GLOBALISM ŞI GLOBALIZARE PORTOFOLIU DE LECTURĂ · şi/sau test grilă ... - Globalizarea comunicaţiilor. Internetul ca factor de Globalizare - Unilateralism şi multilateralism

UNIVERSITATEA „MIHAIL KOGĂLNICEANU” IAŞI

FACULTATE DE DREPT

SPECIALIZAREA RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI STUDII EUROPENE

GLOBALISM ŞI GLOBALIZARE

PORTOFOLIU DE LECTURĂ

TITULAR CURS: TITULAR SEMINAR: LECTOR UNIV. DR ASISTENT UNIVERSITAR

ANTONIO SANDU PAULA GÂNGÃ

PORTOFOLIU REALIZAT DE LECTOR UNIV. DR. ANTONIO SANDDU

FISA DISCIPLINEI

Denumirea disciplinei Globalism şi globalizare

Codul disciplinei

Anul de studiu III Semestrul* I Tipul de evaluare finală (E / V / C) Categoria formativă a disciplinei

DF - fundamentală, DG - generală, DS - de specialitate, DE - economică/managerială, DU - umanistă

DU

Regimul disciplinei {Ob - obligatorie, Op-opţională, F- facultativă} Op Numărul de credite ???

Total ore din planul de învăţământ 42 Total ore studiu individual

38 Total ore pe semestru 80

Titularul disciplinei Dr. Antonio Ştefan SANDU * Daca disciplina are mai multe semestre de studiu, se completează câte o fişă pentru fiecare semestru

Facultatea DREPT

Catedra

Domeniul fundamental de ştiinţă, artă, cultură

Numărul total de ore (pe semestru) din planul de

invatamant (Ex: 28 la C dacă disciplina are

curs de 14 săptămâni x 2 h curs pe saptămână)

Domeniul pentru studii universitare de licenţă RISE

Total

C**

S

L

P

Direcţia de studii ------ 42 28 14

** C-curs, S-seminar, L-activităţi de laborator, P-proiect sau lucrări practice

Obligatorii (condiţionate)

--------------

Discipline anterioare

Recomandate

--------------

Estimaţi timpul total (ore pe semestru) al activităţilor de studiu individual pretinse studentului (completaţi cu zero activităţile care nu sunt cerute)

1. Descifrarea şi studiul notiţelor de curs 2 8. Pregătire prezentări orale 2

2. Studiu după manual, suport de curs 6 9. Pregătire examinare finală 12

3. Studiul bibliografiei minimale indicate 3 10. Consultaţii 2

4. Documentare suplimentară în bibliotecă 5 11. Documentare pe teren 0 5. Activitate specifică de pregătire SEMINAR şi/sau LABORATOR 0 12. Documentare pe

INTERNET 2

6. Realizare teme, referate, eseuri, traduceri etc. 2 13. Alte activităţi … 0

2

7. Pregătire lucrări de control 2 14. Alte activităţi … 0

TOTAL ore studiu individual (pe semestru) = 38

Competenţe generale (competenţele generale sunt menţionate în fişa domeniului de licenţă şi fişa specializării)

• 1. Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei) • Însuşirea noţiunilor de bază cu privire la discursul filosofic • Însuşirea noţiunilor de bază cu privire la obiectul şi problematica filosofiei • Înţelegerea corelaţiei dintre teoria filosofică şi practică • Înţelegerea corelaţiei dintre filosofie şi celelalte ştiinţe 2. Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei) • Înţelegerea şi însuşirea mecanismelor de constituire a unei explicaţii de tip filosofic • Interpretarea principalelor probleme filosofice. 3. Instrumental – aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare) • Corelarea mecanismelor generale de constituire a unei explicaţii filosofice cu tematizări

particulare • Corelarea cunoştinţelor teoretice cu abilitatea de a le pune în practică

Competenţe specifice Disciplinei

4. Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific / cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice / promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civice / valorificarea optima şi creativa a propriului potenţial în activităţile ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea în relaţii de parteneriat cu alte persoane - instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la propria dezvoltare profesională) • Înţelegerea importanţei Filosofiei în contextul oricărei culturi • Implementarea ideii de necesitate a problematizării oricărei presupoziţii culturale • Promovarea regulilor de deontologie profesională • Manifestarea unei atitudini responsabile faţă de pregătirea continuă, îmbinarea dintre

cunoaşterea teoretică şi cea operativă

3

TEMATICA CURSURILOR

1 Globalism şi mondialism 2 De la cultura diferenţei la transcultură 3 Globalism şi regionalism o dilemă identitară 4 Globalism corporatist 5 Deprivatizarea vieţii familiale. Solidaritatea socială corporatistă. 6 Forme ale virtualizării spaţiului social. Globalism şi comunicare de masă. 7 Post istoria 8 Globalism şi criză de securitate 9 De la bipolarism la multipolarism 10 Globalizarea practicilor sociale 11 De la exportul de civilizaţie la hegemonie culturală 12 Între Imperiile antice şi Imperiile moderne 13 Globalizarea şi securitatea colectivă 14 Geo-politică şi geo-strategie în orizontul globalizării

Bibliografia

Bibliografie obligatorie cursuri Antonescu M. Uniunea Europeană Imperiile antice şi Imperiile moderne, Editura Lumen 2009 Beck, U.. Ce este globalizarea? Erori aleglobalismului, rãspunsuri la globalizare, Editura Trei, Bucureşti 2003 Sandu, A, Tehnici afirmativ-apreciative în dezvoltarea organizaţională. O sociopedagogie a succesului, Editura Lumen 2009

Lista materialelor didactice necesare

1. Videoproiector 2. Bibliografie de specialitate 3. Portofoliu de Lectura

4

La stabilirea notei finale se iau în considerare

Ponderea în notare, exprimată in

% {Total=100%}

- răspunsurile la examen / colocviu (evaluarea finală) 60 - răspunsurile finale la lucrările practice de laborator - - testarea periodică prin lucrări de control -

- testarea continuă pe parcursul semestrului 20 - activităţile gen teme / referate / eseuri / traduceri / proiecte etc.

20

- alte activităţi (precizaţi) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Descrieţi modalitatea practică de evaluare finală, E/V. {de exemplu: lucrare scrisă (descriptivă şi/sau test grilă şi/sau probleme etc.), examinare orală cu bilete, colocviu individual ori în grup, proiect etc.}.

COLOCVIU INDIVIDUAL Cerinţe minime pentru nota 5

(sau cum se acordă nota 5) Cerinţe pentru nota 10

(sau cum se acordă nota 10)

• Cunoaşterea ideilor principale • Lipsa erorilor grave • Activitate minimă în timpul

semestrului

• Răspuns corect la toate subiectele • Dovada studierii bibliografiei indicate • Interpretarea unor locuri dificile din

problematica de tip filosofic

Data completării: 24 septembrie 2009 Semnătura titularului: ____________________ dr. Antonio SANDU

Prezentul portofoliu prezintă extrase din textele cuprinse în bibliografie şi care sunt in conformitate cu Programa Disciplinei “Globalism si Globalizare”

Teme de referate

Pentru examenul la Disciplina „Globalism şi Globalizare” studenţii sunt invitaţi să realizeze un articol ştiinţific pe una dintre următoarele teme:

- Impactul fenomenului Globalizării asupra politicilor de securitate - Globalism Corporatist şi Globalizarea Practicilor Economice - Globalizarea comunicaţiilor. Internetul ca factor de Globalizare - Unilateralism şi multilateralism în politicile de securitare - Globalismul şi moartea culturilor locale - Este globalismul un neoimperialism?

Pentru realizarea acestor articole puteţi consulta atât prezentul portofoliu de

lectură, cât şi orice alte surse bibliografice pe care le consideraţi adecvate. Vă rugăm să ţineţi cont de următoarele reguli în realizarea articolelor:

- Abstract - Cuvinte cheie - Articolul să fie structurat (pentru o mai mare claritate a mesajului expus).

Acesta trebuie să aibă subtitluri corelate cu ideile textului. - Sursele bibliografice consultate se citează în mod obligatoriu. Recomandăm

citarea în text sub forma (Autor, an:pagina) ex. (Sandu, 2010:45). Cartea trebuie să se regăsească în mod obligatoriu la Bibliografie sub forma: Nume, Iniţială Prenume. (an). Titlul lucrării, Editura, Localitatea; de exemplu: Sandu, A.. (2010). Perspective semiologice asupra transmodernităţii, Editura Performantica, Iaşi. În cazul unui articol dintr-un volum colectiv se recomandă: Nume, Iniţială Prenume. (an). Titlu articol, în Autor, Iniţială Autor.(coord) sau Primul autor et all (dacă sunt peste 3 autori). (an). Numele volum colectiv, Editura, Localitatea; de exemplu: Bradu, Oana. (2010). Pragmatica apreciativă în discursul public - Metode apreciative în marketingul social , în Sandu, A. (coord). (2010). Seminarii Apreciative, Editura Lumen, Iaşi

- Articolul ar trebui să prezinte câteva idei personale care să fie argumentate cu ajutorul bibliografiei.

Vă dorim succes!!!

1. GLOBALISM ŞI MONDIALISM

Lavinia Florea „Globalizare şi securitate economică”, (2006:13-40) Editura Lumen, Iasi

Prezentul portofoliu prezintă extrase din textele cuprinse în bibliografie şi care sunt in conformitate cu Programa Disciplinei “Globalism si Globalizare”

PORTOFOLIU DE LECTURA

��

�

13

��

��

�� ! � � �� "�� "� �"�� "�#�� "�� ! �� "�� !��"�� $��% "�� "�� ! � �� "�� "�� "�� ! � ��! ��

�� "�� ! � "��"�� ! � � �� "��

�� "�� &��% "� "�� '�� "�� "�� &�� "�� (��)� � �� ! � �� "�� "�� "�� % "� �� "�� "��"� � "��! �"��

'�� ! �� ! ��% "� �� *+��! � �� ! � �� "�� ! �"��,-�� *��

��(� � �� "�� "��

��

�


� ��. /01!�

�

14

+� �� "�� "�� ! ��,-��

�� 2��34�� +�� ! ��! � ��" ��! ��"�� 5�"�� 5��"�� )�� ! � �� &� "� "�� % �� ! ��! ��"��"�� ,��

6 � ��"�� "�� ! � �� "�� "�� #�� " �� "�� 7�� "��+"�� "�� "�� ,��! �� +�&� "�� ! ��"�� ,�*$� "��8999��8-��6 �� "�� "�� !�� &�� 6 � �� +��"��&�� "�� "�� ! �� "�� "�� ! �� &��,�*:$"'��899;-��)�� "�� "�� "�� "�� "��7�

• �� "�� <�• ��

�� <�• �� &�� "��

*:$"'��899;-�� =�� "�� "�� "�� " �

�� "�� +"��


��

�

15

�� "�� % "�� ,�*=��8998��;-��

6 � �� "��%�� "�� "�� "��"��"�� "�� "�� 6 �� "�� 7� "�� ! �� "�� *#>�5�� '� ��?�� @A"� �� B�� ! � ��5 �� +�� ,-��

6 � �� ! �� "�� "�� #�� "�� "�� ! � ��% ��5�� ! �� !��

#� �� "�� "�� ! ��C�� "�� " ��% "��7�

(�� ! ��% "��"�� "��&��! �)�$5��"�� "�� # ��"��&��" �� DE9��

8��"�� % �� ! ��&��

F��)� ��! �� "�� *��&��"��-� ��% �� "�� &�� "��"��"��"��

G�� &�� *>��899G��8G-��

6 � �� A��"� H��"#� �� +�� "�� " �� &�� "�� "�� ! �� 5�� "�� ! � �� "�� =��5�� "�� 5 �� "�� "��! �


� ��. /01!�

�

16

�� 5 �� )��" � �� "�� "��"�� "�� *"��-� �� "�� ,�*H��"#� ��(III��;;-��

%� �� &�� !��

�� "�� 6 �� "��"�� ! �� "�� ! ��% "� �� ! � �� %��" ��"��! ��

�&�� '�� 7�(� @� "��<�8� '�� <�F� "&� "�� "��

��"�� %��&�� "�� "�� &� "�� "� �� "�� 6 �� "�� "% ��! � �� &��&��"�� "��

G� �� "��! � �� "�� *�� "�� -<�

;� @�� &� "�� &�� "�� ! � �� "�� =J'5J ��"�� 5K�� ! ��% "�� DI9<�

L� �� *�� -� �� 5��"��"��(<�

��8� M��)�)�� "��

��+��"��"��,��


��

�

17

E� =�� "�� "�� "�� #�� ! � �� "�� <�

N� � �"� ��"��&�� <�I� �� <�(9� � �� ! � "��

��*J ��"�� >'* '��'="'>��-<�((� �� >��"�� ="��

�� "�� >��"5>��"��>��"5="�� "��="5="�� "��<�

(8� '"% �� "�� " �� "�� ! �� "��<�

(F� � " �� "�� <�

(G� '�� 5�� ! � �� 5��

6 ��"� � �� ! � �� ! � "�� "�� "�� "� �� "�� ! ��

6 �� G��"��"�� *@��899G��E9-7�

(� �� "�� #�� ! �� ! ��"��

8� =� �� &��

F� =�� &�� ! � (IE;� �� E�*=J'��K�� *�� ' �� "�-��"�� N�� "��+��'�� ! �� "� ��!��&��"�� "��

G� =��"�� "��&��@�&��'�� #�� " � ��*� "�� @� ��


� ��. /01!�

�

18

� �� "�� " � � � DI9�� )�� "��"��! ��"��N9O��*@��"�� "��"��"��'��"�� "�� ! � �� ! ��"�� ! � �� "�� "�� "��

,��7�•�� ! ��"� ��"� �� "��

�� ! ��-�� )� �� ! �� "��! � �� "� �� ! � �� P��! �(LGN��%��+��"��F9�"�� *��M��)�)�-7�

(�� "��

8�=�� &��"��! ��% ��

F�� " �� "��"�� "��

G�= �� ! ��

;�+�� ! � �� "�� "��"��"�� *��"��"�� "�� "�� "�� -��

6 � ��"�� u� .��/�� 0� �/� �� 1�� /��H�� M��)�)��"�� "��#"��! ��"��" �� "�� )��"��P��! ��" �� '��*(-� �� '�� +�� 5 � �� ! � ��


��

�

19

�� ! � #�� "��,��J �"�� "�� +�� P�� ,�� ! � �� *�� "�� "�� -� �� &�� "�� *8-�6 ��"�� ! � �� "�� '�� "�� "�� !�� "� �� "�� "�� *�� "�� "�� "��"�� -� ��&�� "�� "�� 6 �� *�� "�� -� �� M��)�)�� "� �� "�� ! �� +�� ,�� %�� $�� %�� K��"�� *F-�'�� "��"�� #��! ��'�� "�� *�� ! � "�� "�� "�� -�� "�� *�� "�� "��-��#>�5�� "�� ! ��%�� *G-� 6 � �� "�� " ��"�� ! �� "�� "�� "��"��F��'�� "��! ��"��! �� ! � �� "�� %�� ! �� 6 � ��

��F� )� � �� ! �� "��

+M�� ,�� " � (INE�� "�� @� "�� @�"� �� *� �� "�� $� "�� "�� "�� " �� -�� +�� "�� "�� "�� "�� ,��


� ��. /01!�

�

20

��" �� "�� "�� ! � �� "��%��! ��! �� "��#��"��"�� "�� % � �&�� "�� *"��&�� >' #� ! � �� "��"��=J'�! ��)��-��*;-�6 ��% "��M��)�)�� "�� " �� 5�� "�� "�� '�� "�� &�� "��+�5��,��! �� "��

)�� "�� "�� '�� 7��

• "&� "�� "��"�� ! � "�� ! ��! ��"��"�� " �� &�� *"�� &�� " '�� *�� >�� " � *�� Q��Q��K��" �� "� ��-<�

• "&�� "�� "� �� ! � �� *�� "�� "�� "�� "��"�� "��"�� -<�

•@�� ! � �� "�� "�� "��"�� '��"�� &�� J � "�� "�� "�� "�� "�� ! �� "�� <� ! � �� "�� )�� "�� !�� " �J"� �� " � �� "�� "�� "�� "�� "�� ! �� "�� ! �� &� "�� "��


��

�

21

�� "�� "�� "��

• '��"�� "�� &� "�� &�� "�� ! �� "��

• �� "��"��! ��"��"�� ! ��"�� "�� '�� "�� "�� "�� *#�� >�� J �� #�� @� "�� #�� @� "�� =� �� #�� @ ��N��-��6 �� "�� 5��

• �� "�� #�� "��"�� *�� "��"�-�� "�� "�� ! � �� =�� "�� "�� #��"�� )� �� "�� )� �� +� "�� "�� "�� "�� "�� "�� #�� "��=J'��"�� ! � �� &��"�� #"��"��)� ��

•�� "�� "�� ! �� "�� *"��&�� =J'� �� "�� "�� =�� #>J-�� &�� "�� "�� ! �� "��


� ��. /01!�

�

22

&�� '�� 7��• � " �� "�� *�&��

��"�� "��"��-<�•#�� "��

�� *�� "�� -<�

•@�� "� �� ! �� *�� "��&��"��-��" �� "��

• =�� "��&��"�� "�� *"�� -� �� <� "��&�� % � �� " � � �� "��"�� "�� "�� "��%��"�� % �" ��%�� ! �� '��&�� ="� ! � >��"�� >��"� ! � ="�� "�� &�� ! � ��"�� ! ��"��

• +�� "�� *�� ! �%� � �� ! �� -�� ! � "�� "�� G�� &�� ! �� "�� ;� �� ! � �� !�! �%� �� "�� "��%�� "��#��"�� "�� *�� "��! �� " �� -��J ��&�� "��5�� % "��

��G� @�"�� #�� "�� "��

�� "�� % ��5��"��;�� E;��


��

�

23

! �� "��*!�� -�� "�� * �� "�� -�� % "�� "�� "�� "��% "�� !�� % "�� " �#�� J � �� "�� ! � �� &�� ! ��% �� *�5�� -��6 �� ! � �� "�� "��

•#� �� *�� &��"��"�"�� Q�MC=��'��-<�

•@�� 7� "�� &�� !��

�,��7�•J �� *��-��

"�� "�� "�� # �� " � �� "�� "�� '�� "�� * ��-� �� "�� 5 �� @��&��*�� -�� +�� "�� ! � �� #�� 5�� &�� "�� ! �"��"�� "�C��"��*�� "�� -� "�� "��%�� " ��"� ��"�� ! �� "� ��! ��"��

• �� 2�� *�� @��K��)�� : �" �� :"� �� =��)�� ! ��-<�

• *�� "�� "��"�� *��"��@�"� ��"��3�2�4��"�� -�� ! �� ! �%� �� ! �� "� ��"��


� ��. /01!�

�

24

�� "�� "�� *��)��5��5��-�� ! �%� �� ! � #�� "��*�� -��

• �� %�� "�� *��"� ��"�� -<�

•��5��"�� #�� "�� ! �� "�� *�� "�� "�� &�� "�� "� �� -��

�,��7�• �� &��" ��

�#��"�� "�� % "�� <�

• � �� *�� " �� "�� -� ��"�� "��<�

• '�� "�� "�� "�� ! � � �� "�� "�� 7�! �� 5�� ) �� ! �� "� �� 5�� 5�� ! ��"�� 5�� ! �� "�#�� 5� �� ! � #� �� 5� ��"��

• �� ! � �� '�� "�� "�� %��"� �� "5��! �� "��L��

��L� 6 � �� "�� "�� *! �

��"�� &�� /��-�� ! � �&�� "�� "�� ! �� R��! ��"�� "��! ��"��


��

�

25

• �� "�� "��"�� "�� ! � �� "�� "��<�

• )�� "�� "�� 6 � �� &�� "�� "�� J � �&�� "�� "�� "��#�� @� "��"��"�� +�)=�*�� 4��2��/��-��

�,��7�• '�� ! ��

*"�� "�� "�� -<� �� "�� "�� "�� *"�� &�� -�� "�� *"��"��"� ��"�� !�-��% "�� "�� ! �� J � �&�� "�� H?�� "��"��"��"��"��"��E��

��SSS�� "��

�� ! � "�� "�� &�� "�� ! ��%�� % "� ��! �� "� ��

=�� "�� '�� "�� "��&��*@��+ �� ! �� ! � �� *��-��&��

��"�� &��"��5�� "�� R�� ! ��

E�� (8(��


� ��. /01!�

�

26

�� "�� *�� -� �� ,�*�@*��8998-��

6 ��" ��"��"��" ��$� ��@� "��K�� P�� "�� 5� ��"� �� % "� �� + �� "�� "� ��" � �� ! � �� ,�� "��"��%�� /�� *�� -�� " ��"��5�� #�� "�� P�� ! �� +�� " � �� "�� 5�� "�� #�� ! ��"��"�� " ��! ��"��"��"�� "�� "�� ! � �� ,�*P�� 899(-��

&�� 6 ��"��"��&��! ��

�� &�� ! � �� ! �� "�� ! �� ! �� " � ��"�� "��+� �� @�� "��*�% "�� "�� "�� ! � ��-� �� "� +��,� �� ! �� % ��"��+�� "��"��

'��% "� �� "�� "�� "�� "� �� 7� �� ! ��(NE9��(I(G�� ! ��(IG;��(IN9�� "��(IN9��% �� ! �� *"�� &��$� ��@� "��P��"�$� )��8998��8;-��

��


��

�

27

�� 7�• M�� "�� "��"��"��

�� "�� "�� "�� "�� ! �� *�� "�! ��*�� ' ��-��'�� "�� "�� % �� ! � �� "�� "�� #��"�� 6 ��"�� (NE95(I(G��L9� "�� "�� '�� '�� % �� '�� % "� (9O� " �� "�� "�� ! �"��"�� ! � ��"��"�� +�� 6 � �� ! �'��$�� % �� ! ��"�� "�� ! ��"��! �"�� "�� "5�� "�� ! � ��% �� '�� '�� '�� >��:�� "�� =J'� �� "�� %�� &��% "�� % "��"�� "��"�� "�� ! �� %��! ��9�NO��

�� % �� "�� @��"�� ! �� "� �� "�� )�� %�� "�� %�� "�� "�� *@��899G��8F-�� ! �� ! � ��"��"��5�� ! "�� ! ��"��=J'��"�� "��

• )��"��(I(G5(IG;��! �� +��! � �� ,�� =5�� "�� "�� +��7� �� "��"��"��(I(G�� "��8;O��


� ��. /01!�

�

28

M�� *(IG;5(IN9-��"�� "�� ! �� "�� " � �� 5�� "�� 5�� 5 �� >��"5="�� ! � ��"�� ! �� "�� "�� "�� "�� 5�� "�� 6 � (IN9�� 8;O� " ��&��"��! ��"��"��"�� J � �� "� �� "�� "�� "��>5>��>5=��

• „>�� ! ��" �(IN9�� 7�

5� �� "�� ! � �� "�� "�� <�

5� �� ! � �� "�� "�� "�� " � �� ! � �� ! � �� "�� "�� ! � �� <�

5� �� "�� *�� #�� ! � �� -� �� "�� " � �� ,*P��"�$� )��8998��F(-��

6 ��"��(I(G5(INI��+�� ,�*@�� 899G�� 8F-�� C� �� "�� ! � "�� >�� "�� +�� "�� (I(E�� ! ��@�� *(IGI5(IEL-�� ! ��+��&�� "�� %�� 6 �� ! �� 5�� ! �� "�� ! ��


��

�

29

��6 ��"�� "��"��

"�� *��Q��"��8998��(L5(E-7�(��"��+��,��! ��

�� "�� "�� "��"�� <��

8�� "�� " �%�� "�� "�� "�� 6 � �� "��"�� ! � �� " �� "�� " � �"� ! � �� " �� "�� "�� #��

F�� ! �� ! � �� "�� % �� '�� +�� ,� �� "�� "��%��"��

*��"�� " ��"��!�� !�� "�� ! ��

��

6 �� "�� ! �� "�� "�� ! �� ! � �� " ��

�� /��4�� + �� "�� ! ��"�� "�� &�� ! ��! ��! "�� *��-�


� ��. /01!�

�

30

�� ,�� #�� #�� % �� " � �!T� *+*�� "�� "�� "�� <�� "�� ! ��"�� !��"�� <� �� ,-�� 2��34�� ! � "��"�� &�� "�� "� "��=��%�� "��%�� "�� #�� "�� 4�� 7� �� ! � �� ! � �� *"�� -��

�� "��"��! ��"��&��"�� %�� 6 � �� "�� ! �%� �� ! �� "�� "�� "� "�� =�� +�� "��% �,�� "�� ! � �� 7� �� "��"� "�� "�� C��"�� "�� "� �� 6��

#�� @ �� "�� &�� *��"�� 4�� 5!�� 2-�� "�� "�� 7� �� "�� "�� +�� "�� "�� "�� ,�� "�� E� "�� ! ��5 � "�&� ��

��N� 6 �� +��% �� ! �

��" ��! ��"��J ��"�� =��"��"�� "�� *>' #-� �� "�� J"��


��

�

31

�� #�� "�� I�� " �� =�� +�� " �� "�� ! �� " ��5�� "�� "�� 5�� 5��"�� "�� ,(9��6 ��"�� "��"��)�� % "� ! �� "�� "�� "�� <� �� "�� "�� "�� "�� ! � "�� % "��! ��5�� "�&�� "��"��"��"�� +��"��"�� &��"�� "�� "��

#�� "�� ! ��5�� &�((� �� $#�� "�� '��"�� +�� "�� "�� " �� &�� "�� 5�� "��! �� "��"��"�� "�� "�� ,��

��I�M��"�� "�� "�&�� ! ��5

��(9� #�@� "�� "�� +� �� "�� ! � ��

"�� #�� "��"��@ ��"�� ! �� ! �� "�� "�� @ ��"�� "�� "�� "�� #�� "�� "��"��,�*��=��(III-��

((�� "��#�� @ ��


� ��. /01!�

�

32

'��"�� "��"��"�� " �� "�� ! � "�� &�� ! ��5 ��'�� "��)��@�"��#"��'�� "�� +�� "�� "�� ,�*+�� ')@'-�� *�� "�� 6 �=��J ��"��&�� &�� "�� "�� "�� " �� P�� $�� 5�� &�� 6 � �� ! �� &�� "�� ! ��"�� (8�� ! �� "�� "��=J'��"�� "� ��6 ��!�� 2� ��#��0�3�4��!��4��2��/�7�� P�"�� Q"�� "�� " ��+�� "� "�� '��&�� ! ��5 �"�� ! �� ! �(IGG�*Q"�� (IIL-��+�� "�� 6 � �� " �� "�� "�� "�� +�� ! �� "�� =J'� �� "�� $�� K�� "� �� *��"��" ��)��!�� "��-��

=�� H�� "�� 5�� "�� &�� '�� +��

��(8� �� L� �� $�� 7� (�� =��"��

�� +�� % "�� ,<� 8�� 6 ��#�� % �� "�� <� F��=��"�� "�� "� �� =J'� �� "�� "�� <� G��"&� "�� "�� <� ;�� )��#�� <�L��=��"�� ! �� "��


��

�

33

�� " ��5�� "�� "�� "�� "�� ,� *H�� (II8�� IE-�� '�� "�� "�� "��"�� ! �� ! �� "�� ! � �� "�� &�� "��7��C��C�� (F�� "�� "�� *�� ! ��% "5�� -�� &� ��! �� ! �� +�� %�� "�� "�� %�� &�� "��&��'�� #��! ��5�� &�� "�� $�� '��! ��5��"��&�� $��U��'�� $� ��5�� '� �� "��$��U��$� �� '��"��! �� "��%��"��'�� ,�*H�� (II8��(98-��'��"�� =�� J �� "�� % "5�� "�� &�� &��&� "�� "��

��(F�$�� "�"��% ��*! ��

��"�� -��#�� @ �� "� �� +�� "�� ,�� "�� " � �� *�� #� ��-�� ! �� "�� #�� "�� "�� "�"��6 �� "��"��"��"��


� ��. /01!�

�

34

�� "�� J � ��&��"�� J+==��" ��

"�� "�� =�� "�� "��H�� "�� "�� "�� &�� "�� ! ��"�� "�� ! � �� '�� "�� *"��&�� 5�� &�� "��"��-�� * �� "��%�� #�� ! �� <� "�� "�� &� "�� " ��! ��5�� "�5�� " �� "��&��" �J ��"��%�� " �+��% �� 5�� ! �� ! ��"�� &�� H�� ! �� "�� " ��"��-��

6 �� "�� "�� "�� "��"�� "� ��"��6 �� "��"�� ! � ��"��"��"��"��"��"�� *"�� -��

)� �� ! ��5 � ��"� �� "�� "�"�� 7�

• �� <�• �� "�� <�• �� <�• �� <�


��

�

35

• �� 6 �� "�� "�� "�"� �� "�� "�� "��"��

• �� *�� "��-�� "�� "�� #�� " �� <�

• ��! ��% ��"��

$� �� #�� @ �� "��

�� "��=��"�� *"=�-(G�� "�"��"� �� E� "�� 5�� $�� ! �� ! � ��"��"��#�@�*��7CC---��C"? C��C="=��>�� "��-7�

&�� *�� 2�� =-� �� "�� %�� "�� "�� *�� -�� %�� ! � ��%�� *"��% ��"��-��@�� "�� "� � �� "�&��

&��*�� 2��+=-��%�� "�"��%�� ! �"�� "�"��! ��! ��%��! �� "�� ! �� "�� "�"��"�� "�� ! � �� "�� "�� "�� "� �� "�� = "�� "�� "� �� "�� "��

��(G�#�@� �� "=�� I9� "��

"�� "��+��! ��!�� 2� ��2��.��$#��899G��


� ��. /01!�

�

36

�� "�� "�� "�� "�� "�� "��

&�� *%�� 1�3�� 2�� $@=-��% "��&�� "��"�� "�� '�� "�� @�� ! ��%�� "�� &�� "�� "��)��"�� "� �� "�� "�� #��"��

&��8��*!��2�� 2��")=-��!�� "�� "�� "�� )� �� #�� &�� ! � �� ! � �� &�� !�� "�� "�� #�� "�� "�� "�� )� �� #�� #�� ! �� !��"�� "�� !��*��"�� ! �� #�� !�� "�� "�� #�� "�� #�� "��

&�� *9�� 2�� K=-� �� ! �� #�� "�� 6 � �� #�� #�� "�� ! ��5��! �� "��"�� "�� "�� ! �� "� �� @�� "�� ! �� !��"��"��" ��

&��*.�3�� 2��P=-�� "�� "�� ! ��


��

�

37

� ��#�� "�� "� ��=�� ! �� #�� )� �� "�� !��"� �� "�� "��

&�� *�3�� 2�� ==-�"� �� "�� "�� 5�� "�� " �� "��"�� %�� "�� "�� ! �� "�� "��%�� "�� 5��"��

*�� " �� "�� 5 � "�� "��=��"�� *"=�-�� "�� 7��

�1&��V $&�W1&&�W'&�W&&�W(&�W(:0&��W(:�&�'�� "�� "��"��"�� "��=��M� ��

*�=�-� �� "�� =�� +�� *+=�-�� "��

)� ��! ��"��! ��#�@�� %�� "��"�� "��"��"�� E� "�� ! �� ="��'��! �� "��!��! �F��7� "��"�� *�� -��"�� "�� *� ��-�� 5� ��#�� %�� &�� &�� ! �"�� "��


� ��. /01!�

�

38

�� "�� "�� "�� "�� "�� "�� ! � �� "&�� "��&�� "�� "�� "��! �� "��"�� "�� ! � �� '�� "�� "�� &�� #�� ! �� #�� "�� *��" ��E� "�� "=�� " �(;��% ��8;�"�� "��" ��F��(;��

�� "�� "��#�@� �� &�� ! �� # �� "�� "�� ! �� 5�� "�� "�� #�@�� "�� ! � �� 6 � �� "�� "��#�@� � �� ! �%� �� ! �� "�� '�� =�� " � =J'�� "�� " �"�� "� ��#�� ! � �% "�� "�*��7CC---�� -��

� #�@��"�� "�� ! �� #��'�� " � (N� "�� 5�� "��"�� ))=� *4�� 2� � �2�-�� "�� %�� %��'�� "�� "�� G;9� "�� ! � �� "��

��(;�)� ��"�� "�� "��

�� ' �&��8��


��

�

39

�� ! � ��"5�� "�� "��(L��

"&�� "�� "�� "�� "�� "��"��"�� "��"��! �� ! �� "� � �� ! � �� "��6 �� ! �� "� ��#�@�� "�� "�� *�� "�� -��"�� "��

!�� *��

�� "�� %��"�� &�� %�� "�� 6 ��5�� "��"�� 5��"� �� 7�

• ��• ��#��• �� • ��"��• �� • "��&�� $�� "� "�� "��

�� "�� "��"��"�� *"�� &�� "�� "�� "�� ! � �� ! � �� "�� "�� "�� "�� "�� "��% "� �� -��"�� ! ��"��"��"�� " �� "��

��(L�� "�� 5� ��"��7CC---��C"? C��C="=��X��="=��


� ��. /01!�

�

40

�� "��

)�� "�"��"�� ! �� "�� ! �� "�� ! ��


2. DE LA CULTURA DIFERENŢEI LA TRANSCULTURALĂ

Lector Univ. Dr. Antonio Sandu Perspective semiologice asupra transmodernităţii (2010:11-30) Dana Bălaş Timar Diferenţe interregionale pe dimensiunea parohialism – naţionalism la studenţi români (2006:17-31, 49-69)

Antonio SANDU

11

CCAAPPIITTOOLLUULL 11 RREEPPEERREE DDEEFFIINNIITTOORRIIII AALLEE LLIIMMBBAAJJUULLUUII--OOBBIIEECCTT

I.1. R�D�CINI FILOSOFICO-�TIIN�IFICE ALE TRANSMODERNIT��II Opus deconstruc�iei postmoderne, transmodernismul – a�a cum

este prezentat de Theodor Codreanu în volumul “Transmodernismul” [2005] – propune paradigma transdisciplinarit��ii ca deschidere cultural� specific� începutului secolului XXI. Ap�rut pe fundalul ofensivei epistemologice a transdisciplinarit��ii [Nicolescu, 1999], transmodernismul adopt� valori precum globalismul, „cultura integral�”, multiculturalismul. Transmodernismul presupune “obsesia unific�rii”, având “�tergerea grani�elor” ca dimensiune programatic�.

“Spiritualizarea frontierelor”, de la nivelul construc�iilor social-politice, este o continuare fireasc� a “spiritualiz�rii frontierelor epistemologice”, a unific�rii ontologice, într-un “Univers re�ea” în care potrivit lui Ray Paul fiecare element constitutiv este corelat unitar cu toate celelalte elemente ale sistemului. Cultura integral�, v�zut� ca sintez� a tradi�ionalismului cu modernitatea, este opus� de teoreticienii transmodernit��ii [Codreanu, 2006:177] “culturii Coca-Cola”, care prin deconstruc�ia oric�rei realit��i, suprim� îns��i spa�iul de ac�iune a valorilor. În acest mod, postmodernismul implic� întreaga sfer� a fiin��rii umane: cultura, teologia, filosofia, arta, politica, �tiin�a �i tehnica.

În opozi�ie, transmodernismul propune ie�irea din postistorie printr-o sintez� “a omului complet” (deschis c�tre alteritate). „Teoreticienii transmodernismului occidental – noteaz� mai departe Ray Paul – cred c� e nevoie de o dep��ire a oric�rei logici deoarece orice logic� este monologic� pe când fiin�a transmodern� este dialogic�” [cf. Codreanu, 2005:182]. Ethosul transmodern – apreciaz�, la rândul s�u, Rorty [2000:10] – este acela al unit��ii în diversitate, sau al sesiz�rii universalului prin �es�tura fin� a particularului. Transmodernismul este opus structural postmodernismului, pe care-l acuz� de inconsisten�� în demersul deconstructivismului radical. Rorty îl acuz� pe Derrida c� postmodernismul s�u nu modific� radical statutul ontologic al logosului pân� a-l coborî, asemenea lui Wittgenstein, la un


Perspective semiologice asupra transmodernit��ii

12

simplu instrument al cunoa�terii. Centralitatea ontologic� a postmodernismului este diferen�a [Derrida, 1997:40-52]. Opunându-se ontologiei diferen�ei, teoreticienii transmodernismului propun restaurarea modelului ontologic, având ca centralitate unitatea sistemic� �i sinergic� a Fiin�ei [Grof, 1985:61].

I.1.1. De la dialectica hegelian� la romantismul german În cele ce urmeaz� vom identifica prefigur�ri ale culturii

transmoderne în idealismul hegelian �i în cel al romanticilor. Idealismul hegelian are ca centralitate ontologic� Spiritul Absolutul ca “Idee Logic�”: “Absolutul prin procesul s�u de transformare d� na�tere lumii, care reprezint� astfel numai grade de des�vâr�ire a perfec�iunii lui” [Andrei, 1997:118]. În “Fenomenologia spiritului”, Hegel [1997] identific� realitatea cu desf��urarea “Ideii Absolute”. În acest sens, Tudor Ghideanu afirm� c�, pentru Hegel, „conceptul sau sensul nu este exterior fiin�ei, pentru c� fiin�a este acela�i lucru cu fiin�a care se gânde�te pe sine îns��i” [1999:72].

Pentru Hegel, Dumnezeu este absolutul în cunoa�terea c�ruia spiritul devine liber de orice form� finit�. Cunoa�terea religioas� apare la Hegel sub forma religiei naturale cu cele trei faze ale sale: 1. magia (feti�ism, lamaism); 2. religia imagina�iei (brahmanism); 3. religia luminii (persianism) �i religia individualit��ii spirituale [Andrei, 1997:119].

Cu privire la cele de mai sus, Nicolae Râmbu consider� c�:

„În viziunea romantic�, finitudinea lucrurilor este o ironie, o iluzie rezultat� din fixarea privirii asupra lucrurilor particulare. Omul trebuie s� se îndrepte asupra ansamblului lumii cu întreaga lui personalitate �i astfel spiritul s�u se va îmbog��i cu o cunoa�tere cu totul nou�. Nu dincolo din lucrurile finite ci chiar în ele însele s�l��luie�te infinitul” [2001:18]. Prezen�a infinitului ca o tainic� �es�tur� în finitudinea lucrurilor

constituie o cheie a construc�iei transmoderne. Obsesia infinitului îmbrac� forma extensivului, a sintezei unificatoare, chiar dac� uneori dureros sincretice, �i a intensivului ca participare la cel�lalt, ca extrapolare a propriei infinit��i �i prin infinitatea alterit��ii.


Antonio SANDU

13

Proiectul romantic al lui Schlegel propune o nou� mistic� a întregului originar ca unitatea arhetipurilor masculin �i feminin, prin ridicarea femeii la un rang necunoscut pân� atunci: Ea este considerat� ca fiind mult superioar� b�rbatului, astfel încât tradi�ionala ierarhie dintre sexe, care-�i avea o consfin�ire biblic�, este radical modificat�. Noua mitologie a iubirii propus� de Schlegel, î�i g�se�te o coresponden�� transmodern� în romanul “Codul lui Da Vinci” [Brown, 2004]. Ini�ierile în Misterele zei�ei feminine „construiesc un roman ini�iatic care propune istorice societ��i secrete, templieri, �i Priorre de Sion care se confrunt� în ap�rarea unui mister fundamental acela al Graalului. Romanul lui Schlegel, „Lucinde”, propune �i el o ini�iere în taina feminit��ii [Râmbu, 2001:103]. În mod similar, Eminescu, gânditorul romantic al spa�iului românesc, va recrea �i el poetic mitologia femininului, a puterii sacralizante a iubirii.

Pentru romantici, reinterpretarea cre�tinismului �i sentimentul religiozit��ii constituie teme importante. Din concep�ia religioas� a lui Schleiermacher rezult� un nou gen de toleran��. Oamenii nu mai sunt v�zu�i ca ni�te copii egali în fa�a p�rintelui divin, ci într-o nou� rena�tere, unic� �i irepetabil� a întregului Univers prin sentimentul religios. Astfel, întregul Universului se poate concentra în eu �i fiecare nou� tr�ire religioas� este o r�sfrângere a infinitului în finit.

Dintr-o perspectiv� spiritualist�, Novalis propune în “Cre�tin�tatea sau Europa” un model de construc�ie european� specific romantic�. Cheia de bolt� a unit��ii europene este pentru Novalis trezirea sentimentului sacrului. Europa lui Novalis este v�zut� ca „o uniune de state ale Europei, dar nu în sens administrativ ci organic” [cf. Râmbu, 2001:111]. Unirea Europei constituie pentru Novalis un prim pas spre refacerea unit��ii neamului omenesc.

Mutatis muntandi: Uniunea European� este deja o realitate politic�. Ea apare ca o construc�ie suprastatal�, care are ca baz� uniunea politic� �i monetar�. Este aceast� construc�ie european� generatoare de identitate? Dincolo de sintagma de cet��ean european va exista o real� identitate european�, ca sentiment al apartenen�ei la realitatea spiritual� a unei Europe unice, sau vor r�mâne în continuare, germani, francezi, englezi, italieni �i în acest context o întrebare special� ne poate fr�mânta pe noi românii: Care poate fi destinul unei “culturi minore”, cum este cea româneasc�, într-un spa�iu cultural al Europei unite?



14

Proiectul romantic al lui Novalis a devenit o construc�ie istoric� a societ��ii industriale. Putem spune c� Uniunea European� îndepline�te visul romantic al lui Novalis? În teoria politic�, Uniunea European� are statutul unei Confedera�ii de state, care au ales aceast� integrare pentru a gestiona mai bine resursele, politicile publice, ap�rarea sau politica extern�. La baza Uniunii Europene ar trebui s� stea o viziune unic� sau m�car coerent� a cet��enilor europeni asupra unui viitor comun. Respingerea de c�tre Fran�a �i Danemarca a Constitu�iei Europene pune îns� la nivel pragmatic sub semnul întreb�rii reu�ita proiectului spiritual al integr�rii europene. Viziunea integratoare este îns� diferen�a specific� propus� de construc�ia transmodern� fa�� de construc�ia organic� propus� de romantici.

*

Concluzionând, putem afirma c� fascina�ia pentru Orient a

romantismului occidental î�i are coresponden�a în neosincretismul transmodern. În acest context o întrebare fireasc� ne apare: poate fi în�eles transmodernismul ca fiind neoromantic? �tefan Afloroaiei atrage aten�ia asupra concep�iei romantice care prive�te lumea ca un vis al nefiin�ei [1993:194]. Deschiderile în fa�a nimicului, a vidului, specifice modernit��ii se întâlnesc în transmodernitate cu implica�iile ontologice ale vidului cuantic. Putem g�si în filosofia transmodern� o adev�rat� pendulare între Nirv�na �i Vidul cuantic. [Sandu, 2000] Existen�a unor teme romantice revalorizate de transmodernism nu constituie, dup� p�rerea noastr�, un argument suficient al acestei identific�ri. Dogma fundamental� a transmodernismului este integralitatea �i unicitatea lumii, reg�sirea întregului în parte �i a p�r�ilor în întreg. Acest model fractalic-holografic constituie un specific al transmodernit��ii, iar revalorizarea temei romantice se face în spiritul acestei orient�ri culturale.

I.1.2. De la „cuantismul ontologic” la redescoperirea filosofiilor orientale Cultura occidental� a ajuns la un punct de discrepan�� între

paradigma �tiin�ifico-epistemic�, �i cea pragmatic�, adic� între gândire �i ac�iune. În fizic� conceptele precum spa�iul euclidiano-cartezian,


Antonio SANDU

15

stele fixe sau corp material î�i pierd semnifica�ia fiind înlocuite cu alte concepte precum: „spa�ii topologice”, “linii de Univers”, probabilit��i de existen��”. Filosofia �tiin�ei î�i asum� misiunea explor�rii noilor dimensiuni semantice, date de cadrele muta�iei paradigmatice survenite în urma descoperirilor din fizica relativist� �i cea cuantic�. Filosofia �tiin�ei trebuie s� dep��easc� întrebarea despre “Cum este realitatea?”, care apar�ine de drept �tiin�ei, ocupându-se mai ales de semnifica�ia uman� a realit��ii, deci “Ce reprezint� pentru om realitatea?”

Fizica actual� se apropie de metafizic�, propunându-�i s� r�spund� ea îns��i la întrebarea: „Ce este ceea ce este?” Fizica substituie specula�ia metafizic� prin construc�ia unor modele teoretice. Pentru filosofia �tiin�ei au relevan�� întreb�ri de tipul: „Ce semnific� entit��ile matematice abstracte ale fizicii, pentru con�tiin�a uman�?” Construc�ia ontologic� poate fi realizat� ca o reconstruc�ie subiectiv� a realului [Nicolescu, 2007:212-213] pornind de la “semnele” prin care “nivelurile realit��ii” se prezint� cercet�torului. O astfel de construc�ie ontologic� trebuie s� aib� o dimensiune deopotriv� fenomenologic� �i semiotic�.

Schimb�rile de paradigm� din fizic� au creat în filosofia �tiin�ei modele epistemice ce se cer în�elese �i unificate pentru a putea fi integrate în con�tiin�a umanit��ii. Specula�ia filosofic� medieval� a fost înlocuit� de calculul matematic atât la nivel cosmologic cât �i microfizic. Ambele modele sunt forme de semioz� asupra ordinii pe care logica o impune lumii. Aceast� ordine este una pentru noi f�r� a fi cu necesitate structura în sine a Universului.

A în�elege particulele subatomice ca fiind „un câmp de interac�iuni” are o semnifica�ie metaforic� pentru nivelul sim�ului comun. La nivelul sim�ului comun apare absurd� ideea conform c�reia corpurile materiale sunt fizic vorbind spa�ii vide. În acest sens, Herman Weyl scria:

“Conform teoriei câmpului, o particul� material� cum ar fi

electronul, este o mic� regiune a câmpului electric în care intensitatea câmpului atinge valori enorme, indicând faptul c� o cantitate mare de energie este concentrat� într-un spa�iu foarte restrâns. Un asemenea nod de energie, care nu este delimitat clar de restul câmpului, se propag� prin spa�iul vid, a�a cum un val traverseaz� suprafa�a unui



16

lac; nu exist� substan�� din care s� se constituie electronul” [cf. Capra, 1995:181]. Substan�a apare ca o polarizare a câmpului fundamental. În

urma interac�iunilor sunt generate, simultan particula �i antiparticula sa (electron-pozitron). Existen�a unui astfel de câmp fundamental, este o ipotez� �tiin�ific�, a c�rei rezolvare implic� un r�spuns metafizic. Câmpul fundamental este una dintre entit��ile metafizice p�truns� în aria discursiv� a �tiin�ei. Este o „certitudine” a fizicii contemporane apari�ia din spa�iul vid a unei perechi particul� - antiparticul�. Transformarea reciproc� a substan�ei în câmp �i a câmpului în substan�� face ca certitudinea materialit��ii lumii s� fie înlocuit� cu viziunea unui Univers vibratoriu conform c�ruia “vidul fluctueaz� în mod aleatoriu între fiin�� i nefiin��” [Pagels, 1983:240]. Geneza Universului apare ca o gigantic� explozie primordial�, care arunc� în spa�iu, cu o energie inimaginabil�, întregul Univers. Acest model este o aproxima�ie pentru sim�ul comun, c�ci în cosmologie, spa�iul este un produs al Big-Bangului �i are acelea�i dimensiuni ca Universul. Pagels consider� Big-Bangul ca fiind o “gigantic� fluctua�ie a vidului” [1983:247].

În filosofia indian�, Abhinavagupta consider� c� emana�ia fonematic� a Universului este o expansiune a subiectului con�tient în pur� obiectivitate. Spa�iul �i timpul ca realit��i constitutive ale obiectivit��ii sunt cuprinse în acest proces de emana�ie �i resorb�ie care în lipsa unui „spa�iu obiectiv” se desf��oar� în con�tiin�a subiectiv�, �i datorit� absen�ei timpului ia forma unor str�fulger�ri creatoare [cf. Gnoli, 1972].

Misterul primelor secunde ale Universului, înaintea c�rora conceptul de timp nu are sens este poten�at de faptul c� în întregul spa�iu (mai mic în acel moment decât constanta lui Planck), nu puteau exista particule-und� care s� transmit� interac�iunile. Starea preluminic� a Universului o putem identifica cu momentul crea�iei ierarhiilor divine “din întunericul mai luminos decât lumina” [Areopagitul, 1993:148-149]. Aceast� precrea�ie a ierhiilor luminii în „non-timpul” cuprins între t = 0 �i t =10-43 s, am putea vedea aceast� cuant� de timp ca fiind momentul în care Logosul Creator prefigureaz� informa�ional Universul ca structur� sistemic ierarhizat�. În etapa precuantic� Universul fiin�eaz� informa�ional, dar nu energetic


Antonio SANDU

17

substan�ial, întrucât substan�a necesit� spa�iu. În doctrina lui Abhinavagupta aceast� etap� a autoexplicit�rii divine se nume�te shudavidia tattva. Întreaga desf��urare a lumii exist� în forma intrinsec� a Energiei Supreme [Shankaranarayan, 2002:83-84].

O similar� precrea�ie o întâlnim descris� de Traian D. St�nciulescu în cadrul teoriei „hologramelor arhetipale”, a formelor perfecte similare „semnelor-cuvinte” generatoare de lume pe care textul biblic le men�ioneaz� [2007:39]. Autorul face distinc�ia dintre „câmpul întunecat” al haosului primordial, preexistent crea�iei cosmice, �i „lumina necreat�” prin care se proiecteaz� tiparele energetico-informa�ionale, „gândurile-form�” ale For�ei Creatoare. Geneza lumii ar putea fi astfel identificat� – nu numai metaforic – cu ac�iunea unui „Laser Divin”, în m�sur� s� proiecteze holograme perfecte peste substan�a amorf�, spre a întrupa astfel multitudinea de forme evolutive ale lumii. Modelul „laserului cosmologic” se va reg�si la nivelul individului uman sub forma ac�iunii unor coeren�i „laseri biologici”, în m�sur� s� traduc� la nivelul creierului uman – prin mecanisme de rezonan�� holografic� – semnele-obiect ale referen�ialit��ii [2007:148-154]. O unificatoare viziune asupra crea�iei lumii prin semn, similar manifest� la nivel cosmic �i uman, poate fi desprins� din ipotezele de mai sus.

Între întunericul-haos dinaintea crea�iei �i cel din faza precrea�iei unei lumi anume trebuie constatat� o diferen�� ontologic� fundamental�. Întrucât Timpul apare o dat� cu crea�ia, starea lui Dumnezeu de dinaintea crea�iei este inconceptibil�, nefiind descriptibil� catafatic sau apofatic.

Putem vorbi de cicluri ale crea�iei în Multivers – un “univers ciorchine” aflat într-o permanent� “expansiune pulsatorie”, presupunând existen�a unor lumi multiple, caracterizate prin spa�ii �i timpuri paralele [St�nciulescu, 1985] –, cicluri a c�ror recunoa�tere rezolv� problema lui „înainte” �i a „începutului” lumii. De fapt, este o transla�ie de la întrebarea cu privire la „înaintea Universului” nostru la întrebarea cu privire la „înaintea primului Univers”, a Multiversului însu�i. A�a cum Thomas d’Aquino men�iona, nu putem vorbi de un început al Marelui Univers, ci doar de începutul uneia dintre lumile particulare ale acestuia.

Un r�spuns modern al acestei probleme îl consider�m a fi fractalitatea timpului în Multivers. Prin fractalitate în�elegem



18

capacitatea Multiversului a totalit��ii Universurilor de a se autogenera �i autodezvolta pornind de la un element fundamental �i o lege de generare. Din punct de vedere filosofic, identific�m elementul fundamental care se reitereaz� ca fiind Fiin�a în Sine, iar legea de generare ca fiind Logosul Creator. Fiin�a în sine se multiplic� fractalic prin intermediul Logosului Creator dând na�tere lumilor. Forma de a fiin�a a lui Dumnezeu este chiar câmpul fundamental, „câmpul de lumin� supracoerent” (Dumnezeu însu�i), manifestat prin triplul s�u ipostas – Tat�l, având drept corespondent principiul informa�iei, Sfântul Duh identificat ca principiul activator al Energiei �i Fiul având substan�a ca principiu analog” [St�nciulescu, 2007: 40].

