Particularitatile Vietii Afective La Preadolescenti Si Adolescenti

  • Published on
    21-Oct-2015

  • View
    29

  • Download
    8

DESCRIPTION

psihologie

Transcript

Particularitatile vietii afective la preadolescenti si adolescenti

Particularitatile vietii afective la preadolescenti si adolescenti

Daca etapa preadolescentei este marcata , in ansamblu , de instabilitate emotiva si de hipersensibilitate , in adolescenta tabloul emotivitatii incepe sa se echilibreze . In preadolescenta se schimba si sistemul de referinta.Daca pentru copil , parintii reprezinta centrii de referinta in organizarea comportamentului propriu , familia oferind copilului prima interpretare a lumii , precum si normele , regulile si valorile de conduita morala , la preadolescenti si adolescenti valorile de referinta sunt preluate de la grupul de aceeasi varsta . Parintii si profesorii isi pierd adesea valoarea de model . Cu cat familia doreste sa-l tina mai aproape pe adolescent , cu atat acesta se indeparteaza de ea . Deceptia parintilor produce adesea contrareactia unei instrainari crescande . Adolescentul nu accepta insa neglijarea , abandonul lui de catre parinti .

Profilul psihologic si psihocomportamental al adolescentului imbina adesea trasaturi contrare: de exemplu , inclinatia spre bravada , nonconformismul si tendinta de a iesi din comun se asociaza adeseori cu timiditatea . Inclinatia spre bravura se manifesta in deosebi in prezenta grupului de aceeasi varsta unde adolescentii gasesc acceptare si aprobare pentru comportamentele lor . In grup , ascunsi , unul la umbra celuilalt, se simt parca eliberati de raspundere si savarsesc adesea fapte pe care ulterior le regreta si ei . Aceeasi tineri , luati insa individual , au un comportament corect , dand dovada uneori chiar de timiditate . O buna parte din comportamente sunt insusite prin imitatie si contagiune in interiorul grupului de aceeasi varsta . Varsta adolescentei este varsta celei de-a doua nasteri , in care cordonul ombilical dintre familie si tanar este indepartat . Maturizarea fiziologica rapida , aparitia semnelor pregnante ale sexualitatii , experimentarea primelor relatii intime sunt acompaniate de o puternica conturare a imaginii de sine . Refuzul parintilor de a accepta eliberarea, dorinta lor de a controla continuu intimitatea propriilor copii se soldeaza , in final , cu distorsionarea evelotiei firesti spre maturitate , spre o autentica feminitate sau masculinitate . Nu de putine ori , adolescentului i se vorbeste ca unui parazit , parintii enumerand toate sacrificiile facute , ceea ce implica impunerea dorintelor lor , exprimate inconstient , de a prelungi tutela materna sau paterna . Mania protectiei cu radacini adanci in copilarie se manifesta in continuare . Adultocentrismul vizeaza sa repete societatea adultilor , ceea ce inseamna , in esenta amputarea fortelor creative , inventive , indraznete , poetice ale copilariei si tineretii , oprind reinnoirea societatii . Datorita cintradictiilor dintre parinti si adolescent uneori casa devine un hotel mobil , lucru de altfel absolut necesar . Parintii patronii hotelului trebuie sa fie bucurosi daca tinerii revin dupa distractia din exterior . Panica parintilor in fata acestei frustrari este bine cunoscuta . Le e greu parintilor sa inteleaga ca adolescentii lor tind si vor independenta . Adolescentii se afla in plin proces de clarificare a valorilor . Imaturitatea aprecierii , dificultatea in a repudia sau accepta anumite categorii de valori , propuse din afara , se rezolva adesea prin supunerea fata de un lider . In grupul de aceeasi varsta anumite gesturi si atitudini gasesc aprobare , in afara nu . Opinia colectiva consacra modele . Este vorba despre optica unei varste cu filtrul ei specific , pe care nu-l putem ignora fara riscul de a esua , de a ne situa prin masurile adoptate alaturi de fenomenul vizat .

