CURS MASAJ

Modulul I: MASAJUL SOMATIC

Istoric

Una din cele mai corecte şi sintetice definiţii ale masajului a fost formulată de reputatul şi regretatul Profesor dr. docent Adrian N. lonescu, ca fiind: „o prelucrare metodică a părţilor moi ale corpului, prin acţiuni manuale sau mecanice, în scop fiziologic sau curativo-profilactic". Masajul manual este cea mai veche, răspândită şi eficace formă de abordare a părţilor moi ale corpului omenesc. Acelaşi reputat autor afirmă că mâna (maseorului), prin multiplele sale proprietăţi „devine prin practică îndelungată, cel mai valoros şi mai eficient aparat de masaj".Îndelungata practică medicală a dovedit de-a lungul timpului că orice dispozitiv, mecanism, instrument sau aparat acţionat mecanic sau electric, oricât de ingenios a fost şi este conceput, nu poate înlocui masajul manual şi nu poate obţine efectele sale medicale şi sportive.Masajul s-a practicat din vechime, din timpuri nedefinite, la toate popoarele, putem spune, la nivel planetar. Din timpuri imemoriale, masajul se practica fără a i se fi cunoscut efectele fiziologice şi medicale precise, fără o metodologie precizată, dar cu efecte benefice recunoscute şi apreciate. Timp de mii de ani aplicarea mâinilor pe locuri dureroase, în scopul îndepărtării efectelor nocive ale unor suferinţe necunoscute, producea efecte subiective favorabile. Acest procedeu folosit empiric pe scară largă era mult răspândit în China, India, Egipt şi la alte popoare din trecutul îndepărtat care ajunseseră la un înalt grad de civilizaţie şi cultură.Numeroase documente din istoria Egiptului antic şi despre medicina tradiţională chineză atestă că masajul era folosit în scopuri medicale de peste trei mii de ani. În India antică, masajul consta din neteziri, presiuni şi frământări ale părţilor moi începând cu faţa şi terminând cu membrele. Pentru prima dată în istorie, grecii antici au folosit masajul ca mijlocde pregătire fizică a diferitelor categorii de atleţi (Prof. dr. Adrian lonescu). Herolidos din Lentini şi Hipocrat au descris efectele şi indicaţiile masajului precum şi prescripţiile medicale ale acestuia.Romanii au răspândit şi dezvoltat progresiv masajul, însuşindu-l de la sclavii popoarelor subjugate (în special de la greci). Galenus, medic roman de origine greacă, a descris principalele manevre de masaj: fricţiunile, netezirile, presiunile şi stoarcerile , gradate după intensitatea aplicaţiei şi durata şedinţelor. Din aceste dovezi scrise, putem şti cât de veche este practica masajului manual cu scop medical.După lunga şi nefasta decădere a civilizaţiei care a cuprins şi a caracterizat Evul Mediu european, a urmat meritul influenţei arabe ce a pătruns în sud-vestul continentului nostru, în reactualizarea rolului şi efectuiui benefic al masajuiui (cel mai de seamă reprezentant, Avicenna - anii 980-1037).După secolele de „întuneric" ale civilizaţiei Evului Mediu, în secolul al XVI-lea reapar menţiunile despre efectele benefice ale masajului , datorate lui Hyeronimus Mercurialis din

1

Veneţia. Din secolul XVIII, în ţările avansate ale Europei (Suedia, Franţa, Anglia, Germania), se reactualizează rolul şi efectele masajului, începând a se pune şi bazele sale ştiinţifice.La început treptat şi apoi rapid, diverşi reprezentanţi ai acestor naţiuni şi şcoli fundamentează şi răspândesc tehnicile masajului manual (medical şi sportiv). Cel mai cunoscut şi practicat tip de masaj tradiţional european este masajul suedez, dezvoltat de studentul Per Henrik Ling înSuedia în anul 1830.Primele cercetări experimentale care urmăreau stabilirea ştiinţifică a efectelor şi a indicaţiilor masajului pentru organismul sănătos şi bolnav au fost efectuate şi publicate în secolul al XIX-lea.Şi în ţara noastră, la începuturi, masajul a fost aplicat în mod empiric, observându-se efectele benefice asupra organismelor bolnave. Cu timpul, au început să se pună bazele ştiinţifice (se apreciază că dezvoltarea masajului medical datează din a doua jumătate a secoluiui alXIX-lea).Primii care l-au aplicat cu determinare medicală ţintită au fost „ortopediştii", chirurgii, traumatologii şi reumatologii. Între cele două războaie mondiale a început să fie folosit ca tratament ajutător în reeducarea şi recuperarea răniţilor şi invalizilor de război.Prima lucrare romaneasca despre masaj datează din 1885, aparţinând lui R. P. Manga (lucrarea, destul de complexă, se referă la date istorice, descriere de tehnici, observaţii asupra efectelor masajului aplicat în tratamentul reumatismului, al anchilozelor fibroase, al nevralgiilor şi al „artritelor").Ca masaj recuperator este considerat în premieră de N. Hălmagiu (1889), cu a sa lucrare intitulată „Masajul şi mobilizarea ca tratament în unele fracturi".După anul 1930, în Transilvania, masajul este răspândit ca practică medicală, mai ales în sanatorii şi staţiuni balneoclimaterice sub impulsulProf. dr. Marius Sturza, care după 1940 îl „implementează" şi la Bucureşti, pe baze ştiinţifice. După 1950, în cadrul noului Institut de Balneologie reînfiinţat de regretatul Prof. dr. Traian Dinculescu, masajul medical îşi câştigă un important şi binemeritat rol în terapia medicală, datorită eminentului cercetător şi practician, dr. Tudor Agârbiceanu. Acest medic de mare reputaţie în domeniul balneo-fizioterapiei, a creat o adevărată şcoală de maseuri medicali, ale cărei efecte şi rezultate sunt recunoscute şi în zilele noastre.

Definitie

Originea cuvântului masaj este incertă. Se presupune că derivă fie din grecescul massein = a frământa, fie din cuvântul mass = a apăsa.Indiferent de originea sa, cuvântul masaj s-a impus, ca şi tehnica respectivă.Masajul a fost întotdeauna asociat şi cu anumite procedee complementare, ajutătoare. De aceea această ramură medicală a căpătat denumirea de "Masaj şi tehnici complementare".Fundamentarea sa ştiinţifică din ce în ce mai profundă, răspândirea sa tot mai largă şi cuantificarea sa metodologică şi tehnică justifică câştigarea denumirii de "Masoterapie", care se impune tot mai mult.Sufixul de „terapie" arată locul său alături de celelalte terapii ale recuperării medicale (electroterapie, hidroterapie, fototerapie, magnetoterapie, kinetoterapie, laseroterapie, balneoclimatoterapie).

2

Noţiuni introductive

Masajul somatic practicat dupa Scoala Medicala de Balneofizioterapie din Romania, dupa prof. dr. Tudor Agarbiceanu, as.pr. BFT Krausse Regina, as. pr. BFT Anghel Diaconu. Masaj medical / de întreţinere si relaxare In România exista doua mari scoli de masaj: una urmează linia scolii germane – Şcoala Medicala Balneologica (masaj gradual), si cea de-a doua urmând linia scolii suedeze – Şcoala Sportiva (se sare peste framantari; fondator prof. dr. Adrian Ionescu, continuatori dr. Radovici, dr. dna Cordun). Sala de masaj: cabinetul trebuie sa aibă suficient spaţiu pentru masaj; sa fie dotat cu ferestre pentru o buna aerisire; sa aibă grup sanitar anex; sa aibă dulăpior cu cearceafuri curate, prosoape curate etc.; igiena stricta. Uleiuri de masaj, pudra de talc, creme etc.

Canapeaua/masa de masaj: poate avea diverse forme si dimensiuni; inaltimea poate varia in functie de statura terapeutului: 60-65-70 cm, lungimea: 2 m; latimea 70 cm; taburet/scaunel: 45-50 cm; cearceaf curat pentru fiecare pacient; foarte important: cearceaful se va schimba dupa fiecare pacient/client.

Tinuta maseurului: impecabila; igiena personala stricta; sa nu miroase neplacut, a transpiratie sau a parfumuri puternice; unghiile sa fie scurt tăiate; fara inele, lanţuri, bratari etc.; sa nu consume înainte de lucru mâncăruri grele, cu mirosuri puternice (usturoi, ceapa etc.); costumaţia sa sa fie obligatoriu curata, din materiale naturale (de preferinţa bumbac), in functie de cerinţele salonului si de tipul clienţilor. Sa fie in culori calde, plăcute, nu stridente ori deprimante.In masaj se intrebuinteaza numai ulei natural (de măsline virgin, de sâmburi de strugure, de nuci, de migdale - foarte bun, dar foarte scump); acesta este uleiul de baza, in care se pune 1,2 % ulei esenţial (4-6 picături la 100 ml. ulei de baza; de pin, brad, menta, portocale, lămâie, rozmarin, lavanda, cătina etc.). Pudra de talc nu este eficienta in masaj.Masajul poate fi combinat si cu aromoterapie: vaporizator (apa + esenţe) sau mai degrabă 2-3 picături puse intr-un bol cu apa, la căldura sau la rece.Muzica- rol foarte important; sa fie in surdina, plăcuta, relaxanta.

