Organele supravegherii de stat a sănătăţii publice>

Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice este autoritatea competentă pentru supravegherea de stat a sănătăţii publice și este subordonat Ministerului Sănătăţii. Acesta reprezintă un sistem în care toate subdiviziunile teritoriale (raionale) sunt subordonate administrativ Medicului-șef sanitar de stat al Republicii Moldova.Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice este structurat astfel:Nivelul I – Ministerul Sănătăţii, reprezentat prin Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova , care este și viceministru al sănătăţii;Nivelul II – Centrul Naţional de Sănătate Publică, Centrele de performanţă de sănătate publică şi Centrele teritoriale de sănătate publică. Fiecare dintre aceste instituții este condusă de către un medic-șef sanitar de stat.Centrul Național de Sănătate Publică asigură fundamentarea politicilor şi strategiilor de sănătate publică, elaborează proiecte de regulamente sanitare, metodologii şi alte acte privind sănătatea publică, asigură activităţi şi expertize înalt specializate, oferă suport metodico-practic în domeniul sănătăţii publice.Centrele de performanţă de sănătate publică sunt instituite în baza unor centre teritoriale de sănătate publică, prin asigurarea cu capacităţi şi competenţe extinse în domeniul supravegherii de stat a sănătăţii publice.Centrele teritoriale de sănătate publică ( �Sanepidul” raional) sunt subdiviziunile Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice, care realizează nemijlocit activitățile ce stau în sarcina Serviciului. De fapt, toate activitățile de autorizare, control și verificare sunt realizate de centrele teritoriale.Centrul Naţional de Sănătate Publică, centrele de performanţă de sănătate publică şi centrele teritoriale de sănătate publică sunt instituţii de stat, cu statut de persoană juridică, în subordinea Ministerului Sănătăţii.Competența Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice este descrisă în Legea nr. 10 /2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice.

Agentia pentru protectia consumatorului

Agenţia este o autoritate administrativă, subordonată Ministerului Economiei, responsabilă de

implementarea politicii în domeniul protecţiei consumatorilor şi de efectuare a controlului de stat asupra

respectării prevederilor legislaţiei în acest domeniu, precum şi a controlului de stat privind

corespunderea produselor şi/sau a serviciilor plasate pe piaţă cerinţelor prescrise sau declarate şi

respectarea prevederilor actelor normative în domeniul metrologiei legale, a normelor şi regulilor de

desfăşurare a activităţilor de comerţ.

Agenţia are misiunea de implementare a politicii şi strategiilor în domeniul protecţiei consumatorilor,

precum şi de supraveghere a respectării actelor normative din domeniul respectiv în limitele

competenţelor atribuite.

În vederea realizării misiunii sale, Agenţiei ii revin următoarele funcţii de bază:

1) organizarea şi desfăşurarea activităţilor de supraveghere a pieţei privind corespunderea produselor

plasate pe piaţă şi a serviciilor prestate cu cerinţele prescrise şi/sau declarate, inclusiv prin efectuarea

controlului, în numele statului, la toate etapele ciclului vital al produsului sau al prestării serviciului;

2) efectuarea controlului metrologic legal asupra normelor privind asigurarea metrologică, starea

etaloanelor, mijloacelor de măsurare şi a materialelor de referinţă din domeniul metrologiei legale;

3) efectuarea controlului de stat privind respectarea normelor şi regulilor de desfăşurare a activităţilor

de comerţ;

4) desfăşurarea activităţilor privind protecţia intereselor economice ale consumatorilor;

5) desfăşurarea activităţilor de informare şi educare a cetăţenilor privind drepturile pe care le au în

calitate de consumatori.

Agenţia are următoarele atribuţii:

1) implementează politica în domeniul protecţiei consumatorilor, în comun cu organele centrale de

specialitate ale administraţiei publice, cu autorităţile administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniu

şi cu asociaţiile obşteşti de consumatori;

2) examinează şi înaintează propuneri la proiectele de acte legislative sau de alte acte normative în

domeniile protecţiei consumatorilor, supravegherii pieţei şi metrologiei privind fabricarea, ambalarea,

etichetarea, conservarea, depozitarea, transportarea, importul şi comercializarea produselor, privind

prestarea serviciilor, astfel încît acestea să nu pună în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea

consumatorilor, să nu afecteze drepturile şi interesele lor legitime, precum si privind regulile de

desfăşurare a activităţilor de comerţ;