Intui�ia metafizic� oriental� a dualit��ii Yin-Yang, poate constitui un model în conceptualizarea oric�ror dualit��i, inclusiv celei dintre materie-antimaterie, substan��, energie. Abhinavagupta propune identificarea în spatele oric�ror dualit��i existen�a unui al treilea element neutru, fa�� de cele dou�, aflat pe un nivel ontologic superior [cf. Singh, 1989:54-62]. Elementul neutru este pe nivelul s�u ontologic parte dintr-o alt� dualitate unificat� într-un alt nivel ontologic �i a�a mai departe.

�tefan Lupa�cu concepe o logic� a antagonismului energetic [1982:75], introducând principiul ter�iului inclus, conform c�ruia exist� un “termen T care este în acela�i timp A �i non-A” [Nicolescu, 2007:260]. În acest sens, Petru Ioan [2000] identific� în sistemul lui Lupa�cu trei logici pornind de la cele trei dialectici ale lui Lupa�cu: a omogeniz�rii, a eterogeniz�rii �i dialectica cuantic�. Exist� aici similitudini �i modele de creare a perechii particul�-antiparticul� din spa�iul vid.

H. Zimmer semnaleaz� mitul “Parada Furnicilor”, care vorbe�te explicit de Universuri paralele, de expansiunea Universului �i contrac�ia sa „dincolo de cea mai îndep�rtat� viziune în�esând spa�iul exterior. Universurile vin �i se duc, „ca o oaste nenum�rat�...”. De la r�d�cina fiec�rui fir de p�r (a lui Vi�nu), iese la iveal� un Univers �i se sparge ca o b��icu��” [Zimmer, 1994:7-15]. O viziune similar� – prezentat� de Lao Tse, care afirm� c� miliardele de lucruri �i de fiin�e apar din vid – este pus� în corela�ie de Fritjof Capra cu apari�ia din vid a perechilor de particul�-antiparticul� [1995:181].

În dep��irea viziunii lui F. Capra, preciz�m c� interpretarea transdisciplinar� a unor modele cosmologice, reg�site în intui�ia


Antonio SANDU

19

metafizic� �i mitic�, o în�elegem ca pe o situa�ie semiotic� generat� de existen�a unor structuri ordonatoare ale naturii, care se fac prezente în fa�a interog�rii umane sub forma unui r�spuns rezonant, pe care natura îl d� subiectului cunosc�tor. Aceste structuri comunica�ionale sunt v�zute de Traian D. St�nciulescu ca fiind „principii ordonatoare ale realit��ii universale” [2004: 114-115] �i anume:

� sistemicitatea (structuralitatea), lumea fiind un complex de

sisteme organizate �i ierarhizate având ca reper integrator unele �i acelea�i forme semnificante;

� conexiunea ca rezonan�� holografic� în baza c�reia totul poate fi corelat cu totul;

� reflexivitatea, ca proprietate de reflectabilitate a oric�rui sistem în sistemul de propriet��i al oric�rui alt sistem;

� specificitatea formelor, în condi�iile existen�ei unor arhetipuri morfologice integratoare, simbolic sugerate de ovoid, clepsidr�, coloan�, ciorchine;

� manifestarea virtual� sau real� a informa�iei la nivelul tuturor secven�elor realit��ii materiale sau spirituale.

Aceste principii – pe care autorul citat le consider� dublate de

legi dialectice precum legea ciclului entropic �i a continuit��ii informa�ionale (sugerând, în termeni eminescieni, c� „to�i se nasc spre a muri �i mor spre a se na�te) – pot sta ca baz� a unei construc�ii fractalice a Universului semnificat, dublat holografic de Universul semnificant. Apari�ia unor modele pe care con�tiin�a le vede similare, le punem pe seama unei contiguit��i holografice, a apari�iei realit��ii ca reflectare în con�tiin�a subiectului cunosc�tor.

A�a cum am men�ionat deja, un posibil „Laser Cosmologic” proiecteaz� prin substan�a lumii arhetipuri ale Crea�iei care parvin sub forma unor imagini simbolic-arhetipale [St�nciulescu, 2007:40-41]. O viziune arhetipal-mitologic� asupra cosmogoniei se reitereaz� astfel fractalic �i holografic deopotriv�, atât în modelele mitologice, cât �i în noua mitologie generat� de �tiin��. Tocmai de aici provin apropieri între modele de Univers provenite din intui�ia metafizic� �i cele dezvoltate în cadrul �tiin�ei contemporane. Aceast� semnificare a lumii pentru om, este dat� de o inten�ionalitate virtual� a Logosului Creator de a se face



20

explicit pentru un receptor capabil s� în�eleag� semnele. Acest receptor este omul ca fiin�� spiritual�, ca înmagazinator a puterii logosului de a se autoîn�elege.

„Ontologia cuantic� – noteaz� Bogdan Baghiu – este din ce în

ce mai mult ata�at� de ideea de însufle�ire a Universului, de ideea c� în�elegerea este o constant� a tot ceea ce exist� în Univers. S-a ajuns astfel la ideea c� nu numai lumina poate avea o natur� ambivalent�, und�-corpuscul, dar �i gândul ar avea o asemenea natur�, el fiind o reflec�ie a luminii în microcosmosul spiritual uman” [2006:114]. Se poate desprinde, din cele de mai sus, o orientare logocentric�

a unei noi filozofii a �tiin�ei. Atât metafizica orientului cât �i fizica contemporan� sunt pentru filosofie o alteritate care se deschide.

I.1.3. Paradigma transdisciplinar�, o sintez� necesar� Impactul modelului holist genereaz� o muta�ie paradigmatic� în

întreaga cultur� contemporan�. Suntem ast�zi în plin� paradigm� transmodern�, bazat� pe transdisciplinaritate �i interdisciplinaritate. Ea se extinde în sfera artei, în etic� �i pragmatic�, psihologie, sociologie, precum �i în marile construc�ii social politice a globaliz�rii �i globalismului, a comunic�rii globale, apeten�a pentru toleran�� i multiculturalism, afirmarea identit��ii minorit��ilor, paradigma ecologic� �i filosofia penal� a justi�iei restitutive.

Consider�m aceast� nou� viziune umanist� având ca fundament antropocentrismul �i ca model epistemic construc�ionismul fractalic. Acest model epistemic umanist construc�ionist pleac� de la centrarea subiectului cunosc�tor, ca factor catalizator a reconstruc�iei simbolice a realit��ii. Ne situ�m pe pozi�ia unui „antropism spiritualist”, conform c�ruia Universul ca Spirit se autocunoa�te ca unitate fundamental� în fiecare reiterare fractalic� a realit��ii (parte a fractalului). Universul are nevoie de fiin�a uman� pentru a se cunoa�te deoarece identific�m luciditatea ca motiva�ie cosmogonic�. Regulile jocului sunt legile lumii, iar juc�torii sunt subiec�ii con�tien�i (indivizii) care fac parte din Univers. Creatorul se proiecteaz� holografic în fiecare fiin�a uman�, pe care o creeaz� dup� chipul �i asem�narea Sa. Pr�pastia ontologic� om-Dumnezeu o în�elegem ca o diferen�� intensiune-extensiune, în termenii


Antonio SANDU

21

lui Bohm totalitate înf��urat� a existen�ei versus modalitate explicitat� de existen�� în fiin�a uman� [Bohm, 1995]. Hristos este explicitarea ultim� a dumnezeirii în fiin�a uman�. Sau, cum noteaz� Losski:

„Sf. Gregorie de Nazianz poate vorbi, �i pe drept cuvânt, despre

prezen�a în om a unei p�rticele din Dumnezeu. Aceasta înseamn� c� harul necreat este implicat în îns��i lucrarea creatoare �i c� sufletul prime�te, în acela�i timp, via�� i har, c�ci harul este suflarea lui Dumnezeu, curgerea dumnezeirii, prezen�a d�t�toare de via�� a Duhului Sfânt. Dac� omul începe s� tr�iasc� în momentul în care Dumnezeu sufl� via�� în el, aceasta se datoreaz� faptului c� harul Duhului Sfânt este principiul real al existen�ei noastre” [1993: 92]. Prin volumul “Transdisciplinaritatea” [1999], Basarab

Nicolescu deschide calea unei construc�ii culturale bazate pe cooperare în cunoa�tere, pe dep��irea frontierelor dintre ramurile �tiin�ei [2007:48-58]. Premisa epistemic� a trandisciplinarit��ii este existen�a unei unit��i fundamentale a lumii, temei a unit��ii cunoa�terii. În acest sens, Rodica Ro�ca consider� c� “paralel proceselor de diferen�iere apar noi forme de integrare. Modelele de cercetare abordare a unor �tiin�e trec grani�ele altor �tiin�e” [2007:5]. La rândul s�u, Huessy consider� – din perspectiva etosului voca�iei – transmodernismul ca fiind dorin�� de transcendere a limitelor impuse de neomodernism �i de postmodernism revendicându-se tradi�iilor ezoterice atât europene cât �i orientale [cf. Codreanu, 2005:179].

Basarab Nicolescu – într-o edi�ie recent� a men�ionatei lucr�ri [2007:58-60] – propune o realitate multidimensional� structurat� pe niveluri multiple. În încercarea de reunificare a realit��ii multidimensionale, autorul se întreab� asupra teoriilor capabile de a descrie trecerea de la un nivel la altul �i rolul subiectului observator în existen�a unei unit��i a tuturor nivelurilor de realitate. Nicolescu propune – pornind de la modelul lui �tefan Lupa�cu – o logic� a ter�ului inclus capabil s� descrie coeren�a dintre nivelurile de realitate. În conformitate cu aceast� logic� a ter�ului inclus, dou� contradictorii devin complementare pe un alt nivel de realitate, într-o stare unificat� T. Aceast� stare T particip� în propriul s�u nivel de realitate la o alt� pereche de contradictorii rezolvat� pe urm�torul nivel de realitate [2007: 61-64]. Nivelurile de realitate sunt coerente permi�ând transferul



22

de informa�ii de la un nivel la altul. Coeren�a nivelurilor de realitate se opre�te în nivelurile extreme. Unificarea lumii se realizeaz� printr-o “zon� de non rezisten��” . Zonele de transparen�� la cunoa�tere apar ca fiind “înv�luite”, deoarece – dup� D’Espagnat – cunoa�terea are forma unei reflect�ri care nu este permis� în zonele de transparen�� [cf. Nicolescu, 2007:64-65]. Nicolescu identific� Zona de non-rezisten�� la cunoa�tere ca fiind sacrul. Sacrul nu este a�adar un nivel de realitate în sine, ci zona de transparen�� care apare între nivelurile de realitate.

Obiectul cercet�rilor transdisciplinare este constituit tocmai din

„ansamblul nivelurilor de realitate �i zona sa complementar� de non-rezisten��” [2007:65]. Pentru Nicolescu, „realitatea nu este doar multidimensional� ci �i multireferen�ial�, pluralitatea complex� �i unitatea deschis� fiind dou� aspecte ale unei unice realit��i”. Prin aceasta se fundamenteaz� “Principiul Relativit��ii” nivelurilor de Realitate: “nici un nivel de realitate nu constituie un loc privilegiat de unde se poate în�elege toate celelalte niveluri de realitate” [2007, 2:65].

* *

* În „Manifestul Transdisciplinarit��ii”, autorul propune

unificarea obiectului cu subiectul transdisciplinar prin unificarea zonelor de non-rezisten��. Astfel studiul Universului �i studiul fiin�ei umane se sus�in reciproc, interpretându-se zona de non-rezisten�� ca un “ter� secret inclus”, care unific� subiectul transdisciplinar cu obiectul transdisciplinar [2007, 2:60-67]. Pornind de la principiile transdisciplinarit��ii Basarab Nicolescu propune o nou� sintez� umanist� sub denumirea de transumanism. Deschiderea sistemic� propus� de transdisciplinaritate porne�te de la ideea dezvolt�rii integrale a fiin�ei umane atât în mod personal, social, cultural �i spiritual.

„Numesc transumanism noua form� de umanism care ofer�

fiec�rei fiin�e umane capacitatea de maxim� dezvoltare cultural� �i spiritual�. Este vorba de c�utarea a ceea ce exist� exist� întru, printre �i dincolo de fiin�ele umane – a ceea ce putem numi Fiin�a fiin�elor [2007/2:169]”.


Antonio SANDU

23

Transumanismul nu presupune omogenizarea distructiv� a

identit��ii culturale ci actualizarea poten�ialit��ilor creatoare sub auspiciile unit��ii în diversitate �i diversit��ii în unitate. Noul (Trans)umanism are în centrul s�u demnitatea uman� ridicat� – cel pu�in dup� Nicolescu – la nivel planetar �i cosmic.

I.2. „COTITURA TRANSMODERN�”: O PARADIGM� A TIMPULUI PREZENT Una dintre cele mai importante “direc�ii” în filosofia secolul XX

o constituie “redescoperirea” limbajului. Deschiderile realizate de Ludwig Wittgenstein cu privire la „jocurile de limbaj” [Surlea, 2007: 31], sunt valorizate sub forma unei analize de autorii post moderni sub forma unei analize logice a rela�iei dintre limbaj �i structurile formative ale gândirii.

Aspectele formale ale gândirii se realizeaz� în sistemul sintactic al limbii. Sintaxa limbii materne î�i pune amprenta pe patternurile cognitive ale vorbitorilor nativi, transformându-se în sintaxa subiectiv� a persoanei. Formalizarea �i axiomatizarea sistemelor logice contemporane, presupune existen�a unei sintaxe unitare care s� permit� invarian�a fa�� de modelul cultural. Semnificativ în analiza constituirii limbajului ca sistem universal de semnificare este posibilitatea unor structuri semantice invariante.

Cea mai important� caracteristic� biologic� a omului o reprezint� poten�ialitatea limbajului. Limbajul este calea de transmitere a culturii de la o genera�ie la alta, este modalitatea opera�ional� în care se realizeaz� procesul socializ�rii. Fiecare civiliza�ie î�i perpetueaz� “valorile dominante” pe care le genereaz� �i “în structuri cadru cognitive, plasate la nivelul mentalit��ilor, a “adev�rurilor universal valabile” pe care le putem intui ca fiind “metatextul” culturii care le genereaz�. La aceste cadre ale gândirii face referire Petru Culianu [1995: 5-7] când folose�te expresia “grila interpretativ� �i voin�a deformatoare” specifice diverselor culturi �i civiliza�ii care se succed în istorie. Existen�a unor cadre structurante ale con�tiin�ei, sistemul categorial, face posibil� reprezentarea în con�tiin�� a realit��ii. Pentru



24

Wittgenstein, limbajul este structurat contextual în jocurile realit��ii, sub forma unei sintaxe �i a unei semantici [1953: 27].

Analiza situa�iei limbajului a generat cotitura lingvistic�, ca mutare a aten�iei filosofiei de la “realitate” la “reprezentarea realit��ii” în limbaj. Jean Piaget identific� din punct de vedere psihologic stadialitatea dezvolt�rii cognitive a omului, descriind procesele cognitive specifice fiec�rei etape [1980]. Aceste procese sunt conturate de dezvoltarea limbajului, pe de o parte �i de posibilitatea oper�rii cu concepte pe de alt� parte.

“Cotitura lingvistic�” a secolul XX are ca punct de plecare conceptul de structur�. Postmodernismul porne�te de la deconstruc�ia structurilor reprezent�rii, tocmai având ca argument ideea jocului de limbaj, ca “gramatic�” a în�elegerii realit��ii. Postmodernitatea pune �i ea accent pe puterea cuvântului de a institui lumea. Florea Lucaci observ� „reduc�ia la limbaj” [2005: 104] specific� modernit��ii târzii �i postmodernit��ii. Eliminând absolutul (în cazul de fa�� cuvântul ca logos), postmodernitatea opereaz� cu posibilul �i în mod natural cu pluralul întrucât, cum spune Witgenstein, „propozi�ia este un model al realit��ii a�a cum ne-o imagin�m” [1991: 401].

Eliminarea transcendentului în postmodernitate d� na�tere unui nou umanism “dincolo de om” este neantul, nimicul. Umanismul existen�ialist p�stra înc� “Fiin�a” ca referen�ial metaforic, pe care o contrapune nimicului [Sartre, 2004]. Umanismul postmodern r�mâne centrat – pe de o parte – în problematica libert��ii pe care o preia de la Sartre, dar o rupe de orice form� de transcenden��, de orice posibilitate de centrare ontologic�. Pe de alt� parte, umanismul post-modernist este centrat în diferen�iere. Postmodernitatea este o “civiliza�ie a minorit��ilor având ca model minorit��ile sexuale” [Codreanu, 2005: 67].

În plan epistemic muta�ia paradigmatic� a postmodernismului are ca referen�ial teoria relativit��ii. A�a cum Albert Einstein exclude referen�ialul absolut din fizic�, postmodernii îl exclud din cultur�. Pentru Rorty lumea contemporan� privilegiaz� o cultur� a lipsei de întemeiere atât teleologic� cât �i ontologic� [2000: 162]. Încerc�rile de unificare ale fizicii relativiste cu mecanica cuantic�, ideea Universului ierarhizat dominat de o ordine implicit�, transdisciplinaritatea ca paradigm� a cunoa�terii sunt semne ale necesit��ii dep��irii unei culturi a diferen�ei, înspre o cultur� a integralit��ii sistemice.


Antonio SANDU

25

Cultura integral� (total�) este v�zut� de Ray [1970] – primul care utilizeaz� termenul de transmodernitate – ca o sintez� între tradi�ionalism �i modernitate:

“Teza central� a studiului meu (Ray n.n) este c� suntem

martorii apari�iei unei noi forme de cultur�, cultura total� – o nou�, constructiv� sintez� dintre modernism �i opusul lui tradi�ionalismul, o sintez� care merge dincolo de ambele, f�r� a respinge pe nici una dintre ele” [cf. Codreanu, 2005: 150-151]. Pentru Ray, post-modernitatea nici m�car nu exist�, fiind

integrat� în transmodernitate ca o form� particular� a acesteia. Noi prefer�m s� în�elegem distinc�ia post-modernitate � transmodernitate ca pe o distinc�ie între paradigma diferen�ierii �i cea “integral�”. Cultura integral� (transmodern�) o include pe cea post-modern� ca pe o situare la limit�. Deconstruc�ia este o form� particular� a construc�ionismului. De aceea metoda specific� sistemelor de gândire transmoderne, va fi una construc�ionist�. Realitatea este un construct edificat la întâlnirea dintre Universurile de discurs particulare ale indivizilor fiind rezultatul, negocierii interpret�rii. “Negocierea interpret�rilor” face trecerea de la cotitura lingvistic� prezent� în postmodernitate la “cotitura transmodern�”.

* *

* Ca paradigm� cultural�, caracteristic postmodernismului este

deconstruc�ia. Faptul c� acest „concept” permite o deriv� hermeneutic�, centrifug� �i f�r� poli, arat� dificultatea în�elegerii unei modalit��i de a gândi, a toleran�ei supreme, care accept� orice text. Omul se supune propriului s�u limbaj, în�elegând c�, involuntar, a accepta limbajul presupune a nu încerca s�-l justifici în nici un fel. Nici o interpretare a deconstructivismului, venit� în maniera lui Derrida, în sensul universalit��ii limbajului, nu este posibil�, pentru c� orice interpretare face jocul deconstruc�iei, a indica ceea ce deconstruc�ia arat� cu claritate [Silion, 2002: 2].

Deconstruc�ia este o trecere la limit� a filosofiei dinspre domeniul Ontologiei realului spre semiotica Fiin�ei. Cuvintele cap�t�



26

sensul pe care vrem s� li-l d�m, iar metafizica devine o gramatic� a fiin�ei. Sensurile nu sunt prin ele însele derivate din propriet��ile obiectelor, ci atribuite în jocul comunic�rii, dup� seturi de reguli impuse aleatoriu, de necesit��ile discursului. Exist� o diferen�� considerabil� �i fundamental� între realitate �i percep�ia noastr� asupra realit��ii. Individul nu reac�ioneaz� în conformitate cu realitatea ci cu imaginea sa despre realitate. “Harta noastr� personal� poate diferi fundamental atât de realitate cât �i de h�r�ile altor persoane” [Sandu, 2005:74]. Harta este modelul paradigmatic în care individul î�i structureaz� cunoa�terea fiind un model cognitiv, interpretativ, bazat pe aproxima�ii repetate �i pe reducerea necunoscutului la dimensiuni cognoscibile �i adecvate modelului cognitiv specific paradigmei.

Vom c�uta s� analiz�m câteva elemente de metatext care au fundamentat postmodernismul articulat pe civiliza�ia postmodern� ca dimensiune cultural�. În acest sens, Tudor Ghideanu afirm� c�:

“În acest moment istoric pe care Heidegger – între al�ii – l-a

numit „era tehnicii planetare”, cum spuneam �i cu alt prilej, un vector de real� excentricitate a evolu�iei umanit��ii face ca tehnica robotizat� s� contribuie la o adev�rat� deconstruire fatal� a necesarei complementarit��i �i armonii dintre �tiin��, art�, filosofie, religie. Faptul c� problema grav� a sensului culturii �i a destinului uman trebuie scoas� de sub „teroarea” modernit��ii �tiin�ifico-tehnice, apare ca o dominant� a n�zuin�elor de libertate în crea�ia artistic� �i filosofic�. Pentru c� arta modernist� a constituit, ea îns��i, un moment considerat ast�zi ca revolut, noile experimente, noile înf�ptuiri în crea�ia cultural� se vor a fi decis delimitate de cele anterioare” [2003:7]. Setea de libertate a postmodernismului este o reac�ie de dep��ire

a paradigmei mecanicist carteziene specific� modernit��ii. Dac� în modernitate �tiin�a î�i caut� legitimitatea într-un metadiscurs, într-o filosofie, cum ar fi dialectica spiritului, hermeneutica sensului, emanciparea subiectului ra�ional, sau a muncitorului, dezvoltarea bog��iei, în postmodernitate se manifest� „o neîncredere fa�� de metapovestiri” (metadiscursuri), ceea ce conduce la o principal� criz� a metafizicii [Ghideanu, 2003:8].

Centrându-se în deconstruc�ie, postmodernismul este condamnat la a fi o hermeneutic� diversificat� �i polimorfic�. Dac�


Antonio SANDU

27

realitatea este o structur�, o construc�ie, hermeneutul postmodern cerceteaz� temeliile acestei construc�ii, cât �i modalit��ile sale de articulare. Derrida propune logocentrismul (pornind de la Jocurile de discurs ale lui Wittgenstein). Logosul este “fraza original�” în preajma c�reia filosoful trebuie s� se situeze. Jocurile de limbaj la Derrida se realizeaz� prin schimbarea cadrului contextual al utiliz�rii cuvintelor [2001:1-3; 351-352]

Deconstruc�ia radical� are ca etap� necesar� sinteza. Na�terea transmodernismului este o nou� revolu�ie semiotic�, care – prin analogie cu „cotitura lingvistic�” – a fost recent denumit� �i definit� în termeni semiotici de Traian D. St�nciulescu drept „cotitura transmodern�” [2008]. În timp ce cotitura lingvistic� a fost centrat� pe „jocurile de limbaj”, ca o modalitate de deconstuc�ie-reconstruc�ie a realit��ii, „cotitura transmodern�” se centreaz� pe “jocul ontologic” generat de transparen�a la cunoa�tere descris de Basarab Nicolescu [2007: 64-65].

*

* * Întemeiat� pe judecata sintetico-apriori filosofia kantian� se

arat� a fi primul semn de întrebare în fa�a certitudinilor carteziene. Kant a f�cut subiectivitatea �i con�tiin�a de sine s� r�mân� sub tirania, �i în conul de umbr�, a unei insondabile voin�e de a �tii [Ghideanu, 2003:7]. Tocmai astfel, încercarea kantian� de a întemeia metafizica naturii sub forma unei �tiin�e riguroase, este considerat� de Ilie Pârvu drept cea mai „înalt� sintez� a �tiin�ei moderne”. [1990:160]

Postkantienii au sesizat impasul filosofiei ca �tiin��, care nu se mai poate referi la fiin��, ci la formele fiin�ei. Postcartezienii au conceput Universul ca fiind un „în sine”, transcenden�a nefiind nici negat� nici afirmat� ea r�mânând în afara grani�elor cunoa�terii. �tiin�a pozitiv� de�i critic� dogmele, se întemeiaz� la rândul s�u, pe un set de structuri dogmatice axiomatice: ceea ce exist� poate fi cunoscut, ceea ce exist� este „un însine” coerent în m�sura cunoa�terii legilor naturii, este posibil� întrucât aceasta ascult� integral de propriile legi. De la pozitivism la materialism a fost un singur pas. Divinitatea este exclus� din sfera �tiin�ei, întrucât lumea func�ioneaz� f�r� prezen�a Divinit��ii în mod mecanic �i adecvat. În acest sens, Popper a�eaz� modernitatea sub semnul înlocuirii ideii de Dumnezeu cu cea de Natur�, �i



28

construind prin aceasta o nou� religie a modernit��ii în jurul ideii de Natur� [1998:113].

Darwinismul a centrat materialismul ca epicentru epistemologic. Evolu�ia speciilor, prin selec�ii succesive, datorate unor muta�ii întâmpl�toare care genereaz� adapt�ri eficiente la mediu, a dat greutate acestei concep�ii. Materia „se transform�” în permanen��, viul evolueaz�, iar hazardul �i selec�ia natural�, au f�cut ca lumea s� arate a�a cum arat� ea ast�zi. Universul infinit �i echipotent permite ca pe una din miliardele de lumi, via�a s� se dezvolte �i chiar s� ajung� la con�tiin�� autoreflect�rii. Nu exist� o alt� finalitate a evolu�iei, decât perpetuarea speciilor. Adrian Paul Iliescu consider� c� istoria gândirii moderne este o “istorie a elimin�rii treptate dar sistematice a transcendentului din Univers” [1989:25].

Paradigma modern� oblig� filosofia s� se retrag� în spa�iul interiorit��ii. Reduc�ionismului �tiin�ific conform c�ruia „totul este a�a cum apare” dac� este corect observat, i se contrapune reduc�ia fenomenologic�, conform c�reia semnifica�ia are ceea ce ne apare precum �i modul în care ne apare, punând în parantez� orice discu�ie despre „cum este în sine”. Fenomenologia prin orientarea c�tre subiect �i interioritate deschide calea refuzului mecanicismului universalizat, care pândea filosofia a o transforma în „ancilla scientie”, dup� ce în Evul Mediu fusese „ancilla teologiae”.

Când Auguste Comte spunea: „fizic� fere�te-te de metafizic�”, filosofia p�rea condamnat� la a se manifesta doar în spa�iul analizei limbajului. Tocmai analiza discursului, realizat� de postmoderni a f�cut posibil� redescoperirea subiectivit��ii ca redescoperire a „lumii vie�ii”. În 1935, Husserl afirma c� posibilitatea filosofiei ca �tiin�� riguroas� este un vis, care s-a destr�mat, filosofia îns��i fiind în pericol, datorit� persisten�ei filosofiei „într-un ra�ionalism care s-a r�t�cit”. Criz� a filosofiei, este semnalat� ca o criz� a culturii europene. Husserl propune o rupere de paradigm� fa�� de ra�ionalismul r�t�cit „prin redescoperirea” lumii vie�ii. Husserl situeaz� fenomenologia în coeren�� cu medita�iile carteziene ca singura „�tiin�� subiectiv� a subiectivului” [cf. Ghideanu, 1999:75-76].

Conturând posibilitatea filosofiei ca fenomenologie transcedental� Husserl prefigureaz� revolu�ia paradigmatic� din secolul XX �i centrarea postmodernismului pe subiect. Postmodernitatea are ca fundament imperativul libert��ii. Libertatea este v�zut� atât ca atitudine


Antonio SANDU

29

creatoare, cât �i ca respingere a imperiului formei, a oric�ror cadre structurale. Postmodernitatea impune renun�area la subordonarea fa�� de form� ca expresie a suprasensibilului, �i proliferarea lumilor posibile în detrimentul lumii reale. Având ca fundament ontic expresia „Dumnezeu a murit” centrul metafizic al postmodernit��ii migreaz� de la absolut la uman: De la o interogare metafizic� �i o c�utare artistic� a lui „Ceea ce este”, postmodernul face virajul ontic, spre „ceea ce este pentru noi” sau „Ce semnifica�ie are pentru noi ceea ce este pentru noi”. Contextual, „ceea ce este” devine cantitate neglijabil�, în fa�a lui „ceea ce se reprezint�”, respectiv ceea ce putem configura.

Digresiunea ontic� pe care am f�cut-o ne permite s� în�elegem temeiul tendin�ei spre afirmarea libert��ii ca refuz al oric�rei forme. Libertatea nu mai este o necesitate în�eleas�. Libertatea este fundamentarea diferen�ei. Dreptul de a fi diferit ne certific� nivelul de realitate. Altfel spus, cu atât exist mai mult, cu cât mai mult m� manifest ca diferit. Tirania exprimat� de obsesia armonicului �i ordinii este înlocuit� de obsesia promov�rii, ca persoan�, ca grup: promovare social�, promovare politic�, cultural� etc.

Postmodernismul înlocuie�te onticul cu axiologicul �i î�i fundamenteaz� misiunea prin praxis. Totul pare a se realiza pentru ca lumea s� fie a�a cum pare a fi, fiindc� oricum �tim c� lucrul în sine este incomprehensibil [Huzum, 2002:2]. Discu�iile contemporane referitoare la „chestiunea postmodern�” utilizeaz� în principal trei termeni: postmodern, postmodernitate �i chiar postmodernism. Majoritatea acestor analize ne conduc într-un impas care se datoreaz� faptului, c� ele utilizeaz�, de obicei, ace�ti termeni ca fiind sinonimi [2002:2]. Postmodernismul este paradigma care d� cadrele interpretative �i orizontul de a�tept�ri a civiliza�iei postmoderne. Postmodernismul este un curent cultural ideologic iar postmodernitatea, paradigma societal�, desemnând procese social-economice contemporane. Sunt avute în vedere în acest sens, recente tranzi�ii spre o societate sau economie postindustrial� (A. Touraine), D. Bell postcapitalist�, (P. Drucker), informa�ional� (M. Castells), digital� (N. Negroponte, D. Tapscott), a cunoa�terii (L. Thurow) de consum (D. Lyon), a serviciilor (O. Giarini), transparent� (G. Vattimo), a spectacolului (G. Debord), încadrate în procesul mai larg de globalizare sau mondializare. Totodat�, termenul de postmodernitate (Toynbee este primul care îl



30

folose�te în acest sens) [2002:2] desemneaz� o nou� perioad� în istoria umanit��ii.

Modificarea paradigmei ontologice �i a celei epistemice genereaz� o nou� paradigm� socio-cultural�, transmodernitatea. Interconectarea holarhic�, a constituen�ilor realit��ii submineaz� spa�ialitatea ca limitare în comunicare �i implicit în posibilitatea de ac�iune. Universurile alternative, �i dimensiunile confinate ale spa�iului submineaz� ideea spa�ialit��ii ca restrictivitate, (ca filtru onto-gnoseologic). Virtualizarea spa�iului social, transform� spa�iul dintr-o exterioritate constrâng�toare într-una poten�atoare. Dezlimitarea transmodern� are ca substrat metafizic unitatea Fiin�ei. Ultima frontier� nu mai este înafara ci înl�untrul fiin�ei umane. Transmodernit��ii îi este proprie spiritualizarea frontierelor, în toate domeniile de la cel al deschiderii social politice, la cel al deschiderii informa�ionale. Machachek consider� în continuarea lui Ray, Transmodernismul, drept „o negociere a tensiunii”, pornind de la încrederea în progres, putând fi v�zut ca o revitalizare a umanismului [1999:71-75]. Ideea de integralitate sistemic� (Integral Culture) vizeaz� o transformare a stilului de via��, prin renun�area la individualism în favoarea integralismului. Individualitatea nu este sacrificat� de dragul unit��ii, ea devine doar o parte a Întregului - un holon.


17

DIFEREN}E INTERREGIONALE PE DIMENSIUNEA PAROHIALISM-NA}IONALISM

5. Personalitate [i cultur\

Individul [i cultura sunt conecta]i datorit\ faptului c\ via]a social\uman\ este un proces prin care persoanele interiorizeaz\ semnifica]iamesajului public. În particular sau ca membru al grupului, oamenii in-fluen]eaz\ cultura convertind mentalitatea personal\ înspre noi obiectiveexterne sau ac]iuni. Putem studia acest proces prin concentrarea pe as-pectele publice ale culturii sau pe individualitate.

5.1.Teoria schemei (N. Quinn [i C. Strauss)

Unul dintre domenii antropologiei psihologice este antropologia cog-nitiv\, studiul etnografic [i intercultural al cogni]iei, cuprinzând înv\]area,modalitatea de cunoa[tere, organizarea informa]iilor, percep]ia [i sim-bolistica. Antropologia cognitiv\ examineaz\ în]elegerea particular\ ana-lizând aspecte ale comportamentului, inclusiv discursul.

Bazându-se pe descoperiri recente în domeniul cognitiv, Naomi Quinn[i Claudia Strauss au dezvoltat o abordare ce conecteaz\ explicit individul[i cultura. Teoria se bazeaz\ pe ipoteza c\ fiecare cultur\ este în acela[itimp o re]ea de mentalit\]i împ\rt\[ite cât [i un produs în permanent\schimbare ce implic\ negocieri între membrii comunit\]ii. N. Quinn [i C.Strauss au pus bazele teoriei schemei (Schema theory) care a avut unimpact deosebit în [tiin]a cognitiv\ modern\. Conform acestei teorii,intelectul construie[te anumite grile pentru a filtra noile experien]e [i areconstrui pe cele anterioare, dirijând memoria s\ se conformeze ex-pectan]elor curente. Legat de teoria schemei este conec]ionismul, carepromoveaz\ ideea potrivit c\reia lucrurile care apar în permanen]\ co-


18

DANA B|LA{ TIMAR

nectate în experien]a individului vor fi asociate puternic în cogni]ie.Schema se dezvolt\ în momentul în care un set de experien]e conectateformeaz\ o re]ea de asocia]ii mentale puternice.

Schema are ca rezultat versiuni simplificate ale experien]elor, astfel c\ne amintim un tipar, un eveniment obi[nuit mai degrab\ decât unul atipic.Prin reactualizarea tiparelor complet\m informa]ia lips\ în acord cu ex-pectan]ele create de asocia]iile puternice.

Diversitatea cultural\ reflect\ faptul c\ copiii de]in re]ele neuronalemaleabile ce permit diferite moduri de înv\]are pe parcursul encultura]iei.Pe m\sur\ ce individul cre[te, aceste scheme devin tot mai rigide. Ex-perien]ele noi se vor insera paternurilor deja stabilite mai degrab\ decâts\ le modifice. Motivul pentru care schemele sunt împ\rt\[ite de membriiaceleia[i culturi const\ în tendin]a de a se raporta la imagini mentalemodale. Cu cât exprim\m aceast\ schem\ comun\ în comportamentulnostru public, paternul se va fixa în mentalitatea proprie.

Schema nu explic\ doar aspectele comune ale culturii ci [i deschidereaspre diverse interpret\ri individuale, precum [i posibilitatea schimb\riiculturale. Pentru a ilustra acest aspect, N. Quinn [i C. Strauss sus]in c\experien]a [i tr\irile individuale dau na[tere unor diferen]e în schemamembrilor aceleia[i culturi.

Societatea de]ine atât for]e unificatoare cât [i divizatoare. Schemeleunice rezult\ din experien]ele individuale distincte, în timp ce schemeleuniversale se formeaz\ în baza experien]ei comune. În na]iunile moderne,unele scheme sunt comune milioanelor de indivizi, datorit\ influen]eimass-media. Alte scheme sunt împ\rt\[ite de grupuri mai mici – subculturietnice sau regionale – oameni ce în mod accidental au acelea[i experien]e.

Aceast\ teorie las\ loc îns\ [i creativit\]ii individuale, dezacordului,rezisten]elor, schimb\rii. Oamenii nu sunt condamna]i s\ recreeze toatemodelele observate în copil\rie. Noile optici sociale propun modele ac-tuale pentru comportamentul adultului. Experien]ele noi dau na[tere unornoi asocia]ii, cele vechi putând fi alterate de interven]ii con[tiente.


19


5.2. Accep]iunile culturii

Schemele se aseam\n\ cu nivelele culturii în sensul c\ ambele suntasociate cu un continuum de experien]e comune, teoria schemei foca-lizându-se pe atributele cognitive ale indivizilor cu acelea[i concep]ii.

Referindu-ne la nivelele culturii, putem aminti c\ exist\ trei. Culturana]ional\ se refer\ la experien]e, credin]e, înv\]area paternurilor com-portamentale [i valori împ\rt\[ite de cet\]enii aceleia[i na]iuni. Culturainterna]ional\ reprezint\ termenul pentru tradi]iile culturale ce se extindpeste grani]ele na]ionale. Deoarece cultura este transmis\ prin înv\]are nuprin ereditate, tr\s\turile culturale pot difuza dintr-un grup în altul. Dou\culturi pot avea acelea[i experien]e culturale [i modalit\]i de adaptaredatorit\ împrumutului sau difuziei. Împrumutarea tr\s\turilor culturaleeste un fenomen prezent de-a lungul istoriei umanit\]ii. Difuzia estedirect\ când dou\ culturi se unesc, poart\ un r\zboi sau fac schimburicomerciale sau vizioneaz\ acelea[i programe TV. Difuzia indirect\ apareatunci când produsele sau modelele se transmit de câtre popula]ia Apopula]iei C prin popula]ia B, f\r\ contact direct între popula]ia A [i C.Datorit\ difuziei, migra]iei [i organiza]iilor multina]ionale, multe tr\s\turiculturale [i paternuri converg spre un scop interna]ional.

Culturile pot fi de asemenea mai mici decât na]iunile. Astfel, popula]iaaceleia[i socie-t\]i sau na]iuni împ\rt\[e[te o tradi]ie cultural\, dar exist\o diversitate a acestora. Indivizii, familiile, ]inuturile, regiunile, claselesau alte subgrupuri cu o anumit\ cultur\ au atât experien]e asem\n\toarecât [i diferite grupuri de apartenen]\. Subculturile sunt paternuri bazatepe o simbolistic\ cultural diferit\ [i tradi]ii în cadrul aceleia[i societ\]icomplexe.

S\ ne oprim asupra conceptului de cultur\, pentru a în]elege cone-xiunea ei cu personalitatea individului [i a colectivit\]ii.

W. J. Lonner definea cultura ca un program comun de reguli ce gu-verneaz\ comportamentul membrilor unei comunit\]i sau societ\]i precum[i un set de valori, credin]e atitudini împ\rt\[ite de majoritatea membrilor.Fiecare cultur\ include un sistem de reguli transmise din genera]ie îngenera]ie, referitoare la mediul înconjur\tor: cum s\ rela]ioneze cu ceilal]i,cre[terea copiilor, luarea deciziilor, folosirea simbolisticii.


20

DANA B|LA{ TIMAR

În anul 1948, Herskovitz vedea cultura ca parte realizat\ sau produs\de om, a mediului. Cultura ne modeleaz\ [i noi o remodel\m la rândulnostru datorit\ rolului de actor activ în cadrul societ\]ii. Reconstruc]iamediului în func]ie de valori e o reconstruc]ie identitar\.

H. M. Segall subliniaz\ anterioritatea logic\ [i ontologic\ a culturii,v\zând-o ca totalitatea produselor comportamentale ale celorlal]i ce nepreced. El stabile[te con]inutul culturii: valori (repere dezirabile social,ancore sociale), limbaj (modul de exprimare al valorilor) [i mod de via]\(tipare atitudinale [i comportamentale specifice unei arii).

R. H. Munroe, în 1980 definea cultura prin intermediul a [ase factorice o caracterizeaz\:

1. paternuri existen]iale – costruite în jurul unor operatorifundamentali asocia]i prin verbe: a fi/a avea; a supravie]ui/a deveni,ultimul referindu-se la conceptul de speran]\ social\.

2. tipare atitudinale [i comportamentale – ce se cuvine [i ceea ce nu secuvine se înva]\ social printr-o logic\ implicit\; este interesant de observatconvergen]a sau divergen]a între atitudine [i comportament, existândposibilitatea apari]iei atitudinii duplicitare fa]\ de un anume aspect.

3. institu]iile politice –cine conduce [i cine este condus; orice societateconstruit\ pe raporturi ierarhice care trebuie s\ fie echilibrate.

4. limbajele [i regulile –primele con]in coduri de comunicare simboluriarticulate într-o gramatic\ [i structurat\ dup\ o regul\ de transmitere ainforma]iilor iar regulile ce guverneaz\ raporturile interpersonale, cuprindîn registrul lor conceptul de Self-monitoring, adic\ înclina]ia de a fipreocupat de impresia pe care o producem, permi]ând totodat\ o des-chidere sau o închidere a expresivit\]ii.

5. diviziunea muncii –este în func]ie de vârst\, gen, etnicitate, den-sitate, diversitate [i influen]a mediului familial este decisiv\.

6. tipul de locuire –interferen]a între spa]iul public [i privat.

Kroeber [i F. Kluckhohn au sintetizat defini]iile culturii în literaturaantropologic\, stabilind 6 direc]ii diferite de concepere a no]iunii: defini]iidescriptive, care încearc\ o listare a tuturor aspectelor vie]ii [i activit\]iiumane; defini]ii istorice, care folosesc frecvent termenul de ereditate, se


21


preocup\ mai mult de acumularea tradi]iei de-a lungul timpului decât deenumerarea totalit\]ii sau arealul fenomenelor culturale; defini]ii nor-mative, reprezentând regulile împ\rt\[ite ce guverneaz\ activitatea gru-purilor umane, sunt mai profunde decât primele, necesitând descoperireaa ceea ce st\ în spatele observabilului; defini]ii psihologice, însemnândvarietatea tr\s\turilor psihologice care includ adaptarea, rezolvarea pro-blemelor, înv\]area [i deprinderile. Cultura permite grupului adaptarea laproblemele curente, se înva]\ [i rezultatul înv\]\ri este stabilirea unorobi[nuin]e în cadrul grupului; defini]iile structurale se refer\ la modelulsau organizarea cultural\ [i sus]in faptul c\ cultura nu reprezint\ o list\ deobiceiuri ci formeaz\ un patern unitar de tr\s\turi interrela]ionate; de-fini]iile genetice surprind originea sau geneza culturii, existând trei punctede vedere: cultura rezult\ din adaptarea la habitat, din interac]iunilesociale [i din procesul creativ caracteristic speciei umane.

Ca [i concluzie, Kroeber [i F. Kluckhohn au definit cultura ca fiindconstituit\ din paternuri explicite [i implicite comportamentale, dobândite[i transmise prin simboluri, constituind realiz\rile distinctive ale gru-purilor umane; punctul central al culturii îl constituie ideile tradi]ionale [iîn special valorile ata[ate; sistemele culturale pot fi considerate pe de oparte ca rezultatul ac]iunii, iar pe de alt\ parte ca elemente de condi]ionarea viitoarelor ac]iuni.

Termenul de „cultur\”, este descris azi drept „o textur\ istoric tran-smis\ de în]elesuri întrupate în simboluri, un sistem de concep]ii mo[teniteexprimate în forme simbolice prin care oamenii comunic\, perpetueaz\ [iî[i dezvolt\ cuno[tin]ele [i atitudinile despre via]\”.

5.3. Socializarea individului prin cultur\

Începând cu anii 1920, o dat\ cu cercet\rile lui G. Jahoda, s-a pus multaccent pe conexiunea dintre cultur\, v\zut\ în sens larg (incluzând eco-nomia, sociopolitica [i ecologia) [i personalitatea uman\, mediat\ deprocesul de socializare. În acest sens, s-au desprins patru direc]ii deabordare: configura]ionismul (1920-1940) reprezentat de Ruth Benedict[i Margaret Mead; personalitatea bazal\ [i modal\ (1935-1955) crea]ia


22

DANA B|LA{ TIMAR

lui Abraham Kardiner, Ralph Linton [i Cora Dubois; caracterul na]ional(1940-1950) viziune împ\rt\[it\ de Clyde Kluckhohn [i Alex Inkeles; [iinterculturalismul (începând cu 1950) reprezentan]ii principali fiind JohnWhiting [i Robert LeVine. Primele trei abord\ri sunt concentrate peanaliza unei singure culturi, în timp ce ultima utilizeaz\ studiul com-parativ.

G. Jahoda face distinc]ia între aceste dou\ pozi]ii: una dintre ele sepreocup\ cu analiza rolului procesului de socializare [i a facturilor per-sonalit\]ii în cadrul unui grup social [i cealalt\ se concentreaz\ pe iden-tificarea procesului general prin care cultura modific\ [i este modificat\de factorii personali în diverse culturi.

Configura]ionismul î[i are originea în scrierile lui Sapir, care a v\zutcultura ca personalitatea unei societ\]i. Culturile sunt psihologii indi-viduale, v\zute la modul general, având propor]ii gigantice [i o durat\temporal\. Ca [i personalit\]ile, culturile sunt complexe, organizate [itipizate.

La sfâr[itul anilor ’30, pe parcursul a mai multor seminarii ]inute laUniversitatea Columbia, psihanalistul Abraham Kardiner a dezvoltat ideastructurii bazale a personalit\]ii ce consist\ în tr\s\turi achizi]ionate înbaza adapt\rii la o cultur\. Structura bazal\ este responsabil\ de tipizareaindivizilor într-o anumit\ societate [i se manifest\ prin modalit\]i standardde a da curs ac]iunilor.

Aceast\ abordare, promoveaz\ o leg\tur\ cauzal\ între personalitate [icultur\, nu doar o identitate între cele dou\ concepte, cum o vedeauconfigura]ioni[tii. Lan]ul cauzal are ca element institu]iile primare (supra-vie]uirea, organizarea familial\, practicile sociale) care produc o con-stela]ie de tr\s\turi mentale, cognitive, afective [i comportamentale, pro-prii grupului de apartenen]\, la care individul se adapteaz\, dezvoltându-[i propria personalitate. Datorit\ faptului c\ paternurile primare suntsimilare în cadrul societ\]ilor, multe tr\s\turi de personalitate sunt comune[i alc\tuiesc structura personalit\]ii bazale. Acestea conduc la institu]iilesecundare, care sunt reprezentate de religia, miturile [i folclorul uneiculturi. Teoria lui A. Kardiner leag\ schimb\rile de personalitate de mo-dific\rile din institu]iile primare. Orice alterare a acestora transform\structura personalit\]ii bazale [i implicit institu]iile secundare.


23


Pornind de la aceast\ abordare, C. DuBois (1944) a propus termenulde personalitate modal\, în care termenul global de personalitate bazal\ afost înlocuit cu unul statistic, personalitatea bazal\ devenind acea structur\de personalitate dintr-o colectivitate ce este alc\tuit\ ierarhic din elementece se impun cu frecven]ele cele mai semnificative. Aceasta i-a permistratarea variabilit\]ii personalit\]ii [i discrepan]ei între personalitate [icultur\. Astfel, personalitatea modal\ nu este doar un indice statistic, oabstractizare, ci reprezint\ normativitatea culturii investigate.

Caracterul na]ional, reprezint\ reunirea tr\s\turilor de personalitate amembrilor unei na]iuni prezente constant la vârsta adult\, se refer\ ladurata caracteristicilor [i paternurilor unor personalit\]i întâlnite frecventprintre membrii unei societ\]i. A. Inkeles [i D. Levinson l\rgesc aria decuprindere a caracterului na]ional, urm\rind nu doar distribu]iile uni-modale, ci întrep\trunderea acestora într-o concep]ie multimodal\ a ca-racterului na]ional. Notele distincte ale sale sunt: asocierea cu psihologiana]ional\, fiind sursa de în]elegere a diferitelor forme de expresie aspa]iilor particulare; este un model institu]ional, deoarece se proiecteaz\în institu]iile reprezentative (religioase, politice, educa]ionale, econo-mice); mobilizeaz\ resursele comportamentale, orientându-le spre un curscompatibil cu tendin]ele sale, tipul caracterului conferind o coloratur\specific\; este materializarea unor teme culturale, printre care impactulvalorilor fundamentale, via]a spiritual\ în familie sau comunitate, im-punerea atitudinilor sociale dominante; nu în ultimul rând este privit capsihologie resial\, încurajând etnocentrismul.

Abordarea intercultural\ a culturii [i personalit\]ii a debutat o dat\ cuconcentrarea aten]iei de pe examinarea intensiv\ a unei singure culturi [ia personalit\]ii colective a membrilor s\i pe studiul extensiv a rela]iilordintre culturi [i variabilele de personalitate.


24

DANA B|LA{ TIMAR

6. Conceptul de sine - identitate personal\[i identitate social\

6.1. Elementele identit\]ii

Structura identit\]ii presupune prezen]a unui subiect social activ, careî[i enun]\ identitatea printr-un discurs categorizator numit discurs iden-titar, mediator adecvat unui context specific, hot\râtor în elaborarea unuianumit tip de identitate, adresându-se unui destinatar interesat, un actorsocial implicat în acest dialog social.

Având în vedere multitudinea contextelor sociale precum [i gradul lordiferit de profunzime structural\, tipurile de identit\]i personale suntextreme de diverse (a fi student, a fi p, a fi ortodox), configurând fiecareanumite tipuri de identit\]i profesionale, familiale sau religioase.

Elementul hot\râtor al identit\]ii îl constituie astfel subiectul social,v\zut ca identic, asem\n\tor altor fiin]e sociale, dar în acela[i timp unic,distinct, diferen]iat de „cel\lalt”. Pentru a în]elege natura identitar\, datnatural, biologic ori construc]ie cultural\, este necesar s\ ne oprim asupraunor repere teoretice.

Cele dou\ abord\ri a problematicii identitare sunt teoriile substan-]ialiste [i interac]ioniste.

Primele subliniaz\ rolul tr\s\turilor „obiective” în defini]ia identitar\(tr\s\turi de ordin biologic, social sau istoric), conferind o viziune static\.Identitatea etno-na]ional\ devine un dat istoric, care decide apartenen]aindividului la o comunitate na]ional\ precis\. Un astfel de context, mo[-


25


tenit pe calea eredit\]ii sociale [i exprimat prin identitatea na]ional\, poatefi transferat nivelelor subordinate, ajungând pân\ la nivelul individual. Înbaza acestei concep]ii, conform c\reia natura individului se exprim\ prinanumite atitudini [i comportamente specifice rezultate în urma inter-naliz\rii unui capital social, Geertz sus]ine c\ individul î[i modeleaz\identitatea pornind de la un dat ontologic, grila de lectur\ a realit\]iispecifice unei anumite culturi. Socializarea produce un set de achizi]iiesen]iale pentru identitatea individual\, generând un ata[ament puternicfa]\ de acest dat primordial. Aceast\ concep]ie este apropiat\ de teoriaschemei conceput\ de N. Quinn [i C. Strauss pe care am amintit-o însubcapitolul anterior.

A doua categorie, cea a teoriilor interac]ioniste, privilegiaz\ inte-rac]iunile sociale [i postuleaz\ faptul c\ identitatea se elaboreaz\ pe calealeg\turilor dinamice cu alte identit\]i, într-un context determinat psi-hologic, social, cultural [i istoric. Identitatea ne apare ca proces rezultatîn urma raportului interactiv prin care subiectul social î[i construie[te oanumit\ reprezentare de sine în rela]ie cu al]i subie]i sociali într-o so-cietate anume, ce însufle]e[te un anumit climat mental (ideologii, scenariiimaginare, mentalit\]i etc.).

O schi]\ referitoare la teoriile identit\]ii ar putea ar\ta ca în Fig. 1.

E. Marc Lipiansky propune analiza acestui proces de formare a iden-tit\]ii pornind de la trei orizonturi conceptuale diferite, precum psihologiasocial\: conceptele de atribuire, categorizare, diferen]iere social\, in/outgroup, grup de referin]\ [i grup de apartenen]\, de status [i de rol; psi-hanaliza: identificare, proiec]ie [i introspec]ie, idealizare, ideal al Eului/Supraeului [i semiotica: reprezentare, mit, ideologie, forma]iune dis-cursiv\ (A. Gavreliuc, 2000, p. 37).

În baza acestei abord\ri, „cel\lalt” este cel care joac\ în via]a in-dividului rolul unui model, iar elementul esen]ial în formarea identit\]iieste interac]iunea social\, rela]ia cu „cel\lalt”. Sunt abord\ri deschise,dinamice, care presupun internalizarea [i exprimarea modelelor identitarespecifice, determin\rile fiind mai slabe. Identitatea etno-na]ional\ devineastfel o construc]ie [i o negociere socio-cultural\ permanent\, ea ex-primându-se prin ansamblul reprezent\rilor comune membrilor unui grupna]ional. Mentalul colectiv, o sum\ de produse elaborate orizontal prin


26

DANA B|LA{ TIMAR

mijloace culturale, alimenteaz\ identitatea, ce se va constitui ca oconstruc]ie social\ ob]inut\ prin interac]iune nemijlocit\ [i neîntrerupt\între actorii ce particip\ la jocul distribuirii semnifica]iilor [i valorilor (A.Gavreliuc, 2000, p. 38).