3

Efectele masajului

Efectele masajului sunt multiple şi pot fi clasificate după mai mult criterii:

• Efecte: a. directe asupra ţesuturilor (masajul somatic);b. indirecte - profunde asupra organelor interne (masaj profund), pe membrul opus, la distanţă;c. reflexogene.• Efecte: a. stimulante, excitante;b. calmante, relaxante, liniştitoare.• Efecte: a. parţiale (locale) - calmarea durerii, hiperemie locală, creşterea circulaţiei locale, îndepărtarea stazelor, accelerarea proceselor de resorbţie;b. generale - stimularea funcţiilor aparatului respirator şi circulator, creşterea metabolismului, îmbunătăţirea stării psihice şi a somnului, îndepărtarea oboselii.• Efecte: a. imediate;b. tardive.• Efecte: a. obiective, ce pot fi monitorizate de către medic prin metode clinice şi paraclinice;b. subiective, declarate de către bolnav.• Efecte asupra structurilor:

Asupra pielii:- asuplizare, creşterea pragului sensibilităţii cutanate, influenţarea substanţei fundamentale şi a fibrelor elastice;- facilitarea secreţiei glandelor sudoripare cu creşterea secreţiei lor, favorizarea penetraţiei substanţelor grase;- vasodilataţie activă cu creşterea vitezei de circulaţie, ceea ce determină menţinerea echilibrului dintre circulaţia profundă şi superficială, creşterea schimburilor nutritive;- creşterea pragului de recepţie al terminaţiilor nervoase cu analgezie;- descuamarea pielii şi creşterea celulelor tinere;- prin mecanism reflex, ce influenţează circulaţia şi metabolismul, contribuie la termoreglare;- creşte schimburile respiratorii la nivelul pielii, ceea ce contribuie la menţinerea igienei acesteia;- influenţează organele profunde prin intermediul zonelor reflexe

Asupra ţesutului conjunctiv (ţesutului celularsubcutanat):- reface elasticitatea şi supleţea, ceea ce determină favorizarea mişcărilor corpului, dezvoltarea tonusului şi rezistenţei elementelor cu rol de fixare şi protecţie a organelor interne;- favorizează schimburile nutritive prin creşterea aportului de sânge, cu evacuarea mai eficientă a reziduurilor;- contribuie la resorbţia şi scăderea depozitelor de grăsime în cazul prezenţei obezităţii;- are influenţe reflexe asupra: circulaţiei sângelui şi limfei, schimburilormetabolice şi excreţiei, funcţiilor hormonale şi reacţiilor neurovegetative, organelor profunde prin intermediul zonelor reflexe.

4

Asupra elementelor aparatului locomotor:1) asupra muşchilor:- creşte performanţa musculară prin creşterea conductibilitătii, a excitabilităţii şi a contractibilităţii, prin creşterea elasticităţii muşchilor;- accelerează refacerea muşchiului obosit prin creşterea schimburilor vasculare cu aport de substanţe nutritive proaspete şi îndepărtarea reziduurilor;- creşte rezistenţa musculara la efort prin hiperemie;- creşte viteza de refacere după traumatisme, atrofii;- creşte sau scade tonusul şi excitabilitatea, în funcţie de tehnică;2) asupra tendoanelor şi tecilor tendinoase, fasciilor, aponevrozelor:- creşterea supleţei şi consistenţei;- activarea circulaţiei locale;- combaterea stazei sanguine şi limfatice;- stimularea proprioceptorilor.

Asupra circulaţiei sângelui şi limfei- la nivelul circulaţiei venoase - creşte viteza de circulaţie şi uşor presiunea venoasă şi susţine valvulele venoase;- circulaţia limfatică este intensificată de aproximativ 25 de ori;- la nivelul circulaţiei capilare există efecte pasive (indirecte) şi active (directe) cu stimularea vasomotricităţii (deschiderea capilarelor închise), prin mecanisme mecanice, neurale şi prin eliberarea de mediatori chimici;- circulaţia arteriolară suferă un proces de adaptare secundar modificărilor de la punctele anterioare, existând şi un efect direct mecanic, ambele determinând creşterea fluxului sanguin;- munca inimii este astfel uşurată existând un efect de "digitalizare";- valorile tensionale pot fi controlate în funcţie de necesităţi (scad la masajul relaxant şi cresc la cel excitant);- se constată şi modificarea compoziţiei sanguine - creşte numărul de hematii şi leucocite şi cantitatea de hemoglobină;- astfel se realizează mobilizarea masei sanguine, activarea volumelor sanguine periferice stagnante, accelerarea circulaţiei sanguine şi vasodilataţie capilară, drenaj şi resorbţie cu ameliorarea secundară a troficităţii celulare.

Asupra sistemului nervos:- la nivel local se produce un reflex de axon cu vasodilataţie secundară;- apar reflexe segmentare (prin interesarea segmentului medular şi a arcurilor reflexe) la care se asociază efectul reflex nesegmentar realizat prin acţiunea asupra zonelor reflexe de la nivelul pielii, tesutului celular subcutanat si muschilor si astfel sunt influenţate si viscerele;- prin mecanism suprasegmentar de transmisie la nivel subcortical şi cortical apar efecte sedativ-relaxante şi chiar hipnotice.

Asupra ţesutului şi organelor profunde:- prin masajul peretelui abdominal apar efecte directe mecanice cu reglarea secreţiei / excreţiei şi motilităţii viscerelor;- prin masaj reflex de toate tipurile apar în mod indirect aceleaşi efecte.

5

Efectele masajului general:- se stimulează în sens reglator circulaţia, procesele endocrine, secreţiile endocrine, hematopoeza, procesele coagulării;- se intensifică schimburile nutritive cu creşterea temperaturii corpului;- se produce relaxarea, scăderea sensibilităţii, reducerea tonusuluineuromuscular sau dimpotrivă creşterea acestora cu stimulareaorganismului, în funcţie de tehnica folosită.

Contraindicatiile masajului

Utilizarea masajului fară a se tine seama de contraindicaţii poate avea un efect dăunător chiar dacă a fost corect executat.În activitatea practică este foarte utilă cunoaşterea contraindicaţiilor în funcţie de tipul de afecţiuni. Cele mai frecvente contraindicaţii sunt date de bolile de piele. Este foarte important de reţinut că masajul trebuie aplicat doar pe o piele perfect sănătoasă. Nu se va executa masaj celor care prezintă pe piele boli de natură parazitară sau inflamatorie, ca: eczeme, erupţii, plăgi, arsuri sau alte manifestări patologice care prin masaj s-ar putea extinde, agrava sau contamina. Nu se va face masaj pe regiuni ale pielii care acoperă un proces inflamator profund (furuncule, abcese, flegmoane sau alte colectări purulente).

Apoi trebuie să menţionăm o serie de afecţiuni generale sau regionale precum:- afecţiuni acute febrile;- afecţiuni infecţioase osoase şi osteoarticulare;- tuberculoză cu diferite localizări: pulmonară, osteoarticulară, cutanată etc.;- tromboflebite şi flebotromboze în primele stadii de afecţiune;- afecţiuni cardiocirculatorii acute: angina pectorală, infarct miocardic, tulburări de ritm, insuficienţă cardiacă decompensată şi manifestă, anevrisme confirmate, embolii cu diferite localizări, hipertensiunea arterială în decompensare etc.;- ateroscleroza cu manifestări periferice sau centrale (coronariană, cerebrală, renală, intestinală etc.);- suferinţe pulmonare acute;- afecţiuni acute ale tubului digestiv: gastrice, intestinale, hepatice şi pancreatice etc.;- boli de sânge, mai ales cele cu manifestări sau cu tendinţe de manifestari hemoragipare;- stări febrile (infecţioase sau de altă natură);- stări de oboseală şi debilitate severă;- bolile psihice.Masajul este contraindicat cu desăvârşire în cazul tumorilor canceroase (formă generalizată), dar şi în unele boli psihice cu caracter excitant şi confuzional sau stare de ebrietate.Nu se face masaj mai devreme de 2-3 ore după servirea mesei, în timpul unei furtuni, după mese copioase.Ca regulă generală, se recomandă ca în toate cazurile în care masajul produce efecte negative sau chiar şi nesigure, să aplicăm principiul hipocratic ,primum non nocere!" adică „în primul rând să nu faci rău!" şi să se renunţe la masaj.

