte din structura Diviziei de Mare, sub numele de NMS ConstanŃa.

Principalele caracteristici ale navei: deplasament = 2.300 t, lungimea = 77,32 m, lăŃimea = 11,28 m, pescajul = 4,1 m, viteza = 13 noduri, raza de acŃiune = 12.000 Mm; iniŃial a fost dotată cu două tunuri de 102 mm şi tunuri AA de 40 mm.

La 11.11.1931 NMS ConstanŃa a ajuns la Fiume pentru preluarea submarinului Delfinul, lansat la apă la 22.07.1930. La 23 noiembrie ConstanŃa a pornit cu Delfinul spre portul Pola, pentru probele de recepŃie, care n-au corespuns sub aspect tehnic, iar submarinul nu a putut fi livrat. Abia la 07.02.1936 nava bază ConstanŃa a revenit la Fiume şi la 9 mai delegatul României, comandorul Victor Schmidt, a preluat submarinul, ridicând pavilionul românesc.

De la 01.04.1932 ConstanŃa a fost armată şi a primit misiunea permanentă de navă-şcoală.

Urmare a evenimentelor din 23-30.08.1944, orele 2.40, în portul ConstanŃa au intrat primele unităŃi navale sovietice. În ziua de 05.09.1944 militarii sovietici înarmaŃi au pătruns la bordul navelor militare aflate în portul ConstanŃa şi au debarcat echipajele române, ofiŃerii şi maiştrii fiind internaŃi în clădirea Gării Maritime.

Împreună cu distrugătoarele Regele Ferdinand, Regina Maria, Mărăşti, Mărăşeşti şi cu alte nave ale Marinei Regale, în ziua de 12.10.1944, la orele 16.00, nava bază ConstanŃa a părăsit portul ConstanŃa, având la bord echipaj sovietic şi a intrat în compunerea flotei sovietice. Nu a mai fost returnată statului român.

203

6.2. Nava şcoală de suport logistic pentru fregate ConstanŃa ConstrucŃia navei începe la 09.12.1976, iar lansarea la apă are loc la

17.11.1979, când primeşte botezul Dunării. La 25.10.1980 navei i se înmânează pavilionul şi titulatura de Escortor nr. 281, intrând în compunerea Divizionului 339 Vânătoare de Submarine.

La 20.11.1986, conform aprobării Ministrului Apărării NaŃionale pe raportul Marelui Stat Major nr. STI/5014 din 06.11.1986, începând cu 20.11.1986, s-a înfiinŃat la pace UM 02018, din care face parte şi Escortorul 281, garnizoana Midia. La data de 04.05.1987 prin Ordinul Comandamentului Marinei Militare nr. PA 00387 conform aprobării Ministrului Apărării NaŃionale, Escortorul 281 a schimbat subordonarea de la Comandamentul Marinei Militare la Comandamentul Centrului de Scafandri.

În baza ordinului Ministrului Apărării NaŃionale pe raportul Comandantului Marinei Militare din 16.07.1991 în afară de numărul tactic, navele Marinei Militare vor purta şi nume. Nava Bază propulsată 281 va purta numele de ConstanŃa, iar în conformitate cu Ordinul Şefului SMG cu nr. SE 3/788 din 06.06.2000 începând cu 15.06.2000 nava ConstanŃa trece în subordinea Divizionului 306 Nave Şcoală al Academiei Navale Mircea cel Bătrân cu denumirea de Nava Şcoală ConstanŃa 281. La 01.07.2006 intră în componenŃa UM 02006, Flotila 56 Fregate, sub denumirea de Navă şcoală de suport logistic pentru fregate ConstanŃa 281.

Caracteristicile tehnice ale navei ConstanŃa: deplasament maxim = 2.858 tdw, deplasament normal = 2.544 tdw , lungime = 108,1 m, lăŃime = 13,2 m, pescaj cu vibrator la apă = 4,75 m, viteză maximă = 17,4 Nd, viteza economică = 9 Nd, raza de acŃiune la viteză maximă = 2.200 Mm, la viteza economică = 4.750 Mm, autonomie = 20 zile, echipaj = 71 persoane, personal ambarcat = 225 persoane, total = 296.

Principalele misiuni executate. În 1991, după o pauză de 52 de ani, a fost prima navă militar ă a României

care a părăsit Marea Neagră executând un marş în Marea Mediterană (Genova, Toulon). În perioada 17.08-04.09.1994 a executat al doilea marş de instrucŃie în Marea Mediterană (Alexandria, Latakia).

Având statutul de navă logistică, în perioada 21-27.08.1999 a participat la misiunea umanitară de transport ajutoare pentru victimele cutremurului din Turcia .

Începând cu anul 2001 se desfăşoară periplul cultural ODISEEA. Nava a executat un voiaj cultural în Marea Mediterană – Odiseea 2001 (Bastia, Marsilia, Sagunto, Valencia, Palma de Mallorca, Nador, Mostaganem, Alger, Annaba, Cagliari, Ortona, Split, Kotor, Vathi, Brăila). În anul 2003 ConstanŃa execută cel mai lung marş al ei, ducând mesajul de pace al ForŃelor Navale Române, sub semnul unei utopii numite ODYSSEE 2003, marş al cărui scop a fost cel de a instrui studenŃii Academiei Navale Mircea cel Bătrân şi de a arăta că poate executa misiuni atât militare cât şi umanitare cu condiŃia să primească sprijinul necesar şi fondurile aferente.

În anul 2005 a executat transportul unui detaşament de cadre medicale, a unei grupe de scafandri şi a echipamentului acestora la misiunea RESCUER-MEDCEUR,

204

desfăşurată în Georgia, iar în perioada 23-26.09.2008 nava a executat transportul observatorilor ONU şi a unor ajutoare umanitare, în cadrul Misiunii Uniunii Europene de Monitorizare din Georgia (UE/EUMM Georgia).

În noiembrie 2009 şi august 2010 a constituit suportul logistic pentru încercările de lansare de către AsociaŃia Română de Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA) a primei rachete spaŃiale româneşti.

7. Grupul de elicoptere Tuzla

7.1. Hidroavia Ńia În 1919 un grup de ofiŃeri de marină a luat în primire, la ConstanŃa, 12

hidroavioane Brandemburg W 12 şi UTZI, care reprezentau captură de război în urma unei contraofensive împotriva trupelor maghiare. În 1920 a fost înfiinŃat Grupul VI Hidroavia Ńie, prima structură organizatorică a hidroaviaŃiei române, iar la 21.07.1920, în portul ConstanŃa, a avut loc zborul primului hidroavion care a consacrat hidroaviaŃia ca forŃă distinctă în aviaŃia românească.

La 15.08.1925 are loc zborul primului hidroavion românesc, proiectat în 1923 şi numit Getta. Decolarea a avut loc din bazinul Titan din ConstanŃa, iar pilot era vestitul Romeo Popescu. Reuşita zborului a făcut ca statul român să mai comande trei aparate. Hidroavionul a fost construit după planurile inginerului Radu Stoica, la Atelierul de ConstrucŃii a lui Nicolau.

În martie 1924 DirecŃia Aeronautică a Ministerului de Război a adresat tuturor marilor case străine, specializate în construcŃia de avioane, cereri pentru prezentarea ofertelor. În anul 1926 Uzinele din Seste Calende au prezentat la ConstanŃa un hidroavion Savoia-Marchetti S59 bis, cu bune performanŃe, apreciate de membrii Comisiei române pentru procurarea materialului aeronautic. Ministerul de Război a comandat un lot de 12 avioane de acest tip. În anul 1928 a sosit în Ńară primul lot de patru hidroavioane Savoia-Marchetti care, la 15.08.1928, de Ziua Marinei, au fost botezate de Regele Mihai I şi au intrat în dotarea Grupului de Hidroavia Ńie format din Escadrila 1 de Zbor, pe malul de est al Lacului Siutghiol, Escadrila 2 Parc şi Escadrila 3 Depozit, dislocate la Anadalchioi, unde se afla comandamentul grupului. Echipajele hidroavioanelor aveau comandant un ofiŃer de marină, care era în acelaşi timp şi observator.

La 17.07.1930 Grupul de AviaŃie Maritim ă a căpătat denumirea de Flotila de Hidroavia Ńie şi s-a mutat la Palazu.

Ministerul Armatei, prin Comitetul Materialelor de război, s-a întrunit la sediul Marelui Stat Major în zilele de 7 şi 11.11.1930, având la ordinea de zi chestiunea înzestrării armatei cu hidroavioane. Prin decizia Comitetului Consultativ al Ministerului Armatei, ca urmare a studiului Serviciului Tehnic, s-a hotărât dotarea cu hidroavioane Savoia-S65 cu motor Walter. Drept urmare, Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 139 din 21.02.1931, consfinŃea comanda definitivă de 26 de hidroavioane.

Hangarele de la sudul lacului Siutghiol au devenit neîncăpătoare şi în 1933 a fost finalizată construcŃia hangarelor şi hidroescalei de la Palazu Mare. La

205

06.06.1932, din ordinul lui Carol al II-lea, vila reginei (actualul restaurant Castel din Mamaia) a fost predată Flotilei de HidroaviaŃie din Mamaia, suverana mutându-se la Balcic.

Prin contractul secret nr. 294 din 20.05.1939 al Ministrului Aerului şi Marinei, încheiat cu aprobarea Guvernului, s-a comandat societăŃii Cantieri Riunti del Adriatica din Montfalcone – Trieste, un număr de 12 hidroavioane de luptă, tip Cant Z 501, complet echipate, plus şase motoare de schimb.

În 22.06.1941 Comandamentul Aero-Dobrogea era format din Escadrila 101 Hidro-Patrulare şi Escadrila 102 Hidro-InformaŃie şi făcea parte din Divizia de Mare, din Comandamentul Marinei Regale. Baza de hidroavioane de la Siutghiol-Mamaia avea în compunere 164 de cadre, iar după numai 70 de zile de război, au fost efectuate 255 de misiuni, cu un total de 1.324 ore de zbor.

Cel mai semnificativ moment al hidroaviaŃiei îl constituie celebra evacuare a militarilor români din Crimeea din 27.04-14.05.1944, când au fost transportaŃi pe calea aerului peste 3.000 de militari. Cele mai importante misiuni ale echipajele hidroavioanelor au constat în supravegherea zonei maritime şi costiere; asigurarea navigaŃiei pe drumurile costiere; interzicerea apropierii de coastă a navelor inamice; interzicerea debarcării inamicului pe litoralul românesc.

La 08.09.1944 Flotila de HidroaviaŃie a fost subordonată de armata sovietică. La 01.06.1948 Escadrila de HidroaviaŃie a trecut în subordinea Marinei

Militare, fiind subordonată din punct de vedere administrativ Flotilei 4 Aerotransport Bucureşti. La 01.04.1950 Escadrila de HidroaviaŃie a trecut în subordinea Comandamentului AviaŃiei din punct de vedere al pregătirii de luptă, pregătirii cadrelor, pregătirii politice, dotării tehnice, contrainformaŃiilor şi mobilizării. HidroaviaŃia a rămas subordonată Comandamentului Marinei Militare numai din punct de vedere operativ, al hranei, echipamentului şi finanŃării.

Ultima structură aeronavală – Patrula 256 HidroaviaŃie – a fost desfiinŃată la 01.04.1960.

7.2. Grupul de elicoptere La 01.05.2006 conform ordinului Ministrului Apărării NaŃionale nr. MS-28

din 20.02.2009, a DispoziŃiei Şefului SMG nr B5/S/966 din 26.04.2006 şi a DispoziŃiei Şefului SMFN nr. SMFN/S16 din 22.12.2006 se înfiinŃează Grupul de Elicoptere (UM 02040), iar în decembrie are loc încadrarea unităŃii cu personal.

În luna martie 2007, reprezentanŃii IAR Ghimbav, împreună cu militarii Grupului de Elicoptere execută testarea/omologarea elicopterului IAR 330 PUMA Naval la bordul fregatei tip T 22 R Regele Ferdinand. Pe 13.07.2007, în portul militar ConstanŃa are loc ceremonialul intrării în exploatarea ForŃelor Navale a primului elicopter IAR 330 PUMA Naval (140). În decembrie se execută recepŃia elicopterului IAR 330 PUMA Naval nr. 141 la sediul SC IAR SA Braşov, iar la 18.01.2008 la Tuzla soseşte al doilea elicopter IAR 330 PUMA Naval (nr. 141). În decembrie 2008 are loc recepŃia celui de al treilea elicopter (142).

În ianuarie 2009 are loc omologarea aerodromului Tuzla, iar la 20 ianuarie se execută primul zbor de pe acest aerodrom. În perioada 9-13 aprilie Grupul de Elicoptere participă la exerciŃiul multinaŃional Cooperative LION 2009, unde au loc

206

primele apuntări pe o navă străină, iar pe 3 august se execută primele apuntări pe timp de noapte cu elicopterul IAR 330 PUMA Naval (pe fregata tip T 22 R Regina Maria).

Caracteristici tehnico-tactice elicopter IAR 330 PUMA Naval: - aparat de zbor cu dublă comandă; - instalaŃia de forŃă: două motoare turbopropulsoare Turbo IV B cu o putere de

1.400 CP fiecare; - dimensiuni: lungimea = 15 m; înălŃimea = 4,7 m; anvergura = 3,38 m;

diametrul rotorului principal:= 16,2 m; - greutatea: greutatea maximă la decolare = 7.400 kg; sarcina utilă = 1.000 kg; - echipaj: 3 persoane; - viteza maximă: 263 km/h; - plafonul static: 4.800 m; - distanŃa maximă de zbor: 550 km; - autonomie: peste 3 ore de zbor; - sarcina utilă de ridicat cu troliul electric: 275 kg; - viteza de ridicare cu troliul electric: 9 m/s.

8. PerformanŃe, premiere

Flotila 56 Fregate: - în anul 2007 s-a realizat atingerea nivelului de interoperabilitate a fregatelor

cu structurile similare NATO, la standardele acestora; - începând cu anul 2007 s-a realizat operarea elicopterelor IAR PUMA 330

Naval de la bordul fregatelor (elicopterele pot fi ambarcate la bord pe termen mediu). Fregata Regele Ferdinand: - la sosirea în Ńară, în 10.12.2004, a fost numită nava comandant a portului

militar ConstanŃa, preluând ştafeta de NAVĂ AMIRAL a ForŃelor Navale Române; - în noiembrie 2005 marchează prima participare a unei nave militare

româneşti la OperaŃia NATO (Art. 5) ACTIVE ENDEAVOUR; - în martie 2007, la bord se execută prima apuntare a elicopterului românesc în

cadrul testării/omologării elicopterului IAR 330 PUMA Naval la bordul fregatelor tip T 22 R;

- prima navă românească care a obŃinut acreditările internaŃionale nivel I (2007) şi nivel II (2008) privind interoperabilitatea cu navele AlianŃei Nord Atlantice; această certificare permite fregatelor tip 22 să participe alături de navele NATO la toate tipurile de misiuni internaŃionale;

- în perioada 14-19.11.2008 fregata F 221 a efectuat o vizită oficială în Israel, portul Haifa, prima vizită a unei nave româneşti în această Ńară;

- în perioada 10-11.11.2009, în premieră pentru ForŃele Navale Române, în cadrul echipajului fregatei Regele Ferdinand s-a constituit serviciul de luptă aviaŃie;

- în anul 2010 participă la cea de a patra OperaŃie ACTIVE ENDEAVOUR, fiind nava cu cele mai multe misiuni sub pavilion NATO.

207

Fregata Regina Maria: - la 03.08.2009 au loc primele apuntări pe timp de noapte ale elicopterului IAR

330 PUMA Naval pe fregatele tip T 22 R; - în cadrul operaŃiei ACTIVE ENDEAVOUR 2009 a fost prima navă

românească care a luat comanda unei grupări navale NATO. Fregata Mărăşeşti: - cea mai mare navă de război construită vreodată în România; - a fost prima navă românească care a acŃionat sub comandă NATO, în iunie

2004, în cadrul SUMMIT-ului NATO de la Istanbul; - a fost prima navă românească aflată la comanda grupării navale

BLACKSEAFOR din Marea Neagră. Nava şcoală de suport logistic pentru fregate ConstanŃa: - 25.09-20.10.1991 după 52 de ani, este prima navă militară românească care a

efectuat un marş în Marea Mediterană, cu escale în portul Genova/Italia (pentru a participa la serbările prilejuite de împlinirea a 500 de ani de la descoperirea Americii de către Cristofor Columb) şi în portul Toulon/FranŃa (ca răspuns la vizita fregatei franceze CASSARD, la ConstanŃa);

- 21-27.08.1999 a participat la misiunea umanitară de transport ajutoare pentru victimele cutremurului din Turcia;

- în anul 2001 a executat un voiaj cultural în Marea Mediterană – Odiseea 2001, iar în anul 2003 un al doilea periplu cultural, transmiŃând, sub o formă inedită, mesajul de pace al marinarilor români

- în perioada 23-26.09.2008 nava a executat transportul observatorilor ONU şi a unor ajutoare umanitare, în cadrul Misiunii Uniunii Europene de Monitorizare din Georgia (UE/EUMM Georgia);

- în noiembrie 2009 şi august 2010 nava a constituit suportul logistic pentru încercările de lansare de către AsociaŃia Română de Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA) a primei rachete spaŃiale româneşti .

Grupul de Elicoptere: - prima unitate de aviaŃie din ForŃele Navale Române, după cel de al Doilea

Război Mondial; - elicopterele din dotare sunt construite în România (la IAR Ghimbav); - unitatea are încadraŃi primii pilo Ńi militari proveni Ńi din ofi Ńeri de marină; - căpitan Bogdan Curcă este primul ofiŃer provenit din rândul marinarilor

militari care a obŃinut calitatea de pilot comandant de elicopter (2009); - MM4 Aurel MustaŃă şi MM2 Cătălin Huchitu sunt primii mecanici de bord

pentru elicoptere acreditaŃi, proveniŃi din maiştri militari de marin ă. În conformitate cu Nota Documentară a Serviciului Istoric al Armatei cu nr. A

3471 din 15.07.2010: - Flotila 56 Fregate este recunoscută ca şi continuatoare a tradiŃiilor Diviziunii

Contratorpiloarelor/Escadrilei de Distrugătoare din anii 1920-1961, înfiinŃată la 15.05.1920 (ziua unităŃii) ;

- fregata Regele Ferdinand este recunoscută ca şi continuatoare a tradiŃiilor distrugătorului Regele Ferdinand, intrat în serviciu la 07.09.1930 (ziua navei);

208

- fregata Regina Maria este recunoscută ca şi continuatoare a tradiŃiilor distrugătorului Regina Maria, intrat în serviciu la 07.09.1930 (ziua navei);

- fregata Mărăşeşti este recunoscută ca şi continuatoare a tradiŃiilor distrugătorului Mărăşeşti, intrat în serviciu la 01.07.1920 (ziua navei);

- Nava Şcoală şi de Suport Logistic ConstanŃa este recunoscută ca şi continuatoare a tradiŃiilor Navei Bază pentru Submarine ConstanŃa, intrată în serviciu la 27.07.1931 (ziua navei);

- Grupul de Elicoptere este recunoscut ca şi continuator al tradiŃiilor Escadrilei de Hidroplane din cadrul Diviziei de Mare, înfiinŃată la 15.05.1920 (ziua unităŃii).

Această recunoaştere îi face pe militarii Flotilei 56 Fregate să fie mândri de un asemenea trecut glorios şi îi obligă să păstreze renumele Escadrilei de Distrugătoare, acela de CAREUL DE AŞI al For Ńelor Navale Române.

209

PARTEA a III-a

EVOLUłIA TEHNOLOGIC Ă ÎN DOMENIUL

MILITAR MARITIM ŞI FLUVIAL

210

211

INTERAC łIUNEA DINTRE DETONA łIA EXPLOZIVULUI/PERETELE MINEI/MEDIU DE TRANSMITERE (APA)

Căpitan comandor dr. ing. Gheorghe ICHIMOAEI, Şef al InstrucŃiei şi EducaŃiei la Şcoala de AplicaŃie a ForŃelor Navale

1. Punerea problemei

În detonaŃia unei încărcături explozive frontul undei de detonaŃie se deplasează prin materialul energetic şi la un moment de timp dat atinge interfaŃa cu mediul conex.

La detonaŃia explozivului minei, odată cu şocul indus în peretele minei are loc şi propulsia acestuia. Procesul de transmitere a undelor de şoc în mediul înconjurător a fost adesea modelat fără a se Ńine seama de peretele corpului minei. Conform acestui model energetic, procesul era divizat în 2 etape:

- interacŃiunea dintre peretele minei şi mediul de transmitere – apa; - transmiterea undei de şoc generată de detonaŃia explozivului la mediul de

transmitere – apa de mare.

Mediul de transmitere: apa

Peretele metalic al minei

Exploziv

Produşi de detonaŃie

Frontul undei de detonaŃie Figura nr. 1. Schema de transmitere a undei de detonaŃie în mediul înconjurător

2 Analiza interacŃiunii detonaŃie – peretele minei – mediu de transmitere

Ipoteze de calcul: - presiunile şi vitezele materiale ale mediilor supuse şocului sunt considerate

foarte mari şi astfel este posibil să se considere fluidele sub formă nevâscoasă; - frontul undei de detonaŃie atacă frontal peretele minei care se consideră plan;

212

- frontul undei de detonaŃie este considerat plan şi induce unde de şoc plane. Calculul stărilor de şoc se va efectua pentru primele faze ale procesului de

transmisie. Nu se vor evalua fenomenele şi la durate foarte mari datorită complexităŃii destinderilor şi intersecŃiei dintre diferite fascicole de unde de destindere; această dificultate are la bază necunoaşterea proprietăŃilor materialelor la presiuni foarte ridicate.

A. DetonaŃia încărcăturii explozive Unda de detonaŃie este iniŃiată ca urmare a unei unde de şoc provenită de la un

generator de şoc (detonator). Unda de detonaŃie se propagă prin materialul exploziv cu viteza D . Forma este plană. În spatele frontului se vor găsi produşii de detonaŃie aflaŃi la presiunea CJp şi viteza materială CJu .

Figura nr. 2. Schema interacŃiunii detonaŃie exploziv/perete metalic/mediu de transfer (apa)

Imediat produşii de detonaŃie se destind. Profilul variaŃiei presiunii în funcŃie de timp arată ca în figura nr. 3.

Figura nr. 3. EvoluŃia presiunii produşilor de detonaŃie în funcŃie de timp

E (exploziv)

M (metal)

A (mediu de transfer: apă)

ρCJ

uCJ

ρe0

ue0 ue0

D

pVN

0 t

pCJ

213

B. Generarea şocului în peretele minei Odată ce frontul undei de detonaŃie atinge interfaŃa dintre exploziv şi peretele

minei, se stabileşte o nouă stare de echilibru. Utilizând metoda grafică de stabilire a stărilor de echilibru se pot determina caracteristicile şocului indus în placă precum şi ale undei reflectate (de şoc sau de destindere) în produşii de detonaŃie. Tipul undei reflectate este determinat de poziŃia punctului C-J în raport cu punctul de intersecŃie dintre polara de şoc a materialului plăcii şi izentropa produşilor de detonaŃie care reies calitativ din figura nr. 4.

Figura nr. 4. Determinarea caracteristicilor şocului indus de detonaŃia explozivului

În cazul 1 în care produşii de detonaŃie se caracterizează prin ( )1;1 JCJC up −− unda

reflectată este o undă de destindere. În situaŃia 2, caracterizată de mărimile ( )

22; JCJC up −− unda reflectată este undă de şoc. În ambele situaŃii placa metalică se va

afla la ( )11;up , iar viteza undei de şoc este de 01MD

214

pola

ra d

e şo

c:m

etal

Figura nr. 5. Stările de echilibru la detonaŃia încărcăturii explozive în contact cu peretele metalic al minei M şi mediul de transmitere (apă)

Figura nr. 6. Diagrama spaŃiu-timp şi evidenŃierea undelor de şoc şi de destindere prin căptuşeală/mediu de transmitere (apă)

215

În starea 1, şocul indus în placa metalică este caracterizat de ( )11;up care se determină prin metoda grafică (interacŃiunea dintre polara de şoc directă, care trece prin starea ( )0; 0 uβ unde 0=β şi 00 =u şi izentropa produşilor de detonaŃie.

Viteza undei de şoc induse la detonaŃia explozivului în placă este calculată cu relaŃia:

101uSCD MMM += . (1)

În produşii de detonaŃie se reflectă (urcă) o undă de şoc cu caracteristicile ( )11;up şi atunci:

)( 111 CJEEE uuSCDCJ

−+= . (2)

C. Transmiterea şocului la ieşirea din peretele minei în apă În momentul în care frontul undei de şoc din placa metalică (peretele minei)

ajunge la interfaŃa cu mediul de transmitere (apă) se va atinge o nouă stare de echilibru.

Noua stare de echilibru (2) se obŃine ca urmare a intersecŃiei dintre polara de şoc a apei care trece prin starea 0 şi polara simetrică a materialului plăcii care trece prin starea 1 (figura nr. 5). Starea 2 caracterizată de ( )

ApApup 22 ; induce un şoc în apă şi

un fascicul de unde de destindere în placa metalică. Pentru exemplificare, în figura nr. 7 s-au trasat, cu ajutorul unui program de

calcul a caracteristicilor de detonaŃie a trotilului, izentropa produşilor de detonaŃie şi polarele de şoc ale celor două medii de transmitere a undei de detonaŃie: peretele minei şi apa.

După detonaŃia trotilului se generează o undă de şoc transmisă peretelui minei. Echilibrul se realizează în starea 1, şocul indus în peretele minei fiind caracterizat de ( )11;up .

Când unda de şoc din peretele corpului mine va atinge interfaŃa exteriorul peretelui minei – apă, se va realiza starea de echilibru 2 caracterizată de ( )22 ;up . Caracteristicile celor două stări de echilibru sunt prezentate în tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1 Presiunea şi viteza materială la interfeŃele peretelui minei

Nr. crt.

Materialul peretelui

minei

Starea de echilibru 1 Starea de echilibru 2

p1 u1 p2 u2

1 OłEL 330 700 55 1400 2 ALUMINIU 240 1250 100 2000 3 PLEXIGLAS 145 2100 125 2250

216

Figura nr. 7. Caracteristicile de şoc ale ansamblului TNT-perete mină-apă

În cazul peretelui minei din OłEL şi ALUMINIU presiunea stării de echilibru 1 este p1OL = 330 kbar şi respectiv p1Al = 240 kbar, iar în exploziv se va reflecta o undă de şoc deoarece p1 > pCJ (pCJ = 155 kbar).

În cazul peretelui minei din PLEXIGLAS presiunea stării de echilibru 1 este p1PLEX = 145 kbar, iar în exploziv se va reflecta o undă de destindere deoarece p1 < pCJ.

Când unda de şoc din peretele minei realizat din OłEL sau ALUMINIU va atinge interfaŃa cu apa de mare, se va atinge starea de echilibru 2 caracterizată de:

217

p2OL = 55 kbar şi respectiv p2Al = 100 kbar, iar în peretele minei se reflectă un fascicul de unde de destindere.

În cazul peretelui minei din PLEXIGLAS presiunea stării de echilibru 2, la interfaŃa cu apa de mare, este p2PLEX = 125 kbar, iar în peretele minei se va reflecta un fascicul de unde de destindere.

