Globalism Si Globalizare

Embed Size (px)

DESCRIPTION

gg

Text of Globalism Si Globalizare

CURS - 19.02.2013

ELEMENTE INTRODUCTIVE-ambiguitati-Primul aspect de care se tine seama domeniu de studiu ce naste foarte multe controverse ce rezulta in virtutea faptului ca fiind un proces complex (globalizrea) analiza sa nu se poate limita la un singur domeniu de studiu.A doua caracteristica tine de faptul ca procesele globale afecteaza un nr.mare si foarte variat de actori: state, economii, comunitati, sisteme politice, etcConcluzia vorbind despre studiul globalizarii, vorbim de o serie de intrebari cu raspunsuri multiple.

David Held identifica 4 controverse (surse):I. Conceptualizareaglobalizarea ca fenomen cu finalitate bine definita(piata perfecta, aparitia cetateniei cosmopolite ideal tip

globalizarea ca proces reversibil; tensiunea globalizare-localizare, distinctia dintre internationalizare si globalizare

II. Cauzalitatea ce sta la baza globalizarii 2 directii de analiza1. cei ce considera ca globalizarea este efectul unui macro-proces (teza mono cauzalitatii)2. teza multi cauzalitatii in analiza globalizarii exista mai multi factori a caror actiune agregata sustine procesul de globalizare (mecaniste economice, ideologia, factori culturali).

III. Impactulglobalizarea economica totala si domnanta reflectatat in disparitia statului si rolului sau in producerea bunastarii, locul lui este luat de piata.

Statul ramane actor central (teza sceptica) intr-o lume globala dar apar si se consolideaza si alti actori relevanti (organizatii internat., organizatii teroriste)

IV. Directiile sau dinamica schimbarii 3 pattern-uri ce pot fi direct corelate cudezbaterile din interiorul domeniului de studiu hilerglobalism-transnationalism.

1.Schimbarea este liniara prezinta evolutie istorica fireasca (teza hiperglobalista)2. Schimbarea trebuie inteleasa si studiata din perspectiva cauzelor multiple care o determina.Analiza trebuie sa puna accent pe context si pe diferente pe de o parte si pe indentificarea elementelor comune (teza sceptica).3. Nu putem identifica o dinamica (model) al schimbarii schimbarile nu pot fi predictibile, cuantificabile, vizibile in manifestarea lor.

Held globalizarea reflecta o perceptie larga, a faptului ca lumea se transforma cu rapiditate intr-un spatiu social comun.Aceasta transformare se petrece sub influenta fortelor economice si tehnologice, si astfel evolutiile dintr-o regiune a lumii pot avea consecinte profunde asupra indivizilor si comunitatilor din partea cealalta a Globului.G.Ritzer defineste globalizarea ca fiind un proces/procese transplanetare care implica cresterea mobilitatii mutidirectionale a oamenilor, obiectelor, proceselor, si informatiilor dar si a structurilor pe care acestea le creeaza si din care sunt constranse.Globalismul: 2 teoreticieni Verto Vec si Posey

In timp ce globalizarea se refera la un proces ce genereaza fenomene globale, globalismul are la baza un tip de perceptie al lumii ca intreg.Globalismul aduce in prim planul discutiei, felul in care indivizii internalizeaza o viziune despre lume, a spatiului comun.

DEZBATERI ALE GLOBALISMULUI

1. Teza Hiperglobalista: viziune optimista a procesului de globalizare asociata cu o evolutie liniara concentrata in jurul reformelor economice care se presupune ca vor conduce la disparitia statului si inlociurea cu piata globalaLogica neoliberala binele social generat prin dereglementare masina, prin specializare si diviziunea munciiAceasta teza este sustinuta de dezvoltarea democratiilor liberale si institutiilor globale.

2. Teza Sceptica: integrarea economica nu este suficienta pentru a genera o viziune optimista cu privire la globalizare.- Aduce in discutie ca schimburile si fluxurile economice nu sunt caracteristice doar perioadei contemporane, ptr a fi direct conectate cu procesul globalizarii.- Distictie clara intre internationalizare (intensificarea fluxurilor globale rezultate in urma unor decizii politice) si globalizare.- Problematica regionalizarii (presupune concentrarea economiei globale in jurul a 3 blocuri financiare si comerciale Europa, Asia Pacific si America de Nord.- Problematica inegalitatilor si polarizarii sociale generata de liberalizarea pietei (critica la adresa neoliberalismului) adancirea inegalitatilor sociale, va condude la revigorarea nationalismelor si fundamentalismelor la refragmentarea lumii si erodarea integrarii prefigurate de hiperglobalisti.CURS - 05.03.2013

3. Teza transformativista/transformationalista:Reprezinta o intelegere a fenomenului globalizarii aflata la intersectia intre intern, international, global si local, fapt ce determina aparitia unor fenomene greu predictibile. Pornind de aici, sustinatorii acestei teze raman rezervati in ceea ce priveste felul in care va arata viitorul, tocmai in virtutea faptului ca acesta se construieste prin infuzia a nenumarate ingrediente, unele aflate in profunda contradictie, rezultatul fiind astfel nesigur. Nucleul dur al argumentului transformativist se dezvolta in jurul convingerii ca globalizarea contemporana construieste sau reproiecteaza puterea, functiile si autoritatea guvernelor nationale. Ex: credinciosi hiperglobalisti; atei sceptici; agnostici transformativisti.Desi nu contesta faptul ca statele isi mentin dreptul egal la suprematia efectiva asupra a ceea ce se petrece pe teritoriul lor, transformativistii afirma ca peste suveranitate se suprapune in grade diferite interventia institutiilor de guvernare internationala, dar si constrangeri legate de dreptul international.

