Curs Masaj Terapeutic

8/12/2019 Curs Masaj Terapeutic

1/83

Efectele masajului asupra diferitelor aparate si sisteme

ale organismului uman

Efectele posibil a fi obtinute prin aplicarea masajului se clasifica astfel:

Efectele directese obtin atunci cand actiunea masajului se exercita nemijlocit asupra pielii sitesuturilor de la suprafata corpului.

Efectele indirecte se obtin atunci cand actiunea masajului se transmite in profunzime, la ooarecare distanja de locul pe care se aplica.

Efectele mecanice se produc sub actiunea mecanica a procedeelor si tehnicilor de masaj siconstau in schimbarile fizice de tensiune din tesuturi si in modificarile in concentratia umorilor.

Efectele reflexerezulta din efectele fiziologice ale masajului si din schimbarile produse de acesteain sistemul hormonal si nervos.

Efectele partialecorespund unor actiuni locale, reduse ca intindere si intensitate.

Efectele generalese produc in urma unor actiuni complexe, intinse ca suprafata si patrunzatoareca profunzime.

Efectele imediatesunt strans legate de natura, durata, tehnica si intensitatea procedeului folosit,precum si de natura, sensibilitatea si intinderea tesuturilor masate; se produc rapid si fin tot timpul catdureaza actiunea masajului, dar scad si dispar repede dupa ce acesta a incetat.

Efectele tardivesunt reactii lente, care se produc incet, in mod secundar, fie in regiunea masata,fie in profunzime sau la distanta; apar abia dupa mcetarea actiunii mecanice, se mentin un timp maiindelungat si dispar lent.

Efectele stimulatoare (excitante) constau in activarea, intensificarea si grabirea unor procesesau fenomene.

Efectele relaxatoare(calmante) constau in incetinirea, reducerea intensitatii sau chiar oprireaunor procese sau fenomene.

In practica, efectele masajului sunt greu de separat si de localizat precis, pentru ca indiferent de

marimea suprafetei prelucrate, ele se extind si se rasfrang asupra intregului organism.Efectele stimulatoare sicele relaxatoare se obtin atat prin aplicarea acelorasi procedee prin modificarea tehnicii si modului deaplicare, cat si prin aplicarea unor procedee si tehnici diferite.!ele mai evidente si mai usor de urmarit suntefectele masajului asupra tesuturilor si organelor de la suprafa"a corpului; mai greu de urmarit si de controlatsunt efectele masajului asupra tesuturilor si organelor profunde si asupra marilor functiuni ale organismului.

Stabilirea continutului sedintelor de masaj in functie de scopul urmarit

#electarea si imbinarea in cadrul aceleiasi sedinte de masaj a unor elemente din diverse metode

va tine cont de o serie de aspecte referitoare la pacient si afectiune, cum ar fi:$ diagnostic;

$ vechimea afectiunii;

$ simptome;

$ recomandari medicale;

$ afectiuni asociate;:'

$ scopul urmarit;

$ observatiile rezultate in urma examinarii subiectului in vederea aplicarii masajului;

$ starea pacientului (in general si in momentul inceperii sedintei);

$ gradul de reactivitate al pacientului si modul de obtinere a reactiilor de raspuns;

$ evolutia generala si evolutia ca urmare a efectelor specifice urmarite prin aplicarea masajului etc.

%tunci cand se vorbeste despre alcatuirea unui program de actionare in functie de scopul propus, este vorbade fapt de selectarea acelor metode, procedee si tehnici care au posibilitatea de a se completa si asi intari efectelereciproc. !unoscanduse faptul ca efectele masajului nu se pot disocia complet, este de la sine inteles caprogramele


2/83

vor fi alcatuite din dominante sau metode, procedee si tehnici de masaj cu efecte predominant asupraaparatelor sau sistemelor interesate, orientate in sensul atingerii scopului principal.

In general, principalele scopuri urmarite in timpul aplicarii masajului, din care deriva efectelenecesare rezolvarii majoritajii abordarilor terapeutice, sunt:

$scopul circulator;

$scopul relaxator, sedativ (antalgic);$scopul stimulativ.

Protocolul unei sedinte de masaj

&entru intocmirea unui protocol al sedintei de masaj se vor avea in vedere:

pozitia subiectului; pozitia regiunii sau segmentului pe care se actioneaza;

abordarea aplicarii masajului in urmatoarea succesiune:

'. procedee si tehnici cu efecte generale asupra intregului organism, in sensul stimulariireechilibrarii neurovegetative;

. procedee si tehnici cu efecte predominant reflexe, aplicate la distanta de regiuneasegmentulafectat;

*. procedee si tehnici aplicate la distanta de regiunea segmentul afectat sau pe regiuneasegmentulafectat, cu scop de pregatire pentru urmatoarele interventii;

+. procedee si tehnici aplicate pe regiuneasegmentul afectat, cu scop strict terapeuticrecuperator, instransa legatura cu specificul afectiunii si particularitatile individuale ale subiectului;

. procedee si tehnici ajutatoare, de sustinere si intarire a efectelor urmarite prin aplicarea celorde la punctul anterior;

-. procedee si tehnici de calmarelinistire sau stabilizare a efectelor urmarite si obtinute in cadrulsedintei.

Caracteristicile protocolului unei sedinte de masaj care isi propune obtinerea unor efecte

predominant circulatorii

ineinteles ca toate tipurile de masaj au efecte de ordin circulator, dar pentru a drena un edem sau pentrua facilita circulatia sanguina si limfatica, se vor selecta si combina cele mai eficiente metode, procedee sitehnici, in asa fel incatt efectele sa fie cat mai puternice, rapide si stabile.

%stfel, urmarind caracteristicile de mai sus, pentru obtinerea unor efecte de facilitare a circulatiei deretur sau a circulatiei arteriale, se vor avea in vedere urmatoarele:

$ pozitia subiectului: cat mai comoda, cu musculatura relaxata;

$ pozitia regiunii (membruluimembrelor) afectate: decliva pentru facilitarea circulatiei de retur siprocliva pentru facilitarea circulatiei arteriale;

$ abordarea procedeelor si tehnicilor de masaj se poate realiza in urmatoarea succesiune:'./constructia bazei0 din masajul reflex al tesutului conjunctiv subcutanat cu efect de reechilibrare

neurovegetativa;

. masaj 1 de apel0 abdominal pentru membrele inferioare si toracal pentru membrele superioare;*. masaj segmentar al membrului respectiv, incepand cu segmentul proximal si continuand panala distal, totdeauna in sensul circulatiei de retur, miscarile terminanduse de fiecare data proximal;

+. masajul reflex al piciorului pe zonele corespondente sistemului circulator sanguin si limfatic;

5. masaj relaxator, decontracturant al umerilor si cefei;


3/83

-. masaj energetic al trunchiului.

In cadrul programelor complexe, masajul se completeaza eficient cu procedeele si metodele degimnastica cardiovasculara, cuposturari, in scopul amplificarii si asigurarii durabilitatii efectelor obtinute.

Caracteristicile protocolului unei sedinte de masaj care isi propune obtinerea unor efectepredominant sedative, antalgice

In general, pentru a obtine aceste efecte, masajul trebuie sa aiba un caracter destul de lent si nutrebuie sa fie prea profund si intens, pentru a nu stimula prea mult sensibilitatea subiectului. #e va actionatimp mai indelungat, acest lucru reglanduse si in functie de particularitatile subiectilor, la unii o durata prea marede actionare, putand avea efecte inverse. #e va lucra continuu, tehnicile folosite decurgand unele din altele, inscopul completarii efectelor.

In cazul in care sunt asigurate conditiile optime de mediu ambiant (temperatura, luminozitate, linisteetc.), prin aceasta modalitate de actionare se obtin efecte relaxatoare reale, mai ales generale.

Efectul sedativ si antalgic localizat se poate obtine si prin procedee si tehnici aplicate la distanta de loculdureros (pe cale reflexa, prin masajul zonelor reflexogene reciproce, masajul reflex al picioarelor simainilor, presopunctura etc.), dar si prin aplicatii efectuate chiar pe locul dureros, folosind uneori chiar sitehnici care provoaca oarecare durere (masajul transversal profund, masajul special in celulalgii etc.).

Caracteristicile protocolului unei sedinte de masaj care isi propune obtinerea unorefecte predominant stimulative

2in punct de vedere tehnic, efectul stimulativ nu poate fi obtinut decat prin aplicatii cat mai discontinue, cu

schimbari rapide si dese de ritm, cu intensitate si profunzime mare. #e vor selecta, din cadrul metodelor si procedeelor,tehnicile scurte si mai mult sau mai putin profunde, in functie de influentele directe (mecanice) sau indirecte (reflexe)urmarite.


4/83

APARATUL LC!TR " A#AT!$E, %$&$L'$E, PATL'$E

Sistemul osos

3asele, organe dure, rezistente, de culoare albgalbuie, constituie scheletul si impreuna cuarticulatiile, reprezinta elementele passive ale aparatului locomotor care sunt puse in miscare deelementele active, respective muschii. 4a om scheletul are aproximativ 56 oase, din care *+ alcatuiesccoloana vertebrala, iar restul de '7+ se grupeaza in jurul acesteia.

3asele au forme si structuri variabile legate de functia si situatia lor in corp. 2upa formadeosebim:

oase lungi, precum femurul, care se compun din corp sau diafiza si doua extremitati sauepifizele; cele tinere au intre diafiza si epifize un disc cartilaginous, numit cartilagiu de crestere, cu rolin cresterea in lungime a osului.

oase late, precum oasele craniului; au forma de lama,

oase scurte, precum carpienele, au cele trei dimensiuni aproape egale; oase pneumatice 8 maxilarul superior

Structura oaselor3sul este astfel structurat incat sa prezinte maxim de rezistenta ci minim de material.

&rincipalele proprietati fizice ale acestuia sunt rezistenta si elasticitatea, asigurate prin compozitiachimica si structura sa.

!a orice tesut, in structura osului intra: celule, fibre si substanta fundamentala.3asele sunt invelite la exterior de o membrana numita periost, in care se gasesc terminatii

nervoase, iar la interior este captusit de o membrana numita endoost. 9asele de sange si nervii patrundin os prin gaurile nutritive.

Rolul oaselor in organism este variat.'. rol de sustinerea diferitelor parti ale organismului, in primul rand coloana vertebrala si

apoi membrele inferioare;. rol de protectie pentru diferite organe din corp (oasele cutiei craniene pentru creier,

coloana vertebrala pentru maduva spinarii)*. rol in miscareca organe passive, servind ca punte de insertie muschilor.+. rol de depozitde calciu si fosfor; osul contine 5 din rezervele de calciu si de fosfor ale

organismului si 575 din cele de magneziu.. rol antitoxicprin posibilitatea de a retine temporar plumb, arsenic, radium.

Coloana vertebrala

Este o lunga coloana mediana si posterioara numita si rahis, cu o lungime medie de 75 cmla barbate si -5cm la femei, fiind formata din suprapunerea celor ***+ piese osoase, numite vertebre,legate intre ele prin articulatii, datorita carora, ea constituie un intreg rezistent, dar totusi flexibil, elasticsi mobil, ingaduind trunchiului sa efectueze miscari destul de variate.