Stările de echilibru 2 se realizează prin evoluŃia şocului din starea de echilibru 1 de pe polara directă, după polara inversă a materialului peretelui minei care trece prin 1. Se observă că şocul transmis în apă este cu atât mai amortizat că cât materialul din care este realizat peretele minei este mai puŃin compresibil în comparaŃie cu apa.

În plus, după reflexia undei de destindere peretele metalic al minei nu mai este accelerat aşa de mult. Cu alte cuvinte, apa frânează mult propulsia peretelui metalic al minei ceea ce duce la diminuarea presiunii din frontul undei de şoc transmisă în apă.

În cazul peretelui minei din PLEXIGLAS, valorile presiunii şi ale vitezei materiale în cele două stări de echilibru sunt apropiate, ceea ce arată că unda de şoc este foarte puŃin amortizată de către mediul de transmitere (apa de mare), deoarece proprietăŃile de şoc ale plexiglasului sunt apropiate de cele ale apei.

3. Concluzii

Studiul teoretic asupra transferului undei de şoc generată de detonaŃia

explozivului în apă are scopul facilitării determinării efectelor asupra obstacolelor submarine şi bordajelor navelor.

Pe baza modelelor teoretice din detonică a fost efectuat un studiu cu scopul de a înŃelege transferul undelor de şoc prin materiale, structurându-se astfel principalul instrument care determină stabilirea stărilor de echilibru specifice materialelor.

Studiile teoretice de transfer al şocului prin medii de diferite impedanŃe acustice şi analiza situaŃiilor posibile la trecerea undelor prin medii cu raporturi diferite de compresibilitate au condus la stabilirea unor situaŃii particulare pentru efecte care pot oferi informaŃii suplimentare pentru înŃelegerea fenomenelor conexe impactării cu unde de şoc a materialelor (acumularea de şocuri, fisurarea, desprinderea etc.).

În baza studiilor efectuate a fost dezvoltată o aplicaŃie referitoare la stările de echilibru la interfaŃa dintre mediile de separare exploziv/peretele minei/apă, prin care am evidenŃiat atenuarea presiunii maxime din frontul undei de şoc datorată corpului metalic al minei.

Bibliografie 1. BODIN C., Explozivi, Date termochimice, Editura Academiei Militare,

Bucureşti, 1974. 2. BODIN C., Fizica explozivilor, Editura ATM, Bucureşti, 1972. 3. BERGER J., VIARD J., Fizica explozivilor solizi, Dunod, 1968. 4. ANDREEV K., BELEAEV A. I., Teoria substanŃelor explozive, Moscova,

1960.

218

5. ANDERSON D., Metode numerice aplicate în hidrodinamică şi transfer termic, Moscova, 1990.

6. CHERECHES T., OPREA G., STEFAN S., BERBENTE I., Metode numerice în rezistenŃa materialelor şi mecanică, Editura Academiei Militare, Bucureşti,1985.

7. CHERECHES T., BUNEA M., BUCNARU G., MuniŃii. NoŃiuni introductive. SubstanŃe explozive utilizate în producŃia de muniŃii. Materiale folosite în fabricarea muniŃiilor. Parametri balistici ai muniŃiei, Editura Academiei Tehnice Militare, Bucureşti, 1996.

8. COLE R., Underwater explosion, Princeton University Press, 1948. 9. GOGA D. A., Probleme speciale de detonică, Editura Academia Tehnică

Militară, Bucureşti, 2004. 10. GOGA D. A., ORBAN O., FabricaŃia şi proprietăŃile substanŃelor

explozive, Editura Academiei Tehnice Militare, Bucureşti, 1997. 11. GOGA D. A., Conception et realisation d’un générateur d’onde de choc

plane par relévement de plaque, Rapport D. E. A. Poitiers, 1997. 12. GOGA D. A., ContribuŃii cu privire la sudarea prin explozie a plăcilor

metalice subŃiri , Teză de doctorat, Academia Tehnică Militară, Bucureşti, 1999. 13. NEME A., DAHAN N., Les Vemes Journées Détonique, Comportament

des plaque métalliques épaisses á l’impact de cylinders, RSTD nr. 4, 1995, pag. 45-50.

14. NIłĂ M., STERIE Ştefan, Curs de mecanică tehnică, Editura Academiei Militare, Bucureşti, 1974.

15. ORBAN O., GOGA D., CHERECHEŞ T., Aspecte privind corelaŃia dintre caracteristicile energetice ale unor substanŃe chimice şi caracteristicile mecanice ale anvelopelor metalice, Sesiunea de comunicări ştiinŃifice a UniversităŃii din Oradea, 2-4 iunie 1995.

219

FACTORII HIDROMETEOROLOGICI ŞI ROLUL ACESTORA ÎN LUPTA ANTISUBMARIN DESF ĂŞURATĂ ÎN MAREA NEAGR Ă

Căpitan comandor Gheorghe BUDULAN, Şef OperaŃii şi Instruc Ńie la Comandamentul Bazei Logistice Navale

1. Introducere

Apărarea antisubmarin realizată în cadrul raioanelor maritime, constituie o componentă a acŃiunilor de luptă executate împotriva submarinelor inamice şi în acelaşi timp o formă principală de apărare a navelor aflate în marş sau în staŃionare, sau a unor obiective situate în limitele acestor raioane.

În lupta pe mare desfăşurată în raioane sau pe comunicaŃii, submarinul continuă să constituie una din principalele forŃe de atac capabil să lanseze din imersiune torpile autodirijate şi rachete submarin-navă de la distanŃe mari şi utilizând viteza, saltul în imersiune şi contramăsurile părăseşte raionul atacului înainte ca forŃele antisubmarin să-l poată intercepta. Submarinele cu propulsie diesel electrică denumite generic „clasice”, care sunt perfecŃionate continuu, atât în privinŃa vitezei de atac cât şi a armamentului din dotare, continuă să fie preponderent folosite în mări închise, cum este şi Marea Neagră şi să fie singurele care pot acŃiona pe aceste teatre maritime de acŃiuni militare.

Ca urmare a celor prezentate, apare necesitatea utilizării forŃelor antisubmarin, care, folosind forme, metode şi procedee adecvate situaŃiei să le poată combate.

Cunoscând posibilităŃile forŃelor proprii la ora actuală, într-o marină care a optat pentru restructurare rapidă, în vederea modernizării, redefinirii şi reaşezării conceptelor, fregatele şi corvetele sunt navele care pot fi utilizate în scopul nimicirii inamicului submarin, reprezentând principalele forŃe posibil a fi organizate ca grupare, care să poată duce acŃiuni specifice antisubmarin.

Având la bază cele arătate anterior şi în egală măsură având în vedere importanŃa apărării antisubmarin realizată în raioanele maritime, am elaborat acest studiu analizând în principiu influenŃa factorilor hidrometeorologici şi rolul pe care aceştia îi au asupra acŃiunilor de luptă antisubmarin desfăşurate în Marea Neagră.

220

2. Elemente definitorii pentru apărarea antisubmarin în Marea Neagră

2.1. GeneralităŃi Mediul geografic si factorii hidrometeorologici exercită permanent o influenŃă,

uneori pozitivă alteori negativă, asupra acŃiunilor de luptă desfăşurate pe teatrul maritim de acŃiuni militare. Lupta antisubmarin depinde într-o măsură mult mai mare de condiŃiile mediului submarin decât alte operaŃii maritime militare. Caracteristicile geografice şi hidrometeorologice influenŃează atât acŃiunile de luptă executate de forŃele proprii cât si cele ale submarinelor inamicului. Cunoaşterea acestora în detaliu, de către forŃele antisubmarin, creează posibilitatea folosirii lor cu iscusinŃă, alegerii judicioase a perioadei şi raioanelor de acŃiune, pentru întrebuinŃarea armamentului în condiŃii optime – aceasta fiind condiŃia de bază a succesului.

2.2. Caracteristicile geografice Depărtarea faŃă de litoral. Plecând de la posibilităŃile submarinelor inamicului,

în literatura de specialitate românească, este abordată necesitatea împărŃirii Zonei de OperaŃii Maritime în fâşii de observare antisubmarin, deosebite unele de altele prin: adâncimea şi depărtarea faŃă de litoral; genurile de forŃe şi mijloace folosite pentru observarea antisubmarin; destinaŃia principală şi modul de folosire a forŃelor şi mijloacelor antisubmarin. Prima fâşie, este denumită fâşia interioară de litoral, cu o adâncime de 3-4 Mm şi o lăŃime egală cu cea a Zonei de OperaŃii Maritime. Cea de-a doua, este fâşia de lângă litoral , având adâncimea cuprinsă între 3-4 Mm până la 25-35 Mm faŃă de litoral, iar lăŃimea egală cu cea a Zonei de OperaŃii Maritime. Fâşia exterioară de larg este cea de-a treia, cu o adâncime de la 25-35 Mm până la 60-100 Mm faŃă de litoral. Această fâşie cuprinde raioanele maritime de larg.

Natura şi relieful fundului mării influenŃează în principal alegerea locurilor favorabile aşezării submarinelor inamicului pe fund. Fundul mării în raioanele maritime de larg este în general nisipos-mâlos. SituaŃiile când submarinele inamicului adoptă tactica aşezării pe fund se întâlnesc frecvent la îndeplinirea misiunilor de cercetare sau în cazul sustragerii de la urmărirea forŃelor antisubmarin. Cunoaşterea în detaliu a naturii şi reliefului fundului mării oferă posibilitatea folosirii eficiente a forŃelor antisubmarin.

Adâncimea este elementul caracteristic principal al litoralului românesc. Aceasta creşte treptat şi încet din cauza platformei continentale care se întinde în întreg bazinul de nord-vest şi nord al Mării Negre. Adâncimile influenŃează în mod direct dispunerea raioanelor de acŃiune a submarinelor inamicului. Datorită caracteristicilor constructive şi de navigaŃie ale acestora, submarinele inamicului pot acŃiona până la adâncimi de 30-40 m, în cazul misiunilor de cercetare, sau mai mici pentru lansarea minelor şi lansarea/recuperarea grupelor de cercetare diversiune.

2.3. Factorii hidrometeorologici şi rolul acestora în lupta antisubmarin desfăşurată în Marea Neagră

Valurile. AgitaŃia mării îngreunează descoperirea vizuală şi radiotehnică a periscopului submarinului, determină scăderea probabilităŃii de funcŃionare şi descoperire a geamandurilor radiohidroacustice (GRHA), favorizează îndeplinirea

221

misiunilor de către submarine, sau forŃarea aliniamentelor antisubmarin de către acestea. Când acŃionează la cotă periscopică, sau la MDI, valurile pot arunca submarinul la suprafaŃă, dar aceasta se poate evita prin scufundarea la o adâncime corespunzătoare. Cercetătorii în domeniu au scos în evidenŃă că la o adâncime egală cu jumătatea lungimii valurilor, înălŃimea lor se micşorează de 2-3 ori. Astfel adâncimile probabile adoptate de submarine pentru evitarea influenŃei nefavorabile a valurilor, vor fi mai mari decât jumătatea lungimii acestora. Această tactică influenŃează căutarea submarinelor inamicului de către forŃele antisubmarin şi se realizează prin reglarea corespunzătoare a vibratorului staŃiei de hidrolocaŃie imersate.

CurenŃii . Principalul factor care determină sistemul de curenŃi îl constituie vânturile. În raioanele de larg, într-o măsură mai mică, curenŃii sunt determinaŃi de relieful fundului şi de variaŃia densităŃii apei. CurenŃii influenŃează devierea submarinelor şi folosirea armamentului, impunând manevra periodică a acestora în vederea menŃinerii poziŃiei în raionul de acŃiune. Pentru evitarea descoperirii de către forŃele antisubmarin, submarinele inamicului vor executa această manevră, cel mai probabil în timpul nopŃii sau cel mai târziu dimineaŃa în zori fapt ce impune intensificarea căutării antisubmarin în aceste perioade de timp.

TransparenŃa şi culoarea apei mării determină condiŃiile de descoperire a submarinelor de către aviaŃia antisubmarin. Ele variază de la anotimp la anotimp, de la coastă spre larg şi de la nord la sud. TransparenŃa scade odată cu încălzirea apei când se dezvoltă filo şi zooplanctonul, sau datorită amestecului turbulent produs de valuri şi curenŃi şi poluării cu substanŃe chimice şi petroliere, care favorizează dezvoltarea algei brune. Astfel în luna mai, la 30 Mm travers Mangalia transparenŃa este de 20 m, iar în august la 80-100 Mm în larg este de 25 m. Culoarea apei mării se schimbă şi ea, în luna mai la 30-40 Mm travers ConstanŃa este verde gălbui, iar în august devine albastru verzui.

Temperatura apei de mare determină variaŃia de propagare a sunetului (3,3 m/s pentru schimbarea temperaturii cu 1º C). Gradientul de temperatură are influenŃă hotărâtoare asupra traiectoriei undelor hidroacustice şi prin urmare asupra distanŃei de descoperire a staŃiei de hidrolocaŃie. În funcŃie de semnul gradientului de temperatură, refracŃia undelor hidroacustice în mediul marin poate fi pozitivă sau negativă. Pentru un gradient pozitiv (refracŃie pozitivă) temperatura apei creşte cu adâncimea, viteza de propagare creşte la fel, iar undele acustice se orientează spre suprafaŃa mării indiferent de unghiul sub care au părăsit sursa. În cazul gradientului negativ fenomenul este invers.

Pe baza studiului şi analizei s-au stabilit 4 tipuri de refracŃie: - tipul 1 – refracŃie pozitivă; - tipul 2 – schimbarea refracŃiei pozitive din straturile de suprafaŃă în refracŃie

negativă în staturile inferioare (apariŃia canalului acustic de suprafaŃă; - tipul 3 – refracŃie negativă; - tipul 4 – schimbarea refracŃiei negative din straturile de suprafaŃă în refracŃie

pozitivă în straturile inferioare (apariŃia canalului acustic de adâncime). Studiind cele 4 tipuri de refracŃie specialiştii din forŃele navale au întocmit

grafice cu bătăile staŃiilor de hidrolocaŃie pentru fiecare lună a anului, considerându-

222

se temperatura apei ca parametrul cel mai variabil şi cu cea mai mare influenŃă. În urma acestor studii au rezultat concluziile prezentate în cele ce urmează.

Pentru staŃiile de hidrolocaŃie de chilă sau bulb: - în lunile decembrie, ianuarie şi februarie condiŃiile hidrologice permit

descoperirea submarinelor la distanŃele la care a fost construită staŃia; - în luna martie distanŃa de descoperire este apreciată la 80-90% din distanŃa de

descoperire maximă; - în luna aprilie temperatura apei crescând treptat reduce distanŃa de

descoperire la 40-45% din Dmax; - luna mai este după părerea specialiştilor luna cu condiŃii hidrologice din cele

mai neprielnice pentru descoperirea submarinelor inamicului; distanŃa de descoperire se reduce la 15% din Dmax;

- lunile iunie, iulie şi august au caracteristici hidrologice asemănătoare ca urmare a omogenizării temperaturii apei mării; distanŃa de descoperire este apreciată la 20% din Dmax; descoperirea Ńintelor submarine aflate la imersiuni mai mari de 50 metri, pune probleme deosebite pentru aceste tipuri de staŃii de hidrolocaŃie;

- în luna septembrie distanŃa de descoperire este apreciată ca fiind 30-40% din Dmax;

- lunile octombrie şi noiembrie au caracteristici asemănătoare, distanŃa de descoperire fiind de 50-60% din Dmax.

Pentru staŃiile de hidrolocaŃie cu antenă imersată se poate determina axa canalului acustic, care permite descoperirea submarinelor la distanŃa maximă pe baza tipului de distribuŃie a vitezei sunetului realizat prin măsurători la diferite imersiuni. Măsurătorile se realizează de fiecare dată după schimbarea raionului de acŃiune. Este necesar şi obligatoriu ca înaintea fiecărei acŃiuni de căutare a submarinelor inamicului să se determine corect temperatura apei în raionul controlat şi ca urmare bătaia staŃiei de hidrolocaŃie.

Salinitatea. VariaŃiile salinităŃii pe verticală duc la o stratificare a apei cu implicaŃii asupra propagării undelor acustice. Cercetările au demonstrat că gradientul de salinitate are o valoare aproape constantă pe parcursul anului. La litoralul românesc salinitatea creşte cu depărtarea de coastă şi de la nord la sud. Creşterea nu este însă substanŃială, astfel:

- în stratul 25-50 m, la Sulina, salinitatea medie este de 16,84‰; - în stratul 25-50 m, la ConstanŃa, salinitatea medie este de 17,59‰; - în stratul 25-50 m, la Mangalia, salinitatea medie este de 18,54‰. Se cunoaşte că variaŃia vitezei de propagare a undelor acustice la schimbarea

salinităŃii cu 1‰ este de 1,2 m/s. Deci între Sulina şi Mangalia fiind o diferenŃă de aproximativ 2‰, variaŃia vitezei de propagare a sunetului este cu 2,4 m/s mai mare la Mangalia decât la Sulina.

Densitatea apei de mare este direct legată de temperatura şi salinitatea ei, având aceleaşi variaŃii ca şi acestea. Pentru submarine este foarte importantă, deoarece influenŃează deplasarea acestora, viteza de scufundare şi ieşirea din imersiune. În anotimpurile calde, la anumite adâncimi se produce un salt în valoarea densităŃii şi temperaturii apei de mare. Stratul de salt al densităŃii şi temperaturii atunci când există, determină implicaŃii mari asupra acŃiunilor de luptă ale forŃelor proprii şi

223

submarinelor în imersiune. Practic apare aşa numitul „fund lichid” care permite submarinelor în imersiune să se menŃine la o anumită adâncime, fără folosirea maşinilor. În acest caz submarinul nu poate fi descoperit cu mijloacele hidroacustice pasive, creându-se o situaŃie favorabilă pentru el. „Fundul lichid” se manifestă sigur în raioanele maritime de larg în lunile mai, iunie, iulie şi august până la adâncimi de 50-60 de m, cu intensitate maximă la 25 de m. În lunile aprilie şi septembrie este instabil şi nesigur, iar în celelalte luni nu există.

Temperatura aerului în raioanele maritime de larg suferă o variaŃie mai mică de la vară la iarnă în comparaŃie cu cea din raioanele costiere. Numărul zilelor cu temperatură sub 0º C este de 60 într-un an, influenŃa mării asupra temperaturii aerului fiind mai mare în zonele cu adâncimi mari. Temperaturile scăzute, sub limita îngheŃului influenŃează atât factorul uman cât şi tehnica antisubmarin de pe punte.

Umiditatea relativă a aerului determină direct apariŃia ceŃii, care are influenŃe negative asupra bătăii staŃiei de radiolocaŃie cât şi asupra organismului uman.

Vânturile dacă depăşesc 10-15 m/s influenŃează foarte mult acŃiunile de luptă ale forŃelor antisubmarin scăzând eficienŃa lor. Numărul zilelor cu vânt tare (forŃa 6 şi mai mult) este în medie la Sulina 140, la ConstanŃa 64, iar la Mangalia 47, astfel încât marea de gradul 3-5 caracterizează majoritatea anului. Specific Mării Negre, este faptul că după începerea vântului în funcŃie de direcŃia şi intensitatea sa, agitaŃia mării creşte cu un grad în 45-60 de minute, astfel că în 3-4 ore marea devine agitată. După încetarea vântului se păstrează o hulă de val care durează între 12-20 de ore.

Vizibilitatea pe mare creşte vara şi la începutul toamnei. Când este mică influenŃează negativ desfăşurarea acŃiunilor de luptă (semnalele vizuale, menŃinerea formaŃiei, observarea acŃiunilor inamicului etc.).

PrecipitaŃiile cele mai abundente se înregistrează vara când se manifestă torenŃial. Iarna în schimb predomină cele de durată sub formă de lapoviŃă şi ninsoare. Acestea atât vara, dar mai ales iarna, influenŃează acŃiunile forŃelor antisubmarin prin scăderea eficacităŃii armamentului antisubmarin reactiv, scăderea vizibilităŃii, limitarea lucrului staŃiilor de radiolocaŃie şi a staŃiilor radio.

3. Concluzii

Istoria artei militare navale a cunoscut destule exemple, când mediul geografic şi factorii hidrometeorologici au avut o influenŃă esenŃială asupra acŃiunilor de luptă desfăşurate pe mare. Eficacitatea luptei împotriva submarinelor inamicului, dusă de forŃele antisubmarin creşte proporŃional cu informaŃiile mai complete şi mai sigure cu privire la toate particularităŃile mediului submarin.

Din cele analizate tragem următoarele concluzii: - adâncimile, natura şi relieful fundului mării în raioanele maritime favorizează

executarea întregii game de misiuni, atât de către submarinele inamicului din clasa Tango, Kilo, Guppy II, III, Atilay, Romeo, care sunt submarine cu armament clasic, cât şi de cele tip 209/1400 care dispun de rachete Harpoon;

- dispunerea raioanelor de acŃiune se alege nu numai în funcŃie de adâncime dar şi de misiunea submarinului, scopul şi obiectivul urmărit de acesta;

224

- vântul, curenŃii, valurile, ceaŃa, pâcla, ploaia, zăpada, gerul, acoperirea cu nori şi alte fenomene influenŃează negativ lupta forŃelor antisubmarin cu submarinele inamicului;

- viteza oscilaŃiilor acustice, depinde în cea mai mare măsură de temperatura apei de mare, apoi de salinitatea şi densitatea acesteia;

- în sezonul rece, condiŃiile hidrologice permit un contact sigur cu Ńintele submarine, iar menŃinerea contactului se poate realiza un timp îndelungat;

- în sezonul cald, datorită condiŃiilor hidrologice nefavorabile, bătaia staŃiei de hidrolocaŃie scade, iar timpul menŃinerii contactului este destul de mic;

- formarea stratului de salt, permite submarinelor aflate sub acesta, practic să nu fie descoperite de mijloacele tehnice active (StaŃiile de hidrolocaŃie de chilă sau din bulb);

- submarinele aflate mai jos sau mai sus de stratul canalului acustic pot să-şi dispună aparatele de recepŃie la nivelul axei canalului, ceea ce permite mărirea considerabilă a distanŃei de descoperire a inamicului, fără ca ele să fie detectate.

Aceste concluzii scot în evidenŃă importanŃa cunoaşterii influenŃei pe care o au factorii hidrometeorologici şi geografici asupra desfăşurării acŃiunilor de luptă, executate de forŃele antisubmarin împotriva submarinelor inamicului.

225

TIPURI AVANSATE DE ARHITECTURI NAVALE

Căpitan comandor Adrian PAHOMIE, Aspirant Felicia MANOLIU,

Centrul 243 Război Electronic şi Observare

1. Navele din clasa HSV (SUA)

Figura nr. 1 Clasa de nave HSV

1.1. Scurt istoric În luna octombrie 2001, ForŃele armate ale SUA au demarat un program în

cadrul căruia se evaluează posibilitatea construirii unei nave cu arhitectură modulară care să permită reconfigurarea pentru îndeplinirea unor misiuni variate.

În cadrul acestui program, catamarane din sectorul civil au fost închiriate de către ForŃele armate americane şi supuse utilizării experimentale în cadrul unor misiuni reale. Obiectul studiului l-au făcut caracteristicile acestor nave cum ar fi capacitatea de a atinge viteze semnificativ mai mari comparativ cu alte nave, pescajul redus, design-ul avansat al carenei, calitatea superioară a sistemului de comunicaŃii şi de propulsie.

226

IniŃial, în serviciul ForŃelor armate americane s-au aflat patru asemenea nave: HSV-2 Swift (ForŃele Navale), TSV-1X Spearhead (ForŃele Terestre), HSV-X1 Joint Venture (ForŃele Navale), HSV-4676 Westpac Express (Infanteria Marină).

HSV-X1 Joint Venture a fost prototipul iniŃial, activând în cadrul ForŃelor Navale americane din luna octombrie 2001 şi până în luna martie 2004, când a fost repartizată ForŃelor Terestre ale SUA, unde a continuat să deservească rolul de navă rapidă de suport tehnic/logistic până în anul 2005.

În prezent TSV-1X Joint Venture, rebotezată T&T Spirit, îndeplineşte rolul de feribot în serviciul guvernului din Republica Trinidad şi Tobago.

Figura nr. 2. HSV-X1 Joint Venture

TSV-1X Spearhead (Theatre Support Vessel) este, de asemenea, o navă rapidă

de suport logistic care a activat în cadrul ForŃelor Terestre ale SUA începând cu luna noiembrie 2002. Atât Joint Venture, cât şi Spearhead au luat parte la operaŃiuni cum

ar fi Enduring Freedom şi Iraqi Freedom, precum şi la misiuni de suport logistic în Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic, Marea

Mediterană, Cornul Africii, Golful Persic şi Asia de Sud-Est.

Navele din clasa HSV au fost, de asemenea, testate de către Comandamentul OperaŃiuni Speciale ca platforme de transport pentru forŃe speciale (EOD, SEAL).

Figura nr. 3. TSV-1X Spearhead

227

În prezent HSV-2 Swift, aflat încă în dotarea ForŃelor Navale, continuă colaborarea cu forŃele speciale.

HSV-4676 Westpac Express este utilizat de către Infanteria Marină. 1.2. Date generale Toate navele HSV pot efectua voiaje transoceanice fără a necesita

realimentarea cu combustibil în timpul tranzitului. În aceste condiŃii transportul unor trupe (şi a tehnicii aferente) care ar fi necesitat 245 zboruri cu avioane C-17 poate fi efectuat într-un singur voiaj.

Figura nr. 4. Pupa, HSV-2 Swift

Pe lângă posibilitatea transportării personalului şi a echipamentului cu o

singură platformă, tehnica şi design-ul navelor din clasa HSV oferă avantajul planificării şi simulării misiunilor în timpul deplasării către zona de conflict, şi, în consecinŃă, începerea misiunii imediat după sosirea la destinaŃie.

Figura nr. 5. ConfiguraŃia de bază a navelor HSV

ConfiguraŃia de bază a navelor din clasa HSV include: - punte heliport;

228

- lift pentru aeronave/încărcătură; - încăpere pentru sistemul multifuncŃional de comandă şi control; - rampe pentru încărcarea vehiculelor şi a containerelor mobile; - încăperi pentru depozitarea vehiculelor şi a containerelor mobile; - „celule” de planificare a misiunilor; - cabine pentru echipaj; - module pentru arme; - spaŃii de uz general.

Figura nr. 6. ConfiguraŃia pentru misiuni de Minare-Deminare

ConfiguraŃia în cazul participării la misiuni de Minare-Deminare necesită în

plus: - mărirea efectivului cu 60 ofiŃeri/subofiŃeri/

specialişti; - 4 elicoptere din clasa SH/MH-60S; - 6 cabine temporare amenajate şi utilizate ca

dormitoare (10 dormitoare/cabină); Figura nr. 7. SH-60F

- 3 cabine temporare amenajate şi utilizate ca grupuri sanitare (toalete/duşuri/ lavoare).