GLOBALIZAREA POLITICII

De-a lungul timpului, putem vorbi de mai multe modele de organizare a dominatiei politice, de la cetatile din Grecia Antica, la sistemele de tip imperial, pana la statul national modern si la constructiile internationale. Punctele de reper in aveasta evolutie sunt:1. Distinctia intre dominatie si administratie, intre puterea politica si cea militara, personalizarea si localizarea puterii vorbim despre sistemele imperiale, statele de tip traditional. 2. Dezvoltarea si centralizarea administratiei, distribuirea uniforma a puterii politice in teritoriu (cresterea puterii politice) si secularizarea perioada caracteristica monarhiilor absolutiste si constitutionale. Centralizarea conduce la o uniformizare in interior si la accentuarea diferentelor in exterior. 3. Consolidarea principiilor suveranitatii si teritorialitatii aparitia modelului westfalic de constructie statala, nasterea sistemului international anarhic. 4. In timp de in Europa avem de-a face cu procesul de constructie a statelor moderne, inafara acesteia vorbim de un proces de exploatare si de colonizare - expansiunea comertului mondial arunca in competitie statele dornice de dezvoltare, stimuland astfel aparitia a noi modele de impunere a controlului si dominatiei, dincolo de controlul si administratia directa. Astfel, la sfarsitul secolului 19, inceputul secolului 20 apar mecanisme si organizatii transnationale care capata din ce in ce mai multa independenta fata de stat (banci, retele culturale, etc.). Dominatia vizibila a statului este inlocuita sau erodata de alte tipuri de dominatie invizibila, exercitata de banci si companii transnationale .5. Aparitia statului-natiune modern impune o intarire a teritorialitatii, dar si substantializarea constructiei statale rezultata din adaugarea dimensiunii identitare nationale care presupune atasamentul si loialitatea cetatenilor fata de stat. Peste acest proces s-a suprapus si cel de raspandire a democratiilor liberale (extinderea sufragiului, libertatea de exprimare, libertatea de gandire, constiinta si religie, dreptul de a candida pentru functii publice, etc.) .

Ce presupune in acest context politica globala sau globalizarea politicii?Politica este folosirea constransa a puterii. In functie de natura constrangerilor, puten vorbi de politica nationala sau statala, sau de politica globala. Asadar, globalizarea politicii se refera la actiunile politice care au loc intr-un context global si care se pot manifesta pe de-o parte la nivel interstatal (ONU), iar pe de alta parte la nivel supranational, fapt ce presupune raportarea la institutii globale (corporatii, institutii financiare globale, FMI, Banca Mondiala, grupuri de interese globale).Politica globala reprezinta asadar un termen care surprinde extinderea puterii politice si a activitatilor politice peste granitele statului-natiune modern. Ideea de politica globala contesta distinctiile traditionale intre intern-international, interior-exterior, politica teritoriala-politica nonteritoriala, considerandu-le intiparite in conceptiile conventionale ale politicului. In acelasi timp, pune in lumina complexitatea si bogatia relatiilor care transcend statele si societatile intr-o ordine globala. Concluzia ar fi ca statul nu mai e singurul actor relevant in politica globala.

Care sunt principalele ,,amenintari cu care se confrunta statul-natiune intr-un context global? 1. Intensificarea fluxurilor si proceselor globale. Aici ne referim in special la procesele economice si la faptul ca statul nu mai poate controla atat de bine pietele si circulatia capitalurilor. Cand vorbim de dimensiunea sociala, apar si alte fenomene care transcend granitele statelor (informatia, imigratia ilegala, miscarile sociale transnationale, terorismul, criminalitatea, traficul de persoane, prostitutia, etc.) Spunem deci ca statul-natiune devine din ce in ce mai permeabil. 2. Drepturile omului, care au fost gandite ca depinzand de palierul supranational. De aceea, cand vorbim de drepturile omului sau mai degraba de incalcarea acestora, comunitatea internationala poate interveni in interiorul statelor ( CEDO, ONU, Curtea Penala Internationala).3. Metafora legata de umbra razboiului, care porneste de la premisa ca dincolo de legaturile formale existente intre statele-natiune, in timpul interactiunilor dintre acestea se dezvolta si legaturi informale, care sunt cele mai vizibile mai ales cand vorbim de relatiile statelor sarace cu cele dezvoltate. Aceste legaturi informale faciliteaza pe de-o parte integrarea tarilor aflate in curs de dezvoltare in dinamica globala, dar pe de alta parte, pot intari dependenta acestora de tarile dezvoltate si polarizarea globala.

Termenul de guvernare globala:Guvernarea globala presupune schimbarea locatiei autoritatii in contextul manifestarii simultane, atat a integrarii (globalizare), cat si a fragmentarii (localizare). Termenul de guvernare globala a fost folosit pentru prima data de James Rosmeau, care descrie procesul ca fiind tendinta extinsa de schimbare a locatiei autoritatii si a mecanismelor de control in sfera economica, sociala si politica. E important de subliniat faptul ca acest autor are o abordare de jos in sus a felului in care se poate construi o guvernare globala, el punand un accent foarte mare pe microprocese si pe felul in care indivizii participa la construstia conceptului. O alta modalitate mai pragmatica de intelegere a guvernarii globale este cea care face referire la felul in care anumite evenimente sunt gestionate in absenta unor institutii clar desemnate sa se ocupe cu acestea. Guvernarea globala este deci mai degraba o arie de studiu cu privire la cine ia deciziile, pentru cine si cum, intr-o lume din ce in ce mai interconectata.