9ertebrele sunt dispuse in patru regiuni topografice si functionale: cervicala, toracala,lombara si sacrococcigiana, constituite din vertebre regionale cu anumite caracteristici morfologicespecifice fiecarei regiuni. 2in cele ** sau *+ de piese osoase, + sunt vertebre regionale isolate,

adevarate, iar celelalte alcatuiesc doua oase: sacrul, structurat prin sudarea a vertebre si coccisul +vertebre.Exista, prin urmare vertebre regionale: 7 cervicale, ' toracale, lombare, sacrate si +

coccigiene, sudate in cele doua oase: sacru si coccis.3 vertebra adevarata are doua mari parti:


5/83

una anterioara sau corpul vertebrei, care reprezinta un segment de cilindru cu fete unasuperioara si una inferioara;

una posterioara, reprezentand arcul vertebral, format din mai multe elemente: pediculiivertebrali< punti osoase care unesc arcul

vertebral de corpul vertebrei. Ei au margini scobite, intre care prin suprapunerea vertebrelor

se formeaza gaura vertebrala prin care trec nervii spinali sau rahidieni. apofizele transverse< doua proieminente, dreapta si stanga, care pleaca de pe partile laterale

ale arcului vertebral; apofizele articulare, in numar de +, superioare si inferioare, servesc la articularea vertebrelor

intre ele; lamele vertebrale, care fac legatura intre apofiza spinoasa si partea anterioara avertebrei; care porneste de la locul de unire al celor doua lamele si se prelungeste posterior.!orpul vertebral impreuna cu arcul vertebral alcatuiesc gaura vertebrala. 2in suprapunerea

tuturor gaurilor vertebrale ia nastere canalul vertebral.!oloana vertebrala in ansamblul sau prezinta curburi; in plan sagital, concave posterior, numite lordoze (in regiunea lombara si cervicala) si

concave anterior, numite cifoze (in regiunea toracala si a osului sacrum); in plan frontal, scolioze.

Importanta functionala a coloanei vertebrale

'. protectia maduveispinarii care se gaseste in canalul vertebral.2. rolul static

In statiunea verticala sau ortostatism, coloana vertebral reprezinta un ax solid ce sustine capul,trunchiul si membrele superioare.Ea transmite apoi greutatea la pelvis si membrele inferioare. !urburilesagitale ale coloanei au ca rol marirea rezistentei.

*. rol biomecanic8 coloana vertebrala este antrenata in miscari numeroase si ample, datoritacarora corpul are o mare mobilitate.

Toracele osos

Este o cavitate formata din segmentul toracic al coloanei vertebrale, cele ' perechi decoaste si stern, situat ventral, pe linia mediana. =ai poarta denumirea si de cutie toracica si are formaaproximativ conica.

Ea are un rol important in respiratie, prezentand o mobilitate specifica a coastelor, care potfi ridicate si coborate de muschii respiratori, realizand marirea sau micsorarea diametrelor cutiei toracicesi deci inspiratia si expiratia. 2e asemenea, toracele asigura protectia viscerelor din partea superioara atrunchiului: plamani, inima si vasele mari de sange.

Sternul este un os lat si nepereche, median, situat in partea anterioara a toracelui si este compusdin trei segmente: unul superior, numit manubriu, unul mijlociu, corpul si unul inferior sau procesulxifoidian ( apendicele xifoid). &e cele doua margini ale sale, sternul prezinta 7 scobituri costale in care

patrund capetele primelor coaste. 4a baza acestuia se gaseste pe linia mediana, scobitura jugulara saufurculita sternala, evidentiata sub piele si care reprezinta totodata limita dintre gat si torace. &e laturilescobiturii jugulare se gaseste cate o scobitura claviculara, care serveste pentru articularea sternului cuclavicula.

Coastelesunt arcuri osoase, care se desprind de coloana vertebrala si se indreapta inainte

spre stern. #unt in numar de ' perechi, numerotanduse de sus in jos, de la ' la '.2upa raportul lor custernul se impart in doua grupe: coaste adevarate si coaste false.!oastele adevarate se articuleaza direct cu sternul si sunt reprezentate de primele 7 perechi, in

timp ce coastele false nu ajung pana la stern 8 ultimele perechi.>iecare coasta este formata din: coasta osoasa si cartilajul costal


6/83

Craniul

!raniul se gaseste situat pe coloana cervicala si este format din * oase, impartite in douasegmente: cutia craniana sau neurocraniu, ce adaposteste creierul; oasele fetei sau viscerocraniu.3asele cutiei craniene sunt in numar de ': frontalul, etmoidul, sfenoidul, occipitalul,

parietale, temporale, cornete inferioare, lacrimale, nazale si vomerul.3asele fetei sunt: maxilarul si mandibula.

!embrul superior

%re un schelet format din centura scapulara si membrul superior propriuzis.%. Centura scapularaeste alcatuita din clavicula si omoplat.!lavicula este un os lung si pereche, dispus transversal la partea anterioara si superioara a

toracelui intre manubriul sternal si acromion. %re forma literei #. &rezinta un corp si doua extremitati.&e corpul claviculei se insera o serie de muschi si ligamente, iar prin cele doua extremitati se articuleazacu manubriul sternal (extremitatea interna) si cu omoplatul prin acromion. (extremitatea externa)

3moplatul este un os lat, pereche, de forma triunghiulara, asezat in partea posterosuperioara atrunchiului, intre primul spatiu intercostal si coasta a opta. &rezinta doua fete (anterioara si posterioara),trei margini (interna, externa si superioara) si trei unghiuri, toate acestea servind drept locuri de insertieale muschilor. &e fata posterioara se gaseste spina omoplatului, o lama osoasa, care se continua in

portiunea ei laterala cu o prelungire neaderenta la os, numita si acromion, de care se articuleazaclavicula.

. Membrul superior propriu-ziseste impartit in trei segmente: bratul , reprezentat de osul humerus; antebratul 8 oasele radius si cubitus; mana 8 6 oase carpiene, metacarpiene si '+ falange.

?umerusul este un os lung cu o diafiza triunghiulara pe care se prind muschii bratului si douaextremitati: una superioara si una inferioara. (epifize)

Extremitatea superioara este o suprafata articulara, voluminoasa, reprezentand jumatate dintrosfera, numita si capul humeral si se articuleaza cu omoplatul. !apul humeral este delimitat la periferie deun sant ingust, carel separa de doua ridicaturi osoase, una mai mare (trohiter) si una mai mica (trohin).

Extremitatea inferioara prezinta o suprafata articulara, careia ii deosebim o parte externa 8condil, care se articuleaza cu osul radius si alta interna sub forma de scripete (trohleea), prin care searticuleaza cu cubitusul. &e epifize se prind muschii motori ai umarului si cotului.

3asele antebratului sunt radius, situat lateral si cubitusul, medial. Extremitatea superioara acubitusului este masiva, articulara pentru humerus, iar cea inferioara este redusa la o suprafatahemisferica. @adiusul are o situatie inversa: epifeza superioara, cu rol mai redus in articulatia cotului, iar

cea inferioara, voluminoasa, esentiala in constituirea articulatiei pumnului.#cheletul pumnului este alcatuit din oasele carpiene, dispuse pe doua randuri, avand

aproximativ forma cuboida, cu sase fete. @andul superior este format din + oase, care din afara inauntrusunt: scafoidul, semilunarul, piramidalul si pisiformul. >etele superioare ale primelor * oase realizeaza o


7/83

suprafata convexa si rotunjita, care se articuleaza cu fata inferioara a oaselor antebratului. @andulinferior este format din + oase, care din afara inauntru sunt: trapez, trapezoid, osul mare si osul cu carlig.>ata inferioara a randului se articuleaza cu oasele metacarpiene.

=etacarpienele formeaza scheletul palmei, articulanduse superior cu al doilea rand al oaselor

carpiene si inferior cu primele falange ale degetelor. #unt in numar de cinci si delimiteaza intre elespatiile interosoase. =etacarpienele sunt inegale ca lungime.

>alangele reprezinta scheletul degetelor. >iecare deget are trei falange, in afara de police careare doua.

!embrul inferior

%re un schelet format din centura pelvina si membrul propriuzis.

%.Oasele coxale sau oasele centurii pelvine formeaza scheletul soldului si sunt reiniteanterior prin simfiza pelvina, iar posterior se interpune intre ele sacrul, cu care realizeaza bazinul.

!oxalul este un os lat, cu forma patrulatera, cu contur neregulat si torsionat ca o elice. 4ainceput este format din trei piese distincte: ilionul (portiunea superioara a osului), ischionul (portiunea

posterioara si inferioara a osului) si pubele (portiunea anteroinferioara ). !ele trei piese osoase sesudeaza definitive intre ele la ''- ani la fete si '*'6 ani la baieti. 4a nivelul oaselor coxale se prindmuschi si ligamente.(ex. muschii fesieri)

B.Oasele membrului inferior propriu-zis sunt: femurul si rotula, tibia si fibula, tarsul sischeletul piciorului.

>emurul, osul cel mai lung din corpul omenesc, este unul dintre oasele coapsei. I se descriu odiafiza si epifize. 2iafiza este triunghiulara, groasa, solida. 4a nivelul epifizei superioare se gasesc:

capul femural, neted, rotunjit, de forma unei sfere turtite; gatul anatomic, separa capul si cele tuberozitati; marele trohanter, o proieminenta patrulatera; trohanterul mic; gatul chirurgical.Epifiza inferioara a femurului este reprezentata de un masiv osos voluminos, care anterior se

articuleaza cu rotula.@otula este un os scurt, lat, triunghiular, cu baza in sus, situat pe partea anterioara a

genunchiului, fiind inglobat in tendonul cvadricepsului.

C . Sceletul !ambeieste format din doua oase: tibia, situat intern si peroneul, situat extern.&entru ca numai tibia se articuleaza cu femurul si preia greutatea corpului, aceasta este mai dezvoltatadecat peroneul.

Aibia are un corp prismatic, triunghiular si doua extremitati. Extremitatea superioara searticuleaza cu extremitatea inferioara a femurului, iar extremitatea inferioara constituie maleola interna.

&eroneul cu un corp si doua extremitati, are forma unei baghete osoase. Extremitatea

superioara, fixata de tibie, nu participa la articulatia genunchiului. Extremitatea inferioara constituiemaleola externa.

!. Sceletul picioruluieste format din - de oase: 7 tarsiene, metatarsiene si '+ falange.


8/83

3asele tarsiene sunt dispuse pe doua randuri :unul posterior, cu doua oase suprapuse 8 talusulsi calcaneul si unrand anterior, cu oase 8 nevicularul, cuboidul si * cuneiforme.

#cheletul antepiciorului, cu aceeasi distributie ca la mana, are raze osoase formate fiecaredintrun metatarsian si * falange, cu exceptia haluceluidegetul mare, care are doar doua.

Sistemul articular

&entru a indeplini functia de locomotie, pe de o parte, si de sustinere a corpului, pe de altaparte, oasele se leaga intre ele in diferite feluri.

"rticulatia reprezinta totalitatea elementelor prin care se unesc doua sau mai multe oasevecine.