Înscris\ într-un complex de factori economici, sociali [i politici, iden-titatea este în primul rând un fenomen subiectiv, o imagine de sine,deopotriv\ reprezentare [i sentiment, mo[tenire [i memorie, întemeindu-se pe valori, simboluri, mituri.

Fig.1. Teoriile identit\]ii (apud. A. Gavreliuc, 2000, p. 31)

6.2. Identitate social\

Henri Tajfel, este cel care a dezvoltat o teorie proprie a identit\]iisociale, subliniind rolul esen]ial al grupurilor de referin]\ [i apartenen]\.Identitatea na]ional\ este privit\ ca o form\ particular\ de identitate so-cial\, termen ce define[te con[tiin]a unei persoane despre apartenen]a la

Identitate social�

Identitate etnic�

obiectiv�

MENTAL COLECTIV

Defini�ii identitare

NATURALISTE

Defini�ii identitare CULTURALISTE

subiectiv�

- memorie social�; - scenarii imaginare

- instinctivitate social�

- conjuncturi demografice, economice; - situare geografic� �i geopolitic�;

- profiluri climatice, rasiale, ligvistice, … ; - structuri sociale, economice, politice, etc.;

Realitate social-istoric�


27


un grup. Sus]inând teoria grupului minimal, H. Tajfel a stabilit c\grupurile se autodefinesc prin procesul compar\rii cu alte grupuri, iarsimpla includere aleatorie a subiec]ilor într-un grup, determin\ acceptareaimediat\ a grupului de apartenen]\ (in-group) [i un comportament dis-criminatoriu fa]\ de out-group. Teoria identit\]ii sociale sus]ine c\ nici unadev\r nu este evident prin sine însu[i [i c\ întreaga cunoa[tere social\deriv\ din compara]ii sociale. În rela]ia dintre grupuri apare tendin]a de amaximiza diferen]ele intergrupuri [i asigurarea unui avantaj evaluativingroup-ului. în cadrul procesului compara]iilor sociale, c\utându-se oidentitate social\ pozitiv\, aceasta fiind o strategie important\ de înt\rire[i men]inere a stimei de sine. Turner, adeptul aceleia[i abord\ri, subliniaz\importan]a acordat\ elementelor cognitive ale identific\rii, principalulmijloc de orientare în lumea social\, prin acordare de sens, devenindcategorizarea.

Teoria auto-categoriz\rii conceput\ de Turner reprezint\ o dezvoltarea conceptului de identitate social\, focalizându-se cu prec\dere pe pro-cesele intragrup [i mai pu]in pe rela]iile intergrupuri. Dihotomia dintreidentitatea personal\ [i cea de grup este înlocuit\ de idea conform c\reiaconcep]ia de sine variaz\ ca nivel de abstrac]ie de la Eul unic, diferen]iatde to]i ceilal]i membrii ai ingroup-ului pân\ la Eul în întregime de-personalizat, identic tuturor Eurilor celorlal]i indivizi din ingroup [i de-osebit de membrii outgroup-ului.

6.3. Self-ul

Oprindu-ne asupra conceptului de Self, putem aprecia c\ identitateasocial\ este defini]ia despre sine a persoanei care include un ansamblu deatribute individuale ce formeaz\ conceptual despre sine, determinat deapartenen]a subiectului la diferite grupuri (A. Gavreliuc, 2002, p. 317).

Rolurile pe care ni le asum\m sunt extreme de diverse, astfel c\ Sineleunitar se divide într-o multitudine de Selfuri particulare, care sunt adaptatecontextelor. Pornind de la acest fapt, s-a dezvoltat teoria Sinelui multiplu,care sus]ine organizarea într-un întreg stabil a multitudinii identit\]ilorindividuale particulare.


28

DANA B|LA{ TIMAR

Identitatea Sinelui se formeaz\ în cursul socializ\rii, orientând ego-centric percep]ia despre lume [i reprezint\ în acela[i timp schema in-ternalizat\ care descrie credin]ele [i sentimentele privitoare la sine, in-cluzând trecutul, prezentul [i viitorul. În categoria informa]iilor auto-referen]iale se adaug\ [i posesiile percepute ca parte a Sinelui.

Datorit\ faptului c\ personalitatea este un construct cultural [i avândîn vedere multitudinea cultural\, s-a lansat întrebarea dac\ conceptual deSine variaz\ în func]ie de aceste contexte sociale [i na]ionale. H. Markus[i S. Kitayama au demonstrat c\ concep]ia culturilor vestice despre Selfeste una independent\, în care individul este v\zut separat [i autonom,construindu-[i schema despre sine în jurul unor tr\s\turi, abilit\]i, valori[i motive proprii, în timp ce concep]ia estic\ este interdependent\, re-la]ionat\, conectat\, bazându-se pe rela]ionarea cu cel\lalt, favorizândvalorile comunit\]ii. Rezumând cele dou\ maniere diferite de construire aSelfului, conform lui H. Markus [i S. Kitayama, vom desprinde urm\-toarele tr\s\turi specifice culturilor independente [i interdependente:

Tabelul nr. 1. Tr\s\turile culturilor independente [i interdependente(apud. A. Gavreliuc, 2002, p. 321)

Tr�s�turi Culturi independente Culturi interdependente

Defini�ia Self-ului

Unic, individual, separate de contextual social

Conectat cu “cel�lalt” într-o re�ea dens� de rela�ii sociale

Structura Self-ului

Unitar, stabil, constant în diverse rela�ii

Fluid �i variabil, schimb�tor de la o situa�ie la alta

Tr�s�turi importante

Self internalizat, privat, cu accent pe abilit��i, cogni�ii �i afecte care îl exprim�

Self externalizat, public, cu accent pe status, rol, rela�ii

Sarcini semnificative

A fi unic; A se exprima pe sine însu�i; A promova propriile scopuri; A fi direct (spune exact ce ai în gând)

A apar�ine de un grup; A se exprima doar dac� grupul are de câ�tigat; A promova scopurile grupului; A fi indirect (oare ce cred ceilal�i despre ce voi spune)


29


H. C. Triandis a examinat cele 3 aspecte ale Selfului: privat saupersonal: include tr\s\turi st\ri [i comportamente ale persoanei; publicsau social: imaginea general\ pe care [i-au format-o ceilal]i despre per-soana respectiv\ [i colectiv: acea parte a Sinelui care este comun\ cutr\s\turile unei colectivit\]i, a[a cum sunt exteriorizate în func]ie devaria]ia dimen-siunilor culturale:

1. individualism-colectivism;2. constrângere-libertate;3. complexitate cultural\.

Aceste trei aspecte ale Eului formeaz\ un univers de cunoa[tere dincare individul extrage informa]ii [i se inspir\ atunci când se confrunt\ cusitua]iile sociale. Astfel, dac\ aspectul personal al Eului se afl\ central,atunci individul activeaz\ o structur\ de personalitate independent\, ie[indîn eviden]\ o tendin]\ egocentric\ ce caracterizeaz\ ac]iunile sale. Apelândla elemente sociale [i colective ale Eului, se contureaz\ tendin]e alo-centrice, interdependente.

Acumularea unei experien]e interculturale poate contribui la dezvol-tarea în egal\ m\sur\ a ambelor tendin]e. Coexisten]a celor dou\ structuripoate constitui sursa unor conflicte intrapersonale, care, dup\ cum a ar\tatS. Yamaguchi (1994) poate fi chiar benefic\ nu neap\rat o problem\, însensul c\ o anumit\ oscila]ie între independen]\ [i interdependen]\, întretendin]a de a pune în ac]iune Eul personal [i dorin]a de a ac]iona conformEului colec-tiv [i social reprezint\ dezideratele dezvolt\rii complexe apersonalit\]ii.

În urma studiilor s-a desprins concluzia conform c\reia cu cât o cultur\este mai individualist\, este mai frevcent\ exprimarea Selfului privat decâtcea a Selfului colectiv. Constrângerea social\ se leag\ de exprimareacrescut\ a Selfului colectiv, în timp ce o dat\ cu cre[terea complexit\]iiculturale, este mai frecvent\ valorizarea eului privat [i public.


30

DANA B|LA{ TIMAR

6.4. Categorizarea [i formarea prototipului

Revenind la teoria auto-categoriz\rii, apreciem c\ aceasta ofer\ oexplica]ie fenomenelor de influen]\ social\, precum [i pentru coeziuneade grup. Procesul cognitiv de categorizare, mecanismul de baz\ al fe-nomenelor de grup, clarific\ grani]ele intergrupuri producând percep]ii [iac]iuni stereotipice [i normative, repartizând indivizii în categoriile re-levante contextului.

Gradul de cuprindere, caracterul de incluziune al diferitelor categoriieste extreme de variabil, fapt care a fost pus în eviden]\ de EleanorRosch. Categoriile cu grad mare de incluziune sunt categorii supraor-donate, iar cele cu grad redus, sunt subordinate. Luând ca exemplu ca-tegoriile: ardelean, român, european, fiin]\, ardelean este o categoriesubordonat\ în raport cu român. Nivelul de baz\, cel la care se desf\[oar\cea mai mare parte a activit\]ii perceptive se afl\ la mijlocul ierarhieiincluziunii, în exemplul nostru român fiind nivelul de baz\. Preluândaceste idei, teoria auto-categoriz\rii le aplic\ percep]iei sociale, plecândde la idea c\ sinele reflect\ auto-categorizarea. Conform lui Turner, ca-tegoriile în care se include Eul exist\ la diferite nivele de abstrac]ie, înfunc]ie de gradul lor de incluziune. Se disting trei nivele de abstrac]ie alecategoriilor în care se poate autoinclude individul: 1. nivelul interpersonal(nivel subordonat la care se construie[te identitatea personal\, iar Eul esteconceput ca o persoan\ unic\); 2. nivelul intergrupuri (nivel intermediarde abstrac]ie la care se construiesc identit\]ile sociale, iar Eul e v\zut camembru al unui grup); 3. nivelul interspecii (nivel supraordonat, la careEul este în]eles ca fiin]\ uman\). Ideea central\ este c\ majoritatea ca-tegoriz\rilor pe care le face individul se situeaz\ la nivelul inter-mediar,cel la care se define[te identitatea social\. Categorizarea Eului [i a altorala acest nivel accentueaz\ prototipicalitatea grupului, stereotipicalitatea [inormativitatea indivizilor.

Conceptul de prototip a fost propus tot de E. Rosch, care a doveditexisten]a unei variabilit\]i în structura categoriilor. În interiorul cate-goriilor, membrii sunt foarte diferi]i ca grad de tipicalitate, de exempluvr\biile sunt v\zute ca fiind mai tipice pentru categoria de p\s\ri decâtstru]ii, de[i atât vr\biile cât [i stru]ii sunt membrii ai categoriei p\s\ri.


31


Astfel, majoritatea categoriilor au o structur\ gradat\, membrii nu posed\în aceea[i m\sur\ atributele definitorii ale categoriei. Aceste constat\ri audus la conceptul de prototip al categoriei (membru reprezentativ) [i s\sugereze c\ apartenen]a la categorie ar trebui s\ fie definit\ prin gradul desimilaritate al individului cu prototipul. Rezult\ astfel c\ membrii uneicategorii nu împ\rt\[esc cu to]ii atributele definitorii, dar sunt lega]i întreei prin similaritatea lor cu prototipul.

Prototipul este o reprezentare cognitiv\ a caracteristicilor definitoriiale categoriei sociale; este un set de propriet\]i ce definesc categoria;întrupeaz\ membrul ideal sau reprezentativ al categoriei; posed\ toatecalit\]ile care definesc grupul [i îl diferen]iaz\ de outgroup-urile relevante,sau de indivizii care nu fac parte din grup.

Dup\ cum am v\zut, categorizarea devine procesul vital pentru în-]elegerea identific\rii, reprezentând principalul mijloc de orientare înlumea social\ prin acordare de sens, Tuner, furnizându-ne modelul struc-tur\rii verticale trinivelare a procesului de categorizare în cadrul auto-categoriz\rii:

1. la nivel general, actorul ca fiin]\ uman\, în opozi]ie cu speciileanimale;2. la nivel intermediar, subiectul ca membru al ingroup-ului, diferitde out-group;3. la nivel restrâns, identitatea fiind construit\ prin diferen]ierea deingroup.

Modul în care construim sensul lumii sociale se bazeaz\ pe încercareade a deslu[i cauzele comportamentului „celuilalt”.


48

DANA B|LA{ TIMAR

10. Identitatea cultural\ româneasc\:na]ionalism versus parohialism

Studiind modul de formare al identit\]ii [i gradul în care societateainfluen]eaz\ formarea atitudinilor individualiste sau colectiviste, estenecesar s\ ne concentr\m aten]ia asupra obiectului nostru de studiu,identitatea româneasc\. Ne vom referi la termenul de „na]ionalism”,f\când distinc]ia între identitate na]ional\, conceptualizat\ ca autoiden-tificare [i ata[ament afectiv fa]\ de o na]iune ca [i întreg, o identificaresupraordonat\, [i identitate parohial\, definit\ ca identificare primar\ cuo arie mai restrâns\ decât cultura sau na]iunea (vecin\tate, regiune), oidentificare local\.

10.1. Mentalitatea resurselor limitate [i cultura s\r\ciei

Economiile preponderent rurale, bazate pe exploatarea p\mântuluide]in în general un num\r mai crescut de analfabe]i [i un strat sub]ire deoameni educa]i. Culturile lor, dup\ cum le-a caracterizat George Schop-flin, erau „]\r\ne[ti” [i „dependente”, culturi parohiale, în nici un cazculturi urbane, autonome.

În anul 1965, George Foster a ar\tat c\ o orientare cognitiv\ distinct\,o ideologie, sau concep]ia despre lume caracterizeaz\ aceste economiiclasice ]\r\niste – comunit\]i agricole nonindustriale. G. Foster a citatdiferite cazuri etnografice pentru a ilustra aceast\ concep]ie ]\r\nist\despre lume, pe care a denumit-o imaginea resurselor limitate (the imageof limited goods). Conform acestei ideologii, totul este perceput ca finit:


49


p\mântul, bun\starea, s\n\tatea, dragostea, prietenia, onoarea, respectul,statusul, puterea, influen]a [i securitatea. Având expectan]a lipsei, ]\raniiconsiderau c\ indivizii pot excela doar luând mai mult decât li se cuveneadintr-un fond comun, în consecin]\ deprivându-i pe al]ii.

Fatalismul, îndoiala, individualismul [i valorizarea norocului nu aimplic\rii în a ob]ine ceva, munca grea [i viclenia sunt asociate men-talit\]ii resurselor limitate.

În viziunea lui G. Foster, agricultorii cooperau rar în scopul bun\st\riisociale, doar pentru a satisface anumite obliga]ii. Î[i epuizau averea înritualuri, mai degrab\ decât s\ o reinvesteasc\ [i s\ ob]in\ noi beneficii.

Dac\ cineva reu[ea s\-[i sporeasc\ într-un anumit fel bog\]ia, exist\câteva posibile reac]ii. ]\ranii accept\ diferen]ele de avut provenite dinafara satului, care în mod cert nu au rezultat din exploatarea resurselorlocale finite. Astfel, ]\ranii pot prospera din activit\]i externe comunit\]ii,sau ajutor din partea investitorilor str\ini. Profitul poate de asemeneaproveni din pur noroc: câ[tig la loterie, g\sirea unei comori. În toateaceste cazuri resursele comunit\]ii r\mân intacte.

Dac\, din diverse motive avu]ia provine din afaceri locale, for]a opinieipublice ac]ioneaz\ ca un mecanism de stratificare/nivelare (levelling).Persoanele prospere pot fi for]ate s\ sponsorizeze ceremonii, ce vor aveaca efect reducerea diferen]elor în avu]ie, l\sând neatins prestigiul, care nureprezint\ un fapt amenin]\tor. Cei mai prosperi pot deveni ]inta bârfei,invidiei, ostracismului sau chiar al violen]ei fizice. Având în vedere acester\spunsuri ale comunit\]ii, ]\ranii î[i vor ]ine „bun\t\]ile” ascunse. Îm-br\c\mintea, casele [i regimul alimentar r\mân neschimbate. Mai mult,cei care au avut ghinion [i s-au afundat sub standardele comunit\]ii vor fide asemenea distru[i, din concep]ia c\ vor deveni invidio[i pe restul.

G. Foster a reg\sit mentalitatea resurselor limitate cu prec\dere înAmerica Latin\ [i Europa. }\ranii africani sunt mai pu]ini individuali[ti;competi]ia [i rivalitatea ap\rând între diferite comunit\]i dar nu [i întremembrii aceluia[i grup. Imaginea resurselor limitate se dezvolt\ în mo-mentul în care societ\]ile ]\r\niste adopt\ organizarea nuclear\ a familiei[i nu atunci când grupurile devin importante. G. Foster subliniaz\ deasemenea c\ aceast\ mentalitate apare ca r\spuns la pozi]ia de subor-donare a ]\ranilor în cadrul unei societ\]i largi. De obicei resursele sunt


50

DANA B|LA{ TIMAR

realmente limitate de mentalitatea proprietarilor de p\mânt, slaba îngrijirea s\n\t\]ii [i servicii guvernamentale inadecvate. G. Foster sugereaz\ c\accesul la bun\stare, putere [i influen]\ va avea ca efect declinul con-cep]iei resurselor limitate.

Mentalitatea resurselor limitate constituie un factor pentru formareaunei subculturi a s\r\ciei.

Oscar Lewis (1959), a descris o constela]ie specific\ de valori, sub-cultura s\r\ciei, pe care a denumit-o pe scurt „cultura s\r\ciei”. Din punctde vedere economic, aceast\ cultur\ este marcat\ de venituri sc\zute,[omaj, slab profesionalism, lipsa economiilor. Printre atributele socialecaracteristice, se num\r\: cartiere supraaglomerate, lipsa intimit\]ii, al-coolism, violen]\ fizic\, începerea timpurie a vie]ii sexuale, c\s\toriiinformale [i instabile. Printre valorile [i sentimentele distincte ale acesteiculturi, sunt: sentimentul de marginalitate, insecuritate, fatalism, disp-erare, agresivitate, spirit gregar, senzualitate, spirit de aventur\, spon-taneitate, impulsivitate, lipsa planific\rii, neîncrederea în guvern, toateacestea limitând [ansa succesului social. O. Lewis a enumerat consecin]elede risc ale culturii s\r\ciei: [omaj, lipsa economiilor, salarii sc\zute [i unanumit set de valori a clasei dominante: presiunea bog\]iei [i acumulareade propriet\]i, precum [i imaginea s\r\ciei ca rezultat al inferiorit\]ii.

Conform autorului, s\r\cia nu are ca efect întotdeauna cultura s\r\ciei.În momentul în care cei s\raci devin con[tien]i de acest lucru sau activeaz\în anumite grupuri de munc\, acest tip de cultur\ poate fi evitat. Grupulde apartenen]\ confer\ indivizilor un sens al identit\]ii sociale [i o anumit\solidaritate, satisf\când trebuin]a de afiliere.

O mentalitate a resurselor limitate [i o cultur\ a s\r\ciei a caracterizatRomânia în perioada comunist\. Aflat\ în tranzi]ie, România postco-munist\ de ast\zi [i-a pierdut reperele valorice, acorele sociale menite s\confere sentimentul siguran]ei [i securit\]ii au disp\rut [i putem deslu[if\r\ dificultate consecin]ele culturii s\r\ciei amintite de O. Lewis.

O combina]ie între aceste dou\ concepte (mentalitatea resurselor li-mitate [i cultura s\r\ciei) constituie baza unei abord\ri deopotriv\ [tiin-]ific\ [i realist\, teoria ra]ionalit\]ii limitate, îngr\dite (bounded ra-tionality).


51


În cadrul ra]ionalit\]ii limitate, actorii sunt imprevizibili. Ei nu caut\s\-[i maximizeze automat profitul din dou\ motive. În primul rând c\ nupot: ei sunt „zgârci]i cognitiv”, adic\ încearc\ s\ realizeze sarcinile in-telectuale cu un minim de investi]ie cognitiv\, resursele intelectuale fiindlimitate [i deci trebuind dr\muite. Aceast\ premis\ st\ la baza psihologieicognitive de ast\zi. În al doilea rând ei se confrunt\ cu un mediu complexcare interac]ioneaz\ cu capacitatea lor cognitiv\ limitat\: chiar presu-punând c\ ar putea maximiza, nu e clar ce anume din acest mediu artrebui maximizat. În concluzie, actorii î[i caut\ interesul [i î[i m\rescprofitul în limitele conferite de propria lor capacitate cognitiv\, la rândulei limitat\ de o varietate întreag\ de factori, emo]ii [i sentimente [i maiales de lenea de a rezolva situa]ii noi preferând s\ le r\spundem cucomportamente vechi, automatizate deja (A. Mungiu-Pippidi, 2002, pp.13-14).

Acestea au fost elementele care au dat na[tere în România la un regimpolitic totalitar, cu un centru de putere atât monoistic cât [i monolitic(Linz, 1977), cu o tent\ sultanistic\ (Linz [i Stepat, 1999) [i un grad deintruziune în via]a privat\ f\r\ precedent (Fisher, 1966). Autonomia ro-mânilor a fost complet anihilat\, totul era ra]ionalizat, începând cu pâinea[i terminând cu libertatea de circula]ie intern\, care au fost reduse în anii‘80 prin obligativitatea prezent\rii cartelelor alimentare sau buletinuluide identitate pentru cump\rarea unor produse de baz\ [i refuzul de a-iservi pe cei care nu aveau reziden]a în localitatea respectiv\. Încerc\rilede a pune pe picioare o re]ea de rezisten]\ erau inutile datorit\ infor-matorilor Securit\]ii [i a partidului [i convingerii generalizate c\ Se-curitatea este atotputernic\. Nu este necesar s\ insist\m asupra acestorfapte, deoarece adev\rul se afl\ în mintea celor care au tr\it acele vremuri.Consecin]a cea mai important\ a fost [i este s\r\cia generalizat\ [i sen-timentul de nemul]umire.

10.2. Mentalitatea „mioritic\” [i invidia social\

Am putea s\ ne imagin\m societatea româneasc\ asem\n\toare unuighe]ar. Dac\ la baza masivului congelat sub ap\ st\ cultura [i tot ceea ce]ine de mo[tenirea cultural\: atitudini, credin]e, valori, vârful aisbergului


52

DANA B|LA{ TIMAR

este reprezentat de comportamentul extern al indivizilor ce alc\tuiescna]ionalitatea, comportament care este observabil (chiar [i din dep\rtareconstituie o amenin]are uneori). Imaginându-ne ce se va întâmpla dac\condi]iile de clim\ se schimb\, intervine o înc\lzire de exemplu, ne vomafla în fa]a „topirii” vârfului, care va antrena într-un final întreaga mas\,adic\ o transformare a comportamentului manifest ai membrilor na]iunii.Acest lucru constituie o influen]\ extern\ a factorilor de mediu (schim-barea climei). În cazul în care aceste condi]ii de clim\ nu se schimb\, s\ne imagin\m c\ ghe]arul începe s\ se mi[te, antrenând apa s\rat\ a ocea-nului ([i implicit a ghe]arului), care men]ine temperatura mai sc\zut\decât a aerului. Din cauza curen]ilor forma]i în timpul deplas\rii, apa î[iva modifica treptat salinitatea în sensul stratific\rii concentra]iei de sarepe alte nivele decât în condi]iile de omogenitate ini]iale, care va aveaaceea[i consecin]\, topirea. Acela[i efect, mult mai atenuat dar începândde la baz\, îl putem astfel ob]ine ca rezultat al factorilor interni, de-plasarea ghe]arului.

Explicând metafora, vom în]elege importan]a mentalit\]ii [i ce factorivor antrena modificarea ei de durat\. Factorii externi vor avea ca primefect modificarea comportamentului extern spre direc]ia dorit\ [i apoi ceaatitudional\, lucru care nu reprezint\ o schimbare veritabil\, în timp cefactorii interni ac]ioneaz\ direct asupra mentalit\]ii, ducând la modificareacomportamental\ a[teptat\. În consecin]\, trebuie ac]ionat la nivelul re-prezent\rilor, atitudinilor [i concep]iilor românului pentru a ob]ine co-respondentul comportamental urm\rit, dar întâi de toate trebuie s\ cu-noa[tem reperele care alc\tuiesc mentalul românesc.

Exist\ dou\ dimensiuni de analiz\ a culturii române[ti, ambele fiindcompuse din valori fundamentale, internalizate mai mult sau mai pu]in defiecare individ în parte:

1. Dimensiunea ierarhic\ - raporturile dintre noi [i putere sau autoritatepot fi de egalitate, de ostilitate [i neîncredere, de team\ [i dependen]\,aceste raporturi fiind pe vertical\. Almond [i Verba au descris raporturi departicipare (cet\]enii activi, competen]i, convin[i c\ pot influen]a pro-cesele sociale), de dependen]\ (raporturi de tip paternal, oamenii ac-ceptând deciziile f\r\ a le pune la îndoial\) [i parohiale (oamenii nu suntinteresa]i, consider\ c\ nu sunt viza]i [i caut\ s\ nu aib\ nici o influen]\).


53


2. Dimensiunea de grup - raporturile pe orizontal\, între noi [i ceilal]ipot fi de cooperare (ceilal]i sunt v\zu]i ca egali sau parteneri), de com-peti]ie (ceilal]i sunt v\zu]i ca [i concuren]i), de neîncredere (ceilal]i v\zu]ica du[mani), de egalitate sau inegalitate.

În leg\tur\ cu aceste dimensiuni, exist\ un triplu determinism al ati-tudinii individuale. Determinismul psihologic individual, cel social [i celconjunctural ac]ioneaz\ în strâns\ leg\tur\, nu trebuie v\zute în modseparat

Fukuyama [i Inglehart observau c\ societ\]ile în care majorit\]ie suntpredispuse la încredere mai curând decât la neîncredere sunt mai prospere.Valorile americane, individua-lismul [i credin]a c\ efortul personal st\ labaza succesului sunt greu de g\sit pe continentul european. În istoriaromâneasc\ prevaleaz\ valorile fundamentale precum supunerea: „Capulplecat sabia nu-l taie” sau fatalismul: „Nu sunt vremurile sub cârmaomului, ci bietul om sub vremuri”. Atitudinea fa]\ de al]ii o reg\sim înbalada tradi]ional\ „Miori]a”, interpretat\ în termenii neîncrederii [i in-vidiei sociale a raporturilor dintre oameni.

Alina Mungiu-Pippidi realizeaz\ un studiu politic al valorilor la ro-mâni, considerând de mare importan]\ investigarea încrederii. Astfel, celedou\ dimensiuni fundamentale culturale stabilite de autoare sunt repre-zentate prin variabila raporturilor pe orizontal\, încrederea ca dispo-nibilitate de a acorda credit atât oamenilor cât [i institu]iilor [i de a aveaun comportament cooperant care favorizeaz\ ac]iunea colectiv\ altruist\,ca [i individualismul-colectivismul [i pentru raporturile verticale, rela]iade participare, supunerea sau izolarea fa]\ de autoritate.

Cultura în care ne na[tem este impregnat\ de prejudec\]i [i normeprivitoare la raporturile dintre noi [i ceilal]i, dintre grupul c\ruia îi apar-]inem [i restul lumii. La nivel na]ional, agregarea acestor înclina]ii se faceîn mod diferit, fapt ce l-a determinat pe Fukuyama s\ vorbeasc\ desociet\]i plasate sus pe scara încrederii (high-trust) sau jos (low-trust).

Specific\ societ\]ii s\race române[ti este lipsa de capital social, caren]\care a dus la generalizarea psihologiei „resurselor insuficiente” sau a„bunului finit”. În baza acesteia oamenii presupun c\ tot ceea ce este devaloare exist\ în cantitate mic\ [i oricine se bucur\ de acest lucru valorosscade din [ansele celorlal]i de a-l ob]ine. Almond [i Verba au g\sit o


54

DANA B|LA{ TIMAR

corela]ie strâns\ între s\r\cie [i lipsa de capital social. Autori precum D.Sandu (1999) în]eleg prin capital social toate bunurile necesare func]io-n\rii optime, inclusiv rela]iile sociale, adic\ resursele unei colectivit\]i dea avea încredere [i coopera onest cu ceilal]i [i cu institu]iile statului.Bazându-se pe teoria ac]iunii comune a lui Olson, exist\ distinc]ie întrere]elele altruiste de rela]ii, capitalul social pozitiv de care beneficiaz\întreaga comunitate [i re]elele egoiste, care sunt capitalul social negativ,de care beneficiaz\ doar membrii re]elei de influen]\. Astfel, la nivelindividual exist\ o rela]ie între resurse [i încredere, adic\ oamenii suntmai predispu[i la încredere în m\sura în care au mai multe resurse [i întregradul de dezvoltare al unei comunit\]i [i încredere (comunit\]ile prospereau o cultur\ mai cooperant\). Revenind la „Miori]a”, putem desprinde deaici o alt\ interpretare, care consider\ ca ele-ment de referin]\ eliminareacelui mai înzestrat ca urmare a invidiei [i a resentimentelor celorlal]ipentru a-i fura bunurile.

În concluzie, în condi]ii similare de reziden]\ [i de educa]ie, oameniidin regiuni mai dezvoltate [i mai înst\ri]i tind s\ fie mai cooperan]i [i maideschi[i fa]\ de str\ini decât cei s\raci [i din regiuni nedezvoltate (A.Mungiu-Pippidi, 2002, p.84).

Exist\ o predispozi]ie a acestor oameni de a presupune c\ mereu al]ioameni sunt câ[tig\torii, iar ei cei care pierd mereu [i nu profit\ suficient.Aceast\ tendin]\ este înso]it\ de o autoatribuire idealizant\, nu se afl\printre cei care au vreun profit deoarece comportamentul lor este superior.Acest mecanism de compensare care atribuie cauza performan]ei maislabe unui comportament moral superior, nu face altceva decât s\ confereinvidiei sociale durabilitate [i s\ contribuie la generalizarea acestei ex-perien]e negative prin presupunerea universalit\]ii [i inevitabilit\]ii acestuitip de rela]ie.

Probabilitatea mai mare a încrederii în lumea exterioar\ este maicrescut\ în regiunile dezvoltate, la oamenii educa]i [i mai înst\ri]i, carecitesc presa politic\, au încredere în semenii lor în general, nu cred c\aceia[i oameni care profitau în timpurile comuniste profit\ [i ast\zi, suntdispu[i s\ aib\ un cuvânt de spus în felul în care este condus\ România.Neîncrederea se asociaz\ cu o puternic\ frustrare [i invidie social\ [iresurse mai pu]ine (materiale [i educa]ionale). Este testat\ astfel ipotezabunului finit, a resurselor limitate.


55


Încrederea interpersonal\ sc\zut\ se reflect\ în num\rul insignifiant deasocia]ii voluntare [i de firme ai c\ror ac]ionari s\ dep\[easc\ grani]eleunei singure familii.

Ca [i concluzie, incapacitatea de asociere în ac]iuni colective care s\aduc\ profit [i perpetuarea la infinit a acestui cerc vicios format dins\r\cie [i nedezvoltare, nemul]umire cu acest statut [i incapacitatea deîncredere pentru asocierea într-o ac]iune colectiv\, poate fi schematizat\în urm\torul model:

Fig. 3. Mecanismul submin\rii capitalului social (apud A. Mungiu-Pippidi, 2002, p.87)

10.3. Participare, dependen]\ [i parohialism

În volumul clasic al lui Almond [i Verba sunt descrise trei tipuri deraporturi între cet\]eni [i autoritate: tipul participativ, tipul dependent sausupus [i tipul parohial.

Parohialismul este urmarea unei mul]umiri cu via]a proprie. Cauzeleacestei mul]u-miri sunt relative, ace[ti oameni care locuiesc în localit\]imai curând mici nu câ[tig\ foarte bine, iar stilul lor de via]\ modestcombinat cu via]a mai ieftin\ îi satisface.

Dependen]a se asociaz\ cu nemul]umirea [i frustrarea social\, cu în-crederea doar în cei apropia]i [i nu este semni-ficativ asociat\ cu o stare

Subdezvoltare comparativ�

Capital social sc�zut

ti �

Nemul�umire cu statusul personal,

lips� de stim�

Frustrare �i invidie social�

Comportament egoist, neîncre-

z�tor, necooperant

Performan�� individual�, educa�ie,

prestigiu social,

nivel social

nivel individual


56

DANA B|LA{ TIMAR

material\ proast\. Spre deosebire de dependen]i, care sunt na]ionali[ti,parohialii sunt mai colectivi[ti [i nu sunt preocupa]i de via]a politic\.Determi-nan]ii sociali precum educa]ia, venitul [i vârsta sunt predictorislabi ai acestor atitudini.

Încruci[ând cele dou\ variabile (dependen]a [i parohialismul), ob]inempatru categorii diferite de indivizi: cei angaja]i [i cei dependen]i, careconsider\ c\ pot influen]a evenimentele, [i cei abstinen]i [i dependen]iparohiali, care sunt de acord cu faptul c\ nu pot influen]a lumea ex-terioar\. Dependen]ii „puri”, sunt categoria cea mai frustrat\ social, careau cea mai pu]in\ încredere în institu]iile statului [i o invidie social\considerabil\. Aceast\ categorie urm\re[te presa politic\, dar o face cusentimentul de neputin]\, înt\rindu-[i mai mult resentimentele. Pe de-penden]ii parohiali îi reg\sim cel mai adesea în mediul rural [i ora[elemici [i în general sunt oameni cu o stare material\ bun\. Angaja]ii re-prezint\ segmentul de popula]ie ce de]ine o cultur\ politic\ de tip par-ticipativ, iar spre deosebire de ace[tia, abstinen]ii sunt cei care î[i mas-cheaz\ opiniile, ghidându-se dup\ principiul neutralit\]ii.

Cele patru tipuri de raport fa]\ de autoritare, descrise mai sus, nu suntscutite de influen]a conformit\]ii, care face ca oamenii s\ aleag\ o ati-tudine sau alta în func]ie de alegerea grupului în care se afl\. Însu[ireacare face oamenii s\ caute s\ nu se deosebeasc\ prin nimic de grupul încare tr\iesc este în general foarte dezvoltat\ la români, existând o parteconsiderabil\ de subiec]i care r\spund la toate întreb\rile, în unele cazuricontrazicându-se în mod evident.

Studiind parohialismul optimal - dinamica încrederii [i a excluderii înrela]iile intersociale - , S.Bowles [i H. Gintis, (2000), demonstreaz\ faptulc\ leg\turi precum etnia, proximitatea spa]ial\ [i afacerile na]ionale joac\un rol important în via]a economic\, dar au fost pu]in studiate de c\treeconomi[ti. Aceste re]ele sunt alimentate de distinctivitate cultural\ întremembrii grupului [i ceilal]i [i angajeaz\ practici excluzive pe care lenumim parohialiste.

Mecanismul ce va asigura succesul rela]iilor este abilitatea membrilorde a promova încrederea. Mai întâi indivizii se localizeaz\ în una dinnumeroasele re]ele sau r\mân în afara ei ca anonimi. Al doilea pas const\în alegerea unor strategii ce vor guverna comportamentul de schimb cu


57


partenerii, iar apoi dezvolt\ aceste strategii, având în vedere costurile cele implic\. Pentru a stabili m\rimea [i num\rul re]elelor se va avea învedere, evolu]ia [i frecven]a echilibrului comportamentelor în grup, dis-tribu]ia popula]iei în cadrul acesteia, indivizii anonimi. Re]elele subinfluen]a practicilor parohiale sunt acelea în care, gradul de deschiderespre noi membrii, precum [i rata ini]ierii [i disolu]iei grupurilor sunt celemai crescute.

G. Homans (1961), J. Thibaut [i H. Kelly (1959), au stabilit faptul c\tendin]a de a se asocia cu al]ii care sunt similari reprezint\ un universalcomportamental, la fel ca [i evitarea interac]iunilor cu cei care suntdiferi]i. Oamenii î[i implementeaz\ dorin]a de a limita distan]a social\ îninterac]iunile cu prietenii, colegii sau asocia]ii prin metode denumitepractici parohiale. Acestea pot lua forma refuzului schimburilor sau ac-cept\rii prieteniei, atacuri fizice sau verbale sau alte comportamente carepreced viitoarele interac]iuni. Membrii re]elelor adopt\ adesea practiciparohiale în func]ie de omogenitatea [i m\rimea grupului de apartenen]\.Restric]ia adopt\rii de comun acord a scopurilor impuse de aceste practiciexcluzive implic\ distorsiuni de atribuire [i scad schimburile între mem-brii parohiali. Astfel, în unele cazuri, dimensiunile reduse [i omogenitateapot oferi avantaje stabilind câ[-tigul grupului [i contribuind la succesulsocial.

Parohialismul se modeleaz\ ca un filtru pe anumite tr\s\turi ascriptive,acelor cu care interac]ion\m, excluzând pe cei cu caracteristici inde-zirabile. Indivizii care nu îi exclud pe cei care de]in acele tr\s\turi devinobiec]ionabili ei în[i[i, în consecin]\, orice filtru parohialist diferit estesanc]ionat negativ, re]elele fiind alc\tuite din persoane cu acela[i tip deparohialism. Având în vedere diversele strategii ce pot fi adoptate, to]ivor fi de acord asupra setului de tr\s\turi selectate de grupurile pa-rohialiste, fiecare individ fiind caracterizat de o anumit\ etnie, identitateregional\ [i anumite caracteristici culturale [i demografice.

Una dintre tr\s\turile cele mai importante ale re]elelor este proprietateade a facilita dezvoltarea comportamentelor prosociale în rândul membrilorprin reducerea costului informa]ional, permi]ând astfel emergen]a echi-librului încrederii care nu exist\ sau este instabil, în momentul în carecosturile sunt ridicate. Încrederea oferit\ de aceast\ re]ea membrilor [i


58

DANA B|LA{ TIMAR

contribu]ia ei la performan]a economic\ sunt considerate aspecte alecapitalului social.(E. Glaeser, Laibson [i Sacerdote, 2002; S. Bowles [i H.Gintis, 2001).

Parohialismul persistent ce caracterizeaz\ re]elele sociale este ali-mentat de facilitatea informal\ a contractelor incomplete. Grupul ad-ministreaz\ deopotriv\ resurse comune, precum [i contracte private întrediver[i actori sociali (M. Fafchamps [i B. Minten, 2001). În contextulschimburilor, una dintre capacit\]ile de rezolvare a problemelor în cadrulre]elei este mecanismul contractual puternic, posibil datorit\ interac-]iunilor la scar\ sc\zut\. Pedepsirea celor care nu î[i p\streaz\ promisiunileeste facilitat\ de leg\turile sociale strânse, interac]iuni frecvente [i variate[i de existen]a informa]iilor referitoare la partenerii de schimb social.Membrii nu î[i exprim\ identificarea cu grupul în termenii avantajeloreco-nomice, ci mai degrab\ invoc\ credin]a religioas\, puritatea etnic\sau loialitatea personal\. Aceste sentimente, provoac\ adesea fenomenulde excludere [i respingere a autorit\]ii.

Ne vom întreba de ce sentimentele [i practicile parohialiste, adeseaidentificate cu distinc]ii sociale arhaice [i intoleran]a fa]\ de str\ini persist\în societ\]ile deomocrate bazate pe economii de pia]\. Un posibil r\spunsar fi acela c\ parohialismul nu este o remanen]\ anacronic\ a trecutuluiperpetuat datorit\ iner]iei, ci reprezint\ un mecanism de rezolvare a pro-blemelor economice rezistente la solu]iile institu]ionale.

10.4. Identitatea regional\ [i atitudinea proeuropean\

În Europa Central\ [i de Sud-Est, repetatele schimb\ri ale condi]iilorpolitice, sociale [i culturale din ultimii 150 de ani au f\cut mai dificil\,uneori imposibil\, dep\[irea teoriilor interculturaliste [i na]ionaliste, cul-tivând spiritul etnic. În literatura [tiin]ific\ actual\ exist\ încerc\ri de aacredita idea c\, de fapt, între popoarele balcanice [i acelea din Europa deVest ar exista o pr\pastie sugerat\ de îns\[i diferen]a mental\, fiind greude realizat un echilibru între tradi]iile locale [i influen]ele venite dinafar\.


59


Problema identit\]ilor este extrem de complex\ [i situa]ia EuropeiCentral-Orientale contemporane arat\ c\ na]ionalismul împiedic\ de-ocamdat\ realizarea rapid\ a unei convergen]e a intereselor care s\ poat\conduce la integrarea european\ a statelor apar]inând acestei zone. La felde adev\rat este c\ în mijlocul zonei amintite exist\ regiuni care de-alungul istoriei ultimelor dou\ secole par s\ contrazic\ direc]iile gândiriiunice. Analiza patrimoniilor culturale ale acestor regiuni indic\ multi-plicitatea valorilor circulând în dou\ sensuri, [i mai ales tendin]a per-manent\ de a realiza [i a men]ine o stare material\ [i spiritual\ comun\.(V. Neuman, 2002, p.10)

Pornind de la aceast\ afirma]ie [i suprapunând-o peste realitatea ro-mâneasc\, ne vom pune întrebarea: Exist\ identit\]i regionale în Ro-mânia? Pentru a putea r\spunde, este necesar s\ descoperim ce anumedetermin\ identitatea na]ional\, pe de o parte [i ce rol joac\ aceasta înformarea atitudinilor privind integrarea european\ [i în ce m\sur\ con-teaz\ identitatea na]ional\ în cultura politic\, dat\ fiind generalitatea ei(to]i oamenii trec printr-un proces de identificare cu grupul lor lingvisticcultural [i afl\ c\ tr\iesc într-o anumit\ ]ar\). Ne vom referi la identit\]irelativ recente, având în vedere c\ statul-na]iune, comunismul, iar ulteriorîncerc\rile de integrare european\ s-au extins pentru ]\ri din categoriac\rora face parte [i România pe o perioad\ de maximum 140 de ani (din1859, data primei uniri), sau minim 80 (de la Marea Unire). În prezent,cet\]enii Europei de Est par s\ doreasc\ cu to]ii apartenen]a la EuropaOccidental\ (în medie 66% din est-europeni se identific\ cu Europa fa]\de numai 54% dintre vest-europeni - conform unui sondaj din 1995 alISSP) dar, în acela[i timp, est-europenii sunt în medie mai parohiali decâtvecinii lor occidentali (72% fa]\ de 63% se simt mai apropia]i regiunii lorde reziden]\) (A. Mungiu-Pippidi, p. 185).

Plecând de la conceptul clasic al lui G. Allport (1954) al cercurilorconcentrice ale identific\rii membrilor cu diferite grupuri de care se simtlega]i, in-group, de la familie la na]i-une, putem spune c\ în raport cucontextul social - european, regional, local - identit\]ile de grup pot fiv\zute ca fiind identit\]i complementare, mai degrab\ aflate în competi]ie,dar totu[i ierarhizate. Este necesar\ distinc]ia între identitate na]ional\,conceptualizat\ ca autoidentificare [i ata[ament afectiv fa]\ de o na]iuneca [i întreg, [i identitate parohial\, definit\ ca identificare primar\ cu oarie mai restrâns\ decât cultura sau na]iunea (vecin\tate, regiune).


60

DANA B|LA{ TIMAR

Pentru a încerca un posibil r\spuns la problematica identit\]ilorregionale ale românilor, este interesant de a urm\ri ipotezele ce explic\na]ionalismul, formulate de Alina Mungiu-Pippidi.

1. Ipoteza încrederii structurate sus]ine c\ na]ionalismul este de-terminat de predispozi]ia structural\ pentru neîncredere în str\ini în so-ciet\]ile rurale [i subdezvoltate; în acest caz na]ionalismul ar trebui asociatcu zonele subdezvoltate [i cu un nivel sc\zut de încredere interpersonal\,precum [i cu evalu\ri negative ale str\inilor [i minorit\]ilor Conformteoriei identit\]ii na]ionale, deprecierea altor grupuri ca fiind inferioarecelui din care individul face parte, depind de nivelul stimei de sine agrupului [i servesc scopului de a conferi o identitate social\ pozitiv\ unuigrup.

2. Ipoteza identit\]ii na]ionale, afirm\ c\ exagerarea identit\]ii na-]ionale [i a sentimentelor de mândrie na]ional\ stau la baza na]iona-lismului.

3. Ipoteza liderilor. Na]ionalismul poate fi determinat de votul acordatunor partide na]ional-comuniste [i încrederea în anumi]i lideri.

4. Na]ionalismul ca ideologie de substitu]ie, sus]ine c\ existen]a „va-cuumului ideologic” ce a persistat dup\ dispari]ia ideologiei comuniste,combinat\ cu frustrarea inerent\ generat\ de tranzi]ie, conduce la triumfulideologiilor na]ionaliste [i populiste. Din aceast\ perspectiv\, na]iona-lismul [i populismul sunt dou\ reac]ii la frustrarea material\ provocat\ detranzi]ie precum [i manifest\ri ale necesit\]ii individuale de a spori în-crederea în sine printr-o identitate simbolic\ puternic\.

5. Na]ionalismul ca reziduu. Persisten]a atitudinilor autoritare îm-preun\ cu invidia social\ cultivat\ de regimul comunist se num\r\ printredeterminan]ii intoleran]ei fa]\ de alte grupuri etnice.

Construind un model de baz\ multivariant pentru a testa ipotezele, s-a demonstrat c\ cei mai mul]i oameni cu vederi na]ionaliste locuiesc înzonele cele mai s\race [i sunt cei mai pu]in educa]i, explicând 6,5% dinvarian]\. Încrederea interpersonal\ s-a dovedit a fi un predictor puternic,atunci când a fost ad\ugat la variabilele existente în modelul de baz\,varian]a explicat\ a crescut la 14%. Na]ionalismul pare a fi un caz par-ticular caracterizat prin lipsa capitalului social [i neîncredere fa]\ de


61


str\ini, fiind tipic comunit\]ilor s\race [i subdezvoltate. Evaluarea gru-purilor etnice diferite s-a dovedit a fi un alt predictor în model, explicând9.8% din varian]\. Patriotismul, opera]ionalizat ca declarare a mândrieide a fi român, nu s-a dovedit a fi un determinant în model.

Cel mai surprinz\tor a fost faptul c\ identitatea na]ional\ s-a dovedit afi irelevant\, indivizii care se autoidentific\ cu na]iunea nu se dovedescmai na]ionali[ti decât cei a c\ror prim\ identificare este cu regiunea încare locuiesc sau cu localitatea lor. Importan]a liderilor na]ionali[ti s-adovedit a fi redus\, 6,9% din varian]\.

Reziduurile comuniste, cum ar fi apartenen]a la fostul partid comunist,ca [i declararea orient\rii comuniste („comunismul este o idee bun\, darcare a fost prost pus\ în practic\”) au produs rezultate contradictorii.Apartenen]a la fostul partid comunist nu are nici o influen]\ asupra ati-tudinilor na]ionaliste din prezent, în schimb, nostalgia pentru comunismare o influen]\ semnificativ\, explicând 11% din varian]\. Factorul auto-ritarism („]ara ar fi mai bine condus\ de un conduc\tor mai puternic”) s-adovedit a fi cel mai puternic predictor al scalei de na]ionalism, explicândcel mai mare procent din varian]\ (32%).

Concluzionând, din cele cinci ipoteze ini]iale, trei (încredere, ideologie[i autoritarism) sunt validate, cu o contribu]ie sensibil mai mare a va-riabilei autoritarism. Cea mai mare parte a neîncrederii care alimenteaz\na]ionalismul este neîncrederea structural\, asociat\ cu un nivel sc\zut deeduca]ie [i dezvoltare [i, în mod special, legat\ de jude]ele cele mai s\race[i mai izolate. Na]ionalismul apare deci ca o ideologie de substitut, oorientare de mas\ c\tre neîncredere [i frustrare. Na]ionalismul postco-munist este asociat cu fatalismul politic, neîncrederea în lumea exterioar\,frustrarea provocat\ de tranzi]ie [i neîncrederea în politic\, toate acesteaprinse în variabvila de sindrom autoritar. ]inta na]ionalismului post-co-munist este destul de difuz\, nu este conectat\ cu identitatea [i nu satisfaceo nevoie identitar\: este conectat\ [i satisface doar nevoia de a da vina pecineva. (A. Mungiu-Pippidi, 2002, p. 192)

Ceea ce confer\ studiului elementul de inedit este r\spunsul la în-trebarea de ce nu au contat identit\]ile în explicarea na]ionalismului. Înmod normal, ne-am a[tepta ca oamenii care au o identitate na]ional\ s\ fiemai na]ionali[ti decât cei care î[i dezvolt\ o identitate parohial\. Dac\


62

DANA B|LA{ TIMAR

identit\]ile parohiale, fie regionale sau locale, sunt expresia unui tip deidentit\]i comunitare, identitatea na]ional\ poate fi expresia na]ionalis-mului, în]eles ca identificare a na]iunii cu grupul etnic majoritar. De-p\[irea identific\rii na]ionale de c\tre cele parohiale nu este îns\ unfenomen tipic românesc. Datele sondajului regional New DemocraciesBarometer V au ar\tat c\ parohialismul este în medie mai r\spândit înEuropa de Est decât în Europa Occidental\.

„De[i majoritatea statelor sunt state na]ionale, majoritatea central [iest-europenilor continu\ s\ aib\ identit\]i multiple [i diversificate. În total30% dintre cet\]enii ]\rilor din Europa Central\ [i de r\s\rit î[i claseaz\identitatea na]ional-statal\ pe primul loc, iar apoi o identitate local\ sauregional\, iar 21% dintre ace[tia î[i distribuie preferin]ele în mod opus.Ca toate acestea, o alt\ cincime î[i exprim\ preferin]a pentru identitatealocal\ sau sunt chiar parohiali, identificându-se numai cu ora[ul sauregiunea în care tr\iesc.” (Smith, Anthony, 1991)

Aceste identit\]i nu sunt îns\ neap\rat exclusive. Sondajele ofer\ celorcare r\spund dou\ alegeri, sau mai mult, o ierarhizare a tuturor identit\]ilorîn func]ie de cea care îi caracterizeaz\ în mod principal. Identitatea, etnic\sau na]ional\, reprezint\ unul dintre conceptele cheie ale psihologieisociale, fiind echivalent\ cu conceptul de na]iune. Pentru psihologii so-ciali, identificarea etnic\ [i colectiv\ este explicat\ mai ales prin iden-titatea social\, însemnând nevoia grupurilor de a avea un nivel ridicat destim\ de sine, motiv pentru care lupt\ pentru ob]inerea unei imaginisociale pozitive, câ[tigat\ prin compararea cu alte grupuri etnice [i dis-criminarea acestora în mod sistematic. În contextul nostru social nu estenici o piedic\ pentru ca identit\]ile local\, regional\, na]ional\ [i european\s\ nu poat\ fi nici complementare nici competitive, deoarece va existaîntotdeauna o identificare primar\, anume identificarea care prime[terangul I în ierarhizare.

Pentru a în]elege mecanismul de creare a identit\]ii s-au luat în con-siderare dou\ ipoteze:

1. identitatea local\ este mai puternic\ decât cea na]ional\ din cauzaincompletei socializ\ri na]ionale a românilor. Identitatea local\ ar fi oidentitate premodern\ parohial\ [i nu o identitate cultural\ distinct\. Iden-titate na]ional\ este creat\ prin socializare astfel încât indivizii care sunt


63


înainta]i în vârst\, înst\ri]i, cei care tr\iesc în regiunile urbane, au oeduca]ie superioar\, [i se identific\ cu o ideologie politic\, prin opozi]iecu cei s\raci, locuitorii mai pu]in sofistica]i ai zonelor rurale - se voridentifica mai degrab\ cu ]ara decât cu regiunea (socializare na]ional\incomplet\).

2. identitatea na]ional\ este o form\ de favoritism al grupului etnicpropriu, mai apropiat\ de cosmopolitanism, definit ca o disponibilitate deidentificare cu un grup [i cu un orizont mai larg, deci contrariul fa-voritismului in-group.