6

Manevrele utilizate in masaj

Masajul cuprinde cinci manevre principale. Manevrele principale ale masajului sunt:1). Netezirea2). Frǎmântarea3). Fricţiunea4). Vibraţia5). Baterea

1). Netezirea - reprezintă o manevra de început; cu ea se începe orice masaj. Are rolul de a realiza o adaptare lenta, uşoara intre terapeut/maseur si client/pacient. netezirea se intercalează intre toate celelalte manevre principale; poate fi : - pe vârful degetelor: ca o mângâiere;- cu toata palma: ca o mângâiere sau apăsat;- cu doua degete;- cu toate degetele desfăcute: la coaste;- cu partea cubitala a mâinii: la articulaţii. netezirea are rol nu numai in adaptarea treptata terapeut-pacient ci si rol sedativ si importanta in stimularea circulaţiei, realizându-se de obicei in sensul circulaţiei sangvine. 2). Frǎmântarea- manevra ce urmează dupa netezire; este de trei tipuri, si trebuie sa fie executate succesiv: cu o mana; cu ambele mâini; contratimp sau in zig-zag.Pe lângǎ aceste trei tipuri mai existǎ o formǎ specialǎ de frǎmântare, denumita geluire sau, popular, mersul ursului, care face trecerea de la frǎmântare la fricţiune.a). Frǎmântarea cu o mânǎ:- se realizează prinzând muşchiul cu o mana intre police si index;- prinderea muşchiului se realizează perpendicular pe fibra; putem mobiliza muşchiul dupǎ planul osos; mâna se va sprijini pe partea cubitala, se realizează o compresiune asupra muşchiului, îl relaxam apoi prin destinderea mâinii si alunecare in lungul muşchiului si din nou compresie pe tot muşchiul, de la origine la inserţie;- este o manevra sedativa;Se intercalează netezirea si se trece la framantarea cu doua mâini.b). Frǎmântarea cu douǎ mâini- este identicǎ cu cea cu o singurǎ mânǎ, doar cǎ muşchiul se va prinde cu ambele mâini, mâinile stand ca in oglinda, sub forma de “gat de lebăda”;- muşchiul va fi prelucrat pe acelaşi traseu, de la origine la inserţie.- este o manevra sedativa;Se intercalează netezirea si se trece la frǎmântarea in contratimp.c). Frǎmântarea contratimp sau in zig-zag- cu mâinile poziţionate in oglinda prindem muşchiul la început intre degetele unei mâini si policele celeilalte mâini, apoi invers, astfel incat muşchiul sa urmeze un traseu in val continuu, in zig-zag, la 45o;- nu compresie si destindere a muşchiului, ci val continuu;- este o manevra excitanta prin excelenta.

7

d). Pe langa aceste trei forme de frǎmântare, mai existǎ una specialǎ, geluirea sau "mersul ursului", manevrǎ ce face trecerea de la framantari la fricţiune. Framantarile clasice prelucrează muşchi si grupe de muşchi, pe când geluirea prelucrează liniile dintre aceşti muşchi, liniile dintre articulaţii, liniile periarticulare, chiar periostul (= membrana care imbraca osul).Tehnica de execuţie: se poziţionează podul palmei pe regiunea pe care vrem s-o prelucram, punem aratatorul si mijlociul (degetele 2 si 3), tragem uşor înapoi, presând ţesutul, apoi descongestionam printr-o alunecare uşoara, împingem înainte; operaţiunea se executa pe toata regiunea.- este o manevra mai puţin sedativa si mai mult excitanta.

3). Fricţiunea- este o manevra pur excitanta;- nu trebuie confundata cu frecţia;- nu mai interesează muşchii, ci, ca si geluirea, prelucrează liniile dintre muşchi, liniile dintre articulaţii, periostul;- este mai puternica decât geluirea;- este o manevra de profunzime, locala, executata pe arie mica;- se realizează cruciuliţe mici, cercuri, semicercuri (la vertebre de exemplu); printre grupele de muşchi mergem făcând spirale stânga-dreapta, cerculeţe etc.

4). Vibraţia- se poate realiza pe vârful degetelor, cu toata palma sau doar cu partea cubitala, vibrând palma noastră si transmiţând vibraţia noastră pacientului/clientului;- este o manevra mai mult sedativa, mai puţin excitanta;- acţionează si asupra muşchilor si a articulaţiilor etc.

5). Baterea- este manevra cu efectul cel mai stimulator asupra fibrei musculare;- este excitanta prin excelenta;- este de trei tipuri, ele realizându-se in ordine succesiva: a). baterea cu causul: mana rigida, strânsa sub forma de caus, se poziţionează pe regiunea de prelucrat; se apasă uşor, creându-se astfel un gol de aer care va acţiona ca un amortizor; se alternează de-a lungul muşchiului;b). baterea sub forma de nuiele: degetele relaxate sunt lăsate sa cada pe muşchi asemeni nuielelor;c). baterea cu pumnul: mana se tine întredeschisa, relaxata, uşoara, cu partea cubitala pe zona de prelucrat; mişcarea se realizează din încheietura, alternant.Trecerea de la un tip de batere la altul se va face cursiv, astfel incat pacientul/clientul sa nu realizeze ca sunt tipuri diferite.d). Mai exista o forma speciala de batere, baterea sub forma de ciupituri, care se realizează pe musculatura fesiera, pe abdomen si pe obraz.

Manevrele secundare întâlnite in masaj sunt in număr de doua si au fost incluse in categoria framantarilor:1). Mǎngăluirea sau rularea: - se realizează asupra muşchilor de la mâini si picioare;- muşchiul se prinde intre palme si se rulează mobilizandu-l dupa planul osos.

8

2). Framantarea cu antebraţele sau coatele:- manevra mai rar folosita;- la persoane foarte grase, in special pe musculatura fesiera.

Aşadar manevrele sunt: sedative: - netezirea, framantarea cu o mana, framantarea cu doua mâini - prin excelenta sedative;- vibraţia: - mixta, preponderent sedativa; excitante:- framantarea contratimp, fricţiunea, baterea - prin excelenta excitante;- geluirea: mixta, preponderent excitanta.

Mişcǎri (kinetoterapie)

In general, dupa fiecare masaj sau dupa masarea fiecărei regiuni, putem executa câteva miscari. Acestea pot fi:- active: le face clientul/pacientul la indicaţiile noastre; mişcările active sunt de trei tipuri: simple (face mişcare clientul/pacientul), cu opoziţie (clientul face miscari si noi ţinem contra) sau cu incarcaturi (ii dam greutati).- pasive: le executam noi; acestea sunt miscari propriu-zise combinate cu presiuni, apăsări, tracţiuni, scuturări.Mişcările, atât cele pasive cat si cele active, pot fi:- de flexie (pot fi si de anteductie in cazul membrelor) si extensie (pot fi si de retroductie in cazul membrelor);- de lateralitate: intr-o parte si in cealaltă; pentru membre ele se pot numi miscari de abducţie (mana sau piciorul se depărtează de corp) si miscari de adductie (mana sau piciorul se apropie de corp);- de rotaţie interna si externa; la mana se numesc miscari de pronaţie (cu palma in jos) si supinaţie (cu palma in sus);- de circumducţie: combinate, incluzând toate tipurile de mai sus; popular poarta numele de “cercuri ample” sau “rostogolire”.

Planurile:- frontal- transversal- sagitalIntersecţia planului transversal cu cel sagital = axul central.

9

Masajul spatelui

Spatele = regiunea cervico-dorso-lombo-sacro-fesiera

Topografie: de la regiunea fesiera pana in zona cervicala (fund-ceafa).

Anatomie:Oase: - coloana vertebrala: 33-34 vertebre; 15% din populaţia globului are o vertebra in plus, adică 34; se împarte in: - coloana cervicala: 7 vertebre cervicale, notate de la C1 la C7;- coloana dorsala sau toracala: spatele propriu-zis; cuprinde 12 vertebre, notate D1-D12 sau T1-T12; de fiecare vertebra dorsala se prinde cate o coasta: 12 perechi de coaste;- coloana lombara: 5 vertebre lombare, cele mai mari, notate L1-L5;- osul sacru: 5 vertebre;- coada sau coccisul: 4 sau 5 vertebre.- omoplatul sau scapula;- crestele iliace: ca nişte aripioare, la fund.Muşchi: - muşchii paravertebrali: se prind de coloana, de o parte si de alta, susţinând-o;- trapezul: medial se prinde la nivelul coloanei vertebrale, de la osul occipital si pana la vertebra T12; lateral se insera pe omoplat- marele dorsal: cuprinde tot spatele si se insera pe humerus;- marele si micul dinţat: printre coaste;- pătratul lombar: in regiunea lombara;- musculatura fesiera: pe fund se găsesc trei muşchi fesieri: marele, micul si mijlociul.

Poziţia pacientului: decubit ventral (anterior, cu fata in jos).Poziţia terapeutului: lateral de canapea (de pacient); de obicei pacientul trebuie sa-i vina pe mana dreapta (cu excepţia stângacilor). Maseurul va fi poziţionat la început cu soldul drept cam in dreptul soldului pacientului, cu fata spre capul acestuia, cu piciorul stâng puţin înainte.