4uand ca element de diferentiere miscarea, articulatiile se impart in: articulatii mobile (diartroze); articulatii semimobile (amfiartroze);

articulatii fixe (sinartroze).

"rticulatiile capului

=ajoritatea oaselor craniului se unesc intre ele prin suturi, iar oasele bazei craniului prinsinartroze, deci constituie articulatii fixe. #ingura articulatie mobila este articulatia dintre mandibula sioasele temporale.

"rticulatiile toracelui

Aoracele prezinta urmatoarele articulatii: articulatiile costovertebrale, articulatiilecostosternale, articulatiile intercondrale si articulatiile sternale.

%rticulatiile coastelor cu coloana vertebrala se fac intre capetele coastelor si corpul vertebrelorsi intre tuberculul costal si apofiza transversa. %rticulatiile capetelor coastelor sunt invelite de o capsulaarticulara si intarite de un ligament numit ligamentul radiar.

!oastele adevarate, in afara de prima pereche, se articuleaza cu sternul prin diartroze. Bneiarticulatii sternocostale i se deosebesc: capsula articulara, ligamentul sternocostal, ligamentulintraarticular si ligamentul costoxifoidian. !apsula articulara inconjura articulatiile cartilajelor coastelorcu sternul, intarite fiind de ligamentele sternocostale, care sunt radiare si pornesc de pe coaste si ajung lastern.

%rticulatiile intercondrale sunt articulatiile dintre cartilajele costale invecinate, intarite deligamentele intercondrale.

%rticulatiile sternale sunt doua: una intre manubriu si corpul sternului si una intre corpulsternului si apendicele xifoid.

"rticulatiile extremitatilor superioare

4a nivelul extremitatilor superioare se disting urmatoarele articulatii: articulatiile centuriiscapulare, articulatia umarului, articulatia cotului, articulatia antebratului, articulatia radiocarpiana siarticulatiile mainii.

4a nivelul centurii scapulare sunt doua articulatii: articulatia sternoclaviculara, formata intre extremitatea sternala a claviculei, manubriu sicartilajul primei coaste;

articulatia acromioclaviculara, formata din acromion si extremitatea acromiana a claviculei.


9/83

%rticulatia umarului este situata intre cavitatea glenoida a omoplatului si capul humeral.!avitatea articulara a omoplatului este marita datorita prezentei unui burelet articular in forma de inel.#uprafetele articulare sunt fixate de capsula articulara si ligamentulcoracohumeral. !apsula articulara seinsera pe omoplat, pe conturul cavitatii glenoide si pe humerus. !apsula articulara este subtire si permiteoaselor articulate miscari foarte accentuate si variate. Ea este intarita prin ligamente.

%rticulatia cotului este o articulatie complexa la care participa trei oase: humerusul, ulna siradiusul. Intre aceste oase se formeaza doua articulatii care sunt cuprinse in aceeasi capsula articulara:articulatia humeroulnara, intre partea inferioara a humerusului si cea superioara a ulnei si articulatiahumeroradiala, intre humerus si radius.

3asele antebratului 8 radiusul si ulna, se articuleaza intre ele prin doua articulatii: articulatia radioulnara superioara 8 intre suprafata articulara a radiusului si un inel articular

al ulnei si este cuprinsa in articulatia cotului; articulatia radioulnara inferioara, care se realizeaza intre extremitatile inferioare ale ulnei si

radiusului.%rticulatiile mainii sunt mici si numeroase: articulatia radiocarpiana, intre extremitatea distala a radiusului si trei dintre oasele carpiene

din randul proximal (scafoidul, semilunarul si piramidalul); articulatiile carpometacarpiene, intre carpienele randului inferior si extremitatea superioara a

oaselor metacarpiene; articulatiile intermetacarpiene; articulatiile metacarpofalangiene, intre extremitatile inferioare ale metacarpienelor si

extremiatile superioare ale primelor falange; articulatiile interfalangiene. articulatiile intercarpiene, intre oasele carpiene;

"rticulatiile extremitatilor inferioare

Extremitatea inferioara cuprinde urmatoarele articulatii: articulatiile centurii pelviene,articulatia soldului, articulatia genunchiului, articulatiile gambei si articulatiile piciorului.

%rticulatiile centurii pelviene sunt: articulatia sacroiliaca si simfiza pubiana. 3asele coxale searticuleaza in partea posterioara cu sacrul, prin articulatiile sacroiliace dreapta si stanga. >iecarearticulatie se realizeaza intre suprafata articulara a coxalului si suprafata articulara, de aceeasi parte, asacrului. %rticulatia este prevazuta cu o capsula articulara care se fixeaza pe marginile celor douasuprafete articulare, intarita de trei ligamente sacroiliace.

3asele coxale se articuleaza intre ele prin oasele pubiene, formand o articulatie care se numestesimfiza pubiana.

%rticulatia soldului face legatura intre scheletul membrului inferior si centura pelviana si serealizeaza intre cavitatea cotiloida a osului coxal si capul femurului.!avitatea cotiloida este marita

printrun burelet articular. %rticulatia prezinta o alcatuire caracteristica, avand o capsula articulara siligamente.

%rticulatia genunchiului este formata din trei articulatii: doua articulatii intre femur si tibie siuna intre femur si rotula. #uprafetele articulare intre femur si tibie nu se potrivesc perfect, intre ele segasesc meniscuri care potrivesc suprafetele articulare intre ele. In alcatuirea articulatiei genunchiului semai gasesc urmatoarele elemente: capsula articulara, membrana sinoviala si ligamente.

%rticulatiile gambei sunt doua: articulatia tibioperoniera superioara 8 intre extremitatile superioare ale celor doua oase;

articulatia tibioperoniera inferioara 8 intre extremitatile inferioare;%rticulatiile piciorului sunt: articulatia gleznei, intre oasele gambei si astragal; articulatia prezinta o capsula articulara,

intarita anterior si posterior de ligamente; articulatiile intertarsiene, intre oasele tarsiene;


10/83

articulatiile tarsometatarsiene, intre oasele tarsiene din randul distal si bazele oaselormetatarsiene;

intermetatarsiene, articulatiile metatarsofalangiene, intre extremitatile inferioare ale oaselor metatarsiene si

extremitatile superioare ale falangelor;

articulatiile interfalangiene.

Planurile fundamentale ale corpului

&oziCia neutrD a corpului, de neutralitare convenCionalD (momentul 5zerode unde pornete

orice micare, chiar pentru realizarea unei poziCii), este descrisD astfel:

F#tGnd, cu membrele superioareHntinse lGngD corp, palmele orintate spre coapse, capul igGtulHn rectitudine (drepte), membrele inferioare apropiate, cu vGrfurile picioarelor orientale oblic Hnainte/.

&lanurile fundamentale ale corpului sunt:

() Planul frontal * Hmparte corpul Hntro parte anterioarD (ventralD) i o parte posterioarD

(dorsalD).

+) Planul antero*posterior median- " Hmparte corpul Hntro jumDtate stGnga i una dreapta.

.) Planul ori/ontal * Hmparte corpul Hntro parte superioarD (cranialD) i una inferioarD

(caudalD).

Axele principale 0n jurul c1rora se efectuea/1 mi2c1rile

() Axul transversal, Hn jurul cDruia se executD micDrile de flexie i extensie. n jurul axului

transversal, micarea se executD Hn plan anteroposterior.

+) Axul sagital, Hn jurul cDruia se executD micDrile de lateralitate: Hnclinare, Hndoire lateralD,

adducCie i abducCie. n jurul axului sagital, micarea se executD Hn plan frontal..) Axul longitudinal, Hn jurul cDruia se executD micDrile de rotaCie i rDsucire. n jurul axului

longitudinal, micarea se executD Hn plan orizontal.

J Circumduc3ia este o mi2care care se execut1 cu trecere prin toate planurile de mi2care)

Un mod simplu de definire a micrilor

%lexia " micarea prin care douD segmente ale unei regiuni se aproprie Hntre ele.

Extensia * micarea prin care douD segmente ale unei regiuni se depDrteazD Hntre ele.


11/83

Abduc3ia8 micarea datoritD cDruia un membru sau un segment de membru se depDrteazD

de planul median al corpului.

Adduc3ia * micarea datoritD cDruia un membru sau un segment de membru se aproprie de

planul median al corpului. Circumduc3ia " rezultD din executarea succesivD a celor + micDri; cGnd un membru sau

un segment de membru executD o astfel de micare descrie un trunchi de con cu vGrful la nivelul

articulaCiei.

&rona3ia 8 este micarea de rotaCie a membrului, prin care halucele sau policele se

aproprie de corp.

Supina3ia * este micarea de rotaCie a membrului, prin care halucele sau policele se

depDrteazD de corp.

Sistemul muscular

Aotalitatea muschilor care iau parte la alcatuirea organismului formeazasistemul muscular.=uschii au proprietatea de a se contracta si prin aceasta determina miscarile corpului, ei fiind

or!anele active ale miscarii, iar oasele K or!anele pasive.Bnii muschi sint legati de schelet si se numesc musci sceletici sausomatici# iar altii se gasesc

in peretii organelor interne si se numesc muscii or!anelor interne sau viscerali. =uschii scheletici sintmuschi striati, iar muschii organelor interne, cu unele exceptii, sint muschi netezi.

!usc4ii sc4eletici

=uschii scheletici formeaza peste +5 din greutatea corpului nostru r ceea ce reprezinta, la ogreutatea corporala de 75 Lg, *5 Lg muschi scheletici. Mumarul muschilor scheletici este depeste 55.

%cestor muschi li se descriu:forma# structura# insertiile# anexele si compozitia cimica.

$orma muscilor

>orma muschilor scheletici este foarte variata si, considerati din acest punct de vedere, ei seimpart in: musci lun!i# musci lati# musci scurti si musci circulari.

Muscii lun!i au lungimea mai mare decit latimea si grosimea. !ei mai multi sint fusiformi,avind partea centrala mai ingrosata# iar cele doua extremitatii subtiate (bicepsul brahial, tricepsul brahial,cvadricepsul femural).

Muscii lati sunt in forma de lama, grosimea fiind mult mai mica decit celelalte dimensiuni.=uschii lati pot prezenta forme foarte variate : triun!iulara (muschiul deltoid), patrulatera (muschiulfrontal), de erantai (muschiul temporal) sau alte forme.

Muscii scurti se caracterizeaza prin aceea ca lungimea lor este mai mica decat latimea(muschii intercostali, intervertebrali).

Muscii circulari sau orbiculari sint musclii care au fibrele dispuse in forma de cercuriconcentrice, fiind situate in jurul unor orificii. (orbicularul buzelor, orbicularii pleoapelor) !andmuschii circulari inchid orificii ale organclor interne se numescsfinctere (sfincterul anal, vezical,

uretral etc.Structura musciului striat

Bnui muschi striat i se disting doua parti: corpul si tendonul# fiecare din aceste parti avand ostructura proprie.


12/83


13/83

Excitantul natural care actioneaza in mod obisnuit in organism este influxul nervos, careajunge la muschi prin fibrele nervoase. !eilalti excitanti pot actiona numai accidental asupra muschilor.