Din rezultatele ob]inute s-a putut concluziona c\ identificarea pa-rohial\ ]ine de socializarea incomplet\, iar cea na]ional\ nu este un cazparticular de sectarism. Na]ionalii sunt percep]ia total mai boga]i, maieduca]i [i mai în vârst\, pe când parohialii sunt mai s\raci, mai pu]ineduca]i [i provin mai degrab\ din grupuri sociale cum ar fi [omerii saupensionarii. Parohialismul este asociat cu un nivel mai sc\zut al com-peten]ei civice [i politice: parohialii citesc mai pu]ine [tiri politice [i nufac parte din asocia]ii voluntare. Parohialismul nu reprezint\ a[adar oimplicare superioar\, ci mai degrab\ o lips\ de implicare în problemelecomunit\]ii.

Mergând mai în profunzime, descoperim dou\ tipuri distincte de pa-rohialism, deoarece regionalismul [i localismul sunt în mod diferit aso-ciate cu dezvoltarea regional\. Regionalismul este parohialismul celorînst\ri]i, pe când localismul este parohialismul celor s\raci. (A. Mungiu-Pippidi, 2002). S-a ar\tat c\ parohialismul înregistreaz\ cele mai ridicateniveluri în Cri[ana, Maramure[ [i Moldova (Tabelul nr.4.). Regionalismulare un nivel mai ridicat în Transilvania, cu toate c\ numai 20% dinpopula]ia sa se identific\ cu regiunea. Identificarea na]ional\ este maipronun]at\ în Bucure[ti, urmat de Oltenia, Banat [i Dobrogea.


64

DANA B|LA{ TIMAR

Tabelul nr. 4.

Identificarea în func]ie de regiunea istoric\ (apud. A. Mungiu-Pippidi, 2002, p.199)

Exist\ un model distinct al identit\]ii pentru Europa postcomunist\subdezvoltat\, caracterizat printr-o propor]ie mai crescut\ de parohialism.Acest model este caracteristic popula]iei premoderne, slab educate, carelocuie[te în regiunile cele mai pu]in dezvoltate, care are competen]\politic\ sc\zut\ [i care este foarte neîncrez\toare fa]\ de oricine altcineva,cu excep]ia propriei familii. Identificarea cu o comunitate mai mic\ decâtna]iunea transcende postcomunismului, fiind o consecin]\ a rezultatelormoderniz\rii nefinalizate a României. Aceasta o diferen]iaz\ de na]io-nalism, care este ancorat în postcomunism [i se poate întâlni atât la ceicare prezint\ o identitate na]ional\, cât [i la cei care prezint\ o identitateparohial\.

Desprindem astfel concluzia conform c\reia cu cât o regiune este maislab dezvoltat\, cu atât xenofobia [i parohialismul locuitorilor sunt maicrescute iar identificarea cu întreaga na]iune este mai mic\. Mergând maideparte, descoperim c\ persoanele care v\d ideologiile politice ca ire-levante sunt mai degrab\ parohiali decât na]ionali, deci identitatea na-]ional\ nu este un predictor al na]ionalismului.

Încrederea în lumea exterioar\ este determinat\ de competen]a politic\(citesc rapoartele politice din ziare) [i de bun\starea subiectiv\. Frustrarea

Regiunea Vecin�tate Regiune �ar� Europa

Moldova 73,6% 11,3% 12,3% 0,5%

Muntenia 66,7% 9,5% 19,0% 1,9%

Dobrogea 54,5% 15,9% 27,3% 2,3%

Oltenia 63,9% 3,7% 32,4% 0%

Banat 48,9% 14,9% 29,8% 4,3%

Transilvania 55,9% 20,5% 20,0% 1,0%

Maramure� 80,0% 6% 7,8% 1,1%

Bucure�ti 50,5% 7,4% 40,0% 1,1%


65


zilei de mâine [i competen]a politic\ sc\zut\ determin\ neîncrederea înlumea exterioar\. În consecin]\, neîncrederea generalizat\ implic\ în-credere în lideri na]ionali[ti [i na]ionalism. Implicarea politic\ sc\zut\,frustrarea crescut\, asertivitatea politic\ [i încrederea sc\zut\ în lumeconstituie baza atitudinilor na]ionaliste, în acela[i timp, na]ionalismul [ilipsa orient\rii democratice sunt predictori puternici pentru un conflictetnic.

Diferen]a conceptual\ dintre identitate na]ional\ [i na]ionalism iese [imai mult în eviden]\ când le utiliz\m pe amândou\ ca variabile in-dependente pentru a explica atitudinea proeuropean\. Se afirm\ c\ româniise simt europeni, gândesc precum europenii [i în consecin]\ sunt parte aeuropei, dar în realitate Europa reprezint\ doar o abstrac]ie, fapt de-monstrat de procentul infim al celor care se identific\ cu ea. Am ar\tatfaptul c\ identitatea na]ional\ nu are importan]\ asupra atitudinii pro-europene, dar na]ionalismul este corelat negativ cu aceast\ atitudine. Cucât cre[te gradul de na]ionalism al unei persoane, implicit [i a carac-teristicilor neîncrederii fa]\ de str\ini, cu atât este mai împotriva apropieriide Europa,

Dezvoltarea regional\, educa]ia [i competen]a politic\ stimuleaz\ ati-tudinile proeuropene, iar pe de alt\ parte, s\r\cia, educa]ia insuficient\ [ilipsa de interes pentru politic\ stau la baza atitudinii distante fa]\ de UE.Identitatea na]ional\ nu este în competi]ie cu cea european\ [i mul]i dintrecei care aleg ]ara ca prim\ identificare, aleg Europa drept cea de a doua.

10.5. Mitul Salvatorului

Importan]a acord\rii celei mai mari importan]e identit\]ii regionale semai poate explica [i prin o ancorare mai degrab\ geografic\ decât con-ceptual\ a românului în contextul european. Atitudinea proeuropean\ estedezirabil\ în realitatea româneasc\ a acestor ani, astfel, „Europa” areconota]ii pozitive, dar nu din dorin]a de identificare subiectiv\, ci pentrua sc\pa de identitatea româneasc\. Se [tie faptul c\ a fi român, în spa]iuleuropean se asociaz\ cu stereotipul de ]igan, iar a fi european, reprezint\o identitate diluat\, nespecific\, care nu implic\ responsabilitate, cu ra-portare geografic\, pe care românul o va prelua din dorin]a de a se


66

DANA B|LA{ TIMAR

identifica cu „Salvatorul”. Mitul Salvatorului func]ioneaz\ la randamentmaxim în România, identificarea cu Cel care este capabil s\ scoat\ ]aradin impasul tranzi]iei, revenind ca a doua alegere identitar\. ÎntruchipareaSalvatorului se reg\se[te atât în persoana unui individ (marele condu-c\tor), cât [i într-un grup social, politic, etnic, ori na]ional, în cazul nostrufiind vorba de Europa.

Amintind de Mitul Salvatorului, este necesar s\ ne oprim asupra de-fini]iei mitului, care în viziunea lui R. Bastide (1972) reprezint\ o reac]ieexpresiv\ asumat\ de mentalul colectiv ce r\spunde tensiunilor, deze-chilibrelor sau rupturilor unei societ\]i, devenind un adev\rat ecran pecare se proiecteaz\ angoasele colective. Explozia mitologic\ ce înso]e[temarile muta]ii politice [i sociale declan[ate de modernitate, a fost sesizat\de R. Girardet (1997), care constat\ c\ în epocile de fractur\ istoric\procesul mitogenetic dobânde[te o efuziune impresionant\. Suprapunândaceste idei peste realitatea româneasc\, vom descoperi perioada de in-certitudine [i confuzie social\, în care oamenii, care pentru a-[i reg\siechilibrul intern, vor face apel la o proiec]ie mitic\, istoric\ sau politic\.Ei vor investi cu responsabilitate profetic\ o persoan\ din trecut sau dinprezent, mergând pân\ la o comunitate, cea european\. Cele patru mariansambluri mitologice pe care le descoper\ R. Girardet sunt: Mitul Con-spira]iei, Mitul Vârstei de aur, Mitul Unit\]ii [i Mitul Salvatorului. De-nun]area unei ac]iuni din umbr\ a for]elor malefice, a preg\tit în mentalulcolectiv, terenul construirii Mitului Conspira]iei, inadecv\rile mobilit\]iisociale [i valorice care amenin]\ stabilitatea reperelor normative tra-di]ionale a însufle]it Mitul Vârstei de aur, expansiunea individualismuluia readus Mitul Unit\]ii, dup\ cum nesfâr[ita incertitudine a f\cut terenMitului Salvatorului.

R. Girardet (1997), plecând de la cele trei accep]iuni ale mitului: orelatare a unui eveniment care a avut loc în timpul primordial al în-ceputurilor, o fantasm\ care se interpune ca un ecran între adev\rul fap-telor [i exigen]elor cunoa[terii, precum [i o for]\ mobilizatoare cu rolul dea incita energiile sociale, propune îmbinarea celor trei perspective înexplicarea mitului politic. Acesta din urm\ se dezvolt\ complementar petoate cele trei dimensiuni, fiind o fabula]ie [i având o func]ie explicativ\[i un rol angajant.


67


Mitul devine o credin]\ coerent\ [i complet\, iar singura lui legitimitater\mâne propria lui dezvoltare cu scopul st\pânirii „spiritelor vremii”.Mitul reprezint\ totodat\ un ansamblu structural omogen [i stabil, dac\interpretarea rolului miturilor este diferit\, scenariile se caracterizeaz\prin pregnan]\.

Sus]inând idea unui imaginar expansiv [i acaparator mai apropiat deideologie decât de mentalitate, L. Boia (1994) stabile[te elementele dis-tinctive ale conceptului. Imaginarul presupune o colec]ie de imaginisensibile, alimenteaz\ un dualism ontologic (realitate social-istoric\/men-tal), afirmându-se ca o alt\ realitate inserat\ în realitatea concret\ pe careo construie[te cu mare acurate]e [i se prezint\ într-o modalitate maielaborat\, reunind mituri, religii, utopii, ipoteze [tiin]ifice. Istoricul romândefine[te mitul ca o construc]ie imaginar\ destinat\ s\ pun\ în eviden]\esen]a fenomenelor cosmice [i sociale, în strâns raport cu valorilefundamentale ale comunit\]ii [i în scopul de a asigura coeziunea acesteia(L. Boia, 1997).

Printre caracteristicile fundamentale ale mitului se num\r\ existen]aunui adev\r esen]ial în construirea lui, propagarea unui sens profundsimbolic, bazat pe cod [i promovând un model comportamental orientatspre atingerea scopului cuprins în îns\[i definirea sa. Mitul devine capabils\ antreneze comunit\]i întregi, direc]ionându-le ac]iunea, iar datorit\faptului c\ reprezint\ un integrator, privilegiaz\ o asumare stereotip\ anormativit\]ii sale, diversitatea realit\]ii social-istorice fiind citit\ doarprin grilele proprii scenariului mitologic. Am amintit în primele capitoledespre schema care influen]eaz\ citirea realit\]ii prin crearea unei grileunice de interpretare, urmând s\ ad\ug\m acum c\ mitul devine una dincheile de în]elegere a evenimentelor. Din acest motiv, acest suport mentalal destinului oric\rei societ\]i trebuie acceptat, identificat [i explicat, petoate nivelele sale de complexitate (A. Gavreliuc, 2000).

Fiecare cultur\ [i societate, fiecare nivel dintr-o societate complex\are imaginarul s\u. Teritoriul traversat între limita dintre real [i imaginarr\mâne acela[i [i reprezint\ câmpul întreg al experien]ei umane de laaspectele sociale colective, pân\ la cele mai intime.

Explorarea imagologic\ se dore[te a fi un instrument al psihologieisociale în explorarea raportului identitate-alteritate colectiv\ [i impune


68

DANA B|LA{ TIMAR

luarea în considerare a faptului c\ identitatea [i alteritatea colectiv\ nusunt imobile, ci urmeaz\ o dinamic\ subtil\. Identitatea, odat\ clarificat\,devine normativ\, manifestându-se ca o tendin]\ puternic integrativ\,excluzând caracteristicile portretului identitar care se abat de la profilulprescris.

Epoci istorice diferite au favorizat diferite criterii de raportare laalteritate. Dac\ în antichitate dominant era criteriul social (st\pân/sclav),în Evul mijlociu se va substitui cu criteriul religios (cre[tin/p\gân), întimp ce în prezent, locul central revine criteriului na]ional (noi/str\inii).

Adeptul acelora[i idei, B. Baczko ( 1984), subliniaz\ faptul c\ fiecaresocietate î[i produce neîncetat propriile reprezent\ri esen]iale, idei-ima-gini care stabilesc identit\]ile, acord\ legitimitate, mobilizeaz\ energii [ialimenteaz\ solidarit\]ile sociale. Imaginarul î[i al\tur\ astfel adjectivulsocial prin demersul unei societ\]i de a-[i reprezenta inebtitatea de sinesau a alterit\]ii. Este important de amintit c\ imaginarul social este co-nectat la memoria social\, personajele [i faptele istorice p\trunzând înmemoria colectiv\ [i transformându-se în imagini, simboluri, modele.Memoria social\ se caracterizeaz\ printr-o stabilitate [i iner]ie consi-derabil\. Revenind la Mitul Salvatorului, putem considera c\ prezen]a luicu o anumit\ pregnan]\ într-o anumit\ regiune, va fi un predictor alna]ionalismului.

10.6. Obstacolele tranzi]iei

Na]ionalismul din România este descris ca având un dublu deter-minism, pe deoparte este alimentat de s\r\cie, izolare [i neîncredere fa]\de str\ini, deci de parohialism, iar pe de alt\ parte î[i are originile înrefuzul politicii, apelul la solu]ii autoritare [i invidie social\ toate fiindtentacule ale comunismului rezidual. Datorit\ naturii reziduale, feno-menul se va diminua [i va cre[te nevoia de politici care s\ se adresezeparohialismului.

Formarea atitudinilor parohialiste se constituie ca o adev\rat\ pro-blem\ a României contemporane. Atât regiunile cele mai pu]in dezvoltatecât si cele care au un anumit grad de dezvoltare prezint\ o tendin]\ foarte


69


sc\zut\ c\tre cooperare [i solidaritate, tr\s\turi ale individului colectivist[i ale societ\]ilor interdependente. Programele de dezvoltare, cum ar ficele care se adreseaz\ zonelor defavorizate determin\ regiunile s\ intremai degrab\ în contradic]ie decât s\ coopereze, sim]indu-se lipsa acut\ apoliticilor de cooperare interregional\. Aceasta ar fi o modalitate de a nu-i p\stra izola]i [i plini de resentimente pe cei s\raci, iar pe cei boga]i [iegoi[ti refuzând s\ împart\ bun\starea.

Identitatea na]ional\ nu reprezint\ o barier\ pentru români în caleaadopt\rii cet\]eniei europene, dar na]ionalismul este, atât prin orientareasa general\ pesimist\ [i pasiv\ cât [i prin fuga de responsabilitate [ic\utarea de ]api isp\[itori. Lipsa de speran]\ a societ\]ii, manifestat\ prindorin]a de emigrare, ratele ridicate de consum [i sc\zute de investi]ii estegre[it atribuit\ doar politicului, este necesar\ luarea în vedere deopotriv\a realit\]ilor formale cât [i cele informale.


3 GLOBALISM ŞI REGIONALISM. O DILEMĂ IDENTITARĂ

Dr. Mădălina Virginia Antonescu (coord.) Despre Europa (2006:15-32, 245-279), EdituraLumen, Iasi

Pentru aprofundarea acestei teme se propun urmatoarele texte


Despre Europa

Europa cadre socio-politice

15

Construc�ia european� �i importan�a franco-german�

Leag�n al civiliza�iei moderne, Europa a reprezentat înc� din Antichitate spa�iul privilegiat al progresului economic, cultural, social. Dominând timp de secole întregul mapamond, vechiul continent va fi îns� complet epuizat de cele dou� mari conflagra�ii mondiale. Sec�tuirea resurselor în urma acestor conflicte, destr�marea imperiilor coloniale vor cauza o stagnare european� care î�i va g�si cu greu rezolvarea. Agravat� de lupta dintre dou� noi mari imperii mondiale, Statele Unite �i Uniunea Sovietic� cu sistemul s�u de state-satelit, pe tot parcursul R�zboiului Rece, Europa vestic� va fi nevoit� s�-�i g�seasc� echilibrul, mai întâi prin tratate euro-atlantice, deci prin sprijin american, pentru ca mai apoi s� porneasc� pe drumul construc�iei unei structuri proprii care s�-i asigure autonomie. Astfel s-a n�scut ceea ce mai târziu va deveni Uniunea European�.

Unul din elementele primordiale ale succesului acestei organiza�ii a fost cooperarea dintre Fran�a �i Germania, fondatoarele primei forme de integrare la nivel european. Generat� de interesele economice ale celor dou� ��ri, Comunitatea European� a C�rbunelui �i O�elului (CECO) reprezint� prima form� de colaborare la acest nivel.

Ini�ial, speriat� de puterea pe care zona Rhur-ului o avea asupra economiei sale, Fran�a a semnat un tratat împotriva Germaniei cu Marea Britanie (Dunkerque, 4 martie 1947). Generalul de Gaulle a f�cut mai multe încerc�ri de aproiere cu vecinul pe peste Canalul Mânecii, dar refuzul britanic l-a condus pe acesta la o apropiere franco-german�. Unul din motivele generalului decurgea chiar din situa�ia ��rilor care de�i au fost mult timp rivale se g�seau acum în aceea�i situa�ie dificil� dup� un


Paula-Daniela GÂNG�

Cuplul Fran�a-Germania într-o Uniune European� în schimbare

16

r�zboi cu peirderi grele în ambele baricade1. De asemenea evolu�ia politicii externe �i în special înt�rirea pozi�iei americane în Europa au dus la o schimbare de pozi�ie, care s-a concretizat în planul Monnet-Schuman (declara�ia din 9 mai 1950), primit de entuziasm de cancelarul Adenauer. Marea Britanie este invitat� s� se al�ture Comunit�tii, dar aceasta refuz�. Apare astfel, la 18 aprilie 1951, prima Europ� a Celor �ase (Fran�a, Germania Federal�, Italia, Benelux).

Pentru Germania de dup� cel de-al doilea R�zboi Mondial, planul c�rbunelui din 1950 a reprezentat una din acele �anse ce nu se refuz�. El era posibilitatea ca acest stat s�-�i g�seasc� locul printre celelalte na�iuni europene, s�-�i demonstreze implicarea în procesul consolid�rii democra�iei pluraliste. Dar motivul esential al acestei intensific�ri a leg�turilor a fost pentru Germania refacerea integrit��ii sale teritoriale.2 Acest element a ceat una din primele tensiuni ale cooper�rii franco-germane, întrucât Fran�a dorea mai întâi s� consolideze Uniunea celor �ase ca variant� la cele do� sisteme rivale sovietic �i anglo-saxon.

O alt� problema de început a constituit-o �i reînarmarea Germaniei. Ostil acestui plan care ar fi putut duce la rena�terea vechilor pasiuni na�ionaliste, Adenauer a fost nevoit s� accepte acest proces datorit� presiunilor Statelor Unite, tot mai îngrijorate de ap�rarea frontierelor spre spa�iul sovietic. În 1955, Germania este reînarmat� sub supravegherea Uniunii Europene Occidentale(UEO) �i cu ajutorul diplomatic al Fran�ei se al�tur� Alian�ei Nord-Atlantice.

Pentru ca leg�tura între primele �ase state s� fie mult mai strâns�, în 1962, Fran�a propune planul Fouchet, care îns� va fi

1 Pierre Béhar – Entre Paris et Berlin une alliance de raison, Le Monde

Diplomatique, aprilie 2004, pp. 12-13, http://www.monde-diplomatique.fr/2004/04/BEHAR/11099 2 Ibid.


Despre Europa


17

respins. Totu�i acest proiect creat ini�ial pentru toate statele membrele, a ajuns s� fie baza primului act oficial care s� specifice clar leg�tura special� între Germania Federal� �i Fran�a. Tratatul Elysée a instaurat între cele dou� ��ri mecanisme de cooperare ce presupuneau: reuniuni periodice între diferitele niveluri ale acestor dou� state (pre�edintele republicii – sau primul-ministru – �i cancelarul; mini�trii de externe sau din alte domenii; înal�i func�ionari...), cooperarea for�elor armate �i a unit��ilor combatatnte comune, schimburi între deputa�i �i al�i comisari, concentrarea b�ncilor centrale, parteneriate între ora�e �i diferite institu�ii, schimburi de tineri (5 milioane pân� în prezent)3. Acest� rela�ie Paris-Bonn a introdus în sistemul institu�ional comunitar o „distorsiune” capital�, marea majoritate a înaint�rilor pe calea unific�rii rezultând din ini�iative franco-germane (de la Consiliul European din 1974 la uniunea monetar� �i politic� in 1992).

„În timp ce leg�tura franco-german� se institu�ionalizeaz� (mai ales pe 22 ianuarie 1963, o dat� cu tratatul de Gaulle-Adenauer, numit Elysée, organizând regulat summit-uri franco-germane), Comunitatea evit� o discu�ie direct� exclusiv� �i înscrie aceast� rela�ie într-un cadrul multilateral, o înr�d�cineaz� în interdependen�e concrete (Pia�a Comun�, Politica agricol� comun� – PAC –, Sistemul Monetar European – SME ...). Dialogul franco-german, dac� st� la baza construc�iei europene, este l�rgit, îmbog��it de ea.”4

Începînd cu mijlocul anilor ’80, apar o serie de ini�iative, de decizii, dezvoltând cooperarea franco-german� în materie de ap�rare. În timpul 1987, progresele au devenit mai concrete: în noiembrie, a fost creat Consiliul de Securitate �i de Ap�rare

3 Immo Stabeit – Amitié franco-allemande, http://www.geoscopie.com/espaces/e319amifrd.html 4 Philippe Moreau Defarges, Institu�iile Europene, Ed. Amarcord,

Timi�oara, 2002, p. 88




18

Comun, intrând în func�ie la 22 ianuarie 1988 �i reunindu-se de dou� ori pe an, pentru o concentrare asupra controlului înarm�rilor �i dezarm�rii, a capacit��ii for�elor armate ale celor dou� ��ri de a coopera în timp de pace, ca �i în timp de criz� sau r�zboi, a interoperabilit��ii materialelor. În octombrie 1988, Brigada Franco-German� (circa 4200 de oameni) a fost creat� �i a devenit opera�ional� în octombrie 1990. La 14 octombrie 1991, principiul unui corp de armat� franco-german (40000 de oameni) a fost consacrat de summit-ul Mitterrand-Kohl (La Rochelle, 21-22 mai 1992). Alte domenii de cooperare au vizat cultura, fiind creat în 1992 canalul franco-german Arte, precum �i Oficiul Franco-German pentru Tineret, în 1993.5

De�i sunt alia�i tradi�ionali, în�elegerea Bonn-Paris cunoa�te urcu�uri (între de Gaulle �i Adenauer în 1958-1963, între Giscard d’Estaing �i Schmidt în 1974-1981, între Mitterand �i Kohl în 1995-1995) �i coborâ�uri (mai ales între Pompidou �i Brandt în 1969-1974, între Chirac �i Kohl în 1995-1998).6 Una din ultimele etape au avut loc odat� cu alegerea în func�ia de cancelar a Angelei Merkel. Dup� o foarte reu�it� cooperare între Chirac �i Schroder, s-a crezut c� noua cancelar� va privilegia dimensiunea atlantic� a politicii externe a Germaniei. Îns� chiar din prima vizit� în afara Germaniei, prin simbolica deplasare la Paris, Merkel a subliniat importan�a pe care o va juca în continuare rela�ia cu Fran�a, dar propunându-�i o redinamizare a acestui cuplu.7

5 Cronologie a rela�iilor franco-germane din 1948 pân� în 2000 -

http://www.dfjw.org/reseau/chrono/1948-2000.html 6 Jean-Pierre Chevènement – France Allemagne. Quel partenariat pour quelle

Europe http://www.fondation-res-publica.org/France-Allemagne-quel-

partenariat-pour-quelle-Europe-conclusions-de-Jean-Pierre-Chevenement_a83.html

7 Merkel et le couple franco-allemand, http://tf1.lci.fr/infos/monde/2005/0,,3245949,00.html


Despre Europa


19

Totu�i anii ’90 au fost marca�i de unele sincope ale rela�iei celor dou� state chiar pe teme europene. Prima criz� de acest gen a avut loc în 1997 pe tema „Pactului de Stabilitate �i Cre�tere”, considerat de partea francez� ca un „super Maastricht” redundant. O a doua criz� a avut loc în momentul deciderii pre�edintelui B�ncii Centrale Europene, care se pare c� fusese hot�rât printr-un acord oral între H. Kohl �i F. Mitterrand. A treia criz� a avut drept subiect divergen�ele profunde ale p�r�ilor cu privire la Politica Agricol� Comun�, împ�r�irea sarcinilor bugetare ale Angendei 2000 la Consiliul de la Berln din amrtie 1999. O a patra criz� prelungindu-se în cadrul summitului de la Nisa disensiunile centrându-se pe modul de luare a deciziilor în cadrul Consiliului.8

De-a lungul timpului îns�, pentru capitala republicii federale, care p�re a se teme de o acuza�ie de voin�� dominatoare, Parisul a reprezintat partenerul cheie pentru a asigura progresul unific�rii; orice ini�iativ� important� a rezultat din concertarea franco-german� (de exemplu, în 1974, Consiliul European; în 1978, Sistemul Monetar European; în 1991, proiectul de acord privind Uniunea European�...).9

8 Chrystelle Nourrz, France-Allemagne: l’année des choix, p. http://www.robert-schuman.org/synth36.htm 9http://www.ladocumentationfrancaise.fr/dossiers/relations-franco-

allemandes/chronologie.shtml




20

Pe drumul de la 15 la 25

De la Comunitatea celor �ase, ce nu includea îns� o alt� mare putere european� dar nu continental�, Marea Britanie, ponderea Fran�ei �i a Germaniei s-a modificat, iar aderarea noilor state în mai 2004 va necesita o reconsiderare a pozi�iei acestor ��ri. În rela�ia cu noile membre deja au ap�rut tensiuni, prin urmare procesul se dezv�luie a fi unul mai mult decât interesant.

Chiar �i înainte de unificare, Germania de�inea o pondere mai mult decât substan�ial� în cadrul structurilor europene atât în ceea ce prive�te num�rul de reprezentan�i în cadrul acestora, cât �i în cazul contribu�iei la bugetul european. În urma ader�rii noilor state membre la UE, aceast� �ar� va avea foarte multe beneficii, în sensul c� noile aderente deja aveau schimburi economice extrem de intense cu Uniunea prin intermediul acesteia. Consecin�ele directe vor fi sc�derea costurilor vamale, reducerea costurilor de transport, intensificarea competitivit��ii, fluxul mâinii de lucru, investi�iile directe.10

Prin urmare Germania î�i va conserva pozi�ia economic� �i într-un fel va continua s� fie pivotul Uniunii, chiar �i în cazul unei preconizate schimb�ri a centrului de greutate mai spre Est.

Iat� cum se înf��i�eaz� aceste beneficii în procente din produsul intern brut ale celor 15 state UE.

10 Markus Gabel - Huit nouveaux pays dans l’UE. Quelles

conséquences économiques pour l’Allemagne? în Le Courrier des Pays de l’Est, nr. 1031, ianuarie 2003, p.36-47


Despre Europa


21

Efectele asupra ader�rii statelor membre asupra PIB-ului celor 15 state membre11

Din aceste previziuni reiese clar c� Germania va avea

beneficiile cele mai importante dintre ��rile Uniunii. Îns� mai mult decât beneficii economice, Germania se va bucura �i de rela�ii excelente cu aceste noi state membre întrucât le-a favorizat candidatura12. Astfel, Germania nu va mai avea nevoie de sprijinul francez pentru a-�i impune interesul, din contr� Fran�a apare pe scena interna�ional� sl�bit�, pierzând mare parte din greutatea sa politic�.

11 Simul�ri realizate în cadrul programului de cercetare PREPARITY,

bazat pe modelul macro-economic Oxford pentru Previziuni Economice, prezentate de Markus Gabel, op.cit.

12La Documentation Française – Les relations franco-allemandes, http://www.ladocumentationfrancaise.fr/dossiers/relations-franco-allemandes/questions-reponses.shtml




22

Astfel, Parisul se confrunt� cu diverse greut��i în a-�i consolida locul de lider informal de�inut atât de mult timp pe scena politic� continental�. Principalul handicap în acest moment o constituie instabilitatea intern�, tradus� prin greve �i revendic�ri sociale. Aceast� situa�ie a dus la o aparent� criz� a sistemului francez, care a produs un r�spuns mai lent la provoc�rile din plan extern. La acestea comentatorii adaug� �i unele gre�eli care au influen�at în mod direct reconsiderarea pozi�iei acestei ��ri, iar r�spunderea pentru aceste gre�eli pare s�-i fie atribuit� în mod direct lui Chirac. Evident, una din cele mai mari dificult��i ale Fran�ei în instan�ele europene, dar �i în cooperarea ei cu Germania o va constitui de acum înainte refuzul popula�iei de a accepta tratatul european.

În opinia deputatului european Jean-Louis Boulanger referitor la situa�ia francez� în cadrul Comisiei Europene al lui Durão Barroso, „Fran�a a suferit o evident� pierdere a influen�ei �i a puterii sale în sânul noii Comisii, ca urmare a 4 factori dintre care 3 îi sunt direct imputabili lui Jacques Chirac. În primul rând tratatul de la Nisa, care înseamn� o diminuare la jum�tate a prezen�ei franceze în contextul m�ririi cu 25% a popula�iei. Acest efect ar fi putut fi evitat ca în cazul Marii Britanii �i a Spaniei care au primit portofolii extrem de importante (Comer�, respectiv Afaceri economice �i monetare), ceea ce nu s-a întâmplat nici pentru Fran�a, nici pentru Germania. În al doilea rând alegerea în func�ia de comisar a lui Jacques Barrot, un politician aproape retras din via�a politic�, f�r� experien�� comunitar�, care aproape nici nu vorbe�te engleza �i care, prin urmare, va avea pu�in� influen�� în cadrul Comisiei. Un alt neajuns îl constituie o anumit� dep��ire a modelului economic �i social franco-german, dar �i o neputin�� în generarea de reforme constructive a echipelor Jospin �i Raffarin. Cel de-al patrulea factor o constituie propria alegere a lui José Manuel Durão Barroso, care între a arunca o punte între cele dou� Europe care deja s-au înfruntat în problema r�zboiului


Despre Europa


23

din Irak �i a exploata un raport de for�e net favorabil Europei liberale, atlantice �i periferice, a optat pentru cea de-a doua solu�ie.”13

Un alt punct de vedere este acela al deputa�ilor europeni care, precum reprezentanta Germaniei în Parlament Dagmar Roth-Behrendt, resping cu fermitate ideea unei pierderi a influen�ei germane sau franceze în cadrul structurilor europene, deoarece aceste structuri au delega�i care în momentul în care primesc investitura nu mai sunt nici francezi, nici germani, ci devin europeni, datoria lor fiind de a ac�iona în func�ie de interesele Europei în totalitatea sa. „E evident c� mai vechile membre ale Uniunii vor pierde din greutate din cauza num�rului mai mare de voturi împ�r�ite cu noile venite, dar considerarea acestui lucru ca o pierdere de influen�� semnific� faptul c� institu�iile europene sunt gândite ca fiind conglomerate de interese na�ionale, ceea ce nu este cazul”14, afirm� vice-pre�edinta Parlamentului European.

Problema cuplului franco-german rezid� �i într-o anume iner�ie care îl opune noului val al ultimelor aderente. Prin urmare neîn�elegerile sunt inerente. Se consider� c� e�ecul ini�ial al Constitu�iei europene a fost �i e�ecul cuplului franco-german în cadrul noii Europe. În mai pu�in de un an cele dou� ��ri au suferit dou� înfrângeri, ceea ce a ar�tat faptul c� acestea nu mai pot pretinde c� sunt, singure, motorul unei Uniuni formate din 25 de state.

Primul e�ec a constat în luarea de pozi�ie în problema r�zboiului din Irak, f�r� consultarea partenerilor europeni. În acel moment secretarul american de stat al ap�r�rii, Donald Rumsfeld,

13 L’Express din 06/09/2004, Un rapport de forces favorable à l’Union

périphérique 14 L’Express din 06/09/2004, L’Union n’est pas un conglomérat d’intérêts

nationaux




24

a pus în eviden�� în fa�a întregii mass-media interna�ionale opozi�ia dintre „o nou�” �i „o veche Europ�”. În cele din urm� Fran�a �i Germania nu au fost sus�inute de celelalte ��ri europene, r�mânând simple martore la un conflict în care implicarea altor state membre precum Marea Britanie, Spania �i ��rile din Est a fost crucial�.

Un alt neajuns a fost politica european� a celor dou� ��ri �i în principal a fost atitudinea celor doi lideri ai s�i. Unii comentatori15 afirm� chiar c� prin contestarea lor deschis� Fran�a �i Germania pl�tesc acum vechi poli�e ale unor gre�eli din trecut. Spre exemplu reticen�a lui Gerhard Schröder la adoptarea monedei unice, în timp ce în cazul lui J. Chirac imputabil este felul în care folosea fiecare eveniment interna�ional pentru a înt�ri Fran�a, pentru a promova interesele acesteia în detrimentul celor europene. Cele dou� ��ri, care se consider� punctul de greutate al Europei, nu au �tiut de exemplu s� preg�teasc� aderarea noilor state membre, mai ales la nivel institu�ional, problem� ce reiese din aparentul e�ec al summit-urilor de la Amsterdam în 1997 �i Nisa, în 2000, dar în acela�i timp nu au creat o leg�tur� puternic� cu noile state membre, care ar fi putut evita dezbinarea ce a marcat probleme precum r�zboiul din Irak sau Constitu�ia European�.

15 Arnaud Leparmentier, Le couple franco-allemend contesté dans l’Union

élargie, Le Monde diplomatioque, 16 decembrie 2003, p.3


Despre Europa


25

Popula�ia Uniunii Europene pe ��ri, în milioane de locuitori

În rela�ia cu noile state membre un alt punct de conflict îl constituie �i conceptul de „Europ� cu dou� viteze”. Jacques Chirac a insistat în repetate rânduri asupra voca�iei Fran�ei �i Germaniei de a se afla „în centrul grupurilor de pionieri”. Noile aderente încep deja s� simt� c� sunt l�sate în urm�, dar mai ales c� mereu vor tr�i în umbra deciziilor marilor state ce vor încerca s�-�i impun� punctul de vedere trecând peste al lor.

„Când motorul franco-german func�ioneaz�, Europa progreseaz�; ea stagneaz� atunci când rela�ia dintre Fran�a �i Germania bate pasul pe loc”16 sunt afirma�ii care au marcat mereu leadership-ul celor dou� ��ri . Dup� cum semnaleaz� �i revista Internationale Politik, „Fran�a �i Germania sunt nucleul nucleului

16 Adriana Opromolla - 40 ans de coopération franco-allemande

http://www.comece.org/comece.taf?_function=ei_new&sub_id=7&id=34&language=fr

FMarea Britanie

13%

Italia

13%

Spania

9%

celelate state

UE

17%

noile

1

Germania

Fran�a

Marea Britanie

Italia

Spania

celelate state UE

noile 10 state




26

�i ele vor r�mâne astfel chiar �i dup� nu-ul francez”17. Îns� inconvenien�ele unui nucleu dur franco-german sunt riscul cre�rii unui directorat, riscul de a deveni exclusivist, dar �i dificultatea de a articula acest nucleu cu restul Europei �i institu�iile acesteia.

Încercarea de a r�spunde provoc�rilor unei Europe cu 25-27 de membri au dus la aceste variante de concentrare �i concertare. Îns� cum ideea nucleului franco-german pare s� fie din ce în ce mai contestat�, o alt� variant� a fost înaintat�: cooperarea intens� (coopération renforcée). Este mai supl� decât nucleu, dar mecanismul r�mâne greoi întrucât exist� riscul ca num�rul partenerilor s� creasc� nelimitat.18 Chiar �i Ministrul francez de Interne Nicolas Sarkozy propunea un astfel ce nucleu din �ase state ca o alternativ� la un cuplu oarecum dep��it de vremuri.19

17 Stepan Martens - Les conséquences du rejet du traité constitutionnel européen

sur les relations franco allemandes, 7 septembrie 2005, http://www.fondation-res-publica.org/Les-consequences-du-rejet-du-traite-constitutionnel-europeen-sur-les-relations-franco-allemandes_a77.html

18 Ibid. 19 Ibid.


Despre Europa


27

Modific�rile în componen�a Consiliului Uniunii Europene

State membre

Nr voturi UE-15

Nr voturi UE-25

Nr voturi UE-27

Ponderea UE-15

Ponderea UE-25

Germania 10 29 29 11,49% 9,03% Marea Britanie

10 29 29 11,49% 9,03%

Fran�a 10 29 29 11,49% 9,03% Italia 10 29 29 11,49% 9,03% Spania 8 27 27 9,19% 8,41% Celelalte 10 state membre

39 104 104 44,82% 32,39%

Noile state membre

- 84 84 - 26,16%

Bulgaria �i România

- - 24 - -

Total 87 321 345 100% 100%

Majoritate calificat�

62(71,26%)

232(72,27%)

255(73,91%)

- -

Minoritate de blocaj

26 90 91 - -




28

82

29

99

60

29

7259

29

7258

29

72

4027

50

7894

170

7584

147

0

50

100

150

200

Germaia Marea

Britanie

Spania noile

state

Popula�ie Voturi Consiliu Deputa�i europeni

Provoc�ri la un nou început de drum Importan�a tandemului franco-german este diferit� în

func�ie de perspectiva din care acesta este privit din interior sau din exterior. Iat� ce afirm� deputa�i europeni din ambele tabere:

James E.M. Elles, deputat european, britanic: „Adev�rul este c� prin acceptarea a 10 noi state, dinamica european� se schimb�. Punctul de echilibru al Europei s-a modificat. Noile state au trimis echipe str�lucite gata s� ia ini�iativa �i s� influen�eze sistemul. Tandemul format de Paris �i Berlin joac� în continuare un rol important, dar vremea când Europa celor �ase era structurat� în jurul axei franco-germane a trecut”.

Jean-Louis Boulanger, deputat european, francez: „E dificil s� se pretind� în zilele noastre c� cele dou� ��ri reprezint� lumina Europei, dar oricât de dep��it ar considera criticii acest cuplu, este


Despre Europa


29

iluzoriu s� te gânde�ti la construc�ia uniunii f�r� el sau împotriva lui”.20

În pofida ultimelor dezbateri ceea ce rela�ia franco-german� a demonstrat întotdeauna este c� ea nu înseamn� nici identitate, nici imobilitate a motivelor. Fiecare – Germania, Fran�a – se supune unei problematici proprii. Totu�i, timpul �i adâncimea interdependen�elor consolideaz� reflexele comune (de exemplu, consultarea cvasi-automat� în caz de criz� interna�ional�).

La acest început de secol XXI, echilibrul politic al Uniunii Europene, cu deschiderea sa c�tre Est, se afl� în plin� schimbare. Germania are ponderea cea mai mare. Cu 82 de milioane de locuitori, ea reprezint� micul colos al Uniunii. În timp ce Fran�a se afl�, din anii ’50 pân� în anii ’90, în centrul geografic �i politic al construc�iei europene, Germania devine, odat� cu extinderea Uniunii tot mai mult spre Europa Central� �i de Est, statul-pivot. Ace�ti factori vor influen�a f�r� îndoial� evolu�ia viitoare a UE, dar �ine �i de state însele de a se redefini în acest context cu totul nou �i plin de imprevizibil c�ci ciuda redefinirii rolului Fran�ei �i Germaniei în Europa extins�, ele vor continua s� joace un rol esen�ial în construc�ia european�. Pe viitor problema central� va r�mâne compatibilitatea intereselor germane cu cele franceze, dar �i compatibilitaea acestor interese cu cele europene.

20 L’Express din 06/09/2004, Un rapport de forces favorable à l’Union

périphérique




30

Referin�e bibliografice

Adriana Opromolla - 40 ans de coopération franco-allemande

http://www.comece.org/comece.taf?_function=ei_new&sub_id=7&id=34&language=fr

Arnaud Leparmentier, Le couple franco-allemend contesté dans l’Union élargie, Le Monde diplomatioque, 16 decembrie 2003, p.3

Chrystelle Nourrz, France-Allemagne: l’année des choix, p. http://www.robert-schuman.org/synth36.htm

Cronologie a rela�iilor franco-germane din 1948 pân� în 2000 - http://www.dfjw.org/reseau/chrono/1948-2000.html

http://www.ladocumentationfrancaise.fr/dossiers/relations-franco-allemandes/chronologie.shtml

Immo Stabeit – Amitié franco-allemande, http://www.geoscopie.com/espaces/e319amifrd.html

Jean-Pierre Chevènement – France Allemagne. Quel partenariat pour quelle Europe http://www.fondation-res-publica.org/France-Allemagne-quel-partenariat-pour-quelle-Europe-conclusions-de-Jean-Pierre-Chevenement_a83.html

L’Express din 06/09/2004, L’Union n’est pas un conglomérat d’intérêts nationaux

L’Express din 06/09/2004, Un rapport de forces favorable à l’Union périphérique

L’Express din 06/09/2004, Un rapport de forces favorable à l’Union périphérique

La Documentation Française – Les relations franco-allemandes, http://www.ladocumentationfrancaise.fr/dossiers/relations-franco-allemandes/questions-reponses.shtml

Markus Gabel - Huit nouveaux pays dans l’UE. Quelles conséquences économiques pour l’Allemagne? în Le Courrier des Pays de l’Est, nr. 1031, ianuarie 2003, p.36-47


Despre Europa


31

Merkel et le couple franco-allemand, http://tf1.lci.fr/infos/monde/2005/0,,3245949,00.html

Philippe Moreau Defarges, Institu�iile Europene, Ed. Amarcord, Timi�oara, 2002, p. 88

Pierre Béhar – Entre Paris et Berlin une alliance de raison, Le Monde Diplomatique, aprilie 2004, pp. 12-13, http://www.monde-diplomatique.fr/2004/04/BEHAR/11099

Stepan Martens - Les conséquences du rejet du traité constitutionnel européen sur les relations franco allemandes, 7 septembrie 2005, http://www.fondation-res-publica.org/Les-consequences-du-rejet-du-traite-constitutionnel-europeen-sur-les-relations-franco-allemandes_a77.html


Despre Europa

Identitate �i diversitate

245

M�d�lina Virginia ANTONESCU Identitatea european�: între turnul

babel �i spiritualitatea cre�tin� ortodox�

Singur în turnul Babel

Care este identitatea cultural� �i spiritual� a Europei, ast�zi? Ce fel de Europ� unit� ne-am dori, noi tinerii, care avem �ansa de a tr�i într-un secol în care un mare proiect politic �i cultural- Europa unit�- se construie�te sub ochii no�tri ? C�ci Europa este mai mult decât o mare pia�� caracterizat� prin libertatea de circula�ie a capitalurilor, a m�rfurilor, a mâinii de lucru. Europa este un continent spiritual, un spa�iu al ideilor, dar mai ales, Europa este un mare suflet colectiv, o identitate comun� care s-a conturat din timpul de dinainte de istorie, în vremuri mitice �i care se redefine�te acum înc� o dat�, în post-modernitate.

Este vremea marilor construc�ii spirituale, a marilor întreb�ri despre chipul spiritual al acestui b�tran continent, vremea marilor speran�e �i a marilor provoc�ri, timpul în care Europa trebuie s� reîntinereasc�, s� treac� la o nou� via�� spiritual�, s� se plaseze pe o noua ax� a valorilor, s� se reinventeze.

�ansa deosebit� a acestei genera�ii de tineri care au studiat despre Europa, în diferite locuri din Europa �i care vor s� î�i depun� contribu�ia lor - chiar dac� sun� militantist - la realizarea noii Europe, este desigur, faptul c� tr�im o vreme în care, în ceea


M�d�lina Virginia ANTONESCU Identitatea european�:

între turnul babel �i spiritualitatea cre�tin� ortodox�

246

ce prive�te continentul european, nu ne confrunt�m - cel pu�in deocamdat�- cu conflicte militare între statele europene, a�a cum s-a întamplat în trecut. Istoria sângeroas� a Europei, care a împiedicat adesea realizarea unui proiect politic grandios, al Europei unite, nu mai împiedic�, de ast� dat�, ca, la începutul mileniului III, acest vis de unitate quasi -continental� s� fie realizat.

Practic, suntem vrând-nevrând, genera�ia având în fa�� o provocare dar �i o responsabilitate mare: fa�� de genera�iile care au dorit înf�ptuirea unui stat na�ional unitar �i independent sau fa�� de genera�iile care au avut de înfruntat provocarea înl�tur�rii comunismului �i a edific�rii unui tip de societate liber�, aceast� genera�ie spiritual�, din care m� consider c� fac parte, are in fa�� un proiect politic �i cultural uria�, numit Europa Unit�. Suntem deci, o genera�ie a mega-proiectelor, f�r� a c�dea într-o tenta�ie a grandiosului cu orice pre�, dar �i o genera�ie a spa�iilor trans-statale, a dep��irii barierelor istorice, politice �i culturale pe care organizarea westaphalian� a Europei le-a pus în decursul timpului între oameni; o genera�ie a transna�ionalului, a identit��ilor transna�ionale; o genera�ie a c�rei nevoie este de a se afirma pe sine într-un mare spirit colectiv european, ca o parte a unei identit��i europene înca în stare de formare - �i m� refer aici la tân�ra genera�ie din România.

Îns�, pentru a începe o construc�ie solid� a “noului spirit european” de la inceputul mileniului III este nevoie de materiale solide de lucru, de valori, ceea ce nu se confund� cu necesit��ile sau cu pl�cerile oferite de societatea consumist� �i tehnologizat� a mileniului III. În nici un caz nu putem pleca în aventura definirii unui “spirit european nou” luând ca baz� propriile noastre vicii mari �i mici, de oameni postmoderni, propria noastr� “sine” blazat� de tot ceea ce nu i s-a refuzat în realitatea metropolitan� a lumii de azi.


Despre Europa


247

C�ci lumea globalist�, în care avem �ansa ori ne�ansa s� vie�uim, este o lume a comunica�iilor instantanee, îns� nu �i a comunic�rii reale între oameni; fluxurile imense de informa�ii care traverseaz�, asemenea unor valuri oceanice, spa�iul cotidian �i habitaclul nostru comod “spiritual”, nu sunt decât valuri c�ldu�e, care nu aduc întreb�ri existen�iale. Este de fapt, un lux al lini�tii cotidiene, în care totul este încercat �i din ce în ce mai pu�in savurat.

Globalizarea aduce cu sine un spirit comod, al lâncezelii confortabile, “mic- burgheze”, s-ar putea zice. De�i transform� întreaga lume într-o mega-metropol� a tehnologiilor �i a informa�iilor, ace�ti locuitori ai ei, internau�i sau nu, tr�iesc la nivel spiritual, într-un fel de provincialism c�ldu�, într-un consumism ieftin dar pe care îl doresc cu o foame ontic�. O lume axat� pe o singur� maxim�: ” Consum, deci exist”, dar cu cât consum mai mult, cu atât foamea mea ontic� este mai mare, c�ci nu m� pot defini în func�ie de cinci perechi de pantofi sau de ma�ina mea, nu îmi pot ata�a la individualitatea mea unic� �i irepetabil�, ca într-un cuier, diferite lucruri scumpe, rare ori banale, despre care cred înver�unat c� îmi exprim� “sinele” �i care, odat� cu noul val al modei , cad în desuetudine.

“Sinele” fiec�ruia din noi, “sinele“ cel globalist devine astfel, o excrescen�� a micilor lucruri ce ne înconjoar� existen�a �i ne feresc, cu dulcea��, duios, de lipsa întreb�rilor existen�iale, pe care nu ai timp s� �i le pui pe drumul cu metroul sau cu TGV-ul dintre facultate �i cafenea, dintre compania multina�ional� sau shaorm�ria unde lucrezi �i taraba de unde î�i iei pepeni.

Simbolul post-modernismului pare a fi, în mod destul de banal, chio�cul de ziare, unde se vând mici buc��ele din lumea înconjur�toare, care te informeaz� dar care nu te cultiv�, care te �in în stare de vigilen�� dar nu în stare de “trezie” spiritual�; care nu î�i r�spund �i nu î�i formuleaz� întreb�ri existen�iale, pentru c� se schimb� cu repeziciune, fiind înlocuite




248

de alte mici buc��ele rupte din habitaclul altora; o lume în care spion�m realitatea altora, dar nu suntem capabili s� în�elegem realitatea noastr� interioar�; ne ferim sinele de întreb�ri, înconjurându-l pân� la sufocare cu buc��ele din sinele cel lumesc al altora. Caci se întinde un abis între divinitate �i sinele nostru cel sufocat de false realit��i, care agonizeaz� în interiorul nostru “mobilat deco”, de oameni postmoderni, fiindc� nu exist� timp s� îl lu�m în serios, fiindc� nu avem nevoie de întreb�ri existen�iale în comoda epoc� a limuzinelor cu frapierele pline de �amapanie, în lumea bombonelelor �i a semi-preparatelor, unde nu ne permitem luxul de a ne gândi la noi în�ine.

Dar simbolul postmodernismului poate fi �i o carcas� de calculator, precum un schelet alb de pe�te oceanic t�ind zarea pustie �i arid�, carcas� din care informa�iile au disparut �i în care s-au stins conexiunile ce �ineau loc de via�� - desigur, nu era vorba despre via�a calculatorului ci despre via�a noastr�, c�ci suntem ni�te oameni ai calculatoarelor, precum în epoca preistoric� str�mo�ii no�tri erau defini�i drept oameni ai cavernelor. Numai c� noi avem o cavern� în care nu putem s� supravie�uim în urma înfrunt�rilor cu marii mon�tri ai abisului din noi, cei care bat la por�ile fiin�ei noastre, cei care dau “enter” pe tastatura noastr� sufleteasc� rece �i pietrificat�. Caverna noastr� exterioar�, material�, în care ne izol�m de lume în fiecare zi este calculatorul, acest fabricant de spa�iu virtual în care “sinea” se refugiaz� �i se reconstruie�te într-o lume imaginar�.

Trebuie s� deosebim aici ac�iunea de a participa la realizarea unui proiect cultural �i spiritual care implic� un efort constructiv, o trezire a spiritului nostru blazat, o entuziasmare a sa, de lumea imaginar� �i lene�� a calculatorului în care ne na�tem �i în care murim, în care iubim �i în care ne revolt�m contra lumii reale- acea lume pustie de dincolo, pe care am abandonat-o, o lume a realit��ii care nu ne


Despre Europa


249

mai folose�te, pentru a fi într-un clopot de sticl�, prin�i în fluxul nostru vital de informa�ii ca într-un drog al falsei cunoa�teri.

Prin�i în lumea calculatorului, ne credem st�pâni peste mirifice t�râmuri false, unde h�l�duim cu nep�sare regeasc� prin por�ile deschise ale unui “sine” lumesc, f�r� a trebui s� d�m socoteal� cuiva de ceea ce facem; suntem proprii no�tri st�pâni, iar orice amintire despre lumea de dincolo de calculator, despre lumea cea real� ne stânjene�te, c�ci ea ar presupune s� ne întreb�m care este lucrarea noastr� pentru oameni, contribu�ia noastr� pentru mai binele aproapelui nostru, responsabilitatea, obliga�ia fa�� de semenii no�tri, dar mai ales, rememorarea cordonului ombilical care ne leaga inevitabil de divinitate, impunându-ne s� ne vedem fiecare, starea rela�iei noastre personale cu Dumnezeu.

De aceea, socotind noi c� este un lucru peste puterile noastre, fugim iar în lumea cea dulce a non-responsabilit��ilor, unde putem s� ne min�im frumos la infinit, în lumea micilor libert��i colorate în roz bombon, a dragilor noastre site-uri cu subiecte favorite, cu vicii zugr�vite în culorile care ne plac.

În lumea cea rece �i frumos zugr�vit� a calculatorului la care suntem conecta�i ca ni�te oameni f�r� aer, nu exist� “aproapele”, ci false identit��i , “avataruri”, cu care “e�ti în contact” , dar cu care nu comunici. E�ti într-o lume unde nu te oblig� nimeni s� î�i asumi vreo respnsabilitate pentru ceea ce faci �i pentru ceea ce spui, pentru faptul c� îl influen�ezi în bine sau în r�u pe acel om nev�zut care se ascunde �i el de tine.