Figura nr. 8. ConfiguraŃia pentru misiuni umanitare

229

În vederea participării la misiuni umanitare, navele din clasa HSV pot fi reconfigurate pentru a putea acorda asistenŃă medicală şi a transporta un număr mare de persoane. Aceste catamarane sunt ideale pentru misiuni umanitare datorită pescajului redus care permite pătrunderea în zone de litoral unde nivelul apei este scăzut. Un alt avantaj este viteza de reacŃie în cazul declanşării unei situaŃii de criză.

ConfiguraŃia navei pentru participarea la misiuni umanitare este: - 6 cabine temporar amenajate şi utilizate pentru efectuarea de intervenŃii

chirurgicale; - 4 rezervoare de apă; - 4 cabine temporar

amenajate şi utilizate pentru depozitarea alimentelor;

- 4 cabine temporar amenajate şi utilizate ca grupuri sanitare (toalete/duşuri/ lavoare);

- 6 autovehicule Humvee;

- tehnică radiologie; - 8-10 autovehicule

pentru transport pasageri; - laborator medical care să includă farmacie, laborator oftalmologie, laborator

RMN/CT; - centrală mobilă pentru producerea oxigenului; - dispozitiv montat între cele două carene pentru salvarea oamenilor la apă din

mers; - 4 cabine temporar amenajate şi utilizate ca saloane pentru pacienŃi.

Figura nr. 10. ConfiguraŃia pentru misiuni antiterorism/de protecŃie a forŃelor,

Puntea 01

Pentru a efectua investigaŃii, anchete, interceptări şi posibil control la bord (boarding1) a unor nave care prezintă un risc ridicat, navele din clasa HSV pot fi modificate.

1 control la bord

Figura nr. 9. Autovehicule Humvee

230

Figura nr. 11. ConfiguraŃia pentru misiuni antiterorism/de protecŃie a forŃelor,

Puntea 02 Pentru operaŃiuni de interceptare maritimă şi de protecŃie antiterorism a forŃelor

proprii se asigură: - mărirea efectivelor cu 44 ofiŃeri/subofiŃeri; - 2 ambarcaŃiuni RHIB (Rigid Hull Inflatable Boat, lungime 6,4 m) cu

echipajul de boarding aferent; - câini dresaŃi (cuşti de dimensiuni 7 x 7 m); - 4 autovehicule Humvee; - mamifere marine dresate (piscină de dimensiuni 7 x 7 x 1,22 m şi greutate

totală 1.587,6 kg); - sprijinul Pazei de Coastă cu elicoptere HH-60J JayHawk pentru operaŃiuni de

căutare şi salvare, cercetare şi operaŃiuni antidrog.

Figura nr. 12. RHIB Figura nr. 33. HH-60J JayHawk Figura nr. 44. MH-6 Little Bird

Pentru operaŃiuni de apărare a securităŃii naŃionale se asigură: - mărirea efectivelor cu 22 ofiŃeri/subofiŃeri; - 2 ambarcaŃiuni RHIB (lungime 6,4 m) cu echipajul de boarding aferent; - 2 elicoptere HH-60J JayHawk şi până la 6 elicoptere MH-6 Little Bird

aparŃinând Pazei de Coastă.

1.3. HSV-2 Swift IniŃial conceput ca navă feribot, catamaranul HSV-2 Swift (High Speed Vessel)

a fost închiriat de ForŃele Navale ale SUA în luna august 2003 şi, în prezent, este

231

utilizat ca navă temporară de comandă şi suport logistic în cadrul operaŃiunilor de minare-deminare.

Figura nr. 15. HSV-2 Swift

1.3.1. Caracteristici tehnico-tactice Printre modificările efectuate pentru a converti HSV-2 Swift dintr-o navă de uz

civil într-una de uz militar se numără: adăugarea unei punŃi heliport, consolidarea punŃii ini Ńial destinată transportării automobilelor pentru a facilita accesul vehiculelor militare (rampa de încărcare poate susŃine tancuri M1A2), echiparea navei pentru a

putea lansa ambarcaŃiuni mici şi nave submersibile radio-operate fără pilot.

Constructor: Incat (Hobart, Australia); Lungime: 97,22 m; LăŃime: 26,60 m; LăŃimea fiecărei carene: 4,50 m; Pescaj: 3,43 m; Viteză maximă: 45 Nd: - 38 Nd pentru deplasament de 627 t; - 42 Nd pentru deplasament de 300 t;

Figura 5. HSV-2 Swift

Figura nr. 6. M1A2 Abrams

232

Viteză economică: 30 Nd (poate parcurge 4.500 Mm); Deplasament fără încărcătură: 627 t; Deplasament cu încărcătură: 1.668 t; Capacitate transport persoane: 353; Capacitate punte transport vehicule/încărcătură: 2.670 m2; Capacitate încărcătură maximă: 605 t.

Figura nr. 78. CH-46 Sea Hawk Figura nr. 89. MH-60S Knighthawk

Puntea heliport: - 24,7 x 15,24 (m) atestată pentru Nivelul I Clasa 2A (capacitate de stocare

combustibil şi de realimentare la bord); - compatibilă cu: MH-60S, CH-46, AH-1, UH-1; - încăpere acoperită destinată depozitării a două elicoptere MH-60S (lângă

puntea heliport, spre prova navei).

Figura nr. 20. AH-1 Cobra Figura nr. 21. UH-1 Huey

Capacitate stocare combustibil: 190.080 l; Canalizare: 1 x 4.500 l; Ulei: 2 x 1.515 l; Deşeuri (ulei): 2 x 1.515 l. Consum apă proaspătă: 2 rezervoare x 6.625 l plus 2 filtre x 11.350 l/zi

asigurate de filtrele de apă. Cazarea echipajului: - număr cabine echipaj: 107;

233

- condiŃiile de cazare: • comandant: cabină cu un singur pat şi grup sanitar propriu (toaletă,

cabină duş, lavoar); • ofiŃer executiv/comandant escadră: cabină cu un singur pat şi grup

sanitar propriu (toaletă, cabină duş, lavoar); • ofiŃeri: cabine cu 2/4 paturi; • subofiŃeri (E6-E9): cabine cu 3/6 paturi; • subofiŃeri (E1-E5): 2 cabine cu 18 paturi, 1 cabină cu 15 paturi, 1

cabină cu 12 paturi; • specialişti în tehnica din dotare: 1 cabină cu 3 paturi.

Locuri disponibile pentru transport trupe de luptă: - permanente: 128 scaune dispuse similar locurilor dintr-o aeronavă; - temporare: 122 scaune dispuse similar locurilor dintr-o aeronavă; pot fi

reconfigurate pentru a servi ca paturi pentru 87 persoane. Popota: - subofiŃeri: capacitate 39 persoane; amplasată în vecinătatea bucătăriei; - ofiŃeri: capacitate 10 persoane; amplasată în vecinătatea cabinelor. Spălătoria: - amplasată în vecinătatea cabinelor echipajului; - 4 maşini de spălat automate, 4 uscătoare, mese de călcat. Cabine folosite ca birouri: 1 birou folosit pentru rezolvarea problemelor

administrative; 6 staŃii PC şi 6 fişete. Compartiment echipamente/C4ISR: Compartiment C4ISR (19 m2) şi

compartiment echipament C4I (65 m2) unde se află instalaŃia electrică – 70 kW şi instalaŃia de climatizare.

Cabină planificare: destinată folosirii de către echipaj; o masă de conferinŃe 15 locuri; birou adiacent dotat cu 8 staŃii PC.

Infirmerie: masă de examinare rabatabilă, frigider, grup sanitar cu toaletă, cabină de duş, lavoar.

Echipamente pentru evacuarea echipajului (abandonul) navei: - sistem naval de evacuare: rampă gonflabilă (17 m) şi barcă de salvare

(SOLAS A) cu capacitate de 100 persoane; - alte 3 bărci de salvare (SOLAS A), fiecare având o capacitate de 100

persoane; - 1 barcă de salvare de talie mică (SOLAS

RHIB) cu motor de 30 CP; - 1 barcă de lucru RHIB (7 m) cu capacitate de

10-15 persoane, motor diesel şi propulsie cu jet de apă, situată la pupa navei.

InstalaŃiile din dotare: - propulsie: 2 motoare diesel Caterpillar 3618

(temperatură ambiantă: 35/52o C); sistem de evacuare a gazelor uscate dispus vertical deasupra punŃii superioare. Figura nr. 22. Motor Diesel

Caterpillar 3618

234

- pompe jet de apă: 4 Wartsilia LIPS LJ 120E (nava nu este echipată cu elice convenŃională);

- transmisie: 4 cutii de viteze ZF 53000 NRH; - sistem „Maritime Dynamics” de control „fin” pe timpul navigării destinat

sporirii confortului pasagerilor; sistem de aripioare mobile/fixe; - rampă amplasată la tribord-pupa, utilizată pentru debarcarea la Ńărm şi pentru

lansarea la apă a vehiculelor amfibii; - macara pentru manevrarea bărcilor de talie mică: braŃ telescopic amplasat la

pupa-babord; utilizată pentru lansarea bărcilor de talie mică sau a echipamentului; capabilă să ridice echipament de maxim 100 t-m; utilizată şi pentru transportare echipament/provizii între puntea transport vehicule şi puntea heliport, ca şi pentru transportare echipament la şi de la Ńărm.

InstalaŃii electrice: - grup electrogen: 4 Caterpillar 3406C (320 kW, 60 Hz); - distribuŃie: sistem electric standard (60 Hz) cu panouri de distribuŃie

amplasate în compartimentele cărora le sunt necesare sau adiacente acestora.

Figura nr. 23 (a) şi (b). Rampa de încărcare/descărcare

HSV-2 Swift are în dotare un sistem de control automatizat care permite operarea eficientă a navei cu un echipaj de numai 42 de oameni şi navigarea fără utilizarea hărŃilor convenŃionale. (Swift este singura navă din cadrul ForŃelor Navale ale SUA aprobată pentru navigaŃie electronică). Ca navă civilă, Swift este echipată cu echipament standard de comunicaŃii HF/UHF/VHF; pentru operarea ca navă militară Swift este echipată cu echipamente de comunicaŃii SATCOM şi sistem de navigaŃie GPS.

Arhitectura modulară a navei permite reconfigurarea şi reechiparea acesteia pentru îndeplinirea unor misiuni variate fără a fi necesare lucrări de durată efectuate în şantiere navale. De asemenea, arhitectura specifică navelor din clasa HSV facilitează dezvoltarea rapidă a sistemelor din dotare pe măsură ce noi tehnologii devin accesibile.

Swift este singura navă de suprafaŃă din cadrul ForŃelor Navale ale SUA pe care activează două echipaje. Echipajul „galben”, din cadrul BMM Little Creek, Virginia, se axează pe misiuni cu infanteria marină, iar echipajul „albastru” din cadrul BMM Ingleside, Texas şi se axează pe operaŃiuni de minare/deminare.

235

Figura nr. 24. M242 Bushmaster

Armament: - sistem de armament pe două axe Mk 96, care încorporează:

• tunul M242 Bushmaster de calibru 25 mm; • lansatorul de grenade Mk 19 de calibru 40 mm;

- sistem de lansatoare de grenade Mk 45 „Snake Eyes” de calibru 40 mm.

Figura nr. 95. Mk 96 Figura nr. 106. Mk 19

1.3.2. Utilizarea tehnicii din dotare

Fiecare sistem al navei (navigaŃie, control direcŃie, control motoare etc.) este îndeplinită şi monitorizată cu ajutorul componentelor hardware/software.

Echipajul necesar pentru a executa serviciul de cart şi a manevra nava este format din 3 membri, în timp ce pentru o navă convenŃională din cadrul ForŃelor Navale americane este nevoie de 8-10 membri pentru a îndeplini aceleaşi sarcini.

OfiŃerul de cart este, de asemenea şi cel care conduce nava, utilizând sistemul de navigaŃie prezentat în Figura nr. 27.

Nava se află pe pilot automat în proporŃie de 90%. Sistemul de navigaŃie a fost conceput sa funcŃioneze fără utilizarea hărŃilor convenŃionale. În schimb utilizează informaŃii colectate de la sateliŃi şi GPS pentru a returna erorile de navigaŃie, distanŃa până la punctele de navigaŃie, estima orei la care se va ajunge la destinaŃie, date despre flux şi curenŃi la destinaŃie.

Figura nr. 27. Sistemul de navigaŃie

236

HSV-2 Swift este dotată cu sisteme electromecanice complet automate, printre care se numără sistemul de control al motoarelor principale, sistemul hidraulic, sistemul de măsurare a temperaturii şi cel de măsurare a uleiului.

De asemenea, pe navă a fost instalată o reŃea de camere video de supraveghere cu ajutorul cărora ofiŃerii aflaŃi la comanda navei pot vizualiza compartimentele în care se află tehnica din dotare şi zonele administrative.

În acelaşi timp, pentru a optimiza sistemul de vitalitate al navei, a fost instalată o reŃea de senzori termici.

Figura nr. 29 (a) şi (b). Sistemul de manevrare a navei

HSV-2 Swift este manevrată de către ofiŃerul de cart cu ajutorul unui joystick

(Figura nr. 29).

Figura nr. 30. Compartimentul CIC Figura nr. 31. AplicaŃia soft InfoScene

Compartimentul CIC (Combat Information Center) găzduieşte următoarele sisteme din dotarea navei: comandă şi control, comunicaŃii, computere şi de informaŃii. Nava este dotată cu o reŃea informaŃională secretă şi una nesecretă; reŃeaua LAN permiŃând conectarea oricărui laptop personal.

Figura nr. 28. Sistemul de monitorizare a navei

237

Sistemul Joint Interoperable Mission Planning and Rehearsal disponibil pe Swift, permite pregătirea pentru executarea unei misiuni în timp ce nava se îndreaptă spre zona de criză.

Spre deosebire de sistemele tradiŃionale, care pentru a comunica cu baza utilizează conexiuni ce ating 64 kbiŃi/secundă, sistemul din dotarea Swift facilitează atingerea unor viteze de 6-24 MbiŃi/secundă cu ajutorul acceleratorilor.

Sistemul de comandă şi control instalat pe HSV-2 Swift, COMBATSS (Component-Based Total Ship System), utilizează aplicaŃia soft InfoScene prezentată în Figura nr. 31 pentru a urmări şi analiza în 3D o rachetă aflată pe o traiectorie ce vizează HSV-2 Swift.

Figura nr. 32. Sistemul de comandă Figura nr. 33. USS Sea Shadow şi control COMBATSS

COMBATSS a fost iniŃial folosit pe nava USS Sea Shadow (prezentată în

numărul anterior al buletinului tehnic), în cadrul experimentului reuşindu-se controlarea unei nave aflate la peste 3.000 Mm în largul coastei de vest a SUA.

Cu ajutorul sistemului COMBATSS a fost posibilă controlarea temperaturii la bordul navei, pornirea generatoarelor, preluarea controlului asupra cârmei, analizarea imaginii utilizate pentru navigaŃie şi operarea cu succes a USS Sea Shadow de-a lungul coastei. InterfaŃa cu COMBATSS o constituie Mozilla Firefox.

1.4. HSV-4676 Westpac Express Westpac Express îndeplineşte rolul de platformă intermediară între navele

amfibii de talie mare (tip LPD/PHD) şi ambarcaŃiunile amfibii de talie mică utilizate pentru asalturi la litoral.

Datorită pescajului extrem de redus, precum şi a celor două rampe (prova şi pupa), Westpac Express poate transporta trupe de asalt/tehnică/ajutoare umanitare atât în porturi convenŃionale, cât şi în porturi unde nivelul apei este foarte scăzut (inclusiv lagune şi plaje) sau în care facilităŃile asigurate sunt austere sau limitate. Până în prezent, Westpac Express a efectuat cu succes transportul tuturor tipurilor şi claselor de echipament din dotarea Infanteriei Marine americane.

238

Figura nr. 34. HSV-4676 Westpac Express

Misiunile navei Westpac Express sunt următoarele: - asistenŃă în timpul asalturilor amfibii; - transportarea rapidă de trupe/specialişti; - asistenŃă cu ajutorul elicopterelor; - căutare şi salvare; - comandă şi salvare; - executarea de misiuni umanitare; - transportarea forŃelor de poliŃie şi a agenŃilor vamali. Exemplu: TRANSPORT TRUPE ŞI ECHIPAMENT OKINAWA – KOREA

DE SUD Utilizarea platformelor convenŃionale: 2-3 zile tranzit cu ajutorul navelor convenŃionale sau 14-17 zboruri cu aeronave C-17. Utilizarea navei HSV-4676 Westpac Express: un voiaj cu durata 24-30 ore. Avantaje: - 25% reducere a costurilor de transport trupe; - superioritate operaŃională, tactică şi strategică datorită vitezei cu care se poate

răspunde unei situaŃii de criză şi a posibilităŃii de a pătrunde în zone de litoral unde accesul navelor convenŃionale este restricŃionat.

Caracteristici tehnico-tactice: - constructor: Austal LTD (Henderson, Australia); - lungime: 101 m; - lăŃime: 27 m; - pescaj: 4,2 m; - viteză maximă: 37 Nd (cu încărcătură maximă); - viteză economică: 20 Nd; - deplasament fără încărcătură: 741 t; - deplasament încărcătură maximă: 1.740 t; - capacitate încărcătură maximă: 663 t (vehicule şi echipament); - capacitate transport persoane: 950-1.200; - capacitate punte transport vehicule: 1923 m2; - propulsie: 4 motoare diesel Caterpillar 3618 (7200 kW); - cutie de viteze: 4 cutii de viteze ReintjesVLJ6831; - ejector de apă: 4 ejectoare Kamewa 125 SII;

239

- echipaj: • personal militar: 11; • personal civil: 13.

2. Corvetele din clasa Skjold (Norvegia)

Corvetele din clasa Skjold („Scut”) se deosebesc de alte nave rapide de patrulare prin viteza de operare, semnătura radar redusă, capacitatea superioară de a acŃiona în cadrul misiunilor de luptă la litoral, dotarea cu o cantitate mare de armament comparativ cu dimensiunile reduse ale navei.

Figura nr. 35. Navă din clasa Skjold (Norvegia)

Din punct de vedere al design-ului, navele Skjold sunt catamarane pe pernă de

aer (perna de aer este amplasată între cele două carene) şi propulsie cu jet de apă, ambele caracteristici contribuind la atingerea unor viteze foarte mari.

Arhitectura şi tipul de propulsie facilitează manevrarea foarte uşoară a navei, favorizând utilizarea în avantajul propriu a topografiei regiunii Norvegiei (numeroase insule şi fiorduri). Forma şi mărimea suprafeŃei care vine în contact cu apa optimizează rezistenŃa la şoc în timp ce rezistenŃa opusă valurilor este minimă.

Sistemul de stabilizare a navei este fabricat de VT Maritime Dynamics şi include un sistem de control care monitorizează presiunea în interiorul pernei de aer prin controlarea valvelor de aerisire. Un sistem de ventilatoare poziŃionat la pupa controlează presiunea asupra capacului valvei-pupa.

Semnătura radar a navei Skjold este redusă comparativ cu cea a unor nave convenŃionale datorită plasării componentelor magnetice la un nivel mai ridicat deasupra apei. Sistemele vitale ale navei sunt dublate pentru a prelungi durata de operativitate pe timpul misiunilor.

Ca şi în cazul catamaranelor HSV, nava Skjold poate opera în zonele de litoral unde există adâncimi mici ale apei.

240

Coca navei este fabricată dintr-un material compozit, fiind laminată atât pe interior, cât şi pe exterior cu un material plastic obŃinut din fibră de sticlă şi laminaŃi din carbon legaŃi cu ester vinil şi răşină din poliester. Structurile de rezistenŃă sunt fabricate din fibră de carton şi materiale pe bază de carbon.

La fabricarea structurilor de suport amplasate pe suprafeŃe întinse din structura navei au fost folosite materiale capabile să absoarbă radiaŃiile. Folosirea acestei tehnici a condus la reducerea greutăŃii navei comparativ cu greutatea altor nave cu semnătură radar redusă.

Figura nr. 36. Navă din clasa Skjold (Norvegia)

Învelişul navei nu prezintă nici un unghi drept, panourile reflective dispunând

de un umăr redus de orientări. SuprafeŃele uşilor şi ferestrelor sunt camuflate în structura navei astfel încât sa nu se observe nici o diferenŃă de nivel. În dreptul ferestrelor au fost instalate panouri care reflectă radiaŃiile.

Prima navă Skjold a intrat în dotarea ForŃelor Navale norvegiene în luna aprilie 1999 şi, în prezent, se continuă construcŃia acestui tip de navă pentru îndeplinirea nevoilor de apărare ale Norvegiei. Misiunile încredinŃate navelor Skjold variază de la supraveghere şi patrulare până la protejarea litoralului împotriva unei invazii în funcŃie de situaŃia politico-militară.

Pe timp de pace execută misiuni de patrulare pentru menŃinerea şi consolidarea prezenŃei ForŃelor Navale ca forŃe de ordine suverane, menŃinerea constantă a imaginii maritime de ansamblu, sprijinirea autorităŃilor civile, efectuarea operaŃiunilor de căutare şi salvare şi executarea antrenamentelor pentru misiuni în situaŃii de criză şi pe timp de război.

În situaŃii de criză, navele din clasa Skjold sunt dislocate în zona de conflict imediat după declanşarea tensiunilor datorită gradului ridicat de mobilitate, executând misiuni de supraveghere şi, în funcŃie de situaŃie, executarea de acŃiuni de luptă sau de sprijin a trupelor care luptă în zona de litoral.

Pe timp de război, navele din clasa Skjold se axează pe operaŃii anti-invazie şi de interzicere a accesului în apele teritoriale ale Norvegiei. Se procedează la

241

intensificarea măsurilor de supraveghere şi la protejarea liniilor maritime de comunicaŃii. O eventuală misiune este atacarea navelor de aprovizionare ale inamicului.

Figura nr. 37 (a) şi (b). Nave din clasa Skjold (Norvegia)

2.1. Caracteristici tehnico-tactice - constructor: Umoe Mandal (Mandal, Norvegia); - lungime: 47,5 m; - lăŃime: 13,5 m; - înălŃimea pe perna de aer: 15 m; - greutatea la încărcătură maximă: 970 t; - viteza maximă: peste 100 km/h (55 Nd); - viteza în timpul utilizării motoarelor diesel: 14,8 km/h (8 Nd); - armament:

• 8 rachete NSM Kongsberg; • Rachete anti-aeriene MBDA Mistral; • Tun Otto Melara calibru 76 mm.

2.2. Sistemul de luptă SENIT 2000 Până la sfârşitul anului 2009, flotila de nave Skjold va fi compusă din 6 nave.

Toate cele 6 corvete vor fi dotate cu sistemul de comandă şi control SENIT 2000, fabricat de DCNS în cooperare cu Kongsberg Defence and Aerospace.

SENIT 2000 asigură managementul luptei prin utilizarea de module de operare specifice zonei de litoral, având capacităŃi de interoperabilitate cu link-urile transfer

de date 11 şi 16 (care vor fi asigurate de Aeromaritime).

SENIT 2000 asigură reacŃia rapidă împotriva Ńintelor aeriene cum ar fi elicopterele sau alte aeronave care deŃin un anumit nivel de element-surpriză, putând ieşi brusc de sub acoperire.

2.3. Armament Corvetele din clasa Skjold au în dotare 8 rachete antinavă Kongsberg NSM

(Nye Sjoemaals Missiler sau Norwegian Strike Missile), concepute pentru clasa

Figura nr. 38. SENIT 2000

242

Figura nr. 40. Oto Melara (76 mm)

Skjold şi fregatele din clasa Fritjof Nansen. Intrate în producŃie în iunie 2007, rachetele NSM au o rază de acŃiune de peste 150 km şi sunt dotate cu sistem GPS pentru ghidarea în timpul zborului către Ńintă şi un senzor infra-roşu (dual band imaging infrared seeker).

Figura nr. 39 (a) şi (b). NSM Kongsberg

De asemenea, navele din clasa Skjold au în dotare rachete antiaeriene cu rază

scurtă MBDA Mistral, în configuraŃie portabilă şi cu ghidare infraroşu. Rachetele au un focos în greutate de 3 kg şi o rază de acŃiune de 4 km.

Tunul Otto Melara Super Rapid de calibru 76 mm este eficient împotriva altor nave şi a aeronavelor, având o cadenŃă de tragere de 120 proiectile pe minut şi o rază de acŃiune de 16 km.

2.4. Sistemul de senzori Sistemul radar şi optic de control

al focului Ceros 200 asigurat de Saab Systems execută controlul asupra rachetelor şi a tunului. Sistemul Ceros 200 are în componenŃă un dispozitiv radar de urmărire a Ńintei în banda Ku

(12,0-18 Ghz), o cameră CCTV, sistem de supraveghere cu senzori termici, sistem optic de supraveghere şi dispozitiv laser de măsurare a distanŃei.

Radarul multifuncŃional MRR-3D-NG în bandă G şi sistemele asociate acestuia sunt asigurate de Thales Naval France. Radarul are o antenă de tip reŃea fazată cu greutate foarte redusă şi îndeplineşte două roluri: radar de supraveghere şi senzor de autoapărare. Ca radar de supraveghere MRR-3D-NG poate detecta Ńinte la înălŃime medie şi joasă pe o rază de până la 140 km; pe rază lungă şi în 3D poate detecta Ńintele de până la 180 km. Ca senzor de autoapărare MRR-3D-NG poate detecta şi urmări orice ameninŃare aflată pe o rază de 60 km.

Sistemul Tactic de Supraveghere Radar CS-3701 (TRSS, Tactical Radar Surveillance System) – produs de EDO Corporation Reconnaissance and Surveillance Systems în Morgan Hill, California – asigură Măsurile de Suport Electronic şi funcŃiile Receptorului Avertizări Radar. Antenele de bruiaj ale

243

sistemului au fost produse de EDO Antenna and Technologies cu sediul în Deer Park, New York.

Navele din clasa Skjold vor fi echipate cu sistemul de lansare Ńinte false MASS (Multi-Ammunition Softkill) al producătorului german Reinmetall Waffe Munition (fostul Buck Neue Technologien). MASS poate lansa până la 32 proiectile omnispectrale într-un ritm presetat împotriva rachetelor antinavă şi a muniŃiilor ghidate. MASS este interoperabil cu frecvenŃele radar, infraroşii, electro-optice, laser şi ultraviolete.

2.5. Sistemul de propulsie Propulsia cu jet de apă conferă manevrabilitate şi siaj foarte mic. Jetul de apă

este creat de regulă de către turbinele cu gaz, dar pentru a reduce semnătura în spectrul infraroşu se pot utiliza motoare diesel de dimensiuni mici. Efuzoarele jetului de apă pot fi manevrate independent, permiŃând manevrarea în lateral fără a fi necesară amplasarea unor elice laterale sau la prova. În acelaşi timp nava poate executa viraje foarte strânse la viteze foarte mari.

Sistemul de propulsie este de tip COGAG (Combined Gas Turbine and Gas Turbine), având în compunere:

- 4 turbine cu gaz, fabricate de Pratt&Witney: • 2 ST 18M, fiecare cu o capacitate de 4.000 kW; • 2 ST 40M, fiecare cu o capacitate de 2.000 kW.

- 2 ejectoare de apă Kamewa; - 2 motoare de manevră MTU 6R TE92, fiecare cu o capacitate de 3.000 kW. Cele 2 ventilatoare MTU 12V TE92 (735 kW fiecare) împing aerul în perna

pneumatică, a cărei presiune este menŃinută la un nivel de 0,5 m coloană de apă de către un sistem automat de control.