Excitabilitatea muschiului nu rama ne mereu aceeasi, ea variind in functie de numerosi factori,cum ar fe, de exemplu, starea muschiuli. Bn muschi oboist are o excitabilitate mai redusa decat unulneobosit.

!ontractilitatea este insusirea muschiului de asi schimba forma atunci cand asupra luiactioneaza un excitant. #chimbarea formei muschiului se numeste contractie. In contractie muschiuldevine mai scurt si mai gros decat in stare de repaus.

Elasticitatea musculara este insusirea muschiului de asi relua forma initiala, dupa ce, prinincetarea excitatiei, a incetat contractia.

Elasticitatea musculara are o importanta foarte mare pentru functionarea muschiului, pentru careaducandul la forma de repaus, ii permite o contractie ulterioara. @evenirea muschiului de la forma decontractie la cea de repaus se numeste relaxare.

&rincipalii musci sceletici

=uschii scheletici se grupeaza dupa regiuni in : muschii capului, muschii gatului, muschiitrunchiului si muschii extremitatilor.

=uschii capului sunt aceia care se fixeaza pe oasele capului. Ei se grupeaza in: muschii mimicii (sunt asezati superficial sub piele si dau expresia fetei); muschii masticatori (contribuie la macinarea alimentelor prin miscarile mandibulei); muschii pavilionului urechii.

=uschii gatului

Natul are doua parti distincte: una situata anterior de coloana vertebrala, alcatuind gatulpropriuzis si alta situata posterior, alcatuind ceafa. =uschii gatului propriuzis sunt muschi care intervinin: masticatie, deglutitie, respiratie si fonatie. Ei se grupeaza astfel:

muschii regiunii mediane a gatului; muschii regiunii laterale a gatului.2upa actiunea lor, muschii mediani si laterali ai gatului propriuzis se grupeaza astfel: muschi flexori ai capului: marele lung al capului si sternocleidomastoidian; muschi flexori de lateralitate (la stanga si la dreapta) ai capului: dreptul lateral al capului,

dreptul anterior al capului si sternocleidomastoidianul; muschi rotatori ai capului: marele lung al capului si sternocleidomastoidianul; muschi flexori ai regiunii cervicale: muschiul lung al gatului; muschi inspiratori: scalenii, sternocleidomastoidianul si omohioidianul.

=uschii trunchiului sunt muschii legati de oasele trunchiului si sunt grupati in: muschii regiunii spatelui si ai cefei; muschii toracici; muschii abdominali.

Muscii re!iunii spatelui si ai cefei

!eafa este partea posterioara a gatului si muschii ei au stransa legatura cu muschii spatelui.In aceasta regiune se disting:

a. muschi superficiali8 muschiul trapez


14/83

muschiul marele dorsal; micul dintat posterior si superior; micul dintat posterior si inferior.

b.muschi profunzi ocupa spatiul dintre vertebre si unghiurile costale

prin contractia lor contribuie la extensia trunchiului; dupa origine si insertie, se impart in patru sisteme:intertransversal,interspinos,transversospinos si spinotransversal.

#istemul intertransversal este format din muschi dispusi in lungul santurilor vertebrale,alcatuind masa comuna: muschiul iliocostal, muschiul lung al santurilor vertebrale, muschiulspinospinos, muschii intertransversali scurti.

=uschii care formeaza sistemul interspinos isi au originea si insertia pe apofizele spinoase alevertebrelor alaturate: interspinosii cervicali, interspinosii toracali, interspinosii lombari.

=uschii din sistemul transversospinos isi au originea pe apofizele transverse, iar insertiile peapofizele spinoase ale vertebrelor de deasupra: muschii rotatori, muschiul multifid, muschiul semispinal.

2in sistemul spinotransversal fac parte: muschiul splenius al capului, muschiul splenius al

gatului, muschiul oblic inferior al capului, muschiul marele drept posterior al capului.Ainand seama de actiunile muschilor din regiunea spatelui si a cefei, ei pot fi grupati astfel: muschi rotatori ai capului: oblicul inferior al capului, marele drept posterior al capului,

splenius al capului si gatului si semispinalul capului; muschi extensori ai capului: trapezul, marele drept posterior al capului, micul drept posterior

al capului si micul oblic al capului; muschi care determina miscari de lateralitate a capului: micul oblic al capului, splenius,

marele drept posterior al capului si trapezul; muschi extensori ai coloanei vertebrale: semispinalul cervical, semispinalul toracal si

iliocostalul; muschi rotatori ai regiunii cervicale: rotatorii si multifidul;

muschi inspiratori: micul dintat posterior si superior; muschi expiratorO: micul dintat posterior si inferior si iliocostalul; muschi ridicatori ai umarului: trapezul; muschi ridicatori ai trunchiului in actiunea de catarat: marele dorsal; muschi adductori ai bratului: marele dorsal.

Muscii toraceluisunt muschii care se leaga de oasele cutiei toracice si se impart in: muschii care pornesc de pe torace si actioneaza centura scapulara si membrele superioare 8

muschiul marele pectoral, marele dintat. muschii proprii ai cutiei toracice, care actioneaza asupra coastelor si care formeaza peretii

toracelui 8 muschii intercostali, muschii supracostali, diafragmul.2upa actiunea lor, muschii toracelui se grupeaza astfel: muschi inspiratori: diafragmul, intercostalii externi, supracostalii si marele dintat; muschi expiratori: intercostalii interni; muschii ridicatori ai trunchiului in actiunea de catarare: marele pectoral si marele dorsal; muschii ridicatori ai umarului: marele dintat si trapezul; muschi care duc omoplatul inainte: marele dintat; muschi adductori ai bratului: marele pectoral si marele dorsal; muschi care fac rotatia bratului: marele pectoral;

Muscii abdomenului%bdomenul este segmental trunchiului situat intre diafragm si stramtoarea superioara abazinului. In aceasta regiune se gaseste cavitatea abdominala, in care sunt adapostite cele mai multeorgane ale aparatului digestive si genitourinar. =uschii abdominali sunt muschi pereche, dintre care ceimai importanti sunt: dreptul abdominal, piramidalul, oblicul extern, oblicul intern si transversul.


15/83

&rin contractarea tuturor muschilor abdominali se exercita o actiune de apasare asupraorganelor abdominale, avand un rol deosebit in mictiune, defecatie, actul vomei si in respiratie. Eialcatuiesc asa numita presa abdominala. In plus, prin coborarea coastelor, ei actioneaza in expiratiafortata.

2upa actiunile lor, muschii abdominali se grupeaza in:

muschi flexori ai trunchiului: oblicii externi si interni ai abdomenului; muschi flexori ai bazinului: dreptul abdominal; muschi care fac miscari de lateralitate a trunchiului: oblicii externi si interni ai abdomenului; muschi rotatori ai trunchiului: oblicii externi si interni ai abdomenului; muschi care actioneaza in expiratia fortata; dreptul abdominal, transversul abdomenului, oblicii extern si inern ai abdomenului; muschi care alcatuiesc presa abdominala: dreptul abdominal, transversul, oblicii extern si

inern ai abdomenului, la care se asociaza si diafragmul.

=uschii extremitatilor

2upa segmental scheletic asupra caruia actioneaza, muschii extremitatilor se impart in:muschii centurii scapulare si ai membrului superior si muschii centurii pelvine si ai membrului inferior.

Muscii centurii scapulare sunt urmatorii: deltoidul, supraspinosul, subspinosul, marele simicul rotund si subscapularul. 2upa actiunea pe care o exercita, se impart in:

muschi care fac abductia orizontala a bratului: deltoidul si supraspinosul; muschi care duc bratul inainte sil rotesc inauntru: deltoidul, supraspinosul, marele rotund si

subscapularul; muschi care trag bratul inapoi sil rotesc in afara: deltoidul, subspinosul si micul rotund;

Muscii bratuluise impart dupa asezare, in: muschi situati anterior: bicepsul brachial, brahialul si coraobrahialul; muschi asezati posterior: tricepsul brahial si anconeul.2upa actiunea lor, muschii bratului se rupeaza astfel: muschi flexori ai antebratului: brahialul si bicepsul brachial; muschi extensori ai antebratului: tricepsul brachial si anconeul; muschi supinatori ai antebratului: bicepsul brachial; muschi abductori ai bratului: bicepsul brachial, impreuna cu deltoidul si supraspinosul; muschii adductori ai bratului: bicepsul brachial si tricepsul brachial, impreuna cu marele

pectoral, marele dorsal si marele rotund; muschi rotatori inauntru ai bratului: bicepsul brachial, impreuna cu marele pectoral,

deltoidul, supraspinosul, marele rotund si subscapularul.

Muscii antebratului

%ntebratul are muschi care fac pronatia si supinatia sa, precum si muschi care produc flexiasi extensia mainii si a degetelor. Ei sunt dispusi in mai multe planuri: pe fata anterioara, radiala (laterala)si posterioara a antebratului.

Nrupul muschilor anteriori se imparte astfel: in planul superficial: rotundul pronator, palmarul mare, palmarul mic, cubitalul (ulnarul)

anterior si flexorul superficial comun al degetelor;

in planul profund: flexorul profound al degetelor, flexorul lung al policelui si patratulpronator.Nrupul muschilor radiali (laterali) este format din: muschiul brahioradial, muschiul primul

radial extern, muschiul al doilea radial extern si muschiul supinator scurt.Nrupul muschilor posterior se imparte astfel:


16/83

in planul superficial: muschiul cubital (ulnar) posterior, muschiul extensor propiru aldegetului mic si muschiul extensor comun al degetelor;

in planul profund: muschiul abductor lung al policelui, muschiul extensor scurt al policelui,muschiul extensor lung al policelui, muschiul extensor propriu al indexului

Muscii mainiiIn regiunea mainii se gasesc tendoanele diferitilor muschi ai antebratului, care fac flexia si

extensia degetelor. #e mai gasesc de asemenea, numerosi muschi, care fac abductia, adductia si flexiadegetelor. %cestia se afla pe fata volara si sunt repartizati in trei regiuni:

regiunea volara laterala (externa): muschiul scurt adductor al policelui,muschiul scurt flexoral policelui, muschiul opozant al policelui, muschiul adductor al policelui;

regiunea volara mediala (interna): muschiul palmarul cutanat, muschiul abductor al degetuluimic, muschiul scurtul flexor al degetului mic si muschiul opozantul degetului mic;

regiunea volara mijlocie: muschii lombricali, muschii interososi palmari si muschiiinterososi dorsali.