Interesant, dac� nu o constatare amar�, este c� nu tehnologia sau inven�iile ca atare sunt rele ci scopurile în care oamenii aleg s� le foloseasc�, fie pentru o lucrare în bine, fie pentru o lucrare în rau , pentru o exacerbare a “sinelui cel lumesc” în toat� splendoarea sa decrepit�.

Paradoxal, este o lume a extremelor, în care oamenii se ascund, ca s� se descopere la modul cel mai sordid, ca s� î�i




250

etaleze “sinele cel lumesc” în modul cel mai josnic, cautând �i pe al�ii care s� aprecieze acest lucru, în numele libert��ii nelimitate, al obliga�iei prost în�elese, de a fi sincer.

Lumea virtual� poate fi lumea sincerit��ii absolute, unde totul poate fi spus, totul poate fi etalat �i unde spovedania, smerenia, trezirea spiritual� nu î�i au rostul, caci nu sim�i nici o nevoie s� fi iertat de p�cate �i s� te treze�ti în lumea cea real�, acolo unde este nevoie de tine spre o lucrare în bine, ci ai nevoie s� dormi mai departe în propriul t�u vis drag �i fabricat, s� î�i retr�ie�ti la infinit viciul, s� �i-l etalezi pentru a fi admirat �i pentru a primi laude în numele “calit��ii deosebite de a fi sincer �i nu ipocrit”. Nu ai nevoie în lumea virtual� de Biseric�, de credin��, nici de preo�i �i nici de Dumnezeu ca s� te absolve de p�cate �i de “sinele cel lumesc”. Pentru c� este vorba aici de o sinceritate mândr�, care nu caut� nici m�car s� scuze “sinele cel lumesc”, o sinceritate luciferic�, impertinent�, care î�i d� impresia c� e�ti buricul lumii, c� to�i partenerii nev�zu�i de dialog sunt obliga�i nu doar s� te scuze, dar mai ales s� î�i accepte “sinele” cel vicios, cel metropolitan �i pervertit, cu strig�te de admira�ie pentru rafinamentul viciului pe care îl propui.

De fapt, este o sinceritate nu « seac� » - ar fi mai bine- ci « lucr�toare în r�u », care atrage spre desconspirare celelalte eu-ri, le tenteaz� s� se dezv�luie în ceea ce au ele mai r�u, mai sordid. În lumea calculatorului, în care nu ne vedem fe�ele, în care nu exist� strângere de mân�, nici dragoste �i nici iertare- aspecte care nu au nimic în comun cu tehnologia-, sinceritatea atrage �i mai mult sordid �i mai mult întuneric sufletesc, nu pentru c� nu am în�elege aceast� sinceritate ci tocmai pentru c� în�elegem scopul ei cel josnic, echivalent unui dans de striptease într-un bar, care a�teapt� strig�te de admira�ie �i aplauze pentru efortul s�u. O sinceritate nud�, sarcastic�, narcisist�, care a�teapt� victime asemenea unui p�ianjen pândind s� savureze « sinele cel lumesc » al acestora, �i s� vad� smintelile �i eu-rile pervertite ale


Despre Europa


251

prezen�elor h�l�duind pe aceste t�râmuri ale iluziilor. Nu ai nevoie de « aproapele », nu te intereseaz� cum arat� sau care sunt suferin�ele lui; adesea, le savurezi ca �i cum ar fi o noua informa�ie rece despre lume, ca �i cum ar fi o bucat� de ziar.

Care ar fi lucrarea ta pentru lume, de acolo, din spa�iul calculatorului ?




252

Europeni internau�i �i o identitate european� post-modern�

În lumea calculatorului nu exist� anotimpuri, nici b�trâne�e, nici moarte, nici rela�ie cu divinitatea �i nici nu sim�im vreo nevoie de a fi salva�i ori mântui�i. Ne-am uitat trecutul, iar în trecut este aruncat �i Dumnezeu, împreun� cu orice idee de responsabilitate pentru semenii no�tri ori pentru cur��area propriului nostru suflet de lucrurile inutile pe care le strângem la piept. În lumea calculatorului trând�vim ca pe o insul� pustie, în care ne refugiem în fiecare zi, spre a nu fi obliga�i s� tr�im cu adev�rat, s� ne acceptam a�a cum suntem, s� d�m marea înfruntare cu mon�trii no�tri familiari pe care îi iubim �i îi ocrotim, pe care credem c� i-am îmblânzit dar care ne fac s� ne târâm în genunchi în fa�a lor. Cu mon�trii no�tri tehno, electro sau hip-hop, digitali sau plasmatici, cu inven�iile noastre verbale atît de dragi, cu felia noastr� incasabil� de existen�� fals�, mundan�, pe care ne e fric� s� o alung�m spre a nu vedea golul existen�ei noastre, blazarea noastr� cea nihilist�, de metropolitani, globali�ti �i tehnocra�i.

Dac� încep s� m� definesc ca metropolitan al junglelor urbane, al spa�iilor underground, acele spa�ii unde, str�fulgera�i de lumini�e intermitente �i de jeturi de lasere multicolore, cet��eni de altfel rezonabili în cotidian î�i construiesc în noaptea marilor aglomera�ii urbane unde vibreaz� ritmurile tehno, identit��i false, ca ni�te mici demoni, bizari în revolta lor casnic�, de obi�nui�i ai localurilor de noapte, în care �intesc orb în micul tavan al discotecii, în semn de jovial�, bahic� petrecere, crezând c� lovesc demiurgic, cu indiferen�a lor de mic r�zboinic, spre un cer imaginar, de unde îi prive�te o divinitate ascuns�, îmi v�d propriul abis sufletesc, propria sminteal�, încep s� m� sufoc în inutilitatea distrac�iei, în marele plictis al post-modernismului.


Despre Europa


253

Cine are timp s� se gândeasc� la rela�ia cu divinitatea, prins în vârtejul ritmurilor tehno sau al sonorit��ilor hip-hop? Suntem singuri în miliarde de turnuri Babel, în spa�ii imense, pline de mini-lumi �i de culturi diferite, spa�ii ale unor spiritualit��i intersectate, prin�i ca ni�te insecte unice �i preistorice, noi �i cu sinea noastr� cea condamnat� la blazare, noi care am v�zut totul �i care am încercat totul, noi cei tenta�i de toate ispitele lumilor urbane, noi cei pierdu�i, care trând�vim spiritual, având mereu impresia c� vie�uim inevitabil în lumea noastr� globalist� precum �ân�arul preistoric prins �i sufocat de lacrima de chihlimbar.

În carcasa goal� a lumii noastre globaliste �i super-tehnologizate, pe care dorim s� o clon�m, la propriu �i la figurat, pentru c� nu suntem în stare s� privim dincolo de ea, pentru c� ne acapareaz� fiecare clip� a existen�ei noastre teribil de lini�tite, odihnindu-se într-o splendid� blazare, st�m înconjura�i de lucruri materiale, dr�gu�e , substituibile, în func�ie de care ne re-compunem , în fiecare sezon, precum ni�te pe�ti ce iau înf��i�area habitaclului oceanic în care stau temporar.

Astfel stau, în mijlocul turnului Babel, proiect de Europ� unit�, deocamdat� o construc�ie postmodern�, cu înf��i�are metalic�, în�l�ându-se extravagant, cu mii de coridoare, cu mii de ascensoare în care urc� �i din care coboar� func�ionari gr�bi�i, vorbind în peste zece limbi diferite.

Care este spiritul acestui turn imens �i rece? O zon� elitist�, de unde a fugit orice elan creator, orice suflu inovator?

Stai într-un pardesiu fo�nind stingher, cu geamantanul pe rotile în spatele t�u ca un animal domesticit, pierdut în mijlocul imensului rotund de unde începe haotic, nebunia de coridoare, de sc�ri rulante, de sc�ri de marmur� �i cu�tile aurite de la ascensoare, care distribuie la diferitele etaje, imperturbabil, func�ionari , secretare �i întreaga faun� a lobbi�tilor , ve�nic în c�utarea pr�zii , ve�nic pe fug�.




254

Ce po�i face pentru aceast� Europ�, începi s� te întrebi, prins între timiditatea provincialului în jurul c�ruia se rote�te acest Babel, �i senza�ia blazat�, a metropolitanului care deja ai fost - pentru c� o clip� te-ai v�zut pe tine ca un element al acestei nebunii metalice �i rotitoare, ca un mini- func�ionar prins în caruselul Babelului european- ?

Unde este spiritul creator european sau, mai dificil� întrebare, unde po�i întrevedea frânturi din sufletul colectiv al Europei? Ar putea exista a�a ceva, când tu e�ti prins în Babelul directivelor �i al comunic�rilor oficiale, al rapoartelor �i al c�r�ilor albe, verzi sau de alte culori?

Nu reu�e�ti s� î�i r�spunzi, pentru c� e�ti deja prins în Babel, precum un �ân�ar preistoric în cripta sa de r��in�, tu �i cu sinea ta cea lumeasc�, îns� de data asta, fiind un mic �ân�ar globalist.

Tinerii �i noua societate european� - combaterea

nihilismelor, a materialismelor; combaterea decaden�ei spirituale occidentale, a « neo-romanismului » - aceast� asem�nare cu decaden�a Romei imperiale

În primul rând, orice abordare a ideii de Europ� unit�

trebuie s� porneasc� de la faptul c� Europa este un continent spiritual, nu o zon� geografic� precis delimitat�. Este o zon� care deja s-a afirmat în istorie în func�ie de câte un proiect politic major care a adus cu sine �i un stil propriu de via��, un crez propriu- Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, Sfântul Imperiu Romano-German-, ori un proiect civiliza�ional sau spiritual- de la mo�tenirea spiritual� greac� �i roman�, la cea cre�tin�-. Îns� din punct de vedere cultural �i spiritual, în ciuda contactelor cu alte arii civiliza�ionale �i cu alte religii, Europa s-a definit, în marile sale momente, ca fiind o zon� a spiritualit��ii cre�tine.


Despre Europa


255

Ce fel de Europ� ne dorim ast�zi, în epoca globaliz�rii? O Europ� a libert��ilor prost în�elese, o Europ� din ce în ce mai fragmentat� între minorit��i care pretind drepturi dar care doresc s� �i le promoveze, s�-�i fac� prozeli�i, pentru c� ele consider� c� identitatea pe care �i-au asumat-o reprezint� identitatea lor cea mai bun�, deci care poate fi exportat� �i altora, chiar dac� se afl� în contradic�ie cu preceptele cre�tine?

O Europ� în care aventura c�utarii spiritului european sau a identit��ii europene risc� s� e�ueze tocmai din pricina “mareei de minorit��i” în care s-au fragmentat societ��ile europene din statele membre UE, minorit��i care nu mai sunt capabile s� î�i identifice punctele comune , europeitatea, spre a se afirma ca o singur� societate european�?

Sloganul « unitate în diversitate « , în ambiguitatea sa, nu exprim� nimic �i nu oblig� la nimic, nici la o atitudine de responsabilitate creatoare fa�� de spiritualitatea Europei unite, între altele. C�ci nu po�i gândi Europa unit� altfel decât ca un proiect politic care deja este în stare de maturizare, prin exinderea Uniunii Europene la 25 de state membre. Îns� Uniunii Europene îi lipse�te tocmai ceea ce este esen�ial: identitatea european�, spiritualitatea european�, valorile spirituale, iar pe plan politic - un spa�iu public european în care cet��enii s� participe activ la procesele decizionale din institu�iile sale. În primul rând, parlamentele na�ionale, care reprezint� cet��enii statelor membre UE, ar trebui s� constituie, împreun� cu Parlamentul European, centrul institu�ional de decizie la nivel european. Nu este vorba de a selecta zone comune, apropieri temporare între popoarele sau culturile europene în decursul timpului, spre a construi apoi pe baza lor, o identitate european�. Mai mult decât atât, identitatea european� pe care o avem în vedere este una a timpului nostru, nu una istoric�; o identitate a noastr�, ca oameni ai epocii globaliz�rii, care tr�im




256

într-un spa�iu transna�ional, într-o Uniune num�rând 25 sau mai multe state.

Într-o astfel de Uniune European�, este vital� toleran�a între oameni, în special cea de pe plan religios, în scopul unei convie�uiri pa�nice între comunit��ile umane de pe teritorul statelor membre. De altfel, una dintre cerin�ele politice de baz� pentru ca un stat s� fac� parte din Uniune este de a avea un regim politic democratic �i de a împ�rt��i principiile constitu�ionale democratice comune ale celorlalte state membre. Dac� în tratatul de la Maastricht, Uniunea î�i asum� obliga�ia de a respecta identitatea na�ional� a statelor membre, nu exist� îns� vreo obliga�ie a statelor membre ori a popoarelor din aceste state de a contribui la realizarea identit��ii europene; aceasta �i pentru c� statele care sunt membre ale UE nu pot reprezenta, numai ele, Europa iar alte state, candidate la intrarea în UE, state asociate sau state aflate în inelul politicii de bun�- vecin�tate a UE , în forme ori în acorduri de parteneriat strategic dar care nu î�i doresc s� devin� membre ale UE , s� nu poat� fi considerate state europene.

Orice stat european poate fi membru al UE, îns� Uniunea European� nu epuizeaz� ideea de Europa ci doar poate reprezenta o viziune a acesteia. Europa nu se reduce la Uniunea European� �i ar fi o eroare s� consider�m c� state din zona r�s�ritean� a Europei, precum Rusia, de exemplu, nu ar fi « europene », devreme ce nu sunt membre UE sau nu î�i propun s� adere la UE.

Una din provoc�rile mari care vor trebui îns� a fi dep��ite de UE se refer� la asimilarea spiritual� a zonei r�s�ritene ce este pe cale s� se integreze în structurile sale. Nu întotdeauna integrarea politic� este înso�it� de integrarea cultural� sau politic�; este vorba de procese distincte, în ciuda leg�turilor strânse dintre ele; de exemplu, un proces politic de unificare a unor state sau de »punere în comun a suveranit��ilor », ori de


Despre Europa


257

formare a unei « federa�ii de state europene » cum au fost alte opinii, nu înseamn� c�, automat, se va forma �i o identitate comun� ; mai mult, una din condi�iile de construire viabil� a unei astfel de uniuni europene sau federa�ii de state na�iune, în func�ie de proiectul avut în vedere, este ca proiectul în cauz� s� aib� deja , un filon cultural comun sau zone comune de spiritualitate, altfel orice structur� institu�ional� �i politic� vor fi sortite e�ecului.

De asemenea, nu trebuie confundat� Uniunea European� ca proiect politic, cu identitatea european�, care trebuie s� fie fundamentul s�u �i care se refer� la mult mai mult decât la valori de ordin politic- precum statul de drept, respectarea drepturilor omului etc. Identitatea europeana �ine de zona subtil� cultural� �i spiritual�, nu de dimensiunea politic� ori juridic�. Dac� ne referim la identitatea european� trebuie s� dep��im polarit��i juridice precum : “ drepturi �i obliga�ii “ ; “ minorit��i �i majoritate” ori polarit��i de tip politic precum “guvernan�i - guverna�i”.

Acordând drepturi dup� drepturi diferitelor minorit��i, nu vom ajunge s� construim o identitate european�, nici o spiritualitate comun�, din cauza unui proces de fragmentare a comunit��ilor umane din teritoriile statelor membre în diferite minorit��i, fiecare având propriile lor identit��i.

Dac� din punct de vedere juridic sau politic acest lucru poate fi intepretat ca o component� a democra�iei, din punct de vedere spiritual nu putem pleca de la prezum�ia c� a da progresiv tot mai multe drepturi minorit��ilor de orice tip, înseamn� �i a spori automat gradul de integrare al acestora în identitatea european� comun�. Invers, dac� acord�m drepturi nelimitate minorit��ilor pentru a justifica sloganul « unitate în diversitate », ne vom confrunta cu surpriza c�, în locul Europei unite vom avea o Europ� mult mai fragmentat� decât cea de la care am pornit- Europa statelor na�iune-, întrucât




258

« minorit��ile » pot fi un concept folosit periculos, în sens transtatal, transna�ional, care s� submineze la un moment dat, realitatea statelor na�iune, ca membre ale UE- « o tiranie a minorit��ilor », care poate reprezenta un factor de e�ec pentru proiectul Europei unite-.

Amplificarea diversit��ii, promovarea excesiv� a diferitelor identit��i culturale din cadrul Europei Unite poate ilustra bog��ia cultural� a continentului , îns� apreciem c� nu va putea fi o politic� viabil� pe termen lung în a conferi proiectului politic al UE o identitate european� comun� �i o spiritualitate comun�; UE va fi practic, un imens puzzle cultural, în care nu exist� decât zone culturale autonome, paralele, spa�ii închise, izolate, create paradoxal, ca urmare a procesului transa�ional �i transtatal de integrare european�.

Desigur, termenul « integrare » nu poate evoca, într-o societate democratic�, o abandonare a identit��ii culturale proprii, îns� promovarea unei politici a diversit��ii excesive, cu orice pre�, poate fi din dauna construirii identit��ii europene comune. Acest tip de identitate poate fi construit nu de popoare- c�ci ar fi atunci vorba de identit��i na�ionale, nici de state prin elitele politice- ar fi o identitate superficial�, politizat�, care nu ar func�iona-, nici de minorit��i, c�ci acestea nu pot crea, în mod izolat, o identitate cultural� suprana�ional�, transtatal�. Este un tip de identitate ce poate fi construit� de indivizi ce formeaz� sau se definesc ca p�r�i ale unei noi societ��i civile europene, �i ea pe cale de formare, distinct� de societ��ile civile deja intrate într-un tipar învechit al organiz�rii �i al func�ion�rii lor, care exist� la nivelul statelor .

Aceast� societate civil� european� este avantajoas�, inclusiv pentru tineri, din cauz� c� nu este formal�, deci nu a c�p�tat structuri institu�ionale permanente - prin asocia�ii, funda�ii, institute-, nu a devenit un partener individualizat, oficial de dialog cu factorii de decizie. Este o societate civil� european�


Despre Europa


259

caracterizat� la momentul actual, prin anumite avantaje: este o societate independent�, în sensul c� nu exprim� p�rerile oficiale ale « societ��ii civile » luate ca atare ci este format� spontan, din grupuri on-line sau din indivizi care nici m�car nu se definesc ca apar�inând acestui tip de societate civil� european�, dar a c�ror opinie în diferite probleme de importan�� civic� �i politic� poate influen�a factorii de decizie, inclusiv oficialii institu�iilor UE; este una mai degraba on-line, f�r� o structur� formalizat�, f�r� sedii �i f�r� lideri; este transna�ional�, deci nu poate fi controlat� de guverne �i nici manipulat�; este o societate în care nu exist� a�a- numitele “personalit��i fabricate “, care au rolul determinat înc� de la început, de ” a reprezenta segmentul societ��ii civile” �i care sunt recunoscute ca având acest rol, de c�tre factorii de decizie- îns��i no�iunea de “societate civil�“ este una ambigu�, deoarece nu apare pe plan juridic, fiind plasat� undeva, la zona de grani�� dintre sfera politic� �i sfera social�-. Rolul acestei “societ��i civile europene” în formare, dup� p�rerea noastr�, este de a reprezenta un filtru de p�reri �i discu�ii dar �i un factor de presiune, pentru zona de guvernare na�ional� �i pentru institu�iile UE care înc� nu au demarat - �i nici nu pot începe de altfel, din motivele de mai sus-, un proiect viabil vizând formarea unei identit��i europene sau a unui spa�iu public european.

În ceea ce prive�te spiritualitatea european�, aceasta nu se poate forma, nici consolida prin acordarea de drepturi, în mod progresiv, c�tre diferite tipuri de minorit��i ; lupta pentru drepturi a minorit��ilor, care se duce pe plan politic �i juridic, este rezultatul activit��ii unor grupuri de lobby �i nu poate fi confundat cu un adev�r spiritual , care s� se impun� de la sine. Minorit��ile ajung s� se lupte s� fie acceptate de alte minorit��i, care au propriile lor interese �i propriile lor identit��i. Practic, Uniunea European� a devenit un teren fertil pentru o lupt� între lobbi�ti în privin�a




260

afirm�rii celei mai ilustrative minorit��i; aceasta va fi, implicit, �i consider�m noi, riscant, viitoarea fa�� a Europei unite, principalul reper �i punctul de plecare în crearea identit��ii europene �i mai grav, a « spiritualit��ii » sau a non -spiritualit��ii Europei unite sau a turnului Babel.

În aceast� ordine de idei, putem spune c� fa�a viitoare a Europei va fi construit� de minoritatea care va câ�tiga aceast� lupt� de la nivel informal, care se d� actualmente în cadrul institu�iilor UE , unde sunt plasate marile grupuri de lobby -deoarece aici se afla factori de decizie care, în virtutea caracterelor suprana�ionale ale dreptului comunitar european - aplicabilitate imediat�, efect direct, prioritate în raport cu dreptul statelor membre - î�i vor impune deciziile în fa�a statelor na�iune -. Dac� minoritatea câ�tigatoare a luptei între marii lobbi�ti europeni va fi una de tip socio-profesional , vom putea observa o dominare a Uniunii de un stil de via�� i de o filozofie a acelui grup profesional- de la Europa mercantilist�, a marilor bancheri �i negustori, la Europa tehnocrat� , a func�ionarilor, sau la Europa social�, a marilor grupuri sindicale. Ceea ce este mai grav este c� minoritatea câ�tig�toare poate fi nu una etnic�, ori socio-profesional� ci una sexual�- în spe��, categoria homosexualilor.

În aceste condi�ii, este greu de vorbit ce tip de spiritualitate va crea aceast� minoritate ilustrativ� pentru identitatea postmodern� a Europei - poate cel mult, o “filozofie a libert��ii” îns�, din perspectiva noastr�, aceasta este o libertate prost -în�eleas� �i prost asumat�. În al doilea rând, nu trebuie omis a ne referi la alt� tendin�� a minorit��ilor câ�tig�toare în lupta pentru drepturile lor, care au ajuns deci, la un moment de apogeu, în care consider� c� �i-au v�zut satisf�cut nivelul optim de solicit�ri, din partea factorilor de decizie �i care încep s� se considere de�in�toare ale filozofiei de via�� sau ale formei de fericire , un model pentru întreaga


Despre Europa


261

societate. Riscant este faptul c� minoritatea câ�tig�toare poate fi tentat� s� treac� de la etapa de afirmare a drepturilor sale la etapa de promovare a acestora, la prozelitism- cucerirea turnului Babel- .

Astfel, exist� riscul, pe plan politic, ca Europa unit� s� devin� modelul impus de minoritatea câ�tig�toare, iar pe plan cultural sau spiritual s� e�ueze prin acreditarea unui model nihilist, din punct de vedere spiritual- dac� îl raport�m la setul de valori al spiritualit��ii cre�tine.

Ce fel de turn Babel va fi Europa atunci? O Europ� a unor “ liberty- parades”, tenta�ie bahic�, a unui carnavalesc patetic, pe ritmuri tehno, în care ne color�m « sinele cel lumesc » în ro�u �i în verde fosforescent �i ne ag��m l�n�uguri lucitoare pe piept, doritori de a scandaliza cu orice pre�, de « a demasca ipocrizia celor din jur », un fel de nou val al libert��ii prost în�elese, precum mi�carea « Power flower » în anii 70? Cum afirma Cioran ( în « Îndreptar p�tima� » , Humanitas, Bucure�ti, 1991, pag. 31), fascinat de fenomenul decaden�ei , ca form� distinct� a nihilismului , « de tr�iam în Roma infiltra�iilor cre�tine, a� fi p�zit statuile zeilor agonizan�i sau ap�ram cu pieptul nihilismul cezarilor », recunoscând îns� în urm�torul paragraf c� « vraja decaden�ei este sugestia de ondula�ie a ostenelilor istorice �i nevoia de a suplini prin absurdit��i vidul gloriei �i prin nebunie apusul m�re�iei ».




262

Ortodoxia, parte a spiritualit��ii europene �i postmodernitatea

Între postmodernitate – ar fi îns� exagerat s� o consideram o « ideologie dominant� » a epocii globaliste actuale, deoarece este doar un stil de via��, care î�i are teoreticienii �i adep�ii s�i (a se vedea pe larg, lucrarea lui David Lyton, « Postmodernitatea », trad. Luana Schidu, Ed. CEU, Du Style, Bucure�ti, 1998), plecând de la anumite date sociale ale realit��ii consumiste de azi - �i ortodoxie , ca mod de via��, ca Biseric� a lui Hristos pe p�mânt, ca tr�ire l�untric� �i tainic� întru Hristos- este o diferen�� nu doar axiologic� ci �i ontologic�. Nu avem divinitate în postmodernism, unde sunt acceptate frânturi de realitate, colaje, lipiri aleatorii la care particip�m cu to�ii, inclusiv atunci când buton�m telecomanda unui televizor, ci avem multiculturalism, un �uvoi nesfâr�it de crezuri , de divinit��i, de credin�e �i de religii. Un spa�iu al tranzi�iei, fluu, unde religia devine un obiect ce poate fi vândut în ambalaje cât mai ispititoare, precum orice produs, unde fiecare î�i alege, precum într-un supermarket, religia sau cultul care i se potrive�te cel mai bine personalit��ii �i în care se simte sau încearc� s� se simt� mul�umit, potrivit p�rerii speciali�tilor care i-au recomandat c�lduros produsul.-

Între ortodoxie, care nu înseamn� bigotism sau gesturi rituale repetate f�r� noim�, ci un nesfâr�it proces de prefacere continu� a fiin�ei spre a fi în acord cu Hristos, spre a Îl gasi �i a Tr�i în El, �i pe de alt� parte, un postmodernism ilustrat prin mitul turnului Babel în care e�ti pierdut, dezorientat de mul�imea produselor �i a ofertelor, nu poate fi stabilit� nici o compara�ie, deoarece postmodernismului îi prisose�te consumismul �i îi lipse�te credin�a �i adev�rul ontic.

Ortodoxia nu se define�te ca o religie fix�, limitat�, rigid�, nu se reduce la momente, locuri, ritualuri, a�a cum Biserica nu înseamn� o cl�dire în care intri �i din care ie�i


Despre Europa


263

spre a fi din nou lumesc. Biserica nu este ceea ce vedem cu ochul liber, simple ziduri pictate cu fresce în care stau chipuri sobre, f�r� expresie, care ne privesc sever, sfin�i care ni se par, nou�, globali�tilor, ciudate insecte extravagante, prinse într-un insectar pe care nu îl în�elegem deoarece sfin�enia sau vie�uirea permanent� întru Hristos ni se pare o extravagan�� care întrece toate extravagan�ele oferite de postmodernism, deoarece ne for�eaz� s� ie�im din realitatea postmodern�, ca adev�r al oric�rui globalist �i s� batem la ni�te por�i uria�e ale fiin�ei noastre, pentru a începe un nou drum, necunoscut.

Biserica nu înseamn� chipuri pictate sau închin�ciuni f�r� rost, c�ci ea îns��i este o permanent� rug�ciune, un permanent fir care ne leag� de o comuniune distinct�, uria��, atemporal�, de Sfânta Treime, oriunde ne-am afla.

Biserica este în tot locul unde ne afl�m, ea este o împrejmuire dulce �i luminoas� a fiin�ei noastre spirituale, ca un cocon de aur. Dup� cum afirm� unii autori (Serghei Bulgakov, în lucrarea « Ortodoxia », Ed. Paideia, trad. Nicolae Grosu, 1997, pag. 9-11), Biserica este via�a divin�, îndumnezeirea f�pturii prin puterea Întrup�rii �i a Cincizecimii, dar �i o via�� spiritual� ascuns� în « omul dinl�untru », un mister, o tain�, o via�� a credin�ei; Biserica se pierde în eternitate, poate fi perceput� doar prin credin��, nu în timp �i spa�iu.

Ce înseamn� ortodoxia ast�zi, ce înseamn� de fapt, spiritualitatea r�s�ritean� ortodox� pentru proiectul de Europa unit� ?

În primul rând, trebuie s� not�m faptul c� Biserica nu este « o cl�dire cu popi �i cu babe », nici « o atrac�ie pentru oamenii simpli sau un mod de petrecere a timpului liber » ori « un drog care s� prind� la masse », precum în ideologia marxist�. C�ci Biserica este un lan� nesfâr�it de oameni, care au tr�it în decursul timpului întru Hristos �i care continu� s� tr�iasc� întru Hristos, pân� la sfâr�itul veacurilor. Biserica este o comuniune




264

neîntrerupt� între divinitate, între genera�iile trecute �i cele prezente ale credincio�ilor.

Dup� cum observa Petre �u�ea (în « Filozofia nuan�elor » , Ed. Timpul, Ia�i, 1995, pag. 55) referindu-se la unele din lucr�rile lui Eliade, indiferen�a religioas� ucide suflete�te, « indiferentul neavând în forma sa divin�, niciun con�inut spiritual, fiind considerat mult mai dec�zut decât omul p�catului originar » ; absen�a religiei ne ofer�, inclusiv în postmodernism, o stare « biomoral� amorf� �i instabil�, o societate în care haosul se împlete�te cu presiunea biomecanic�, suferin�a cu voluptatea, omul etern fiind înlocuit cu iluzoriul om istoric ».

Biserica este vie, lucr�toare, prin voin�a Duhului Sfant, nu prin cea a oamenilor (Bulgakov, 1997). Desigur c�, din acest punct de vedere, « Biserica ortodox� » - nu poate fi o crea�ie a oamenilor precum statul sau dreptul, nu este o institu�ie social� ori politic� ci o realitate transcendental� care ne înglobeaz� �i în care vie�uim. Dumnezeu în ortodoxie este Spirit, Adev�r, libertate �i dragoste, este victoria împotriva omului postmodern, împotriva înstr�in�rii, a am�r�ciunii sale, este dobândirea unei familii, dragostea �i con�tiin�a (Berdiaev, « Adev�r �i revela�ie », trad. Ilie Gzurcsik, Ed. de Vest, Timi�oara, 1993, pag. 75). Folosim aici sintagma « Biserica ortodoxa » de�i facem un pleonasm, tocmai pentru a o deosebi de culte �i alte religii care sunt în postmodernism atât de multe, încât putem vorbi �i de « o religie a calculatorului » - ca mod de via�� în rela�ie exclusiv� cu un idol nou, ca raportare permanent� a fiin�ei internautului, la idolul s�u. Iat� cum internautul, acest fals sacerdot al unei false divinit��i ce nu îl ascult� �i cu care nu poate rezona suflete�te – î�i creeaz� singur un vi�el de aur în epoca globalist�, la care se închin�. C�ci epoca post-modernist�, la o privire mai atent�, abund� în variate categorii de vi�ei de aur, de la idolii muzicii hip-hop ale c�ror poze le lipim pe pere�i, la


Despre Europa


265

marii fotbali�ti sau la manechine pe care le punem, ca o icoan� la care se închin� sinele nostru cel lumesc, la capul patului.

A refuza s� recunoa�tem c� Biserica ortodox� are o viziune asupra lumii pe care o poate oferi noului proiect politic al Europei unite înseamn� s� trecem cu vederea bog��ia spiritualit��ii r�s�ritene �i c�utarea unei variante de via�� care, f�r� a ne împinge în bigotism, în intoleran�� sau în ipocrizie, ori într-un alt tip de societate totalitar�, s� ne ofere acea dreapt� socotin�� i just� m�sur� care s� ne fac� s� nu mai fim sclavii postmodernismului, ai acestui consumism de care suntem domina�i.

S� încet�m s� vedem Europa ca pe o mare pia�� a marfurilor, a capitalurilor �i a mâinii de lucru. C�ci Europa unit� este mai mult decât un proiect economic sau o uniune monetar�, mai mult decât cooperare poli�ieneasc� sau judiciar�. Europa suntem noi to�i, care ne-am n�scut �i care tr�im pe B�trânul Continent, înseamn� ie�irea din impasul civiliza�ional, din momentul de declin cu care ne confrut�m azi, din mla�tina nihilismelor �i a materialismelor, de la ateismul marxist la cel globalist. Prin redescoperirea noastr� ca p�r�i ale Bisericii ortodoxe, fiecare în felul s�u, c�ci fiecare î�i are propria experien�� de via�� i de tr�ire sufleteasc�, prin care î�i construie�te �i î�i percepe rela�ia cu Divinitatea, putem s� dep��im orgoliosul strig�t luciferian « Dumnezeu a murit ! ».

Este nevoie ca Europa unit� s� revin� la r�d�cinile sale spirituale, la ortodoxie, care nu este o înv��tur� simplist�, ce « înduio�eaz� ast�zi doar babele sau sufletele simple ». Dup� cum scria Nikolai Berdiaev (în lucrarea « Spirit �i libertate », Ed. Paideia, trad. Stelian L�c�tu�, 1996, pag. 282), tr�im într-o epoc� în care cre�tinismul nostru este unul care a tr�it decaden�a �i c�derea umanismului, furtunile revolu�iei, c�ut�rile crea�iei �i libert��ii umane. Cre�tinismul nostru, cel din epoca globaliz�rii este « deja altul, etern �i nou în acela�i timp »,




266

ar�tând « o mi�care spiritual�, un intens dinamism, care nu �i-a g�sit înc� simbolul corespunzator ». În secolul dominat de post-modernism este necesar s� ne g�sim calea în cre�tinism, din perspectiva experien�elor �i a realit��ilor epocii noastre, nu din cea a epocilor trecute. Cre�tinismul, pe de alt� parte, nu este doar o form� de via�� i de experien�� spiritual� ce poate fi tr�it oriunde �i oricând - c�ci, spune Berdiaev, « Hristos a venit pentru to�i oamenii �i pentu toate epocile », dar el exist� pentru toate categoriile de suflete, pentru cele simple �i pentru cele complexe, inclusiv pentru postmoderni�ti, internau�i sau globali�ti de tot felul.

Ortodoxia este supremul rafinament, deoarece simplitatea este arta vie�ii, cum descoperea un gânditor ca Nicu Steinhart, în lucrarea sa, « Jurnalul fericirii « .

Un alt mare român, Petre �u�ea, spunea la un moment dat (în lucrarea « Între Dumnezeu �i neamul meu », ed. Funda�ia Anastasia, 1992, Bucure�ti, pag. 20) un adev�r care spintec� obi�nuin�a noastr� de a gândi în stereotipuri, care spulber� arogan�a a�a-zi�ilor intelectuali de tip apolinic, de a se crede mai presus de adev�rurile ortodoxiei, de a crede c� le-au în�eles, le-au asimilat �i c� le-au dep��it cu dispre�ul pentru «orice religie simplist� ». �u�ea are un mod tran�ant de a o spune: « o bab� murdar� pe picioare, care st� în fa�a icoanei Maicii Domnului în Biseric�, fa�� de un laureat al premiului Nobel, ateu, aia e om iar �la e dihor, fiindc� moare ca dihor dac� e ateu ».

Într-un acatist dedicat Maicii Domnului se folose�te la un moment dat, o frumoas� sintagm� : « Tu, care ai dezlegat împleticelile filozofilor » sau « Ritorii cei mult gr�itori nu pot spune mul�imea milelor �i a îndur�rilor tale ». Or, prin aceste apelative, c�ci nu pot fi confundate cu metafora, fiind apelative tainice, nume sfinte descriind fe�e nev�zute �i distincte a ceea ce a facut Duhul Sfant dintr-o persoan� uman�, se face referire la inutilitatea tuturor ra�ionamentelor sofisticate prin care spiritul


Despre Europa


267

se în�eal� c� adev�rul st� într-un sistem complex de gândire, într-o « pre�iozitate a gândului ». Adev�ratul lux este capacitatea a te putea gândi la Sf. Treime în permanen��, de a te raporta la Ea.

Important nu este cât de multe c�r�i citim în via�a �i cât de multe cuno�tiin�e �tiin�ifice asimil�m, dac� ne rezum�m la o cunoa�tere stearp�, daca nu trecem dincolo de « sinele nostru lumesc » �i dac� nu facem nimic pentru aproapele nostru, dac� nu suntem a�a numi�i « lucr�tori în bine », adic� s� avem o comportare �i o activitate în conformitate cu cerin�ele vie�uirii în ortodoxie. Din multele religii ale postmodernismului, exist� aceast� floare de aur care ne asteapt�, pe noi cei blaza�i, cei metropolitani, cei tehno, s� o culegem, s� ne odihnim suflete�te dup� labirinticul nostru drum prin nesfâr�ite frânturi de realit��i.

În al doilea rând, nu trebuie s� confund�m ortodoxia cu o religie a habotnicilor sau a fanaticilor, c�ci ortodoxia este toleran��, spiritul înv��aturilor sale fiind iertarea, mila, dragostea, non-violen�a.

Dup� cum remarcau unii autori (Jean Flori, în lucrarea « R�zboi sfânt, jihad, cruciad�. Violen�� i religie în cre�tinism �i islam », trad. Felicia Andreca, Ed, Cartier, 2003), cre�tinismul a fost înc� de la începuturi o religie a p�cii, dezaprobând �i condamnând folosirea violen�ei �i a armelor, ceea ce se distinge de atitudinea, în unele epoci, a bisericii - în în�elesul de institu�ie temporal�, istoric�, de a propov�dui cruciadele ca expedi�ii de r�zboi sfânt recomandate cavalerilor cre�tini spre a le fi iertate p�catele. Nu trebuie s� confund�m înv��turile religiei cre�tine cu felul în care aceasta a fost r�st�lm�cit� �i aplicat� de oameni, în decursul secolelor, nici cu tipurile de societ��i totalitare �i aberante constituite pentru a promova �i a proteja de erezii Biserica: de exemplu, tipul de societate totalitar�, represiv�, creat� �i consolidat� prin institu�ia inchizi�iei-.

Construc�iile sociale �i politice ca aplica�ii ale unor viziuni personale asupra cre�tinismului sunt distincte de




268

cre�tinism, dac� nu contrare acestuia, dac� folosesc violen�a, intoleran�a �i prozelitismul represiv, dac� se bazeaz� pe obliga�ia cet��enilor de a se supune sub pedeaps� statal�, pentru men�inerea unei Biserici sacrificate imaginii sale mundane, de institu�ie social� �i politic�, dintr-o anumit� epoc�.

Conform Noului Testament, mesajul cre�tinismului devine non-violen�a cea mai des�vâr�it� (nu doar interdic�ia de a ucide ci �i mânia �i ura, care duc la înfruntare �i la violen��), descoperind o nou� dimensiune a fiin�ei umane, iubirea fa�� de aproapele, no�iune complex�, în care este inclus �i vr��ma�ul, adversarul, oponentul sau inamicul nostru. Acest mesaj este unul care con�ine o mare provocare fa�� de toate timpurile istorice, timpuri în care istoria s- a cl�dit �i se cl�de�te prin violen�� i prin r�zboaie sau revolu�ii. Dep��irea logicii conflictuale, a progresului ob�inut cu orice pre� prin sacrificarea celuilalt, a logicii înving�torului este o provocare, o dilem� a tuturor epocilor, inclusiv a epocii noastre. Cum s� construim Europa pornind de la o idee pa�nic� �i nu pornind de la un inevitabil r�zboi pustiitor ? Cum s� ne separ�m de trecutul conflictual al Europei �i s� intr�m într-o nou� etap� , f�r� s� ne eliber�m de acest trecut decât printr-un mare act purificator precum un nou r�zboi, în logica hiperboreeana de inspira�ie nietzcheian� ?

�i totu�i, Europa a demonstrat c� poate s� renasc� din propriul s�u trecut sângeros, f�r� a o face printr-un nou r�zboi ci printr-o solu�ie mercantil�, func�ional�, la nivel economic. Europa a demonstrat, cel pu�in pân� la acest moment, c� o unificare par�ial�, a unor industrii strategice �i crearea progresiv� a unei pie�e comune pot reprezenta începutul unei noi etape în evolu�ia sa politic�.

Îns� nu trebuie s� ne am�gim : pia�a unic� este doar o etap� în complexul, îndelungatul proces de formare al noii Europe. Pentru c�, la nivel politic nu s-a constituit înc� un spa�iu public


Despre Europa


269

european, nici o democra�ie european�, iar la nivel cultural nu exist� înc� o cultur� a noii Europe, o identitate european�.

La nivel spiritual Europa este înc� prins� în mrejele postmodernismului care confera credit, în numele diversit��ii cu orice pre�, mi�c�rilor homosexualilor sau feministelor dar �i altor mi�c�ri de la nivel social, asupra c�rora nu ne vom opri îns�, în acest eseu.

Dintre toate aceste mi�c�ri sau curente- calificate drept « sociale » pentru c�, de�i nu reprezint� întreaga societate, totu�i, promoveaz� o viziune a unui grup marginal îns�, cu toate acestea, pretind sau provoac�, prin mesajul lor specific, o reac�ie din partea societ��ii în ansamblu, �i a institu�iilor unui stat - cea mai ilustrativ� mi�care social�, în a discuta despre viitoarea identitate europeana �i « fa�� a Europei », este cea care î�i propune promovarea unui set din ce în ce mai extins de drepturi pentru persoanele cu orientare homosexual�.

Acordarea progresiv� de drepturi tot mai extinse, c�tre minorit��i de tot felul, nu reprezint� o garan�ie a faptului c� se vor crea automat bazele pentru o societate democratic� european� �i nici c� Europa î�i va crea o cultur� �i o spiritualitate proprie, transtatal�. Fragmentând na�iunile în grupuri cu mini- identit��i din cele mai distincte, de la cele socio-profesionale la cele sexuale ori etnice, este o metod� prin care se accentueaz� simptomul turnului Babel, prin care nu se realizeaz� o construc�ie politic� viabil�- mai ales c� toate aceste minorit��i vor fi tentate s� rivalizeze între ele �i s� î�i perpetueze o stare de « conflict înghe�at », deoarece se vor afla într-o permanent� lupt� pentru câ�tigarea de noi �i noi drepturi .




270

Între noile fe�e post-moderne ale Europei �i ortodoxie

Ortodoxia nu ar fi, în interpretarea postmodern�, decât un cult desuet sau compromis de curgerea istoriei, demonstrandu-�i inutilitatea sau simplismul. Omul din epoca globaliz�rii, inclusiv tân�rul european, este un om complex, un obi�nuit al internet-cafe-urilor, un nomad prin mari ora�e �i spa�ii culturale, îns�, cu toate acestea, un individ �i nu o persoan�, deoarece persoan� po�i deveni doar atunci când tr�ie�ti în comuniune spiritual� permanent� cu cele trei Persoane ale Sf. Treimi, dup� cum se afirm� în cartea lui Maxime Egger « S� ne rug�m 15 zile cu Sfântul Siluan », Ed. Sophia, Bucure�ti, 2004). Astfel, în aceast� concep�ie, exist� o diferen�� fundamental� între persoan� �i individ, deoarece, în timp ce persoana este o fiin�� a comuniunii, individul este un chip al desp�r�irii ; în timp ce persoana este deschis� celorlal�i oameni �i lui Dumnezeu, individul este egoist �i preocupat numai de sine. Individul este amprenta post-modernismului, iar persoana este o materializare a dreptei credin�e, deoarece « individul împarte, ia, acumuleaz� �i consum�, întrebuin�eaz� totul, inclusiv pe semenii s�i, pentru a î�i satisface poftele �i nevoile proprii ». Persoana d�ruie�te �i împ�rt��e�te, sl�ve�te pe Dumnezeu, în cadrul c�ruia se afl� ca persoan�, în m�sura în care este el însu�i în acest «cerc mirabil al iubirii treimice ». Persoana nu face parte din post-modernism, nu poate fi un atribut al postmodernismului ci un rezultat al neîncetatului proces de prefacere interioar� pe care îl declan�eaz� ortodoxia în fiecare din noi, daca avem curiozitatea de a începe s� Îl c�utam iar �i iar pe Dumnezeu, indiferent de epoca în care tr�im sau de locul unde ne afl�m. Fa�� de unul din silogismele am�r�ciunii, aceast� « migren� ontic� » a lui Cioran (Emil Cioran, « Silogismele am�r�ciunii », trad. din francez� de Nicolae Barna, Humanitas, Bucure�ti, 1996, pag. 80), care pare c� se felicit� la un


Despre Europa


271

moment dat pentru « iste�imea, în raport cu siha�trii, de a fi cautat pustia înl�untrul s�u »), silogism care poate fi considerat unul din punctele cheie ale gandirii sale nihiliste, ortodoxia ne aduce în interiorul unei nesfâr�ite prezen�e, ne populeaz� interiorul, ne propulseaz� într-un cerc al fiin��rii în care Hristos vie�uie�te în noi �i noi în El, în care orice absen�� ar fi o degradare, o c�dere a eul-ui din nou, în sfera profan� a lumii, în postmodernism, de pild�.

De regul�, filozofii nu pot suporta aceast� potopire cu prezen�e, aceast� cufundare într-o infinit� fiin�are, în prezen�a suprem�, pentru c� sistemele filozofice �i teoriile a c�ror piatr� de temelie este un « sine lumesc », adic� însu�i filozoful care le-a alc�tuit, ori sunt sisteme care se bazeaz� pe narcisismul unei singure prezen�e, pe un singur strig�t, fie pe refuzul oric�rei prezen�e, pe cultivarea narcisist� a singur�t��ii ca o « floare a r�ului« .

Ortodoxia este o viziune vie despre via�� i despre rela�ia cu Dumnezeu, despre « sinele cel lumesc » raportat permanent, ca m�sur� a micimii noastre, la nesfâr�ita iubire �i mil� a Sf. Treimi. Orice proiect civiliza�ional �i politic durabil asupra noii Europe ar trebui s� se bazeze pe aceast� afirma�ie. Ce fel de Europ� ne-am dori, iat� din nou repetat� întrebarea de la începutul eseului nostru.

Nu exist� azi o identitate a Europei unite; ca s� existe, ar trebui s� fie construit� treptat, de to�i cei ce consider� c� post-modernismul, cu mini-ideologiile lui exotice, de la nihilismele de tot soiul pân� la materialismele ce nu îmbog��esc spiritual omul ci îl men�in într-o stare de permanent� decep�ie, de efemer� �i sordid� pl�cere- poate fi dep��it.

O identitate a Europei ca rezultat al unei culturi comune, al cre�tinismului descoperit �i redescoperit de tineri �i de to�i cei care tr�iesc în epoca globalist� a înaltelor tehnologii, cei care consider� c� viziunea unei « Europe unite ca turn Babel »




272

este departe de a exprima adev�rata fa�� a Europei, un proiect civiliza�ional valabil.

Turnul Babel, un simbol al Europei p�gâne, a c�rei decaden��, în rafinamentele sale sordide, se aseam�n� cu perioada decadent� a Romei imperiale, este privit ca un aspect normal al post-modernismului ce agreeaz� diversul, exoticul �i diversitatea cu orice pre�, chiar cu riscul atomiz�rii extreme al societ��ii. Babel nu stabile�te nici o leg�tur� cu divinitatea ; s-ar zice c�, datorit� superficialit��ii acestei viziuni, un fatalism istoric îl înso�e�te. Soarta sa este de a fi cl�dit pân� la un punct în care î�i va atinge propriul cap�t, în care va c�dea sub propria greutate, ca orice lucru finit ce se considera infinit, unic. Babel înseamn� de fapt, tenta�ia de a ajunge la Dumnezeu în chip tehnic, material, îns� având în plus, sentimentul narcisic, orgolios, care îl condamn� la pr�bu�ire. Babel înseamn� a te în�l�a pe sine, cu arogan��, a exacerba « sinele cel lumesc », propriul spirit post-modern, a pretinde c� exprimi totul �i a te pr�bu�i sub greutatea micimii tale în raport cu divinitatea.

Babel înseamn� a încerca experien�a de a dori s� atingem Adev�rul prin multiculturalism, prin secularism sau prin miile de adev�ruri pe care postmodernismul le lipe�te aleatoriu �i ni le ofer� sub variate forme, cu variate denumiri. Înseamn� a încerca s� atingem unicul adev�r prin mii de c�i, de coridoare, de forme de religii .Cu toate acestea, Babelul nu este o viziune viabil� pentru a construi o identitate european�, deoarece nu trebuie s� confund�m necesitatea convie�uirii pa�nice între oameni, care impune legea toleran�ei în societ��ile democratice, cu faptul c�, dincolo de organiz�rile politice �i sociale exist� un singur adev�r, pe care alegem s� îl recunoa�tem �i s� ne rela�ion�m în func�ie de el sau nu.

Dac� în societatea democratic�, datorit� cerin�ei coexisten�ei pa�nice, nu putem �i nu avem dreptul s� îi


Despre Europa


273

constrângem pe al�ii s� ne recunoasc� propriul adev�r, în numele unei credin�e, sau alta - chiar ortodoxia respinge un prozelitism for�at, ca fiind contrar tezei non-violen�ei, al libert��ii de alegere-, rela�ia cu Adev�ratul Dumnezeu, cel în Treime, nu poate fi stabilit� decât prin în�elegere interioar� �i prin asumarea ortodoxiei, ca experien�� personal� �i ca lucrare a Sfantului Duh în fiecare din noi. Nimeni nu poate m�rturisi pentru noi acest Adev�r, c�ci fiecare este un individ distinct, cu propria sa experien�� de via��, care las� în urm� o cale personal� prin labirinturile postmodernismului. De aceea, liberul arbitru, libera alegere este esen�ial� în ortodoxie, nimeni nu ne poate constrânge s� credem, s� fim altcineva. Nimeni nu ne poate sili s� p�r�sim – cu spiritul- mrejele postmodernismului, ca spa�iu în care putem s� ne alegem ce adev�r vrem din ofertele pe toate gusturile-, pentru a ne raporta la Adevarul ortodox. De aceea ortodoxia este mai mult decât religie, decât un cult cu un ritual, cu fixit��i pe care nu le în�elegem, cu gesturi automate �i cu poc�in�e ipocrite. Ortodoxia nu poate face prozeli�i pentru c�, fiind dreapta credin��, fiec�rui om care alege s� fie persoan� �i nu individ, la un moment dat în via�a sa i se descoper� progresiv, aceast� rela�ie unic� cu Dumnezeu ; este o experien�� interioar� �i nu o strigare propagandistic� pe strad� sau un site de pe internet destinat « atragerii de adep�i tineri �i militan�i ».

Ortodoxia este un proces complex, continuu, dificil, o încercare de raportare în fiecare moment la rela�ia cu Dumnezeu, ceea ce pare un lux, în epoca micilor momente, pe care ni le ofer� postmodernismul.

Identitatea Europei nu poate fi o non valoare- c�ci nu putem spune c� secularismul sau materialismul or nihilismul propun valori dup� ce l-au destituit pe Dumnezeu, izvorul tuturor valorilor, axul ontic al oric�rui cre�tin-. Identitatea Europei unite nu poate fi confundat� nici cu o simpl� promovare a




274

multiculturalismului, cu libertatea de manifestare a religiilor, a cultelor ori a minorit��ilor de tot felul.

Oare chiar putem admite c� postmodernismul, în sensul de mai sus, este destinat s� fie fund�tura fatal� a spiritului european ? Oare cre�tinismul nu mai ofer� nimic, nu poate fi raportat la epoca globalist� ? Europa are o identitate cre�tin� istoric�, îns� aceasta nu mai corespunde epocii postmoderne pe care o tr�im. Atât occidentul cât �i r�s�ritul Europei trebuie s� raporteze din nou cre�tinismul la provocarea postmodernismului spre a gasi noua identitate european�. Îns�, am spune c�, mai degrab�, noi suntem cei provoca�i de cre�tinism �i de resursele sale spirituale, pentru a ie�i din postmodernism, �i nu invers.

Identitatea Europei nu se construie�te în func�ie de t�râmul juridic �i politic, în func�ie de drepturi �i de obliga�ii, în func�ie de cet��enie. Po�i fi sau nu cet��ean european dar acest lucru nu are nici o importan�� pentru crearea unei identit��i europene veritabile. Am putea spune oare c� Rusia, exponent� de seam� a spiritualit��ii r�s�ritene ortodoxe, dac� nu este membr� a Uniunii Europene, nu poate contribui creativ, prin personalit��ile sale, la crearea identit��ii noii Europe, la reafirmarea ortodoxiei ca piatr� de temelie a Europei ?

Pentru construc�ia identit��ii europene nu are nici o importan�� dac� suntem integra�i în UE sau nu, c�ci încerc�m s� identific�m un « suflet colectiv, european », privit în perspectiva sa istoric� dar �i spiritual�, « un suflet european » transtemporal �i transna�ional.