Execuţia masajului spateluiÎntindem mai intâi uleiul pe tot spatele, frecǎm palmele bine, sa fie mai calde decât pacientul. Începem apoi cu netezirile. Masajul se realizează numai centripet - de sus in jos.NetezireaAvem doua neteziri principale, care trebuie repetate intre manevre:1). netezirea paravertebrala: pe muşchii paravertebrali - cu toata palma; punem degetele pe musculatura fesiera (pe fund), alunecam pe muşchii paravertebrali pana la vertebra C7, alunecam in lateral si imbracam bine umerii, ridicam apoi uşor mâinile la nivelul muşchiului deltoid (muşchiul care imbraca umerii). Revenim la poziţia de plecare si facem câteva neteziri pe acelaşi traseu pana când pacientul se incalzeste. Putem face netezirile progresiv, mai intai doar cu câteva degete si apoi cu toata palma si din ce in ce mai rapid;2). netezirea latero-laterala: pe partile laterale ale spatelui. Prindem spatele din lateral cu palmele, de la nivelul soldurilor, si alunecam pe partile laterale spre subţiori, urcam pe

10

muşchiul marele rotund, imbracam omoplaţii si ne întâlnim cu palmele la nivelul coloanei cervicale, le petrecem si apoi ridicam mâinile; repetam mişcarea de câteva ori.Neteziri secundare: 3). netezirea cu doua degete printre santurile paravertebrale (santurile dintre coloana si muşchii paravertebrali): de la osul sacru pana sus la regiunea cervicala;4). netezirea intercostala: printre coaste. Schimbam poziţia: cu spatele la capul pacientului, in dreptul umărului acestuia; netezim intai partea opusa noua, cu o singura mana; intram cu degetele desfăcute dinspre coloana printre coaste pana la linia axilei, cam de patru ori pe acelaşi traseu, sub omoplat, apoi mutam mana mai jos si netezim tot cam de patru ori; întoarcem mana in sens invers si netezim si printre coastele de langa noi;5). netezirea romb: in regiunea lombara; este o netezire terapeutica, nu se face in masajul de întreţinere si relaxare; ne schimbam poziţia: cu fata la pacient, in dreptul coloanei lombare, cu picioarele depărtate si uşor flexate; execuţie: aşezam palma dreapta pe osul sacru, palma stânga deasupra ei, tragem spre noi cu palma lipita pe creasta iliaca pana ajungem cu degetele intre creasta iliaca si coaste; schimbam sensul degetelor astfel incat sa putem urca cu palma cu degetele înainte pe coaste pana la coloana, înaintam apoi din nou pe coaste, schimbam sensul si ajungem la creasta iliaca - traseu de romb. Este o netezire mai de profunzime;6). netezirea pieptene: de obicei doar la sportivi, cei cu constituţie atletica. Se executa cu dosul palmei: palma ţinuta strâns pumn; plecam de la fund, urcam, derulam mana sa ajungem cu degetele înainte pana la nivelul coloanei toracale (in dreptul cocoaşei-cifoza toracala).

Încheiem cu cele doua neteziri principale si trecem la framantari. Framantarea1. Cu o manaPrelucram muşchii pe trei linii, mai intai pe partea dreapta, apoi pe partea stânga, similar, tot pe trei linii:- prima linie: cea a muşchilor paravertebrali: plecam de pe fund, înaintam pe spate, ajungem la C7, mergem pe deasupra omoplatului, prelucram fibre din muşchiul trapez pana la umăr, in semicerc;- linia a II-a: mijlocie; plecam de pe mijlocul fundului, înaintam pe spate pe muşchiul marele dorsal, ajungem pe omoplat si prelucram in semicerc muşchii de pe omoplat pana la umăr;- linia a III-a: linia laterala a spatelui sau linia axilei; plecam de la musculatura soldului, urcam pe partea laterala prelucrând micul si marele dinţat pana la cca. 3 cm de axila, prelucram apoi in semicerc micul si marele rotund.Se prelucrează mai intai jumătatea dreapta, depărtata de noi, apoi jumătatea stânga, apropiata; când ajungem la linia a treia de langa noi facem framantari cu mana stânga.Pe aceleaşi linii se realizează si framantarea cu doua mâini si cea contratimp, când shimbam poziţia si stăm cu fata la pacient. Intre framantari introducem cele doua neteziri principale: cate 1-2-3 neteziri.

Urmează geluirea - precedata de aproape toate tipurile de neteziri- cate treceri consideram ca sunt necesare. Geluirea se face doar la masajul terapeutic, nu si la cel de întreţinere si relaxare. Facem geluiri pe coloana, prin santurile paravertebrale, prelucram si cele trei laturi ale omoplatului, apoi spina omoplatului (o ieşitura osoasa, cu muşchii subspinos si supraspinos) si printre coaste; putem face apoi si pe crestele iliace (pe deasupra fundului).

11

FricţiuneaSe face pe aceleaşi trasee ca si geluirea; se face numai in masajul terapeutic. Este precedata, si ea, de aproape toate tipurile de netezire.Când prelucram coloana intram cu degetele printre vertebre, dam uşor la o parte tendoanele muşchilor prin miscari circulare si facem miscari de fricţiune direct pe vertebre (os; pe vertebre: cruciuliţe, cerculeţe; omoplat, printre coaste: înaintam uşor cu miscari de spirala-cerculeţe continue). La masajul de întreţinere si relaxare putem face o fricţiune cu toata palma pe muşchii paravertebrali.

VibraţiaMai intai cele doua neteziri principale.Facem vibraţii cu toata palma pe muşchii paravertebrali si pe fund; la masajul terapeutic se pot face vibraţii si printre coaste.

BatereaMai intai cele doua neteziri principale.Se realizează numai pe muşchi; pe toţi muşchii spatelui, pe lungimea lor, continuu, fara oprire intre tipurile de batere; zona rinichilor: batem foarte uşor sau chiar o evitam. Putem prelucra spatele si fundul in acelaşi timp sau mai intai unul si apoi celalalt - cum ne vine noua bine.Realizam bateri cu causul, nuiele, cu pumnul, iar pe fund si ciupituri.

Miscari dupa terminarea masajului spatelui: Miscari pasive - presiuni- cu mâinile de o parte si de alta a coloanei realizam apăsări mai uşoare sau mai puternice din aproape in aproape pe regiunea dorsala, eventual pe fund, nu si pe regiunea lombara;- mana peste mana direct pe coloana: presiuni uşoare pe coloana din aproape in aproape, evitând regiunea lombara;- putem face si presiuni din lateral, deasupra coastelor. Miscari active: exact prima mişcare - invitam pacientul sa inspire adânc pe nas, sa umple plămânii cu aer, apoi, in timp ce expira pe gura, noi îl apăsam cu mâinile poziţionate de o parte si de alta a coloanei, ajutându-l sa dea aerul afara, chiar si cantitatea reziduala.In cazul persoanelor obeze, ca si in cazul persoanelor atletice se pot face si extensii.

(Pe scurt: neteziri principale, neteziri secundare, neteziri principale, fram. 1 mana, neteziri princ., fram. 2 mâini, neteziri princ., fram. contratimp, neteziri princ+secundare, geluire, neteziri princ.+secundare, fricţiune, neteziri principale, vibraţie, neteziri princ., batere, neteziri princ., miscari.)

12

Masajul membrelor inferioare

Membrul inferior cuprinde: coapsa, gamba si piciorul.

Anatomie

Coapsa: Osul femur = osul coapsei, este un os lung – are 2 extremitati distale – epifize – si un corp - diafiza .Epifiza proximala este formata din capul femural (element articular care participa la articulatia coxo-femurala), colul femural si 2 proeminente – trohanterul mare si trohanterul mic.Epifiza distala prezinta - doua protuberante, care participa la formarea articulatiei genunchiului: condilul medial si condilul lateral si - doua proeminente, epicondilul medial si epicondilul lateral

Muschii coapsei:- regiunea anterioara: muşchiul cvadriceps femural (alcatuit din vastul lateral, vastul intermediar, vastul medial si dreptul femural); este principalul susţinător al genunchiului; la partea inferioara a tendonului este cuprinsa rotula – os care participa la formarea articulatiei genunchiului; muschiul iliopsoas (pricipalul flexor al coapsei), muschiul croitor (cel mai lung muschi al corpului)- regiunea posterioara: muşchiul biceps femural, semitendinos si semimembranos; fac extensia coapsei pe bazin; - regiunea mediala: grupa muşchilor adductori, muschiul pectineu, adductorul scurt , adductorul lung, adductorul mare si muschiul gracilis, care realizează mişcarea de adductie (apropie piciorul de planul sagital); - regiunea laterala: muschiul tensor al fasciei lata – realizeaza abductia coapsei (indeparteaza piciorul de planul sagital), Tendoanele muşchilor semimembranos, semitendinos si croitor, la nivelul insertiei distale pe tibie, formează "laba de gâsca" – complex aponevrotic situat pe fata mediala a genunchiului.

Gamba:- oase: doua la număr, tibia si peroneul (fibula); Tibia – os lung - epifiza proximala prezinta 2 condili tibiali, condilul medial si cel lateral, care se articuleaza cu cei echivalenti ai femurului- epifiza distala participa la formarea articulatiei gleznei si prezinta o proeminenta osoasa mediala – maleola internaPeroneul (fibula)– os lung – epifiza distala participa la formarea articulatiei gleznei si prezinta o proeminenta osoasa laterala – maleola externa

Muşchii gambei: - regiunea anterioara: muşchiul tibial anterior (flexor al piciorului), extensorul lung al halucelui si extensorul lung al degetelor (flexori ai piciorului si extensori ai degetelor); - regiunea posterioara: muschiul triceps sural (format din gastrocnemian si solear, realizeaza extensia piciorului)- inserat pe calcaneu prin tendonul lui Ahile, tibialul posterior (extensor al piciorului), flexorul lung al halucelui, flexorul lung al degetelor (extensori ai piciorului si flexori ai degetelor) si muschiul popliteu

13

- regiunea laterala: muşchii peronier lung si peronier scurt;

La alcatuirea articulatiei genunchiului participa femurul, rotula (patela) si tibia.La alcatuirea articulatiei gleznei participa tibia, peroneul (fibula) si o parte din oasele tarsiene (ale piciorului, vezi anatomia piciorului).

Spatiul popliteu se gaseste situat pe fata posterioara a genunchiului si este delimitat:- superior si lateral de bicepsul femural- superior si medial de muschii semimebranos si semitendinos- inferior, lateral si medial, de capetele gastrocnemianului (parte a

tricepsului sural)Spatiul popliteu este spatiu de trecere pentru artera si vena poplitee, nervul tibial si peronier comun (ramuri ale nervului sciatic).