2upa actiunea lor, muschii antebratului si ai mainii se grupeaza astfel:

K muschi pronatori ai antebratului: rotundul pronator, patratul pronator, palmarul mare sipalmarul mic;

K muschi supinatori ai antebratului: supinatorul scurt si brahioradialul (la care se adauga sibicepsul brahial;

K muschi extensori ai antebratului : tricepsul brahial si anconeul;K muschi flexori ai mainii : palmarul mare, palmarul mic, cubitalul anterior, flexorul

comun superficial al degetelor, flexorul comun profund al degetelor si lungul flexor al policelui;K muschi extensori ai mtinii : cubitalul (ulnar) posterior, primul radial extern, al doilea

radial extern, extensorul comun al degetelor, extensorul lung al policelui si extensorul scurt alpolicelui;

K muschi adductori ai miinii: cubitalul posterior si cubitalul anterior;K muschi abdu0tori ai miinii: abductorul lung al policelui, primul radial extern, palmarul

mare, lungul flexor propriu al policelui si extensorul policelui;

K muschi flexori ai degelelor: flexorul comun superficial al degetelor, flexorul comunprofund al degetelor, flexorul degetului mic, opozantul degetului mic si lungul flexor al policelui;K muPchi extenaori ai degetelor : extensorul comun al degetelor, extensorul propriu al

degetului mic, extensorul scurt al policelui, extensorul lung al policelai si extensorul propriu alindexului;

K muschi adductori ai degetelor: adductorul policelui, extensorul lung al policelui,flexorul comun superficial al degetelor, flexorul comun profund al degetelor ;

K mujcii abductori ai degetelor : abductorul lung al policelui, abductorul scurt al poli celui, extensorul comun al degetelor si abductorul degetului mic ;

K muschi opozanti ai degetelor : opozantul policelui, opozantul degetului .

Muscii centurii pelvine

Muscii bazinuluiisi au originea pe oasele bazinului, iar insertia pe femur si sunt muschiperechi. !ei mai importanti sunt: psoasiliacul si fesierii 8 mare, mijlociu si mic

Muscii coapsei se grupeaza in trei regiuni: anterioara 8 croitorul, cvadricepsul femural si tensorul fasciei lata; posterioara 8 bicepsul femural, semitendinosul si semimembranosul; interna (mediana) 8 muschii adductori (adductorul lung, add. mic sau scurt, add. mare), pectineul sidreptul intern al coapsei.

2upa actiunea lor, muschii coapsei se grupeaza astfel:K muschi flexori ai coapsei : croitorul, cvadricepsul, pectineul;K muschi extensori ai coapsei: bicepsul femural, semitendinosul si semimembranosul;K muschi adductori ai coapsei: pectineul, adductorii si dreptul intern al coapsei;K muschi abductori ai coapsei : croitorul, tensorul fasciei lata ;K muschi flexori ai gambei: bicepsul lemural, semitendinosul, semimembranosul, dreptulintern al coapsei si croitorul;K muschi extensori ai gambei: tensorul fasciei lata si cvadricepsul femural;K muschi care rotesc coapsa in afara: pectineul, adductorii si croitorul;K muschi care rotesc coapsa inauntru : cei trei adductori si tensorul lasciei lata;K muschi care rotesc gamba inauntru : dreptul intern al coapsei, semitendinosul, semi

membranosul si croitorul;


17/83

K muschi care rotesc gamba in afara : bicepsul femural.

Muscii !ambei se grupeaza in trei regiuni: anterioara 8 tibialul anterior, extensorul comun al degetelor si extensorul propriu al

halucelui;;

posterioara 8 gemenii, muschiul solear si plantarul subtire; ( in plan superficial) in plan profound 8 popliteul, lungul flexor comun al degetelor, tibialul posterior si lungulflexor al halucelui;

laterala (externe) 8 peronierul lung si peronierul scurt

Muscii picioruluisunt situati pe fata dorsala si pe fata plantara.=uschii fetei dorsale sunt: muschiul pedios si extensorul scurt al halucelui.=uschii fetei plantare sunt dispusi in trei regiuni: regiunea plantara mediala 8 abductorul halucelui, flexorul scurt al halucelui si adductorul

halucelui; regiunea plantara laterala 8 abductorul degetului mic si flexorul scurt al degetului mic;

regiunea plantara mijlocie 8 scurtul flexor plantar,lombricalii piciorului si interososiipiciorului.2upa actiunile lor, muschii gambei si piciorului se grupeaza astfel :

K muschi flexori ai gambei : plantarul subtire, poplitcul, gemenii si solearul ;K muschi care rotesc gamba inauntru : popliteul ;K muschi flexori ai piciorului : extensorul propriu al halucelui, peronierul lung, peronierul

scurt si extensorul comun al degetelor ;K muschi extensori ai piciorului : gemenii, solearul, plantarul subtire, lungul flexor comun

al degetelor si tibialul (gambier) posterior ;K muschi care rotesc piciorul inauntru (pronatie) : tibialul (gambier) posterior, peronierul

lung, peronierul scurt si lungul flexor comun al degetelor ;K muschi care rotesc piciorul in afara (supinatie) : tibialul (gambier) anterior si extensorul

comun al degetelor ;K muschi flexori ai degetelor : lungul flexor comun al degetelor, lungul flexor propriu a'

halucelui, flexorul scurt alhalucelui, adductorul halucelui, abductorul degetului mic, flexorul scurtal degetului mic si flexorul scurt plantar ;K muschi extensori ai degetelor : extensorul comun al degetelor, extensorul propriu alhalucelui, pediosul si extensorul scurt al halucelui ;

K muschi abductori ai degetelor : abductorul halucelui si abductorul degetului mic ;K muschi adductori ai degetelor : adductorul halucelui.

5ictionar de fi/iopatologie a aparatului locomotor

Atrofia musculara consta in diminuarea volumului muschilor si poate fi regionala si usor de

sesizat sau difuza si atunci poate fi confundata cu unele aspecte ale carentelor de crestere. %trofia seproduce cand un muschi nu este folosit o perioada mare de timp. Bn muschi lipsit de enervatie nu mai

receptioneaza semnalele contractile necesare pentru mentinerea dimensiunilor sale si atrofia incepe

imediat. 2upa doua luni apar procese degenerative in fibrele musculare.

Edemul reprezinta retentia patologica de lichid in tesuturile organismului, in particular in tesutul

conjunctiv. !a si cause sunt identificati mai multi factori:

factori mecanici; obstruarile venoase (flebita, insuficienta cardiaca) sau limfatice deranjeaza circulatia

lichidelor in organism;

factori fiziochimici pot, de asemenea sa dea nastere unui edem, ca in afectiunile renale.Edemul se manifesta mai intai printro crestere in greutate. %tunci cand se agraveaza, seconstata o umflare care atinge cel mai des membrele inferioare. %ceasta forma de edem este insotita ,ingeneral, de oboseala si se manifesta cel mai frecvent seara.


18/83

&rintre formele de edem ale membrelor inferioare se deosebesc: edemul bilateral siunilateral, consecutive adesea unei insuficiente venoase la bolnavii care au varice sau flebita unei vene

profunde.Edemul poate sa afecteze si alte parti ale organismului: abdomen, gamba, fata etc. @etentia

lichidiana poate atinge si cavitatea peritoneala, provocand o ascita sau cavitatea pleurala 8 efuziune

pleurala.Edemele nu pot fi tratate decat prin stimularea evacuarii lichidelor in urina cu ajutorul

rinchilor.

6idrartro/a este aparitia unui lichid seros intro cavitate articulara.

6ematomul reprezinta o acumulare de sange intrun organ sau tesut in urma unei hemoragii

locale.

6emartro/a7 aparitia de sange intro articulatie, cel mai adesea la nivelul articulatiei

genunchiului. #e caracterizeaza prin durere si umflare a regiunii.

6ipotonie 7 scaderea tonusului muscular si este responsabila de o slabire a muschilor.

Entosele 8 reprezinta un traumatism articular inchis ce cuprinde ansamblul leziunilorpartilor moi articulare si periarticulare, produse printro miscare brusca si brutala, care depaseste limitelefiziologice ale articulatiei respective.

!lasificarea anatomopatologica:a) Entorsa de gradul I 8 intindere ligamentara.

b) Entorsa de gradul II 8 ruptura ligamentara partiala.c) Entorsa de gradul III 8 ruptura ligamentara totala sau smulgerea osoasa a ligamentelor.!aracteristici:a) in entorse, toate structurile moi ale articulatiei, ligamente, capsula sinoviala, cartilaj,

discuri si meniscuri, precum si extremitatile osoase pot prezenta leziuni variabile.b) Indiferent de amploarea eziunilor locale, entorsele se traduc prin tulburari functionale

importante.c) Entorsele neglijate sau posttratate lasa sechele suparatoare uneori foarte grave.Aramatismul este de obicei indirect rezultat dintro miscare brusca de torsiune, de flexie sau de

extensie.!auze :

a) >actorii mecanici (cadere, loviri) produc traumatisme prin obiecte ascutite sau taioase.b) >actorii fizici produc leziuni traumatice diverse : arsuri, degeraturi, iradiere, electrocutare.c) >actorii biologici produc leziuni traumatice prin intepaturi, strivire, muscaturi etc.d) >actorii chimici produc leziuni traumatice numite eroziuni.

Luxatiile)4uxatiile 8 sunt clasificate astfel : luxatii congenitale si luxatii traumatice.4uxatiile congenitale sunt diformitatile sau malformatiile osteoarticulare prezente la nastere,

fiind caracterizate prin existenta unor raporturi anormale intre extremitatile osoase ce alcatuiesc oarticulatie.

4uxatiile traumatice sunt reprezentate prin deplasarea permanenta a extremitatilor osoase ce

alcatuiesc o articulatie, deplasare produsa in mod brusc de un factor mecanic ce poate actiona directasupra articulatiei sau indirect prin formarea unei parghii (parghie care forteaza articulatia si o laxeaza).

@uperea ligamentelor poate determina entorse grave, dar cand forta traumatismelor a fostmai intensa se poate produce si luxatia, respectiv modificarea raporturilor fetelor articulare una fata de


19/83

alta. !and nu sa produs si fractura oaselor, avem mai ales deaface cu subluxatii deoarece raportul intrecele doua interfete articulare nu este complet pierdut ca in cazul luxatiilor totale. 2iagnosticul se pune ingeneral clinic, pe baza deformarilor realizate prin dezaxarea oaselor si se confirma radiologic.

!lasificare:'. 4uxatii complete si luxatii incomplete (subluxatii).

. 4uxatii tipice (regulate) si luxatii atipice (neregulate).*. 4uxatii pure si luxatii asociate cu fisuri, smulgeri osoase, fracturi cu deplasare.+. 4uxatii inchise si luxatii deschise.. 4uxatii recente si luxatii vechi-. 4uxatii initiale si luxatii recidivante.7. 4uxatii unice si luxatii multiple.6. 4uxatii reductibile si luxatii ireductibile.

!aracteristici :a) indepartarea prin traumatism a extremitatilor osoase articulare de la raporturile lor normale.

b) =entinerea extremitatilor osoase in aceasta pozitie patologica.c) &roduc leziuni ale portiunilor moi articulare:

leziuni capsulare (rupturi, desirari, dezinsertii) leziuni ligamentare (intinderi, rupturi incomplete sau complete) leziuni meniscale (rupturi, desirari, dezinsertii)d) produc leziuni ale partilor moi periarticulare: leziuni ale muschilor si tendoanelor (contuzii musculare, dilacerari, rupturi

musculare partiale sau totale, rupturi de tendoane, smulgerea unei insertii sau luxarea unui tendon) leziuni ale pielii (plagi superficiale, plagi profunde, plagi articulare)e) produc leziuni ale extremitatilor osoase: leziuni ale cartilajului diartradial (fisuri, zdrobiri, rupturi) leziuni osoase (fisuri, fracturi parcelare si fracturi epifizare complete)

!a simptome clinice in luxatie, durerea si impotenta functionala domina tabloul clinic. Inunele luxatii se pot intalni si alte simptome functionale : amorteli, arsuri, furnicaturi. Intre semneleobiective, atitudinea particulara sau laxitatea elastica defineste luxatia.

