Particularitatile Vietii Afective La Preadolescenti Si Adolescenti

Embed Size (px)

DESCRIPTION

psihologie

Text of Particularitatile Vietii Afective La Preadolescenti Si Adolescenti

Particularitatile vietii afective la preadolescenti si adolescenti

Particularitatile vietii afective la preadolescenti si adolescenti

Daca etapa preadolescentei este marcata , in ansamblu , de instabilitate emotiva si de hipersensibilitate , in adolescenta tabloul emotivitatii incepe sa se echilibreze . In preadolescenta se schimba si sistemul de referinta.Daca pentru copil , parintii reprezinta centrii de referinta in organizarea comportamentului propriu , familia oferind copilului prima interpretare a lumii , precum si normele , regulile si valorile de conduita morala , la preadolescenti si adolescenti valorile de referinta sunt preluate de la grupul de aceeasi varsta . Parintii si profesorii isi pierd adesea valoarea de model . Cu cat familia doreste sa-l tina mai aproape pe adolescent , cu atat acesta se indeparteaza de ea . Deceptia parintilor produce adesea contrareactia unei instrainari crescande . Adolescentul nu accepta insa neglijarea , abandonul lui de catre parinti .

Profilul psihologic si psihocomportamental al adolescentului imbina adesea trasaturi contrare: de exemplu , inclinatia spre bravada , nonconformismul si tendinta de a iesi din comun se asociaza adeseori cu timiditatea . Inclinatia spre bravura se manifesta in deosebi in prezenta grupului de aceeasi varsta unde adolescentii gasesc acceptare si aprobare pentru comportamentele lor . In grup , ascunsi , unul la umbra celuilalt, se simt parca eliberati de raspundere si savarsesc adesea fapte pe care ulterior le regreta si ei . Aceeasi tineri , luati insa individual , au un comportament corect , dand dovada uneori chiar de timiditate . O buna parte din comportamente sunt insusite prin imitatie si contagiune in interiorul grupului de aceeasi varsta . Varsta adolescentei este varsta celei de-a doua nasteri , in care cordonul ombilical dintre familie si tanar este indepartat . Maturizarea fiziologica rapida , aparitia semnelor pregnante ale sexualitatii , experimentarea primelor relatii intime sunt acompaniate de o puternica conturare a imaginii de sine . Refuzul parintilor de a accepta eliberarea, dorinta lor de a controla continuu intimitatea propriilor copii se soldeaza , in final , cu distorsionarea evelotiei firesti spre maturitate , spre o autentica feminitate sau masculinitate . Nu de putine ori , adolescentului i se vorbeste ca unui parazit , parintii enumerand toate sacrificiile facute , ceea ce implica impunerea dorintelor lor , exprimate inconstient , de a prelungi tutela materna sau paterna . Mania protectiei cu radacini adanci in copilarie se manifesta in continuare . Adultocentrismul vizeaza sa repete societatea adultilor , ceea ce inseamna , in esenta amputarea fortelor creative , inventive , indraznete , poetice ale copilariei si tineretii , oprind reinnoirea societatii . Datorita cintradictiilor dintre parinti si adolescent uneori casa devine un hotel mobil , lucru de altfel absolut necesar . Parintii patronii hotelului trebuie sa fie bucurosi daca tinerii revin dupa distractia din exterior . Panica parintilor in fata acestei frustrari este bine cunoscuta . Le e greu parintilor sa inteleaga ca adolescentii lor tind si vor independenta . Adolescentii se afla in plin proces de clarificare a valorilor . Imaturitatea aprecierii , dificultatea in a repudia sau accepta anumite categorii de valori , propuse din afara , se rezolva adesea prin supunerea fata de un lider . In grupul de aceeasi varsta anumite gesturi si atitudini gasesc aprobare , in afara nu . Opinia colectiva consacra modele . Este vorba despre optica unei varste cu filtrul ei specific , pe care nu-l putem ignora fara riscul de a esua , de a ne situa prin masurile adoptate alaturi de fenomenul vizat .