CURS - 12.03.2013

GLOBALIZARE SI PROCESE CONEXE* Imperialism* Colonialism* Dezvoltare* AmericanismFenomenele conexe sunt potentate de procesul de globalizare sau potenteaza fenomenele globale. A. Imperialismul:Etimologic, termenul provine de la cuvantul ,,imperiu si e folosit pentru a descrie o formula politica care se origineaza in dreptul roman. Aceasta formula politica este asociata cu caracteristicile deosebite ale unui conducator (imperator). De-a lungul timpului, termenul ,,imperialism a dezvoltat semnificatia de impunere a dominatiei asupra unui teritoriu vast, dar si asupra populatiilor care icupau acel teritoriu. Termenul de imperialism este foarte frecvent asociat cu critica marxista a ordinii internationale actuale si din aceasta perspectiva el inseamna exploatare si impunerea controlului. Lenin este cel care a avut o contributie importanta in teoretizarea imperialismului. Cum este usor de anticipat, argumentele lui Lenin se desfasoara in special in sfera economica si vizeaza relatiile economice de tip capitalist care, intr-o lume globala (sau in curs de globalizare), permit impunerea controlului si a dominatiei la distante mari (mobilitatea fluxurilor de capital).Cele 5 dimensiuni ale imperialismului in conceptia lui Lenin sunt:1. Concentrarea productiei si a capitalurilor pana la crearea de monopoluri. 2. Crearea capitalului financiar prin contopirea capitalului bancar cu cel industrial. Se ajunge astfel la generarea unor oligarhii financiare.3. Dezvoltarea exportului de capital (care e diferit de exportul de bunuri si servicii).4. Formarea monopolurilor capitaliste internationale, care isi impart lumea intre ele. 5. Impartirea lumii intre marile puteri capitaliste.Imperialismul este asadar vazut ca un sistem care paraziteaza lumea si perpetueaza exploatarea la nivel global (ironic ete faptul ca URSS a fost de-a lungul timpului una din cele mai mari puteri imperialiste). O alta modalitate de analiza a imperialismului vine din directia politica. Aici ne referim in special la competitia pentru impunerea dominatiei existente intre statele-natiune. Avand in vedere suveranitatea statelor si egalitatea acestora ca actori in sistemul international, impunerea dominatiei politice este mascata de foarte multe ori in spatele argumentului cultural (imperialism cultural). Imperialismul cultural sustine o forma de ierarhizare manifestata prin impunerea puterii unor natiuni asupra altora.In contraponderea imperialismului cultural apare termenul de relativism cultural, care sustine ca fiecare cultura este valoroasa in sine si ca nu putem si nu trebuie sa facem o ierarhie intre culturi (este mai degraba din domeniul antropologiei politice). Imperialismul cultural se poate impune prin cel putin doua modalitati:1. Impunere abrupta, concentrata pe consumerism (consumul de diverse produse, de exemplu politici publice, sisteme politice, aranjamente institutionale, etc.).2. Impunere subtila, prin formule invizibile sau mai putin vizibile, prin care cultura si societatea comunitatii dominate sunt impregnate (infestate) putin cate putin cu elemente din cultura dominanta (de exemplu, folosirea limbii engleze din ce in ce mai mult).In contextul globalizarii, 2 autori trateaza in mod aparte conceptul de imperialism: Michael Hardt si Antonio Negri propun inlocuirea termenului de imperialism cu acela de imperiu, acest fapt intamplandu-se in virtutea erodarii statului-natiune care genereaza formule subtile de exploatare, necesitand astfel inventarea unui nou concept: imperiu/empire.

B. Colonialismul:Cei doi termeni, colonialism si imperialism, sunt foarte des utilizati ca fiind sinonimici. Cu toate acestea, o analiza atenta pune in evidenta diferentele. Una dintre aceste diferente tine de specificitatea colonialismului in raport cu generalitatea imperialismului. Pe scurt, diferentele pot fi sintetizate astfel:1. I - reprezinta practica, teoriile si atitudinile de dominare dezvoltate de un centru asupra unor teritorii aflate la mare distanta.C - este o consecinta a I si presupune gestionarea efectelor dominatiei. 2. I - are o dominanta economica, chiar daca are si alte dimensiuni.C - are o dominanta politica.3. I - este mai degraba un concept greu de plasat temporar.C - se poate caracteriza prin 2 mari etape: Prima este inceputul secolului 15 (coloniile dezvoltate in Spania si Portugalia) si a doua este secolul 19 si a doua jumatate a secolului 20 (Marea Britanie, Franta, Japonia).

Reactii critice:In contraponderea colonialismului se dezvolta termenul de decolonizare (relevarea si destramarea puterii coloniale in toate formele sale). Miscarile anticolonialiste au fost urmate de castigarea independentei de catre fostele colonii. In acest context, apare un nou termen si anume postcolonialism. Acest termen are doua conotatii: 1) presupune perpetuarea dominatiei subtile in fostele colonii; 2) postcolonialismul a capatat in timp o conotatie tot mai specifica, legata de constructia identitara a fostelor colonii (dificultatea de a forma state-natiune).

C. Dezvoltarea (teoriile dezvoltarii):Dezvoltarea are la baza coneptul de asistenta pentru dezvoltare. Asta inseamna ca tarile dezvoltate iai asuma o agenda prin care sustin tarile aflate in curs de dezvoltare sau pe cele subdezvoltate. Asistenta pentru dezvoltare este mecanismul prin care statele donatoare contribuie la dezvoltarea statelor receptor prin stabilirea unor parteneriate pe termen mediu si lung , care au ca scop principal imbunatatirea calitatii vietii populatiilor din zonele sarace. Proiectul developmentalist atrage atentia asupra disparitatilor existente la nivel international, acestea fiind cu atat mai relevante cu cat vorbim de o lume din ce in ce mai interconectata (85% din populatia globului traieste in conditii modeste).Presiunea dezvoltarii uniforme este cu atat mai mare cu cat vorbim despre necesitatea dezvoltarii durabile, dar si despre impactul global al saraciei localizate (incalcarea drepturilor omului, migratie, terorism, problema traficului de persoane, etc.).