%racturile)>racturile 8 reprezinta intreruperea continuitatii unui os datorita uhnor lovituri directe (atunci

osul se fractureaza in zona lovita) sau u a unui mecanism indirect, in acest caz, osul rupanduse ladistanta

!lasificare:'. In functie de solutia de continuitate:a) incompleta 8 fisuri cu fracturi in Flemn verde/ la copil, infundari ale oaselor craniului etc.

b) completa 8 cu traiect transversal, cu traiect oblic, cu traiect spiroid si cu traiect longitudinal.. In functie de fragmentele rezultate din fractura:a) fara deplasare

b) cu deplasare prin : trantitie (cand un fragment este deplasat inainte, inapoi, intern sau externfata de celalalt fragment), ascensiune (incalecarea, suprapunerea fragmentelor), rotatie sau decalaj (unfragment este rotat in jurul axului sau longitudinal), unghiulare, cu deplasare complexa.

!aracteristici:#e produc concomitent si leziuni de parti moi sau plagi ale pielii, contuzii, rupturi sau

striviri musculare, contuzii si rupturi ale vaselor si nervilor ce pot duce la pierderea segmentului de

membru respectiv, leziuni articulare prin actiunea traumatismului sau in fracturi cu traiect intraarticular.3rganismul raspunde la actiunea agentului traumatic prin manifestari generale si locale incare este implicat in primul rand sistemul nervos. =anifestarea generala cea mai importanta este socultraumatic care se instaleaza in traumatisme de o mare intensitate. &e plan local, prin acelasi mecanismreflex se produc modficari neurovasculare. In general manifestarea locala comuna este necroza tisulara,


20/83

care este rezultatul ischemiei tisulare prin distrugerea capilarelor intercelulare. Mecroza tisulara esteurmata de hiperemie locala, edem, exudat si infiltrat celular. Indiferent de amploarea leziunilor locale,entorsele se traduc prin tulburari functionale importante, iar entorsele neglijate sau incorect tratate lasadeseori o serie de sechele suparatoare, uneori foarte grave.

In fracturi, bolnavul acuza dureri vii intrun punct fix, impotenta functionala, prezinta

deformarea si scurtarea segmentului respectiv, echimoze locale, mobilitatea anormala a unui segment,iar la palpare si imobilizare se percep crepitatii osoase si intreruperea reliefului osos.

2iagnosticul clinic este in genere usor prin cercetarea sensibilitatii provocate la locul deinsertie ligamentara si pe baza semnelor pseudo inflamatorii (tumefactie, echimoza) adesea foarteintense datorita reflexelor vasculare puternice plecate de la inervatia ligamentara deosebit de bogata.Bneori aceasta reactie inflamatorie este disproportionata fata de traumatismul initial, mai ales cand

bolnavul este vazut tardiv, fara sa fi fost imobilizat in prealabil, el continuand sa se sprijine pe piciorulsuferind.

Efectele masajului asupra elementelor aparatului locomotor

!usc4iireprezinta, din punct de vedere cantitativ, cea mai mare parte a tesuturilor moi alecorpului, prin masajul aplicat asupra musculaturii scheletice putanduse influenta intreg organismul.!ercetatorii care sau ocupat de studierea efectelor masajuiui asupra muschiului striat prezintaproblema din punct de vedere al stransei legaturi dintre sistemul muscular si cel nervos. #e stie camuschiul, organ foarte intens vascularizat si inervat, este susceptibil de contractii prin stimularemecanica.

Bn masaj stimulativ, pe un muschi normal, poate provoca o serie de contractii, dar niciodataaceste contractii nu vor atinge valoarea pe care o poate avea o contractie indusa de influxul nervos.%cest efect este bine sa fie cunoscut insa, deoarece poate fi folosit pentru a creste tonusul de baza al unuimuschi in vederea sustinerii unui efort, ca si pentru a stimula muschii deficitari intro afectiune a neuronuluiperiferic. Efectul de relaxare (de diminuare a tonusului muscular) este mai des urmarit si se obtine prinfolosirea unor procedee de tipul presiunilor locale profunde puternice si a tehnicilor alunecatelongitudinale, executate continuu si timp indelungat. %cest effect este destul de greu de analizat la nivelulmuschiului cu ton normal (asupra caruia sar parea ca este, practic, nul), dar este usor de observat lanivelul unui muschi contracturat. %sadar, muschiul fiind sediul unor laborioase procese fizice sichimice, metabolice si energetice, acestea pot fi, mai mult sau mai putin, stimulate sau incetinite prinaplicarea masajului clasic si a metodelor complementare, a caror efecte la acest nivel, ar putea fisintetizate astfel:

imbunatatirea proprietatilor functionale ale muschilor prin cresterea excitabilitatii,conductibilitatii si contractilitatii lor, folosind: masajul clasic stimulativ, shiatsu si stretching, masajultransversal profund, metodele terapeutice traditionale asiatice;

imbunatatirea elasticitatii musculare, mai ales prin: masajul clasic, shiatsu si stretching;

relaxarea musculara, folosind metode ca: masajul clasic relaxator, masajul reflex, metodeleterapeutice traditionale asiatice, masajul sub apa;

stimularea impulsului motor si cresterea capacitatii de contractie a muschiului, prin excitareanervilor motori, in cazul folosirii masajului clasic stimulativ, shiatsului si stretchingului, metodelorterapeutice traditionale asiatice, masajului transversal profund;

activarea circulatiei, largirea capilarelor existente si deschiderea unor capilare de rezerva,cresterea debitului sanguin local, accelerarea curentului de limfa, prin: masaj clasic stimulativ, masajreflex, criomasaj, masaj sub apa, shiatsu si stretching, metode terapeutice traditionale asiatice, masaj

transversal intensificarea proceselor metabolice din muschi, fie pentru a produce energia necesaradesfasurarii efortului fizic, fie pentru a reface rezervele de glicogen, contribuind astfel la refacereacapacitatii de efort si la prevenirea si combaterea oboselii musculare, prin: masaj clasic, masaj reflex,shiatsu si stretching, metode terapeutice traditionale asiatice, masaj transversal profund, masaj sub apa.


21/83

Tendoanele si tecile tendinoase avand un important rol static si dinamic(integritatea lor fiind deosebit de importanta), sunt adesea sediul unor traumatisme (mai mici sau mai mari,dar la fel de importante, deoarece netratate la timp pot determina producerea unor leziuni grave).=asajul tendoanelor si tecilor tendinoase, al fasciilor, aponevrozelor si formatiunilor fibroase dintremuschi si organe, se executa in acelasi timp cu masajul muschilor, date fiind stransele lagaturianatomice si functionale dintre acestea. %vand in vedere acest lucru. efectele masajului clasic si ale

metodelor complementare asupra acestor elemente se incadreaza in schema prezentata la QQmuschi/.Articulatiile. In jurul unor articulatii nu se gasesc decat pielea si straturi subtiri de tesut

conjunctiv strabatute de vase sanguine, nervi si tendoane, pe cand altele sunt acoperite cu straturi groase detesuturi diferite (muschi, tendoane, pungi seroase, tesut conjunctiv sau gras); aceste diferentieri impunadaptarea metodelor si tehnicilor de masaj folosite. Efectele obtinute prin aplicarea masajului clasic si ametodelor complementare la nivelul tesuturilor articulare si periarticulare, sunt:

activarea circulatiei si nutritiei (efecte circulatorii si trofice, care se resimt si asupramembranei sinoviale), prin toate metodele de masaj, dar mai ales, prin masajul clasic articular si masajultransversal profound;

resorbtia sau impingerea in circulatia generala a revarsatelor articulare sau a infiltratelorpatologice din tesuturile periarticulare, folosind metode ca: masajul clasic si masajul transversalprofund;

prevenirea si combaterea aderentelor, retractiilor, redorilor, cicatricilor vicioase, depozitelorpatologice periarticulare, efecte ale tuturor metodelor de masaj. dar mai ales, ale masajului clasic articularsi ale masajului transversal profund.

Rolul masajului in prevenirea si combaterea diferitelor tulburari care insotesc sau

urmeaza afectiunile traumatice ale aparatului locomotor

In traumatologie, masajul isi gaseste un camp larg de aplicare, efectele acestuia funddemonstrate stiintific, chiar daca unii chirurgic nu il considera decat o terapie pasiva si nu neaparatnecesara. %stfel, masajul are aplicativitate in urmatoarele tuburari care insotesc afectiunile traumatice aleaparatului locomotor:

Edemele, insotesc, practic, toate traumatismele si sunt reactii, sar putea spune, normale.2aca in unele cazuri regreseaza spontan odata cu trecerea timpului, in altele edemul persista si seorganizeaza, mai ales datorita imobilizarii prelungite.

2aca este aplicat precoce, masajul poate drena acest edem si poate impiedica organizarea sa(chiar si mai tarziu el poate actiona asupra acestei organizari, dar cu eficienta mai mica).

Aehnica folosita pentru resorbfia unui edem depinde de tipul sau. 4a inceput, se va folosi un

masaj superficial, prelungit, constand in presiuni locale, efleuraj si presiuni alunecate profunde. =aitarziu, aceste procedee se aplica din ce in ce mai profund, adauganduse si frictiuni.6ematoamele)2aca un hematom mare necesita interventie chirurgicala, urmata de pansament

compresiv, pentru un hematom mai mic sau difuz este suficient un pansament compresiv si masaj.Rustificarea aplicarii masajului se poate fundamenta astfel: hematomul evolueaza spre o cicatrizare de tipfibros; masajul, facilitand resorbtia sangelui si a inevitabilului edem regional, contribuie la formarea uneicicatrici suple la nivelul muschiului, care astfel va suporta consecinte trofice si functionale minime.&rocedeele folosite sunt, mai ales, presiunile locale si presiunile alunecate profunde.

Cicatricile superficiale)Intraumatologie, cicatricile superficiale pot fi secundare unui traumatismsau unei interventii chirurgicale si, prin intindere, localizare, natura, pot constitui un handicap functionalconsiderabil, la prevenirea sau combaterea caruia masajul putand contribui cu success.

%ibro/ele aderente. Edemele, hematoamele, cicatricile superficiale si profunde,

determina diminuarea mobilitatii diferitelor planuri unele fata de altele, ceea ce conduce implicit si ladiminuarea mobilitatii segmentului interesat. >ormatiunile de tesut fibros retractat ingreuiaza recuperareamiscarilor. In aceasta situatie, masajul contribuie la prevenirea sau diminuarea acestor probleme,actionand si in cazul fibrozelor instalate, insa cu eficienta mult scazuta (mai ales daca fibrozeleK. suntintinse si profunde).


22/83

5urerile ligamentare si tendinoase. 4igamentele si tendoanele sunt frecvent afectate intraumatisme, fie in principal, fie secundar si, in acest caz, devin factor de jena functionala, prin durerilepe care le provoaca.