Triunghiul Scarpa este localizat la nivelul fetei anterioare a coapsei, in portiunea ei superioara si este delimitat:

- superior de ligamentul inghinal (uneste spina iliaca antero-superioara si pubisul)

- medial de muschiul adductor lung- lateral de muschiul croitor

Acest spatiu anatomic este loc de trecere pentru nervul, artera si vena femurala.

Piciorul: vezi masajul piciorului

Masajul membrului inferior se realizează mai intai pe partea lui posterioara si apoi pe partea anterioara.

Poziţia pacientului: in decubit ventral (cu fata in jos).Poziţia terapeutului: lateral de piciorul pe care-l lucram, la nivelul gleznei, de obicei aşezat pe un taburet.

Execuţia masajului membrelor inferioareNeteziriAvem doua neteziri:1). pe fata posterioara a piciorului: punem degetele la nivelul cǎlcâiului, de o parte şi de alta a tendonului lui Ahile şi netezim cu ambele mâini odată, cu toatǎ palma, partea posterioarǎ a gambei pânǎ la genunchi, trecem pe fata posterioara a genunchiului cu o netezire mai uşoara si continuam pe coapsa pana la plica fesiera, când o mana imbraca soldul iar cealaltă coboară pe partea mediala;2). netezirea latero-laterala (latero-mediala): plecam cu netezirea de la nivelul maleolelor (oul piciorului=maleola), netezim partile laterale ale gambei si ale coapsei, iar mana care este pe interior, înainte de plica fesiera, urca si imbraca soldul si se intalneste cu mana cealaltă.In caz de traumatisme putem face o netezire cu 1-2 degete printre grupele de muşchi.

14

FramantareaSe executa pe trei linii:- mediala;- mediana-posterioara;- laterala: cu mana stânga;Se executa toate cele trei tipuri de framantare, cu neteziri intercalate intre ele.

Geluirea si fricţiuneaSe executa printre grupele de muşchi, cam pe trei linii, insistând asupra tendonului lui Ahile si calcaiului.

VibraţiaSe executa pe trei linii, ca framantarile.

BatereaSe executa sub toate cele trei forme (caus, nuiele, pumn) in lungul membrului inferior, pe toate grupele de muşchi.Nu se bate spatiul popliteu si nici nu se fac presiuni prea mari (in cadrul restului manevrelor) pentru ca pe aici trec vase de sânge si nervi importanţi (vezi anatomia)!

Mişcǎri Pasive: flexia gambei pe coapsa – 3-4 miscari progresiv, încercând sa atingem fundul cu calcaiul.

Invitam pacientul sa se întoarcă cu fata in sus si vom face masajul membrului inferior si pe partea lui anterioara, exact ca pe partea posterioara, doar ca la linia de mijloc, pe gamba, nu avem framantari. Pe linia a doua plecam cu framantarile de deasupra genunchiului.

Nu se bate triunghiul Scarpa si nici nu se fac presiuni prea mari (in cadrul restului manevrelor) pentru ca pe aici trec vase de sânge si nervi importanţi (vezi anatomia)!

Dupa batere putem face si mangăluirea sau rularea. Punem piciorul in dubla flexie, cu talpa pe canapea si cu genunchiul ridicat, prindem musculatura intre cele 2 palme si o rulam de la glezna spre genunchi si de la genunchi spre sold, mobilizând-o dupa planul osos.

Mişcǎri:-flexia coapsei pe bazin; se poate executa pasiv sau activ; la mişcarea pasiva prindem cu mana de glezna, cu cealaltă apăsam pe tibie, sub genunchi, presându-i genunchiul pe piept.

Atentie: miscarile pasive se executa doar in conditiile in care exista certitudinea absentei patologiei articulare si periarticulare!

15

Masajul piciorului

Masajul piciorului = masajul plantar = masajul tălpii

Topografie:Piciorul este delimitat superior de glezna, iar inferior de degete.

Anatomie:Oase:- tarsul: 7 oase tarsiene (talusul, calcaneul, navicularul, 3 cuneiforme si cuboidul), dispuse pe doua rânduri;- metatarsul: 5 oase metatarsiene- falangele degetelor: 14 in total la un picior, doua la haluce (deget mare picior) si cate trei la celelalte degete;

Muşchi: - pe fata dorsala: tendoanele extensorului lung al degetelor si extensorului lung al halucelui, precum si doi muşchi: extensorul scurt al degetelor (degetele II-IV) si extensorul scurt al halucelui;- pe fata plantara: tendoanele muşchilor flexorilor lung al degetelor si lung al halucelui, precum si muschi dispusi in trei grupe: grupul medial – responsabil de miscarea halucelui, grupul lateral – reponsabil de actiunea asupra degetului V (mic) si grupul mijlociu – aferent degetelor II-IV; din grupul mijlociu fac parte scurtul flexor al degetelor, muschii lombricali (flexie degete)- muşchii interosoşi plantari si dorsali;

Tot acest ansamblu formează bolta plantara, susţinuta de tendoane si ligamente puternice si de muschii interososi; aponevroza plantara este o formatiune fibroasa situata superficial, intre muschi si tendoanele de pa fata plantara, si tesutul celular subcutanat plantar

Poziţia pacientului: in decubit dorsal (cu fata in sus).Poziţia terapeutului: in fata tălpii.

Execuţia masajului piciorului:La masajul piciorului singur facem mai intai si un uşor masaj al gambei, măcar pe treimea ei inferioara.Neteziri:1). cu 4 degete printre tendoanele muşchilor extensori ai degetelor, pe partea dorsala; putem trece puţin si peste articulaţia gleznei;2). netezire principala: intre police si index, pe partea lateral externa a tălpii, plecând de la baza degetului mic si imbracand calcaiul pana când cele doua degete se unesc;3). netezire principala: netezirea pieptene in bolta plantara.

Framantari:Se executa pe doua linii:1). pe muşchii de pe latura lateral externa a tălpii, de la degetul mic spre cǎlcâi;2). pe linia musculaturii de sub pernuţele degetelor, de la degetul mic spre degetul mare.

16

Geluirea si fricţiunea1). se fac pe partea dorsala a piciorului, printre tendoanele extensorilor degetelor;2). pe cele doua muchii laterale ale piciorului, interna si externa;3). in talpa piciorului, in special asupra aponevrozei boltii plantare.Avem si o fricţiune cu nodul unui deget (articulaţia interfalangiana) in bolta plantara (scobitura piciorului).

Vibraţia: Se face pe aceleaşi trasee ca si geluirile. Pe partea dorsala: vibraţie cu vârful degetelor; in talpa: vibraţie cu nodul degetelor.

BatereaSe face numai baterea cu pumnul si numai in bolta plantara (scobitura piciorului).

Miscari1. O mişcare speciala de mobilizare a oaselor tarsului si metatarsului. Aplicam indexul de la ambele mâini in bolta plantara si policele pe partea dorsala:- prima mişcare: fixam talpa cu indexul si cu policele alunecam in lateral, spre partile laterale ale piciorului, mobilizând oasele tarsului si metatarsului;- a doua mişcare: fixam piciorul cu policele pe partea dorsala si cu indexul tragem spre partile laterale ale piciorului, mobilizând oasele tarsului si metatarsului in sens invers;2). Alte miscari: flexia si extensia gleznei, miscari de lateralitate interna si externa, miscari de rotaţie interna si externa si miscari de circumducţie. Se executa mai intai pasiv, apoi activ.

Masajul abdomenului

Topografie: Abdomenul este delimitat inferior de simfiza pubiana si de crestele iliace anterioare, iar superior de ultimele perechi de coaste si de capătul sternului.

Anatomie- pe mijloc, pe linia ombilicului si pubiana, avem linia alba, iar de o parte si de alta a acesteia avem cei doi muşchi drepti abdominali;- muschii oblici abdominali, extern si intern;- muşchiul transvers abdominal;- posterior, intre coasta XII si creasta iliaca se gaseste patratul lombar- central, deasupra simfizei pubiene, se afla muşchiul piramidal, care intinde linia alba Musculatura abdomenului: rol de presa asupra organelor abdominale Muşchii drepţi abdominali, patratul lombar si muschii paravertebrali au rol in mentinerea rectitudinii coloanei vertebrale.

Poziţia pacientului: in decubit dorsal (cu fata in sus), cu membrele inferioare in dubla flexie (flexia coapsei pe bazin, flexia gambei pe coapsa), tălpile sprijinite pe bancheta / masa.Poziţia terapeutului: in dreptul abdomenului, cu fata la pacient.

17

Execuţia masajului abdomenului

Nu vom face masaj pe un abdomen prea plin sau când vezica este plina.

Neteziri: - o netezire principala, circulara, in sensul acelor de ceasornic (sensul evacuării intestinelor): punem o mana de partea depărtata de noi, intre creasta iliaca si coaste, iar cealaltă mana de partea apropiata de noi, in oglinda; alunecam mâinile in sens circular pana când palma stânga intalneste antebraţul drept, aluneca uşor peste acesta, si revenim in poziţia din care am plecat;- o netezire secundara: asupra intestinului subţire: poziţionam policele sub ombilic, iar palma va descrie o mişcare de evantai pe deasupra ombilicului; degetele se vor strânge sub forma de pumn, dupa care le deschidem in evantai si reluam mişcarea.