Linii de actiune legate de dezvoltare:Comunitatea internationala si-a asumat in anul 2000 obiectivele mileniului, care sunt strict legate de dezvoltare: 1) Reducerea saraciei severe; 2) Realizarea accesului universal la educatie primara; 3) Promovarea egalitatii intre sexe si afirmarea femeilor pe scena publica; 4) Reducerea mortalitatii infantile; 5) Imbunatatirea sanatatii materne; 6) Combaterea HIV/SIDA, a malariei si a altor boli; 7) Asigurarea sustenabilitatii mediului; 8) Crearea unor parteneriate globale pentru dezvoltare. La nivelul UE, a fost asumat un obiectiv de dezvoltare care presupune ca pana in 2015 vechile state membre (pana la aderarea Romaniei) sa aloce 0.7% din PNB (produsul national brut) in vederea implementarii unor politici de asistenta pentru dezvoltare. Reactii critice:Reactia critica la teoriile dezvoltarii s-a concentrat in jurul teoriilor dependentei, care afirma faptul ca asistenta pentru dezvoltare nu face altceva decat sa intareasca dependenta tarilor din lumea a treia fata de statele dezvoltate. Astfel, asistenta pentru dezvoltare este vazuta ca un mecanism de limitare a emergentei tarilor in curs de dezvoltare pe arena internationala in sensul ca astfel conditioneaza acceptarea unui sistem international deja stabilit (vezi si teoria sistemului mondial a lui Wallerstein, care imparte lumea in 3 sfere centru, periferie si semiperiferie).

CURS - 26.03.2013

GLOBALIZARE SI PROCESE ECONOMICE

- Comert si piata = circulatia marfurilor.- Comert global si piete globale = circulatia marfurilor dincolo de granitele nationale, fenomen puternic sustinut pe baza dezvoltarii tehnologice si infrastructurale.- Sunt realizate astfel conexiuni intre piete aflate la mari distante dar si intre cerere si oferta, in conditii de diferente spatiale substantiale (comertul on-line).- Poate cel mai vizibil aspect al dezvoltarii pietelor globale si comertulului global este cel legat de disparitia caracterului sezonier al unur bunuri.Dezvoltarea comertului internat. a revolutionat si industria, in sesul ca putine sunt produsele care au la baza, materie prima de provenienta strict nationala. Cu toate acestea, cand vorbim de internationalizarea comertului ne referim mai degraba la aparitia statului natiune si la schimburile de bunuri care generau venituri ptr acoperirea nevoilor militare comertul s-a intensificat intre state.Comertul intercontinental poate fi identificat la civilizatiile din Antichitate, civilizatia elena fiind una din promotoarele acestui tip de comert. Au loc in aceasta perioada descoperirile geografice, dezvoltarea infrastructuri de transport, dezvoltarea navigatiei, dezvoltarea stiintei cartografiei. Din aceasta perspectiva Eurasia a fost cu un pas inaintea continentului american si al celui australaian dintr-un motiv foarte simplu, dar cu impact substantial in ce priveste comertul si anume: nu aveau animale de tractiune si de povara.Tot in Antichitate, in vitutea intensificarii schimburilor comerciale apar si institutii si mecaniste care sa garanteze drepturile de proprietate in timpul schimburilor: sisteme bancare, tribunale comerciale, se institutionalizeaza deci un cadru international al comertului.- In perioada sec. al XVII- lea in virtutea dezvoltarii paradigmei mercantiliste se intareste protectionismul in ceea ce priveste comertul si schimbul de bunuri.- Paradigma mercantilista, porneste de la premisa ca schimbul international este un joc cu suma nula pierderile unui stat sunt castigurile altuia.- In secolul XVII doctrina mercantilista devine dominanta.- In perioada de dupa Revolutia Industriala, si pana la Al Doilea Razboi Mondial, vorbim de inca 2 etape: pe de o parte o reascensiune a comertului international, urmata de o perioada de declin.

Prima Etapa: ReascensiuneaAre ca origine aparitia lucrarii lui Adam Smith: Avutia Natiunilor care sustine sporirea castigurilor reciproce in urma comertului liber. Astfel aceasta noua doctrina economica promoveaza desfiintarea barierelor comerciale si renegocierea acordurilor comerciale internationale.Pornind de la teoria lui A.Smith incepe sa se contureze principiul natiunii celei mai favorizate (preferintele comerciale acordate de un stat partenerului sau celui mai favorizat, se aplica in mod egal tututor celorlalti parteneri ).Dupa aceasta perioada, in jurul anilor 189-1914 urmeaza o noua perioada de declin, generata de teoria economica a lui Friedrich List, care sustine nevoia economiilor emergente de a-si apara propriile sectoare industriale cel putin pana la momentul in care vor putea intra in contracte comerciale cu statele dezvoltate, de pe pozitii egale.Perioada de la Primul Razb.Mondial pana la Marea Criza Economica din `29 a presupus o scadere masiva a comertului mondial generata in special d eimpunerea politicii protectioniste sustinuta de statele care doreau sa-si protejeze economia nationala.Comertul global presupune mai mult decat schimburi comerciale intre state si are in vedere acele relatii comerciale care afecteaza dincolo de partenerii implicati in schimb, si in legaturile comerciale ale altor state relatii de schimb.Piata globala existenta unor niveluri semnificative de schimburi de bunuri si servicii la scara inter-regionala.Pietele globale s-au dezvoltat in prima instanta in cazul marfurilor de baza (cereale, petrol ) dupa aceea intensificandu-se din ce in ce mai mult schimburile de bunuri prelucare si de servicii.

Dezvoltarea comertului global Bretton-Woods 1944

Dupa experienta razboiului mondial si pornind de la premisa ca Marea Criza din 1929 a fost generata de lipsa de cooperare dintre state, natiunile aliate au considerat ca este necesara crearea unui sistem de management monetar, care sa echilibreze relatiile financiare si comerciale existente intre state.Sistemul Bretton-Woods (44 de state au participat la intalnire) este primul exemplu de negociere intre state-natiune a unei ordini monetare globale.