3) participă, în colaborare cu organizaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate, la realizarea programelor

interne şi internaţionale în domeniile protecţiei consumatorilor, supravegherii pieţei şi metrologiei, în

limitele competenţelor ce îi revin, conform legii;

4) organizează activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor în ceea ce priveşte

drepturile lor legitime, inclusiv prin:

a) elaborarea, editarea şi distribuirea materialelor informative şi educative pentru consumatori;

b) prezentarea pentru mass-media a informaţiilor din domeniul protecţiei consumatorilor, supravegherii

pieţei şi metrologiei;

c) acordarea consultaţiilor consumatorilor, inclusiv prin linia telefonică directă;

5) informează consumatorii asupra produselor şi serviciilor ce prezintă riscuri pentru sănătatea şi

securitatea lor, precum şi asupra practicilor comerciale incorecte care le pot afecta interesele

economice;

6) colaborează cu asociaţiile obşteşti de consumatori în vederea informării consumatorilor asupra

drepturilor lor legitime şi a modalităţii de apărare a acestora;

7) acordă persoanelor fizice şi juridice consultanţă de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor;

8) realizează protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor prin mijloacele prevăzute de

legislaţie;

9) examinează reclamaţiile consumatorilor în vederea protejării drepturilor legitime ale acestora;

10) efectuează controlul respectării prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor,

reglementărilor tehnice şi altor acte normative ce stabilesc cerinţe obligatorii privind securitatea

produselor şi a serviciilor, controlul corespunderii produselor şi serviciilor plasate pe piaţă cerinţelor

prescrise şi/sau declarate, cu excepţia controalelor privind respectarea regulilor sanitaro-igienice şi

sanitar-veterinare de către producătorii de produse alimentare;

11) efectuează prelevări de probe la produsele plasate pe piaţă pentru analize şi încercări de laborator

în laboratoare acreditate;

12) efectuează controlul metrologic legal, inclusiv supravegherea metrologică a respectării de către

persoanele juridice şi/sau fizice a prevederilor actelor legislative şi altor acte normative în domeniul

metrologiei legale referitor la:

a) utilizarea adecvată a unităţilor de măsură şi simbolurilor acestora;

b) respectarea obligaţiilor de către utilizatorii mijloacelor de măsurare legale;

c) respectarea obligaţiilor de către producătorii şi importatorii mijloacelor de măsurare la introducerea

lor pe piaţă;

d) respectarea condiţiilor de desfăşurare a activităţilor metrologice efectuate de către persoanele

juridice şi fizice desemnate sau înregistrate conform cerinţelor prescrise;

e) corespunderea parametrilor mijloacelor de măsurare legale cu modelul aprobat;

f) respectarea cerinţelor privind produsele preambalate;

g) respectarea cerinţelor metrologice expuse în reglementările tehnice şi reglementările de metrologie

legală;

h) asigurarea metrologică a proceselor şi serviciilor;

13) efectuează controlul de stat privind respectarea normelor şi regulilor de desfăşurare a activităţilor

de comerţ;

14) prezintă periodic rapoarte şi sinteze Ministerului Economiei şi autorităţilor publice centrale

interesate referitor la activitatea proprie în domeniul protecţiei consumatorilor şi referitor la rezultatele

supravegherii pieţei;

15) generalizează rezultatele supravegherii pieţei şi efectuează analiza cauzelor nerespectării

prevederilor actelor normative în domeniu;

16) constată contravenţii, examinează cauze contravenţionale şi aplică sancţiuni în conformitate cu

prevederile Codului contravenţional al Republicii Moldova;

17) emite decizii de remediere, înlocuire, restituire a contravalorii produsului, serviciului

necorespunzător, de reducere a preţului acestora, conform Legii nr.105-XV din 13 martie 2003 privind

protecţia consumatorilor, ce urmează a fi executate în termen de cel mult 14 zile calendaristice de la

data recepţionării de către agentul economic;

18) emite decizii de încetare a practicilor comerciale incorecte;

19) emite decizii de interzicere a practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost

aplicate, dar acest lucru este iminent;

20) solicită informaţii privind măsurile întreprinse de către agenţii economici în vederea remedierii

neajunsurilor depistate;

21) sesizează autoritatea de licenţiere şi/sau autorităţile administraţiei publice locale, în cazul

constatării cazurilor de comercializare a produselor falsificate (contrafăcute) şi/sau periculoase ori în

cazul altor încălcări, în scopul suspendării sau retragerii licenţei, autorizaţiei de amplasare şi funcţionare

ori a certificatului de clasificare;

22) sesizează organismele de evaluare a conformităţii, în baza constatărilor proprii, sesizărilor

consumatorilor sau sesizărilor asociaţiilor obşteşti de consumatori, în ceea ce priveşte neconformitatea

produselor şi serviciilor plasate pe piaţă, însoţite de certificate de conformitate;

23) asigură evidenţa actelor de control şi a păstrării provizorie a acestora în decursul a cel puţin 5 ani

de la data întocmirii;

24) îndeplineşte orice alte sarcini stabilite prin lege, în domeniul său de activitate. 