3. HMAS Jervis Bay (Australia)

Catamaran de mare viteză, aflat în dotarea FN australiene, HMAS Jervis Bay a fost utilizat de ForŃele Speciale ale SUA şi trupele SEAL pentru testarea viabilităŃii utilizării catamaranelor ca platforme pentru transportul trupelor speciale. Ca moment reprezentativ pentru cooperarea cu ForŃele SUA se aminteşte participarea HMAS Jervis Bay la operaŃiunile de menŃinere a păcii în Timorul de Est, operaŃiuni întreprinse în 1999.

244

Figura nr. 42. Catamaranul Kommuna

Figura nr. 41. HMAS Jervis Bay

Caracteristici tehnico-tactice: - constructor: International Catamarans Australia (Hobart, Australia); - lungime: 86,62 m; - lăŃime: 26 m (4,33 m pentru fiecare carenă); - viteza maximă: peste 40 Nd; - Propulsie: motoare diesel Ruston 20 RK270 – acŃionează 4 ejectoare de apă

LIPS 145/3 configurate pentru menŃinerea direcŃiei de navigaŃie şi acŃionare în revers; - echipaj: la bord există 2 echipaje, fiecare fiind format din câte 20 de

ofiŃeri/subofiŃeri ForŃe Navale şi 5 ofiŃeri/subofiŃeri ForŃele Terestre; - deplasament: 1.250 t; - capacitate transport: 500 soldaŃi cu echipamentul aferent sau 867 pasageri.

4. Nava submersibilă de suport şi salvare Kommuna (Rusia)

Catamaran construit pentru ForŃele Navale ale Marinei Regale Ruse în 1913. IniŃial Kommuna deservea rolul de navă de salvare, fiind concepută pentru ridicarea submarinelor scufundate cu ajutorul macaralelor (capacitate de 250 t fiecare). În prezent fiind prea mică pentru a ridica submarinele active ruseşti, Kommuna îndeplineşte rolul de navă suport.

Caracteristici tehnico-tactice: - constructor: De Schelde (Vissingen,

Olanda); - lungime: 96 m; - lăŃime: 20,4 m (15,4 m pentru fiecare carenă); - deplasament: 2.450 t (cu încărcătură maximă); - propulsie: 2 motoare diesel (1.200 CP); - viteza maximă: 10 Nd.

245

Figura nr. 43 (a) şi (b). Catamaranul Kommuna

5. Navele purtătoare de rachete Type 022 din clasa Houbei (China)

Figura nr. 44. Type 022, Clasa Houbei

Type 022 este o navă rapidă de atac concepută utilizând conceptul SWATH, o

variantă mai avansată şi mai costisitoare a design-ului de catamaran. Caracteristici tehnico-tactice: - constructor: AMD (Sydney, Australia); - lungime: 40 m; - lăŃime: 12 m; - pescaj: 3 m; - viteza maximă: 36 Nd; - propulsie: 2 motoare diesel (6.865 CP) şi 2 ejectoare de apă; - deplasament: 220 t; - echipaj: 12;

246

- armament: • 8 rachete antinavă, de tipul YJ-83; • sistem de apărare antiaeriană CIWS (Close-In Weapon System) de

tipul AK-630 de calibru 30 mm; • lansator de rachete antiaeriene FLS-1.

Figura nr. 45 (a) şi (b). Type 022, Clasa Houbei

Figura nr. 46. Rachete tip YJ-83 Figura nr. 47. InstalaŃia artileristică

AK-630 Senzori: - sistem electro-optic de urmărire a Ńintei Fenis-ME şi director optic Kolonika

II de intensitate luminoasă redusă; - radar de cercetare de tipul ESR-1 362; - radar de navigaŃie de tipul 765 în bandă I; - HN-900 datalink pentru coordonarea cu aeronave, submarine şi alte nave.

247

Figura nr. 48. Type 022, Clasa Houbei

6. Prototipul Sea Slice (SUA)

Sea Slice a fost concepută pentru luptă în zonele de litoral (Litoral Combat Ship). SLICE este un concept nou în domeniul arhitecturii navale, care aplicat tehnologiei SWATH facilitează creşterea vitezei maxime de operare (un avantaj care se adaugă stabilităŃii şi mobilităŃii specifice navelor SWATH).

Figura nr. 49 (a) şi (b). Sea Slice

InovaŃia în acest caz constă în reducerea frecării cu apa datorită utilizării a 4

traverse de susŃinere, pe fiecare fiind amplasată câte o chilă în formă de lacrimă – de aici denumirea conceptului (SLICE = felie, pentru că taie apa fără a face valuri).

Asemănător navelor din clasa HSV, design-ul navei Sea Slice este împărŃit pe module; din acest motiv nava poate fi reconfigurată foarte uşor în funcŃie de natura misiunii la care participă. Dotări: macara de dimensiuni reduse (pentru manevrarea unei ambarcaŃiuni RHIB), modul de luptă şi armament, CIC (Combat Information Center), dispozitiv-sanie pentru lansarea/remorcarea unui dispozitiv antimină KLIEN,

248

Figura nr. 50. Sea Slice

capabilitatea de a lansa dispozitivul antisubmarin REMUS (Remote Environmental Monitoring Underwater System) cu ajutorul ambarcaŃiunii RHIB.

Caracteristici tehnico-tactice - constructor: Lockheed-Martin; - lungime: 31,7 m; - lăŃime: 16,8 m; - deplasament: 180 t; - viteză maximă: 45 Nd în ape cu

valuri de 1,83 m. SLICE are viteză de operare mai

mare, siaj de dimensiuni reduse, o mai bună rază de operare, consum redus de combustibil, poziŃionarea armamentului din dotare conferă echilibru, punte spaŃioasă, etrava ne-obstrucŃionată pentru încărcare/descărcare uşoară, sistem de elice dispus în partea centrală a navei (elicele fiind astfel mai protejate de accidente).

PerformanŃă SLICE: Manevrarea la un nivel foarte jos relativ cu suprafaŃa apei în timpul deplasării cu o viteză de 30 Nd în ape cu valuri de 3,66 m.

Comparativ cu o navă SWATH cu acelaşi deplasament, Sea Slice produce cu 35% mai puŃină frecare în timpul deplasării la viteze foarte mari.

7. M80 Stiletto (SUA)

Figura nr. 51. M80 Stilleto

Stiletto este o navă experimentală a cărei carenă este în formă de M dublu (twin M hull). Datorită structurii din fibră de carbon poate opera în apă cu adâncime mică, poate atinge viteze de 50 Nd şi deŃine un nivel ridicat de stabilitate. Fibra de carbon asigură un deplasament redus, dar şi rezistenŃă sporită (caracteristici utile în transportul de echipament şi pasageri) precum si o reducere a costurilor de mentenanŃă. Conceptul de construcŃie unică facilitează captarea siajului din prova şi utilizarea energiei acestuia pentru crearea unui lift hidrodinamic (creat la trecerea apei pin cele 4 tuneluri). Frecarea cu apa este redusă, nava ridicându-se la

249

aproximativ 0,3 m deasupra apei. Mai mult, Stiletto poate efectua întoarceri la viteză mare fără variaŃii notabile ale unghiului cu orizontala şi are o semnătură radar redusă.

Figura nr. 52 (a) şi (b). Reprezentări M80 Stiletto

Carena în formă de M-dublu a fost iniŃial concepută pentru a reduce siajul

feriboturilor comerciale din VeneŃia care afectează în mod negativ clădirile foarte vechi. Conceptul a fost selectat de Comandamentul OperaŃiuni Speciale al SUA pentru proiectarea şi construirea unei ambarcaŃiuni care să opereze în zona de litoral şi să poată efectua transportul forŃelor de trupe speciale către locaŃiile cel mai greu accesibile.

Figura nr. 53 (a).

M80 Stiletto – vedere prova Figura nr. 53 (b).

M80 Stiletto – vedere pupa

Figura nr. 54. M80 Stiletto

250

ReŃeaua electronică internă are o capacitate de 1 GB, şi este interoperabilă cu sistemele de comunicaŃii, de supraveghere şi de armament. Fiind posibil transferul de date intern şi extern, efectivele SEAL au opŃiunea de a planifica misiunile în timpul transportului către obiectiv.

Caracteristici tehnico-tactice: - proiectant: M-Ship Company, LLC; - constructor: Knight & Carver, LLC; - lungime: 27 m; - lăŃime: 12,3 m; - pescaj: 0,8 m (cu încărcătură maximă); - viteza maximă: 50 Nd (40 Nd pe mare de gradul 4); - combustibil: 10 t; - propulsie: 4 motoare C32 Caterpillar (1652 CP); - echipaj: 3; - pasageri: 12 (trupe SEAL, fiecare cu echipament de 136 kg); - rezervor de apă: 379 L (11 pasageri); - capacitate transport încărcătură: 37 t; - cost de producŃie: 10 mil. USD; - are în dotare o ambarcaŃiune RHIB (Rigid Hull Inflatable Boat) de 11 m.

251

TEHNIC Ă NAVAL Ă DIVERSĂ

Locotenent comandor Cristian DUłĂ, Locotenent colonel Vasile MUNTEANU,

Căpitan Cătălin LEBIDOV, Căpitan comandor Adrian PAHOMIE,

Maior Costel SIMA, Aspirant Felicia MANOLIU,

Centrul 243 Război Electronic şi Observare

1. Nave multirol din clasa „CANBERRA”

În ianuarie 2006 Guvernul australian anunŃa lansarea unui proiect pentru construirea a două nave multirol de debarcare, transport trupe, vehicule, elicoptere şi suport logistic care vor intra în dotarea ForŃelor Navale Australiene. Cele două nave urmează să poarte numele HMAS Canberra şi HMAS Adelaide, prima dintre ele urmând a da şi numele clasei navelor, Canberra, fiind denumite în clasificarea NATO, LHD (Landing Helicopter Dock).

Proiectul Canberra va furniza Australiei unul din cele mai performante şi

complexe sisteme de transport naval al trupelor, vehiculelor terestre şi aeriene realizat vreodată la nivel global. HMAS Canberra şi HMAS Adelaide vor înlocui, în 2014-2015, nava HMAS Tobruk (navă de suport al luptei aflată în prezent în serviciul marinei australiene) şi una dintre actualele nave de desant HMAS Manoora sau HMAS Kanimbla. ConstrucŃia noilor nave a demarat pe 22.09.2008.

252

Compania spaniolă Navantia a fost aleasă pentru a proiecta şi demara construcŃia navelor în Spania (şantierul naval Ferrol and Fene) urmând ca finalizarea lor să se producă în Australia, sub coordonarea companiei australiene Tenix Pty Ltd. ConstrucŃia suprastructurii şi elementelor de exterior urmează a fi realizată în Melbourne, iar majoritatea sistemelor de luptă şi integrarea se va face în Adelaide (sudul Australiei). În acest proiect mai sunt implicate şi companiile BAE Systems Australia Defence şi SAAB Systems Australia.

Potrivit declaraŃiilor oficialilor australieni, navele nu vor servi doar apărării şi intereselor naŃionale ale Australiei ci vor executa şi misiuni umanitare, în sprijinul statelor vecine, în caz de dezastre naturale. Fiecare dintre nave va putea să ofere asistenŃă medicală şi suport umanitar de trei ori mai mult decât a furnizat HMAS Kanimbla în cazul tsunamiului din 2004.

Fiecare navă din clasa Canberra poate transporta 1.221 persoane (243 membri ai echipajului şi 978 personal temporar ambarcat), numărul acestora putând fi ridicat până la 1.403 persoane (suplimentar 36 membri echipaj şi 146 ambarcaŃi temporar).

SpaŃiile şi facilităŃile de ambarcare pot acomoda forŃe combinate de personal din trupe terestre şi aeriene, logistică, conducere operaŃii elicopter, puncte de comandă, structură de informaŃii, astfel:

- punŃi şi spaŃiu pentru 150 de vehicule (incluzând tancuri M1A1 Abrams) plus încă 200 vehicule;

- hangare pentru 6 elicoptere şi de asemenea punŃi heliport pentru a permite aterizarea/decolarea simultană a 6 elicoptere; elicopterele pot fi de tip:

• S-70 Blackhawk or NH90 TTH – pentru debarcare trupe; • NH90 NFH – elicoptere navale; • Eurocopter Tiger ARH – de recunoaştere.

- comandă şi control pentru componentele navale de suprafaŃă, aeriene şi terestre ale grupului de luptă combinat (Amphibious Task Force);

- capacităŃi operaŃionale de conducere simultană a elicopterelor şi navelor mici de debarcare;

- spital cu două săli de intervenŃii chirurgicale, facilităŃi de terapie intensivă, postoperatorii şi internare bolnavi, stomatologie, radiologie, farmacie şi administraŃie.

Navele sunt proiectate cu rampă de lansare pentru avioane, dispusă în prova navei, cu înclinare de 13º, după modelul portavioanelor britanice. Astfel pot fi lansate avioane fără pilot şi posibil avioane cu decolare verticală de tip F35 B Lightning II STOVL (nu a fost luată încă nici o decizie privind dotarea cu acest tip de avion).

Manevrele şi conducerea componentei aeriene se poate face pe mare de până la gradul 5.

Pentru debarcarea vehiculelor şi trupelor sunt prevăzute 4 ambarcaŃiuni de desant cu lansare prin trapă la pupa navei. Manevra acestora se poate executa pe mare de până la gradul 5.

Caracteristici tehnico tactice:

253

Sistemul de conducere a luptei va fi de tipul Saab's 9LV, deja testat şi instalat

pe fregatele australiene de tip ANZAC. Radarul de control al traficului aerian Sea Giraffe AMB va fi instalat într-o primă fază, urmând a fi ulterior completate cu radare anti rachetă şi pentru Ńinte navale de tip CEAFAR/CEAMOUNT.

Pentru apărarea apropiată vor fi instalate pe fiecare navă 4 tunuri RAFAEL Typhoon de 25 mm. Lipsa sistemelor defensive antirachetă este cel puŃin surprinzătoare pentru o navă de asemenea dimensiuni şi importanŃă, dar

reprezentanŃii marinei australiene au motivat că în concepŃia de operaŃii a clasei Canberra, aceste nave vor fi permanent escortate de o fregată din clasa HOBART, una din clasa

ANZAC şi de un avion de sprijin electronic E-737 Wedgetail AWACS.

Sistemele de comunicaŃii interne şi externe vor fi furnizate de compania L3 Communications şi vor realiza legăturile dintre componentele navale, aeriene şi terestre ale grupului de luptă.

Propulsia navelor va fi asigurată de turbine cu gaz de tip LM2500 (Combined Diesel Electric And Gas turbine/CODLAG) produse de compania GE Marine din Evendale, Ohio, partener tradiŃional al ForŃelor Navale Australiene.

Deplasament maxim 27.831 t Lungimea navei 230,8 m LăŃimea navei 32 m Pescaj 7,18 m Viteză maximă 20,5 Nd Capacitate de ambarcare (suprafeŃe punŃi)

Punte vehicule grele: 1.410 m2 Punte vehicule uşoare: 1.889 m2 Punte elicoptere în hangar: 990 m2

Autonomie în distanŃă 6.100 Mile marine la 15 noduri (viteza economică) propulsie combinată gaz-motorină.

Autonomie extinsă în distanŃă

7.050 Mile marine la 12 noduri

Autonomie în timp Până la 50 zile MentenanŃă operaŃională şi sprijin logistic pentru trupe debarcate la Ńărm timp de 10 zile

Propulsie 2 x elice pas variabil

254

Programul estimat de intrare în serviciul ForŃelor Navale australiene:

Nava Nume bordaj

Lansare la apă

Sosire în Australia Comisionare Port de

bază HMAS

Canberra LHD 01

martie 2011

septembrie 2012

februarie 2014

Sydney

HMAS Adelaide

LHD 02 februarie

2014 august 2015

Sydney

2. Viitorul portavion francez „PA2” (Porte-Avions 2 )

„Porte-Avions 2” (PA2) este un nou portavion care urmează a fi construit pentru ForŃele Navale ale FranŃei.

Prevăzut a intra în serviciul operativ al ForŃelor Navale ale FranŃei undeva în cursul anului 2015, PA2 se va alătura actualului portavion francez denumit „Charles de Gaulle”.

PA2 va dezvolta o viteză maximă de 28 de noduri şi va avea o autonomie de 10.000 de Mm, la o viteză de croazieră de 15 noduri. Portavionul va avea un echipaj total de 1.720 de militari, inclusiv 620 de militari ai componentei aeriene şi 100 de militari din serviciul operativ.

În ianuarie 2005, Ministerul francez al Apărării, prin intermediul Departamentului General de Armamente/DGA, a acordat un contract în valoare de

100 de milioane de € pentru faza de proiectare a PA2 companiilor DCNS şi Thales Naval France.

IniŃial, era planificat ca dezvoltarea PA2 să se bazeze pe conceptul viitoarelor portavioane ale Marii Britanii (CVF). Memorandumul de înŃelegere asupra viitorului portavion anglo-francez a fost semnat la data de 6 Martie 2006.

Totuşi, în iunie 2008, preşedintele francez Nicolas

Sarkozy a suspendat cooperarea cu Marea Britanie în acest sens. Decizia de înzestrare a ForŃelor Navale cu noi portavioane va fi luată undeva între anii 2011 şi 2012.

2.1. Conceptul PA2 este o variantă a unui portavion britanic al viitorului (CVF) cu un

deplasament de 75.000 de t şi o lungime de 283 m. Versiunea franceză dispune pe puntea principală de un ansamblu CATOBAR (catapult-assisted take-off but arrested recovery), practic un sistem catapulta care asistă avionul la decolare şi un sistem de

255

oprire la apuntare. Portavionul este conceput să acomodeze la bord avioane de luptă de tipul Dassault Rafale, E-2C Hawkeye şi NH-90.

Conceptul iniŃial prevedea un sistem de propulsie convenŃional, însă sunt luate în considerare şi variantele nucleară şi cu turbine cu jet de apă.

Guvernul francez a emis ordine de realizare a unor studii privind noua arhitectură şi designul viitorului portavion francez în cursul lunii Februarie 2009.

2.2. Puntea portavionului Puntea PA2 va avea o capacitate de aprox. 40 de avioane, inclusiv 32 de

avioane de luptă Rafale, trei avioane de supraveghere şi RE E-2C Hawkeye şi cinci elicoptere de tipul NH90. Catapultele pe bază de abur de tipul C13-2, având o lungime de 90 de m, sunt proiectate să lanseze avioane la o viteză de peste 150 de noduri. Energia necesară va fi asigurată de o centrală generatoare de abur auxiliară. Portavionul va putea lansa un avion la fiecare 30 de secunde. De asemenea, nava va fi echipată cu un sistem de oprire a avioanelor la apuntare cu cabluri de tipul MK7.

Puntea de decolare/apuntare va avea o suprafata de 15.700 m2, iar puntea de dispunere a avioanelor va avea o suprafaŃă de 4.700 m2. Nava va avea o capacitate de depozitare a cinci milioane de litri de combustibil de avioane. Este prevăzut ca nava să dispună de un sistem automat de echilibrare a platformei (système automatique de tranquillisation de la platforme/SATRAP), care va mări capacitatea operaŃională a punŃii de zbor pentru o stare a mării de până la 5/6.

2.3. Sisteme de armament Portavionul va fi dotat cu: - siloz Sylver, cu opt celule, pentru lansarea pe verticală a rachetelor de tipul

Aster 15; - sistem de apărare antitorpilă de tipul SLAT; - tunuri de 20 mm pentru apărarea apropiată. De asemenea, EADS şi compania sa subsidiară MBDA au primit deja contracte

de studii pentru integrarea şi a unor sisteme de rachete de tipul ASTER 15-SAAM. PA2 va fi echipat cu un sistem integrat de conducere a luptei (Combat Management System).

2.4. Senzori Portavionul va avea senzori în infraroşu şi optoelectronici. Cercetarea aeriană

va fi asigurată de un sistem radar de cercetare aeriană de tipul Héracles, precum şi de un alt sistem radar cu rază medie de acŃiune.

Puntea PA2

256

2.5. Comanda şi controlul Nava va fi echipată cu sisteme de comunicaŃii interioare şi externe. Pentru

comunicaŃiile interioare, portavionul va avea sisteme radio US şi UUS. Pentru comunicaŃiile exterioare, portavionul va fi dotat cu sisteme de

comunicaŃii de date tactice de tipul Link 11, Link 16 şi Link 22. Aceste sisteme de comunicaŃii de date vor permite transferul de date în timp real între sistemele de luptă ale portavionului şi avioanele de război electronic şi atac Hawkeye. ComunicaŃiile de date vor asigura, de asemenea, diseminarea informaŃiilor şi către alte unităŃi navale, avioane şi elicoptere de luptă.

2.6. Sistemul de propulsie IniŃial, s-a anunŃat că portavionul PA2 va avea un sistem de propulsie

convenŃional. Sistemul de propulsie electric convenŃional era constituit din două turbine pe gaz Rolls-Royce de tipul MT30.

În septembrie 2006, ForŃele Navale franceze au decis să echipeze portavionul cu un sistem de propulsie diferit de varianta iniŃială pentru a mări viteza navei de la 26 la 29 de noduri. Aker Yards, DCN Propulsion şi Alstom, în cooperare cu General Electric, au realizat un nou concept, în care propulsia este bazată pe patru turbine pe gaz de tipul LM2500+G4.

2.7. Principalele caracteristici tehnico-tactice:

Echipaj 1.000 de militari Echipajul componentei aeriene 620 de militari Echipaj operativ 100 de militari Lungime 283 m LăŃime maximă 70 m ÎnălŃime 39 m Operă vie 11,5 m Viteză 29 noduri Autonomie 10.000 Mm (la o viteză de 15 noduri)

3. Nave de patrulare maritimă din clasa „HOLLAND”

Pe 02.02.2010, în cadrul unei ceremonii oficiate în şantierul naval „Damen Schelde” din Vlissingen/Olanda, a fost lansată nava de patrulare maritimă „Holland” (P840), prima navă dintr-o serie de patru din noua clasă de OPV-uri (Offshore Patrol Vessel – Navă de Patrulare Maritimă), clasa „Holland”. Nava va fi complet echipată pe parcursul

257

următoarelor luni, va începe testele pe mare în luna septembrie sau octombrie 2010 şi va fi predată Marinei Regale Olandeze la sfârşitul anului 2010.

Navele din clasa „Holland” pot executa misiuni în largul mării, au un hangar şi o punte heliport, iar echiparea cu armament este limitată în comparaŃie cu cea a unei fregate sau corvete. Navele de acest tip permit forŃelor navale să menŃină o prezenŃă maritimă departe de Ńărmul propriu şi să execute misiuni de patrulare în Zona Economică Exclusivă a statului. De asemenea, aceste nave execută misiuni de interdicŃie maritimă (combaterea traficului de narcotice, a pirateriei etc.) şi operaŃii de căutare-salvare cu costuri mai mici decât în cazul executării acestora de către fregate sau corvete. Având o lungime de 108 m şi un deplasament de 3.750 t, navele din clasa Holland sunt mai mari decât celelalte nave de patrulare maritimă, şi sunt concepute în principal pentru operaŃii de impunere a legii. Până în anul 2013, în dotarea Marinei Regale Olandeze vor intra patru nave de acest tip, pentru a executa misiuni de patrulare în vecinătatea insulelor Aruba şi Antilele Olandeze din Marea Caraibelor. Noile nave vor înlocui fregatele din clasa „Karel Doorman”, care au fost vândute recent unor beneficiari externi. În 2003, Guvernul olandez a decis reducerea flotei Marinei Regale Olandeze şi axarea pe misiuni de impunere a legislaŃiei în domeniul maritim, în locul celor de luptă navală convenŃională.

Majoritatea navelor de patrulare maritimă au lungimi între 80 şi 100 de m, care este relativ mică în comparaŃie cu lungimea unor anumite fregate sau corvete. Această caracteristică le conferă abilitatea de a opera în largul mării în condiŃii meteo

nefavorabile, spre deosebire de nave mai mici precum cele rapide de atac. În misiuni, OPV-urile pot folosi elicopterele chiar şi pe mare de grad mai mare de 3 sau 4.

Pentru a-şi îndeplini misiunile de interdicŃie maritimă, OPV-urile au la bord o punte heliport şi un hangar, suficiente pentru a găzdui elicoptere de mărime medie. Elicopterul reprezintă sistemul principal la o navă de patrulare maritimă,

deoarece facilitează extinderea zonei de supraveghere, micşorarea timpului de interceptare şi transportul de personal şi logistică între nave sau de la navă la Ńărm. Elicopterul trebuie să poată opera atât pe timp de zi cât şi pe timp de noapte. Alt echipament principal este barca cu cocă rigidă şi guler gonflabil (RHIB/Rigid Hull Inflatable Boat), care permite OPV-urilor să intercepteze Ńinte, să asigure transportul de personal/logistică şi să execute misiuni de boarding (VBSS/Visit, Board, Search and Seizure).

OPV-urile sunt concepute special pentru operaŃii de mică amploare şi ca nave-mamă pentru elicoptere şi RHIB. Prin capabilităŃile lor, ele pot participa atât la misiuni de luptă navală, cât şi la misiuni specifice poliŃiei civile. Orice stat care deŃine o Zonă Economică Exclusivă largă are nevoie de nave de luptă care să poată executa o varietate de misiuni, în funcŃie de cerinŃe, iar OPV-urile îndeplinesc această cerinŃă.

258

Când se lansează comanda pentru o navă de patrulare maritimă este esenŃial a se urmări un cost de achiziŃie optim. Un set complet şi corespunzător de sisteme de comunicaŃii reprezintă o componentă esenŃială pentru toate navele de luptă, iar prezenŃa acestuia la bordul navei nu ar trebui compromisă. Celelalte echipamente standard cum ar fi aparatura de navigaŃie, radarele de supraveghere navală şi aeriană, precum şi senzorii electro-optici pot fi procurate direct din comerŃ. Nu este necesară dotarea cu radare tridimensionale sau sisteme de Ńintire complexe. Nu este de asemenea necesară o viteză maximă mai mare de 23 de noduri, iar echipamentul care asigură propulsia trebuie să asigure un consum de combustibil redus şi foarte eficient. În general, ca sisteme de armament, OPV-urile au în dotare un tun cu calibru de 76 mm şi/sau armamente cu calibru mai mic, precum tunuri de 20-40 mm şi mitraliere

de 12,7 mm. Sistemele de tunuri şi rachete navale cu calibru mai mare sunt mai costisitoare şi nu corespund tipurilor de misiuni executate de un OPV. Această navă trebuie să aibă un design simplu, corelat cu tipul de operaŃii pentru care a fost concepută, pentru a evita transformarea ei într-o platformă costisitoare, folosită în acŃiuni mai ample de luptă navală convenŃională. De asemenea, în proiectul de construcŃie al OPV-urilor se asigură un spaŃiu suficient pe

punte pentru transportul temporar al unor echipamente precum sisteme de control al poluării, facilităŃi medicale şi de cazare, vinciuri, echipamente hidrografice sau vehicule fără pilot. Un OPV precum „Holland”, prin volumul mare de la interior, asigură un spaŃiu suplimentar pentru transportul de containere sau unităŃi de forŃe speciale.