În ceea ce prive�te chestiunea rela�iei dintre homosexuali �i noua identitate european�, privit� prin prisma spiritualit��ii de tip ortodox, aceasta este o problem� complex�, deoarece pleac� de la distinc�ia dintre doua tipuri de toleran�e. Una este toleran�a societ��ii lume�ti, occidentale, fa�� de comportamente pe care î�i propune s� nu le controleze �i s� nu le sanc�ioneze tocmai pentru a nu înc�lca principiul democratic al libert��ii celuilalt, pentru a


Despre Europa


275

preîntâmpina eventualitatea unei ciocniri violente între diferite p�r�i ale societ��ii �i a unei atomiz�ri de tip conflictual a acesteia, cu consecin�a nerespect�rii autorit��ii de stat. Alta este toleran�a din punct de vedere a unei religii, în spe��, ortodoxia, care este o religie a toleran�ei �i a iert�rii. Îns� aceast� toleran�� a ortodoxiei se manifest� în rela�ie cu omul cel p�c�tos care se reînnoie�te, care se treze�te spiritual, care î�i con�tientizeaz� starea de dec�dere moral�, stare de libertate mic�, sordid�, bahic�, de fapt, care î�i con�tientizeaz� aceast� atitudine postmodern� a falselor fericiri, a falselor libert��i.

Adev�rata libertate este numai în ortodoxie, numai în rela�ie cu Dumnezeu, Cel in trei ipostasuri. Este cea mai dificil� libertate, pentru c� este cea adev�rat�, cea care se în�elege, se însu�e�te �i se aplic� greu, pe parcursul unei întregi vie�i, în lumea cea adev�rat�, prin lucrarea în bine pe care alegem s� o facem, neconstrân�i de nimeni, lucrare pe care o realiz�m îns�, datorit� faptului c� am con�tientizat propria noastr� micime de oameni postmoderni sau altfel numi�i ori defini�i, c� am renun�at la idolii no�tri lume�ti care ne st�pâneau sinea, în func�ie de care ne petreceam via�a �i ne defineam ca indivizi.

Ortodoxia, în al doilea rând, este neîncetat� prefacere a fiin�ei, pentru c� « straturile sinelui lumesc » ascund multe moduri false de a exista, în care nu exist� rela�ie cu Dumnezeu, nici voin�a de descoperire a propriului nostru interior sufletesc.

În al treilea rînd, ortodoxia este toleran��, îns� nu fa�� de p�cat ci fa�� de om, pentru ca Dumnezeu are nem�rginit� mil� �i bun�tate fa�� de noi, indiferent de de�ert�ciunile « sinelui nostru cel lumesc ». Ceea ce nu este « agreat » în ortodoxie este cultivarea voluntar� a p�catului dup� ce l-am con�tientizat, persisten�a benevol� în a purta o lucrare în r�u, în a sminti mai departe pe cei din jurul nostru, neacceptarea ideii de responsabilitate pentru în�elesul gesturilor tale în lume, pentru felul în care ele ar fi interpretate. Toleran�a, din punct de




276

vedere ortodox, înseamn� a nu judeca pe aproapele, indiferent ce ar face acesta, a nu îl dispre�ui, a nu adopta o atitudine de superioritate, de condamnare, de lapidare a acestuia pentru faptele sale. C�ci în ortodoxie, aceast� atitudine este inevitabil, una de mândrie, o rec�dere în luciferic, în tenta�ia de a te considera mai bun decât cel de lânga tine, de a fi judec�torul lui din prisma propriei tale micimi. Numai Dumnezeu îi poate judeca pe oameni, fiecare dup� sinea sa cea lumeasc�, iar noi nu putem con�tientiza nici m�car ce înseamn�, ce form� are aceast� judecat�, deoarece nu se face dup� regulile lumii acesteia.

În ortodoxie, îns�, exist� o atitudine ferm� împotriva a ceea ce este considerat, în acest sistem de valori, îndat� ce ai ales s� te raportezi la ortodoxie, a fi p�cate împotriva firii. Din acest unghi de vedere ar trebui s� privim homosexualitatea, ca �i uniunile homosexuale, ca �i preten�ia acestor cupluri de a adopta copii ce vor cre�te în acest climat – ceea ce constituie implicit, o form� de prozelitism-, dar trebuie s� privim, totodat�, celebrele « parade gay », pline de culoare �i de muzic�, în care este exhibat� alteritatea pe motivul- iat� un alt fals al postmodernismului- c� ar fi bun pentru societate, care ar trebui s� îl accepte ca atare- or, în aceast� logic� a adev�rurilor multiple, a auto-legitim�rii, pe când o parad� a terori�tilor, pe care, în numele alterit��ii, societatea postmodern�, vulnerabil� în extravagan�a toleran�ei sale nelimitate, ar trebui s� îi aceepte , tocmai în virtutea faptului c� sunt �i ace�tia « alterit��i » ale societ��ii, ordinii �i statului ?

A nu accepta homosexualitatea ca fenomen, ca mi�care social� sau ca minoritate nu înseamn� a fi provincial sau conservator sau un « habotnic religios, care fug�re�te cu umbrela tineretul costumat în afrodite �i în amora�i ».

Pericolul pentru o societate supertolerant�, care începe s� acorde drepturi unei minorit��i reprezentând un model social inversat, opus, este de a se afla permanent sub presiunea de a


Despre Europa


277

extinde progresiv sfera drepturilor recunoscute de state acestor persoane, pân� la o alienare total� a întregii societ��ii, pân� la abandonarea treptat� a modelului de organizare ini�ial. Este implicit, un mod de degenerare al democra�iei, deoarece afecteaz� organizarea familiei, cât �i natalitatea, dac� se va ajunge, într-un scenariu al viitorului Europei, a se considera c� simbolul societ��ii postmoderne occidentale este familia homosexual� cu copii adopta�i �i valorile acesteia.

A nu accepta homosexualitatea, ca mod de via�� nu înseamn�, din acest punct de vedere, a avea o gândire plin� de prejudec��i sau a fi un moralist ipocrit ori un conservatorist f��arnic. Putem, în aceast� lume postmodern�, s� gândim ce vrem, cum vrem, este alegerea noastr�, liberul nostru arbitru. Putem alege s� ne sim�im de bun�voie, tri�ti, m�re�i �i singuratici, genii pustii sau neîn�elese, putem s� dans�m în marile nop�i ale junglei urbane pe ritmuri tehno, putem face orice, este sinele nostru cel dionisiac, care vede via�a ca o Ibitza perpetu�. Însa ne min�im singuri, intr�m în falsele libert��i �i în falsele adev�ruri ale postmodernismului, evitând s� ne reg�sim ca parte a Bisericii, ca persoane.

Ortodoxia respect� op�iunea indvidual� a fiec�ruia dintre noi; dac� agre�m acest mod de via�� care este homosexualitatea, alegem s� ne situ�m în afara dreptei credin�e, a Bisericii, indiferent dac� ne numim cre�tini sau nu, indiferent dac� frecvent�m biserica sau cerem insistent s� fim accepta�i a�a cum suntem. Însa în clipa în care alegem s� ne raport�m la rela�ia cu Sf. Treime, cu ortodoxia, observ�m c� este un mod de via�� pe care trebuie s� îl p�r�sim sau s� nu îl alegem ori s� nu îl accept�m, cu toate acestea f�r� a judeca pe cei care au ales acest lucru, f�r� a îi condamna. Ceea ce ortodoxia condamn� este homosexualitatea ca atare, acest mod de via�� în dezacord cu spiritualitatea ortodox� �i nu oamenii care înf�ptuiesc acest p�cat.




278

Dac� ei strig� pe strad� s� îi accept�m a�a cum sunt, ar trebui s� facem diferen�a între ace�tia ca oameni, ca « aproapele », pe care nu avem dreptul s� îi judec�m �i homosexualitate, ca p�cat împotriva firii, ca libertate prost -în�eleas� �i prost- asumat�. Interesant este îns� faptul c�, de regul�, a�a-numitele « parade ale libert��ii », care au devenit o obi�uin�� în societ��ile occidentale, deci �i în mentalitatea colectiv� contemporan�, mai au �i alt� func�ie, mai periculoas� : pe lâng� mesajul de baz�, ca societatea s� accepte homosexualitatea ca un mod normal de via�� –, este prozelitismul, atragerea de adep�i prin tenta�ia aceasta a carnavalescului, prin exhibarea libert��ii dionisiace în haine �ip�toare, menit� s� exprime faptul c� totul este permis. De fapt, este vorba de un nihilism mai vechi, dar în haine postmoderne, care porne�te de la ideea c�, dac� Dumnezeu nu exist�, totul este permis, nu mai exist� nici o instan�� divin� care s� sanc�ioneze acest comportament.

Iat� o ciudat� combina�ie între nihilism �i umanism, tipic� ac�iunii de colaj, de lipire a diferitelor curente si percep�ii, pe care o realizeaz� în noi postmodernismul: o « emancipare a sufletelor », care îi pretind lui Dumnezeu s� fie precum ei, deoarece, spun ei, omul, fiind m�sura tuturor lucrurilor, nu trebui s� fie cel care s� se schimbe, dar divinitatea, dac� este perfect�, ar trebui s� admit� c� r�ul este bine, s� îl înglobeze în sfera unui bine infinit, iar imoralitatea s� o considere , în virtutea îng�duin�ei sale, drept « moral�» ; aceast� atitudine este exact tenta�ia luciferic� de a r�sturna divinitatea, dac� nu î�i îng�duie capriciile �i viciile, este emanciparea, ruperea cu for�a, prin revolu�ie, de lumea divin� �i nicidecum libertatea.

În loc de concluzii, ar merita s� ne gândim c� r�mâne la latitudinea societ��ii civile europene în curs de formare, a societ��ilor din statele membre UE dar �i a statelor care fac parte din aceast� uniune politic� reprezentând actualmente proiectul Europei unite, s� adopte o pozi�ie prudent� în politica


Despre Europa


279

fa�� de minorit��ile sexuale �i religioase, pentru a putea construi o identitate european� bazat� pe spiritualitatea ortodox�.

Nu trebuie s� facem din aceast� acordare progresiv� de drepturi c�tre minorit��ile de mai sus, o cale prin care am încuraja prozelitismul, deoarece am risca s� înt�rim aceste minorit��i pân� la punctul în care ar deveni hot�râtoare pentru evolu�ia societ��ilor europene în ansamblu. C�ci, dac� ar fi a�a, în viitor ne-am confrunta cu o identitate european� p�gâna sau postmodern�, încurajând �i promovând o libertate dionisiac�. Acest lucru ar duce la o Europ� e�uat� din punct de vedere spiritual, înc� o dat�, datorit� unui nihilism cultivat în numele drepturilor omului �i al democra�iei. La acest punct se va crea o criz� în societ��ile democratice occidentale din UE, care au cultivat �i au permis un astfel de stil de via��, în detrimentul religiei cre�tine sau care �i-au adaptat religia cre�tin� pentru a admite acest stil de via��, ceea ce înseamn� o alienare a întregii societ��i în raport cu cre�tinismul. Din aceast� criz� de profunzime, în acest scenariu, nu s-ar putea ie�i decât cu pre�ul instaur�rii unei societ��i represive, în care drepturile omului ar fi înc�lcate �i în care ortodoxia ar risca s� fie interpretat� �i aplicat� în sens extremist, ceea ce ar deturna-o de la sensul ei firesc, de toleran�� i în�elegere fa�� de om. Este un cerc vicios al democra�iilor în raport cu spiritualitatea ortodox�, care merit� s� fie analizat �i dezbatut cu mult mai mult� aten�ie .


4. GLOBALISM CORPORATIST Mădălina Virginia Antonescu "Uniunea Europeană şi Organizaţia Internaţională"

(2009:38-40, 97-122), Editura Lumen, Iasi Florentina Paraschiv "Crearea şi deturnarea de comerţ ca urmare a

extinderii Uniunii Europene", (2006:9-14), EdituraLumen, Iasi



��Virginia Antonescu

38

3.1. Contrib"#ia tratatului de la Maastricht în $%&�"#��'��"�"��()�)"#�&��

�� !�� "�� "�� "��#�� $��#�� %�� &�� "��'�*%+,

/��, 024�� %�� precizându-� �� a de întrunire. Practic, prin acest articol, Consiliul European devine ��!�� 6 "�� '�� !�� 7�� $��!� �� %�� '�� "�� un raport anual privind progresele Uniunii). Tot prin TUE, �'�� $��, &9� "� �� /��+��"��!�� '�*% �� '�� #�� '�� #�� $�� %��Europene în îndeplinirea acestor sarcini). Compunerea troicii PESC �� "�� Amsterdam. De asemenea, ��!� ��!��'��'�� %�� "�� 7�� &/: $�� tratatului de la Maastricht).

Se instituie denumirea de „Consiliu al UE” sau de „Consiliu”, "��%��;��#��"� �� $�� +,4�� "�� %�� '�� Parlamentul European unul din legiuitorii europeni, apropiindu-l de �� , '�� 4��


Uniunea ��i o�!�� i��

39

�� '��l atribuindu-i în mod oficial dreptul � � �� %�� 6 �� 4�� '� � � #�� -� �� '� "�procedura de numire a membrilor Comisiei Europene1.

3.2. *&�)��+"#ia tratatului de la Amsterdam în consolidarea caracterului original al cadrului ��()�)"#�&��

Intrat în vigoare la 1 mai 1999, tratatul de la Amsterdam este un tratat de modificare a tratatelor �� Maastricht2��"�� $"��#��'�� !��+,'�� ins�� ;�� "� �� &/: $��:>24%��>��!�� +� ��siv are loc integrarea acquis-ului Schengen în cadrul titlului IV/TCE. Astfel, al treilea �� ;�� "� ��$%'&'+,

@� �� /�� ridicat aceas�� !�� !��!��#��7��-o

1 Augustin Fuerea- op. cit., pag. 93. 2 Într-� �� /�� "��

�� "� �� "�� "� �� 7�� #�� "� �� !�� "� �� , 4�� Amsterdam poate f� �� "� �� "�� %�� "� �� 7��#�� $��!��+�,/se vedea Cornelia Lefter- Fundamente ale dr�� , op. cit., pag. 36-37.


��Virginia Antonescu

40

�� 7�� '�� co-legislator european1.

În urma summitului de la Amsterdam (1997), un mecanism decizional specific a fost consacrat în pilonul PESC $�� +��#��;��, 4�� /�� membrilor PE nu poate fi mai mare de 700.

Prin tratatul de la Amsterdam s-a modificat titlul V/TUE referitor la P�*%��7��-�� '�*%$'�� *��K��%�� @�� N�� '�*%� �� '��%�� #��viit�� '�� +, '�� /�� , O24�� %�� "��!��#�� "��!�� la art. 6, paragr. Q24��7��!��%�� " �� inclusiv a dreptului de vot în cadrul Consiliului UE al reprezentantului guvernului acelui stat membru.

R�� /�� %�� "� �� %��"�� #�� codec�� ;�� "� �� #�� %�� &�� "� �� &/:� �� comunitarizate2.

1 idem, pag. 185. 2 Idem, pag. 27.


Uniunea ��i o� ��i��

97

satisfacerea unui drept acordat printr-�� 1.

2. "�#$��%&��'(��%��$�)��)%**+)��)��cele de integrare sub aspectul structurii

��#$�$(&�*��)

�� 2 ca fiind �� !� �� 3; �� 4, în cadrul acestor organe plenare, statele membre sunt reprezentate pe picior �� "��5. Un al�� #�� $�� %�� &�� #�6 �� $�� 7, în care statele membre (ale acestui organ) sunt �� $�� 8.

1 Pentru aceste caracteristici ale OI de integrare, a se vedea Daniel

Colard- op. cit., pag. 86. 2 Raluca Miga- '��- op. cit., pag. 173 Ion M. Anghel- �� *+/�� 0� �� 0��

'��0��:��'� ��0urescu- op. cit., pag. 101. 4 Raluca Miga- '��- op. cit., pag. 17. Réné- Jean Dupuy- op. cit.,

pag. 17, în Réné- Jean Dupuy- op. cit. 5 Daniel Dormoy- op. cit., pag. 63. 6 Réné- Jean Dupuy- op. cit., pag. 17, în Réné- Jean Dupuy, op. cit. 7 Confor�� =�� =��%�� $��&��

��%�� &��$�� #�� 0� ��=�� =��- op. cit., vol. II, pag. 206.

8 Raluca Miga- '��- op. cit., pag. 17. Într- �� #�� %��


>��Virginia Antonescu

98

?�� #��$�� @�� B��$��1 �� !�

Într-�� 2�� $�� nale, aceasta din �� #��$��$��0�� #��"�� !� ��#�� %�� &�� #��organul deliberativ �� gener�� 3); organul executiv (denumit %��&�� #�� #�� !E� �� B�� #�� deosebire de celelalte organe ce se întrunesc în sesiuni)4. Este deci��$�� !��$�� ?�� 0�� %�� &� �� #�� %��&��$�� #�� %�� &��G�� !��H:K��

�� &�� 0� �� L�� >�� 0 ��- op. cit., pag. 403-404.

1 Daniel Dormoy- op. cit., pag. 68. 2 =�� =��- op. cit., vol. II, pag. 205-206. 3 Idem, pag. 205. 4 Ibidem, pag. 206.



99

de �� #��-se %�� &� �� "��

?�� interguvernamentale1 �� cooperare pune statul într-�� H� ��:�� K�� cooperare model pentru caracteristicile stru�� #�� E� �� restrâns; un comitet consultativ; un Secretariat General, la care se �� "��!��H:K��#�� #�� %�� H� �� :�� K��&2. În sc��$�� #� ��$�� $�� ropie, în �� $� �� #�� 0�� analizeze �� între organele unei �� vom trata abia în �� !�� #�� "�� !�

1 Jean Jacques Roche- Rélations internationales, LGDJ, Paris, 2005, pag.

175-TWX� �%�� dialogul interstatal, aceste �� "�� &!��

2 Idem, pag. 176.



100

0��1 �� !� �� %�� structu�� &� �� $�� B��!� ��%�� &�� !�� @� �� nu este �� #�� vedere teoretic, din cauza obiectivelor speciale, al metodelor, ��$�� !�� $�� $�complexitatea ins�� H:K!�� G�� %�� &�� -ar impune �� $��

1 ?��G��0��:��Y��- op. cit., pag. 239.



101

3. "�#$��%&��'(��%��$�)��)%**+)��)��cele de integrare sub aspectul %*,+*�)�&)�

organelor acestora

@� �� (care este, în majoritatea cazurilor, organul suprem din structura �� !1 este compus din toate statele membre. @�� $��%�� &� �� 2 ��"��$�� organului plenar3). H� �� #�� $�� $�� 4. Într-�� 5, �� E�� vedere juridic) între statele membre, toate statele membre ar avea �� #��$��

?�� #�� "��"�� $�� membre6�� ?�� %�� &� �� nde (din perspectiva compunerii �� !� �� intereselor comune ale statelor membre, nu doar prin intermediul

1 Raluca Miga- '��- op. cit., pag. 17. Ion M. Anghel- op. cit.,

pag. 402. 2 Réné –Jean Dupuy- op. cit., pag. 17. 3 G�� #��

��HL��HL�� #��asemenea organe). A se vedea P. F. Gonidec, R. Charvin- op. cit., pag. 113.

4 Réné-Jean Dupuy, op. cit. , pag. 17. 5 Raluca Miga- '��- op. cit., pag. 176 Daniel Dormoy- op. cit., pag. 6-7. Raluca Miga- '��- op. cit., pag. 17.



102

�� 1. De exemplu, în �� %�� &� �H� �� L�� >��!�� $�� (compuse la rândul lor�� un muncitor)2�� [�� de integrare pot fi ��#�� rii lor ��!� �� 3 (ca or �� direct, prin vot universal). În unele cazuri, putem asista la un ��%�� 4”, în astfel de parlamente ��$�� nu al statului ��[�� -�� %�� &5 (organe plenare, la care �� $�� #�� interguvernamental prin compunerea lor).

În al ��#�� #��#� fie un caracter interguvernamental (impunând deci, o participare pe anumite criterii, ��$�� ate membre)6,

1 Réné -Jean Dupuy- op. cit., pag. 20. 2 Ultimii doi au un statut independent în raport cu guvernul statului din

care fac parte. A se vedea Raluca Miga- '��- op. cit., pag. 82. 3 Ion M. Anghel- op. cit., pag. 404-405. Organele parlamentare pot fi

�� $��sau pot fi numite de parlamentele ��$��HL��0��L ��B��-Hohenveldern- Les organes des organisations internationales, în Réné Jean Dupuy-op. cit., pag. 85.

4 Réné –Jean Dupuy- op. cit., pag. 20. 5 L�� /+�� 0��

�� %�� &!� �#�� exemplu Consiliul UE (organ plenar, cu un caracter interstatal).

6 �� #�� $�� $��$��0��]��>� �- '��- op. cit., pag. 89.



103

�� #�� $�� #�� $�� nele statelor de origine).

H� �� Secretariatului. Acest organ este des întâlnit în structura �� #�� 1�� #�� e integrare, structura �� G�� B�� $�� #�� #��un Secretariat propriu-�� $��#��B�� !2.

D�� %�� &�� %�� &�� de integrare, conform unei opinii3!�� complexitate �� #�� !�� elor acestora.

1 Réné-Jean Dupuy- op. cit., pag. 16-17. Ion M. Anghel- op. cit., pag.

406- 407. Alexandru Bolintineanu et alii- op. cit., pag. 102. 2 ?�� B�� G�� %��

��&�� "�� %�� &��K��$� ��$��!��

3 Réné- Jean Dupuy- op. cit., pag. 16- 21.



104

4. "�#$��%&��'(��%��$�)��)%**+)��)��%)�)�)��$)��)#(/�#+)%$(�%*,+)$)�&)�

*��)�*��,*�(�(��)�(��)��)%�0��*�

B�� $�� 1

�� "��$�� $��2 conferite prin actul constitutiv organelor din structurile lor �� 0�� se impun statelor m��$��!�� "�� "�� pe teritoriul statelor membre). Prin urmare, cumulul unor astfel de competen�� !� �� întâlnesc)3.

��$�� $� �� $��

1 @� �� HL�� %��

�� "�� $��$�� &��precum în cazul OI de integrare- a se vedea Raluca Miga- '��- op. cit., pag. 17.

2 0�� $�� HL� �� %�� guvernelor statelor membre”. A se vedea Raluca Miga- '��- op. cit., pag. 17.

3 Cu t�� -o opinie, elemente de �� %�� H:K&_��B��H:K��$��`LL��$��$�� "��%��$��&�� H:K�� ului plenar; de ��$�� B�� !��0��]kk- Jean Dupuy- op. cit., pag. 19.



105

�� _�� #�� folosit mai sus)1, din �� $�� $�� raport cu statele membr�� 2.

@� �� organe înzestr�� $�� 0�� $�� #�� #�� executiv3), unul dintre organele executive poate dispune de un drept �� intervenind în procesul legislativ din cadrul �� 4�� $��executive5 ��$�� #��"��

1 ?�� HL� ��

�� $�� %�� HL� �� ##�� $�� luarea deciziilor”. A se vedea Ion M. Anghel- op. cit., pag. 359.

2 Deoarece, indiferent de tipul lor (plenare sau restrânse), aceste organe trebuie p��#�� HL�� HL��%��cooperarea între state ci impune acestora deciziile organelor sale”. A se vedea Ion M. Anghel- op. cit., pag. 359-360.

3 =�� =��- op. cit., vol. II, pag. 205-206.4 ��

��#�� 0� �� L�� =�� '�$��- �� [��/++T��'�� TwT��

5 ��K�� #��HL�� !��orm doctrinei, %�� &�� %�� "�� $�� $� ��execesiv”. Cf. Augustin Fuerea, �� , Ed. Universul



106

cu valoare obligatorie, vizând în unele cazuri, în mod direct particularii de pe teritoriul statelor membre)1. De asemenea, în cazul unui organ executiv dintr-�� $�� $��$�� "�� "�� $�� c��$��$�� !�� G�� $�� $�� %�� &�� %�� &� ��!�� organ executiv în care nu statele �� [�� $�� diferite do��!��

@� �� $�� !�� actul constit�� $��_�� "�� E� ��

{��'��/++/�� TWX��K��#��%�� dreptul comunitar care �� $�� &!�� $�� $�� K��rea mult de un organ al unei OI). A se vedea Iordan Gh- '�$��- op. cit., pag. 132-133.

1 Ion M. Anghel- op. cit., pag. 360 ( referitor la OI de integrare, în general).



107

��B�� e).

@�� #�� $�� interguvernamentale, care nu au fost supuse procesului de integrare propriu-��!� �� #nd fi titularul �� $� �� "��$�� juridice).

0�� "�� cooperare întâlnim un organ plena��$��acte juridice �� !�� $�� unui organ restrâns)1�� %�� &�� $�� $� �� $�� 2, ��utiv.

>�� cooperare putem identifica un organ plenar („un forum al �� &�� %�� &!� � �� !� �� $�� 3, organ care nu poate fi asimilat

1 0� �� HL� �� =��

=��- op. cit., vol. II, pag. 205-206. De asemenea, Raluca Miga- '��-op. cit., pag. 16-17.

2 ?��$��K�� HL� �� &�� &�� - a se vedea opinia lui Gheorghe Moca– �� contemporan, ��|��'��T}W+�� TX*��%�� &�� %�� &_��{��'��- Droit institutionnel de l’Union Européenne, Montchrestien, Paris, 1995, pag. 47-49).

3 ?��0��=��H:K��H� ��:��unilor Unite �� -�� !��#��



108

�� $�� #�� juridico-�� %�� &� în �� $��!� �� "��$��al statelor membre) pe teritoriul statelor membre ale respectivei �� 1. Un �� %��&� �� !� �� membre �� !�� %�� &�� având un caracter interguvernamental, în cadrul unor astfel de �� $�� ciuda ��%��&!��%G��&�� $�� !� �� grade diferite la procesul legislativ di�� E� �� $��executive în �� !E� �� membrilor organului executiv; el poate fi înzestrat, de asemenea, cu ��$�� $� �� 2 (având dreptul

�� $�� %�� &�� B�� H:K� �� #�!� �� $��decizionale. Cf. Jean Jacques Roche- op. cit., pag. 176- 177.

1 A se vedea caracterele juridice specifice ale actelor emise de organele unei OI de integrare. Daniel Colard- op. cit., pag. 86-87.

2 @�� $� �� !�� HL� �� !�� $� �� !� ��$�� B�� =�� !� ��HL� �� $� �� #�� $� �� (Secretar General,



109

�� $��$� �� $� ��!E� �� $�� 1).

H� �� le de integrare, ��$��$�� "��%��"��&!�

@� �� #�� inter�� "�� B�� $�� "�� L�� {�� H:K�� u "�� $��H:K�� ipso facto �� !� �� "��neputându-�� "��are2), în cazul �� "�� #��

?��=��!� �� !� �� ]��Miga- '��- op. cit., pag. 143-145.

1 0��$�� unui astfel de organ din structura �� HL� �� _� � ��$�� $�� !E� �� $�� $�� E� �� !E��$�� # �� $�� !�� @� �� spec��HL�� $�� OI de cooperare, în care sunt reprezentate statele ��$��!E�� E�� HL� ��!�� 0� �� :��Valticos- Controle, în Réné –Jean Dupuy- op. cit., pag. 332-~~w��0�� Raluca Miga- '��- op. cit., pag. 127-130.

2 Raluca Miga- '��- �� !��, Ed. All-B, 1998, pag. 323.



110

�� "��!�� $�� Din ��contencioase ratione personae, trebuie precizat caracterul facultativ al "�� "�� #�� L�� {�� H:K�� "�� "��E��obligatorii doar pentru statele care i-�� "�� e s-�� "��"�� 1).

@� ��$�� "�� $�� ratione personae, anume caracterul �$�� "�� $��2, �� #�� $�� %�� "��&� �� #�� "�� $��!�� G�� organul judici�� $�� !�� "��#�� obligatorie în raport cu statele membre, conform prevederilor actului constitutiv. În plus, în domeniile care au fost supuse �� "�� tate de reglementare a diferendului între statele membre, referitor la ��

?�� ratione materiae a �� "��#�� rare, putem

1 Raluca Miga- '��- op. cit., pag. 197-198. 2 A se vedea Augustin Fuerea- op. cit., pag. 106-107.



111

�� $�� "�� L{�H:K�� $��teze juridice sau de interese)1. Astfel, Curt�� L�� {�� H:K� �� ~X�� T�B��!��"��"��#��$��_�� E� �� $�� E��$�� $�� E�� $�� ?�� ratione materiae), organele judiciare ale unei organiza�� $��$��"��#�� "�� 2 ��$�� $�� !�� ?�� "�� "�� $�� #�� #��$�� $��!3, �� $� %"�� &� �� $� ��#�� „jurisdic�� 4”. @� �� ratione materiae a organelor judiciare poate

1 Raluca Miga- '�� T}W��2 Roxana Munteanu- Drept european�� H�� G�� '�� T}}X��

pag. 240- 241.3 Daniel Colard- op. cit., pag. 86. Într-��

Giandomenico Majone -La Communauté Européenne: un Etat régulateur, Montchrestien, trad. Jean- Y�� '�� G�� T}}X�� _� �� {�� "�� ##�� $�� $��&�� racterul �� $�� L��=��'�$��- op. cit., pag. 168-169)

4 Roxana Munteanu- op. cit., pag. 240.



112

��_� �� E� �� $�� ob��

@� �� organelor "�� $��"�� "��t��$�� -�� $�� !�� @� �� L{�H:K�� H:K�� B��L{�� cere ��1.

0��$��"��!�� "�� !��materializat�� "�� $�� !�� @�� de cooperare tocmai �� 2 �� E� �� #�� "��0�� $�� "�� 3 �� acordate organelor

1 Raluca Miga- '��- op.cit., pag. 198. 2 Doctrina c��

�� %� �� $�� HL�� #�� substituindu-se practic statelor membre, având puterea de a lua decizii care produc efecte cu privire la particulari”. A se vedea Jaqueline Dutheil de la Rochère- Introduction au droit de l’Union Européenne, Hachette, 2002, Paris, pag. /w��#�� $�� OI de integrare , a se vedea Ion M. Anghel- op. cit., pag. 360.

3 ?�� {�� HL�� K�� -o opinie, ca „o Curte ��$��"��entru aplicarea legii europene”- a



113

"�� #�� iilor de cooperare. Este vorba de �� "��"�� $��#�� a aprecia �� [�� $�� mai sus se ��#�� "�� "��

În ansamblu, organi�� $� �� constitutiv �� #�� %��statale” (domeniul monetar, un spatiu economic unificat, �� !�� @�� $�� $�� organe autonome1�� @� ��$�� #�� $�� %��&��$��„putere ��&2.

se vedea Claude de Granrut- Une Constitution pour l’Europe, LGDJ, Paris, 2004, pag. 32-~~��K��{��%��"�� tratatelor”; sub �� %�-�� &�� 0� �� Rostane Mehdi- L’ordre juridique communautaire: structure et principes, pag. 33, în Louis Dubouis (sous la dir. de) – L’Union Européennne; Les notices de la Documentation Française, Paris, 2004.

1 Jean – François Guilhaudis- op. cit., pag. 183-184. 2 Idem, pag. 184.



114

În ceea ce �� deosebiri_� �� nale deciziile sunt adoptate prin vot, fiecare stat dispunând de un vot1. G�� 2�� $�� deciziile lor guvernelor statelor membre dar ��pe teritoriile acestora3��0�� $�� $�� $�� $�� "�� sare pentru a impune respectarea lor de ��

@� �� !� �� $�� orind �� %�� &4!�� @� �� 5 ori de câte ori este vorba de un domeniu-��ial) pentru statele ��$�� majoritar6�� :��

1 Réné- Jean Dupuy- op. cit., pag. 17, în Réné- Jean Dupuy- op. cit.

�� HL� �� %��&�� %�� $��&� �� "�� #�� HL�� !�� 0�� ?��?��-op. cit., pag. 75.

2 Raluca Miga- '��- op. cit., pag. 17. 3 Daniel Colard- op. cit., pag. 86-87. Ion M. Anghel- op. cit.,

pag. 359-360. 4 Réné-Jean Dupuy- op. cit., pag. 17-18. 5 Într-�� HL��

unanimita��%�� "� #��$��ansamblului”. Într-��HL�� HL��B��0�� HL�� {�� >�� – Des Communautés Européennes à l’Union Européenne, La Documentation Française, Paris, 2004, pag. 6-7.

6 0��?��?��- op. cit., pag. 76.



115

�� votul cu unanimitate ar fi exclus, în favoarea votului majoritar. ?�� $�� "��(interpretat într-�� 1!�� #�� ului cu unanimitate �� !�� @� �� deciziilor va fi cea st�$��$�� $�� deci ar fi preferabil a se evita o �� "�� #�� integrare).

1 Augustin Fuerea- op. cit., pag. 58.



116

5. "�#$��%&��'(��%��$�)��)%**+)��)��cele de integrare sub aspectul �)��&�)�%(#$�$)�)

membre

@� �� 0�� "�ritatea �� !� �� %�� suverane a statelor”1�� integrare ar fi un tip distinct de �� %�� al statelor membre”2.

?�� 3�� $�� _� ��organiza��%�� $��!��

1 Raluca Miga- '��- op. cit., pag. 16-17. 2 Un autor, clasificând OI în „OI interguvernamentale”, (având ca

�� #�� $�� luarea deciziilor”) �� %�� &�� %�� #��-se ��&�� %� ��anitatea, atributul de a guverna, a fost ��$�� &��L��>��0 ��- op. cit., pag. 359-~X+�� G�� $�� $��@��#�� $�� $�� !� �� legi �$�� HL�� raport cu statele membre, primele având „puteri reale” (Ion M. Anghel- op. cit., pag. 359) ��

3 Daniel Colard- op. cit., pag. 86-87.



117

�� &�� ?�� %�� ” sau %��&� �� %�� $�� $�� #�� "��&�� 0�� sus-�� %�� are” un proces ��#�� %�� &1�� @� �� deoarece primele presupun o acceptare li$�� $�� %�� &� �� !� %�� membre” (aspect cu care o or ��%��&��!�

|�� 2�� "�� $��% �vernele statelor membre �� $�� &� �� !�� $��%��dreptul de a aprecia ang�"�� &�� ?�� $�� acestor state. 0�� _� ��$��

1 Idem, pag. 86-87. 2 Raluca Miga- '��- op. cit., pag. 17. Daniel Dormoy- op. cit., pag.

6-W�� G�� %�� &�� %��coordonare”), „î�� $�� #�� $�� &�� %�� "�� $��&��



118

��!� �� independent de statele membre; amendarea sau dizolvarea �� !� �� instit�� E� �� cooperare sunt create de state în principal pentru a reprezenta un forum de cooperare al acestora1��tip guvernamental - care ar presupune formarea unui nivel de ��-).

În ceea ce �� $�� %�� 2” ale statelor ��$�� !�� _� ��

1 Ion M. Anghel- op. cit., pag. 359. 2 ��%��$��

�� au sociale, în vederea �� &� �� $�� !��0��B�� [��- �� *��H�� %�� &� �� ste �� ?�� %�� &!�� $�� !�� %�� poate adopta pe teritoriul pe care îl �� $��&�� %��$�� $�� ale”. A se vedea Dominique Carreau- Droit international, Paris, Ed. Pédone, 1999, pag. 326. ?�� %�� &�� !�� 0�� $��#�� 0� �� =�eorghe Moca- op. cit., pag. 172-186.



119

�� $��1E� �� $�� domenii, �� !� �� $�� %�� "�� $��2”; exi�� suveranitatea3 statelor ��$�� $�� cooperare4E� �� $��transferului efectuat de statele membre în profit��

1 Raluca Miga- '��- op. cit.,pag. 17. 2 Daniel Dormoy- op. cit., pag. 6-W��0��HL��

��%��-�� $��&��HL�de cooperare, spre deo��$��HL�� $�� #�� H� �� $�� HL��$��ceptat de statele membre spre ��concurentele statelor membre. Cf. Jean–François Guilhaudis- op. cit., pag. 184. @�� "��HL��

3 ?��%�� &� �� %�� &��0��B�� [��- op. cit., pag. 266-267. Pentru un alt autor, suveranitatea statului „tinde �� "�� &�� %�� cuvinte, statul nu ar putea fi decât suveran&��B�� #�� _� %� �� $�� &�� 0��$��%��este deloc suveran”. Un stat non- suveran nu este un stat, deoarece %�� &�� ?�� $��0��vedea Maurice Duverger- Institutions politiques et droit constitutionnel, PUF, Paris, 36-37.

4 Jean François Guilhaudis- op. cit., pag. 182. Ion M. Anghel- op. cit., pag. 359-360.



120

�� %�� &1��obiectul transferului efectuat de statele membre în cazul �� %�� &� �� %��"��2&�� nivelul superior de ��!�

�� grare, �� #� �� $�� $�� #��$��originale, principale, suverane, de drept inte�� %� ��$��&� �� %�$��$��&� �� #�� "�� !��G��, chiar �� -��$�� „transfer de suveranitate” sau de „atribute suverane” de��"��$�� 0�� -ar substitui statelor membre în majoritate�� "�� $�� $��pot �� nelimitat (un transfer cvasi-�� $�� ius cogens?)3. Aceste aspect��

1 Daniel Colard- op. cit., pag. 87. Daniel Dormoy- op., cit., pag. 6-7.

Réné Jean Dupuy- op. cit., 19. 2 Jean Jacques Roche- op. cit., pag. 182.3 Într-��

�� $�� w!��G�� TW5). Astfel, acordarea de �� HL� �� $�� :�[��



121

�� $�� analize juridice riguroase a acestui subiect.

H� �� lato sensu, ��#�� -me��!� �� -�� #�� $�� %�� &1

�� $�� $��!�� ?�� %�� 2 care se impune statelor membre” �� HL!� �� "��!��teritoriul statelor membre (caracterul supra�� HL!3 a �� #�� (lato sensu).

?�� $�� "�� $�� $��juridic particular, specificitatea acestor �� K��

��%��mai �� #�� $�� $�� &�� ?�� [�� E��&��0��=�� >��- op. cit., pag. 178-179.

1 Réné –Jean Dupuy- op cit., pag. 18. 2 Provenind de la lat. Potestas – ��#��G��k��?� ��

�� unui stat �� 0� �� >��Duverger- op. cit., pag. 14. Î�� %��&�� "�� dintr-�� $�� #�� !��

3 Réné- Jean Dupuy-op. cit., pag. 19.



122

În c�� "��$�� atele. �� o �$�� tocmai pentru a dovedi, �� de orginalitate ale cadrului institu��al UE în comp��ie cu o astfel de enti�� "�� z��inter��K��a ��HL��a porni în prealabil de la definirea OI în dreptul inter��i de la �� i�� $� �� tructurii inst�� ei orga�� sunt înzestrate în temeiul actului const�� i al modului de adoptare al deciziilor, ��bre) între HL��HL de integrare.


9

Capitolul 1Evolu]ii recente [i tendin]e viitoare

în politica comercial\ a UE

În elaborarea politicii comerciale, statele suverane, ca subiec]i ai re-la]iilor economice interna]ionale adopt\, în mod autonom reglement\riproprii, care trebuie s\ r\spund\ obiectivelor na]ionale de ordin strategicsau imediat. Totodat\, în procesul elabor\rii sau al perfec]ion\rii politicilorcomerciale se ]ine cont de starea general\ a economiei [i de tendin]ele cese manifest\ în rela]iile economice interna]ionale, de acordurile sau în-]elegerile la nivel bi sau multilateral (la care particip\ ]ara respectiv\) cât[i de uzan]ele [i principiile statuate în comer]ul interna]ional (cu condi]iaca acestea s\ fie compatibile cu interesele proprii [i cu principiile cecaracterizeaz\ politica economic\ intern\ sau interna]ional\ a statuluirespectiv).

Perioada postbelic\ se caracterizeaz\ prin institu]ionalizarea regle-ment\rilor de politic\ comercial\, atât în plan interna]ional, multilateral,o dat\ cu intrarea pe scena interna]ional\ a GATT-ului, TRIPS-ului [i aGATS [i ulterior, a cre\rii Organiza]iei Mondiale a Comer]ului, cât [i înplan regional, prin formarea unor blocuri comerciale institu]ionalizate,cum ar fi NAFTA, AELS-ul sau, pe un plan superior, al Uniunii Europene.


10

CREARE {I DETURNARE DE COMER} CA URMARE A EXTINDERII UNIUNII EUROPENE

De[i se caracterizeaz\ printr-o foarte mare varietate, reglement\rile depolitic\ comercial\ contemporane au unele elemente comune, [i anume:1

a) Reglement\rile vizeaz\ o sfer\ larg\ de probleme, aceluia[i obi-ectiv fiindu-i consacrate mai multe instrumente (cu ac]iune direct\sau indirect\).

b) Ca regul\, m\surile care urm\resc stimularea exporturilor suntactive, în timp ce restric]iile asupra importurilor au un caracterpasiv.

c) Problemele de echilibru valutar-financiar ([i altele) se solu]ioneaz\prin reglement\ri diferite, într-un fel pentru importuri [i în alt felpentru exporturi.

d) Existen]a unor diferen]e importante între reglement\rile refe-ritoare la produsele manufacturate [i cele cu privire la produsele debaz\ (acestea din urm\, îndeosebi cele de provenien]\ agricol\beneficiind de o protec]ie mai ridicat\).

e) Sunt protejate cu intensitate [i eficien]\ deosebite interesele di-feritelor grupuri sociale sau profesionale ori categorii de produ-c\tori, in func]ie de capacitatea acestora de a face fa]\ concuren]eiinterna]ionale.

f) Se utilizeaz\ numeroase reglement\ri diferen]iate de la un partenerla altul; reglement\rilor generale li se adaug\ extrem de numeroase„particulariz\ri”, valabile numai pentru leg\turile comerciale cu unanumit partener (sau grup).

UE [i-a replicat eforturile interne în plan interna]ional, unde esterecunoscut\ ca un suporter activ al noilor runde de negociere GATT/OMC. Acest cadru multilateral a permis UE s\ preg\teasc\ terenul pentruatingerea unor obiective ambi]ioase, printre care de o importan]\ practic\deosebit\ se num\r\ perspectiva liberaliz\rii pe mai departe a comer]uluipentru restabilirea încrederii în mediul de afaceri la un moment critic îndezvoltarea economiei mondiale, precum [i revigorarea naturii disci-plinare a sistemului comercial multilateral.

1 Gheorghe Ciobanu (coord.), „Tranzac]ii interna]ionale”, Cluj-Napoca, 2000, p. 343.


11

UE trebuie înc\ s\ dep\[easc\ examene dificile pentru a se conformape deplin obliga]iilor OMC [i a reglementa aspectele spinoase în rela]iilecu partenerii s\i comerciali.2 Accesul pe pia]\ pentru bunuri industriale seamelioreaz\ într-un ritm modest pentru textile [i îmbr\c\minte, cu in-fluen]\ doar asupra unui num\r redus de ]\ri în dezvoltare, în timp cepentru pia]a achizi]iilor guvernamentale „rezultatele de pân\ acum de-zam\gesc”3. Condi]iile de acces sunt de asemenea afectate de numeroaselearanjamente comerciale preferen]iale care fac ca regimul CNMF s\ fieaplicabil exclusiv doar importurilor din 8 state membre OMC: Australia,Canada, Hong Kong, China, Japonia, Coreea de Nord, Noua Zeeland\,Singapore, [i Statele Unite. Tratamentul cel mai avantajos este acordat]\rilor ACP [i celor mai pu]in dezvoltate (95% din liniile tarifare suntlibere de taxe), urmate de acordurile comerciale regionale (80%), be-neficiarii de SGP (54%), si ]\ri expuse doar clauzei NMF (20%).

Caracteristicile politicii comerciale ale UE

UE a pus bazele unui mecanism de politic\ comercial\ bine articulatale c\rui principale caracteristici sunt:

– statele membre au convenit asupra transfer\rii responsabilit\]ilorîn privin]a impunerii taxelor vamale [i managementului politiciicomerciale la nivelul comunitar [i asupra aplic\rii deciziilor Co-munit\]ii

– statele membre continu\ s\ joace un rol decisiv în situa]ii careprivesc dificult\]i economice [i sociale cauzate direct de naturacomer]ului;

– liberalizarea comercial\ pentru bunurile industriale se desf\[oar\într-un ritm continuu dup\ cum rezult\ din cuprinderea larg\, peprodus [i geografic\, a acordurilor preferen]iale. Provoc\rile im-

2 A 4 a Conferin]\ Ministerial\ OMC ]inut\ la Doha (Qatar) în noiembrie 2001 a lansato nou\ rund\ de trei ani de negocieri comerciale (Agenda Doha) cu accent simultanpe comer]ul liber [i noi forme de reglementare.

3 WTO. „Trade Policy Review Body: The European Union”, Iunie 2000.

EVOLU}II RECENTE {I TENDIN}E VIITOARE ~N POLITICA COMERCIAL| A UE


12


plicate de folosirea complex\ a m\surilor de ap\rare comercial\ [iobiectivele ambi]ioase ale PCC sunt suplimentate de natura mereuîn schimbare a negocierilor comerciale multilaterale sub auspiciileOMC.

Actualmente, statele membre ale UE au acorduri comerciale pre-feren]iale cu to]i membrii OMC, cu excep]ia a opt ]\ri, pentru care esteaplicat exclusiv tratamentul CNF. Astfel, dup\ aderarea la UE, majoritateaimporturilor române[ti se desf\[oar\ în cadrul acordurilor comercialepreferen]iale. România va trebui s\ negocieze acorduri comerciale bi-laterale similare cu ale UE4 (cu excep]ia Acordurilor Europene, care vorfi abolite), [i anume:

– Schema Generalizat\ a Preferin]elor (SGP), care este implementat\pe baza acordurilor pentru perioade de trei pân\ la patru ani; ea acoper\,practic, toate sectoarele economice. Practic, în loc de scutiri de taxe pentruanumite contingente, se acord\ unele reduceri de taxe vamale f\r\ restric]iicantitative. Nivelul preferin]ei tarifare depinde de sensibilitatea unuiprodus: produsele foarte sensibile se vor bucura de o reducere tarifar\mic\, iar celelalte produse pot fi scutite de taxe. Este cazul pentru maitoate produsele acoperite de schema generalizat\ a preferin]elor pentru]\rile cel mai pu]in dezvoltate.

– The new Asian Caribbean Pacific (ACP)-EU Partnership Agreementof Suva care vizeaz\ îndep\rtarea progresiv\ a barierelor comerciale [iîmbun\t\]irea cooper\rii în toate activit\]ile legate de comer]. Preferin]acomercial\ nereciproc\ introdus\ în a 4-a Conven]ie Lomé a fost men-]inut\. Aceasta include scutirea de taxe vamale pentru toate produseleindustriale si pentru o mare parte din cele agricole si alimentare, precum[i acordarea de taxe preferen]iale pentru aproape toate celelalte produseagricole.

– Euromed - UE a încheiat sau este în curs de negociere de acorduribilaterale de asociere cu ]\rile mediteraneene: Tunisia, Maroc, Iordania,Israel si Autoritatea Palestinian\, Liban, Algeria [i Egipt. Aceste acorduricon]in o component\ politic\, una comercial\ [i una de cooperare. Acor-

4 Vezi: Carola Grün, Stephan Klasen, „Growth, Inequality, and Well-Being: Intertemporaland Global Comparisons”, pp. 617-659.


13

durile individuale urm\resc în special stabilirea unei zone de liber schimbpentru m\rfuri între fiecare ]ar\ [i UE. În plus, ele con]in prevederiprivitoare la liberalizarea serviciilor, circula]ia capitalului [i competi]ie.

– Cipru [i Malta – Acorduri de asociere.

- Uniunea Vamala UE-Turcia . Turcia aplic\ Tariful Vamal Comun alUE pentru produsele supuse acestui acord.

- Acordul Preferen]ial Comercial cu Africa de Sud. În cadrul acestuiacord, 95% din importurile UE din Africa de Sud vor fi complet li-beralizate la sfâr[itul unei perioade de tranzi]ie de 10 ani. Pe de alt\ parte,86% din importurile Africii de Sud din UE vor fi complet liberalizate lasfâr[itul unei perioade de tranzi]ie de 12 ani.

- UE acord\ preferin]e comerciale în regim tarifar de tip autonomAlbaniei [i Bosniei-Herzegovina, [i, pe baza unui Acord de cooperareCroa]iei [i Republicii Iugoslave a Macedoniei.

România are semnate acorduri comerciale preferen]iale cu ]\ri în cursde dezvoltare (în cadrul Sistemului Generalizat de Preferin]e), sau încadrul acordurilor regionale. Acestea din urm\ includ Acordul European[i CEFTA. Acordul European reprezint\ primul pas c\tre convergen]aeconomic\. Acordurile „zero-for-zero” negociate în 2000 au stimulatcrearea de zone de liber comer] înainte de momentul ader\rii la UE(Tratatul de aderare 2005). CEFTA este principalul acord multilateralîncheiat între TCEE [i a fost conceput ca un „exerci]iu”5 pentru viitoareaUniune Vamal\. De asemenea, România mai are încheiate acorduri co-merciale bilaterale cu Moldova, Turcia si Israel.

Dac\ se analizeaz\ modific\rile tarifare pe fiecare produs [i pentrufiecare ]ar\ de origine a importurilor (ceea ce constituie perechea produs-]ar\), putem observa c\ sc\derea protec]iei tarifare a României se explic\printr-un num\r mare de pozi]ii tarifare pentru care taxele vamale scad:9253 produse ]ar\ dintr-o list\ de 12226 produse-]ar\. Acest lucru nu estesurprinz\tor, devreme ce România a abolit taxele vamale pentru prin-cipalii parteneri comerciali – UE [i CEFTA. Doar pentru 333 produse-

5 Proiectul PHARE RO 9907.02.01, „Adaptarea politicilor României la cerin]ele UE cuprivire la taxele vamale [i politica comercial\”, p. 41.

EVOLU}II RECENTE {I TENDIN}E VIITOARE ~N POLITICA COMERCIAL| A UE


14


]ar\ taxele vamale vor cre[te, iar pentru 2640 perechi nu vor ap\reamodific\ri în valoarea taxelor vamale.

Tendin]e viitoare în politica comercial\ a UE

Condi]iile de acces pentru produsele agricole sunt afectate de func]io-narea PAC. Nivele înalte de satisfacere proprie exist\ pentru produseleagricole primare, precum grâu, produse lactate [i carne. Taxele mediisimple asupra produselor agricole sunt estimate la 17,3%, de[i accesul cuproduse la care taxele sunt înalte are loc mai ales prin contingente tarifare.În viitor, condi]iile de acces pe pia]\ pentru exportatorii de alimente vorfi influen]ate de politicile UE în domeniul securit\]ii alimentare alimentate[i de o anume „panic\ alimentar\”6 la nivelul Comunit\]ii. În ceea ceprive[te accesul pe pia]a serviciilor, UE este angajat\ într-un proces deeliminare a restric]iilor comerciale [i concuren]iale. Evolu]ii legislativemajore au avut loc cu privire la serviciile financiare [i telecomunica]ii.Efectele acestor m\suri interne au fost înt\rite de angajamentele UE laOMC prin furnizarea tratamentului na]ional ofertan]ilor str\ini de servicii.În contrast, nu au fost angajamente la OMC pentru transporturi [i serviciiaudio-vizuale, iar legisla]ia UE include numeroase ipostaze ale preferin]eieuropene sau bilaterale.

UE este privit\ ca un utilizator de prim\ m\rime al procedurilor dereglementare a diferendelor în vederea aplic\rii obliga]iilor comercialemultilaterale ale partenerilor s\i, fiind de asemenea implicat\ frecvent [ica repondent. Disputele transatlantice sunt în special subiectul dezba-terilor publice, mai ales fiindc\ ele ating subiecte cotidiene sensibile alecomer]ului precum importurile de carne de vit\ tratat\ cu hormoni, vân-zarea [i distribuirea bananelor, reglement\ri privind importurile de vin,promovarea transmisiilor televizate a programelor de origine europeana.Subiecte de preocupare sunt [i exporturile c\tre SUA, cele mai dezb\tuterecent fiind practica american\ a sus]inerii firmelor de vânzare la extern[i impunerea m\surilor de salvgardare la importurile de o]el.

6 Proiectul PHARE RO 9907.02.01, „Adaptarea politicilor României la cerin]ele UE cuprivire la taxele vamale [i politica comercial\”, p. 20.