Inspectoratul de Stat al Muncii este autoritate administrativă, subordonată Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, care este abilitată cu dreptul să exercite controlul de stat asupra respectării actelor legislative și a altor acte normative în domeniul muncii, securităţii şi sănătăţii în muncă. Are sediu în mun. Chişinău, MD-2068, str. Miron Costin, 17/2, Oficiu 411.Actele normative prin care a fost creat Inspectoratul de Stat al Muncii:Convenţia OIM nr. 81 – privind inspecţia muncii in industrie si comerţ, Geneva, 11.07.1947 , ratificată de Parlamentul RM prin Legea nr. 593-XIII din 26.09.1995Convenţia OIM nr. 129 – privind inspecţia muncii in agricultura, Geneva, 25.06.1969, ratificată de Parlamentul RM prin Legea nr. 1330-XIII din 26.09.1997Legea nr. 140-XV din 10.05.2001 cu privire la Inspectoratul de Stat al Muncii, M.O. al R.M., 2001, nr. 68-71, art. 505Hotărârea Guvernului nr. 788 din 7.10.2013 cu privire la aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspectoratului de Stat al Muncii, a structurii şi efectivului-limită ale acestuia, M.O. al R.M., 2013, nr. 222-227, art. 892Funcţiile:

asigurarea aplicării dispoziţiilor actelor legislative şi ale altor acte normative referitoare la condiţiile de muncă şi la protecţia salariaţilor în exercitarea obligaţiilor lor;

difuzarea informaţiilor privind cele mai eficiente mijloace de respectare a legislaţiei muncii; informarea Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei despre deficienţelee legate de

aplicarea legislaţiei muncii.     

Atribuţiile:

       a) controlează respectarea dispoziţiilor actelor legislative şi ale altor acte normative referitoare la: contractul individual de muncă şi contractul colectiv de muncă; carnetul de muncă; timpul de muncă si timpul de odihnă; disciplina muncii; munca minorilor şi femeilor; retribuirea muncii; garanţiile şi compensaţiile ce decurg din relaţiile de muncă; alte condiţii de munca;

        b) controlează respectarea dispoziţiilor actelor legislative şi altor acte normative referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă;        c) eliberează, în modul şi în condiţiile stabilite de lege,  avize privind introducerea in fabricaţie a prototipurilor de echipamente tehnice şi de echipament individual de protecţie şi de lucru;        d) anulează avizele privind introducerea în fabricaţie a prototipurilor de echipamente tehnice şi de echipament individual de protecţie şi de lucru, dacă s-a constatat că prin modificarea condiţiilor care au stat la baza emiterii acestora nu se respectă actele legislative şi alte acte normative referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă;        e) cercetează, in modul stabilit de Guvern, accidentele de muncă;        f) coordonează activitatea de pregătire, instruire si informare a personalului din întreprinderi, instituţii, organizaţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul relaţiilor de muncă;       g) colaborează cu alte organe, instituţii şi organizaţii care desfăşoară activităţi similare, cu patronatele şi sindicatele;       h) colaborează cu organe similare din alte state la realizarea prevederilor acordurilor bilaterale şi internaţionale în domeniul de competenţă.Inspectoratul de Stat al Muncii este în drept:a) să solicite şi să primească de la autorităţile publice centrale şi locale, de la persoanele juridice şi fizice informaţiile necesare exercitării atribuţiilor sale;b) să constate contravenţii şi să încheie procese-verbale conform Codului Contravenţional al Republicii Moldova.Structura Inspectoratului de Stat al MunciiAparatul central:                 Conducerea    Direcţia monitorizarea aplicarii legislaţiei muncii şi normelor de protecţie a muncii    Direcţia tehnologii de inspecţie    Serviciul juridic    Serviciul evidenţă contabilă    Serviciul resurse umane       Subdiviziuni desconcentrate în teritoriu:   10 inspecţii teritoriale de muncă desconcentrate în 2 municipii, 7 raioane și UTA Găgăuzia.     Efectivului de personal este de 109 unităţi (din care personal auxiliar - 1 unitate), inclusiv 22 unităţi în aparatul central şi 87 unităţi în inspecţiile teritoriale de muncă.

Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei

(ANRCETI) a fost înfiinţată la 14 martie 2008, odată cu intrarea în vigoare a Legii comunicaţiilor

electronice nr. 241-XVI din 15.11.2007, prin reorganizarea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare

în Telecomunicaţii şi Informatică (ANRTI), care se desfiinţează. ANRTI a fost înfiinţată la 17 august

2000, ea fiind una din primele autorităţi de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor din spaţiul

post-sovietic. ANRCETI este succesorul de drept al ANRTI. ANRCETI îşi exercită funcţiile şi

atribuţiile în baza regulamentului său, elaborat în conformitate cu Legea comunicaţiilor electronice şi

aprobat prin hotărârea  Guvernului nr. 905 din 28.07.2008.

Agenţia este autoritatea publică centrală care reglementează activitatea în domeniul comunicaţiilor

electronice şi al tehnologiei informaţiei, asigură implementarea strategiilor de dezvoltare a domeniilor

menţionate şi supraveghează respectarea legislaţiei în domeniu de către furnizorii de reţele şi/sau

servicii de comunicaţii electronice. ANRCETI are statut de persoană juridică cu buget autonom şi

este independentă de furnizorii de reţele şi servicii, de producătorii de echipamente de comunicaţii

electronice, precum şi de Guvern, cu excepţia a trei cazuri: ea îşi exercită funcţiile şi atribuţiile în

baza unui regulament aprobat de Guvern; aprobă, cu consultarea Guvernului, tarifele pentru

serviciile publice de comunicaţii electronice prestate de furnizorii cu putere semnificativă pe piaţa de

telefonie fixă relevantă; directorul şi directorii adjuncţi ai Agenţiei sunt desemnaţi de către Guvern.

Prin reglementările sale, Agenţia promovează concurenţa în furnizarea reţelelor, a infrastructurii

asociate şi a serviciilor de comunicaţii electronice, ia măsurile necesare pentru ca utilizatorii să

beneficieze de posibilitatea de a alege servicii, preţuri şi calitate, încurajează investiţiile eficiente în

infrastructură, susţine inovaţiile şi utilizarea eficientă a resurselor limitate.

Având rolul de arbitru pe piaţa reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice, ANRCETI

promovează o politică activă şi echidistantă, susţinută de o echipă tînără şi conştientă de

responsabilităţile ce îi revin. Măsurile luate de Agenţie pentru dezvoltarea pieţei interne a

comunicaţiilor electronice sunt bazate pe principiul nedescriminării în tratarea furnizorilor de reţele şi

servicii de comunicaţii electronice şi pe necesitatea înlăturării barierelor în calea furnizării serviciilor

şi reţelelor de comunicaţii electronice şi a infrastructurii associate. ANRCETI analizează şi

remediează problemele existente pe piaţa comunicaţiilor electronice în beneficiul utilizatorilor finali.

Deciziile adoptate de Agenţie urmăresc scopul de a crea condiţii egale pe piaţă pentru toţi furnizorii

de reţele şi servicii de comunicaţii electronice. Toate hotărârile ANRCETI care au impact asupra

pieţelor relevante şi asupra furnizării serviciilor publice sunt supuse consultărilor publice.

În activitatea sa de reglementare ANRCETI se ghidează de următoarele principii: transparenţă,

oportunitate, proporţionalitate, obligativitate, neutralitate tehnologică, stabilitate, asigurarea utilizării

eficiente a resurselor limitate.

Funcţiile de bază ale ANREAgenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova

ANRE implementează politica statului privind reglementarea în sectoarele energetice, asigură reglementarea şi monitorizarea funcţionării eficiente a pieţei de energie şi desfăşurarea activităţilor în sectoarele energetice în condiţii de accesibilitate, disponibilitate, fiabilitate, continuitate, competitivitate şi transparenţă, cu respectarea normelor de calitate, de securitate şi de protecţie a mediului.