Un loc insemnat in preocuparile acestei varste il ocupa viata relationala . Adolescentul cauta si impune un sens prin comportamentul sau afectiv notiunilor de coleg , de prieten , ca si sentimentului de dragoste. Relatiile sale de prietenie se caracterizeaza prin atasament si fidelitate . Aceasta fidelitate , ridicata de el la rangul de pricipiu , il impiedica de multe ori sa sesizeze lipsurile , carentele repetabile prin comportarea colegilor sau a persoanei iubite . De aseamenea , nu reuseste sa descopere la timp disimulatia , anumite interese meschine in spatele prieteniei (egoistul foloseste prietenia carelatie de sezon) . Sfera relatiilor interpersonale poarta ampenta puternica a cristalizarii afective . Cristalizarea afectiva , termen metaforic , desemneaza fenomenul de transfigurare a obiectelor , persoanelor , situatiilor , sub influenta sentimentului sau pasiunii . Starile emotionale odata structurate se proiecteaza asupra obiectului , reliefandu-l intr-o anumita lumina si insusuri exegerate intr-un sens sau altul . Odata transformat in pasiune , afectul poate denatura realitatea . Tremenul de cristalizare afectiva este folosit pentru prima oare de Stendhal , in lucrareaDespre iubire.Trebuie stiut si faptul ca constiinta noastra poate cristaliza si in sentimente negative: in ura , invidie , repulsie , dispret , teama . Alternanta in contraste afective aduce insa cu timpul decristalizarea afectiva cand persoana iubita , privita pana atunci ca prin niste ochelari roz , apare acuma despuiata de raze si parca privita printr-o sticla afumata . Semnificatia trecutului , pus acum sub semnul iluziei , se inverseaza: o deceptie , o dezamagire afectiva traita pot acum transfigura total optica . Uneori , decristalizarea are loc ca rezultat al mai multor cristalizari realizate in conditii superioare: de exemplu , o prietenie trecuta este uitata datorita cristalizarii afective produse in persoana unui nou prieten . Adolescenta este varsta sentimentelor , a dragostei si a urii , a dispretului , admiratiei si nostalgiei . Spre deosebire de copil , adolescentul are insa o afectivitate mai secreta si mai intensa , afectivitatea lui fiind si mai selectiva , mai banuitoare si mai exclusiva . Ea este si mai dezinteresata decat afectivitatea adultilor , deoarece nu admite calculul in materie de afectivitate . In adolescenta apar numeroase forme de egocentrism in cadrul carora un element dominant il reprezinta identitatea sexuala . Este grav faptul ca nimeni nu spune nimic despre coeziunea pe care o produce sexualitatea , despre faptul ca ea este creatoare de placeri ,de fericire , de implinire la nivelul profund al intimitatii , insa doar atunci cand componenta fiziologica este dublata si de o componenta spirituala corespunzatoare . Cucerirea si apararea intimitatii reflecta nevoia de diferentiere anuntand capacitatea de a stabili relatii intime si fiind , in acelasi timp , declaratia de independenta fata de parinti . Sexualitatea prematura este o realitate frecventa la adolescentii ultimilor decenii . Adolescentii trebuie insa sa tie ca angajarea prematura in relatii sexuale implica anumite riscuri si responsabilitati de ordin intim , psihologic , social si moral si ca aceste relatii presupun afectiune si daruire fata de celalalt , dar si un anumit grad de independenta materiala . Viata afectiva nu se disociaza in ansamblu de dezvoltarea intelectuala . Stapan pe instrumentele deductive ale gandirii logice , adolescentul nu mai accepta ca este doar o tema de educatie , un fenomen pedagogic . El se detaseaza demonstrativ de copilarie si aspira la autoconducere si autoeducatie , dorind sa devina partas la propria sa formare . La aceasta varsta , tanarul preia in mod selectiv modele de conduita , iar uneori isi faureste chiar contramodele pozitive prin contrast cu ceea ce vede ca fiind negativ in jurul sau . De exemplu , un elev adolescent , provenit dintr-o familie disociata , dezorganizata , gandeste si aspira cu convingere in viitor la o familie proprie unita , bazata pe sentimente sincere si pe un suport trainic: ... nu as dori vrea sa fiu vreodata divortata , declara o fata . Am trait exemplul parintilor mei care au avut trei feluri de copii si sunt convinsa ca acest fel de a trai nu este cel bun. Stadii psihogentice privind dezvoltarea afectiva apar in lucrarile de factura psihanalitica , stadialitate care isi are punctul de plecare in conceptia lui S.Freud . Criza de autoritate traita de parinti in aceasta perioada trebuie suportata temporar , deoarece opozitia adolescentilor nu inseamna insa ostilitate din partea acestora fata de parinti . Unii psihologi gasesc sursa acestui moment de negatie adolescentina in aspiratia legitima a tinerilor de a iesi din tiparele cunoscute si obisnuite , de a revaloriza repertoriul comportamentelor devenite conformiste . Avand in vedere reperele amintite , familia , scoala , precum si mijloacele comunicarii de masa au menirea sa organizeze actiuni care sa puna in fata tinerilor modele in care acestia sa se recunoasca , sa propuna drumuri de viata demne de urmat intr-o societate libera si democratica . Strategia psihopedagogica cea mai eficienta nu este aceea de a-i indica adolescentului drumul bun , ci de a-l ajuta si asista pe acesta la descoperirea celui mai potrivit drum pentru el , drum pe care adolescentul trebuie singur sa si-l construiasca si urmeze .

PAGE 1