Masajul Curs 1

Masajul este definit ca o prelucrare sistematică apărţilor moi ale copului uman, prin mijloacemanuale şi/sau instrumentale (mecanice, hidrice,electrice,bule de gaz, jet de aer cald etc.).

Scopul masajului:-igienic-de întreţinere a sănătăţii şi bunei funcţionări aorganismului (de exemplu: stimularea prin masaja circulaţiei de întoarcere venoase, capilare,limfatice)-de prevenire a unor tulburări funcţionale(surmenaj, edeme de stază, etc.)-tratare a unor afecţiuni organice sau funcţionalea unor traumatisme ale aparatului locomotor saurecuperării unor sechele posttraumatice.

Automasajul reprezintă aplicarea acestorproceduri de către o persoană asupra propriuluicorp (de exemplu: efleuraj, fricţiuni, tapotament,rulat cernut,scuturări, masaj sub apă, vibromasaj, masajmanual reflex, etc.), cu limitele respective(accesibilitatea automasajului se circumscrie, deregulă, lamembre).

Domenii de adresabilitate a masajului:-în terapia complexă recuperatorie-la omul sănătos-la sportivii de mare performanţă

- În India antică, în "Cartea vieţii", scrisă acumcirca 2800 de ani, se vorbeşte de masaj (reguli,indicaţii, contraindicaţii);- practicarea empirică a masajului laegiptenii antici, la asirieni şi babilonieni, persanişi evrei;- Grecii antici foloseau masajul preparator (laatleţi), cel de refacere, precum şi automasajul(celebrii medici greci ai antichităţii, Herodicos şiHipocrat,cunoşteau influenţele masajului şi ale exerciţiilorfizice asupra organismului şi le prescriaupacienţilor lor);

Istoricul succint al masajului- cu circa 3000 ani î.e.n., masajul era practicat dechinezi (practicanţii erau preoţii-medici) pentruactivarea circulaţiei şi stimularea, respectivliniştireanervoasă;

- La romani, masajul se practica în băile publice,dimineaţa pentru stimulare şi seara pentrudezobosire (Celsius, Galenus au descris uneleproceduri demasaj);- Deşi în Evul Mediu masajul şi îngrijirea corpuluiau fost neglijate, în carteascrisă de Avicena - "Cartea legilor medicinii"- sevorbeşte de masaj în asociere cu băile şi dieta;- Renaşterea reprezintă o impulsionare amasajului, în lucrarea tipărită de HyeronimusMercurialis în 1569, la Veneţia, "De artegymnastica", se descriepractica masajului;- În epoca modernă, suedezii P. Ling (1776-1839)şi G. Zander pun bazele ştiinţifice ale gimnasticiişi masajului, şi construiesc chiar o serie deaparatepentru masajul mecanic, care azi au evoluatenorm.

La noi în ţară sunt de menţionat lucrările:- "Masajul, istoricul, manipulaţiile, acţiuneafiziologică şi tratamentul câtorva maladii prinacest remediu", scrisă în 1885 de R. P. Manga;- "Masajul şi mobilizarea, ca tratament în unelefracturi", scrisă în 1889 de N. Hălmagiu.După înfiinţarea Oficiului Naţional de EducaţieFizică, în 1922, începe şi în ţara noastră pregătireaspecialiştilor în masaj.În 1933 este tradusă lucrarea francezului M.Defrumeris, "Masajul practic şi teoretic, general şiparţial".În Ardeal, profesorul Marius Sturza contribuie lapopularizarea masajului.

La Bucureşti, la catedra de gimnastică medicalăde pe lângă ONEF, cursul de masaj era predat deprof. dr. Ion Lascăr şi asistenta Valentina Roşca(în 1930 aceasta din urmă publică lucrarea"Elemente de masaj şi gimnastica medicală"). Celcare a dus la noidimensiuni gimnastica medicală şi masajul, fiindpe bună dreptate socotit azi fondatorul gimnasticiimedicale moderne şi a masajului în ţara noastră,este regretatul prof. dr. Adrian Ionescu, care prinnumeroasele publicaţii, actuale şi în zilelenoastre,contribuţii şi formarea de noi specialişti (citeznumai pe dr. Radovici, R. Fozza Cristina, ViorelDimitriu, etc.) se înscrie ca una din marilepersonalităţi ale ştiinţei medicale româneşticontemporane, cu deosebit accent în medicinaculturii fizice.