Elemente cheie ale sistemului1.Stabilirea unei valori paritare ptr moneda fiecarui stat participant la acord s-a realizat prin legarea monedelor nationale de etalonul aur care asigura convertibilitatea acestora si calcularea unor rate de schimb.(orice moneda era evaluata in aur)2.Autoritatea Nationala Monetara a fiecarei tari se angaja sa fie de acord cu schimbarea propriei monede la rade de schimb calculata in praoort cu etalonul aur +- 1%.3.Crearea Fondului Monetar International cu scop principal de a stabili , stabliza si supraveghea ratele de schimb.In acelasi timp tot atunci s-a creat si primul depozit al FMI care urma sa fie folosit ptr stabilizarea monedelor unor state aflate in dificultate (sistemul de imprumuturi).4.Statele membre s-au angajat sa elimine ttreptat toate restrictiile legate de folosirea monedelor la nivel international.5.Intregul sistem era sustinut de SUA care aa fost de acord ca dolarul sa fie convetibil in orice alta moneda ( in raport cu valoarea paritara in aur) acesta devenind astfel o moneda globala.Tot in acea perioada revine in atentie principiul natiunii celei mai favorizate care se intareste, iar FMI isi asuma crearea unui climat de securitate, flexibilitate si ordine monetara, incurajand comertul si investitiile internationale.

Elemente componente ale sistemului Bretton-Woods:-Acordurile generale cu privire la tarife si comert (GATT-1995) si O.M.C dupa 1995.- Aceste acorduri functioneaza in sistemul unor runde de negocieri cu privire la problemele de actualitate, existente la un moment dat in relatiile comerciale.- Spre deosebire de GATT, Organizatia Mondiala a Comertului s-a orientat pe sectorul tertiar (servicii).O.M.C este dur criticata in virtutea faptului ca potenteaza clivajul existen intre tarile dezvoltate si cele mai putin dezvoltate prin realizarea unor negocieri inegale (care avantajeaza tarile dezv. si vulnerabilizeaza tarile mai putin dezvoltate).

Fondul Monetar International

Are puterea de a interveni in caz de dezechilibre grave si de a autoriza modificari ale ratelor de schimb.In acelasi timp poate oferi imprumuturi statelor aflat ein dezechilibru cu scopul fundamental de a-si indeplini obligatiile financiare internationale.Pornind de aici, dupa intarirea economiilor nationale, in perioada de dupa cel De-al Doilea Razb. Mondial politica de imprumuturi a FMI a devenit din ce in ce mai stricta, acesta impunand tarilor solicitante masuri de austeritate fiscala (1970): reducerea cheltuielilor bugetare, cresterea taxelor, reducerea creditelor de consum, gestionarea datoriilor externe (masuri de ajustara structurala).

CURS 02.04.2013

GLOBALIZARE SI PROCESE ECONOMICE II

Neoliberalism i critici ale neoliberalismului:

Sistemul Bretton Woods (BW) reprezenta un mecanism de echilibrare a pieelor globale, dar n acelai timp avea ca scop reducerea dezechilibrelor globale antrenate de recesiuni naionale. n perioada de funcionare a sistemului BW avem de-a face cu o intensificare masiv a fluxurilor afacerilor globale.

Principalele influene ale intensificrii fluxurilor globale:

Apariia pieei eurovalutare

n urma escaladrii conflictelor ntre SUA i URSS, URSS a nceput s mute valuta din bncile americane n cele europene, care au folosit aceste sume de bani pentru a acorda mprumuturi i au creat o pia eurovalutar care scpa reglementrilor i controalelor naionale.Pe baza acestor fluxuri apar companii multinaionale care dezvolt i mai mult piaa valutar. Prbuirea sistemului BW

Dezvoltarea pieelor eurovalutare a slbit tot mai mult poziia dolarului, a crei valoare a fost susinut artificial (inflaie masiv n SUA, dar i deficit comercial). n virtutea devalorizrii, Nixon retrage libera convertabilitate a dolarului n aur, acest lucru nsemnnd prbuirea sistemului BW i sfritul cursurilor valutare fixe. Acestea sunt nlocuite cu cursurile flotante (=calcularea valorii valutare n raport cu cererea i oferta pentru moneda global respectiv).ocul petrolului (1973) care presupune decizia organizaiei rilor exploatatoare de petrol de a crete nu mai puin de 4 ori preul petrolului. Avem de-a face cu un transfer foarte mare de fonduri dinspre rile importatoare ctre cele exploatatoare. Excedentele astfel obinute au fost folosite de rile exploatatoare n dezvoltarea investiiilor pe pieele globale prin creditarea rilor aflate n curs de dezvoltare. n aceste condiii apare un nou termen direct legat de procesul globalizrii NEOLIBERALISM.

NEOLIBERALISMUL (NL) teoria cea mai important n domeniul globalizrii att n virtutea efectelor pozitive, ct i n virtutea numeroaselor critici pe care le-a generat. Atunci cnd spunem neoliberalism putem nelege, pe de o parte, teoria care presupune identificarea mecanismelor explicative cu privire la anumite fenomene, iar pe de alt parte, putem nelege ideologia neoliberal.

David Harvey reprezint construcia/ evoluia NL din perspectiva a patru concepte:

Liberalismul clasic ca doctrin a libertii individuale n care piaa este acel mecanism natural care rezolv probleme economice, politice i sociale. (Adam Smith - problema pcii i a rzboiului, teori minii invizibile care produce bine social).

Liberalismul consolidat caracterizat prin politici protecioniste i intervenioniste din partea statului n economie pe filiera doctrinei keynesiste. Aceast doctrin impune o revitalizare a principiilor liberalismului clasic cu scopul de a neutraliza doctrinele intervenioniste (vezi New Deal), dar i doctrinele colectiviste (vezi URSS).