Framantari:Se executa pe 3 linii: prima linie este cea de langa linia alba - muşchii drepţi abdominali, apoi linia mijlocie/mediana, si ultima linie, cea laterala.Se vor executa toate cele 3 tipuri de framantari.

Geluirea si fricţiunea:Se fac pe sub coaste, pe colon, plecând de pe partea alăturata (de la stânga la dreapta), in sensul evacuării intestinale.Fricţiunea se face si pe crestele iliace anterioare.Atât pentru geluire cat si pentru fricţiune, daca vrem sa mărim presiunea, aşezam mana peste mana.

Vibraţia:Se face cu toata palma pe muşchii abdominali si cu partea cubitala pe sub coaste, pe deasupra ficatului si pe colon.

Baterea:Se executa in evantai deasupra ombilicului, in special pe muşchii drepţi abdominali; la sportivi si pe abdomen. Sub ombilic se face baterea sub forma de ciupituri.

Miscari:- Miscari pasive: de mobilizare a masei intestinale si a organelor abdominale; poziţionam mâinile ca la netezirea principala, cu o mana împingem iar cu cealaltă tragem spre linia mediana pe care o traversam pana când mâinile ajung fiecare de cealaltă parte; a doua mişcare: ambele mâini poziţionate pe partea depărtata de noi, mobilizam masa intestinala/organele spre linia mediana, basculam mâinile si ajungem de partea apropiata de noi; repetam mişcarea in sens invers; a treia mişcare pasiva: mana peste mana, pe linia alba, facem presiuni asupra abdomenului; se poate executa si activ: pacientul umfla in mod voit abdomenul iar noi opunem rezistenta.- Miscari active: pacientul duce un genunchi la piept, apoi pe celalalt, apoi un picior întins sus, apoi celalalt, apoi cu amândouă picioarele sus, bicicleta, foarfecă, miscari de înot; menţinerea ambelor picioare sus, pentru câteva secundeLa sfârşit: vibraţii uşoare (tremurături), asupra abdomenului si pe membrele inferioare.

18

Masajul toracelui anterior

Topografie:Regiunea toracelui anterior este delimitata superior de clavicula iar inferior de ultimele perechi de coaste (mai exact: a zecea pereche de coaste).

Anatomie:Oase:-osul stern, cu partile componente – manubriu sternal, corp si apendicele xifoid;- 10 perechi de coaste; perechile I-VII se numesc coaste adevarate deoarece cartilagiul lor se articuleaza cu sternul; perechile VIII, IX si X se numesc coaste false, deoarece cartilagiul lor se unesc intre ele si cu cartilagiul coastei VII; coastele XI si XII sunt flotante- 2 clavicule, articulate anterior si medial cu sternul, la nivelul manubriului sternal

Muşchii: - marele si micul pectoral, muschiul subclavicular- muschiul dintat anterior (la nivelul primelor zece coaste)- muschii intercostali externi si interni;

Poziţia pacientului: decubit dorsal (cu fata in sus)Poziţia terapeutului: in dreptul ultimelor perechi de coaste.

Execuţia masajului toracelui anterior

Neteziri:2 neteziri principale:- parasternala: punem degetele de-o parte si de alta a sternului, la nivelul apendicelui xifoid si alunecam spre manubriu, dupa care mâinile aluneca in lateral spre umeri, cu degetele pe sub clavicule, imbracand bine umerii; la femei trecem cu grija printre sâni, ridicând partile laterale ale mâinilor in forma de fluture;- netezirea latero-laterala: punem mâinile lateral, de la ultimele coaste cu degetele îndreptate înainte, alunecam pana aproape de axila, dupa care urcam pe deasupra sânilor si pe sub clavicule pana când mâinile se unesc si se petrec la nivelul manubriului sternal; la femeile cu sânii mari aceasta netezire pleacă doar de deasupra sânilor, pe muşchiul care susţine sânul;Neteziri secundare- netezirea cu 2 degete pe stern, de la capătul sternului la manubriu;- netezirea intercostala: schimbam poziţia si ne întoarcem la 180o in dreptul umerilor si netezim cu degetele răsfirate in grebla printre coaste si pe sub clavicule, intai pe partea depărtata de noi si apoi pe cealaltă; la barbati putem face si o netezire intre stern si pectoral, pana la nivelul mamelonului..Încheiem cu cele doua neteziri principale.

Framantari:Se executa la barbati hemitoracal (pe jumătate de torace), pe 2 sau pe 3 linii, având grija sa protejam mamelonul; la femei se face pe marele pectoral deasupra sânului, pe o linie sau 2, in functie de mărimea sânului.Se executa toate cele 3 tipuri de framantari.

19

Geluirea si fricţiunea:Se vor face pe stern, pe sub clavicule, printre coaste si printre fibrele muşchilor pectorali.

Vibraţia:Se va realiza pe aceleaşi trasee, mai ales pe muşchiul marele pectoral.

Baterea:La barbati se face pe tot hemitoracele: baterea caus si nuiele; pe pectoralii dezvoltaţi se face si baterea cu pumnul.La femei se face doar baterea in nuiele pe muşchiul marele pectoral.

Miscari:Uşoare apăsări pe stern si din lateral asupra coastelor.Exerciţii active de respiraţie ampla: inspiraţie si expiraţie ajutate de miscari ale braţelor.

Masajul membrului superior

Topografie:Delimitarea superioara este articulaţia umărului; delimitarea inferioara este articulaţia pumnului.Anatomie:Membrul superior cuprinde: braţul, antebraţul si mana.Oase:- osul braţului = humerus; epifiza proximala prezinta capul humeral care se articuleaza cu scapula; epifiza distala prezinta o suprafata articulara pentru articularea cu radiusul si cubitusul (articulatia cotului)- oasele antebraţului: radius (lateral) si cubitus (ulna)(medial);- oasele mâinii: vezi masajul mâinii.

Muşchii:

Muşchii braţului: - pe partea anterioara: bicepsul, care realizează flexia antebraţului pe braţ; coracobrahialul (adductia bratului) si brahialul (flexor al antebratului pe brat)- pe partea posterioara: tricepsul, care realizează extensia antebraţului pe braţ;

Gasim la acest nivel si deltoidul, care e muschi al umarului, cu cele trei fascicule, anterior, mijlociu si posterior.La nivelul humerusului se insera si urmatorii muschi: marele dorsal, subscapularul, rotundul mare si mic, supra si infra-spinosul si pectoralul mare

Muşchii antebraţului:- anterior: grupa muşchilor flexori (ai palmei si degetelor) si pronatori;- posteriori: grupa muşchilor extensori (ai palmei si degetelor) si abductori.- lateral: abductori, supinatori

20

Muşchi agonisti = sunt numiţi muşchii care exercita actiuni sinergice (acelasi tip de miscare); ex.: brahioradialul (regiunea anterioara a antebratului) si bicepsulMuşchi antagonişti = muschi care actioneaza opus; ex.: bicepsul + tricepsul.

Poziţia pacientului: la masajul general: in decubit dorsal (cu fata in sus); putem face si din poziţie şezut: când se face masajul mâinilor o data cu ceafa.Poziţia terapeutului: de o parte sau de alta a canapelei, in functie de mana/partea pe care o lucrează.

Execuţia masajului membrului superiorNeteziri:2 neteziri, care sunt principale:- netezirea flexorilor: plecam cu netezirea de pe latura interna a antebraţului; se realizează intre index si police; când ajungem in apropierea cotului, continuam cu netezirea pe partea anterioara a braţului; - netezirea extensorilor: pe partea lateral-externa a antebraţului si pe partea posterioara a braţului.

Framantari:Se fac pe aceleaşi trasee ca si netezirile.

Geluirile si fricţiunile:Se fac printre grupele musculare, tot cam pe doua linii; eventual le putem face urmărind si oasele radius si cubitus.

Vibraţia:Se va realiza cu toata palma pe aceste doua grupe de muşchi: flexori si extensori.

Baterea:De obicei se face doar la persoanele cu musculatura puternica.

Putem face si mǎngăluirea (rularea), in special la muşchii braţului.

Miscari:- flexia si extensia cotului;- miscari din articulaţia pumnului;- miscari din articulaţia umărului.

21

VIII. Masajul mâinii

Masajul mâinii = masajul palmeiTopografie:Superior este delimitata de articulaţia pumnului, iar inferior avem degetele.Anatomie:Oase:- carpul: 8 oase carpiene dispuse pe doua rânduri (scafoid, semilunar, piramidal, pisiform – trapez, trapezoid, osul mare si osul cu carlig);- metacarpul: 5 oase metacarpiene (cate degete avem la o mana);- falangele: 14 la o mana, cate 3 la fiecare deget, cu excepţia degetului mare care are doar 2 falange.Muşchii: - eminenta tenara: grupa de muşchi dispusa sub degetul mare;- eminenta hipotenara: grupa de muşchi dispusa sub degetul mic;- pe partea dorsala a mâinii: tendoanele muşchilor extensori ai degetelor;- pe partea anterioara (palmara) a mâinii: tendoanele muşchilor flexori Degetele au muşchi numai pe fata lor palmara. Degetul mare si cel mic au muşchi si pe fata lor latero-externa.Aponevroza palmara este o formatiune fibroasa cu rol de protectie a tendoanelor flexorilor degetelor; este situata superficial, sub tesutul celular subcutanat palmar.