Un loc insemnat in preocuparile acestei varste il ocupa viata relationala . Adolescentul cauta si impune un sens prin comportamentul sau afectiv notiunilor de coleg , de prieten , ca si sentimentului de dragoste. Relatiile sale de prietenie se caracterizeaza prin atasament si fidelitate . Aceasta fidelitate , ridicata de el la rangul de pricipiu , il impiedica de multe ori sa sesizeze lipsurile , carentele repetabile prin comportarea colegilor sau a persoanei iubite . De aseamenea , nu reuseste sa descopere la timp disimulatia , anumite interese meschine in spatele prieteniei (egoistul foloseste prietenia carelatie de sezon) . Sfera relatiilor interpersonale poarta ampenta puternica a cristalizarii afective . Cristalizarea afectiva , termen metaforic , desemneaza fenomenul de transfigurare a obiectelor , persoanelor , situatiilor , sub influenta sentimentului sau pasiunii . Starile emotionale odata structurate se proiecteaza asupra obiectului , reliefandu-l intr-o anumita lumina si insusuri exegerate intr-un sens sau altul . Odata transformat in pasiune , afectul poate denatura realitatea . Tremenul de cristalizare afectiva este folosit pentru prima oare de Stendhal , in lucrareaDespre iubire.Trebuie stiut si faptul ca constiinta noastra poate cristaliza si in sentimente negative: in ura , invidie , repulsie , dispret , teama . Alternanta in contraste afective aduce insa cu timpul decristalizarea afectiva cand persoana iubita , privita pana atunci ca prin niste ochelari roz , apare acuma despuiata de raze si parca privita printr-o sticla afumata . Semnificatia trecutului , pus acum sub semnul iluziei , se inverseaza: o deceptie , o dezamagire afectiva traita pot acum transfigura total optica . Uneori , decristalizarea are loc ca rezultat al mai multor cristalizari realizate in conditii superioare: de exemplu , o prietenie trecuta este uitata datorita cristalizarii afective produse in persoana unui nou prieten . Adolescenta este varsta sentimentelor , a dragostei si a urii , a dispretului , admiratiei si nostalgiei . Spre deosebire de copil , adolescentul are insa o afectivitate mai secreta si mai intensa , afectivitatea lui fiind si mai selectiva , mai banuitoare si mai exclusiva . Ea este si mai dezinteresata decat afectivitatea adultilor , deoarece nu admite calculul in materie de afectivitate . In adolescenta apar numeroase forme de egocentrism in cadrul carora un element dominant il reprezinta identitatea sexuala . Este grav faptul ca nimeni nu spune nimic despre coeziunea pe care o produce sexualitatea , despre faptul ca ea este creatoare de placeri ,de fericire , de implinire la nivelul profund al intimitatii , insa doar atunci cand componenta fiziologica este dublata si de o componenta spirituala corespunzatoare . Cucerirea si apararea intimitatii reflecta nevoia de diferentiere anuntand capacitatea de a stabili relatii intime si fiind , in acelasi timp , declaratia de independenta fata de parinti . Sexualitatea prematura este o realitate frecventa la adolescentii ultimilor decenii . Adolescentii trebuie insa sa tie ca angajarea prematura in relatii sexuale implica anumite riscuri si responsabilitati de ordin intim , psihologic , social si moral si ca aceste relatii presupun afectiune si daruire fata de celalalt , dar si un anumit grad de independenta materiala . Viata afectiva nu se disociaza in ansamblu de dezvoltarea intelectuala . Stapan pe instrumentele deductive ale gandirii logice , adolescentul nu mai accepta ca este doar o tema de educatie , un fenomen pedagogic . El se detaseaza demonstrativ de copilarie si aspira la autoconducere si autoeducatie , dorind sa devina partas la propria sa formare . La aceasta varsta , tanarul preia in mod selectiv modele de conduita , iar uneori isi faureste chiar contramodele pozitive prin contrast cu ceea ce vede ca fiind negativ in jurul sau . De exemplu , un elev adolescent , provenit dintr-o familie disociata , dezorganizata , gandeste si aspira cu convingere in viitor la o familie proprie unita , bazata pe sentimente sincere si pe un suport trainic: ... nu as dori vrea sa fiu vreodata divortata , declara o fata . Am trait exemplul parintilor mei care au avut trei feluri de copii si sunt convinsa ca acest fel de a trai nu este cel bun. Stadii psihogentice privind dezvoltarea afectiva apar in lucrarile de factura psihanalitica , stadialitate care isi are punctul de plecare in conceptia lui S.Freud . Criza de autoritate traita de parinti in aceasta perioada trebuie suportata temporar , deoarece opozitia adolescentilor nu inseamna insa ostilitate din partea acestora fata de parinti . Unii psihologi gasesc sursa acestui moment de negatie adolescentina in aspiratia legitima a tinerilor de a iesi din tiparele cunoscute si obisnuite , de a revaloriza repertoriul comportamentelor devenite conformiste . Avand in vedere reperele amintite , familia , scoala , precum si mijloacele comunicarii de masa au menirea sa organizeze actiuni care sa puna in fata tinerilor modele in care acestia sa se recunoasca , sa propuna drumuri de viata demne de urmat intr-o societate libera si democratica . Strategia psihopedagogica cea mai eficienta nu este aceea de a-i indica adolescentului drumul bun , ci de a-l ajuta si asista pe acesta la descoperirea celui mai potrivit drum pentru el , drum pe care adolescentul trebuie singur sa si-l construiasca si urmeze .

PAGE 1