Aceast revitalizare este puternic susinut de coala de la Chicago, dar i de reprezentani ai colii Austriece (Friedman, cel mai important reprezentant). Critic dur al doctrinei intervenioniste (intervenia statului n economie), Friedman promoveaz doctrinele pieei libere i ale statului suplu, minimalist. Acesta susine c libertile economice oreced i ntresc libertile politice. De asemenea, susine ideea confrom creia , astfel, discriminarea este total eliminat deoareceea este productoare de costuri. Statul nu trebuie s intervin deloc n ceea ce privete garantarea dreptului la munc, protecia muncii, deoarece astfel ar limita libertatea angajatorului de a intra liber n jocul pieii. n acest sens, teoreticienii colii de la Chicago u fcut un experiment n Chile prin stabilirea regimului Pinochet. Rezultatul acestui experiment a a constat n ntrirea inegalitilor din societatea chilian, deintorii mijloacelor de producie devenind din ce n ce mai bogai, iar muncitorii din ce n ce mai sraci i vulnerabili. Neoconservatorismul - etap asociat cu o revigorare a doctrinei neorealiste, iar modelu de aciune este cel al interveniei SUA n Irak. Este o etap politic i presupune impunerea unei noi ordini mondiale.

Etapa potenial/viitoare presupune c grupuri minoritare dezavantajate de-a lungul timpului de politicile neoliberale vor contribui la o regndire a doctrinei n sensul unui liberalism social.

Principiile neoliberale:Pia ct mai liber (credin rezultat din concepia conform creia piaa poate avea grij de toate nevoile noastre);

Eliminarea barierelor naionale i dezvoltarea pieelor globale;

Limitarea pe ct posibil a interveniei guvernelor n economie.

Critici:NL = generator al actualei crize economice. Politicile NL vizeaz n special mecanisme economice , deciziile politice i sunt o combinaie ntre economie i politic. Principala critic se concentreaz asupra incapacitii teoriei (ideologiei) neoliberale de a oferi soluii pentru o realitate social extrem de divers.Concepia conform creia maximizarea binelui social rezult din maximizarea pieelor scoate din discuie persoanele, indivizii i nevoile concrete ale acestora. Vorbim de fapt de investiii masive n crearea unui suprasistem financiar rupt de nevoile cetenilor, de cantitatea de bunuri i servicii existente la un moment dat pe piaa de bunuri i servicii, dar mai ales de diferenele de oportuniti n amgajarea sau intrarea n mecanismul pieei. Se ivesc astfel macrosisteme financiare care sunt ntreinute artificial prin pomparea de capital pentru a putea susine piee construite, la rndul lor, artificial.Cine pltete costurile acestei construcii?De obicei, cei care nu au acces la aa zisele beneficii ale pieelor globale. Vorbim aici de fapt de intervenia FMI prin impunerea unor msuri anticriz care vizeaz:Creteri de taxe;

Reducerea aparatului bugetar;

Reducerea deficitelor.

Paradoxal, vorbim de contracararea efectelor negative ale politicilor neoliberale prin politici neoliberale.

CURS - 09.04.2013

REGANDIREA CONCEPTULUI DE SECURITATE SI GESTIONAREA VIOLENTEI INTR-O LUME GLOBALA

Globalizarea Militara

Conceptul de securitate este in mod clasic asociat cu statul-natiune si se refera la lipsa amenintarilor ptr un stat. Atunci cand vorbim despre pace, vb despre lipsa amenintarilor armate, adica lipsa conflictului armat. Ce se intampla cu conceptul de securitate intr-o lume globala in care granitele natiunii devin tot ma permeabile? Vom prezenta in cele ce urmeaza.

Daca in conceptia clasica, securitatea este vazuta ca asigurarea perpetuarii existentei statului si a valorii sale intr-o lume globala, aceasta modalitatea de definire este pusa in dilema. Dilema rezulta si din faptul ca securitatea internationala care presupune stablilirea sistemului in ansamblu, nu este un concept capabil sa acopere plaja larga a amenintarilor, ce pot aparea intr-o lume din ce in ce mai interconectata.Avem nevoie asadar de construirea prin cooperare a unor mecanisme decizionale a acestor multiple amenintari.Din aceasta perspectiva, teoria mondialista a lui Barry Buzan este una potrivita in a surprinde diversitatea amenintarilor intr-o lume globala.In acest sens el propune analiza gradului de securitate a unui stat in raport cu 5 sectoare:

1. Amenintarile din sectorul militarPrin prisma globalizarii vb de intensificarea comertului cu armament dar si a traficului, de proliferarea nucleara si de atacurile informatice asupra bazelor militare.

2. Amenintarile de ordin politicDiviziunea ideologica, care din perspectiva globalizarii se refera la dominatia paradigmei neoliberale si criticile la adresa acesteia convulsii sociale, care pot la un moment dat, delegitima autoritatea politica.Masurile protectioniste in raport cu migratia revigorarea extremei dreapta la nivel european si a mesajelor populist- nationaliste.Miscarile occupy si indignados divizarea ideologica, miscari de dreapta si accent de extrema dreapta anarhista ce pot destabiliza autoritatea politica dintr-un stat.

3. Amenintarile economiceOrice criza economica, poate deveni o amenintare la adresa securitatii iar intr-o lume globala care presupune in principal dominatia unui pilon economic, orice instabilitate de acest fel, poate pune in pericol securitatea mai multor state.Ex: actuala criza economica globala in care avem de-a face cu saracirea unui nr. tot mai mare de oameni din intreaga lume in timp ce, marile companii beneficiaza de sustinere in virtutea logicii care spune ca sunt pre amari ca sa se prabuseasca (facilitarea dezv. pietelor globale).