A doua navă de patrulare maritimă din clasa „Holland”, denumită „Zeeland“ (P841), este în construcŃie în şantierul naval din Vlissingen, iar lansarea ei este planificată pentru sfârşitul anului 2010. Navele 3 şi 4 din clasa „Holland”, „Friesland” (P842) şi „Groningen” (P843), sunt construite la şantierul naval al companiei „Damen” din GalaŃi/Romania. Chila navei „Friesland” a fost finisată în noiembrie 2009, iar nava va participa la teste pe mare, alături de „Zeeland”, începând cu mijlocul anului 2011. Lansarea navei „Groningen” este planificată pentru mijlocul anului 2011, iar testele pe mare pentru primul trimestru al anului 2012.

Caracteristici tehnico-tactice: Deplasament 3.750 t (cu încărcătură maximă) Lungime 107,9 m LăŃime 16,2 m Pescaj 3,2 m Propulsie 4 motoare MAN Diesel & Turbo SE 12V 28/33D Viteză 22 noduri Autonomie 5.000 mile nautice la 15 noduri

259

AmbarcaŃiuni la bord

- 1 barcă cu cocă rigidă şi guler gonflabil - 2 bărci rapide pentru forŃe speciale

Echipaj 50 de persoane (plus spaŃiu adiŃional pentru transportul a încă 40) Senzori - ansamblul de sisteme de senzori I-Mast produs de compania

„Thales” - sistemul de conducere a focului „Guardion” - sisteme de comunicaŃii produse de „Rhode & Schwarz”

Armament - 1 tun Oto Melara Super Rapid, calibru 76 mm - 1 tun Oto Melara Marlin WS, calibru 30 mm - 2 tunuri Oto Melara Hitrole NT, calibru 12,7 mm - 2 mitraliere M2HB, calibru 12,7 mm - 6 mitraliere FN MAG, calibru 7,62 mm

Blindaj 10-20 mm CapabilităŃi aviatice

- 1 elicopter NH90 - 1 hangar echipat complet pentru un elicopter de dimensiuni medii

4. Fregate multirol din clasa „ADMIRAL SERGEY GORSH KOV” Misiunea principală a navelor din această clasă constă în executarea de atacuri

asupra navelor de suprafaŃă, submarinelor şi a obiectivelor de la litoral, la distanŃe mari de teritoriul FederaŃiei Ruse, precum şi escortarea de nave în diferite zone ale oceanului planetar.

Proiectul 22350 (fregată multirol) are la bază proiectul 1135.6 Talwar/fregate din clasa Krivak IV dezvoltat de FederaŃia Rusă pentru India, care încorporează

tehnologie stealth. AutorităŃile ruse au în plan construirea a 20 de nave din această clasă, până în anul 2015, care vor intra în dotarea celor patru flote din compunerea Flotei Maritime Militare ruse.

ConstrucŃia primei nave din această clasă, denumită Admiral Sergey Gorshkov (denumirea oficială fiind Admiral of the Fleet of the Soviet Union Sergey Gorshkov), a început la data de 10.02.2006, la şantierul naval

Severnaya Verf din Sankt Petersburg. Aceasta va intra în compunerea Flotei Maritime Militare ruse în anul 2011. Va fi singura navă din această clasă dotată cu rachete antinavă BrahMos.

Ulterior, la data de 26.11.2009, la şantierul naval Severnaya Verf a început construcŃia celei de-a doua nave din această clasă, denumită Admiral Kasatanov.

260

Nume navă Nr.

bordaj Constructor

Nr. de fabricaŃie

Începerea construcŃiei

Lansarea la apă

Livrare

Admiral Sergey Gorshkov

- Severnaya Verf (Sankt Petersburg)

921 10.02.2006 Trimestrul 4

2010 2011

Admiral Kasatanov - Severnaya Verf (Sankt Petersburg)

922 26.11.2009 - 2012

Caracteristici tehnico-tactice:

Tip navă fregată multirol Constructor Severnaya Verf (Sankt Petersburg) Operator Flota Maritimă Militară rusă Echipaj 210

DIMENSIUNI Lungime 132 m LăŃime 16 m Deplasament 4.500 t Pescaj 8 m

PERFORMANłE Viteză 29 Nd Rază de acŃiune 4.000 de Mm la viteza de 14 Nd Autonomie 15 zile

PROPULSIE Tip CODAG (Combined diesel and gas turbine)

Motoare 2 motoare Diesel 10D49 de 5200 CP fiecare 2 motoare cu turbină pe gaze M90FR de 27.500 CP fiecare

Linii axiale 2 AVIA łIE AMBARCAT Ă

Elicopter Ka-27 ARMAMENT

Tun 1 x 130 mm A-192

261

Sisteme de apărare apropiată

2 x Kashtan

Rachete antinavă 2 module de 8 rachete SS-NX-26 Yakhont Rachete antiaeriene

Uragan

Rachete antisubmarin

2 x 4 Medvedka-2

Racheta antinavă BrahMos

5. ELICOPTERUL DE TIP „NH 90”

Elicopterul NH 90 este produs de „NH Industries”, companie internaŃională fondată în 1992 care include AGUSTA WESTLAND – ITALIA (32%), EUROCOPTER – FRANłA (31,25%), EUROCOPTER – GERMANIA (31,25%) şi

STORK FOKKER – OLANDA (5%). ResponsabilităŃile privind producŃia elicopterului sunt după cum urmează:

- Agusta Westland – dezvoltarea angrenajelor principale, sistemului hidraulic, sistemului automat de control al zborului şi integrarea sistemelor pentru versiunea navală a elicopterului;

- Eurocopter (FranŃa) – dezvoltarea părŃii din faŃă a fuselajului, cockpitului, echipamentelor de putere, angrenajelor

din coada elicopterului, rotoarelor, sistemului electric, asamblarea finală şi testele de zbor pentru prototipele PT 1, PT 2, PT 3;

- Eurocopter (Germania) – dezvoltarea sistemului de alimentare cu carburant, sistemului de comunicaŃii, integrarea sistemelor pentru varianta de transport tactic, asamblarea şi testele de verificare ale prototipului PT 4;

- Stork Fokker – dezvoltarea trenului de decolare – aterizare.

262

Pornind de la modelul de bază (NH 90), NH Industries a dezvoltat două variante, respectiv varianta elicopter de transport (Tactical Transport Helicopter- NH 90 TTH) şi varianta elicopter naval (NATO Frigate Helicopter – NFH 90).

NH 90 TTH a fost conceput pentru transportul personalului (aprox. 14-20 militari) şi materialelor (aprox. 2.500 Kg) în zona de desfăşurare a operaŃiilor, operaŃii care includ debarcare, evacuare medicală (MEDEVAC), operaŃii speciale, război electronic, transport VIP.

Această versiune poate fi echipată cu diverse sisteme de vedere (aparat de vedere în infraroşu, ochelari de vedere pe timp de noapte, cască pe care este montat aparat de vedere şi display). De asemenea, aparatul mai oferă şi alte facilităŃi, precum radar meteo, hartă digitală, sistem de avertizare a prezenŃei obstacolelor, măsuri active şi pasive împotriva ameninŃărilor. În plus, se poate ataşa o rampă pentru transportul unui vehicul uşor.

NH 90 NFH a fost conceput având ca misiune de bază lupta împotriva submarinelor (ASW) şi a navelor de suprafaŃă. AdiŃional, această variantă poate

executa şi misiuni de sprijin al luptei aeriene, aprovizionare în aer, căutare-salvare.

NH 90 NFH, are capabilitatea de a îndeplini misiunea cu un echipaj format din trei militari: pilot, copilot şi operator senzori.

OperaŃional, NH 90 NFH este întrebuinŃat la detectarea, clasificarea, identificarea după tip, urmărirea şi atacul

submarinelor şi navelor de suprafaŃă, atât ziua cât şi noaptea. Elicopterul poate fi echipat cu geamanduri hidroacustice de suprafaŃă sau de

adâncime, radar tactic, detector de anomalie magnetică, sistem de război electronic, navigaŃie în infraroşu, arme antisubmarin şi/sau nave de suprafaŃă. NH 90 NFH este echipat cu un set complet de măsuri de protecŃie active şi pasive contra ameninŃărilor, iar datorită dimensiunilor constructive poate opera cu succes de pe fregate.

263

InovaŃiile importante pe care le include acest proiect sunt utilizarea materialelor compozite, a unui sistem integrat de înalt nivel, a unei securităŃi sporite, precum şi a unei mentenanŃe corespunzătoare.

Datorită caracteristicilor sale, NH 90 în ambele variante este capabil să opereze cu succes în diferite medii, ziua şi noaptea, şi în condiŃii meteo nefavorabile.

Caracteristici tehnico-tactice: Echipaj 2 piloŃi şi posibil un operator senzori Capacitate de transport până la 20 militari/12 tărgi medicale/2 paleŃi de materiale

tip NATO (varianta NH 90 TTH) Lungime 16,13 m ÎnălŃime 5,23 m Diametru rotor 16,30 m Greutate fără încărcătură 6.400 Kg Încărcătura maximă recomandată

4.200 Kg

Greutate maximă la decolare

10.600 Kg

Propulsia 2 turbine Rolls-Royce Turbomeca RTM322-01/9, 1.662 Kw fiecare sau 2 turbine General Electric T700-T6E, 1.577 Kw fiecare

Viteză maximă 300 Km/h DistanŃa de acŃiune 800 Km Plafon de zbor 6.000 m Viteza de urcare 480 m/min Armament torpile antisubmarin, rachete antisubmarin şi/sau rachete

aer-sol, încărcături explozive de adâncime (versiunea NH 90 NFH), două mitraliere cal. 7,62 mm sau 12,7 mm (versiunea NH 90 TTH)

6. Ansamblul de sisteme integrate „I-MAST”

Thales Integrated Mast (I-Mast) este un ansamblu de sisteme integrate care găzduieşte sub acelaşi înveliş toate radarele, senzorii şi antenele unei nave şi va schimba semnificativ aspectul exterior al navelor. Duzinele de antene şi senzori care se găsesc în prezent pe toate suprafeŃele plane superioare ale unei nave moderne vor dispărea. PrezenŃa laolaltă a tuturor acestor sisteme, oricât de sofisticate şi avansate sunt ele, conduce la apariŃia câtorva probleme.

Pe o navă, cea mai bună poziŃie pentru un senzor este în vârful celui mai înalt catarg. Numai un singur sistem poate beneficia de această poziŃie; toate celelalte vor

264

fi blocate într-o oarecare măsură de sistemul de pe acest catarg. Antenele instalate una lângă alta vor interfera, iar pe majoritatea navelor este necesar să se oprească un sistem înainte de a porni altul. Acest lucru a condus la apariŃia unor accidente serioase.

Timpul de construcŃie al unei nave este mare iar costurile sunt ridicate, atunci când toate sistemele de senzori trebuie instalate, integrate şi testate separat. I-Mast elimină aceste probleme. Toate radarele şi antenele integrate în I-Mast au o acoperire circulară de 360° şi sunt concepute pentru a funcŃiona simultan fără a interfera între ele.

Radarele din I-Mast au în componenŃă antene fazate fixe, dispuse pe cele patru feŃe laterale ale sistemului, care contribuie la îmbunătăŃirea performanŃei. Deoarece radarele de pe cele patru feŃe funcŃionează simultan, impulsul de răspuns de la Ńintă va fi recepŃionat aproape continuu, şi nu periodic ca în cazul radarelor cu antene rotative.

În cadrul I-Mast, este de menŃionat radarul de supraveghere „Seastar”, care a fost dezvoltat pentru a detecta şi monitoriza Ńinte de dimensiuni mici printre valuri (ex. capul unui scafandru), contribuind enorm la înştiinŃarea de situaŃie curentă în zonele de litoral.

Compania Thales execută asamblarea tuturor sistemelor din I-Mast în Hengelo (estul Olandei). Ulterior asamblării, I-Mast este testat şi trimis către şantierul naval doar când sunt îndeplinite în totalitate specificaŃiile solicitate de beneficiar. În şantier, I-Mast este ataşat corpului navei, apoi conectat la sursa de energie electrică, sistemul de răcire şi interfaŃa de transmisie date. I-Mast

devine operaŃional într-o perioadă de două sau trei săptămâni. łinând cont de faptul că este necesar un an de zile pentru a instala, integra şi testa sisteme independente de senzori pe o navă, I-Mast reprezintă o soluŃie foarte eficientă pentru a economisi timp şi finanŃe, atât pentru ForŃele Navale cât şi pentru şantierul naval.

Un alt avantaj major al I-Mast este acela că mentenanŃa sistemelor se execută mult mai rar decât la radarele cu antene rotative, rezultând în costuri mai mici de întreŃinere. În plus, activităŃile de mentenanŃă nu sunt condiŃionate de condiŃiile meteo, deoarece sunt executate în totalitate la interior, sub învelişul I-Mast.

I-Mast nu este produs ca model unic, ci ca o serie de astfel de ansamble de dimensiuni diferite, fiecare din ele fiind destinată unei clase diferite de nave.

Introdus în Decembrie 2007, I-Mast 400 este primul membru al seriei I-Mast. Acesta va fi instalat pe noile nave de patrulare aparŃinând Marinei Regale Olandeze, nave aflate în prezent în construcŃie. Se estimează că prima navă de acest fel va

265

deveni operaŃională spre sfârşitul anului 2010. I-Mast 100, introdus în Septembrie 2009, este al doilea membru al seriei I-Mast. Acesta a fost conceput pentru nave de dimensiuni mai mici, de mărimea unei corvete.

Alegerea tipurilor de sisteme din componenŃa I-Mast este la latitudinea beneficiarului. Chiar dacă ansamblele I-Mast care vor intra în dotarea clasei de nave de patrulare „Holland” includ în principal sisteme produse de compania Thales, va fi posibil ca aceste ansamble să găzduiască şi sisteme furnizate de beneficiar sau produse de alte companii.

7. Racheta balistică de tip „M51”

Racheta balistică strategică de tip M51 a fost concepută pentru a înlocui racheta balistică de tip M451. Versiunea M51.2, care se estimează ca va fi produsă în anul 2015, va avea o bătaie de 11.000 km şi va transporta zece

focoase nucleare de

generaŃie nouă TNO2 MIRV.

Racheta balistică de tip M51 a efectuat primul zbor (fără încărcătură) pe 09.11.2006 şi a fost lansată de la

centrul francez de testare a rachetelor din BISCARROSSE (SV R. FranŃa). łinta, localizată în nord-vestul Oceanului Atlantic, a fost atinsă după un zbor de 20 de minute. Alte două teste în cadrul cărora rachete de tipul M51 au fost lansate de la nivelul solului au fost efectuate pe 21.06.2007 şi pe 13.11.2008.

Pe 27.01.2010 o rachetă de tip M51 a fost lansată cu succes din Golful Audierne, de către un submarin în imersiune. Racheta a căzut la aproximativ 2.000 km de coasta estică americană, în largul statului american South Carolina, după ce a parcurs cei 4.500 km de zbor în aproximativ 20 de minute.

Racheta a fost lansată de submarinul „Le Terrible”3 şi supravegheată pe timpul testului de nava franceză de cercetare „Le Monge”.

1 Racheta de tipul M45, care are o bătaie de 6.000 km, se află în dotarea submarinelor din clasa „Le Triomphant”:

„Vigilant”, „ Triomphant” şi „ Temeraire”. În următorii trei ani, aceste submarine vor fi dotate, în această ordine, cu rachete de tipul M51.

2 Tete Nucleaire Oceanique – Focos Nuclear Oceanic. 3 Submarin din clasa „Le Triomphant”, lansat la apă în luna martie 2008, dar care va intra în serviciu în cursul

anului 2010, după ce va fi echipat cu rachete de tipul M51. „Le Terrible” este primul dintr-un total de patru submarine care vor fi echipate cu rachete de tipul M51.

266

Caracteristici tehnico-tactice:

Data intrării în serviciu

2010

Operator ForŃele navale franceze Producător EADS Astrium Space Transportation Platforma de lansare Submarinele din clasa „Le Triumphant” Greutate 52.000 kg Lungime 12 m Diametru 2,3 m Rază de acŃiune > 8.000 km Viteză Mach 15 Sistem de propulsie Rachetă în trei trepte cu combustibil solid4 Sistem de navigaŃie INS şi GPS Încărcătură de luptă Între 6 şi 10 focoase termo-nucleare de tip TN755

MIRV 6, capabile să transporte 100 kT TNT şi prevăzute cu dispozitiv de penetrare a blindajului.

8. Racheta „EXOCET MM40 BLOCK 3”

EXOCET MM40 BLOCK 3 este ultima versiune a rachetei navă-navă din familia EXOCET. Racheta se află în plin proces de dezvoltare, în scopul îndeplinirii actualelor cerinŃe in domeniu la nivel global.

Producătorul sistemului Exocet, MBDA, derulează un program de conversie a 45 de rachete Exocet MM40 model Block 2 în model Block 3, configuraŃie care permite îmbunătăŃirea capacităŃii operaŃionale a rachetei, în special în zonele de litoral.

4 Conceput pornind de la sistemul de propulsie cu combustibil solid al ARIANE 5 (rachetă purtătoare utilizată

pentru transportarea unor diferite încărcături pe orbită geostaŃionară). 5 Focos termonuclear de fabricaŃie franceză, utilizat de rachetele balistice de tip M45. ForŃele navale franceze deŃin

290 de astfel de focoase. 6 Multiple Independently Targetable Reentry Vehicle – focos multiplu.

267

Potrivit companiei MBDA, noua configuraŃie extinde raza de acŃiune a rachetei, care era oricum „dincolo de orizont”, de la 70 de km la maximum 180 de km, prin utilizarea unui dispozitiv GPS încorporat, prin introducerea modului de atac terestru şi prin presetarea de către operatori a coordonatelor în longitudine, latitudine şi elevaŃie.

Aceste noi caracteristici măresc în mod semnificativ capacitatea de atac anti-navă a rachetei, întrucât modelul Block 3 poate angaja Ńinta pe baza unei traiectorii de zbor preplanificate tridimensional şi poate executa atacurile finale din direcŃia cea mai puŃin previzibilă, de la o altitudine foarte joasă, de croazieră la suprafaŃa mării. Pentru autodirijare în cadrul fazei

finale, racheta foloseşte un radar de căutare activă de bandă J cu modele de căutare adaptive, care discriminează în mod selectiv Ńintele pe mare, cât şi pe cele situate la litoral identificate prin GPS .

Rachetele model Block 3 dispun de un nou subsistem de planificare a misiunii, care permite operatorului să maximizeze noile caracteristici tehnico-tactice şi să exploateze capacitatea rachetei de a penetra sistemele de

apărare ale navei Ńintă sau ale Ńintei dispuse la litoral.

Profilul aerodinamic al modelului Block 3 este conceput şi optimizat astfel încât produce o semnătură caracteristică foarte redusă. Raza de acŃiune a rachetei a fost mărită prin introducerea unui nou sistem de propulsie, care include un motor de start şi un motor de menŃinere pe traiectorie de tipul turbojet, care dispune de patru fante de captură a aerului, ceea ce conferă rachetei o manevrabilitate mult îmbunătăŃită în faza finală a atacului.

MBDA a trecut la dezvoltarea modelului Block 3 încă din anul 2004, însă Departamentul General de Armamente şi ForŃele Navale franceze au adoptat programul abia în anul 2008. Livrarea primelor rachete EXOCET model Block 3 va începe în cursul anului 2010 şi va continua până în anul 2013, obiectivul fiind acela al dotării fregatelor FREMM din cadrul ForŃelor Navale franceze.

În afară de ForŃele Navale franceze, rachetele EXOCET model Block 3 mai sunt achiziŃionate şi de către ForŃele Navale ale Omanului şi Maroc. Ultima comandă de astfel de rachete a fost făcută la data de 22.04.2010. De asemenea, ForŃele Navale ale Qatarului şi-au anunŃat intenŃia de a echipa patru vedete de patrulare din clasa Vita cu rachete EXOCET MM40 model Block 3.

Deocamdată, rachetele EXOCET model Block 3 sunt destinate doar pentru înlocuirea modelului Block 2 de pe navele de luptă de suprafaŃă.

Primul test al rachetei EXOCET model Block 3

Lansare racheta EXOCET MM40, model Block 3

268

8.1. Principalele caracteristici tehnico-tactice - rază de acŃiune: 180 km; - viteză: uşor subsonică; - traiectorie: croazieră la suprafaŃa mării, joasă altitudine; - capacitate de lovire a Ńintelor dispuse la litoral şi nu doar a celor navale; - abilitate excelentă de penetrare a sistemului de apărare al Ńintelor atât hard

(prin manevră de evitare), cât şi soft (măsuri ECCM inovative); - modulul Software de Planificare a Misiunii al rachetei EXOCET MM40

BLOCK 3 defineşte şi propune în mod autonom planuri de angajare în sprijinul luării deciziei de angajare a Ńintei;

- flexibilitatea în acŃiune a rachetei EXOCET MM40 BLOCK 3 este întărită de acurateŃea noului pachet de navigaŃie de care dispune, care permite angajarea tridimensională a traiectoriilor şi atacurilor finale din diverse azimute şi la altitudini foarte mici, de croazieră la suprafaŃa mării;

- autodirijarea pe faza finală a atacului este asigurată de un sistem de căutare radar activ foarte sofisticat, în banda J, precum şi de un sistem GPS de mare acurateŃe pentru Ńintele dispuse la litoral;

- EXOCET MM40 BLOCK 3 este compatibil cu infrastructura logistică EXOCET aflată deja în serviciu;

- sistemul de lansare al rachetei EXOCET MM40 este interoperabil cu toate versiunile MM40, ceea ce permite o tranziŃie lejeră la modelul BLOCK 3;

- racheta este uşor de instalat pe nave şi dispune de elementele necesare care să îi permită conformarea cu noile cerinŃe navale privind lansarea rachetelor pe verticală.

8.2. Cadrul aerodinamic – fuselajul - optimizat pentru accelerări laterale mai mari şi

pentru implementarea manevrei de evitare; - o secŃiune de reflexie radar (RCS) redusă şi o

semnătură infraroşu (IR) minimă.

8.3. Propulsie - motor de start de tip rachetă pentru lansare şi un al doilea motor turbojet

pentru susŃinerea traiectoriei, ceea ce conferă rachetei flexibilitatea operaŃională necesară pentru o gamă foarte largă de misiuni şi tipuri de Ńinte şi locaŃii.

8.4. NavigaŃie - pe baza unui pachet electronic INS/GPS şi a unui altimetru radar de tipul

FMCW, controlat de un computer digital special; - navigaŃie prin intermediul unor puncte de traiectorie tridimensionale.

8.5. Autodirijarea final ă - sistem avansat de autodirijare pe baza unui radar activ de bandă J cu modele

de căutare adaptivă şi cu o excelentă capacitate de discriminare şi de rezistenŃă la măsurile ECM inamice, chiar şi în cadrul unor scenarii complexe;

269

- sistem de ochire pe baza unui dispozitiv GPS performant pentru Ńintele dispuse la litoral.

8.6. Încărcătura de lovire - încărcătură protejată şi insensibilă la distrugere de la distanŃă; - explozie optimizată şi efecte prefragmentate; - siguranŃă de impact şi funcŃionare de proximitate.

9. Racheta antinavă de tip „NASR-1”

Pe 07.03.2010, RI Iran a inaugurat linia de producŃie autohtonă a rachetei antinavă cu rază scurtă de acŃiune NASR-1. Această rachetă poate fi lansată de la litoral, de pe platforme fixe sau mobile şi a intrat în dotarea ambarcaŃiunilor rapide de atac.

NASR-1 este cea mai modernă rachetă iraniană antinavă, dezvoltată în RP Chineză şi apoi transferată pentru producŃie în RI Iran. Proiectul NASR-1 se bazează pe cel al rachetei chinezeşti C-704, prezentată pentru prima oară în anul 2006 de către CorporaŃia pentru ŞtiinŃă şi Industrie AerospaŃială Chineză. Din partea RI Iran, proiectul NASR-1 este gestionat de OrganizaŃia Industriilor AerospaŃiale Iraniene.

Colaborarea dintre RI Iran şi RP Chineză în domeniul rachetelor tactice datează de la începutul anilor 1990, când partea chineză a livrat RI Iran rachete antinavă de tip C-801 şi C-8027.

Primele informaŃii privind racheta antinavă NASR au apărut în anul 2004, când surse iraniene au semnalat asemănarea acesteia cu FL-9, o rachetă proiectată în cadrul unui program al RP Chineze. Potrivit unei aprecieri emisă de publicaŃia Jane’s, conceptul rachetei iraniene NASR se bazează pe cel al unei rachete produse de Hongdu Aviation Industry Group. Această rachetă a fost prezentată sub numele de FL-6 în anul 2004, iar până în anul 2008 fusese rebotezată FL-2. În urma aprecierii publicaŃiei Jane’s, reprezentanŃi ai Hongdu Aviation Industry Group au confirmat că rezultatele acestui program, realizat în colaborare cu RI Iran, erau destinate exclusiv exportului.

7 Racheta anti-navă cu rază medie de acŃiune C-802 este produsă în prezent de către OrganizaŃia Industriilor

AerospaŃiale Iraniene sub numele de „NOOR”.

270

În anul 2006, o rachetă similară, C-704, a fost prezentată de CorporaŃia pentru ŞtiinŃă şi Industrie AerospaŃială Chineză. Atât această rachetă, cât şi FL-2, au fost expuse la Salonul Aviatic Chinez în anul 2008, ambele proiecte fiind prezentate ca fiind destinate exportului.

O analiză detaliată a celei mai recente versiuni a rachetei NASR a concluzionat că aceasta este identică cu racheta de tip C-704. A fost, astfel, avansată ideea că FL-2 şi C-704 au fost concepute pentru a răspunde necesităŃilor iraniene, fiind posibil ca aceste programe să fi concurat unul cu celălalt. Până în prezent, în RI Iran a fost asigurată o linie de producŃie numai pentru racheta NASR/C-704.

O serie de imagini captate recent prezintă o potenŃială nouă versiune a rachetei NASR, ghidată prin unde radio în funcŃie de imaginile captate de o cameră amplasată la bordul acesteia. Această versiune a NASR ar coincide cu racheta aer-navă C-704KD, prezentată la Salonul Aviatic Chinez din anul 2008. De asemenea, imaginile privind o nouă versiune NASR confirmă informaŃiile obŃinute din surse iraniene potrivit cărora RI Iran ar lucra la producerea modelului NASR-2. Acest proiect nu a fost încă anunŃat oficial de autorităŃile de la TEHERAN.