Poziţia pacientului: va tine mana cu palma in sus.Poziţia terapeutului: va tine mana pacientului pe genunchiul lui sau in palma ori pe canapeaua de masaj – cum ii vine lui bine.

Execuţia masajului mâinii

Când facem masajul mâinii singur, facem si un uşor masaj al antebraţului si braţului.

Neteziri:1). întoarcem mana/palma cu fata-n jos si o ţinem intr-o uşoara extensie si netezim cu degetele noastre printre metacarpiene si tendoanele extensorilor pana dincolo de articulaţia pumnului;2). netezire principala: întoarcem palma cu fata-n sus si netezim intai eminenta tenara, intre police si index si apoi netezim si eminenta hipotenara; 3). netezirea cu un deget printre cele doua eminente;4). netezire principala: netezirea pieptene pe aponevroza palmara.

Framantari:Facem framantari pe eminenta tenara, pe cea hipotenara si pe pernuţele de sub degete. Executam toate cele trei tipuri de framantare.La framantarea cu o mana avem o linie in plus, cea dintre degetul mare si aratator.

Geluirea si fricţiunea:1). pe partea dorsala a mâinii, printre oasele metacarpiene si tendoanele extensorilor: cu doua degete;2). pe partile laterale ale palmei si printre cele doua eminente.In plus, la fricţiune, vom face si fricţiunea cu nodul unui deget pe aponevroza palmara.

22

Vibraţia:Se va realiza pe traseele geluirii.

Baterea:Sub forma de nuiele pe cele doua eminente si cu pumnul pe aponevroza palmara (mijlocul palmei).

Masajul degetelorAvem o singura netezire: ţinem un deget si netezim fata sa palmara intre index si police.Framantarea se face pe fata palmara, iar la degetul cel mare si la cel mic si pe partea laterala.Geluirea si fricţiunea degetelor se fac pe cate doua laturi odată: antero-posterior si latero-lateral.

Miscari:Pasive:- o mişcare speciala de mobilizare a carpului si metacarpului: punem indexul in palma (jos) si policele pe partea posterioara a mâinii; indicele ramane fix, iar policele trage lateral si in jos; apoi policele ramane fix si tragem cu indexul lateral si in sus;- alte miscari: - flexia si extensia pumnului; - miscari de lateralitate; - supinaţie si pronaţie; - circumducţie: intr-un sens si in celalalt.Active: aceleaşi miscari executate in mod activ: in plus avem si strângerea si deschiderea pumnului, apropierea si depărtarea degetelor etc.La articulaţiile degetelor nu avem decât flexii si extensii, executate si pasiv si activ.

Masajul regiunii cervicale

Masajul regiunii cervicale = masajul coloanei cervicale

Topografie:Superior este delimitata de linia nucala (care uneşte gatul cu capul), iar inferior este delimitata de linia care trece printre vertebra C7 (ultima cervicala) si T1 (prima toracala).

Anatomie:Oase:- coloana cervicala cu cele 7 vertebre cervicale notate C1 - C7; C1 se numeşte atlas (- se articulează cu osul occipital), C2 se numeşte axis (are ca un spin /dinte care se articulează cu atlasul si in jurul căruia atlasul se poate roti: in felul acesta rezulta mobilitatea gatului, ca putem privi in toate partile, putem da capul uşor pe spate); C7, ultima vertebra cervicala, este proeminenta si se simte la palpare; primele sase vertebre cervicale (C1-C6) sunt strabatute la nivelul apofizelor laterale de artera vertebrala stanga si dreapta, care iriga predominent trunchiul cerebral si creierul mic; tot la acest nivel se gaseste plexul brahial (format de perechile de nervi spinali C5-C8 si T1)- cu exceptia vertebrei C7, a carei apofiza spinoasa este proeminenta, celelalte vertebre sunt mai greu accesibile la palpare, la acest nivel fiind prezent ligamentul nucal (C7 – occipital)

23

- cei doi omoplaţi; omoplatul are trei laturi/muchii (forma unui triunghi: latura sau muchia superioara, cea laterala si cea vertebrala); sub muchia superioara se afla o creasta/proeminenta osoasa care brăzdează omoplatul = spina scapulara;- coastele: omoplatul acoperă primele 5-6 perechi de coaste.

Muşchii: - superior, deasupra omoplatului, de la occipital pana la umăr: muşchiul trapez; sunt doi muşchi trapezi, drept si stâng;- deasupra spinei scapulare: muşchiul supraspinos;- dedesubtul spinei scapulare: muşchiul subspinos sau infraspinos;- muşchiul ridicător al scapulei (omoplatului)- muschii romboizi- muşchii paravertebrali;

Poziţia pacientului: in şezut, pe un taburet sau pe canapeaua de masaj.Poziţia terapeutului: in spatele pacientului, in picioare sau stand aşezat pe canapea.

Execuţia masajului cervical

Neteziri:1). netezire principala: netezirea latero-laterala; plecam cu palmele de la nivelul occipitalului, alunecam spre umăr si imbracam muşchiul trapez si suprascapularul (ridicătorul omoplatului), imbracam umerii, ridicam mâinile si revenim la poziţia iniţiala;2). netezire principala: netezirea paravertebrala; plecam tot de la nivelul occipitalului si alunecam cu palmele printre omoplaţi, pe musculatura paravertebrala pana la vârful inferior al omoplaţilor;Neteziri secundare:3). netezirea cu doua degete prin santurile paravertebrale, de la occipital pana intre omoplaţi;4). netezirea intre index si police de la occipital spre umăr, separat a fiecarui muşchi trapez in parte; cu o mana susţinem capul, iar cu mana opusa netezim trapezul de cealaltă parte a mâinii;5). netezirea pieptene intre coloana si omoplat.Încheiem cu cate o netezire principala si trecem la framantari.

Framantari:Se executa pe cate trei linii pe fiecare parte:1). de la occipital pana la umăr, pe muşchiul trapez si suprascapular;2). de la occipital pana la unghiul intern (vertebral) al omoplatului, dupa care prelucram musculatura de pe omoplat pana la vârful inferior al omoplatului; linia a doua este practic linia omoplatului;3). linia muşchilor paravertebrali: de la occipital coboram printre coloana si omoplat.Prelucram intai o parte a cefei, pe trei linii, apoi si partea cealaltă, similar. Se executa toate cele trei tipuri de framantari.

REGULA: In timpul framantarii cu o mana, mana de pe partea pe care o prelucram va susţine capul in poziţie anatomica si intr-o uşoara extensie (aplecare) spre partea pe care o prelucram, iar cealaltă mana (opusa parţii pe care o lucram) efectuează framantari. Schimbam mâinile intre ele si prelucram si partea cealaltă.

24

La framantarea cu doua mâini si la cea contratimp nu mai putem susţine capul, dar vom avea grija, pe cat posibil, ca acesta sa stea in echilibru (in poziţie anatomica; avem o pârghie biologica de gradul I - gen fântâna cu cumpăna).

Geluirea si fricţiunea:Se realizează pe următoarele trasee:1). traseul paravertebral;2). pe doua muchii ale omoplatului: muchia vertebrala si muchia superioara;3). traseul muşchilor trapezi;4). linia nucala (unde se uneşte gatul cu capul).In plus, la fricţiune, vom face si fricţiunea circulara cu degetele in găurile occipitale (ale nervului Arnold - vezi nevralgia de nerv Arnold).

Vibraţia:Se va realiza pe traseele geluirii:- cu doua degete paravertebral;- cu toata palma paravertebral si pe latura laterala (muşchii trapezi);- cu 1-2 degete pe marginile găurilor nervului Arnold.

Baterea:Sub cele trei forme, in special in unghiul costo-vertebral.

Miscari dupa masajul coloanei cervicale- flexia si extensia gatului (capului): pentru extensie o mana sta in creştet, iar cealaltă sub vertebra C7; pentru flexie mâinile se inversează : una sta pe creştet si cealaltă pe piept;- miscari de lateralitate: spre stânga si spre dreapta; o mana sta pe creştet, cealaltă fixează umărul spre care aplecam capul;- miscari de rotaţie: spre dreapta, spre stânga; cu o mana pe bărbie tragem, iar cu cealaltă poziţionata dupa ureche, împingem, mai intai intr-un sens, apoi in celalalt (- pacientul priveste spre umăr);- circumducţia: o mana pe creştet, cealaltă sub C7, aplecam capul înainte, cu bărbia in piept, facem rostogolire ampla a gatului/capului, astfel incat sa treacă prin toate cele patru puncte cardinale, de 3-4 ori; oprim capul cu bărbia in piept pentru o secunda si reluam mişcarea in sens invers, de acelaşi număr de ori. In final ne oprim, tot cu bărbia in piept, revenim cu capul in poziţia normala, prindem cu podul palmelor e osul de dupa ureche, iar cu degetele deasupra urechii (prindem urechea in caus, cu degetele in sus) si facem tracţiuni-ridicări ale capului = elongaţie asupra vertebrelor cervicale.Putem încheia si cu o netezire.

25

Masajul capului

Topografie: calota craniana

Anatomie:Oase:- oasele calotei craniene: - anterior: osul frontal; - posterior: osul occipital; acestea sunt oase nepereche; - lateral: 2 oase temporale, situate la nivelul tâmplelor; - lateral superior: 2 oase parietale. Temporalele si parietalele sunt oase pereche.

Muşchi: muşchiul pielos al scalpului

Poziţia pacientului: stand pe un taburet.Poziţia terapeutului: in spatele si in lateralul pacientului.