5. DEPRIVATIZAREA VIEŢII FAMILIALE. SOLIDARITATEA SOCIALĂ

CORPORATISTA

Oana Bradu „Pragmatica apreciativă în discursul public- Metode apreciative în marketingul social” – publicat in Seminarii Apreciative (2010:49-60),

Editura Lumen, Iasi



Pragmatica apreciativă în discursul public- Metode apreciative în marketingul social

Biodata: Oana-Alina BRADU

Masterand: Supervizare şi Planificare Socială Universitatea “Al. I.Cuza Iaşi ”

Abstract:

Among of this study we intend to explore elements of social marketing focused on success - mainly related to campaigns of advocacy and social responsibility. We interpret the design of campaigns from the perspective of a pragmatic discourse about appreciative publicly discourse. Appreciative inquiry can therefore be an instrument amending meta-models existing in social space, acting as a catalyst in the transformation of the habitus and attitude-behavior.

Keywords: postmodern social discourse, affirmative paradigma, appreciative inquiry, social

constructionism, appreciative advocacy. Ca strategie de dezvoltare comunitară Ancheta Apreciativă vizează accentuarea

dimensiunilor pozitive şi autopoetice ale comunităţii, în locul unei focalizări asupra disfuncţionalităţilor existente. Comunitatea este privită dintr-o perspectivă construcţionistă, ca un sistem autostructurant, rezultat în urma “negocierii interpretărilor” asupra realităţii, interpretări pe care membrii comunităţii le consideră pe fiecare în parte ca fiind subînţelese. Cojocaru Daniela evidenţia faptul că “Cel mai puternic vehicul pe care-l au comunităţile pentru a-şi transforma convenţiile sau înţelegerile în norme, valori, scopuri, ideoloii este actul dialogului” (Cojocaru, D., 2003). Autoarea prezintă rolul deosebit pe care îl au teoriile, modelele, inclusiv cele ştiinţifice care pot fi utilizate ca un instrument lingvistic în modificarea gramaticii inerente a realităţii sociale.

Ancheta apreciativă poate constitui aşadar un instrument de modificare a metamodelelor existente în spaţiul social, acţionand ca vector de transformare a habitusurilor atitudinal-comportamentale. În esenţă modificând discursul dominant existent la nivelul comunităţii, modificăm implicit habitusurile comportamentale eliminand o serie întreagă de vulnerabilităţi cognitive (Cojocaru, Şt., 2005 :39) latente sau manifeste din comuniatea respectivă.

Orientarea apreciativă a discursului presupune strategii narative precum identificarea elementelor şi practicilor de succes la nivel individual, organizaţional sau comunitar, dublată de valorizarea experienţei pozitive, predicţia performanţelor prin valorizarea potenţialului autopoetic al individului şi comunităţii, sesizarea oportunităţilor transformatoare, pe fundalul afirmării încrederii necondiţionat pozitive în capacitatea de autodezvoltare şi autoactualizare a individului şi comunităţii.

În conţinutul acestui studiu ne propunem să analizăm elemente de marketing social centrat pe succes – cu referire în principal la campanii de advocacy şi de responsabilitate socială. Vom interpreta designul campaniilor din perspectiva unei pragmatici apreciative a discursului public. Analiza discursului utilizat în campaniile de


marketing social, advocacy şi responsabilitate socială a avut în vedere reflectarea acestora în mediul online, evidenţiind acolo unde a fost întâlnit elementele de metadiscurs apreciativ. Presupoziţia asumată a cercetării a fost aceea că sistemele umane se dezvoltă în direcţia celei mai adânci şi frecvente căutări apărute la care este supus. (Human systems grow in the direction of their deepest and most frequent inquiries. (Cooperrider, Whitney, D., 2005.

Facem precizarea că nu am intervievat organizatorii campaniilor în sensul utilizării anchetei apreciative în designul programului implementat, sau dacă elementele specifice au rezultat din alte metodologii bazate pe schimbarea socială pozitivă. Nu considerăm aceasta ca un impediment al cercetării, întrucât noi realizăm o analiză de conţinut, porind de la metoda construcţionistă, cu particularizarea metodologică identificată drept construcţionism fractalic. (Sandu A. 2008). Specificitatea metodei este aceea a analizei multidimensionale a constructelor sociale implicate şi sesizarea reiterării unui construct în alte cadre socio-comunicaţionale.

Nu avem pretenţia să fi radiografiat exhaustiv campaniile sociale din ultima perioadă. Ne-am axat pe câteva studii de caz semnificative pentru a vedea impactul acestora şi posibilele dimensiuni apreciative.

Ştiri pozitive vs Ştiri negative

După sintagma ştiri pozitive introdusă ca item de căutare în Motorul de căutare Google acesta a returnat 530 000 de articole.

O primă „campanie” de advocacy pe care o considerăm semnificativă din punctul de vedere al analizei noastre este cea cu privire la „ Respingerea Legii Ştirilor Pozitive”.

La iniţiativa senatorilor Ion Ghişe ( PNL) şi Gheorghe Funar ( PRM ) în perioada aprile –iunie 2008 în atenţia Parlamentului României a intrat o lege cu privire la obligaţia posturilor de televiziune de a transmite în mod egal ştiri pozitive şi ştiri negative. (Potrivit art.28 alin.7/l ), introdus prin art.unic din Legea privind completarea şi modificarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, „Programele de ştiri ale posturilor de televiziune şi radio conţin, în pondere egală, ştiri cu teme pozitive şi, respectiv, negative.". Legea a fost respinsă de Camera Deputaţilor şi admisă de Senat. Un grup de deputaţi şi senatori au contestat legea la Curtea Constituţională, care propune aviz de respingere a legii pe motiv de neconstituţionalitate. Neconstituţionalitatea legii apare în îngrădirea liberului acces la informare, întrucât textul de lege „filtrează”, în fapt realizează o cenzură a informaţiei după criteriul ştiri pozitive şi ştiri negative (Sesizare Curtea Constituţională:2008). Impunerea prin modificarea legii audiovizualului de a fi prezentate ştiri cu caracter pozitiv în măsură egală cu cele cu caracer negativ a avut ca justificare impactul ştirilor cu caracter negativ asupra tonusului emoţional al receptorului ştirii, autorii legii citând o serie de sudii în acest sens (Adrian:2008). Din perspectiva analizei noastre apreciem faptul că la nivel decizional (Senatul României) a conştientizat importanţa schimbărilor de mentalitate posibil de a fi generate prin schimbarea tipului de discurs social (ştire media în cazul precizat). Bombardamentul media cu ştiri negative poate reprezenta o sursă de stres şi depresie la nivel social, indusă prin referirea la stări de fapt negative prezentate de ştirile televiziunilor publice. Forţa de persuasiune a canalelor media, asumarea eşecului şi insuccesului prin consumul repetat de ştiri cu caracter negativ (informaţii prezentând violuri, crime, dezastre, fără a fi suficient compensate de ştiri cuprinzând informaţii despre succese remarcabile, poate genera o sursă de tensiuni sociale, implicând promovarea unor modele comportamentale negative).


Dincolo de „dificultăţile invocate de ziarişti” în diferenţierea ştirilor în pozitive şi negative (Ilie:2008), de inacceptabila încălcare a dreptului la liberă exprimare faţă de care subscriem, obligând redacţiile să propună în proporţie egală ştirile pozitive şi cele negative, vom sublinia o reacţie puternică de respingere a legii la nivelul corpului profesional al jurnaliştilor atât prin Clubul Român de Presă cât şi prin vocea unor jurnalişti particulari. Vizează această reacţie exclusiv norma deontologică a corectei informări a telespectatorilor, sau în anumite cazuri particulare ar putea exista şi o grijă cu privire la scăderea raitingului unor emisiuni centrate exclusiv pe dispariţii de persoane, cazuri de violuri, şi alte evenimente cu profund impact emoţional legate de suferinţa unor persoane.

Pe plan mondial funcţionează o serie de publicaţii şi instituţii media care îşi centrează activitatea pe practici pozitive, modele de succes, ştiri despre evenimente fericite, în esenţă ştiri pozitive.

Good News Agency (http://www.goodnewsagency.org/) administrată de Associazione Culturale dei Triangoli e della Buona Volontà Mondiale, NGO şi înregistrată în Italia, fiind instituţie media parteneră Departamentului UNESCO pentru informaţie publică, fiind recunoscută de UNESCO ca un actor important al mişcării pentru o cultură a păcii. Misiunea organizaţiei (conform propriei pagini de prezentare) fiind de dezvoltare a conştiinţei prin programe vizând o cultură a păcii. Agenţia are peste 4000 abonaţi în 49 de ţări, publicaţii zilnice şi periodice, posturi de radio şi televiziune, universităţi şi ONG uri.

Positive News Media http://positivenewsmedia.net/ este o agenţie de ştiri online, desfăşurâdu-şi activitatea în Filipine, SUA şi Canada. Agenţia se centrează în exclusivitate asupra ştirilor pozitive indiferent de domeniul de activitate. Originară din Filipine, organizaţia declară că peste 90% dintre filipinezi sunt în mod preponderent pozitivi. Membrii şi corespondenţii agenţiei consideră ca maximă jurnalistică faptul că ceea ce gandim şi citim preponderent aceea vom deveni.

Good News Brodcast http:// www.goodnewsbroadcast. com/ are ca misiune identificarea ştirilor cu caracer afirmativ, din domeniile susţinerea vieţii, educaţie, evenimente mondene, conţinut nonviolent alegând şi acentuând latura pozitivă a ştirilor, difuzaţe de media din întreaga lume.

News Good http://www.goodnewsnetwork.org/ are ca misiune să aducă cititorilor o doză zilnică de veşti bune care să entuziasmeze. Agenţia este un instrument pentru colectarea şi diseminarea ştirilor pozitive. Fondatorl îşi propune după 10 ani de activitate să demonstreze că acest sistem poate aduce efectiv şi ....profit.

Alte 10 asemenea organizaţii media au mai fost identificate utilizând directorul internaţional dmoz.

Ce anume presupune o ştire pozitivă ? După opinia noastră putem defini o informaţie ca fiind pozitivă atunci când

impactul asupra auditorului este de creştere a tonusului emoţional, a încrederii şi a motivaţiei, a spiritului de iniţiativă şi a creativităţii.

Ştirea în sine este un fapt de viaţă şi ca atare nu este în mod total pozitivă sau negativă.

O veste tragică anume aceea a unui dezastru produs în urma unui cutremur de pământ, vezi cazul recent al Italiei, poate fi transformată într-una vizând aprecierea solidarităţii umane în faţa dezastrului. Cu siguranţă că apreciind această solidaritate nu


diminuăm numărul de victime, sau suferinţa acestora, ori a familiilor, dar sublinierea rolului solidarităţii sociale are în opinia noastra un impact deosebit asupara eficienţei proceslui de salvare a victimelor şi reintegrarea acestora.

Pe de altă parte vestea unui succes deosebit al ştiinţei, sportului sau culturii româneşti poate motiva alţi cercetători, sportivi sau oameni de cultură în a avea performanţă.

Brandingul de ţară Nadia , Dracula, Ceauşescu

Ideea creării unui brand de ţară dincolo de aspectele comerciale ale problemei poate fi înţeleasă din perspectiva discursului public ca o tentativă de constructe a unei imagini despre România în corelaţie cu un visionning asupra caracteristicilor fundamentale ale spaţiului socio-cultural românesc. Mixul de branding propus vizează fie mitul lui Dracula, fie poveşti de succes precum cea a Nadiei Comăneci. Crearea identităţii României presupune după părerea noastră o poveste de succes care să rezulte ca un construct social o (mediere a interpretărilor) dintr-un redesign apreciativ a Statutului României ca poveste de succes pentru români. Pentru a fi o poveste de succes brandul în România ar trebui să fie aplicat peste o ţară a căror oameni au un deosebit spirit asupra supravieţuirii generat de o creativitate deosebită justificată de nenumăratele serii de inventatori români, de succesele incontestabile ale cercetătorilor români angajaţi în universităţi din străinătate. Creativitatea românească este în opinia noastră specifică unui „spaţiu spiritual fără limite” complementar cu ceea ce Lucian Blaga numea spaţiul mioritic de succesiuni nesfârşite deal vale. Sentimentul de sine românesc are un accent de dezlimitare. Normativul, axiologicul este pentru român sub influenţa ortodoxiei situat într-un transcendent cosmic, iar pământul această lume instituţional normativă, este o zonă de test, fără semnificaţie, soteriologică directă.

Valoarea soteriologică a ordinii sociale este paralelă şi periferică, omul fiind izgonit în lume dintr-o normativitate paradisiacă ancestrală. Normalitatea discursiv instituţională nu are valoare soteriologică şi ca atare putere de impunere. O a doua normativitate paralelă, pseudotradiţională guvernează realitatea socială. Norma paralelă vine din sentimentul unei „ anomii a realităţii ” care nu este altceva decât rezultatul unei căderi primordiale. Paralelă ordinii anomice există o ordine ancestrală a integrării firescului în cosmos prin ceea ce numea Mircea Eliade creştinism cosmic.

Fatalismul mioritic este rezultatul unei ordini antianomice. Ceea ce pare fatalitate într-un destin individualist poate fi tradus ca o creativitate recursivă în cadrul unui univers organic paralel celui instituţional. Universul încărcat axeologic nu este pentru român diferit de cel real ci doar defazat perceptiv. Realitatea este un câmp de test al abilităţilor, guvernat de o ordine fără valori paralelă cu o ordine a creativităţii alternative într-o realitate socială paralelă. De aceea brandingul de ţară poate porni de la un visioning alternativ şi anume conceptul de creativitate socială. Putem înţelege creativitatea socială ca pe o permanentă chestionare axeologică asupra statutului normativităţii. Povestea de succes care formează brandul în România este transformarea fatalismului în perenitate.


Responsabilitate socială corporatistă.

Tendinţele globalizante înregistrate în ultima perioadă pot fi corelate cu o „corporativizare a spaţiului social”. Reţelele sociale au tendinţa de a deveni un network corporatist şi astfel responsabilitatea socială se transferă de la nivelul comunităţii (legată printr-o solidaritate organică) la nivelul unei metacorporaţii ce funcţionează după principiile unei „responsabilităţi sociale corporatiste” (Miftode V. 2003:83-111).

Prin reţea corporatistă înţelegem o structură socio-comunicaţională construită din noduri şi legături pluricentrice autoreiterante. Fenomenul deprivatizării vieţii sociale (2008) observat de sociologul Daniela Cojocaru şi pe care noi am considerat-o mai degrabă o corporativizare a vieţii private, am identifica semnele constitutive ale unei societăţi postinstituţionale.

Prin corporativizarea societăţii înţelegem adoptarea unor structuri comunicaţionale specifice mediului corporativ în comunicarea publică şi în cea socială.

Principiile corporatiste avute în vedere ar putea fi: − principiul eficienţei; − principiul utilităţii funcţionale; − principiul promovării sociale pe criteriile eficienţei productive; − democraţia acţionarială (centrele de putere sunt democratice la propriul nivel, dar

elitiste faţă de restul mediului social); − multi-stratificarea deciziei.

Societatea de tip corporatist în care socialul îşi asumă un rol de metainstrument pentru funcţionarea socială a individului care nu mai este văzut ca actor social, ci ca agent al „metacorporaţiei”. Societatea însăşi devine astfel o astfel de metacorporaţie în care elitele devin echivalentul sistemului acţionarial, liderii sunt asimilabili, midle managementului a respectivelor corporaţii şi unde conducerea executivă este transnaţională cu delegare de responsabilităţi către diviziile locale care au luat locul comunităţilor locale. Într-o astfel de perspectivă corporatistă responsabilitatea socială însăşi nu mai poate fi comunitară, corporaţiile asumându-şi rolul de a gestiona viaţa privată şi implicit campaniile de responsabilitate socială. Responsabilitatea socială este un produs de marketing intern al metacorporaţiei care-şi gestionează astfel propriile poveşti de succes. Într-o astfel de perspectivă corporatistă asupra dezvoltării sociale politicile publice pot fi înţelese ca o sui generis anchetă apreciativă la nivelul „diviziei” corporatiste din comunitatea x. Temele privilegiate de discurs în ceea ce priveşte responsabilitatea corporatistă au în vedere impactul asupra publicului ţintă standardizarea responsabilităţii sociale rolul sectorului financiar (iqads.ro).

Standardizarea practicilor sociale pusă în evidenţă de Cojocaru Daniela în 2008 şi centralitatea periferică a beneficiarilor serviciilor sociale sunt semnele corporativizării socialului simultan cu fenomenul virtualizării spaţiului social prin trecerea de la faptul social imediat la faptul social mediat comunicaţional şi dăm în acest sens ca exemplu prima revoluţie „2.0” cum au fost numite recentele mişcări de stradă din Republica Moldova ce a urmat victoriei comuniştilor în urma unei presupuse fraudări a alegerilor parlamentare de la Chişinău. Reţelele sociale şi bloggingul ca formă nouă de persuasiune socială sunt astfel cadrele de derulare a unor proiecte de campanie apreciative ca răspuns la criza social-financiară pe care îndrăznim să o plasăm sub auspiciile cotiturii transmoderne (Antonio Sandu:2008). Antonio Sandu explică faptul că modificarea paradigmatică generată de noile discursuri unificatorii specifice transmodernităţii vor


solicita o criză transformaţională a societăţii post moderne a cărui început a fost pus sub semnul evenimentelor de la 11 septembrie şi a cărui continuare îndrăznim să o vedem în actuala criză economică mondială. Fundamentul crizei îl vedem a fi tendinţa de eliminare a unei societăţi bazate pe individ ca valoare şi transformarea acesteia într-o societate reţelist pluricentrică. Responsabilitatea corporatistă promovează aşadar metoda poveştilor de succes ca formă de marketing social cu scopul promovării „unicului produs al metacorporaţiei” şi anume o nouă ordine socială. Direcţia în care această nouă ordine va evolua este deocamdată impredictibilă, dar semnele decriptate la nivelul spaţiului par a îndrepta povestea de succes a metacorporaţiei spre un neouniversalism parţial cu accente spiritualizante. În acest sens aducem ca argument ascendenţa influenţei bisericilor, tendinţele eco şi proliferarea tehnicilor sociale alternative centrate pe succes printre care includem la limită şi metodele apreciative. Responsabilitatea corporatistă are în vedere programele de sprijinire a excelenţei, vezi programe precum: „Filter Design Competition 2008” organizat de Asociaţia Oricum pentru Educaţie (responsabilitatesocială .ro)

Programul Verde Cafe pentru promovarea tinerilor artişti care nu dispun de suficiente surse de promovare implementat de Asociaţia Media ORG (responsabilitatesocială.ro), atelierele de creativitate colaborativă (edituralumen.ro), Programul de Promovare a Tinerilor Cercetători (edituralumen.ro).

Toate aceste programe vizând excelenţa pun accentul pe funcţionarea corporatistă a socialului şi anume pe principiul eficienţei şi performanţei. Proiectele de tip eco sunt o altă dimensiune a responsabilităţii sociale prin întinderea corporatismului asupra vieţii private, corporaţia îşi asumă răspunderea asupra calităţii vieţii individului, nu în calitatea sa de actor social ci mai ales în acela de resursă umană. În responsabilitatea corporatistă intră şi programele destinate persoanelor în situaţie de vulnerabilitate socială tocmai datorită caracterului corporaţiei de provider universal de resurse şi servicii pentru orice categorie de clienţi. Ca element suplimentar observăm transformarea asistenţei sociale ca practică prin mutarea accentului de la intervenţia individualizată la proiecţionismul social. Rolul ONG-urilor şi a societăţii civile virează de la cel de control asupra politicului prin exprimarea civismului şi în corolar a serviciilor oferite de stat prin servicii alternative spre o funcţie normativ integratoare de ochiuri ale reţelei corporatiste în care se transformă treptat sistemul social. Responsabilitatea socială corporatistă funcţionează pe principiul delegării competenţelor prin servicii de finanţare. Finanţarea privată a serviciilor sociale, a programelor civice sau culturale prin intermediul Programelor este în fapt modelul corporatist de delegarea responsabilităţii. Modelul primar îl constituie externalizarea unor anumite servicii sau linii de producţie, modalitate prin care corporaţia îşi asigură furnizorii achiziţionându-le acele produse necesare în planul de producţie al corporaţiei. În companiile de RSC organizaţiile devin intermediari în furnizarea de servicii sociale indirecte de către corporaţia organizatoare către beneficiarii organizaţiei nonguvernamentale. Organizaţia devine astfel o subsidiară a Corporaţiei promovându-i acesteia propria filosofie socială.

Copierea de către mediul ONG a structurilor instituţionale corporatiste transformă organizaţia şi mai mult într-o subsidiară a Corporaţiei. Practica socială în astfel de campanii are la bază ciclul 4D al anchetei apreciative adaptat „Metaorganizaţia” .

Etapa I Discovery definită ca identificarea istoriilor pozitive personale şi organizaţionale, pot fi gândite la nivelul campaniilor de CSR sub forma identificării modelelor de succes în practica responsabilităţii sociale a organizaţiilor implicate şi a


indivizilor ca „profesionişti” ai practicii sociale. Identificarea modelelor de succes din socialul corporativizat pleacă de la definirea succesului ca standard al performanţei sociale. În acest sens sunt prezentate modele de bune practici, indivizi care au reuşit. Sunt analizate semnificaţiile individuale ale termenului succes pentru a putea propune ulterior o campanie de promovare a succesului.

Etapa a II-a Dream – în care indivizii îşi descriu aspiraţiile, visele, referitoare la situaţia socială a comunităţii în care trăiesc etc. În această etapă funcţionează la nivelul responsabilităţii corporatiste. Proiecţionismul social colaborativ în care se stabilesc planurile unei campanii de marketing social. Campania este propusă ţinând cont de juxtapunerea „viselor” subiecţilor comunităţii.

Etapa a III-a Design – etapă care propune o reinventare a mediului social şi anume stabilirea unor noi cadre funcţionale ale comunităţii privită ca divizia Metacorporaţiei.

Etapa a IV-a Destiny - definită ca reconstituirea reţelelor are în vedere, modificarea operantă a reţelei structurante a mediului cvasicorporativ în care individul funcţionează. Vom exemplifica în continuare cele 4 etape pe modelul Grădina verde de la Grădi aşa cum este prezentat pe site-ul responsabilitatesociala.ro

Rezumat: Terapia Ranbaxy alături de Fundaţia Comunitară Cluj a finanţat amenajarea de

spaţii verzi în 10 grădiniţe clujene, alese în urma unei competiţii de proiecte. Scopul a fost educarea copiilor în spiritul respectului faţă de natură. Aceştia s-au implicat atât în conceperea proiectelor, cât şi în lucrările de amenajare.

Cauza socială: Statisticile arată că în municipiul Cluj-Napoca suprafaţa verde actuala este de

doar 12 mp/locuitor, cu mult sub media europeană în domeniu (40 mp/locuitor). Problema lipsei spaţiilor verzi din Cluj-Napoca a fost subliniată în mai multe rânduri, de presa locala şi ONG-uri.

Proiectul “Gradina Verde de la Gradi” a fost gândit ca raspuns la două nevoi identificate în comunitatea clujeană:

− nevoia de dezvoltare a spaţiilor verzi; − nevoia de a asigura copiilor experienţe educative de tip ecologic adecvate vârstei

lor. Desfăşurarea programului: Proiectul “Gradina Verde de la Grădi” a fost organizat în perioada septembrie

2007 - iunie 2008 de Terapia Ranbaxy şi Fundaţia Comunitară Cluj. În cadrul său, grădiniţele clujene au fost invitate să participe la o competiţie de proiecte de amenajare a unor spaţii verzi în propriile curţi. În urma concursului, au fost alese 10 gradiniţe, care au primit finanţare pentru a-şi pune în aplicare proiectele.

Educatorii, părinţii şi copii au lucrat împreună atât la conceperea proiectelor, cât şi la amenajarea propriu-zisă a spaţiilor verzi. Gradiniţele s-au putut înscrie completând un formular pe site-ul Gradina Verde de la Grădi. În total, 24 de grădiniţe au intrat în concurs. Comunicarea dintre acestea şi reprezentanţii Fundaţiei Comunitare Cluj a fost permanentă pe parcursul desfăşurării proiectului. Astfel, fiecare grădiniţă a putut beneficia de consilierea specialiştilor de la Gradina Botanică ”Alexandru Borza” Cluj-Napoca cu privire la scrierea proiectelor şi la ideile de amenajare a grădinilor.


Jurizarea şi desemnarea câştigătorilor Din comisia de jurizare au facut parte reprezentanţii mai multor organizaţii:

Terapia Ranbaxy, Asociaţia pentru Relaţii Comunitare, Inspectoratul Şcolar Judetean Cluj, Gradina Botanică “Alexandru Borza”, publicaţia “Săptămâna Clujeană” şi agenţia de publicitate AD(D)VERITAS.

Printre criteriile de jurizare s-au numărat: − impactul proiectului (numărul copiilor, al părinţilor şi al educatorilor implicaţi); − schimbarea în bine pe care o aduce proiectul în activităţile zilnice ale copiilor; − descrierea clară a obiectivelor, a modului de implicare a beneficiarilor şi a

metodelor de evaluare a proiectului. Amenajarea grădinilor În februarie 2008, s-a dat startul lucrărilor de amenajare. Curţile grădiniţelor au

fost curăţate, iar suprafeţele de beton decopertate. În locul acestora au fost plantate flori, plante medicinale, legume, arbuşti şi pomi fructiferi. Lucrările au fost făcute de educatori, părinţi şi diferiţi voluntari din comunitate, ajutaţi de copii. În perioada amenajării grădinilor, reprezentanţii Fundaţiei Comunitare Cluj au făcut vizite de monitorizare la grădiniţe. Fiecare dintre acestea a beneficiat constant de consilierea organizatorilor pentru a-şi putea îndeplini obiectivele stabilite iniţial.

În iunie 2008, după terminarea amenajărilor, în cele 10 grădiniţe au fost organizate trei zile ale “Porţilor Deschise”. Membrii comunităţii clujene au fost invitaţi să viziteze în acest interval noile spaţii verzi.

Din perspectiva anchetei apreciative Proiectul ar putea avea următorul design: Etapa de explorare „identificarea unor poveşti de succes” la nivelul grădiniţelor

din localitate şi anume dacă au mai fost plantaţi copaci în curtea grădiniţelor, cu ce ocazie şi cum s-a realizat.

Etapa a II-a Dream –Concursul devine- proiecte pentru grădiniţe realizate de altfel de organizatori.

În etapa a III-a Design – organizatorii au pregătit amenajarea grădinii, etapă parcursă de organizatori, iar în etapa a IV-a Destiny odată cu plantarea efectivă a copacilor a fost realizată o premieră a grădiniţelor cu cele mai atractive grădini. În concluzie marketingul social poate utiliza tehnici apreciative ca modalitate de realizare a schimbării sociale. Modificarea discursului dintr-unul centrat pe problemă într-unul centrat pe apreciere este utilizat la nivelul practicii sociale tocmai datorită standardizării practicilor sociale şi corporativizării socialului. În acest sens prezentarea imaginii de ţară ca branding de ţară este justificată întrucât comprehensiunea socială devine din ce în ce mai impregnată de elemente corporatiste. Comunicarea socială devine marketing, identitatea devine brand, iar actorul social devine furnizor de interacţiune socială.

Conluziile cercetării

Metodologia apreciativă poate constitui o dimensiune a pragmaticii sociale la nivelul construcţiilor programelor de responsailitate socială corporatistă, cât şi la nivelul construcţiei discursului adecvat pentru campaniile de advocacy în domeniul politicilor publice.


Bibliografie :

Cojocaru, D., 2003, Ancheta Apreciativă formă a Cercetării Acţiune în schimbarea socială în Revista de Cercetare şi Intervenţie socială, vol 2-2003, Editura Lumen, Iaşi;

Cojocaru, Şt., 2005, Metode appreciative în Asistenţa Socială. Ancheta, Supervizarea şi Managementul de Caz, Editura Polirom, Iaşi;

Cooperrider, D. L. & Whitney, D., 2005, A Positive Revolution in Change: Appreciative Inquiry, Berrete Koehhler Publishers Inc. California USA ;

Sandu, A., 2008, Fizica modernă şi filosofia orientului- o viziune umanistă a universului Teză de doctorat susţinută la Universitatea Al. I. Cuza Iaşi.

Bibliografie cu caracter documentar :

Adrian, I., 2008, Percepţie echilibrată asupra vieţii, în Ziarul Ziua din Nr. 4268 de joi, 26 iunie 2008;

Curtea Constituţională a României, 2008, Sesizare asupra neconstituţionalităţii art.28 alin.(7/l) introdus prin art.unic din Legea privind completarea şi modificarea Legii audiovizualului nr.504/2002.


6. FORME ALE VIRTUALIZĂRII SPAŢIULUI SOCIAL. GLOBALISM ŞI

COMUNICARE DE MASĂ

Antonio Sandu, Ştefan Cojocaru, Simona Ponea, „Appreciative Evolution of Training Programs. Case Study: Lumen Consulting and Training Center”, în Social Research Reports, (2010:3-13), Editura Expert Projects, Iaşi



SOCIAL RESEARCH REPORTS Vol. 8/2010

�

�

�3��

�� !��"��"��#$%�&�$��$� '(��) #��&��$ ��"��'�*��"�&��

+,�� "��#��'��"%�� '� �'��-��&�� '��&��$ ��$��*��"�) #��.�

�

��$��%�� 3��

��

�� )�� %�� ,� ��, � � %� �� )�� 4/�� %�� !�� 4� �� *,� �)�� "��$ �� 5� �� %�� 6�� )�� , � �� 5�� )+�� )�� %�� ,�� 4��*�� %��4��)��4 �� 4��7��%� �)��%�� %� �)�� )�� 4 �� %� *�� 8 �� 9�� -�� *�� )��)��)�� *�� *��,� �� )�� %��)��%��)�� 6�� )�� )��)�� ,��$�� 5�6��,� � � �� +�,� �� +� �*�� )�� %�� )��+�%�� )��)� �)��

��

�

�

��!)��+� ��)��:��;/�� !�� 9�� "�� $ �� %�� *,� �)�� <�� ,� %� =��)� �� :��%�0��>��$��0� ��)��%�"��0� ��)� ��5� ��!�� /��?��(?��@�?@@��A�(B,�)�� >�� %�� $ �� %� �� ;$�� 5�� 9�C�� ,� %�5� ��>��%��,��1�2��5� ��*�� 5��)��?��(?��&�?�&D�� %��B�� 3��0� ��)��$ � ��"��0� ��)� �� 5� ��!�� /��?��33�&��AA@�� B,�)��



�

�

�?��

�� %� � �� )�� *� �� %�� )�� ,�� ,� , ��%��)��!)��)��)� � �)�� %�� %� �� )��%�� %��

E�,+�� $��5�6��,F��F�)��, � F� �� F� � �� %� *�� F� ��,��, � F� ��F� ��F� ��,F� �� F��+��



�

�

�&��

&�� !��#��

�� %�� I�� *�� 82�+')+K�� *�� %�� I�� %�� %�� $�� *�� * �� %�� N�� I�� N�� 7�� 9��

�� % �� ' �� N�� *�� %�� I�� 7 ��%,�� )�� )��,� H� *� ��9� 8��AK� �N�� %��8 ��&K��

&��/��9�!��#�� -��$��1� � ��$��

>�� %�� %�� I��N�� %��N�� '�� '�� I��7�� 9�8��3K��

5�� % �� )�� I�� %��*��

:�� 1��!��'��$��;��"��/��-��# ��1��

�� %�� *�� I�� I�� %�� *�� 5�� %�� 7�� 9��N�� %�� I�� I��%�� 7I��N��9�� N��7C�� 9��

/�� %��)�*�� I�� %�� 7�� 9� �� %��



�

�

�A��

��%��I�� 7��)��9�� ; ��9�� $�� %�� I�� I�� %�� %��%�� %�� N�� %�� %��

.��%�� I��;%��%��9�� %��7 )��'��9� ��%�� 7�� 9�� O�� I�� %�� ;R��9� �� I�� 9� �� *��%��%��%�� $�� %�� *�� I�� %��

Q�� I�� N�� I�� %�� %��7��*��9��5�� %�� I�� %�� %�� *�%�� R�� %�� *�� 7�� 9�� *�� %�� I��%��%�� I�� I�� Q�� I�� N�� %�� %�� I�� %�� *�� %�� Q�� *�� I��'��%�� %�� :��8��K��%�� %�� >��8�AA(K�� I�� I�� *�� %��N��'�� 0�� N��' �� %�� %�� %��

��$�� #��$ � ��'��# ��

<�� I�� <�� I��N�� I��



�

�

�(��

�� &�'��&(�)' ��

� ��%�� I�� %�� %�� %�� %�� %��N��' ��I��'��%��N�� *��

&�� #�� $�8�

>�� %�� %�� %�� 7 ��/�� !�� 9� �� $ �� "�� !�� "��

� �� *��%��F�� *�� %�� I��F�� I��*��

��F�� F�� %��*��F�� *�� *��F�� F�� )�� I��

*��

��

�

�

�� O�� % �� $��J$0J$0.�5�� $"�P$�� .�� J0$>C�� $�� JC0$>$�� :��>.0C�� Q� -5R.0�� C�� CQ:C0C�� 5R.5��>��/$0!.".<�5��J��/"$��



�

�

��

�� <�� >�� *�� *�%��*��

&�# �� 9��#��$ � ��'��"��/��-��

.� �� *�� N�� N�� *�� I��*�� %��

!��%�� '��%�� I�� *�� .�I�� %��%��*�� Q�� %�� %�� Q�� I� �� I��'�� N� �� %�� %�� %��I�� %��N��

<�� N�� %�� I�� %�� %�� /�� I�� '� %�� I�� %��%�� )�� '��)�� I�� %�� N�� N�� %�� I��N�� R�� C�� N�� '�� I��N�� N�� I� �� %�� '�� N�� %�� N�� %�� %��

�� -��'�$��1��9�� $�� -��!��

R�� '�� %�� %�� %�� I�� %�� I�� *�� I��



�

�

��

$�� %�� '�� *�� %�� I�� 7 ��/��!�� 9��I��%�� %�� *�� I��N�� %�� 7�� 9� �� N�� N�� N�� %�� %�� %�� I�� %�� I��'� �� I�� %��

� ��%��*��I�� 8�� K� � �� *�� !�� %�� I�� * � �� I�� 8J��&K��

� �� %�� I�� I�� *�� %�� %��N�� N�� $�� I�� 8�%��8�K��AK��R�� '�� 8 �*� � �� N�� *��K�� %�� I�� *�� N�� %�� I��

/��-��N�� %��%�� %�� %�� N�� %�� %�� )�*�� I�� *�� %�� I�� *�� *�� %�� )�� 8��K�� %�� /�� -�� I�� 8��&K��



�

�

��

�� /��-��*��J��:��J�+��

� �� %��%�� *�� %�� F�

� �� *�� N�� I��I��F�

� �� *�� F�

� �� F�

� �� *��*�� %�� N��F�

� �� %�� %�� )�� *�� 8��K��

$�� I�� *�� '�� )�� J� )�� 8�� >�� ?K� �� )�� )��*�� %�� I�� )�� >�� )� �� I�� $�� 6��,� ��%��I��A&(��

$��)�� $�� *�� :�� J� )�� *�� %�� I�� '�� *�� I�� %�� I�� I�� I��%�� O��I�� )��*�� %��I�� )��*�� %�� I�� N�� )��*�� *�� %�� %�� O�� )��*�� %�� %�� %��I��%��%�� I��



�

�

��

�� !��"��#$��

%��&��"��'$�� (�� )�� (�� (�� (� �� (�� *��(��

�� (�� (�� *�� *�� (��)��(�� (�� *�� +�� )�� (�� )�� )�� !�� (�� (�� ,,-.�$��

��

�


7. POST ISTORIA

Lector Univ. Dr. Antonio Sandu „Introducere in Filosofia Sociala”, suport de curs, (2010:76-93), Editura Lumen, Iasi



Antonio SANDU

76

DIRECŢII ALE FILOSOFIEI SOCIALE

ÎN CONTEMPORANEITATE

Orientări constructive în Filosofia Socială contemporană

Întemeiată pe judecata sintetico-apriori filosofia

kantiană se arată a fi primul semn de întrebare în faţa certitudinilor carteziene. Kant a făcut subiectivitatea şi conştiinţa de sine să rămână sub tirania (şi în conul de umbră) a unei insondabile voinţe de a ştii (Ghideanu, 2003:7). Tocmai astfel, încercarea kantiană de a întemeia metafizica naturii sub forma unei ştiinţe riguroase, este considerată de Ilie Pârvu drept cea mai „înaltă sinteză a ştiinţei moderne” (1990:160).

Postkantienii au sesizat impasul filosofiei ca ştiinţă, care nu se mai poate referi la fiinţă, ci la formele fiinţei. Postcartezienii au conceput universul ca fiind un „în sine”, transcendenţa nefiind nici negată nici afirmată ea rămânând în afara graniţelor cunoaşterii. Ştiinţa pozitivă, deşi critică dogmele, se întemeiază la rândul său, pe un set de structuri dogmatice axiomatice: ceea ce există poate fi cunoscut, ceea ce există este „un în sine” coerent în măsura cunoaşterii legilor naturii, este posibilă întrucât aceasta ascultă integral


Introducere în Filosofia Socială

77

de propriile legi. De la pozitivism la materialism a fost un singur pas. Divinitatea este exclusă din sfera ştiinţei, întrucât lumea funcţionează fără prezenţa Divinităţii în mod mecanic şi adecvat. În acest sens, Popper aşează modernitatea sub semnul înlocuirii ideii de Dumnezeu cu cea de Natură, şi construind prin aceasta o nouă religie a modernităţii în jurul ideii de Natură (1998:113).

Darwinismul a centrat materialismul ca epicentru epistemologic. Evoluţia speciilor, prin selecţii succesive, datorate unor mutaţii întâmplătoare care generează adaptări eficiente la mediu, a dat greutate acestei concepţii. Materia „se transformă” în permanenţă, viul evoluează, iar hazardul şi selecţia naturală, au făcut ca lumea să arate aşa cum arată ea astăzi. Universul infinit şi echipotent permite ca pe una din miliardele de lumi, viaţa să se dezvolte şi chiar să ajungă la conştiinţa autoreflectării. Nu există o altă finalitate a evoluţiei, decât perpetuarea speciilor. Adrian Paul Iliescu consideră că istoria gândirii moderne este o „istorie a eliminării treptate dar sistematice a transcendentului din Univers” (1989:25).

Paradigma modernă obligă filosofia să se retragă în spaţiul interiorităţii. Reducţionismului ştiinţific conform căruia „totul este aşa cum apare” dacă este corect observat, i se contrapune reducţia fenomenologică, conform căreia semnificaţia are ceea ce ne apare precum şi modul în care ne apare, punând în paranteză orice discuţie despre „cum este în sine”. Fenomenologia prin orientarea către subiect şi interioritate deschide calea refuzului mecanicismului universalizat, care pândea filosofia a o transforma în „ancilla scientie”, după ce în Evul Mediu fusese „ancilla teologiae”.

Când Auguste Comte spunea: „fizică fereşte-te de metafizică”, filosofia părea condamnată la a se manifesta


Antonio SANDU

78

doar în spaţiul analizei limbajului. Tocmai analiza discursului, realizată de postmoderni a făcut posibilă redescoperirea subiectivităţii ca redescoperire a „lumii vieţii”. În 1935, Husserl afirma că posibilitatea filosofiei ca ştiinţă riguroasă este un vis, care s-a destrămat, filosofia însăşi fiind în pericol, datorită persistenţei filosofiei „într-un raţionalism care s-a rătăcit. Criză a filosofiei, este semnalată ca o criză a culturii europene. Husserl propune o rupere de paradigmă faţă de raţionalismul rătăcit „prin redescoperirea” lumii vieţii. Husserl situează fenomenologia în coerenţă cu meditaţiile carteziene ca singura „ştiinţă subiectivă a subiectivului” (cf. Ghideanu, 1999:75-76).

Conturând posibilitatea filosofiei ca fenomenologie transcendentală Husserl prefigurează revoluţia paradigmatică din secolul XX şi centrarea postmodernismului pe subiect. Postmodernitatea are ca fundament imperativul libertăţii. Libertatea este văzută atât ca atitudine creatoare, cât şi ca respingere a imperiului formei, a oricăror cadre structurale. Postmodernitatea impune renunţarea la subordonarea faţă de formă ca expresie a suprasensibilului, şi proliferarea lumilor posibile în detrimentul lumii reale având ca fundament ontic expresia: „Dumnezeu a murit” centrul metafizic al postmodernităţii migrând de la absolut la uman: De la o interogare metafizică şi o căutare artistică a lui „Ceea ce este”, postmodernul face virajul ontic, spre „ceea ce este pentru noi” sau „Ce semnificaţie are pentru noi ceea ce este pentru noi”. Contextual, „ceea ce este” devine cantitate neglijabilă, în faţa lui „ceea ce se reprezintă”, respectiv „ceea ce putem configura”.

Digresiunea ontică pe care am făcut-o ne permite să înţelegem temeiul tendinţei spre afirmarea libertăţii ca refuz al oricărei forme. Libertatea nu mai este o necesitate



79

înţeleasă, libertatea este fundamentarea diferenţei. Dreptul de a fi diferit ne certifică nivelul de realitate. Altfel spus, cu atât exist mai mult, cu cât mai mult mă manifest ca diferit. Tirania exprimată de obsesia armonicului şi ordinii este înlocuită de obsesia promovării, ca persoană, ca grup: promovare socială, promovare politică, culturală etc.

Postmodernismul înlocuieşte onticul cu axiologicul şi îşi fundamentează misiunea prin praxis. Totul pare a se realiza pentru ca lumea să fie aşa cum pare a fi, fiindcă oricum ştim că lucrul în sine este incomprehensibil (Huzum, 2002:2). Discuţiile contemporane referitoare la „chestiunea postmodernă” utilizează în principal trei termeni: postmodern, postmodernitate şi chiar postmodernism. Majoritatea acestor analize ne conduc într-un impas care se datorează faptului, că ele utilizează, de obicei, aceşti termeni ca fiind sinonimi (2002:2). Postmodernismul este paradigma care dă cadrele interpretative şi orizontul de aşteptări a civilizaţiei postmoderne. Postmodernismul este un curent cultural ideologic iar postmodernitatea, paradigma societală, desemnând procese social-economice contemporane. Sunt avute în vedere în acest sens, recente tranziţii spre o societate sau economie postindustrială (A. Touraine), D. Bell postcapitalistă, (P. Drucker), informaţională (M. Castells), digitală (N. Negroponte, D. Tapscott), a cunoaşterii (L. Thurow), de consum (D. Lyon), a serviciilor (O. Giarini), transparentă (G. Vattimo), a spectacolului (G. Debord), încadrate în procesul mai larg de globalizare sau mondializare. Totodată, termenul de postmodernitate (Toynbee este primul care îl foloseşte în acest sens) (2002:2) desemnează ca atare o nouă perioadă în istoria umanităţii. Husserl afirma că posibilitatea filosofiei ca ştiinţă riguroasă este un vis, care s-a destrămat, filosofia însăşi fiind în pericol,


Antonio SANDU

80

datorită persistenţei filosofiei „într-un raţionalism care s-a rătăcit. Criză a filosofiei, este semnalată ca o criză a culturii europene. Husserl propune o rupere de paradigmă faţă de raţionalismul rătăcit „prin redescoperirea” lumii vieţii. Husserl situează fenomenologia în coerenţă cu meditaţiile carteziene ca singura „ştiinţă subiectivă a subiectivului” (cf. Ghideanu, 1999: 75-76).

Ca paradigmă culturală, caracteristic postmodernismului este deconstrucţia. Faptul că acest „concept” permite o derivă hermeneutică, centrifugă şi fără poli, arată dificultatea înţelegerii unei modalităţi de a gândi, a toleranţei supreme, care acceptă orice text. Omul se supune propriului său limbaj, înţelegând că, involuntar, a accepta limbajul presupune a nu încerca să-l justifici în nici un fel. Nici o interpretare a deconstructivismului, venită în maniera lui Derrida, în sensul universalităţii limbajului, nu este posibilă, pentru că orice interpretare face jocul deconstrucţiei, a indica ceea ce deconstrucţia arată cu claritate (Silion, 2002:2).

Deconstrucţia este o trecere la limită a filosofiei dinspre domeniul Ontologiei realului spre semiotica Fiinţei. Cuvintele capătă sensul pe care vrem să li-l dăm, iar metafizica devine o gramatică a fiinţei. Sensurile nu sunt prin ele însele derivate din proprietăţile obiectelor, ci atribuite în jocul comunicării, după seturi de reguli impuse aleatoriu, de necesităţile discursului. Există o diferenţă considerabilă şi fundamentală între realitate şi percepţia noastră asupra realităţii. Individul nu reacţionează în conformitate cu realitatea ci cu imaginea sa despre realitate. “Harta noastră personală poate diferi fundamental atât de realitate cât şi de hărţile altor persoane” (Sandu, 2005:74). Harta este modelul paradigmatic în care individul îşi structurează cunoaşterea



81

fiind un model cognitiv, interpretativ, bazat pe aproximaţii repetate şi pe reducerea necunoscutului la dimensiuni cognoscibile şi adecvate modelului cognitiv specific paradigmei.

Vom căuta să analizăm câteva elemente de metatext care au fundamentat postmodernismul articulat pe civilizaţia postmodernă ca dimensiune culturală. În acest sens, Tudor Ghideanu afirmă că:

“În acest moment istoric pe care Heidegger – între

alţii – l-a numit „era tehnicii planetare”, cum spuneam şi cu alt prilej, un vector de reală excentricitate a evoluţiei umanităţii face ca tehnica robotizată să contribuie la o adevărată deconstruire fatală a necesarei complementarităţi şi armonii dintre ştiinţă, artă, filosofie, religie. Faptul că problema gravă a sensului culturii şi a destinului uman trebuie scoasă de sub „teroarea” modernităţii ştiinţifico-tehnice, apare ca o dominantă a năzuinţelor de libertate în creaţia artistică şi filosofică. Pentru că arta modernistă a constituit, ea însăşi, un moment considerat astăzi ca revolut, noile experimente, noile înfăptuiri în creaţia culturală se vor a fi decis delimitate de cele anterioare” (2003:7).

Setea de libertate a postmodernismului este o reacţie

de depăşire a paradigmei mecanicist-carteziene specifică modernităţii. Dacă în modernitate ştiinţa îşi caută legitimitatea într-un metadiscurs, într-o filosofie, cum ar fi dialectica spiritului, hermeneutica sensului, emanciparea subiectului raţional, sau a muncitorului, dezvoltarea bogăţiei, în postmodernitate se manifestă „o neîncredere faţă de metapovestiri” (metadiscursuri), ceea ce conduce la o principală criză a metafizicii (Ghideanu, 2003:8).


Antonio SANDU

82

Centrându-se în deconstrucţie, postmodernismul este condamnat la a fi o hermeneutică diversificată şi polimorfică. Dacă realitatea este o structură, o construcţie, hermeneutul postmodern cercetează temeliile acestei construcţii, cât şi modalităţile sale de articulare. Derrida propune logocentrismul (pornind de la Jocurile de discurs ale lui Wittgenstein). Logosul este „fraza originală” în preajma căreia filosoful trebuie să se situeze. Jocurile de limbaj la Derrida se realizează prin schimbarea cadrului contextual al utilizării cuvintelor (2001: 1-3; 351-352).

Deconstrucţia radicală are ca etapă necesară sinteza. Naşterea transmodernismului este o nouă revoluţie semiotică, care – prin analogie cu „cotitura lingvistică” – a fost recent denumită şi definită în termeni semiotici de Traian D. Stănciulescu drept „cotitura transmodernă” (2008). În timp ce cotitura lingvistică a fost centrată pe „jocurile de limbaj”, ca o modalitate de deconstucţie-reconstrucţie a realităţii, „cotitura transmodernă” se centrează pe „jocul ontologic” generat de transparenţa la cunoaştere descris de Basarab Nicolescu (2007:64-65).



83

Realitatea ca discurs la Foucault

Una dintre descoperirile fundamentale a postmodernităţii constă în identificarea unor căi de contopire a Ontologiei ca Teorie a existenţei cu Semiotica ca Ştiinţă a semnelor şi interpretarea acestora. Dacă pentru empirişti „a fi” este echivalent cu a putea fi perceput pentru un postmodern precum Derrida sau Foucault „a spune” este echivalent cu „a face” (Creţu, 2004: 20).

„Cotitura lingvistică” generată de naşterea semioticii transferă interesul filosofic asupra discursului şi capacităţii sale de construcţie şi reconstrucţie a realităţii. Foucault analizează „discursurile” pe care noi astăzi le înţelegem ca a fi economie, biologie sau filologie, adică ştiinţe, urmărind distincţia şi-n acelaşi timp substituţia dintre „cuvinte şi lucruri”. Discursul foucaultian este mai mult interesat de puterea ce este generată de discurs şi relaţiile de putere produse de acesta. (Creţu, 2004:40).

Foucault studiază filosofia în genere şi filosofia istoriei în particular nu pentru a înţelege legile istoriei ci mai degrabă legile discursului (2004:55).

Istoria însă şi socialul sunt pretexte pentru exercitarea discursului. Modificând radical interpretarea sau mai degrabă contextul interpretării modificăm reprezentarea realităţii care pentru conştiinţă se substituie realităţii însăşi. Puterea este interioară şi constitutivă discursului.

„Puterea produce discursuri, iar discursurile produc efecte de putere” (Creţu, 2004:177). Din punct de vedere al filosofiei sociale, politice şi juridice, cel mai important text al


Antonio SANDU

84

lui Foucault îl considerăm „A supraveghea şi a pedepsi” volum în care acesta tratează problema puterii şi instituirea acesteia în spaţiul social. Faţă de marginalitate şi de devianţă mecanismele punitive investesc corpul cu relaţie de putere.

„În loc să tratăm Istoria dreptului penal şi pe cea a Ştiinţelor umane ca pe două serii separate a căror intersectare ar avea asupra uneia sau asupra celeilalte, poate asupra ambelor, un efect, după cum se vrea, perturbator, sau util, să cercetăm dacă nu există o matrice comună şi dacă amândouă nu derivă dintr-un proces de formare epistemologic, juridic, pe scurt să plasăm tehnologia puterii atât ca principiu al umanizării penalităţii cât şi al cunoaşterii omului” (Foucault, cf. Creţu, 2004:214).

Originea modernităţii poate fi văzută din perspectiva Foucaltiană în complexul ştiinţifico juridic. Normalitatea şi anormalitatea devenind obiect al justiţiei penale, aceasta îşi multiplică funcţiile încetând să pedepsească pur şi simplu, ci mai degrabă diagnosticând şi tratând (Creţu, 2004:215).

Puterea punitivă îşi organizează trei dispozitive fiecare cu propriul său discurs. Prima dintre acestea este văzută de Foucault provenind din dreptul monarhic. Puterea are rol de reglementare şi este exterioară indivizilor. Vina faţă de victimă este dublată faţă de cea de suveran ca reprezentant al legii. În cadrul acestui tip de discurs prin identificarea vinovăţiei faţă de un individ cu infracţiunea privind ordinea publică, statul şi suveranul, se produce etatizarea puterii juridice, fapt care dă naştere procurorului ca reprezentant al regelui (2004:216). Supliciul şi tortura nu reprezentau expresii ale violenţei „ci tehnici codificate ale puterii” prin care ea era întreţinută şi prin care se produce adevăr. Întrucât dreptul monarhic presupunea adevărul, acesta necesita o formă de cunoaştere care lua forma



85

anchetei. Ancheta înlocuia iniţial procedura probării din Dreptul canonic medieval care presupunea o formă de duel judiciar de confruntare directă între acuzat şi acuzator (2004:217).

Ancheta se impune aşadar ca instrument de cunoaştere şi în acelaşi timp ca tehnologie a puterii. Filosofia contractualistă introduce o reformă a pedepsei prin limitarea arbitrariului şi înlocuirea puterii absolute cu proprietatea absolută. (2004:218).

Încălcarea legii nu mai este o ofensă adusă suveranului ci societăţii în ansamblu. Crima este redefinită sub forma pericolului social. Rolul pedepsei de a apăra societatea şi nu de a răzbuna suveranul. Pedeapsa fizică este înlocuită treptat de pedeapsa simbolică şi de reprezentarea pedepsei. „Exemplul nu mai este un ritual ce se face cunoscut ci un semn care împiedică. Filosofia penală nu mai este direct retributivă ci este în special preventivă. Această filosofie duce la codificarea infracţiunilor şi individualizarea pedepsei în funcţie de riscul social. (2004:219)

Sancţiunea provine doar în urma unei cercetări ce se realizează în maniera unei cunoaşteri ştiinţifice. Această filosofie penală este bazată pe umanismul realist.