4. Amenintarile societaleBarry Buzan le imparte in trei:

a) Migratia globalizarea presupune intensificarea fluxurilor migratorii care genereaza tensiuni interne si internationale: romii din Franta, romanii din UK, turcii din Germania.

b) Competitia pe orizontala amenintari culturale (teoria lui HuntingtonCiocnirea Civilizatiilorcresterea islamofobiei la nivel global.

c) Competitia pe verticala presiunile integrationiste si asimilationiste (modalitatea de acordare a cetateniei) cu cat este mai facila, cu atat poate fi gandita si ca o modalitate de a integra/asimila noile populatii dintr-un stat. Pe de alta parte vorbim de politicile secesioniste ( ce se intampla in Spania si autonomia Cataluniei)

5. Amenintarile ecologiceProblemele de mediu sunt cele care pot fi probabil cel mai bine descrise ca probleme globale. Din aceasta perspectiva ele necesita cooperare la nivel international si gasirea unor mecanisme globale de promovare a securitatii ecologice.

Gestionarea violentei intr-o lume globala:

In virtutea asocierii globalizarii in special a mecanismelor si proceselor economice si in virtutea dezvoltarii paradigmei care sustine erodarea statului-natiune, problemele legate de violenta organizata intr-o lume globala, au fost pana la un moment dat marginalizate.O alta viziune s-a dezvoltat dupa evenimentele de la 11 septembrie, care au realimentat dezbaterile cu rivire la gestionarea violentei intr-o lume globala si mai ales cu privire la rolul actorilor non-statati in ceea ce priveste amenintarile violente.Referindu-se la regandirea securitatii intr-o astfel de lume, Bryan Mabee dezvolta urmatoarea teza cu doua elemente componente:

1. Globalizarea este vazuta ca institutionalizarea puterii sociale, la nivel global o mutare a nivelului organizarii puterii catre retele sociale (actori non-statatli amenintari teroriste, retelele de trafic de persoane, prostitutie, droguri, armament).

2. Securitatea statala( teritoriu si populatie) este amenintata de dezvoltarea acestor retele

Din aceasta perspectiva, globalizarea securitatii are 3 mari dimensiuni:Transnationalizarea amenintarilor principala cauza a dezvoltarii securitatii globale (terorismul, amenintari informatice, specula economica)

Dezvoltarea mecanismelor de urmarire si promovare a securitatii globale pacea eterna - sistem promovat de Kant

-institutionalismul wilsonian (abordare imperialista) => promovarea Americii-imperialismul

- Teoriile neoliberale binele social promovat de A.Smith, prin intermediul pietei.

Barry Buzan face distinctia intre: strategii de securitate ale statelor (politici prin care este redusa vulnerabilitatea statului dar si strategii de securitate internationala (mecanisme capabile sa raspunda amenintarilor globale) conceptul de comunitate de securitate NATO comunitati formate in virtutea unor identitati colective aparute intre state, pe fundalul amenintarilor comune existente asupra acestora.

- O alta paradigma care poate fi folosita in dezvoltarea unor mecanisme de reducere a ameninatarilor globale este cea care vine din directia teoriilor cosmopolite.- Nucleul dur al argumentelor cosmopolite in raport cu securitatea globala de dezvolta in jurul responsabilitatii globale. Curs 9: 16.04 Globalizarea militara - presupune procesele si modelele de conectare in domeniul militar care transcend regiunile importante ale globului si care presupun si o compresie spatio-temporala intre centrele de putere, acest lucru sporind eventualitatea unui conflict.- trebuie distinsa de militarizarea globala care se refera la constituirea unei baze militare mondiale. Nivelul de militarizare globala se masoara de cele mai multe ori prin cheltuieile pentru armament, dezvoltarea fortelor armate, a bazelor militare.- inicatorii cu ajutorul carora poate fi masurata globalizarea militara:1) prezenta militara straina intr-o anumita regiune;2) gradul de dezoltare a pietei armelor;3) cheltuielile destinate apararii;4) apartenenta la anumite aliante de securitate;5) acordurile de cooperare militara;6) incidenta acordurilor militare.Evolutia istorica a procesului militar din perspectiva rolului pe care statul natiune l-a avut in raport cu acesta.Modelul clasic dezvoltat in urma Tratatului de la Westphalia presupunea o constructie a statului natiune ca detinator exclusiv al puterii, inclusiv a celei militare. Pornind de aici, se poate vorbi si de o industrie militara eminamente domestica sau mai degraba de dorinta puternica a statelor de a avea capacitatea sa prouca in interiorul lor necesarul de armamente. Desi pragmatic, lucrul acesta nu s-a intamplat in totalitate deoarece de multe ori, statele natiune au importat materie pentru armament, dar in acelasi timp si tehnolgie. Scurta evolutie a procesului de interconectare militaraPana la inceputul secolului al XIX-lea, atentia este concentrata pe productia domestica de armament. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, pe fondul dezvoltarii tehnologice si industriale, aceasta productie domestica intrain colaps.O data cu Razboiul Rece si cu escaladarea conflictelor, apar noi elemente, cum ar fi cele care tin de marketingul domeniului militar. Acest lucru se fundamenteaza pe aparitia unui nr de firme private care faciliteaza accesul la bunuri si servicii militare. Vorbind de fenomenul de privatizare militara sau privatizare a securitatii, avem de-a face cu o concentrare a proviziilor de securitate din ce in ce mai mult in sfera comertului si mai putin sub jurisdictia statului.Caracteristicile globalizarii militare globale1. sistme interconectate de securitate si actiune militara din ce in ce mai extinse comparativ cu orice alta perioada de pana acum (exceptie fac cele doua razboaie mondiale).2. intensitatea cheltuielilor militare si a transferurilor de armament este foarte mare avand in vedere faptul ca traim totusi intr-o perioada lipsite de conflicte amate majore.3. productia si comertul de armament au devenit in ultima vreme din ce in ce mai insitutionalizate si mai reglementate.4. revolutia militar-tehnologica a accelerat pe de o parte dinamica globala a armamentului, iar pe de alta parte a adus in discutie noi amenintari la adresa securitatii (de exemplu, folosirea informatiei ca arma).Principala poblema a spatiului virtual tine de dificultatea reglementarii si identificaii posibililor reponsabili.5. aparitia unor noi puteri militare: Asia - China si Coreea de Nord,.Desi globalizarea comertului contemporan cu armament este supus tot mai mult unei logici comerciale, ea este in acelasi timp tot mai mult administrata de state si supusa unei monitorizari si reglementari foarte stricte la nivel international.De exmplu, ATT( Tratatul cu privire la comertul de arme), semnat la 2 aprilie 2013 si votat de 154 tari membre ONU. Tarile care au votat impotriva au fost: Iranul, Coreea de Nord si Siria, iar alte 23 de state s-au abtinut.Elemente principale ale tratatului:- nu este permis nici un fel de transfer de armament daca exista riscuri, cum ar fi: violarea drepturilor omului si a legislatiei umanitare; acte de genocid si crime impotriva umanitatii; facilitarea actelor teroriste; violentta de gen; crima organizata; violarea embargourilor impuse de ONU; afectarea securitatii regionale.minimizarea oricarei forme de scurgeri de armament si posibile transferuri si tranzactii ilegale.