Planul sagital (linia care uneşte nasul cu proeminenta occipitala): împarte calota in doua: dreapta si stânga.Planul frontal principal (median lateral: uneşte urechile): împarte calota in doua: fata si spate.Creştetul/vârful capului = vertex

Execuţia masajului capului

Neteziri:1). stăm lateral de pacient, intr-o parte: punem o mana la frunte si degetele celeilalte mâini sub occipital si netezim scalpul, degetele intrând prin par si întâlnindu-se in vertex, dupa care se ridica; netezim separat calota dreapta, apoi stânga;2). stăm in spatele pacientului: punem degetele de la ambele mâini la nivelul tâmplelor (in fata urechii) si netezim pana in vârful capului; apoi degetele in spatele urechii, la baza occipitalului si netezim de asemenea pana in vertex.Practic sunt patru neteziri in total: partea dreapta-partea stânga (= prima netezire), partea din fata-partea din spate (a doua netezire).

Geluirea, fricţiunea si vibraţiaSe realizează tot pe traseele netezirilor, cu ambele mâini odată, cu toate degetele odată.

Framantari si bateri nu avem.

Miscari dupa masajul capului1). fixam bine cu degetele la nivelul parietalelor pielea capului si mobilizam scalpul de pe calota craniana: in sus si in jos;2). uşoare presiuni laterale si antero-posterioare.

Ne putem întâlni cu câteva situaţii: chelie (se poate face masaj, cu o picătura de ulei); periuţa (de evitat sa facem masaj); par de lungime normala (scurt spre mediu: cel mai bine se face masajul capului); par lung (ridicam mâinile dupa ce trecem 10-15 cm prin par).

26

Masajul feţei si al frunţii

AnatomieOase:- la frunte avem osul frontal;- la fata avem mandibula (maxilarul inferior) si maxilarul superior (stâng si drept, deci doua oase);- umerii obrajilor sunt daţi de cele doua oase zigomatice care împreuna cu osul nazal formează piramida nazala.Muşchi:- muşchii mimicii au un capăt de prindere pe pielea fetei si celalalt pe os.Poziţia pacientului: pe canapea cu fata in sus, cu marginea canapelei uşor ridicata sau/si cu o pernuţa sub cap; sau stand pe un scaun cu spătar de obicei si cu capul sprijinit pe pieptul terapeutuluiPoziţia terapeutului: la capul pacientului, in spate.

Execuţia masajului fetei si al frunţiiNeteziri1). netezire principala: punem degetele la nivelul bărbiei astfel: degetul 4 (inelarul), chiar pe zona mentoniera (pe mandibula), degetul mic (5, oricular) sub bărbie si degetele 3 si 2 pe fata si netezim pana la articulaţia temporo-mandibulara (pana la urechi) – de la bărbie spre urechi;2). netezire secundara: cu indexul deasupra buzei superioare, la mijloc, netezim pana la articulaţia temporo-mandibulara;3). netezire principala: punem toate degetele la baza nasului si netezim pe umărul obrajilor pana la tâmple.Pentru frunte: 1). punem degetele la mijlocul frunţii si netezim fruntea pana la oasele temporale (pana la tâmple);2). netezim cu 1-2 degete pe sub arcadele orbitale (pe sub sprâncene);3). ochii închişi: neteziri uşoare cu indexul deasupra globilor ochilor; trebuie sa avem mâinile foarte curate;4). netezirea contra ridurilor (laba de gâsca de la coada ochilor): punem degetele 2 si 3 (index si medius) la unghiul exterior al ochilor si in timp ce tragem spre ureche îndepărtam degetele intre ele si întindem bine pielea.Atenţie: când lucram fruntea sau fata separat, ochii intra si la un masaj si la celalalt.

FramantariCate doua linii pe fiecare parte a fetei:1). de la regiunea mentoniera (nivelul bărbiei) pana la articulaţia temporo-mandibulara (linia mandibulei);2). plecam de la comisura bucala, prindem apoi osul zigomatic (musculatura obrazului) pana la temporale (in fata urechilor).Executam framantarea cu o mana, cu doua mâini si contratimp.La frunte nu avem framantari.Totul se face ascendent.

Geluiri si fricţiuni1). prima linie este cea a mandibulei: din mijlocul bărbiei pana la articulaţia temporo-mandibulara;

27

2). a doua linie: pe osul zigomatic pana la tâmple.Se pot face si pe maxilarul superior (deasupra buzei superioare).La frunte: pe toata fruntea, fie de la centru spre tâmple, fie de la un capăt la celalalt.Insistam cu fricţiunea pe sub arcade (inferioara si superioara), la coada ochiului si la baza piramidei nazale.

VibraţiaSe face cu toata palma pe musculatura obrazului, pe frunte si pe sub arcade

BatereaCu degetele ca la pian: pe obraz, frunte, arcade.Pe obraz: si baterea sub forma de ciupituri.

Miscari dupa terminarea masajului fetei si al frunţii (kinetoterapie)Se pot executa pasiv si activ:- deschiderea si închiderea gurii;- miscari de lateralitate a mandibulei;- miscari de anteductie si retroductie;Doar active:- închiderea si deschiderea ochilor. Putem întâlni pareze faciale – masaj selectiv (de reechilibrare).

28

Masajul general

Masajul regional: se prelucrează numai masa musculara prin neteziri, framantari, fricţiune cu toata palma asupra masei musculare si batere.Masajul zonal: este masajul concentrat asupra articulaţiilor, liniilor intermusculare, tendoanelor sau asupra unor zone de afecţiuni; se fac neteziri, geluiri, fricţiuni, vibraţii.Masajul terapeutic: reprezintă masajul regional + masajul zonal. Masajul terapeutic se aplica doar asupra unor zone sau segmente afectate; nu exista si nu se face masaj terapeutic general. Masajul terapeutic al unei regiuni poate dura intre 10-15 si chiar 20 minute (masajul umărului cel mai mult; apoi spatele etc.).

Masajul general

Reprezintă un masaj de întreţinere si relaxare la care se prelucrează numai masa musculara, ca in cazul masajului regional. Durata masajelor regionale din cadrul masajului general poate dura intre 5-15 minute. Masajul general durează 50-60 minute.

Descrierea masajului generalPacientul/clientul va sta cu fata in jos, relaxat; începem cu masajul regiunii spatelui, picioarele fiind de obicei acoperite cu un prosop. Si in cazul masajului spatelui si al membrelor inferioare netezirile trebuie sa fie cat mai prelungi, sa cuprindă fesele si soldurile. Insistam pe framantari si pe bateri; pentru relaxarea masei musculare putem face si fricţiuni cu toata palma.Urmează masajul membrelor inferioare: neteziri prelungi, framantari si fricţiuni cu doua mâini odată si bateri. Invitam pacientul sa se întoarcă cu fata in sus si prelucram si partea anterioara a membrelor inferioare, dupa aceeaşi regula. Facem si câteva neteziri pieptene pe talpa.Aşezam membrele inferioare in dubla flexie si prelucram abdomenul si toracele anterior împreuna; toracele anterior este opţional.Urmează apoi masajul membrelor superioare: dupa aceleaşi reguli ca la membrele inferioare, ba chiar mai sumar, căci baterile pot fi foarte uşoare sau chiar putem sari peste ele daca muşchii sunt mai puţin dezvoltaţi.Invitam pacientul sa stea acum in şezut pe un scaun/taburet sau pe canapea si noi, in spatele lui, prelucram regiunea cervicala; putem face si o trecere-doua de fricţiuni asupra articulaţiilor vertebrale si găurilor occipitale.Opţional, putem încheia cu câteva neteziri pe cap.In cazul obezităţii cel mai mult se insista pe framantari; vom prelucra ţesutul adipos uşor intre degete pentru a nu face vânǎtǎi. Tot in cazul obezităţii putem intercala intre masajul regiunilor miscari active, in special pentru abdomen.

Durata totala: daca masajul a fost executat in ritm mai alert, va dura 45-50 min.; in ritm normal: 50-60 min.; cu exces de zel: peste 60 minute.

Intensitatea masajului va creste uşor, o data cu numărul şedinţelor. La un masaj general se distruge un număr important de celule imbatranite care sunt preluate apoi de circulaţia sangvina ajutând astfel la reîntinerirea ţesuturilor. Este foarte indicat ca masajul sa fie asociat cu exerciţii fizice: gimnastica medicala, alergări etc.

29

De asemenea, când urmărim o accentuare a efectului relaxant, masajul se va asocia cu proceduri de termoterapie: bai calde, împachetări, sauna etc.

Masajul anticeluliticEste un masaj terapeutic.Se face mai intai un masaj regional pe regiunile/segmentele afectate, dupa care se trece la masajul terapeutic zonal, insistând pe framantari, in special pe cea contratimp; vom căuta sa prindem o masa cat mai mare de ţesut adipos, astfel incat, chiar daca lucram cu o intensitate ceva mai mare, sa nu producem leziuni; baterile vor fi uşoare.Putem insista si pe fricţiuni, căutând sa imbunatatim structura si sa redăm elasticitatea ţesutului conjunctiv, a stratului adipos si a dermei(pielii).Pentru a mari efectul, masajul anticelulitic se poate combina cu proceduri de împachetare la cald (de obicei cu parafina), si cu creme/substanţe termoactive care sa mărească microcirculatia in ţesut.

30