Bătaia 38 km łinta Nave de peste 3.000 t Viteza Mach 0.8-0.9 Încărcătura Focos de 130 kg cu dispozitiv de

penetrare a blindajului Sistem de navigaŃie Cap de autodirijare radar

Bibliografie 1. www.navy.gov.au 2. www.wikipedia.com 3. www.nhindustries.com 4. www.warfare.ru 5. www.thalesgroup.com 6. www.naval-technology.com 7. revista Jane’s IDR martie 2010 8. revista Jane’s Defence – martie şi februarie 2010

271

REGLEMENT ĂRI INTERNA łIONALE PRIVIND NIVELUL DE PUTERE ŞI BANDA RADIA łIILOR EMI łĂTOARELOR ECHIPAMENTELOR DE

RADIOLOCA łIE

Căpitan comandor dr. ing. Iancu CIOCIOI, Locotenent comandor ing. Valentin NAE,

Şcoala Militar ă de Maiştri Militari a For Ńelor Navale „Amiral Ion Murgescu”

1. Definirea categoriilor echipamentelor de radiolocaŃie navale din punctul de vedere al compatibilităŃii electromagnetice

OrganizaŃia Maritimă InternaŃională prin Comitetul de SiguranŃă Maritimă în

amendamentele aduse SOLAS ’74 (Safety of Life at Sea 1974), au specificat faptul că radarul rămâne principalul senzor pentru anticoliziune. În rezoluŃia MSC 192(79), Anexa 34, se prevede că indicarea Ńintei (detecŃia Ńintei) se va realiza cu o probabilitate a alarmei false de 10-4 pentru cel puŃin 8 sau 10 impulsuri reflectate de la Ńintă. Această cerinŃă privind detecŃia este specificată în absenŃa clutter-ului mării, precipitaŃiilor sau vaporilor de apă, pentru o antenă la o înălŃime de 15 m deasupra nivelului mării.

Eliminarea interferenŃelor electromagnetice dintre echipamentele radar se poate realiza prin separarea în distanŃă sau separarea în frecvenŃă a acestor echipamente. Pe timpul desfăşurării diferitelor acŃiuni de salvare sau manevre ale navei în cadrul unui convoi este necesar să se determine potenŃialul de interferenŃă dintre echipamentele de radiolocaŃie de pe nava proprie şi echipamentele de pe celelalte nave.

Pentru determinarea potenŃialului de interferenŃă al echipamentelor de radiolocaŃie de la bordul navelor precum şi pentru conservarea spectrului de frecvenŃe disponibil acestora, este necesar să se realizeze controlul emisiilor electromagnetice şi caracteristicilor de susceptibilitate ale echipamentelor şi sistemelor de radiolocaŃie între 100 MHz şi 100 GHz, având în vedere:

- la emiŃător: • banda şi nivelul emisiilor; • variaŃia frecvenŃei de lucru; • capacitatea de reacordare;

- la receptor: • banda de trecere acceptată; • caracteristicile de susceptibilitate; • capacitatea de reacordare; • variaŃia frecvenŃei intermediare; • radiaŃia oscilatorului local (heterodinei);

272

- la antenă: • caracteristica de directivitate; • câştigul.

Conform standardului militar american MIL-STD-469B – Radar engineering interface requirements, electromagnetic compatibility, echipamentele de radiolocaŃie, pentru cerinŃele de emisie şi susceptibilitate, sunt clasificate conform tabelului nr.1.

Tabelul 1. Definirea categoriilor echipamentelor de radiolocaŃie (ERL)

Categoria ERL Grupa Descriere

1

A ERL în impuls cu o putere de vârf ≤ 1kW; sau ERL ce lucrează la frecvenŃe mai mari de 40 GHz; ERL portabile; sau ERL de radionavigaŃie în banda de frecvenŃe 9300-9500 MHz; ERL pentru rachete

B ERL cu o putere de vârf mai mare de 1kW dar nu mai mare de 100 kW şi funcŃionează în banda de frecvenŃe 2900 MHz-40 GHz

C ERL ce funcŃionează la frecvenŃe mai mici de 40 GHz dar nu sunt cuprinse în grupele A, B dau D

D Toate ERL fixe din banda de frecvenŃe 2700-2900 MHz

2

A ERL în impuls cu o putere de vârf ≤ 1kW; sau ERL ce funcŃionează la frecvenŃe mai mari de 100 GHz; sau ERL portabile; sau ERL transportabile

B ERL cu o putere de vârf mai mare de 1kW dar nu mai mare de 100 kW şi funcŃionează în banda de frecvenŃe 2900 MHz-100 GHz

C ERL ce funcŃionează la frecvenŃe mai mici de 100 GHz dar nu sunt incluse în grupele A, B sau D

D Toate ERL fixe din banda de frecvenŃe 2700-2900 MHz

CerinŃele impuse echipamentelor de radiolocaŃie din categoria 1 sunt mai puŃin stringente decât cerinŃele impuse echipamentelor din categoria 2.

2. Reglementări interna Ńionale privind nivelul de putere şi banda radiaŃiilor emiŃătoarelor echipamentelor de radiolocaŃie

În conformitate cu Regulamentul radiocomunicaŃiilor al Uniunii InternaŃionale

de TelecomunicaŃii, spectrul de frecvenŃă este divizat în benzi de frecvenŃă asignate tipurilor de emiŃătoare, în vederea repartizării judicioase a spectrului limitat de frecvenŃe, precum şi evitarea interferenŃei între canalele adiacente. LăŃimea de bandă necesară radiaŃiei semnalului cu viteza şi calitatea dorite se numeşte banda de frecvenŃă necesară, iar frecvenŃa centrală a benzii de frecvenŃă asignată emiŃătoarelor este denumită frecvenŃă centrală.

273

Banda de frecvenŃă asignată este reprezentată de ecartul de frecvenŃă ce are ca frecvenŃă centrală, frecvenŃa asignată şi a cărei lărgime este egală cu banda necesară însumată cu dublul toleranŃei de frecvenŃă. Deoarece de foarte multe ori frecvenŃa centrală a spectrului emis este deplasată în raport cu frecvenŃa asignată se utilizează noŃiunea de frecvenŃă de referinŃă, aceasta având o poziŃie precizată în raport cu frecvenŃa asignată.

FrecvenŃa măsurată a semnalului radiat se numeşte frecvenŃă caracteristică. Un efect perturbativ pe care îl pot provoca emiŃătoarele de radiolocaŃie rezidă

din variaŃiile nedorite ale frecvenŃelor caracteristice emise. VariaŃia maximă a frecvenŃei unui emiŃător este determinată de diferenŃele dintre valorile extreme pe care le poate lua frecvenŃa caracteristică în situaŃiile celor mai defavorabile combinaŃii ale influenŃelor alimentării, condiŃiilor de acord şi reacord ale frecvenŃei etc.

Deriva de frecvenŃă a emiŃătorului este definită ca variaŃia în timp a frecvenŃei. Referitor la frecvenŃă, pentru un emiŃător, se mai poate defini toleranŃa de

frecvenŃă, ca ecartul maxim admisibil între frecvenŃa asignată şi frecvenŃa centrală a benzii ocupate, evaluându-se în milionimi sau (PPM/Parts Per Million) sau herŃi. DiferenŃa dintre frecvenŃa caracteristică şi frecvenŃa asignată este denumită eroare de frecvenŃă şi trebuie să fie mai mică sau egală cu toleranŃa de frecvenŃă. În cazul echipamentelor de radiolocaŃie care sunt caracterizate de frecvenŃa de referinŃă, eroarea de frecvenŃă se defineşte ca diferenŃa dintre frecvenŃa caracteristică şi frecvenŃa de referinŃă, aceasta fiind mai mică sau egală cu toleranŃa de frecvenŃă.

Pe lângă variaŃia frecvenŃei purtătoare ce constituie o primă premisă a generării situaŃiilor perturbative, perturbarea echipamentelor de radiolocaŃie poate fi realizată şi de oscilaŃii nedorite sau insuficient atenuate la emisie denumite radiaŃii neintenŃionate.

Emisia principală, intenŃionată sau de bază a unui emiŃător de radiolocaŃie reprezintă radiaŃia în banda de frecvenŃe necesară transmiterii semnalului.

LăŃimea ocupată a benzii de frecvenŃă reprezintă banda în care emiŃătorul de radiolocaŃie radiază 0,5% din puterea medie (denumeşte cea mai mică bandă de frecvenŃă necesară pentru transmiterea semnalului la calitatea şi viteza impusă, specifică unei anumite clase de emiŃătoare).

RadiaŃia totală a emiŃătorului de radiolocaŃie se consideră atunci când banda ocupată coincide cu banda necesară de frecvenŃă a emiŃătorului.

RadiaŃiile neintenŃionate/nedorite ale unui emiŃător reprezintă radiaŃiile din afara benzii necesare de frecvenŃă.

Recomandările ITU (International Telecommunication Union) aplicabile pentru studiul compatibilităŃii electromagnetice a echipamentelor de radiolocaŃie maritime sunt:

- ITU-R M.1177: Techniques of measurement of unwanted emissions for radar systems;

- ITU-R M.1313: Technical characteristics of maritime radionavigations radars;

- ITU-R SM.329: Spurious emissions; - ITU-R SM.1541: Unwanted emissions in the out-of-band domain;

274

- ITU-R SM.337: Frequency and distance separations; - ITU-R M.1314: Reduction of spurious emissions of radar systems operating

in the 3 GHz and 5 5 GHz bands; - ITU-R SM.1539: Variation of the boundary between the out-of-band and

spurious domains required for application of Recommendations ITU-R SM1541 and ITU-R SM.329;

- ITU-R SM.1540: Unwanted emissions in the out-of-band domain falling into adjacent allocated bands;

- ITU-R M.1461: Procedures for determining the potential for interference between radars operating in the radiodetermination service and systems in other services;

- ITU-R – Radio Regulations – Appendix 3: Spurious emissions. Prevederile prevăzute de aceste recomandări se regăsesc în normele elaborate

de către Consiliul de SiguranŃă Maritimă din cadrul OrganizaŃiei Maritime InternaŃionale cu privire la asigurarea compatibilităŃii electromagnetice a echipamentelor radiotehnice (radiocomunicaŃii şi radar) de la bordul navelor maritime, dar şi în standardele elaborate de celelalte organisme internaŃionale de standardizare. Un astfel de standard este CEI 60936-1 ce a fost acceptat ca standard român de către comitetul tehnic CT 143 – Echipamente şi sisteme de navigaŃie în septembrie 2002, SR EN 60936-1: Echipamente şi sisteme de navigaŃie şi radiocomunicaŃii maritime, Partea 1 – Radar pentru nave, Reguli de funcŃionare – Metode de încercare şi rezultate impuse. În iunie 2004 a fost adoptat şi amendamentul la acest standard, în sensul introducerii anexei D ce face referire la radiaŃiile nedorite ale sistemelor de radare. Scopul acestei anexe este acela de a explica modul în care se pot aplica recomandările ITU radarelor de navigaŃie, referitor la radiaŃiile nedorite. Referitor la radiaŃiile radarelor de navigaŃie recomandările prevăd calculul benzii radiaŃiilor la nivelul -40 dB, urmând ca acest nivel să se aplice ca o „mască” radiaŃiilor măsurate ale emiŃătoarelor radarelor în vederea stabilirii dacă nivelul acestora este în limitele stabilite de către recomandări (figura nr. 1).

Figura nr. 1. Reglementări impuse benzilor radiaŃiilor

unui emiŃător radar (SR EN 60936-1)

275

Nivelul benzii radiaŃiilor emiŃătorului radarului se va calcula în funcŃie de durata impulsului de sondaj şi durata frontului anterior al acestuia (ITU-R SM.1541, anexa 8). Banda calculată şi banda radiaŃiilor emiŃătorului trebuie să fie în interiorul benzii alocate echipamentului de radiolocaŃie. Încadrarea în limitele impuse determină şi eliberarea certificatului de conformitate pentru echipamentul respectiv.

Benzile de frecvenŃă în care se măsoară radiaŃiile emiŃătoarelor radarelor sunt prezentate în tabelul 2 (SR EN 60936-1, anexa D). Standardul prevede că măsurarea nivelului radiaŃiilor se va executa în conformitate cu ITU-R M.1177 pentru toate frecvenŃele din benzile specificate.

Tabelul nr. 2. Benzile pentru măsurarea nivelului radiaŃiilor

emiŃătorului radarului (SR EN 60936-1)

Banda alocată Banda de măsură

Limita inferioar ă Limita superioară

2,9 GHz-3,1 GHz 2 GHz armonica a 5-a 9,3 GHz-9,5 GHz 0,7 din frecvenŃa de tăiere a ghidului de undă 26 GHz

Standardul MIL-STD-469B reglementează limitele inferioară şi superioară ale

benzilor pentru măsurarea radiaŃiilor emiŃătorului radarului în funcŃie de frecvenŃa purtătoarei impulsului de sondaj (Fo) şi frecvenŃa heterodinei, Fh (tabelul nr. 3).

Tabelul nr. 3. Banda de frecvenŃă pentru măsurarea nivelului maxim al radiaŃiei echipamentului de radiolocaŃie

FrecvenŃa de lucru a echipamentului

Banda de măsură Limita inferioar ă

Limita superioară (valoarea mai mare)

ghid de unde (valoarea mai

mare)

cablu coaxial

2 GHz-5 GHz 0,5Fo sau 0,9Fh 0,5Fo 5Fo sau 18 GHz 5 GHz-12 GHz 0,5Fo sau 0,9Fh 0,5Fo 4Fo sau 26,5 GHz

Recomandarea ITU-R M.1177 nu prezintă metode de testare detaliate pentru

fiecare tip de radar. În această recomandare se specifică faptul că nivelul până la care se măsoară nivelul radiaŃiilor neesenŃiale scade cu 10 dB faŃă de nivelul limită inferioară al radiaŃiilor din afara benzii.

În recomandările Uniunii InternaŃionale de TelecomunicaŃii se determină banda radiaŃiilor echipamentelor de radiolocaŃie pentru impulsuri dreptunghiulare şi trapezoidale.

Parametrii unui impuls trapezoidal sunt prezentaŃi în figura nr. 2, în care: -

rτ , durata frontului anterior (timpul de creştere/engl. rise time);

- f

τ , durata frontului posterior (timpul de cădere/engl. fall time)

276

Pentru 0=r

τ impulsul trapezoidal se transformă în impuls dreptunghiular, iar

pentru ri

ττ = într-un impuls triunghiular. Se poate spune că impulsul trapezoidal

acoperă o mare parte a formelor de impulsuri perturbatoare care apar în practică. Se consideră un impuls trapezoidal de forma, considerând

fτ =

rτ :

( )( )

−+

++=

0

/2/

2/

0

)(

it

irA

Air

tA

tx

τττ

ττ

ri

rio

ii

oir

ir

t

t

t

t

t

τττττ

τττττ

ττ

+>+≤≤

≤≤−−≤≤−−

−−<

2/

2/2/

2/2/

2/2/

2/

(1)

Semnalul x(t) poate fi descompus în seria Fourier:

∑∞

−∞==

n

tn

Fje

nCtx

π2)( (2)

unde Tnn

F /= , Zn∈ .

Figura nr. 2. Parametrii impulsului trapezoidal

CoeficienŃii Cn sunt:

IT

AT

Tdt

tn

Fjetx

TnC =∫

−

−⋅=

2/

2/

2)(

1 π (3)

unde:

321IIII ++= (4)

dtt

nFj

ei

ir r

irt

Iπτ

ττ τ

ττ 22/

2/

2/

1

−∫

−

−−⋅

++= (5)

dtt

nFj

ei

i

Iπτ

τ

22/

2/2

−∫

−= (6)

dtt

nFj

eri

i r

tirI

πττ

τ τ

ττ 22/

2/

2/

3

−∫

+⋅

−+= (7)

Rezultă [16]: ( )n

Firn

F

rnF

rnF

Iπ

ττπ

τπ

τπ +⋅=sinsin

(8)

277

( ) ( )( )

rinF

irnF

rnF

rnF

Tri

A

nC

ττπ

ττπ

τπ

τπττ

+

+⋅⋅

+=

sinsin (9)

Dacă notăm τττ =+ri

(durata impulsului măsurată la 50%A) şi orr

ττ =

(durata frontului anterior măsurată între 0% şi 100% din amplitudine, relaŃia devine:

τπ

τπ

τπ

τπτ

nF

nF

ornF

ornF

T

An

Csinsin

⋅⋅⋅= (10)

Impulsul dreptunghiular este de forma:

>≤≤−

−<=

2/0

2/2/

2/0

)(

it

it

iA

it

tx

τττ

τ (11)

CoeficienŃii Cn sunt:

∫−

−⋅=

2/

2/

2)(

1 T

Tdt

tn

Fjetx

TnC

π (12)

Sau în cazul unui impuls dreptunghiular coeficienŃii sunt:

inF

inF

Ti

A

nC

τπ

τπτ sin⋅

⋅= (13)

Înfăşurătoarea coeficienŃilor Cn (considerând Fn o frecvenŃă continuă F) este: - pentru un impuls trapezoidal:

ττπτπτπ ⋅=⋅=

orFF

orF

a22111 (14)

- pentru un impuls dreptunghiular (considerând ττ =i

):

τπFa

1= (15)

Banda semnalului dreptunghiular pentru un nivel de atenuare xdB

a− este [16]:

τπxdB

aB

−⋅= 2 (16)

iar în cazul unui semnal trapezoidal este [16]:

ττπ ⋅−=

orxdBa

B2 (17)

Deoarece timpul de creştere al frontului anterior al impulsului trapezoidal este

măsurat între 10% şi 90%, în relaŃia (17) se va introduce or

τ = r

τ4

5 :

ττπ ⋅−=

rxdBa

B5

4 (18)

În conformitate cu reglementările internaŃionale pentru analiza compatibilităŃii electromagnetice a echipamentelor de radiolocaŃie este necesar să se calculeze benzile emisiilor la nivelul de -20dB şi -40dB faŃă de nivelul maxim de radiaŃie. O atenuare de -20dB reprezintă a = 1/10 iar o atenuare de -40dB, a = 1/100.

278

Banda semnalelor la nivelul -20dB (numită şi banda necesară în ITU-R SM.1541):

- în cazul impulsului dreptunghiular:

ττπ36,6

1,0

220

=⋅⋅

=− dBB (19)

- în cazul impulsului trapezoidal:

ττττπ ⋅=

⋅⋅⋅=−

rrdB

B79,1

1,05

420

(20)

RelaŃiile (19) şi (20) sunt în conformitate cu recomandările ITU-R SM.1541, anexa 8 şi ITU-R SM.853.

Banda semnalelor la nivelul -40dB: - în cazul impulsului dreptunghiular:

ττπ64

01,0

240

=⋅⋅

=− dBB (21)

- în cazul impulsului trapezoidal:

ττττπ ⋅=

⋅⋅⋅=−

rrdB

B7,5

01,05

440

(22)

Recomandarea ITU-R SM.1541 prevede o bandă a radiaŃilor de:

ττ ⋅=−

r

KdB

B40

sau τ64

40=− dB

B (23)

unde coeficientul K este 6,2 pentru echipamentele radar ce au o putere mai mare de 100 kW şi 7,6 pentru echipamentele de putere mică (< 100 kW) şi cele care funcŃionează în benzile 2,9 – 3,1 GHz şi 9,2-9,5 GHz . RelaŃia (19) se aplică dacă timpul de creştere

rτ este mai mic decât 0,0094τ, caz în care K este 6,2 sau decât

0,014τ, K fiind 7,6. Se observă ca aceste valori sunt diferite faŃă de valorile calculate, ceea ce determină valori diferite în calculul frecvenŃei de separare dintre centrul benzii asignate (frecvenŃei de lucru) şi banda radiaŃiilor neesenŃiale. Dacă raportul dintre timpul de creştere şi durata impulsului este de 0,008 banda la -40dB este

ττ ⋅=−

rdB

B7,5

40.

Recomandările ITU-R SM.1539 şi ITU-R SM.329 specifică faptul că între frecvenŃa centrală a benzii de lucru şi zona radiaŃiilor neesenŃiale trebuie să existe o separare de 2,5Bn (Bn este banda calculată cu relaŃiile 19 şi 20).

3. Concluzii ApariŃia interferenŃelor electromagnetice între echipamentele de radiolocaŃie

determină limitarea eficacităŃii acestora prin micşorarea posibilităŃilor de descoperire a Ńintelor, mărirea erorilor în determinarea coordonatelor şi înrăutăŃirea capacităŃii de separare a Ńintelor sau scoaterea din funcŃiune a sistemelor de însoŃire automată. Eliminarea interferenŃelor se poate realiza prin separarea în distanŃă sau în frecvenŃă a

279

acestor echipamente. Totuşi o premisă a generării situaŃiilor perturbative o reprezintă apariŃia radiaŃiilor neintenŃionate ale echipamentelor, a căror bandă este determinată de parametrii impulsurilor de sondaj (durata impulsurilor şi durata frontului anterior al impulsurilor). Pe plan mondial se desfăşoară o activitate intensă de standardizare a limitelor acestor radiaŃii precum şi a metodelor de măsurare a acestora. Un astfel de standard aplicabil echipamentelor de radiolocaŃie navale este CEI 60936-1, ce a fost acceptat ca standard român de către comitetul tehnic CT 143 – Echipamente şi sisteme de navigaŃie în septembrie 2002, SR EN 60936-1: Echipamente şi sisteme de navigaŃie şi radiocomunicaŃii maritime, Partea 1 – Radar pentru nave, Reguli de funcŃionare – Metode de încercare şi rezultate impuse. În iunie 2004 a fost adoptat şi amendamentul la acest standard, în sensul introducerii anexei D ce face referire la radiaŃiile nedorite ale sistemelor de radare. Scopul acestei anexe este acela de a explica modul în care se pot aplica recomandările UIT radarelor de navigaŃie, referitor la radiaŃiile nedorite. Referitor la radiaŃiile echipamentelor recomandările prevăd calculul benzii radiaŃiilor la nivelul -40 dB, urmând ca acest nivel să se aplice ca o „mască” radiaŃiilor măsurate ale emiŃătoarelor în vederea stabilirii dacă nivelul acestora este în limitele stabilite de către recomandări. Pentru o analiză corespunzătoare a compatibilităŃii electromagnetice a echipamentelor de radiolocaŃie este necesar să se calculeze banda radiaŃiilor emiŃătorului şi la nivelul de -20 dB, faŃă de nivelul maxim de radiaŃie. RelaŃiile de calcul pentru aceste benzi sunt date de recomandările ITU SM.1541, SM.853 precum şi de standardul militar MIL-STD-469.

Bibliografie 1. CURRY R. G., Radar performance modeling, Artech House, London,

2002. 2. HAMISH M., Modern Radars Systems, Artech House, Boston, 2002. 3. KOLAWOLE M., Radar Systems, Peak detection and Tracking, Newnes,

Boston. 4. SĂNDULESCU G., ProtecŃia la perturbaŃii în electronica aplicată radio şi

TV, Editura Militară, Bucureşti, 1990. 5. *** MIL – STD 461E, Requirements for the Control of Electromagnetic

Interference Characteristics of Subsystems and Equipment. 6. *** MIL – STD 462, Electromagnetic Interference Characteristics,

Measurement and Testing. 7. *** MIL – STD 464A, Electromagnetic Environmental Effects

Requirements for Systems. 8. *** MIL – STD 469B, Radar Enginnering Interface Reqiurements

Electromagnetic Compatibility. 9. *** Electronic Warfare and Radar Systems Enginnering Handbook, Naval

Air Warfare Center, 1997. 10. *** ITU-R Recommendation SM.329-9, Spurious emissions. 11. *** ITU-R Recommendation SM.853, Necessary bandwith. 12. *** ITU-R Recommendation M.1177-2, Techniques for measurement of

unwanted emissions of Radar Systems.

280

13. *** ITU-R Recommendation M.1313, Technical caracteristics of maritime radionavigation radars.

14. *** ITU-R Recommendation SM.1541, Unwanted emissions in the out-of-band domain.

15. *** ITU-R Recommendation SM. 337-4, Frequency and distance separation.

16. *** JRG-35, Derivation of the Necessary Bandwidth (-20 dB Bandwidth) and -40 dB Bandwidth Formulas for Un-Modulated Pulse Waveforms, ITU-R Joint Rapporteurs Group JRG 1A-1C-8B.

17. *** IMO, SN/Circ. 197, Operation of marine radar fort SART detection.

281

SISTEME DE RADIOCOMUNICA łII TRUNKED

Căpitan Mădălin POPA, Batalionul ComunicaŃii şi Informatic ă

ComunicaŃiile mobile cunosc o dezvoltare explozivă în zilele noastre.

Tehnologiile moderne – cele de tip trunked şi, în special, cea a circuitelor integrate VLSI miniaturale cu consum energetic extrem de mic – permit materializarea unor mai vechi aspiraŃii: accesul tuturor la servicii de comunicaŃii, independent de loc şi timp.

Trunkingul sau accesul multiplu constă în alocarea automată şi dinamică a unui număr mic de canale de comunicaŃie, denumite şi trunchiuri (trunks), unui număr mare de utilizatori.

TETRA – Terrestrial Trunked Radio este un standard definit de Institutul European pentru Standardizare în TelecomunicaŃii (ETSI) pentru a veni în întâmpinarea necesităŃilor utilizatorilor de sisteme radio mobile, atât din segmentul de afaceri, cât şi din cel guvernamental.

Principalele caracteristici tehnice ale sistemului sunt: - banda de lucru: 380-520 MHz; - lărgimea de bandă a canalului de radiofrecvenŃă: 25 KHz; - modulaŃia utilizată: DQPSK (Diferential Quaternary Phase Shift Keying); - rata de transmisie: 36 kbit/secundă. Adoptând tehnologia trunking digitală, TETRA oferă o foarte bună calitate

pentru servicii vocale şi introduce aplicaŃii sofisticate de transmisii de date. TETRA suportă atât aplicaŃii uzuale, cât şi profesionale cum ar fi convorbiri de grup, voce/date, facsimil, transfer de fişiere, accesare de baze de date, transfer de mesaje, servicii pentru localizarea vehiculelor, managementul organizaŃiilor (utilizatorilor).

O reŃea TETRA poate fi conectată atât la reŃeaua telefonică publică comutată, la reŃele de date precum şi la reŃele ISDN. Se poate realiza şi interconectarea a două reŃele TETRA. De menŃionat faptul că există o gamă întreagă de posibilităŃi de configurare a unor reŃele de radiocomunicaŃii complexe, având în componenŃă cel puŃin o reŃea TETRA.

ReŃelele bazate pe standardul TETRA pot fi realizate pe teritorii relativ extinse, care pot conŃine atât oraşe cât şi căi de comunicaŃie.

Eficacitatea sistemelor de radiocomunicaŃii de tip trunked este determinată de două caracteristici fundamentale, ce Ńin seama de cerinŃele utilizatorilor şi anume că durata unei convorbiri radio este foarte mică, iar probabilitatea ca mai mulŃi abonaŃi să solicite în acelaşi timp un canal de lucru este extrem de redusă.