În vederea realizării misiunii sale privind asigurarea nediscriminării, a concurenţei loiale şi a funcţionării eficiente a pieţei de energie, ANRE îndeplineşte următoarele funcţii de bază:

a. elaborează şi aprobă regulamente, metodologii şi alte acte normative din domeniul energetic în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare;

b. supraveghează sectoarele din domeniul energetic şi modalitatea în care întreprinderile din sectorul energetic respectă actele normative în domeniu;

c. promovează, monitorizează şi asigură concurenţa loială în sectoarele reglementate;d. eliberează licenţe pentru desfăşurarea, pe pieţele de energie, a activităţilor autorizate în

conformitate cu Legea nr.1525-XIII   din 19 februarie 1998 cu privire la energetică,  Legea nr.461-XV din 30 iulie 2001 privind piaţa produselor petroliere, Legea nr.123-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la gazele naturale, Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică şi Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător;

e. monitorizează şi controlează, în modul şi în limitele stabilite de legile susmenţionate, respectarea de către titularii de licenţe a condiţiilor stabilite pentru desfăşurarea activităţilor autorizate;

f. modifică, suspendă temporar şi retrage licenţele în cazurile şi conform procedurii prevăzute de legile susmenţionate;

g. promovează o politică tarifară adecvată, care corespunde principiilor economiei de piaţă, astfel încât să fie asigurată în egală măsură protecţia drepturilor consumatorilor finali şi profitabilitatea întreprinderilor din sectorul energetic;

h. în cazurile stipulate de lege, aprobă tarifele calculate în conformitate cu metodologiile aprobate de ea şi monitorizează corectitudinea aplicării acestora;

i. supraveghează respectarea principiului “eficienţă maximă la costuri minime” de către întreprinderile din sectorul energetic la calculul tarifelor pentru activităţile reglementate şi prezentarea spre aprobare a acestora;

j. promovează protecţia drepturilor şi a intereselor legale ale consumatorilor, exercită controlul privind modul de respectare a drepturilor consumatorilor, examinează petiţiile şi plângerile consumatorilor şi soluţionează neînţelegerile dintre consumatori şi furnizori, în limita competenţelor sale.

Compania Naţională de Asigurări în Medicină este o organizaţie de stat autonomă de

nivel naţional, care dispune de personalitate juridică şi desfăşoară activităţi nonprofit în

domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, fondată prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr.950 din 7 septembrie 2001 în scopul implementării Legii cu privire la

asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27 februarie 1998.

Statutul Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină a fost aprobat prin Hotărîrea

Guvernului Republicii Moldova nr.156 din 11 februarie 2002 în temeiul aceleiaşi Legi şi al

altor acte normative aferente şi are drept obiectiv reglementarea activităţii Companiei. În

activitatea sa Compania se călăuzeşte de Constituţia Republicii Moldova, hotarîrile

Parlamentului, decretele preşedintelui, hotararile şi dispoziţiile Guvernului Republicii

Moldova, de alte acte normative precum şi de Statutul sus menţionat.

Obiectivele Companiei sunt: organizarea, desfăşurarea şi dirijarea procesului de asigurare

obligatorie de asistenţă medicală, cu aplicarea procedeelor şi mecanismelor admisibile

pentru formarea fondurilor financiare destinate acoperirii cheltuielilor de tratament şi

profilaxie a maladiilor şi stărilor, incluse în Programul unic al asigurării obligatorii de

asistenţă medicală, controlul calitatii asistenţei medicale acordate şi implementarea cadrului

normativ aferent asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

Compania îşi exercita atribuţiile pe întreg teritoriul Republicii Moldova prin intermediul

Agenţiilor teritoriale, activitatea cărora o organizează, o coordonează şi o supraveghează în

condiţiile legii.

Prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la unele măsuri pentru

implementarea asigurărilor obligatorii de asistenţă medicala, nr.1432 din 7 noiembrie 2002

a fost aprobata structura aparatului central şi lista agenţiilor teritoriale ale Companiei

Naţionale de Asigurări în Medicină, care include:

Structura aparatului central al Companiei Naţionale 

de Asigurări în Medicină

- Conducerea

- Direcţia juridică

- Direcţia management strategic şi resurse umane

- Direcţia economie şi finanţe

- Direcţia contractare şi relaţii cu prestatorii

- Direcţia generală calitate, evaluare şi control

- Direcţia relaţii cu beneficiarii

- Direcţia sisteme informaţionale şi e-transformare

- Direcţia profilaxie

- Direcţia investiţii şi administrare 

- Secţia analiză şi economie în sănătate 

- Secţia medicamente 

- Serviciul relaţii internaţionale 

- Serviciul audit intern 

- Serviciul de informare şi comunicare cu mass-media şi purtător de cuvânt.