Structurile anatomo-functionale asupracarora actioneaza masajul sunt:-pielea-muşchii-articulaţiile

Este considerată un veritabil "organneuroendocrin".Este alcătuită din:1. epiderm;2. derm;3. hipoderm

Pielea este un înveliş elastic, impermeabil şi mobilpe ţesuturile subiacente.-La nivelul orificiilor naturale, se continuă cumucoasele.-Este bogat vascularizată şi inervată.-Prin faţa externă, are implicaţie în sensibilitate,asigură protecţia ca o barieră mecanică,exercitând şi funcţii secretorii şi excretorii ca şide absorbţie a unor substanţe.-Prin faţa profundă,vine în contact cu reliefulmuscular, aponevrotic şi osos.

CaracteristiciEste formată din 3 straturi: epidermul(superficial), dermul (stratul mediu) şi hipodermul(profund).Epidermul este lipsit de vase sanguine; din elderivă glandele, unghiile şi parul.Conţineterminaţiile nervoase ale nervilor senzitivi şimelanocite care dau culoarea pielii.Prin aceststrat circulă limfa interstiţială. La nivelulepidermului se produce descuamarea celulelorîmbătrânite.Componentele speciale ale epidermului suntgrăsimea epidermică (impermeabilă la apă şi gazecât timp este intactă), pigmentul melanic elaboratdin tirozină sub acţiunea razelor solare şi a MSHhipofizar.

Pricipalele funcţii ale epidermului sunt:a) de protecţie - exprimată prin producerea dekeratină şi pigment melanic;b) secretorii - materializată prin glandele sebacee,care secretă sebuum, de asemenea protector şiglandele sudoripare, care secretă lichidul sudoralceintervine în termoreglarea şi echilibrulhidroelectolitic al organismululi;c) De protecţie antimicrobiană şi antimicotică -realizată prin descuamarea stratului cornos şimenţinerea unui pH acid (4-6) la acest nivel, cu rolbactericid şi fungicid;d) de pilogeneză (originea firului de păr);e) de barieră semipermeabilă (împiedicăpătrunderea unor substanţe sau organisme încorp, şi în acelaşi timp permite penetrarea unorsubstanţeterapeutice).

Dermul este format din ţesut conjunctiv ; în acest strat segăsesc papilele dermice. Conţine fibroblaşti şi histiocitecu rol în apărarea antimicrobiană, prin fagocitoză şireparare tisulară, ca şi fibre de colagen, elastice şi dereticulină.Ruperea fibrelor de colagen determină formarea ridurilorşi a vergeturilor.Vergeturile sunt dungi(striuri) pe suprafata pielii, deculoare alb-sidefie pana la roz violacee. La atingere dauimpresia unei rupturi, a unei pierderi de substanta. Dacaintindem pielea respectiva observam ca in zoneleafectatea apare subtire, ca o foita de ceapa, lavergeturile proaspete tesuturile de dedesubt aparvizibile prin piele dand culoarea roz violacee.Apar cu preponderenta pe partea superioara a bratelor,pe piept, langa axile, subaxilar- pe muschiul dorsal. Potaparea si pe picioare, pe burta sau in alte zone.

Vergeturile sunt prezente atat la femei cat si la barbati,la oameni slabi si la oameni grasi deopotriva.

Funcţiile dermului :- pe cea imunologică (conţine proteineplasmatice, care acţionează caanticorpi);- şi cea de mediere a schimburilormetabolice dintre piele şi organism

3. Hipodermul, ultimul strat al pielii, estealcătuit dintr-un ţesut fibro-grăsos,profilat pe sinteza şi depozitareaintracelulară a grăsimilor.La acest nivel se sintetizeazăprostaglandinele cutanate, substanţe curol complex în organismul uman.