282

Marele avantaj al acestor sisteme îl constituie eficienŃa lor sporită, adică abilitatea de a reduce timpul de aşteptare pentru accesul în sistem al abonaŃilor radio. În plus, datorită faptului că tehnologia trunked este strâns legată de folosirea unui software puternic, sunt posibile o serie întreagă de facilităŃi legate de administrarea sistemului. În principal, tehnologia trunked se caracterizează prin:

- organizarea abonaŃilor radio pe grupuri de lucru şi nu pe frecvenŃe; - inexistenŃa monitorizării canalului de lucru, atunci când organizarea

abonaŃilor se face pe grupuri de lucru; - flexibilitate în reorganizarea şi extinderea capacităŃii sistemului, atunci când

necesităŃile de trafic reclamă acest lucru. Comparativ cu sistemele de radiotelefonie convenŃionale la care timpul de

acces la sistem este mare, înaintea lansării unui apel este necesară monitorizarea canalului, iar grupul de utilizatori are un anumit canal „alocat permanent”, în cazul sistemului de radiotelefonie „trunked”, membrii grupului pot stabili legătura pe oricare dintre canalele constituite ale trunchiului, dacă acesta este liber la momentul iniŃierii convorbirii. Cu alte cuvinte, o reŃea de comunicaŃii „trunked” este un sistem multicanal, cu selectarea automată a canalului, care poate fi utilizat ca un sistem de dispecerat. Controlorul recepŃionează cererile de comunicaŃie, verifică starea canalelor (ocupat, liber) şi apoi direcŃionează o legătură pe un canal dintre cele libere (asemenea centralelor de comutaŃie). Nu mai este necesară monitorizarea canalului, se elimină posibilitatea apariŃiei unor interferenŃe şi securitatea informaŃiei poate fi asigurată. De asemenea, timpul de acces la sistem scade semnificativ. În aceste condiŃii, sistemul de comunicaŃie „trunked” cu 5 canale poate prelua peste 450 utilizatori, asigurând cel puŃin acelaşi nivel al serviciilor ca în cazul folosirii celor 5 canale în regim convenŃional de către cel mult 250 utilizatori.

Structura de bază a unui sistem de radiotelefonie „trunked” se compune din: - grup de staŃii repetoare (staŃiile au un număr par de frecvenŃe pentru

emisie-recepŃie); - canal de control care recepŃionează mesajele provenite de la abonaŃii

sistemului, trimiŃând mesaje de răspuns pentru cererile de servire; - staŃii mobile şi portabile, a căror funcŃionare este controlată de

microprocesor; - controler central de sistem care asigură inteligenŃa necesară alocării automate

şi dinamice a canalelor de lucru. Într-un sistem „trunked” radiocomunicaŃiile sunt orientate pe grupuri de lucru,

ceea ce înseamnă că în timp ce un abonat vorbeşte toŃi ceilalŃi membri ai grupului ascultă. Primul nivel de organizare în cadrul unui sistem „trunked” îl constituie grupul de lucru. Mai multe grupuri de lucru pot fi organizate în supergrupuri, permiŃându-se o încărcare maximă de 4.000 de grupuri de lucru pe supergrup. Deşi perioadele de timp cu trafic intens sunt de scurtă durată, sistemul trebuie să se adapteze traficului din orele de vârf. De aceea, performanŃele sistemului sunt stabilite pentru perioadele de timp în care traficul radio este cel mai intens (cazul cel mai defavorabil).

Sistemele „trunked” prezintă următoarele capabilităŃi: - înregistrarea terminalului în sistem;

283

- serviciul de apel de grup; - apelul de grup de anunŃare; - scanare de grup; - semnalizare de urgenŃă; - apel de urgenŃă; - apel de grup în regim direct (DMO); - apeluri vocale private – apel individual cu handover; - Handover (realocare pe celulă) în timpul apelului individual; - apeluri telefonice; - servicii de date; - servicii de pachete de date; - administrarea terminalului radio; - alocare dinamică a grupurilor; - securitate-autentificare şi clase de securitate. Înregistrarea terminalului în sistem. Când este pornit un terminal radio,

acesta caută o purtătoare de radiofrecvenŃă prin scanarea listei interne de frecvenŃe memorate, măsurând nivelul semnalului recepŃionat (RSSI). Terminalul selectează purtătoarea cu cel mai bun RSSI şi încearcă să se sincronizeze şi să decodeze informaŃia de sistem transmisă de staŃia de bază. Dacă terminalul stabileşte că semnalul este de calitate acceptabilă, va încerca să se înregistreze pe această celulă prin trimiterea unui mesaj către staŃia de bază pe canalul de control. Acest mesaj include identitatea staŃiei mobile şi identitatea grupului selectat.

Serviciul de apel de grup permite unui terminal sau unei console operator (CO) să stabilească o comunicare de tip unul la mai mulŃi cu un grup de utilizatori denumiŃi grup de lucru. ApartenenŃa la grupul de lucru este dinamică. Terminalele trebuie să se afilieze pentru a fi membre ale unui grup de lucru. Un terminal poate fi membru al unui singur grup de lucru la un moment dat. O dată ce un grup de lucru este asociat unei console operator (CO), ea devine membru al acelui grup de lucru. O consolă operator CO poate fi membru în mai multe grupuri de lucru.

În sistem există două tipuri de servicii pentru amplasamente (staŃii de bază) care afectează procesarea apelurilor: Wide Area (serviciu de arie largă) şi Local Area (serviciu local).

Wide Area este starea normală a unui amplasament în sistem. În această stare staŃia de bază primeşte instrucŃiuni de procesare a apelului de la controller-ul central. Un terminal radio afiliat la staŃia de bază poate comunica cu alte terminale afiliate la orice staŃie de bază din sistem.

Local Area apare atunci când amplasamentul pierde legătura cu controller-ul central. În acest regim, staŃia de bază preia responsabilitatea procesării apelurilor. Un terminal radio afiliat la un amplasament izolat poate comunica doar cu terminalele înscrise la acest amplasament.

Apelul de grup de anunŃare. IniŃiat de la dispecer-PATCH GROUP. Consola dispecer poate realiza un apel

de anunŃare la mai mulŃi abonaŃi utilizând simultan mai multe resurse diferite sau poate permite utilizatorilor din grupuri diferite să comunice temporar între ei. „Patch group” este un grup de resurse prin care se pot recepŃiona mesaje de la consola

284

dispecer şi se pot transmite mesaje către membrii declaraŃi în grupul Patch. Acest grup permite abonaŃilor din grupuri diferite să comunice între ei.

IniŃiat de la dispecer-MULTI-SELECT. Grupul Multi-Select este un grup de resurse prin care se pot monitoriza simultan grupuri diferite. Prin plasarea acestor resurse în grupul multi-select, se permite consolei dispecer să emită simultan la toate grupurile din multi-select, dar nu este permisă comunicarea între grupuri (este un apel unidirecŃional).

Scanare de grup. Terminalul poate fi programat prin programul de configurare al terminalelor cu liste de scanare. O listă de scanare poate conŃine un număr de grupuri de lucru.

Atunci când scanarea de grupuri este activată, terminalul radio monitorizează canalul de control urmărind semnalizările de activare a apelului de grup pentru grupurile din lista de scanare asociată grupului selectat pe terminal (în plus faŃă de grupul selectat şi faŃă de orice multigrup asociat). De îndată ce un apel de grup este activat pentru oricare dintre aceste grupuri, terminalul se va alătura apelului. Dacă utilizatorul vrea să emită în acel moment, terminalul se poate configura (dacă aplicaŃia permite), prin softul de configurare a terminalului, să emită pe grupul scanat sau pe cel selectat.

Semnalizare de urgenŃă. Sistemul asigură o serie de caracteristici care fac posibilă comunicarea efectivă şi managementul situaŃiilor de urgenŃă.

Serviciul de alarmă de urgenŃă permite unui terminal radio să trimită o alarmă de urgenŃă atât dispecerului de sistem cât şi aplicaŃiei de control a traficului radio. Alarma de urgenŃă ajunge la toate consolele dispecer care au grupul afiliat al staŃiei asignate. Alarma de urgenŃă este trimisă numai la consolele dispecer şi nu la terminalele care sunt membre ale grupului de lucru.

Apel de urgenŃă. Apelul de urgenŃă este un apel de grup cu cea mai mare prioritate de acces. Când sistemul este ocupat, apelurile de urgenŃă sunt transmise imediat prin întreruperea rapidă a apelului cu cea mai mică prioritate aflat în desfăşurare. Apelul cu prioritatea cea mai mică este anulat şi resursele necesare sunt alocate imediat apelului de urgenŃă.

Apel de grup în regim direct (DMO). Apelul de grup în regim direct permite abonaŃilor radio să comunice direct între ei atât în interiorul sistemului trunking cât şi în afara ariei de acoperire radio a sistemului. Regimul DMO nu face obiectul funcŃionării sistemului în mod trunking. Selectarea acestui mod de lucru are ca rezultat deafilierea din sistem. Regimul DMO utilizează o singură frecvenŃă pentru comunicare, special rezervată pentru acest scop, conform alocării planului de frecvenŃe pentru acest mod de lucru.

Apeluri vocale private – apel individual cu handover. Apel individual semi-duplex. Transmiterea semi-duplex reprezintă modul de

lucru în care un utilizator transmite şi celălalt ascultă, iar transmisia şi recepŃia traficului nu se efectuează în acelaşi timp.

Serviciul de apel individual semi-duplex permite ca doi utilizatori din cadrul sistemului TETRA să comunice folosind voce semi-duplex în trei moduri diferite:

- de la terminal la consola dispecer (acest apel este iniŃiat de terminalul radio, care apelează consola);

285

- de la consola dispecer la terminalul radio (acest apel este iniŃiat de către o consolă dispecer, care apelează un terminal radio);

- de la un terminal radio către altul (acest apel este iniŃiat de un terminal radio care apelează alt terminal radio).

Un apel individual de la o consolă dispecer către alta (half-duplex sau full-duplex) nu este permis.

OpŃiunea de handover permite continuitatea comunicaŃiei în curs. Apel individual full-duplex. Transmiterea full-duplex reprezintă modul de lucru

în care fiecare utilizator poate transmite şi recepŃiona trafic (vorbeşte şi ascultă) în acelaşi timp. Apelurile dinspre terminalul radio spre o reŃea telefonică sunt întotdeauna full-duplex (similar unui apel telefonic).

Handover (realocare pe celulă) în timpul apelului individual. Infrastructura suportă continuarea apelului individual la trecerea de la un amplasament la altul. Când un abonat radio angajat într-un apel individual se înregistrează pe un nou amplasament, semnalul audio este redirecŃionat automat la noul site. Abonatul constată o întrerupere de durată mică a semnalului audio recepŃionat.

Apeluri telefonice. Apel telefonic de la terminalul radio la centrala PABX. Serviciul de apel

telefonic permite o comunicaŃie full-duplex între terminalul radio şi PABX (Private Automatic Branch eXchange) sau PSTN (Public Switched Telephone Network), prin intermediul unei centrale PABX. Acest serviciu permite unui terminal radio să iniŃieze un apel telefonic prin iniŃierea unui apel individual către un număr ISSI rezervat pentru interfaŃa de ieşire către centrala telefonică şi includerea în cererea de apel a numărului extern apelat.

Apel telefonic de la centrala PABX la terminalul radio. Serviciul de apel telefonic face posibilă comunicarea full duplex între un terminal radio şi un utilizator de centrală telefonică PABX sau PSTN. Accesul PSTN se realizează prin intermediul unei centrale PABX. Serviciul permite unui utilizator de PABX să iniŃieze un apel telefonic către un terminal formând o extensie sau un număr de abonat rezervat pentru terminal. Utilizatorul extern poate forma fie un prefix DDI cunoscut sistemului urmat de ISSI-ul terminalului, fie un număr DDI rezervat, cunoscut sistemului.

Servicii de date. Mesaje tip stare. Serviciul de mesaje de stare permite unui terminal să trimită

un mesaj de stare prestabilit consolei dispecer şi sistemului. Serviciul utilizează serviciul de mesaje de stare TETRA pe interfaŃa radio. Numai terminalele pot trimite mesaje de stare şi serviciul este suportat numai de canalul de control. Mesajul de stare este livrat tuturor consolelor care au asignat grupul afiliat al terminalului. Mesajul de stare este trimis numai consolelor, nu şi terminalelor care sunt membre ale grupului de lucru. Centrul de comutare generează o confirmare care este returnată terminalului pentru a indica că mesajul de stare a fost livrat la consola dispecer.

Mesaje tip SDS – Short Data Service. Serviciul SDTS (Short Data Transport Service) este un nivel de transport din standardul TETRA al serviciului SDS. SDTS permite aplicaŃiilor accesul în mod punct la punct la serviciul SDS tip 4 din standardul TETRA. SDTS utilizează pentru identificare numerele ISSI, iar datele pot

286

fi transferate între două terminale radio. SDTS suportă mesaje SDS TETRA de tip 4 de până la 140 octeŃi.

Mesaje tip SDS pe canal de trafic. Mesajele SDS sunt trimise în mod normal pe canalul de control. Totuşi, SDTS suportă operare de voce şi de date în paralel pentru că, în situaŃia în care un terminal este implicat într-un apel de voce pe un canal de trafic, mesajele SDS să fie trimise printr-un canal de control asociat.

Servicii de pachete de date. Transfer de fişiere pe un canal de date static şi dinamic. Serviciul de pachete

de date (SPD) este un serviciu purtător care permite staŃiilor de lucru IP să comunice utilizând protocolul IP. SPD foloseşte protocolul TETRA Sub Net Dependant Convergence Protocol (SNDCP) pe interfaŃă radio.

Transmisiile de pachete sunt testate folosind un fişier arhivat (ZIP). Fişierele arhivate au verificare internă de eroare care poate fi folosită pentru a verifica faptul că transmisia de date nu are erori pentru pachetul de date.

Sistemul permite stabilirea unor canale de date dinamice, care, spre deosebire de un canal static de date care nu poate fi întrerupt, acestea pot fi ocupate de apeluri de voce când resursele de trafic sunt insuficiente.

Prioritatea voce-date. Dacă un terminal face o transmisie SPD şi un apel de grup este iniŃiat pe grupul de lucru la care este afiliat, atunci terminalul va comuta automat din modul SPD pe modul grup şi va recepŃiona traficul audio din grupul de lucru. O dată ce transmisia pe grupul de lucru s-a terminat se reia transmisia SPD.

Transmisii mult-islot. Canalele destinate pentru transmisii de pachete de date pot fi configurate ca slot unic sau multi-slot. Pentru accesul la serviciul multi-slot, abonatul trebuie să aibă activată opŃiunea în terminal.

Administrarea terminalului radio. Prin activarea comenzii de dezactivare temporară a terminalului radio acesta apare ca fiind deconectat. Dacă, de exemplu, se trimite o solicitare de apel către terminalul radio deconectat temporar, terminalul radio nu va răspunde iar apelul va fi respins din cauza întreruperii.

StaŃia radio are capacitatea de a emite semnale chiar dacă este „dezactivată” şi poate fi urmărită prin verificarea terminalului radio de la centrul de management al reŃelei.

Alocare dinamică a grupurilor. Unui terminal i se pot aloca grupuri noi sau se pot modifica cele existente prin download de la centrul de comutare, folosind aplicaŃia de control al resurselor radio. După transmiterea unui grup nou, grupul este selectat în mod normal. Grupurile pot fi de asemenea mutate. Terminalul adaugă în mod dinamic grupuri la lista de grup. Adăugarea de noi grupuri porneşte de la prima poziŃie disponibilă din domeniul curent al terminalului. Domenii suplimentare sunt adăugate când domeniul curent este complet. Dacă au fost folosite toate domeniile, lista de grupuri este plină şi nu vor mai fi acceptate alte înregistrări. În cazul în care o comandă de regrupare dinamică anulează grupul curent selectat de la terminal, terminalul afişează mesajul „Niciun Grup”. Nu se realizează ataşarea automată la un alt grup.

287

Securitate-autentificare şi clase de securitate. Criptarea interfeŃei radio-cheie statică. OpŃiunea de autentificare permite

sistemului validarea unei alte entităŃi înainte de a permite accesul la serviciile sistemului. Prin folosirea opŃiunii de autentificare se stabileşte un nivel de încredere între infrastructura sistemului radio şi abonat.

FuncŃia de criptare a interfeŃei radio permite infrastructurii sistemului şi abonaŃilor (terminalelor) să transmită pe interfaŃa radio date şi semnale într-o manieră sigură. Cheia statică este folosită cu un algoritm de criptare TETRA (TEA), TEA 1, TEA 2 sau TEA 3 (în funcŃie de sistem), pentru a cripta semnalul şi traficul.

Prin folosirea criptării interfeŃei radio se asigură confidenŃialitatea serviciilor între sistemul radio şi abonaŃi. Serviciul de secretizare clasa 2 foloseşte un mod de operare cu cheie de cifrare statică comună la terminale şi la amplasamentele sistemului. Prin procesul de criptare a interfeŃei radio se criptează şi se decriptează datele de identificare ale abonaŃilor precum şi informaŃiile individuale şi de grup folosind cheia statică.

Criptarea interfeŃei radio este implementată pentru întregul sistem iar sistemul poate suporta atât operarea în clar cât şi operarea criptată. Pentru terminal funcŃia de criptare şi decriptare a semnalului de trafic este activată sau dezactivată de către sistemul radio pe baza nivelului de criptare al fiecărui terminal implicat în realizarea apelului.

Criptarea terminal la terminal. Un serviciu voce criptat End to End (E2E) operează între două sau mai multe staŃii radio fără intervenŃia infrastructurii. Este înlăturată în acest mod condiŃia ca un utilizator să aibă încredere în faptul că reŃeaua va asigura confidenŃialitatea datelor în timpul transferului. Folosind criptarea End to End traficul de voce este criptat la terminalul de transmitere şi decriptat doar la terminalul de recepŃie. Textul complet (mesajul necriptat) nu este expus niciodată în infrastructură şi nu există niciun mecanism pentru recuperarea textului complet din centrul de comutare.

Serviciul de criptare End to End reprezintă o funcŃie separată de criptarea interfeŃei radio.

InformaŃia criptată prin serviciul End to End poate fi criptată din nou şi prin funcŃia de criptare a interfeŃei radio.

Criptarea E2E este implementată în terminal prin intermediul unui modul hardware dedicat, Universal Crypto-Module (UCM), sistemul furnizând numai suportul. Dacă un terminal este prevăzut cu un UCM atunci criptarea E2E sau necriptarea apelurilor particulare depinde de asociaŃiile furnizate în terminal prin intermediul Over The Air Keying (OTAK) şi introduse prin serverul de management al criptării E2E, care foloseşte o arhitectură de tip client server.

Serverul de management foloseşte protecŃia prin parole şi administrarea contului pentru a controla cine poate accesa serviciile de administrare a cheilor specifice, inclusiv capacitatea de a activa şi dezactiva generarea cheilor. El este capabil de a genera şi depozita toate cheile. Generarea şi depozitarea cheilor include păstrarea cheilor şi rezultatelor, păstrarea unei arhive pentru cheile noi şi atribuirea cheilor pentru echipamente. Serverul asigură modificarea cheii de criptare principală folosită pentru a cripta informaŃia de chei în baza de date fără pierderea datelor.

288

Serverul este de asemenea capabil de a importa chei de la o terŃă parte în format cheie criptată.

Unele funcŃii pot fi realizate numai de server şi nu prin intermediul unui client. Acestea sunt: încărcarea unei chei principale, conectarea echipamentului de încărcare chei la server pentru transfer chei, recuperare baze de date şi importare chei.

Sistemul va suporta criptarea End to End pentru următoarele tipuri de apeluri de la terminal la terminal: apel individual – Full & Half Duplex, apel de grup (grup selectat, grup de anunŃare, apel de grup de urgenŃă şi de monitorizare a priorităŃii), apeluri DMO (numai de grup).

Pentru a asigura criptarea E2E a staŃiilor radio utilizatorul trebuie să creeze noi înregistrări radio în baza de date E2E. În plus înregistrarea include şi o listă a mecanismelor de transmitere a cheii către staŃia radio.

Concluzionând, principalele avantaje prezentate de sistemele trunked clasice în comparaŃie cu sistemele convenŃionale sunt:

- utilizarea spectrului – numărul de staŃii mobile ce pot utiliza un canal este mai mare, rezultând o mai bună folosire a spectrului;

- calitatea serviciilor – probabilitatea de blocare este mai mică şi accesul la sistem mai rapid; de asemenea, canalele sunt atribuite în mod automat, nefiind necesară monitorizarea canalului de către utilizatori pentru a detecta momentul când este liber;

- confidenŃialitatea convorbirii – utilizatorii din acelaşi subgrup au atribuit acelaşi canal pe toată durata unei legături de comunicaŃie; canalul alocat este inaccesibil unui utilizator din afara subgrupului;

- lista noilor apelanŃi (coada de aşteptare) – toate apelurile sosite în perioadele când sistemul nu are canale libere sunt plasate, în ordine, într-o listă de aşteptare; cererile sunt servite, în această ordine, imediat ce se eliberează câte un canal, astfel, utilizatorul nu cere acces la sistem decât o singură dată pentru un apel;

- asignare şi actualizare permanentă (continuous assignment updating) – dacă o staŃie a fost deschisă după începerea unei convorbiri sau dacă a pierdut comanda de comutare, din diferite motive, se poate alătura conversaŃiei care este în desfăşurare;

- reluare automată a apelului (automatic retry) – dacă un utilizator nu reuşeşte să facă apel datorită faptului că nu se află în zona de acoperire, nu este nevoit să repete încercarea pentru că staŃia intră în procedura de relansare automată a apelului până când controlorul recunoaşte şi înregistrează cererea; utilizatorul este înştiinŃat când apelul a fost înregistrat şi s-a obŃinut un canal liber;

- configurarea sistemului este extrem de flexibilă, noi staŃii pot fi adăugate fără alocarea de noi canale sau modificarea staŃiilor existente; sistemul radio se poate organiza pornind de la criterii de funcŃionalitate şi nu de la restricŃii legate de canale;

- fiabilitate – avariile unui canal de control sau de trafic trec aproape neobservate pentru utilizator; sistemul funcŃionează (convenŃional) chiar şi în cazul defectării controlorului.

289

CANALUL DUN ĂRE–MAREA NEAGRĂ IMPORTANT ELEMENT ÎN SISTEMUL TRANSEUROPEAN DE NAVIGA łIE

Căpitan comandor dr. ing. Ionel POPA, Şef SecŃie ÎnvăŃământ la Academia Navală „Mircea cel Bătrân”

Contraamiral de flotil ă dr. Dan HAULIC Ă, Comandantul Bazei Logistice Navale

Căpitan comandor dr. ing. Florin NICOLAE, Prodecan la Facultatea de Marină Civilă din

Academia Navală „Mircea cel Bătrân”

1. Introducere

Terminarea lucrărilor Canalului Dunăre–Main (figura nr. 1) la sfârşitul anului 1992 a creat un important culoar de navigaŃie între Marea Neagră şi Marea Nordului, ceea ce a accentuat dezvoltarea relaŃiilor comerciale, a transportului internaŃional şi a activităŃii portuare [1].

Având în vedere că prin portul ConstanŃa-Sud pot intra toate navele ce trec prin Canalul Suez, rezultă că o întreagă zonă geografică va beneficia de un traseu mult mai scurt pentru a ajunge în centrul Europei utilizând transportul pe apă. Infrastructurile portuare, respectiv instalaŃiile de transbordare şi transportare de pe frontul de operare al teritoriului portuar, ca şi din ansamblul de unităŃi specializate (dane specializate sau terminale) au o importanŃă deosebită în privinŃa asigurării securităŃii transporturilor [2].

Figura nr. 1. Artera navigabilă între Marea Neagră şi Marea Nordului

290

FuncŃiunea principală a Canalului Dunăre–Marea Neagră este aceea de cale navigabilă care permite racordarea Sistemului Transeuropean de NavigaŃie la un port de primă mărime – ConstanŃa cu obŃinerea următoarelor avantaje [2]:

- scurtarea distanŃei de transport între Cernavodă şi ConstanŃa cu aproximativ 400 km faŃă de ruta Sulina;

- micşorarea costului total al transporturilor pe mare; - atragerea unui important volum de trafic extern, din Ńările Europei Centrale.

2. Rolul strategic şi militar al Dun ării

Lipsa de interes, vreme de mai multe secole, a Europei Centrale şi Apusene faŃă de Dunărea dominată de turci, trebuie înŃeleasă prin mutaŃiile economice intervenite după căderea Constantinopolului, când cercurile economice europene, îndeosebi cele italiene, eliminate din comerŃul tradiŃional cu mirodenii, vor căuta o nouă cale spre Indii, declanşând epopeea marilor descoperiri geografice, care vor scoate pentru multă vreme din circuitul economic Marea Mediterană şi Marea Neagră, cu consecinŃe directe asupra Dunării. În 1683, o dată cu înfrângerea turcilor sub zidurile Vienei, se deschide complicata problemă („chestiunea orientală”) ce urmărea împărŃirea teritoriilor deŃinute de Imperiul Otoman şi revenirea unor puteri creştine pe malurile Bosforului.

În anii următori, prin victoriile de la Buda şi Mohaci, Austria va ocupa Ungaria şi va controla segmentul superior al Dunării mijlocii. În secolul al XVIII-lea, printr-o suită de conflicte militare, Austria şi Rusia încearcă să-şi extindă influenŃa până la Dunărea românească, ca o primă etapă a drumului spre Constantinopol.

Dacă evenimentele din Europa Apuseană din anii de după 1789 au îndepărtat, pentru o perioadă, Austria de la dosarul „chestiunii orientale”, Rusia, în schimb, va continua presiunea asupra imperiului semilunii, reuşind, în 1812, să ocupe Basarabia (teritoriul Moldovei dintre Prut şi Nistru) şi să atingă gurile Dunării.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, când FranŃa republicană va manifesta interes pentru Mediterana răsăriteană şi pentru strâmtori, marile puteri (îndeosebi Anglia) vor redeveni active în Marea Neagră şi la gurile Dunării. Interesul puterilor europene faŃă de Dunăre va creşte o dată cu preluarea controlului acestora de către Rusia, în urma tratatului de la Adrianopol (1829). Acest tratat va da o lovitură decisivă prezenŃei militare a Imperiului Otoman pe Dunărea românească, prin desfiinŃarea raialelor Turnu, Giurgiu şi Brăila. Peste câŃiva ani (1836-1837), porturile Brăila şi GalaŃi vor obŃine statutul de porturi libere, ceea ce va duce la dinamizarea schimburilor comerciale la gurile Dunării. În aceeaşi perioadă, Austria devine interesată în controlul navigaŃiei pe fluviu, între Viena şi GalaŃi. Interesele economice şi comerciale au o tot mai mare pondere şi Dunărea cunoaşte în această perioadă un fenomen de integrare în circuitul internaŃional.

În urma războiului Crimeii şi a Congresului de la Paris (1856), Rusia va retroceda sudul Basarabiei, fiind îndepărtată de la gurile Dunării. Prin tratatul de pace, navigaŃia pe fluviu devenea liberă, iar pentru supravegherea acesteia se înfiinŃa o Comisie Europeană, cu sediul la GalaŃi, alcătuită din reprezentanŃii marilor puteri.

291

De problemele tehnice se ocupa o altă comisie, în care intrau reprezentanŃii riveranilor – state germane (Bavaria, Würtenberg), Austria, Imperiul Otoman, Serbia şi łările Române. Congresul de la Paris aducea astfel o modificare fundamentală în statutul navigaŃiei pe Dunăre, conferind fluviului, în premieră, o dimensiune europeană. Dunărea apare astfel pentru prima dată ca un factor de cooperare în Europa de Vest şi cea de Est. Se menŃionează că această nouă abordare a problemei Dunării este legată şi de primele tentative, datând din 1834, de construire a unui canal Dunăre–Marea Neagră.