@upturile ligamentare si tendinoase reprezinta afectiuni cu contraindicatie momentana pentrumasaj local, pana la restabilirea continuitatii (prin interventie chirurgicala sau imobilizare simpla).

Araumatismul simplu, fara solutie de continuitate, constituie o excelenta indicatie pentru masaj,care va urmari drenarea edemului regional, prin presiuni locale profunde aplicate pe punctele de maximadurere.

6ipotoniile, 4ipotrofiile, atrofiile musculare.

Prevenirea 4ipotoniei si 4ipotrofiei musculare)

%tunci cand pe o anumita regiune nu se poate actiona direct, pentru a se putea interveniprecoce in scopul prevenirii hipotoniei si hipotrofiei, se aplica procedee de masaj peregiunea opusa (simetrica), efectele resimtinduse si in regiunea afectata, acest rezultat explicanduse prinefectele indirecte induse la distanta, pe cale reflexa.

Combaterea 4ipotoniei si 4ipotrofiei musculare

#e va realiza prin masaj cu efect stimulator asupra muschilor si a aparatului vascular.

Efleurajul se va executa in lungul fibrelor musculare, de la o insertie la alta, presand mai usor(cu varfurile degetelor) pe portiunile tendinoase, cu palmele pe fasciile si aponevrozele musculare desuprafata si mai puternic, mai patrunzator (cu partea dorsala a degetelor, partea cubitala a mainii sinodozitatile degetelor) pe partea carnoasa a muschiului. In lungul tendoanelor se va executa o frictiuneliniara, la nivelul insertiilor o frictiune circulara, iar pe partea carnoasa a muschiului frictiuni puternicesi profunde folosind tehnicile adecvate. >ramantatul fiind procedeul de baza al masajului muscular, se vaaplica numai pe masele musculare, evitanduse folosirea lui pe formatiile fibroase, pe fascii sau tendoane;se va executa puternic, in cerc sau bratara si serpuit dea lungul segmentelor membrelor si in cuta peregiunile plane. Aapotamentul se va folosi pentru efectele circulatorii ale tehnicilor sale, care se produc,mai ales, prin mecanisme reflexe, nervoase si umorale. Efecte vasomotorii produc si lovirile usoare siritmice, vibratiile, cernutul si rulatul.

Combaterea atrofiei musculare)

=asajul, asociat cu proceduri electroterapeutice si cu miscari active, reprezinta unexcelent mijloc de regenerare a fibrelor musculare atrofiate.In aplicarea procedeelor de masaj se recomanda o progresie lenta; daca masajul va fi,

la inceput, foarte intens, exista riscul de a se produce un efect de surmenaj, ceea ce ar acceleradistrugerea fibrei musculare in loc sai provoace restaurarea. &entru a se obtine o reala crestere avolumului si fortei musculare, progresul trebuie sa fie lent, aproape insesizabil.

Aplicatiile masajului in diferite tipuri de afectiuni traumatice ale aparatului locomotor

=ajoritatea traumatismelor ofera un camp larg de actiune masajului,

frecventa aplicatiilor si modalitatile tehnice depinzand de gravitatea afectiunii.2in punct de vedere algravitatii, pot fi luate in discutie doua categorii de traumatisme:

simple, care nu necesita interventie chirurgicala ; grave, care necesita interventie chirurgicala.

Traumatismele simple

Mu necesita interventie chirurgicala,specialistul confruntanduse in general cucontuzii, hematoame mici sau difuze, edeme, retractii algice, echimoze, revarsate intraarticulare etc. Aotin aceasta categorie pot fi incluse si entorsele benigne, leziunile ligamentare usoare, fracturile simple,fisurile si plagile, obiectivele urmarite de masaj, in cazul acestora, fiind cele legate de prevenirea sicombaterea sechelelor amintite anterior.

Contu/iile simplepot interesa diferite structuri, izolat sau in asociere.$ ?ematomul difuz produce o echimoza care, in general, se vindeca spontan, fara probleme.

=asajul poate fi folosit pentru a accelera vindecarea, facilitand resorbtia si avand un caracter antalgic.

$?ematomul profund moderat justifica folosirea masajului mai ales daca este insotit de o rupturamusculara partiala.


23/83

$!ontuzia articulara, fara leziuni ligamentare si capsulare, ci numai sinoviale, este insotita deun revarsat articular care, prin masaj asociat cu o anumita perioada de repaos, se resoarbedestul de usor.

Le/iuni articulate si periarticulare)

Aehnica masajului articular, in general masajul articulatiilor este o forma de masaj local, care

capata caracterul unui masaj special din cauza structurii lor functionale. %cest masaj se reduce la neteziri,frictiuni si vibratii. Mu sunt admise procedee de framantat, tapotament sau scuturaturi decat atunci candarticulatiile sunt acoperite cu tesuturi moi abundente. Aractiunile si tensiunile se executa numai la nevoie, incadrul mobilizariiarticulare metodice.

Metezirile constau in alunecari scurte, circulare sau liniare, adaptate la forma anatomica aarticulariei si executate cu o intensitate mica si medie. >rictiunea se executa insistent, iarvibratiile numai manual.

2upa cateva sedinte de masaj articular de tatonare, se poate incepe mobilizarea articularametodica, folosind la inceput miscari pasive, apoi miscari active libere si active cu rezistenta.

Aensiunile si tractiunile se aplica, mai ales, pe articulatiile mici si mijlocii, cu scopul de aamplifica miscarile limitate.

2upa gimnastica articulara (de influentare a aparatului neuromioartroLinetic), este indicatun masaj linistitor, de incheiere, care consta in neteziri si frictiuni vibrate.

Entorsele se impart in * grupe:

grupa Isimple, fara leziuni ligamentare importante (entorse de gradul I); grupa a Ila cu rupruri partiale sau totale de ligamente sau capsula articulara (entorse de

gradul II); grupa a IIIa cu smulgerea ligamentelor de la insertia lor pe os sau pe periost (entorse de

gradul III).In entorsele de gradul I, masajul si automasajul sunt indicate dupa disparitia durerilor spontane.

In entorsele de gradul II si III se asteapta mai intai efectele tratamentului chirurgical sau

ortopedic si, apoi se aplica masajul.In timpul imobilizarii, vor fi mobilizate si masate segmentele pereche simetrice, pentru a obtine

efecte pe cale reflexa.

=asajul se va efectua asupra articulatiilor, muschilor care le pun in miscare si ligamentelorcare le mentin. %trofia de vecinatate va fi combatuta prin framantatul, tapotamentul si rulatul corpilormusculari si mobilizare activa cu rezistenta. 4igamentele vor fi masate sistematic, pe toata intinderealor. 9ibratiile vor fi folosite la nivelul celor mai dureroase puncte, asociate cu presiuni si frictiuni usoare.

Luxatiile8 =asajul va fi aplicat dupa reducerea luxatiei, folosind procedee fine de netezire,frictiune si vibratii asupra articulatiilor si presiuni, framantat si vibratii pe muschii a caror tendoaneintaresc capsula articulara lezata. =obilizarea mai intai pasiva, apoi activa, va fi realizata cu prudenta,

pentru a nu provoca o recidiva a luxatiei.

6idrartro/a, 4emartro/a8#e va actiona asupra lor in doua moduri: fie pentru favorizarea resorbtiei lichidelor si combaterea atrofiei rapide a muschilor adiacentiarticulatiilor lezate;

fie pentru sustinerea efectului interventiei chirurgicale (in cazul lichidelor revarsate) prinefectele masajului si ale mobilizarilor active, pentru a preveni atrofia musculara.

9or fi folosite procedeele anesteziante, netezirile si vibratiile, framantatul muschilor, frictiunealigamentelor, si presiunea, in sens centripet, pentru a favoriza circulatia de intoarcere.

Plalgile mici si arsurile superficiale si de intindere mica se vindeca, de obicei singure,folosirea masajului fiind justificata doar in scopul obtinerii unei cicatrici suple.

In cazul fracturilor simple si al fisurilor, edemul, infiltratele hemoragice si durerea constituieobstacole in calea reluarii partiale, cat mai devreme, a functiei (atitudine care constituie cel mai bun mijloc

de a ajunge la o vindecare rapida si de buna calitate). =asajul, degajand edemul regional, reducand durereasi actionand asupra contracturilor musculare regionale, faciliteaza refacerea functionala, prin eliberareaarticulatiei si prin stimularea contractiei musculare. ,


24/83

Traumatismele grave

Mecesita interventia chirurgului si aplicarea unei contentii gipsate, amovibile, sau a unui montajchirurgical. 3biectivele urmarite prin aplicarea masajului sunt aceleasi, de prevenire (cu pondere maimica) si de combatere a consecintelor traumatismului si a instalarii sechelelor, diferentele constand inmomentul interventiei si in tehnicile folosite.

In cazul celor care necesita imobilizare simpla, fara osteosinteza, masajul se aplica deasupra sidedesubtul aparatului gipsat, sau la nivelul fracturii daca se foloseste contentie amovibila. In cazultraumatismelor complexe, cu imobilizarea unei mari pani a corpului, masajul actioneaza eficient,printre altele, pentru prevenirea escarelor.

Arebuie actionat cat mai precoce (tinand bineinteles seama de starea pacientului, stareatesuturilor, evolutia cicatrizarii), cu blandete si respectand cele mai stricte masuri de asepsie. 2e fiecaredata cand este posibila abordarea regiunii traumatizate, masajul locoregional precoce este util (cuacceptul medicului chirurg), tinand bineinteles cont de evolutia cicatrizarii si urmarinduse drenajuledemelor si infiltratelor hemoragice si obtinerea unui efect antalgic.2upa scoaterea aparatului gipsat,masajul este foarte necesar pentru asuplizarea pielii, drenajul edemelor mai mult sau mai putinorganizate, asuplizarea muschilor, recuperarea capacitatii lor de contractie, facilitarea contractiei, calmarea

durerilor la nivelul insertiilor ligamentare sau tendinoase, drenarea revarsatului articular, asuplizareacicatricii, prevenireacombaterea fibrozelor si, mai ales, pentru stimularea senzoriala a diferitelor planuriin scopul reintegrarii zonei respective in miscarile in care este de obicei antrenata. =asajul permite, inaceste situatii, inceperea mai rapida a programului complex de recuperare, prevenind instalarea unorperturbari functionale.

%lte aspecte abordate de masaj, in cazul traumatismelor grave, sunt:

5urerea) #e actioneaza cu deosebita prudenta, data fiind fragilitatea tesuturilor si teamapacientului de a nu fi afectata cicatricea.

Redoarea) In afara de cazurile in care se datoreaza unor 0suduri0 osoase, masajul poate actionacu succes; el are un efect facilitator in ceea ce priveste adoptarea posturilor necesare.

Retractia)%supra acestora va actiona masajul de asuplizare (intindere), efectuat cu ali!a procedee se folosesc, in principal, framantatul si presiunile alunecate profunde pe fascii si aponevroze,executate in pozitii de alungire din ce in ce mai accentuate. !ele mai bune rezultate se obtin daca sealterneaza masajul cu posturile, in scopul readaptarii pacientului la amplitudinile functionale.

Tulburarile circulatorii sugereaza folosirea procedeelor de presiuni alunecate profunde siframantat lent, efectuate eventual, din pozitii care sa faciliteze circulatia de retur.