Hipodermul este stratul profund al pielii, situatîntre suprafeţele aponevrotice şi derm. Este ozonă de pasaj pentru trunchiurile nervoase şipentru diverse filete senzitive; tot aici, se găsescreceptori sensibili la presiuni puternice, vasearteriale şi venoase care formează plexulsubdermic .În hipoderm, se notează prezenţa unor structurimusculare netede ca muşchii erectori ai firului depăr, muşchii subareolari ai sânului,etc ca şi avaselor limfatice care au legătură cu celedermice.Vasele limfatice ale pielii comunică cuplasma interstiţială prin pereţii capilarelorlimfatice.Hipodermul are rol protector contratraumatismelor superficilael, fiind implicat şi înprocesele de termoreglare, protejând organismulde frig şi limitând pierderile de căldură.

Inervaţia pieliiEste deosebit de bogată şi cuprinde:-nervi senzitivi şi receptori : pentru temperatură(cald şi rece) nociceptori (receptori pentru durere)

receptori de contact (tactili sau de atingereuşoară, vibraţie, de presiune şi gâdilat

-nervi aparţinând SNV:trofici cu rol în metabolismul celularnervi care stimulează secreţiile glandelorsudoripare şi sebaceenervi vazomotori, cu rol în reglarea debituluisanguin din derm şi hipodermnervi pilomotori.

Receptorii cutanaţi

Receptor Fibrănervoasă

Funcţie Localizare

Terminaţiinervoase dinfoliculul pilos

A beta Este excitatde deplasareafirului de păr

În pielea păroasă, în jurulfoliculului pilos

TerminaţiiRiffini

A betaExcitate depresiuniasupra pielii

Dermul pielii glabre şi alcelei cu păr

CorpusculKrause

A beta Excitate depresiuni

În zone foartesensibile:limbă,buze,organe genitale,etc.

CorpusculPaccini

A beta

Excitat devibraţii, maisensibil îndomeniul defrecvenţe 150-300 Hz

În stratul profund aldermului pielii glabre şi alcelei cu păr

CorpusculMeissner

A beta

Excitat devibraţii, maisensibil îndomeniul defrecvenţe 20-40 Hz

În dermul pielii glabre

Terminaţiinervoase libere

A delta şi CPentruexcitaţiimecanice,termice şinociceptive

În toate zonele de pieleglabră şi cu păr

Plăci Merkel A betaReceptori de

presiune În epidermul pielii glabre

Căile transmiterii sensibilităţii cutanate

Neuronii primari ai căii transmiterii sensibilităţii cutanate- ganglionii rădăcinilor dorsale sau ganglionii echivalenţi ainervilor cranieni.

Fibrele aferente primare pătrund la nivelul măduvei spinării pecalea rădăcinilor posterioare a nervilor spinali.

De la punctul de intrare în măduvă, impulsurile senzitive sunttransmise spre creier pe una din următoarele căi senzitive:

sistemul lemniscal dorsal şi sistemul anterolateral.

Sistemul lemniscal dorsal►fibre nervoase mielinizate groase►viteză de conducere mare - 30-110m/s►grad ridicat de orientare spaţială a fibrelor nervoase înfuncţie de originea lor pe suprafaţa corpului (regiunileinferioare - medial, regiunile superioare - lateral).►transmiterea senzaţiilor cu o gradaţie a intensităţii foarteprecisă, permiţând până la 100 grade de intensitate.►capacitate crescută de a transmite impulsuri repetitive.►transmite informaţia senzorială rapid şi cu fidelitate maretemporo-spaţială►transmite senzaţiile tactile sau presionale ce necesită ungrad mare de localizare a stimulului sau discriminarea unorgradaţii fine de intensitate, senzaţiile vibratorii, mişcarea unuiobiect faţă de piele, senzaţii de poziţie

Sistemul anterolateral►fibre mielinizate subţiri►viteză de conducere de 8-40 m/s,►grad mult mai mic de orientare spaţială a fibrelor►transmiterea senzaţiilor cu o gradaţie a intensităţii maipuţin precisă, permiţând recunoaşterea a doar 10 - 20 degrade de intensitate►capacitate redusă de a transmite impulsuri repetitive►pentru informaţia a cărei transmitere nu necesită nicirapiditate nici mare fidelitate spaţială►transmite un spectru mai larg de modalităţi senzoriale:senzaţii tactile şi presionale grosiere, senzaţii termice,durere, prurit, senzaţii sexuale.