Deşi la Paris problema Dunării are o importantă dimensiune economică, ea continuă să fie dominată de rivalitatea dintre marile puteri, ceea ce împiedică transformarea fluviului într-un instrument de integrare europeană. Dacă în Evul Mediu ideea de integrare, prin spaŃiul dunărean, nu a putut fi realizată din cauza divergenŃelor politico-religioase, în epoca modernă rivalităŃile politico-militare au avut acelaşi rezultat.

Problema Dunării revine în atenŃia marilor puteri o dată cu redeschiderea crizei orientale, în 1875, fiind finalizată prin conflictul ruso-româno-turc din 1877-1878. În urma tratatelor de pace şi a Congresului de la Berlin, Rusia redevine putere dunăreană, iar statutul Comisiei Dunării este rediscutat, hotărându-se includerea printre membrii ei şi a României, precum şi a dreptului acesteia asupra Dunării româneşti.

Marile puteri, îndeosebi Austro-Ungaria, au avut poziŃii divergente, Viena dorind să-şi asigure o poziŃie privilegiată în traficul comercial la Dunărea de jos şi să obŃină monopolul lucrărilor de modernizare a navigaŃiei la PorŃile de Fier. De asemenea, Austria a susŃinut neutralizarea cursului fluviului, dar numai în aval de PorŃile de Fier. PretenŃiile austro-ungare de dominare a Dunării vor stârni nemulŃumirea Rusiei, mai ales în privinŃa neutralizării fluviului. Cea mai importantă prevedere privind regimul Dunării era cea prevăzută în articolul 55: „reglementările privind navigaŃia, poliŃia fluvială şi supravegherea de la PorŃile de Fier până la GalaŃi vor fi întocmite de Comisia Europeană cu asistenŃa delegaŃiilor statelor riverane şi se vor pune în armonie cu acelea care au fost făcute sau vor fi edificate pentru parcursul din jos de GalaŃi”.

Austrio-Ungaria reuşea astfel să împartă Dunărea în două segmente: unul ce includea Dunărea mijlocie, inclusiv PorŃile de Fier, şi care rămânea sub controlul său exclusiv şi altul ce cuprindea Dunărea românească, aflat sub jurisdicŃia marilor puteri reprezentate în Comisia Europeană. Hotărârile Congresului de la Berlin au nemulŃumit statele riverane mici, mai ales România şi Serbia. ContradicŃiile în privinŃa statutului Dunării primeau o nouă dimensiune: la rivalitatea dintre marile puteri se adăuga rivalitatea acestora cu Ńările mici.

În aceste condiŃii, în februarie 1883, la Londra, se deschide o nouă ConferinŃă a marilor puteri, care lua în discuŃie statutul Comisiei Europene a Dunării. łara noastră a refuzat să participe ca invitat cu drept de vot consultativ şi a anunŃat că nu consideră necesar să respecte hotărârile ConferinŃei care, prin extinderea jurisdicŃiei Comisiei Europene până la Brăila, încălcau grav suveranitatea de stat a României.

Intrarea Ńării noastre în Tripla AlianŃă (octombrie 1883) a atenuat rivalitatea cu Austro-Ungaria în problema Dunării.

292

În anii ce urmează, Germania îşi va intensifica legăturile cu România, aceasta din urma înlocuind Austro-Ungaria ca principal partener comercial. Interesul pentru portul ConstanŃa, ca o cale de pătrundere către strâmtori şi mai departe, spre Orientul Apropiat, va determina Germania să folosească Ńara noastră ca o zonă importantă pentru tranzitul mărfurilor sale spre imperiul otoman. Modernizarea braŃului Sulina şi crearea canalului navigabil cu acelaşi nume au făcut ca traficul pe Dunăre să rivalizeze cu cel de pe Marea Neagră.

În problema Dunării, până la Primul Război Mondial se conturează o anumită rivalitate între Germania şi Austro-Ungaria, cea dintâi preferând să utilizeze traseul Dunării româneşti şi Marea Neagră pentru legăturile comerciale cu Orientul Mijlociu, în timp ce Viena era adepta drumului comercial via Marea Adriatică şi Marea Egee, în detrimentul Mării Negre.

În ultimul sfert al secolului al XIX-lea, după deschiderea Suezului în 1869, traseele comerciale către India au fost redefinite şi, în aceste condiŃii, România a reintrat, odată cu Marea Neagră, în circuitul economic mondial.

Dunărea, ca arteră comercială naturală, îşi păstrează importanŃa şi după apariŃia căilor ferate, datorită costului scăzut pe tona transportată, dar transportul pe Dunăre continuă să fie marcat de dificultăŃi de ordin tehnic. Rezolvate doar parŃial, cu eforturi tehnice deosebite şi numai în anumite zone cruciale, ca PorŃile de Fier şi Dunărea maritimă, acestea au împiedicat, până la primul război mondial, ca fluviul să devină cea mai importantă arteră navigabilă europeană.

În timpul Primului Război Mondial, Dunărea a fost folosită de Germania ca mijloc de transport al produselor economice româneşti către Europa Centrală, evidenŃiind o posibilă cale de integrare economică între zonele centrale şi răsăritene ale fluviului.

Înfrângerea Puterilor Centrale, în 1918, va impune redefinirea Dunării şi, în acest context, a căpătat contur ideea franceză a ConfederaŃiei Danubiene, o formulă de integrare economică a statelor dunărene, precum: Cehoslovacia, Ungaria, Austria, Iugoslavia, România şi Bulgaria, sub egida FranŃei. SusŃinută şi de Ungaria (care, în speranŃa redobândirii unei poziŃii dominante în zonă, făcuse mari concesii economice Parisului), planul noii ConfederaŃii a fost imediat contestat de statele învingătoare în război, care vedeau în el un mijloc de refacere a fostului Imperiu Austro-Ungar.

După abandonarea acestui proiect, în 1921 are loc o reuniune la Paris, la care participă FranŃa, Italia, Grecia, Belgia, Iugoslavia, România şi Cehoslovacia, care se finalizează printr-o convenŃie ce stabileşte statutul definitiv al Dunării. Se hotăra libertatea navigaŃiei pe fluviu pentru toate pavilioanele, în condiŃii de egalitate deplină pe întregul traseu navigabil dintre Ulm şi Marea Neagră. Supravegherea navigaŃiei era realizată prin două comisii:

- Comisia InternaŃională, care cuprindea reprezentanŃi ai puterilor europene învingătoare (FranŃa, Italia, Anglia), plus statele riverane;

- Comisia Europeană a Dunării (cu sediul la GalaŃi, care supraveghea traseul Dunării maritime) alcătuită din cele trei puteri menŃionate, plus România.

Noile organisme internaŃionale reflectau schimbările petrecute după Primul Război Mondial, astfel că din rândul marilor puteri nu mai făceau parte Germania şi Rusia.

293

Aceste reglementări internaŃionale se vor menŃine până la sfârşitul perioadei interbelice, când în Europa Centrală au loc importante modificări teritoriale. Astfel, după anexarea Austriei şi dezmembrarea Cehoslovaciei (1938-1939) şi, dispunând de o puternică influenŃă în Ungaria, Germania devine cea mai mare putere din spaŃiul dunărean şi european. La 13 august 1938, la Sinaia este semnat un acord între România, FranŃa şi Anglia, la care vor adera ulterior Italia şi Germania, prin care Ńara noastră obŃinea controlul asupra Dunării maritime. În aceeaşi perioadă are loc o puternică luptă, în care sunt angrenate marile puteri Anglia, FranŃa şi Germania, pentru controlul Dunării româneşti. Începând cu 1940, Germania îşi va asigura, până în august 1944, controlul căii navigabile a Dunării, element esenŃial al efortului militar german în Balcani şi pe frontul de est.

După al Doilea Război Mondial, asistăm la revenirea în forŃă, în spaŃiul dunărean, a Uniunii Sovietice. În noua situaŃie, cea mai mare parte a cursului navigabil al fluviului se va afla în blocul comunist. Comisia Europeană a Dunării, cuprinzând statele riverane, este dominată de URSS.

Asistăm la segmentarea Dunării în două zone, cea austro-germană şi cea dominată de sovietici. În toată această etapă, Dunărea nu va putea avea un rol integrator în economia europeană. În anii următori, se fac eforturi pentru ca Dunărea să devină un fluviu al integrării europene, prin creşterea interesului Republicii Federale Germania (în special după integrarea ei vest-europeană) pentru intensificarea colaborării economice cu Ńările comuniste dunărene, dar şi prin eforturile României, care, cu sprijinul Băncii Mondiale, va realiza Canalul Navigabil Dunăre–Marea Neagră.

După 1990, eforturile de integrare europeană revin în actualitate, însă instabilitatea din Balcani, generată de dispariŃia Iugoslaviei, a făcut ca Dunărea să nu poată fi folosită pe deplin ca o axă a integrării europene.

În condiŃiile politice de astăzi, există reale premise pentru ca Dunărea să asigure o integrare economică a Ńărilor din est în Uniunea Europeană. Aceasta ar permite o armonizare a economiei continentului, punând pe noi baze complementaritatea economică dintre Europa apuseană şi cea răsăriteană.

Reunificarea Germaniei, precum şi sfârşitul războiului din fosta Iugoslavie reprezintă factori favorabili pentru redefinirea rolului Dunării în Europa. Prin poziŃia sa geografică, statul german, traversat de Dunăre şi Rhin, cele două fluvii ale reunificării europene, se află în situaŃia de placă turnantă în centrul continentului, în măsură să reia colaborarea şi cooperarea economică atât cu Ńările din răsăritul Europei, cât şi cu cele din zona Caucazului şi a Mării Caspice.

Având două deschideri către mare, prin Deltă (canalul Sulina) şi prin Canalul Dunăre–Marea Neagră, România apare, în răsărit, drept partenerul cel mai important al Germaniei care poate atenua pretenŃiile Ucrainei de a juca rolul (moştenit de la defuncta Uniune Sovietică) de mare putere la gurile Dunării.

294

3. Caracteristici tehnico-economice ale canalului Dunăre–Marea Neagră

Prin darea în exploatare a canalului Rhin–Main–Dunăre (1992) s-a asigurat legătura directă pe apă dintre portul ConstanŃa şi portul Rotterdam. Avantajul principal al acestei rute rezidă în faptul că acest canal debuşează direct în incinta portului ConstanŃa, aflându-se la extremitatea sud-estică a acestuia, ceea ce îi asigură perspective reale de dezvoltare. DistanŃa navigabilă dintre Rotterdam şi ConstanŃa se reduce cu aproximativ jumătate, de la circa 6.000 km pe vechiul drum maritim la circa 3.000 km pe canal, ceea ce permite acoperirea ei în numai 3 zile şi 8 ore, faŃă de 11 zile pe ruta clasică. Integrarea în Uniunea Europeană a adus un nou sistem de taxare a transportului de marfă pe canalul Dunăre–Marea Neagră, prin tarifarea pe categoriile de mărfuri transportate. În portul ConstanŃa au acces nave maritime peste 150.000 tdw care prin transbordare în barje fluviale de 3.000 t pot forma convoaie de până la 6 barje, adică 18.000 t (cu dimensiunile de gabarit de 296 m lungime, 22,80 m lăŃime şi pescaj de 3,80 m) şi nave fluvial-maritime de 5.000 t (cu lungimea de 138,30 m, lăŃimea de 16,80 m şi pescajul de 5,50 m, acestea nu pot depăşi gabaritele standard), asigură un transport eficient al mărfurilor spre centrul Europei. La fiecare capăt există câte două ecluze care permit traficul în ambele sensuri.

Figura nr. 2. Figura nr. 3. Canalul Dunăre–Marea Neagră

Canalul Dunăre–Marea Neagră (figura nr. 2, figura nr. 3) este şi o importantă

resursă de apă pentru irigaŃii în zona agricolă pe care o străbate, iar sistemele de purificare a apei transformă apa canalului într-o sursă de apă potabilă.

Prin poziŃia geografică avantajoasă, complexul portuar ConstanŃa si canalul Dunăre–Marea Neagră facilitează legătura cu Ńările Europei Centrale şi de Vest. În conformitate cu standardele Uniunii Europene şi ale NaŃiunilor Unite, canalul Dunăre–Marea Neagră este un canal de clasa VI şi este un canal fluvial de clasă „F”. Canalul, care intră în administraŃia CN AdministraŃia Canalelor Navigabile SA, are o lungime de 64,4 km, lăŃimea de 90 m, adâncimea apei de 17,5 m sub poduri. Traficul anual de nave şi mărfuri care se derulează pe canal este în prezent de circa 22,5 milioane t capacitate, cu circa 11,3 milioane t marfă. În anul 1989 a fost înregistrat un trafic maxim de 27,25 milioane t capacitate şi 12,56 milioane t marfă, iar în anul 1998 s-au realizat 26,03 milioane t capacitate şi 12,27 milioane t marfă. Cel mai

295

scăzut trafic a fost înregistrat în anul 1992, ca urmare a embargoului impus fostei RF Iugoslavia şi anume de 8,1 milioane t capacitate şi 3,69 milioane t marfă. Necesarul anual de apă previzionat a fi preluat de canal din Dunăre se situează la circa 1,9-2,0 miliarde m3/an, din care pentru principalele folosinŃe se menŃionează: apă pentru tranzitare nave inclusiv de servitute bief II 0,200 miliarde m3/an; apă pentru irigaŃii, potabilă, industrială, ş.a. folosinŃe 0,565 miliarde m3/an; apă pentru CNE Cernavodă 1,025 miliarde m3/an.

Figura nr. 4. Ecluza Cernavodă Figura nr. 5. Vedere din satelit a

ecluzei Agigea

În funcŃie de caracteristicile hidrologice ale Dunării şi zonei geografice traversate de canal, precum şi de cerinŃele folosinŃelor, gradul de utilizare a necesarului de apă previzionat anual se situează între 70% şi 80 %. La intrarea în funcŃiune a celui de-al doilea grup al Centralei Nuclear Electrice Cernavodă, necesarul de apă previzionat va creşte cu cel puŃin 50%, în condiŃiile în care cerinŃele folosinŃelor actuale rămân constante.

Din punctul de vedere constructiv şi al condiŃiilor de exploatare şi întreŃinere, canalul Dunăre–Marea Neagră cuprinde trei sectoare caracteristice, denumite şi biefuri, determinate de ecluzele Cernavodă şi Agigea, după cum urmează:

- bieful I cuprins între Dunăre şi ecluzele Cernavodă (figura nr. 4), km 64-410 şi km 60-305, cu lungimea de circa 4,1 km;

- bieful II situat între ecluzele Cernavodă şi Agigea, km 59-905 şi km 1-935, cu lungime de circa 58 km;

- bieful III cuprins între ecluzele Agigea (figura nr. 5) şi Marea Neagră, portul ConstanŃa, km 1-550 şi km 0-000, în lungime de cca. 1,5 km.

Referitor la menŃinerea secŃiunii canalului la parametrii realizaŃi, prin „Regulamentul de exploatare şi întreŃinere a Canalului Dunăre–Marea Neagră” se prevede că: dragarea periodică a materialului aluvionar depus de apele Dunării trebuie să se facă astfel încât să nu se admită depuneri de aluviuni pe fundul canalului mai mari de 1 m grosime. Lucrări de dragaj s-au executat numai în toamna anului 1993, însă pe o porŃiune redusă. Resursele financiare reduse ale AdministraŃiei Canalelor Navigabile ConstanŃa, au permis realizarea unui şenal navigabil în lungime de numai 300 m din care 100 m în Dunăre şi 200 m în canal. Din aceste cauze, de-a lungul anilor, de la intrarea în exploatare a canalului Dunăre–Marea Neagră şi până în prezent, la gura de confluenŃă a canalului cu Dunărea şi în bieful I al canalului s-au acumulat depuneri însemnate de aluviuni, care au condus la înrăutăŃirea condiŃiilor de

296

navigaŃie în zonă prin diminuarea gabaritelor şenalului navigabil şi anume a adâncimii şi lăŃimii acestuia. Pentru cunoaşterea exactă a situaŃiei din zonă, la sfârşitul anului 2002 au fost efectuate măsurători topohidrografice detaliate. Din analiza planurilor de măsurători s-a constatat că adâncimile de navigaŃie sunt mult sub cele proiectate şi realizate iniŃial. Astfel, în zona de confluenŃă a canalului cu Dunărea, depunerile de aluviuni sunt de 1,5 m-4,5 m, cu mult mai mari decât depunerile admise prin „Regulamentul de exploatare şi întreŃinere a canalului”. Partea amonte a canalului, pe circa 1,5 km lungime, este puternic colmatată, astfel că lăŃimea şenalului navigabil a ajuns sub 40 m faŃă de 90 m minim necesar, iar adâncimile de navigaŃie au ajuns într-o stare critică. De asemenea acumulări masive de aluviuni se constată pe canalul de derivaŃie.

Traseul şenalului navigabil de intrare/ieşire a navelor în, şi din canal în şenalul navigabil al Dunării este greoi, totodată acest şenal s-a îngustat şi apropiat prea mult de malul drept al Dunării, punând în pericol stabilitatea generală a cheurilor portului Cernavodă. La cote ale apelor Dunării sub „+ 50 cm” la mira Cernavodă nu se mai poate naviga în convoaie „tip convenŃional de 6 barje x 3000 t” fiind necesar reformarea acestora în convoaie mai mici de 2 sau 4 unităŃi sau ca barjele să fie încărcate sub capacitate pentru a avea un pescaj mai mic. Pe baza măsurătorilor topohidrografice executate în luna octombrie 2002 a fost evaluat volumul depunerilor, care se ridicau la 1.300 mii m3 din care: 679 mii m3 în albia Dunării, între gura canalului şi şenalul navigabil al Dunării; 457 mii m3 pe canalul navigabil; 164 mii m3 pe canalul de derivaŃie.

Totodată se constată încă o situaŃie gravă şi anume, migrarea aluviunilor din bieful I în bieful II al canalului unde au apărut depuneri locale pe care se dezvoltă vegetaŃia. Dacă se are în vedere volumul actual al depunerilor şi faptul că volumul anual de acumulare al acestora este de 200 mii m3, amânarea executării dragajelor necesare poate conduce, pe lângă pericolul de blocare a accesului navelor din canal în Dunăre, şi la accelerarea fenomenului de migrare a aluviunilor şi de creştere a depunerilor în bieful II, cu efect negativ asupra menŃinerii condiŃiilor de navigaŃie pe aproape tot canalul.

Ca urmare a celor prezentate mai sus, s-a impus restabilirea de urgenŃă a condiŃiilor de navigaŃie pentru asigurarea accesului navelor din Canalul Dunăre–Marea Neagră în şenalul navigabil al Dunării, precum şi a condiŃiilor de prelevare din Dunăre a debitelor de apă necesare pentru funcŃionarea Centralei Nuclear Electrice Cernavodă, a sistemului de irigaŃii şi a celorlalte folosinŃe din lungul canalelor navigabile.

4. Activitatea portuară pe canalul Dunăre–Marea Neagră

În zona Cernavodă, rada canalului cuprinde apele Dunării pe malul drept pe o lungime de 1.500 m şi pe o lăŃime 180 m de la gura canalului (figura nr. 6). Rada din portul ConstanŃa Sud-Agigea (figura nr. 7), cuprinde o parte din apele bazinului în zona situată la nord de gura canalului, pe o lungime de 2.000 m şi o lăŃime de 200 m în portul fluvial-maritim. De-a lungul canalului există două porturi comerciale, la

297

Medgidia (figura nr. 8) şi la Basarabi (figura nr. 9) permiŃând operaŃiuni de încărcare, descărcare, depozitare de mărfuri şi tranzit de pasageri. La intrarea în canal este amplasat portul Cernavodă situat la 35,4 km de Dunăre, braŃul de nord al canalului Dunăre–Marea Neagră.

Figura nr. 6. Vedere a portului fluvial Cernavodă

Figura nr. 7. Vedere a zonei Agigea

CN AdministraŃia Porturilor Maritime SA ConstanŃa promovează o serie de

proiecte care vizează îmbunătăŃirea condiŃiilor de operare în sectorul fluvio-martim al portului. Cel mai important dintre acestea este proiectul „Terminalul de barje” Etapele I şi II. De asemenea, mai pot fi menŃionate şi alte proiecte, printre care se numără: „Modernizarea infrastructurii portuare”, „Dezvoltarea capacităŃii feroviare din partea de sud a portului ConstanŃa”, „Dezvoltarea capacităŃii feroviare în sectorul fluvio-maritim (danele 86-103)”, „Podul rutier la gura de acces a Canalului Dunărea–Marea Neagră” şi „Podul peste canalul de legătură dintre bazinele maritime şi fluviale în zona de sud”. Pentru o bună informare asupra problemelor specifice de transport pe căi navigabile interioare şi pentru o participare activă în cadrul acŃiunilor organizate la nivel european, CN APM SA ConstanŃa este membru corespondent INE (Inland Navigation Europe), asociaŃie de prestigiu recunoscută de Uniunea Europeană în domeniul transportului pe căile navigabile interioare. Această participare permite companiei o promovare activă a portului ConstanŃa, a legăturii cu Dunărea prin canalul Dunăre–Marea Neagră şi atragerii de trafic dinspre/către Europa Centrală şi de Est.

Portul fluvial Cernavodă. Port comercial amplasat pe Dunăre, la intrarea în canal la km 65 pe malul stâng (figura nr. 6), este dotat pentru un trafic anual de 1.800.000 t/an. Portul dispune de 11 dane operative, 9 dane de aşteptare. Portul dispune de: gară fluvială, magazie mărfuri generale şi cereale, dane specializate, dană de pasageri. ActivităŃile economice au următoarele caracteristici: 13 agenŃi portuari; posibilităŃi de închiriere cheuri; posibilităŃi de închiriere terenuri; posibilităŃi de închiriere clădiri; folosirea acvatoriilor pe suprafaŃă disponibilă de peste 10 ha; servicii, furnizare utilităŃi.

Portul fluvial Medgidia. Portul comercial Medgidia (figura nr. 8) situat la km 37 ,5 pe malul drept, prin cele două secŃiuni – comercială şi industrială, poate asigura un trafic de 1,2 milioane t de marfă/an. Portul comercial are 5 dane operative. Portul industrial are 17 dane operative cu un trafic anual de peste 10,3 milioane t. Acesta are

298

11 dane de aşteptare, are o suprafaŃă a acvatoriului de 19 ha, o suprafaŃă a platformelor de 18 ha. Adâncimea minimă a acvatoriului este de 7 m. Portul dispune de gară fluvială, magazie de mărfuri generale, dane specializate, două dane de pasageri şi macarale de cheu.

Portul fluvial Basarabi. Portul comercial Basarabi este dotat pentru un trafic anual de 700 milioane t. Acesta este situat la km 25 pe canal, malul drept. Cuprinde 6 dane operative, 4 dane de aşteptare, 14 ha de acvatoriu cu adâncime de 6.5 m, 9 ha de platformă. Portul dispune de gară fluvială, magazie de mărfuri generale, dane specializate, şantier pentru reparaŃii nave tehnice.

Figura nr. 8. Vedere a portului Medgidia

Figura nr. 9. Portul Basarabi

5. Concluzii

Canalul Dunăre–Marea Neagră are un rol deosebit în navigaŃie, punctând încă o dată ca o concluzie acest lucru prin enumerarea facilităŃilor lui şi anume:

- uneşte portul fluvial Cernavodă cu portul maritim ConstanŃa, scurtând cu circa 400 km ruta navelor, care vin din Marea Neagră, spre porturile dunărene din Europa Centrală;

- scurtează drumul dinspre Australia şi Extremul Orient, pentru Europa Centrală cu circa 4.000 km şi asigură legătura directă pe apă dintre portul ConstanŃa şi porturile din Marea Nordului;

- canalul debuşează direct în incinta portului ConstanŃa unind, ca rută de transport pe apă oraşele provinciei Dobrogea, cu avantaje certe din punctul de vedere a micşorării costurilor.

Bibliografie 1. SOBARU Al. C., NASTASE Gabriel, AVĂDANEI Chiriac, coordonatori,

Artera navigabilă Dunăre–Main–Rhin. Strategii europene orizont 2020, Bucureşti Editura Economică, 1998, p. 72-77.

2. DOBRESCU P., BĂRGĂOANU A., „Atuul geopolitic se şi construieşte”, Geopolitica, 2001, p. 74 SOBARU Alecsandru C., Artera navigabilă Dunăre–Main–Rhin. Strategii europene orizont 2020, Bucureşti, Editura Economică, 1998, p. 252-253.

299

3. www.mmediu.ro. 4. www.primaria-constanta.ro. 5. www.emedgidia.ro. 6. www.primaria-cernavoda.ro. 7. Probleme economice şi ecologice ale Dunării şi Mării Negre 8. Guvernul României – Departamentul pentru Reforma AdministraŃiei

Publice Centrale, România – Strategia NaŃională pentru Dezvoltare Durabilă, Bucureşti, Editura Nova, 1999, p. 16.

9. CÂNDEA M., BRAN Florina, SpaŃiul geografic românesc, Bucureşti, Editura Economică, 2001, p 90.

10. STĂNCIULESCU Gabriela, BRAN Florina, TIłAN Emilia, LILEA Eugenia, IOAN Ildiko, RĂDULESCU Carmen, Strategii şi politici regionale de dezvoltare durabilă a spaŃiului dunărean – provocări pentru turism, Editura ASE, Bucureşti 2004, p 36-38.

11. Theoretical and Empirical Researches in Urban Management, Year 2, Number 2, 2007, Cercetări practice si teoretice în Managementul Urban, Anul 2, Nr. 2, 2007, ISSN: 1842-5712.

300

301

ÎN ATENłIA AUTORILOR ARTICOLELOR

Articolele vor avea un caracter ştiinŃific, bazat pe o temeinică documentare din partea autorului. Autorul poartă întreaga răspundere privind originalitatea şi autenticitatea articolului pe care-l semnează.

Textele trimise redacŃiei spre publicare vor fi însoŃite de înregistrarea lor pe suport magnetic şi vor conŃine maximum 8 pagini. Articolele cu caracter militar se trimit în format electronic pe adresa Şcolii de AplicaŃie a ForŃelor Navale de pe MILNET (mail02196) cu specificaŃia „pentru redactorul responsabil al Buletinului For Ńelor Navale”, iar cele de interes public prin e-mail la adresa [email protected].

RedacŃia îşi rezervă dreptul de a corecta stilul şi gramatica manuscriselor şi de a interveni asupra dimensiunii acestora, dar nu va recurge la schimbări majore atât în forma, cât şi în fondul articolului fără a consulta autorul.

Am aprecia în mod deosebit solicitudinea autorilor articolelor dacă aceştia ar respecta următoarele norme de redactare:

- textele vor fi redactate în Microsoft Office Word, cu font Times New Roman, mărimea 14, spaŃiate la un rând, utilizând opŃiunea justify;

- desenele şi imaginile vor fi în format JPEG, JPG sau GIF; - manuscrisele vor respecta normele academice, utilizându-se ortografia

DicŃionarului Ortografic, Ortoepic şi Morfologic al Limbii Române (Editura Univers Enciclopedic, 2005);

- bibliografia se va trece la sfârşitul articolului în ordinea: autorul, titlul lucrării, editura, anul. În cazul lucrărilor scrise de un colectiv, în locul autorului vor apărea semnele ***.

MulŃumindu-vă pentru înŃelegere, aşteptăm în continuare cu interes şi speranŃă articolele Dumneavoastră!

RedacŃia

302