CURS 23.04.2013

CETATENIA INTR-O LUME GLOBALA

Cetatenia reprezinta legatura intre individ si o comunitate politica prin care sunt definite drepturi si obligatii, in special cele civile si politice. In sens clasic, asociem cetatenia in special cu statul-natiune si cu teoriile liberale si republicane. Aceste teorii pun accent pe participarea indivizilor (teoria liberala a cetateniei se refera la participarea in special pe piata; teoria republicana face trimitere la participarea civica si politica) in special in raport cu o comunitate politica bine definita.Cu toate acestea, realitatea actuala pune cetatenia in fata unor provocari generate de dezvoltarea fenomenelor globale:1. Migratia masiva de populatie atenueaza uniformitatea etnica a statelor-natiune.2. Apar noi grupuri in interiorul statului-natiune care isi definesc identitatea si care revendica statutul de cetatean deplin ( ex: minoritatile sexuale, femeile, persoanele cu dizabilitati, etc.).3. Constructia unor noi tipuri de comunitati politice (ex:UE).4. Aparitia unor noi mijloace de exprimare a atitudinilor civice si politice (ex: platforme online - facebook, twitter, etc.).

In acest context apar si noi evolutii in teoretizarea cetateniei:A. Cetatenia cosmopolitaB. Cetatenia multiculturalaC. Cetatenia europeana

A. Cetatenia cosmopolita:Aceasta teorie a cetateniei isi are bazele in filosofia lui Kant, care genereaza un model de etica universala fundamentat oe calitatea de fiinta umana. Acest model functioneaza in virtutea a 2 mari principii:1. Imperativul categoric, care actioneaza intotdeauna dupa o maxima care ai vrea sa devina lege universala.2. Imperativul practic, care actioneaza intotdeauna astfel incat sa tratezi umanitatea din persoana ta cat si umanitatea altora intotdeauna ca scop, niciodata numai ca mijloc. Aceste 2 principii pun accentul pe respectul pentru demnitatea fiintei umane, indiferent de apartenenta nationala, etnica, religioasa, etc. De asemenea, promoveaza tasamentul universal fata de demnitate si libertate pentru toti oamenii.

Alejandro Colas defineste cosmopolitismul formuland 3 mari principii derivate din perspectiva kantiana:1. Indivizii sunt membrii unei singure comunitati morale in virturea umanitatii lor.2. Indivizii au datorii morale unii fata de ceilalti. Aceste datorii transcend granitele nationalitatii sau ale oricarei alte forme de identitate particulara.3. Aceste datorii/obligatii necesita actiune politica in sensul implementarii lor.

Critici:Principala critica adusa teoriei cosmopolite a cetateniei tine de dificultatea implementarii acesteia. Asadar, ea e vazuta ca fiind mai degraba utopica, o sipla teorie morala, dar lipsita de pragmatism.O alta critica tine de acuzatiile de imperialism aduse la adresa teoreticienilor cosmopoliti. Din aceasta perspectiva de exemplu au fost criticate drepturile omului ca fiind mai degraba reprezentative pentru comunitatile occidentale barbat, alb, occidental, din clasa de mijloc. Pornind de aici s-a adus in discutie o noua abordare care sa tina seama de diferente, fiind propusa inclusiv schimbarea sintagmei in drepturile oamenilor.

Pornind de la criticile care asociau cosmopolitismul cu imperialismul, Marta Nossbawn sustine ca tocmai identitatile formate in diversitate genereaza un set de interactiuni care, chiar daca la un moment dat pot fi conflictuale, sunt foarte utile in generarea sentimentului de apartenenta la o comunitate globala. Astfel, ea vorbeste de o forma de dialectica in care interactiunile dintre diverse religii, etnii si identitati nationale, scot de fapt la lumina ceea ce ne uneste calitatea de fiinta umana. De asemenea, autoarea discuta despre identitati suprapuse, adica despre indivizi care pot foarte bine sa aiba si atasament particular (patriotism) dar si atasament fata de o identitate cosmopolita.

B. Cetatenia multiculturala:Cetatenia multiculturala reprezinta reactia la universalismul asumat de teoria cosmopolita a cetateniei, dar si de teoriile concentrate in jurul statului-natiune. Teoreticienii multiculturalisti contesta formulele universaliste, spunand ca acestea nu sunt realiste, sunt in disonanta cu natura mai degraba eterogena, diversa a oricarei societati. In acest context ei propun o cetatenie care sa fie capabila sa gestioneze aceste diferente sau care sa le valorizeze si care sa dea posibilitatea indivizilor sa isi dezvolte si sa isi manifeste pe deplin identitatile particulare.Astfel, principalele intrebari in jurul carora se dezvolta aceasta teorie sunt de tipul:- Grupurile minoritare ar trebui sa se integreze sau sa isi pastreze privatitatea?- Ce limba ar trebui folosita in administratie intr-un context multicultural?