Cicatricile) !ele care se datoreaza unor traumatisme sau unei interventii chirurgicale, vor fianalizate si tratate in functie de impactul lor asupra functiei motorii.In general, cele care se afla pe zonamijlocie a unui segment nu compromit mobilitatea articulara, cu exceptia cazurilor in care sau produsaderente multiple si profunde, care presupun o noua interventie chirurgicala. !icatricile aflate in apropiereaunei articulatii sunt cele care pericliteaza mai mult mobilitatea articulara si care se pot agrava prin evolutialor, in timp, spre retractie. %supra acestora va actiona masajul de asuplizare cu alifii cu hidrocortizon siasociat cu ultrasunete, pentru a creste toleranta pacientului la tehnicile de desprindere a aderentelor,uneori greu de suportat. #e mai poate folosi si hidromasajul (prin imersia segmentului respectiv),astfel: imersie simpla '5 ('5 min. *+*S!) , hidromasaj cu jet ('5 min.) tot in imersie KT masajmanual.

Arebuie luat in considerare si prejudiciul estetic produs de cicatrici, care atata timp cateste in in joc un prognostic vital, trece pe locul doi, dar in cursul convalescentei capata oimimportanta crescanda, evident variabila in functie de localizare. %cest aspect si ecoul saupsihoafectiv nu trebuie pierdut din vedere de catre specialistr, pentru ai putea acorda atentiacuvenita.

Efectul sedativ al masajului este clar, chiar si in situatiile in care, la inceputultratamentului,specialistul se confrunta cu o hiperestezie marcata; masajul se poate aplica sub tratamentmedicamentos sisau cu segmentul respectiv in imersie, atat sub forma de dus subacval, cat si de

masaj manual (apa sarata calda: *+*-S! ). In cazul in care sa efectuat o amputatie, masajul trebuie sa intervina cat maiprecoce pentru pregatirea bontului, deoarece falsul edem care apare, prelungeste timpul necesarobisnuirii cu proteza si, in functie de tipul de articulare al protezei alesse autointretine. Bnele cicatrici, intinse dintro parte in alta zonei de contact cu proteza, pot constitui


25/83

motivul pentru care nu se poate asigura articularea etansa, in acest caz, masajulpoate atenua relieful cicatriceal, imbunatatind astfel calitatea suprafetei de contact dintre bont siproteza.

In amputatiile unui membru inferior, se recomanda si efectuarea masajului pemembrul controlateral, care este adesea suprasolicitat si surmenat la inceputul perioadei de reeducare.

In arsurile grave,prevenirea escarelor in prima faza 8 este ca la toti politraumatizatii, o necesitateimperativa, asigurarea unor conditii de stricta asepsie fiind obligatorie; ulterior, masajul cicatricilor (produse caurmare a arsurilor sisau grefelor de piele) presupune continuitate si perseverenta. 2oar in timpul implantariigrefelor se impune o intrerupere a masajului (6 zile, in medie, la adult, mai putin la copil). intrun stadiu maiavansat al recuperarii, masajul cicatricilor la arsi respecta aceeasi tehnologie ca in cazul altor categorii detraumatizati, cu un surplus de precautii impuse de fragilitatea cutanata; se vor folosi procedee aplicate in sensconvergent, mai intai la distanta de cicatrice, apoi din ce in ce mai aproape, tehnicile in sens convergent inainteacelor in sens divergent, unguente pentru a preveni aparitia flictenelor, balneoterapie.

Precocitatea aplicarii masajului in traumatologie

=asajul aplicat precoce este util, cu conditia sa fie aplicat correct. 2aca in traumatismele minore sepoate aplica masaj in orele imediat urmatoare producerii lor, fiind astfel considerat precoce pentru caintervine inaintea organizarii fibrozelor datorate hematoamelor sau edemelor, in traumatismele grave nu

poate fi stabilita o data fixa la care acesta poate fi aplicat. In aceste situatii trebuie sa se tina cont si de factoruldurere si de particularitatile fiecarui pacient, fara a se omite importanta si natura traumatismului si a interventiei.

Masajul in profilaxia si combaterea oboselii musculare fiziologice

#tarea de oboseala se instaleaza, de regula, in urma eforturilor intense, dar si dupa eforturilede durata mai scurta, care ating maximum de forta si viteza. &entru delimitarea notiunii de obosealafiziologica si a celei de oboseala patologica se folosesc termenii de 0prag inferior0 si 0prag superior0 aloboselii. &ragul inferior este foarte greu de precizat, el putand fi marcat prin aparitia semnelor subiectivesi obiective de oboseala. &ragul superior al oboselii (in cazul depasirii caruia se vorbeste despre oboseala

patologica) este insa net precizat de imperativul apelarii la efectele utile ale repaosului. %ceasta inseamnaca oboseala fiziologica cedeaza complet prin odihna corespunzatoare, spre deosebire de oboseala

patologica pe care odihna, oricat de lunga ar fi, nu o mai poate face sa dispara. 2in complexul de procesecare caracterizeaza oboseala fizica, mai apropiata de sfera noastra de interes, este oboseala musculara, care

poate sa apara sub forme locale sau generale, precoce sau tardive, acute sau cronice.

Oboseala musculara locala

In cazul oboselii musculare locale, la palpare, muschii se simt intariti, putin tumefiati si destulde sensibili; capacitatea lor de contractie este scazuta, miscarile sunt mai limitate si mai putinprecise. =asajul local este contraindicat atata timp cat dureaza fenomenele acute, in acest timp putandusemasa grupele musculare antagoniste, musculatura simetrica sau grupele musculare mari situate la distantade muschii obositi. 2upa ce fenomenele acute au disparut, pe regiunea obosita se vor aplica neteziri lungi,lente si superficiale, frictiuni usoare si presiuni vibrate, la care pe membre se va adauga cernut si rulatrelaxator; progresiv se va trece la folosirea unor procedee si tehnici mai puternice, de framantat sistoarcere a muschilor relaxati in prealabil. &e regiunile obosite nu se aplica niciodata tapotament siciupituri. 2upa aplicarea masajului se recomanda efectuarea unor miscari ample de pendulare amembrelor, circumductii ale capului si trunchiului.

Oboseala musculara !enerala

%ceasta forma de oboseala se caracterizeaza prin contracturi si dureri musculare, mai ales lanivelul membrelor si regiunii spatelui si cefei, miscari greoaie, necoordonate, indispozitie, somnolentasau iritare, febra, dureri de cap.

=asajul este indicat doar dupa disparitia simptomelor acute; sedinta de masaj va incepecu o incercare de diminuare a sensibilitatii periferice si de relaxare a musculaturii, prin aplicarea de


26/83

neteziri pe porfiuni mari, frictiuni vibrate si cernut si rulat al membrelor, in zilele urmatoare putand fiprelucrati muschii spatelui si masele musculare de la radacinile membrelor. #e recomanda casedintele de masaj sa se incheie cu mobilizarea metodica a articulatiilor, exercitii de respiratie sipendulari ale membrelor. %utomasajul nu este indicatU

Oboseala musculara precoce

3boseala musculara precoce apare la inceputul unui efort si se caracterizeaza printro crizade adaptare functionala a organismului (dificultati de respiratie, contracturi si dureri musculare,scaderea brusca a capacitatii functionale). %paritia sa poate fi prevenita prin practicarea unorexercitii pregatitoare specifice probei, sau prin masaj sisau automasaj pregatitor, local sau regional,constand in procedee relaxatoate, blande, aplicate pe grupele musculare care urmeaza a fi solicitate.

Oboseala musculara tardiva

3boseala musculara tardiva apare, mai ales, la persoanele neantrenate, simptomele ei fiindasemanatoare cu cele ale oboselii generale, dar aparand mai lent si cedand mai greu prin odihna.Instalarea sa poate fi prevenita prin adoptarea unor masuri in ceea ce priveste dozareacorespunzatoare a efortului si prin masaj, respectand aceeasi tehnologie de actionare ca si in cazul

oboselii generale. Este admis si automasajul, recomandanduse asocierea sa cu aplicatii calde simedicamentatie calmanta.

Oboseala acuta

3boseala acuta se confunda cu oboseala precoce, avand aproape aceleasi simptome si fiindcunoscuta si sub numele de 0stare de curbatura musculara0. In tentativa de combatere a ei, repausulprelungit si tehnicile de relaxare fac sa cedeze treptat contracturile si senzatia de durere musculara, la nevoieputanduse administra si calmante usoare. Arebuie subliniat, din nou, ca masajul poate fi aplicat dupadisparitia tuturor simptomelor acute. %utomasajul nu este indicatU

Oboseala cronica sau cumulativa

%ceasta forma de oboseala, se apropie de formele patologice de oboseala, prezentand simptomemai intense si mai rezistente la tratament, dar si tulburari organice si psihice. Instalarea sa poatefi prevenita prin dozarea corespunzatoare a efortului, odihna activa si masaj.

Masajul In formele patologice de oboseala

3boseala patologica are douaforme:

$ oboseala patologica acuta, manifestata prin epuizare si supraincordare;

$ oboseala patologica cronica, manifestata prin surmenaj si supraantrenament.

'puizarea se caracterizeaza prin istovire, extenuare, incapacitate de a continua efortul si sepoate instala datorita prezentei unor stari predispozante ca: debilitate fizica, astenie, convalescenta,tulburari glandulare etc.

Supraincordarea nervoasa se caracterizeza prin diminuarea, dincolo de limita normalului, avitezei de mobilizare si distribuire a substantelor energetice, consumul in efort depasind posibilitatile deasigurare a necesarului. In aceste situatii se recomanda repaos imediat si total, liniste si izolare, incalzireacorpului, administrarea de substance intaritoare (glucoza. vitamine, bauturi dulci si calde, tonice cardiace),exercitii usoare de respiratie, inhalatii de oxigen. =asajul va fi aplicat in zilele urmatoare, in scopulrefacerii capacitatii functionale a organismului, folosind procedee usoare si superficiale, in scopul activariicirculatiei si linistirii sistemului nervos.

Surmena%ul se caracterizeaza prin tulburari complexe interesand toate functiile vitale, mai ales

sistemul nervos central si este, de fapt, o oboseala cronica, cumulativa, la care se ajunge prinsupraantrenament.


27/83

Supraantrenamentul este produs de exagerarea efortului, ca intensitate si durata, antrenamentnecontrolat, nesupravegheat, cu efort continuu si invariabil, executat pe fond de indispozifie psihica,insuccese dese, greseli in alimentatie si odihna, lipsa conditiilor de igiena etc. In scopul combateriiefectelor supraantrenamentului masajul este indicat ca factor de odihna activa, de recuperare sireconditionare functionala, inclus in cadrul unui complex de masuri de profilaxie si tratament, care se axeaza

pe cunoasterea si inlaturarea cauzelor si simptomelor.

Protocolul unei sedinte de masaj terapeutic pentru ruptura partiala de biceps femural

')5ate personaleMume si prenume: &.9.9arsta: - ani#ex: masculin&rofesie: fotbalistNrad de antrenament: crescut

2ata luarii in evidenta: 6.5*.55+. 5iagnostic clini

Documents

Curs Masaj Terapeutic