O a treia filosofie penală este plasată de Foucault în jurul instituţiei închisorii (cf. Creţu 2004:220). Obiectivul acestei filosofii penale este controlul asupra faptelor dar mai ales a posibilităţii şi virtualităţii faptei. În opinia lui Foucault introducerea noţiunii de periculozitate şi controlul virtualităţii faptei extinde pedeapsa înafara controlului legalităţii. (2004:221) Disciplinarea implică mai degrabă un control social activ decât penalitatea faptelor.

Instituţia supravegherii cu funcţie normalizatoare nu mai controlează efectele sociale ale faptei şi nu mai retribuie


Antonio SANDU

86

pedepse ca efecte ale unor acţiuni ci mai degrabă previne posibilitatea infracţiunii. Principiul de nevinovat până la proba contrarie se transformă în calculul probabilistic al riscului infracţional. Deşi Foucault nu mai precizează, din instituţia supravegherii derivă sistemul penal restaurativ, o nouă filosofie penală care urmăreşte înlocuirea pedepsei înţeleasă ca „retribuţie negativă” a unor fapte antisociale cu sancţiuni alternative (la închisoare) care să aibă în vedere restaurarea „status quo-ului” anterior săvârşirii faptei (Balahur 2005; Durnescu 2007).

Discursul umanist, spune Foucault, este rezultatul unui proces de codificare a indivizilor de clasificare a acestora sub aspectul de individ şi de populaţie. Rolul analizei filosofiei penale în ansamblul operei foucoultiene este acela de a stabili prioritatea discursului şi metadiscursului a componenţei filosofico ideologice am spune noi sau a paradigmei sociale dominante în viziunea lui Kuhn, în procesul de constituire a realităţii. „Ideologia este elementul prin care se formează subiectul cunoaşterii şi drepturi mari în relaţii de adevăr” (Creţu, 2004:224).

Foucault vede societatea modernă ca una a supravegherii generalizate difuzată în întregul corp social. În viziunea filosofului nu are loc o transformare a conştiinţei ci a stilurilor puterii care se transformă din juridică în normativă (Foucault, cf. Creţu, 2004:225). Maximizarea eficienţei şi perfecta guvernare sunt efecte colaterale ale procesului de „reinventare a societăţii în totalitatea sa pe modelul închisorii. (Foucault, cf. Creţu, 2004:226)

Filosofia socială a lui Foucault este una holistă, autorul sesizând însă amestecul discursurilor de tip individualist cu cele de tip general şi globalizant. Analiza foucaultiană deschide drumul înţelegerii realităţii sociale ca



87

pe un construct, ca pe o interpretare negociată în care „semnele sunt măşti” (Nietzsche, cf. Creţu 2004:227) cu rolul de a impune un interpretant nu de a stabili un sens. Ontologia lui Foucault este una hermeneutică, fiinţa fiind gândită cu limbajul care serveşte ca o mediere între existenţă şi lume. Este o relaţie biunivocă între omul care vorbeşte într-un limbaj şi limbajul care îl creează pe om. Experienţa limbajului este dialogică, discursivă, presupunând aşadar o alteritate. Pentru Foucault alteritatea este încărcată de eveniment fiind aşadar obiectivă. Cunoaşterea este o înţelegere a sensului (Creţu, 2004:234). Hermeneutica ca teorie a interpretării se înstăpâneşte nu doar asupra cunoaşterii ci şi a existenţei însăşi.

Foucault deschide drumul subiectivizării realităţii şi a înţelegerii acesteia ca o negociere a interpretării în cadrul unei metapovestiri.


Antonio SANDU

88

Cotitura lingvistică Strategie discursivă şi construcţie socială a

realităţii

Cercetarea acţiune tradiţională a fost definită metodologic de către fondatorul psihologiei sociale şi organizaţionale şi a dinamicilor de grup Kurt Lewin. Teoriile sale pornesc de la conceptul de analiză a câmpului de forţe ce constituie un cadru constructiv a identificării unor factori şi forţe ce influenţează o situaţie socială. Termenul de cercetare acţiune a fost introdus de Kurt Lewin în studiul Action Research and Minority Problems (1946:34-36). Cercetarea acţiune este descrisă ca o cercetare comparativă asupra condiţiilor şi efectelor diferitelor forme de acţiune socială şi a cercetărilor ce conduc spre acţiune socială. Metoda utilizează o spirală de paşi fiecare compus dintr-un circuit de tipul planificare, acţiune, identificare a faptelor sociale şi a rezultatelor acţiunii (1946:34-36). Caracteristica fundamentală a cercetării acţiune este practica cercetării colaborative şi utilizarea unor metode colaborative, constituindu-se o comunitate de practică în vederea transformării metodologiilor de rezolvare a problemelor la nivelul comunităţii vizate.

Cercetarea acţiune este o anchetă interactivă care pune în acţiune simultan procesul rezolvării de probleme cu cel de analiză colaborativă a datelor cercetării în scopul înţelegerii funcţionării şi implementării schimbărilor la nivelul organizaţiei (Reason & Bradbury, 2001 cf. wikipedia.org: Action Research). Din perspectiva semiotico-



89

hermeneutică observăm că avem de-a face în realitate cu modele de practici discursive, cercetarea având o natură calitativă specifică ce implică o latură semiotică şi fenomenologică pronunţată, în comparaţie cu cercetările sociologice tradiţionale, a căror latură cantitativă, de analiză a unor variaţii cu caracter staistic era predominantă. În cercetarea acţiune, avem mai degrabă de-a face cu practici de analiză simbolică, aplicabile unor situaţii socio-culturale particulare, probabil irepetabile.

O taxonomie a Cercetării acţiune cu referire la studiile vizând comunităţile multiculturale o propun cercetătorii Catherine Cassell şi Phil Johnson:

Cercetarea acţiune ca experiment social, este cea utilizată originar de Kurt Lewin, care fundamentându-se pe o epistemologie obiectivistă în cadrul monismului metodologic, şi care porneşte de la o presupoziţie ontologică realistă: „realitatea socială există cu adevărat, şi poate fi cercetată în mod obiectiv, duce la rezultate ce pot fi obţinute prin aplicarea unei metodologii corecte, şi descriind în mod exact realitatea socială (Cassel şi Johnson 2006:790).

Cercetarea acţiune inductivă: este de asemenea de orientare pozitivistă, urmărind accesul în mod inductiv a cercetătorilor la contextul cultural în starea sa naturală. Modelul cercetării acţiune inductivă se bazează pe o epistemologie de tip hermeneutic şi pe o semiotică a faptului social, privilegiind metodele comprehensive (bazate pe înţelegere), în cadrul dezvoltării unor metode calitative, sub forma de „Grounded Theory”, ce ghidează intervenţia ulterioară (Cassel şi Johnson 2006:792). Grounded Theory este considerată modalitatea privilegiată de investigare calitativă a socialului, care presupune construcţia categoriilor şi ipotezelor cercetării printr-un proces de interpretare a


Antonio SANDU

90

datelor colectate, mai degrabă decât utilizarea cercetării sociale pentru validarea unor ipoteze cu caracter teoretic propuse apriori de cercetător şi supuse validării (O'Connor et all, 2008:28-45). Simona Branc precizează în acest sens că Grounded Theory presupune generarea sistematică a conceptelor şi teoriilor pe baza datelor colectate, fiind o „modalitate inductivă ce porneşte de la observaţii generale,” urmând ca în procesul de analiză a datelor primare să se formeze categoriile conceputuale (2008:83). Ştefan Cojocaru atrage atenţia asupra avantajelor utilizării cercetărilor calitative şi în special a Grounded Theory în evaluarea programelor, dată fiind evitarea contaminării rezultatelor cu opinii predefinite ale cercetătorului (2007:138-151). În acest sens cercetarea calitativă are avantajul de a obţine interpretări pornind de la opiniile exprimate de cei intervievaţi şi nu de la presupoziţiile proprii. Un exemplu interesant îl prezintă Daniela Cojocaru, care analizează construcţia socială a copilăriei şi parentalităţii din perspectiva construcţionistă utilizând constrângerile epistemice ale Grounded Theory (2008: 87-98).

Cercetarea acţiune participativă: porneşte de la două presupoziţii diferite, prima fiind cea conform căreia membrii comunităţii cercetate paricipă activ la întreaga cercetare din etapa de design a cercetării până în cea de diagnosticare şi adoptarea unor strategii de acţiune, rolul cercetătorului fiind acela de facilitator (O'Connor 2008:796). O a doua perspectivă se adresează întregii comunităţi, analizându-se „nevoia de schimbare” apărută la nivelul comunităţii în proprii săi termeni. Cercetarea se bazează pe interviuri şi focus grupuri, având menirea de a putea genera o planificare strategică ulterioară, şi de a da feed back membrilor comunităţii cu privire la transformarea problemelor cu care



91

aceştia se confruntă într-o agendă organizaţională. Intervenţia - Cercetarea participatorie - vizează

participarea indivizilor comunităţii la procesele politice, cum ar fi cel de democratizare. Modelul pleacă de la teoria critică asupra proceselor de democratizare a practicilor sociale. Habermans aduce în atenţia epistemologilor modificarea experienţelor senzorial-perceptivă sub influenţa experienţei culturale, justificând astfel critica epistemologiilor de tip pozitivist (O'Connor, 2008:798).

Cercetarea acţiune deconstructivă: caracterizată de presupoziţia că limbajul, cu referire la orice tip de metanaraţiune, nu poate reda realitatea. Cotitura lingvistică propune (hyper)realitatea ca fiind constituită din serii de constructuri sociale. Se pot astfel construi tot atâtea realităţi câte modalităţi de a le descrie putem constitui (O'Connor, 2008:803). Cercetarea acţiune deconstructivistă are postmodernismul ca paradigmă constitutivă. Un model de cercetare–acţiune deconstructivistă îl propune ancheta colaborativă, propus de Trevelen (2001:261) cu aplicare la grupurile minoritare – anchetă de gen în experimentul original al lui Trevelen. Cercetătorul a facilitat realizarea unei „cercetări deconstructiviste” în cazul a 11 tinere, co-participante la cercetare, cu privire la experienţele critice din propria organizaţie. Persoanele supuse cercetării colaborative au ca sarcină reflecţia asupra propriilor patternuri interpretative şi reconstrucţiei acestora, printr-o analiză a discursului şi a presupoziţilor existente în limbajul curent. Pentru Trevelen (2001) rolul anchetei deconstructive este formarea unei noi subiectivităţi, înlocuind opoziţia latentă în faţa alterităţii pornind de la experienţa libertăţii, adoptând experienţa subiectivităţii multiple. O altă versiune de cercetare acţiune deconstructivă este în viziunea lui


Antonio SANDU

92

O'Connor construcţionismul promovat de Gergen. Se aduce în discuţie anihilarea unor semnificaţii prin „acordul democratic” asupra interpretării unui discurs (O'Connor, 2008:805). Construcţionismul este în viziunea noastră în acord cu O'Connor, un constituient al discursului postmodern şi deconstructiv, dar poate fi considerat ca punct de plecare a efortului transmodern de reinterpretare integrativă a realităţii, prin acţiunea afirmativă. În acest sens, în cadrul paradigmei afirmative, pornind de la construcţionism, s-a dezvoltat „ancheta apreciativă”. Aceasta vizează sesizarea şi amplificarea pozitivului, precum şi construcţia socialului pornind de la elementele de pozitivitate inerentă în cadrul oricărei comunităţi. În 2006 Cojocaru propune o altă teorie care are ca punct de plecare construcţionismul social numită „proiecţionism social” (2006). Proiecţionismul social, inspirat de construcţionism, afirmă crearea unor realităţi sociale multiple pornind de la propriile proiecţii, recunoscând existenţa multiplelor realităţi într-o permanentă modificare şi având o evoluţie multiliniară. Modelul nostru cu privire la construcţionismul fractalic este convergent cu această viziune proiecţionistă propusă de Ştefan Cojocaru.

O altă taxonomie pornind de la forma de participare a cercetătorului la grupul social analizat, defineşte la rândul său următoarele tipuri majore ale cercetării acţiune:

1. Ştiinţa acţiunii (Chris Argyris) îşi propune studierea designului atitudinal al persoanelor aflate în dificultate. Argyris consideră că acţiunile umane sunt programate să atingă consecinţele dorite fiind guvernate de o serie de variabile din mediu.

2. Cercetarea colaborativă (John Heron şi Peter Reason). Modelul porneşte de la ideea că toţi participanţii



93

activi la cercetarea acţiune sunt de fapt pe deplin implicaţi în aceasta în calitate de cercetători (Heron 1996: 56).

3. Cercetarea acţiune participatorie. Acest model implică toate părţile relevante în examinarea comună a acţiunilor curente văzute ca problematice în scopul de a le schimba sau îmbunătăţi. Metoda se bazează pe o reflecţie critică asupra contextului istoric, politic, cultural, economic în care acţiunea se produce (Wadsworth, 1998).

4. Ancheta dezvoltare –acţiune (Wiliam Torbert) –se bazează pe auto-transformarea acţiunilor la nivelul organizaţiei într-o manieră mai activă şi mai durabilă.

5. Abordarea teoriei vii (Witehead & Mc Niff) - cei doi consideră că indivizii generează teorii explicatorii sub influenţa propriei educaţii ce acţionează în procesul propriu de învăţare proprie cât şi a celorlalţi (wikipedia: Action Research).


8. GLOBALISM ŞI CRIZA DE SECURITATE

Madalina Virgnia Antonescu „Doctrina neo-machiavelista in contextul provocarilor globaliste”, (2005:11-41), Editura Lumen, Iasi Zsuzsanna Kacsó “Relatia NATO – PESC. Confruntare pentru securitatea colectiva?”, (2006:13-24), Editura Lumen, Iasi



11

I. Germenii [i evolu]ia noului conceptamerican de securitate

la începutul secolului XXI

A. Formarea noului concept american de securitate,urmare a schimb\rilor de structur\ interna]ional\

Sfâr[itul secolului 20 a provocat o schimbare inimaginabil\ pân\ atunciîn rela]iile interna]ionale [i în echilibrul mondial de putere. C\dereaZidului Berlinului (1989) [i reunificarea Germaniei; pr\bu[irea bloculuisovietic, începând cu dezagregarea cercurilor de state comuniste satelitaredin Europa de Est (1989) [i continuând cu implozia Uniunii RepublicilorSovietice (1991)1 care a împ\r]it Rusia între o zon\ asiatic\ de controlpierdut\ (CSI constituind o artificial\ leg\tur\ politic\ între republicileasiatice [i fostul hegemon;2 o continuare for]at\ de a men]ine o coeziuneiremediabil distrus\; o construc]ie ce nu va ajunge la dimensiunile [i laimportan]a fostului URSS) [i Europa, reprezint\ evenimentele-cheie careau anun]at sfâr[itul vechii ordini interna]ionale politice.

Dup\ 1991, SUA se g\sesc în postura unic\ din punct de vedere istoric,de a reprezenta singurul pol de putere credibil3 în a construi [i a men]ineinclusiv prin intermediul organiza]iilor interna]ionale – de tip ONU,NATO, MERCOSUR, NAFTA, prin parteneriatele strategice cu MareaBritanie sau cu Japonia) securitatea [i stabilitatea la nivel mondial. De[iîn perioada 1991 – 1999 asist\m la încercarea virtualilor poli de putere4

(Rusia, China, Marea Britanie, Fran]a, Germania) de a combate influen]ele


12

M|D|LINA VIRGINIA ANTONESCU

unipolariste, percepute ca o amenin]are iminent\ la adresa unui multi-polarism în]eles ca unic factor de stabilitate5, ca singur\ alternativ\ laanarhia interna]ional\, aceste încerc\ri se soldeaz\, în cazul crizelor re-gionale ce amenin]\ marile puteri (Cecenia în cazul Rusiei; Kosovo;Bosnia-Her]egovina – în cazul Europei de Sud-Est), cu un e[ec (privit subaspectul lipsei de credibilitate interna]ional\ c=t [i al problemei legi-timit\]ii juridice a interven]iei). Marile puteri nu pot concura (sub aspecttehnologic, militar, economic, informa]ional, politic) cu Statele Unitecare devin, la începutul mileniului trei, singura superputere a lumii (uniianali[ti o consider\ o „hiper-putere”)6.

De la izola]ionism la implicare mondial\

Al]i anali[ti politici [Brzezinski, 2000] constat\ rapida transformare aAmericii în decursul unui secol, dintr-un stat vestic izolat într-o puteremondial\ („o putere de o bog\]ie [i for]\ de domina]ie f\r\ precedent înistoria omenirii”)7. Dincolo de asemenea abord\ri hiperbolizante ale tezeiunipolariste8 se situeaz\ îns\ dilema asigur\rii securit\]ii globale prinintermediul actualelor organiza]ii interna]ionale, în]elese ca forumuri decooperare interstatal\ sau ca mecanisme ale diploma]iei p\cii dar [i prac-tica form\rii unor coali]ii ad-hoc ce evit\ responsabilit\]ile juridice, so-lu]ionând o criz\ regional\ prin prisma interesului na]ional al hege-monului coali]iei [i nu al interesului comun [i legal exprimat, al celorlaltestate.

Conceptul american de securitate, ini]ial axat pe ideea contest\riihegemonului britanic (Anglia sec. XIX, ca imperiu maritim) [i a extinderiiputerii americane în Pacific [i spre Filipine, a ap\rut odat\ cu primulr\zboi de cucerire al Americii (1898). Prin Doctrina Monroe (1823) SUA[i-au arogat statutul de unic ap\r\tor al securit\]ii din emisfera vestic\,interzicând orice tentativ\ de domina]ie a marilor puteri europene înAmerica Latin\9. Dup\ construirea Canalului Panama, domina]ia naval\ aSUA asupra Oceanului Atlantic [i Pacific era asigurat\, în paralel cuaccentuarea puterii economice (33% din PIB-ul mondial) de o cultur\axat\ pe inova]ie [i pe flexibilitatea benefic\ a îmbin\rii liberalismuluieconomic cu democra]ia. Intrarea Americii în primul r\zboi mondialdezeuropenizeaz\ caracterul ini]ial al acestui conflict, deschizând pre-


13

misele pentru un interna]ionalism la scar\ global\ al Americii, care îns\nu a produs o angajare constant\ în afacerile interna]ionale10.

Prima etap\ a form\rii conceptului american de securitate este deci,axat\ pe ideea Americii ca o insul\ continental\, concentrându-se peap\rarea ]\rmurilor sale (accentuat\ dimensiune na]ional\, cu ignorareaconsiderentelor interna]ionale)11.

Odat\ cu al doilea r\zboi mondial, europocentrismul [i preeminen]aEuropei ca pol principal de putere ia sfâr[it, iar succesoarele hegemonuluieuropean devin SUA [i URSS. Bipolarismul declan[eaz\ o competi]ieîntre principala putere maritim\ a lumii (SUA) [i URSS (ca principal\putere de uscat, de]in\toare a suprema]iei asupra p\r]ii centrale a Europei,zon\ pivot a politicii mondiale).

În aceast\ perioad\, conceptul american de securitate împrumut\ omiz\ cu adev\rat global\ [i utilizeaz\ instrumentul ideologic cât [i a-menin]area nuclear\ pentru a ob]ine victoria în R\zboiul Rece.

Unipolarismul, dup\ Brzezinski, a ap\rut odat\ cu terminarea R\z-boiului Rece [i cu dezmembrarea URSS. America s-a aflat din acelmoment (1991) într-o situa]ie unic\ (a devenit simultan, prima [i singuraputere cu dimensiuni mondiale).

America a fost comparat\ chiar cu un imperiu12 (prin puterea deatrac]ie a civiliza]iei sale liberale; prin capacitatea de a mobiliza rapidmari resurse economice [i tehnologice în scopuri militare; prin institu]iilesale ce dovedesc o organizare politic\ superioar\ [i flexibil\ fa]\ de con-servatorismul european). Spre deosebire de imperiile din vechime, A-merica se g\se[te într-o pozi]ie unic\, sub aspectul întinderii [i al u-niversalit\]ii puterii sale13.

În absen]a unui competitor credibil [i pe fundalul cre[terii plauzi-bilit\]ii teoriei „sfâr[itului istoriei” (odat\ cu terminarea R\zboiului Rece),puterea Americii se extinde la nivel global14 pe bazele culturii sale po-litice, economice, prezentate ca un element obiectiv al globaliz\rii sau caun sistem optim pentru a asigura pacea [i stabilitatea lumii. Aceast\epoc\ a triumfalismului global [H. Kissinger, 2002] proclam\ sfâr[itulconfrunt\rii între ideologiile comunist\ [i capitalist\, consecin]\ a sta-tutului SUA de superputere mondial\, f\când din interdependen]a e-conomic\ [i cultural\ a lumii secolului XXI, o ideologie globalist\ servind

NOUL CONCEPT AMERICAN DE SECURITATE DUP| 11 SEPTEMBRIE 2001


14


interesele marilor corpora]ii mondiale [i interesele stategice ale SUA:„vasalizarea” regiunii Orientului Mijlociu bogat în petrol (sprijinul a-cordat Kuweitului pentru ap\rarea teritoriului s\u [i înl\turarea agre-sorului irakian; izolarea Irakului totalitarist; alungarea talibanilor afgani[i instaurarea „democra]iei de suprafa]\” – dac\ este s\ ne raport\m lacomponenta puternic tribal\ a Afganistanului –; pr\bu[irea regimuluitotalitarist irakian [i instaurarea unei administra]ii pro-americane).

Prin urmare, conceptul american de securitate cap\t\ dimensiuni glo-bale îndat\ dup\ terminarea R\zboiului Rece, transformându-se dintr-unconcept axat pe doctrina îngr\dirii blocului sovietic, a echilibrului terorii,a cursei înarm\rii [i a înfrângerii competitorului sovietic, într-un conceptal afirm\rii f\]i[e a unipolarismului american [i al valorilor sale15. De ladimensiunea na]ional\ (ap\rarea teritoriului [i popula]iei sale) repus\ îndiscu]ie odat\ cu atentatele din 11 septembrie 2001 [i cu pr\bu[irea mituluihegemonului invincibil, se trece la un concept de securitate axat pedoctrina loviturii preventive16 (r\zboiul Americii contra terorismului in-terna]ional). Securitatea na]ional\ a SUA nu ar mai putea fi pus\ îndiscu]ie dac\ fenomenul terorist ar fi lovit [i desfiin]at prin nucleele [ire]elele sale implementate în lume17. Asocierea terorismului cu islamismul(ca ideologie post-bipolar\ contrar\ unipolarismului promovat de culturaamerican\) permite interven]ia (în scopul democratiz\rii, al pacific\riizonei, al înl\tur\rii nucleelor teroriste ca factori perturbatori [i de a-menin]are pentru hegemon [i sistemul acestuia) în Irak.

Conceptul american de securitate, a[a cum este definit în StrategiaNa]ional\ de Ap\rare a SUA (2002)18 con]ine o puternic\, aproape ob-sesiv\ latur\ antiterorist\, definind lumea în termeni manihei[ti (terori[tii[i statele care sprijin\ terorismul, contra coali]iilor de state preg\tite s\combat\, sub toate formele sale, acest fenomen perceput ca o sfidare laadresa lumii civilizate – în fapt, ca o contestare a superputerii americane).Un r\zboi anti-terorist la dimensiuni globale în care s-ar afla ca inamicidentificabil, o re]ea sau un stat suspectat a avea leg\turi cu terorismul.

Reu[it pretext pentru ap\rarea zonelor de influen]\ dar [i pentru cu-cerirea accesului la regiuni bogate în resurse strategice [i închise Americiidatorit\ unor regimuri totalitare (Irak, Iran), combaterea terorismuluiintroduce lumea unipolar\ a începutului secolului XXI într-o stare detensiune similar\ R\zboiului Rece.19


15

Amenin]area nuclear\ este înlocuit\ cu amenin]area loviturii preven-tive în cazul calific\rii de c\tre hegemon, a unui stat drept „stat rebel”(care între]ine leg\turi cu re]ele teroriste). În cazul Irakului, leg\tura dintreregimul lui Saddam Hussein [i re]eaua Al-Quaeda nefiind dovedit\, s-aapelat la justificarea „folosirii probabile în r\zboiul contra SUA, a armelorchimice [i de distrugere în mas\, de c\tre dictator” (lucru ce nu s-aîntâmplat). Prin urmare, la amenin]area cu „izolarea pe plan interna]ionala „statului terorist” [o reluare a tezei „îngr\dirii perturbatorului” dinvremea concertului de putere, îns\ de aceast\ dat\ aplicat nu poten]ialuluiconcurent la titlul de hegemon sistemic ci oric\rui stat, indiferent destatutul politic, care amenin]\ mai mult sau mai pu]in vizibil (sau asuprac\ruia exist\ suspiciunea de a reprezenta o amenin]are), hegemonul [iordinea sistemic\ pe care acesta a construit-o] se adaug\ amenin]area cuschimbarea regimului (calificat ca „sus]in\tor al unei re]ele teroriste”).Aceasta echivaleaz\ aprecierea unilateral\ a superputerii cu o condam-nare implicit\ a acelui stat („Axa R\ului”) la a fi pedepsit pe motivul c\nu se aliniaza condi]iei de a contribui la prezervarea securit\]ii sistemuluihegemonic.

În acela[i timp, dreptul interna]ional este marginalizat atunci când nucorespunde intereselor puterii americane (situa]ia juridic\ a prizonierilorafgani din lag\rele de la Guantanamo/Cuba), iar coali]iile ad-hoc suntpreferate instrumentelor juridice, negocierilor de pace din cadrul ONUsau m\surilor luate în conformitate cu ONU, pe ideea c\ sistemul de tiphegemonic trebuie p\strat prin ac]iune direct\, descuraj=nd orice ripost\.

Unipolarismul american – pozi]ie istoric\ f\r\ precedenta unui stat

Unipolarismul american (la nivel sistemic interna]ional)20 de]ine îns\[i o important\ component\ multisectorial\ (combina]ie de neegalat, înviziunea lui Z. Brzezinski, a patru domenii hot\râtoare în politica mon-dial\: extindere militar\ la nivel global; for]\ economic\; întâietate teh-nologic\; atrac]ie a culturii sale asupra tineretului lumii).

Spre deosebire de alte tipuri de imperii, Brzezinski formuleaz\ ideeaoriginalit\]ii exercit\rii puterii mondiale americane (axat\ pe un sistem



16


de institu]ii [i organiza]ii interna]ionale, pe sprijin public în angajareaunor decizii de politic\ extern\ – interven]ia Americii în cel de-al doilear\zboi mondial, ca urmare a [ocului produs de atacul japonez de la PearlHarbour). Oglindind îns\ tiparul unei sus]ineri moderate a deciziei po-litice, sistemul mondial american se bazeaz\ pe conceptul cooper\rii, peun anume multilateralism exercitat la nivel interna]ional (bazat pe valori– precum democra]ie, stat de drept, drepturile omului, economie de pia]\– strâns legate de ideea american\ de guvernare), mai degrab\ decât lanivel conven]ional (prin tratate încheiate cu alte state)21. Imitarea stiluluiamerican construie[te premisele unei func]ion\ri a hegemoniei SUA men-]inut\ printr-o structur\ complex\ de institu]ii, proceduri interconectate,generând consens, acoperind lumea cu un sistem non-ierarhic, orizontal,al c\rui centru este America.

Conform lui Brzezinski, America trebuie s\-[i dezvolte un concept desecuritate care s\ r\spund\ provoc\rilor eurasiatice22 (Eurasia fiind pri-vit\ ca o „inim\ a lumii”, a c\rei st\pânire asigur\ hegemonia mondial\).Astfel, America trebuie s\-[i construiasc\ o viziune asupra Europei con-form\ cu interesele sale (caracterul vital al men]inerii leg\turii trans-atlantice prin înt\rirea NATO; prin extinderea NATO spre Est [i prinprezen]a bazelor militare în state foste comuniste precum România, Bul-garia; o Europ\ în continuare axat\ pe parteneriatul dintre UE [i NATO,pe domina]ia american\ în cadrul Alian]ei; pe sporirea aten]iei SUA c\treviitorul rol al republicilor baltice [i al Ucrainei în contextul dublei ex-tinderi (a structurilor NATO [i UE) c\tre Europa de Est). Din aceast\perspectiv\ (a importan]ei prioritare pentru securitatea na]ional\ ame-rican\ a zonei europene) trebuie s\ ne raport\m la defini]ia pe care MartinWight a dat-o „puterii mondiale” în sens strict23 (ca „o mare putere cepoate exercita efectiv în\untrul Europei o for]\ ce este derivat\ din re-sursele sale din exteriorul Europei” (SUA [i Japonia fiind primele mariputeri ale c\ror resurse erau situate în zone non-europene) [Martin Wight,1998].

Sfâr[itul bipolarit\]ii nu înl\tur\ îns\ politica de putere, considerat\de autorii reali[ti ca o auto-corectare natural\ a sistemului interna]ional24,în vederea intr\rii într-un nou ciclu istoric.

Epoca post-bipolar\ în care America domin\ scena lumii, trecând curepeziciune de la epoca triumfalist\ („ca înving\toare în R\zboiul Rece”;


17

unipolarismul ca „apogeu [i sfâr[it al istoriei”, ca „sistem de pace u-niversal”) la cea a contest\rii (în urma interven]ionismelor în zone deconflict apar]inând sferelor de influen]\ ale competitorilor s\i: fosta Iu-goslavie [i spargerea unit\]ii de reac]ie a motorului unional reprezentat deFran]a [i Germania; Afganistan [i intrarea în sfera tradi]ional\ sovietic\;Irak implicând interesele economice tradi]ionale ale Fran]ei, Rusiei, Ger-maniei în aceast\ ]ar\ nu abandoneaz\ îns\ politica de putere. Îns\ axelede combatere a unipolarismului american tot mai ostentativ manifestat înac]iunile [i în declara]iile politice ale liderilor s\i devin tot mai fragile [inefiabile.

Conceptul american de securitate str\bate mai multe etape de definire,dup\ 1989:

1. Imediat dup\ c\derea blocului sovietic, interesul SUA a fost s\profite de vidul de securitate creat în Europa pentru a înt\ri im-portan]a militar\ [i politic\ a Alian]ei Atlantice (elaborarea nouluiconcept strategic al NATO/Roma 1991).

2. Folosirea crizei din Golf (1991) ca o ocazie pentru proclamarea„noii ordini interna]ionale” în care se vedeau deja germenii unuiunipolarism con[tient [i asumat la scar\ global\.

3. Pr\bu[irea Federa]iei Iugoslave, ca vestigiu artificial al epociibipolare [i utilizarea situa]iei de criz\ în aceast\ zon\ (momentulKosovo – 1999) pentru a dovedi eficacitatea formulei NATO („so-lu]ionarea unei crize regionale poate fi efectuat\ cu succes doar cuparticiparea Alian]ei, doar cu men]inerea leg\turii transatlantice),implicit capacitatea acesteia de adaptare, ca justificare pentru în-l\turarea criticilor axate pe caracterul s\u istoric. În paralel, seconstat\, prin folosirea tipic imperial\ a strategiei „divide et im-pera” la nivelul european, deficitul de credibilitate al UE (marileputeri europene nefiind capabile s\ gestioneze cu succes o criz\ pecontinentul european)25.

4. Momentul 11 septembrie 2001 care marcheaz\ trecerea de lainterven]ionismul umanitar” (Kosovo, Somalia, Rwanda, Mace-donia) axat pe protec]ia popula]iei civile, pe ap\rarea drepturiloromului [i restabilirea unui guvern democratic [i a stabilit\]ii re-



18


gionale, la „interven]ionismul punitiv” (Afganistan; Irak) [i la a-menin]area cu for]a.

Se inaugureaz\ astfel o epoc\ a suspiciunii permanente, un tip de„echilibru al terorii” (între re]elele teroriste ce amenin]\ hegemonul statal[i SUA ca superputere ce amenin]\ „statele indisciplinate” ale unui sisteminterna]ional unipolar).

Odat\ cu 11 septembrie, conceptul de securitate se plaseaz\ pe unteren global (ap\rarea interesului na]ional în orice zon\ a globului, dac\acesta este amenin]at în mod real sau dac\ exist\ o posibilitate credibil\de a fi contestat într-un mod care ar contraveni pozi]iei de superputere aAmericii) dar se bazeaz\ [i pe o balan]\ asimetric\ de putere (America [irestul lumii; America versus Axa R\ului; America declarând r\zboi te-rorismului interna]ional, oriunde ar fi identificat acesta). Dac\ îns\ „e-chilibrul terorii” de la începutul secolului XXI creaz\ amenin]\ri ve-rosimile [i d\ na[tere la ac]iuni concrete din partea fiec\rei tabere (SUA [ire]elele teroriste), zonele de tensiune în care ciocnirea celor dou\ ordini(cea vizibil\, unipolar\ [i cea statal\; cea subteran\, globalist\, a re]elelorteroriste) creaz\ fracturi, izbucnind la suprafa]\, aceste zone de tensiunenemanifest=ndu-se exclusiv la periferie (precum în cazul R\zboiului Rece,când nucleele celor dou\ blocuri r\mâneau „intangibile”) ci lovesc chiarhegemonul (atentatele de la WTC)26.

Din aceast\ cauz\, conceptul american de securitate devine axat peideea unei capacit\]i de ripost\ f\r\ precedent a hegemonului, pe folosireapoliticii de for]\ atât în cazul statelor care au sprijinit [i ad\postit re]eauaterorist\ ce a contestat direct hegemonul (Al-Quaeda) cât [i al statelorb\nuite de asemenea leg\turi (Irak, Siria, Iran). SUA adopt\ o politic\extern\ diferit\ de cea anterioar\ momentului „11 septembrie” (cândinterven]ionismul s\u se manifest\ prin intermediul NATO – cazul Ko-sovo). Ostentativa afi[are a unipolarismului ca politic\ de putere estecostisitoare îns\ sortit\ s\ asigure restabilirea prestigiului lezat la 11septembrie. Exploatarea politic\ a acestui tragic moment27 conduce laadaptarea politicii externe de afirmare a „onoarei” [i intereselor america-ne, la o „reputa]ie bazat\ pe putere” [H. Nicholson, 1997, citat de MartinWight, 1998]. Prestigiul american, dup\ 11 septembrie, este în]eles însensul realist (ca recunoa[tere a for]ei americane de c\tre celelalte po-poare)28. Este abandonat\ linia de pân\ atunci a urm\ririi men]inerii


19

„prestigiului democratic de leader” al SUA prin realizarea scopurilor salef\r\ a face uz de for]\ sau de a utiliza for]a cu justificare legal\, în cazulmecanismelor institu]ionale [i urmând procedurile convenite de întreagacomunitate interna]ional\.

Dup\ atentatele de la WTC/2001, America a adoptat o nou\ abordarea conceptului de prestigiu29, axându-se pe defini]ia lui E.H. Carr („pres-tigiul” în]eles ca intimidarea oric\rui posibil competitor, prin desf\-[urarea ostentativ\ a for]ei tehnologice, informa]ionale, militare a SUA;prin practicarea unei diploma]ii a implic\rii directe în orice situa]ie cupoten]ial amenin]\tor pentru securitatea SUA)30 [cf. Gilles Kepel – „Jihad.Expansion et declin de l’islamisme”; Paris, Gallimard, 2000].

Momentul „11 septembrie” poate fi în]eles sub un dublu aspect: fieeste în]eles ca o „ruptur\ istoric\” între securitatea statelor (în sensulprezerv\rii independen]ei, integrit\]ii teritoriale, supravie]uirii sale înraport cu interesele concurente ale altor state) [i securitatea sistemuluiinterna]ional (ca sistem interstatal amenin]at de pericolul terorismuluiglobal); fie privim acest moment ca pe o „reluare a istoriei”31 în careblocul ie[it înving\tor din R\zboiul Rece, este la rândul s\u contestat [ichiar atacat. Dac\ sunt for]ate s\ adopte linia unei politici triumfaliste(SUA ca hiperputere s\ restabileasc\ mitul invincibilit\]ii, prin for]\), s\instaureze la un nivel vizibil unipolarismul (pân\ atunci mascat subumbrela diferitelor institu]ii umanitare), al]i autori atribuie Statelor Uniteun rol de „constructor al haosului post-bipolar”, un fel de anarhie con-trolat\ de „singurul imperiu”32, „oaz\ de civiliza]ie institu]ional\”. Te-rorismul devine, în acest context creat con[tient de America, un factormaleabil, care justific\ abaterea de la norma interna]ional\ [i care declan-[eaz\ crearea unei fracturi între „lumea neguvernabil\” [i „centrul im-periului” ca zon\ sigur\, stabil\, ordonat\, în care legile func]ioneaz\ custricte]e, chiar îngr\dind libert\]ile cet\]enilor pentru o mai bun\ protejarea securit\]ii interne (în fa]a pericolului terorist)33.

De[i autorii reali[ti atribuie un caracter natural (nefabricat de vreoputere/grup de puteri în scopul de a servi interesele lor na]ionale) anarhieiinterna]ionale (`n]eleas\ ca absen]\ a unui guvern mondial; ca o consecin]\a caracterului suveran [i legal al statelor, ceea ce presupune existen]a uneipluralit\]i de subiecte de rela]ii interna]ionale f\r\ o autoritate superioar\ordonatoare), în secolul XXI, observ\m c\ aceasta î[i schimb\ dimen-



20


siunile: de la un tip de anarhie a statelor se trece la o provocare aacestora, sub presiunea for]elor globaliz\rii [i a unor actori non-statali(NGO-uri, corpora]ii transna]ionale, mi[c\ri religioase, opinia public\,re]ele teroriste; crim\ organizat\).

Cum poate reac]iona superputerea american\ în contextul unei anarhiide tip globalist?

1. Fie se consider\ globalizarea ca un tip de ideologie american\ post-bipolar\ („Mc-Donald-izare”), în acest caz având posibilitatea de a fidifuzat\ la nivel global în mod voluntar, controlat (caz în care agen]iiglobaliz\rii ar fi: mari corpora]ii americane; mari posturi TV americanecu monopol informa]ional; institu]ii, alian]e militare [i politice, organiza]iiinterna]ionale, NGO-uri care asigur\ canale diverse de manifestare a uneiputeri implicite34 (soft) a hegemonului în cadrul sistemului s\u), în careanarhia nu este decât un procedeu de ordonare [i re-a[ezare periodic\ acomponentelor conform intereselor stategice americane. Lumea ca un„puzzle” american prime[te îns\ impactul terorist, care declan[eaz\ în„anarhia ordonat\” a hegemonului un haos real, factor ce-i pericliteaz\Americii caracterul global al ordinii sale controlate. Terorismul, ca e-lement distrug\tor al pseudo-haosului menit s\ creeze impresia unei A-merici salvatoare, a unui centru iradiant de securitate într-o anarhie post-bipolar\, devine inamicul vizat pe toate fronturile de administra]ia a-merican\. Din aceast\ perspectiv\ poate fi interpretat articolul analistuluiamerican John Lewis Gaddis [Foreign Policy, 2002], profesor la Uni-versitatea Yale, în care strategia de securitate na]ional\ a pre[edinteluiG.W.Bush este calificat\ drept „cea mai consistent\ modificare a strategieiglobale a SUA de la începutul R\zboiului Rece”.

2. Unipolarismul american nu este îns\ de o factur\ atât de coercitiv\sau totalitar\ spre a ignora reac]ia restului lumii fa]\ de amenin]areaterorist\. Justific\rile SUA în privin]a legalit\]ii [i moralit\]ii „r\zboiuluiîmpotriva terorismului” au reprezentat o constant\ preocupare de a oferilumii imaginea unei Americi responsabile atât de a restabili ordineaintern\ [i a proteja securitatea cet\]enilor s\i (dup\ atentatele din 11septembrie) cît [i de a elimina terorismul ca fenomen global, inclusivstatele care-l sprijin\. Punând pe acela[i plan terori[tii al\turi de tirani, casurse de pericol global, SUA introduce în ecua]ia de securitate com-ponenta nou\ a ap\r\rii statale adecvat\ noilor riscuri; noul inamic global


21

este o re]ea obscur\ de indivizi, care-[i are baza în diverse teritorii na-]ionale, cu lideri fantomatici (Ben Laden) [i dispunând de o re]ea de state-sponsori.

Sprijinindu-se pe factorul fanatismului religios (r\zboiul cu „MareaSatan\”)35, lumea terorist\ ce ac]ioneaz\ din umbr\ este calificat\ dehegemonul contestat, ca o „Ax\ a R\ului”, împreun\ cu statele care osus]in (identificate de hegemon ca fiind Irak, Iran, Coreea de Nord, ArabiaSaudit\, Siria, Afganistan – lista este permanent în schimbare, hegemonulrezervându-[i dreptul de a califica un stat ca „sprijinitor al terorismului”[i implicit ca „opozant al interesului american de securitate”, precum [ide a decide momentul atac\rii acestui stat `n func]ie de interesele salestrategice).36

Principalele concepte politice în strategia de securitate a SUA/2002

Ceea ce-i situeaz\, în viziunea lui G.W.Bush, pe terori[ti la nivelultiranilor sunt armele de distrugere în mas\37 („baza legal\” pentru a-plicarea doctrinei preventive, invocat\ de americani pentru distrugereaacestor noi inamici reprezentând-o dreptul fiec\rei na]iuni de auto-ap\rare(art. 51/Cartea ONU), drept care este extins `ns\, dincolo de limitele salelegale, în viziunea american\ [i la situa]ia lu\rii de m\suri de ap\rare dec\tre o na]iune care nu este ]inta unui atac, ̀ mpotriva unor for]e ce prezint\îns\ un pericol iminent de atac”). Pornind de la noul concept de securitateastfel definit în Strategia Na]ional\ de Securitate a SUA/2002, este pre-ferat\ ac]iunea preventiv\ multilateral\ („SUA vor încerca în mod con-stant s\ î[i ofere sprijinul comunit\]ii interna]ionale”), îns\ acest sprijincap\t\ îndat\ o turnur\ unilateral\ de preven]ie („nu vom ezita s\ ac-]ion\m singuri, dac\ este necesar, pentru a ne exercita dreptul la auto-ap\rare prin ac]iuni preventive la adresa unor astfel de terori[ti, pentru anu le permite s\ loveasc\ ]ara [i poporul nostru”). Gaddis identific\ înmod clar raportul de cauzalitate între ac]iunea preventiv\ [i hegemonie(este pu]in probabil\ ideea unei renun]\ri voluntare din partea SUA înceea ce prive[te unilateralismul s\u, la pozi]ia sa ierarhic\ de „super-putere”; în acela[i timp, se constat\ inexisten]a unei coali]ii anti-ame-ricane credibile care s\ creeze un echilibru de putere).



22


În discursul s\u de la West Point, G.W.Bush extrapoleaz\ punctul devedere mai sus exprimat (unilateralism moderat, disponibilitate de coo-perare cu alte state pentru combaterea terorismului [i implicit, pentruconfirmarea la nivel interna]ional a doctrinei sale preventive) în sensulunei a doua variante (unilateralism f\]i[): „for]ele noastre vor fi suficientde puternice pentru a-i convinge pe adversari s\ nu continue dezvoltareamilitar\ în scopul dep\[irii sau egal\rii puterii Statelor Unite” (adversariiviza]i aici fiind statele, actorii clasici ai rela]iilor de putere”).

Asumarea f\]i[\ a unipolarismului de c\tre o Americ\ r\mas\ dup\R\zboiul Rece în postura de superputere unic\ presupune exacerbareamilitarismului s\u (spre un „Reich bismarkian”38) : „America are [i in-ten]ioneaz\ s\ p\streze o for]\ militar\ dincolo de orice provocare”; îm-piedicarea form\rii unei coali]ii anti-americane (prin crearea de „alian]easimetrice” cu statele candidate la integrarea în UE – România, Bulgaria,Ungaria, Polonia ca promotoare ale atlanticismului); promovarea „ex-cep]ionalismului american” (acea misiune „universal\, civilizatoare”,care vine în contrast cu „misiunile” similare ale altor actori – Fran]a,Rusia, China, Germania) ce permite identificarea Americii cu valori u-niversale umane (stat de drept, democra]ie, libertate, toleran]\).

G. W. Bush face din America un „exportator de democra]ie” (de[iinterven]ia în Afganistan nu se produce pentru a preveni distrugereavaloroaselor statui ale lui Buddha trecute în patrimoniul UNESCO ci maitârziu, ca o ac]iune punitiv\ politic\, împotriva regimului taliban spri-jinitor al rela]iei Al-Quaeda39). Înl\turarea talibanilor aduce Afganis-tanului democra]ia promis\ [i o relativ\ stabilizare regional\ („succesuldemocra]iei impuse de coali]ia american\ sub forma unui guvern mixt,asupra tribalismelor r\bufnite din înl\turarea totalitarismului). În cazulIrakului, SUA decide interven]ia pentru a încerca aplicarea unei teorii a„dominoului democra]iei” (pr\bu[irea dictaturii lui Saddam Hussein ur-m=nd a provoca înl\turarea, rând pe rând, a celorlalte regimuri opresivedin regiune [i creând condi]ii pentru o democratizare a lumii arabe).

Odat\ cu introducerea unor valori democratice în Orientul Mijlociu,totalitarismul [i islamismul radical, ca forme viciate de guvernare asupravie]ii [i condi]iei oamenilor, vor fi eradicate, eliminându-se astfel [iterenul fertil terorismului. Democra]ia devine pentru G. W. Bush un in-


23

strument global de asigurare a securit\]ii Americii [i prin extrapolare, asecurit\]ii planetei. Ordonarea sistemului interna]ional de c\tre hegemon,dup\ 11 septembrie, seam\n\ mai mult a mi[care neocolonialist\40, chiardac\ preocuparea Americii pentru justific\ri etice [i legale este constant$dat fiind caracterul juridic al comunit\]ii interna]ionale – asimilat\ deunii anali[ti, ordinii onusiene). Folosim termenul de „neo-colonialism”aplicabil situa]iei de dup\ 11 septembrie, deoarece sunt întrunite ur-m\toarele elemente:

– existen]a unui singur hegemon în sistemul interna]ional (fapt denatur\ s\ aprofundeze ruptura între vârful ierarhiei politice [i restullumii);

– inexisten]a unei structuri credibile de opozi]ie ori a unor politicicomune [i concrete de „îngr\dire” a hegemonului, din partea ma-rilor puteri;

– prezentarea compatibilit\]ii pozi]iei politice a hegemonului cuvalorile universale, umane (dreptate, pace, libertate, prosperitate,siguran]$ spre a-[i crea o baz\ peren\ de legimitate [i a men]inestatus-quo-ul;

– impunerea valorilor democra]iilor occidentale la zone ale lumiicare nu au cunoscut aceast\ tradi]ie de guvernare ([i care le percepca „imperialiste”).

Îns\ „neo-colonialismul”41, ca tr\s\tur\ a unipolarismului american,putând adopta diverse forme (de la cea „soft”, a imit\rii voluntare a stiluluiamerican de via]\; la prezen]a marilor investitori corpora]ionali americani;la prezen]a bazelor militare NATO – ca Alian]\ marcat\ de un acut de-zechilibru între superputere [i puterile unional europene – pân\ la in-terven]ia armat\, schimbarea guvernului unui stat [i impunerea unei ad-ministra]ii favorabile hegemonului) este puternic sus]inut de noua doc-trin\ american\ a r\zboaielor preventive. Atacurile de la 11 septembriepot fi interpretate [i ca un factor de con[tientizare a izol\rii superputerii(pr\bu[irea mitului turnului de filde[, al invincibilit\]ii superputerii);pentru prima dat\ de la terminarea R\zboiului Rece, America ini]iaz\ ocampanie punitiv\ [i totodat\, un r\zboi pe termen nelimitat contra te-rorismului. Acest moment tragic justific\ adoptarea unei strategii agresivede preîntâmpinare a amenin]\rilor la adresa SUA, deschiderea unei erenoi a ac]iunii ferme („to be protective to prevent threats from emerging”),



24


în care prevenirea actului creeaz\ un precedent ce tinde s\ r\stoarneordinea onusian\ juridic\ bazat\ pe respectarea suveranit\]ii, a integrit\]iiteritoriale, a neamestecului în treburile interne ale unui stat42.

B. Lumea dup\ 1989 – noi amenin]\ri [i riscuri la adresasuperputerii americane

Dac\ în R\zboiul din Golf (1991), SUA intervenea împreun\ cu ocoali]ie de state spre a restabili ordinea legal\ înc\lcat\ de agresor (Irak,ca invadator al unui stat suveran, independent, membru ONU – `n spe]\Kuweitul, considerat „o anex\ teritorial\ a Irakului”), momentul Kosovo(1999) creeaz\ o dilem\: justificarea interven]iei NATO ([i implicit, adecidentului major american) în afacerile interne ale unei ]\ri (chiar dac\aceasta este sfâ[iat\ de un r\zboi fratricid) este ea admis\ din motiveumanitare (protejarea popula]iei civile; stoparea purific\rilor etnice; res-tabilirea drepturilor individului; crearea condi]iilor pentru alegeri libere[i tranzi]ia la o guvernare democratic\)? Iat\ `ntreb\ri la care `ncerc\m s\r\spundem `n cele ce urmeaz\.

Evenimentele majore ale scenei istorice post-bipolare –factori definitorii în na[terea noului concept american desecuritate

R\d\cinile noului concept de securitate, a[a cum a fost el definit înStrategia Na]ional\/2002 pornesc de la realitatea istoric\ pe care R\zboiulRece a produs-o: c\derea blocului sovietic [i dispari]ia singurei contra-ponderi a puterii americane. Urm\toarele evenimente majore care aucontribuit vizibil sau subtil la cristalizarea doctrinei ap\r\rii preventiveca optim r\spuns al hegemonului la o lume complex\, a amenin]\rilorasimetrice sunt tot atâtea repere pentru observarea critic\ a traiectorieiunipolarismului american [i a reac]iilor sale în fa]a provoc\rilor globaliste:

– Kosovo (1999) ca testare a capacit\]ilor de ac]iune la nivel globala NATO (securitatea Alian]ei privit\ într-un context global, în careaceasta trebuie s\ dispun\ de capacit\]i rapide de interven]ie în


25

cazul crizelor regionale din afara teritoriului Alian]ei, ocrotit prinart. 3 [i 5 din tratatul de la Washington/1949). Noul Concept Stra-tegic al Alian]ei (Roma, 1991) identific\ o „concep]ie mai larg\asupra securit\]ii”, datorit\ profundelor muta]ii intervenite în con-textul de securitate (apari]ia unor riscuri sub forme complexe, careprovin din direc]ii multiple, care „]in mai pu]in de eventualitateaunei agresiuni deliberate împotriva teritoriului Alia]ilor, cât deconsecin]ele negative ale instabilit\]ilor ce ar putea decurge dingravele dificult\]i economice, sociale [i politice, înclusiv din ri-valit\]ile etnice [i litigiile teritoriale” întâlnite în state din EuropaCentral\ [i de Est).

– Afganistan (2001-2002) ca prim\ încercare de interven]ie pe bazaunor motive anti-teroriste (securitatea Americii, amenin]at\ în moddirect de un inamic ne-conven]ional, identificat ca „re]eaua terorist\a lui Ben-Laden”).

– Irak (2002-2003) ca a doua interven]ie cu justificare anti-terorist\(cu o pondere mai intens\ în dovedirea leg\turii dintre regimul luiSaddam Hussein [i de]inerea ilegal\ de arme de distrugere în mas\,decât în ceea ce prive[te liantul dintre regimul Hussein [i re]eaualui Ben Laden).

Ac]iunea preventiv\, ca miez al noului concept de securitate ame-rican43, este strâns legat\ de sintagme precum:

– „r\zboiul împotriva terorismului” (presupune o reac]ie de amploarea statului amenin]at; un r\spuns oficial al hegemonului la adresacontestatarului nev\zut; un r\spuns tradi]ional – r\zboiul – ceea cedovede[te seriozitatea cu care superputerea trateaz\ inamicul ne-conven]ional);

– „de]inerea de arme de distrugere în mas\” (asociat\ cu prezen]aunui guvern totalitar [i cu o folosire anterioar\ a unor astfel dearme pentru solu]ionarea unor crize locale);

– „înc\lcarea grav\ [i sistematic\ a drepturilor omului” (asociat\, deasemenea, cu izbucnirea crizelor etnice, religioase, a r\zboaielorcivile în interiorul unui stat; cu prezen]a unui guvern totalitaristcare nu respect\ drepturile omului)



26


– „restabilirea/instaurarea democra]iei ca o garan]ie a stabilit\]ii re-gionale”.

For]a militar\ [i tehnologic\ pe care se bazeaz\ concret noul conceptde securitate al Americii relev\ faptul ca SUA se percepe ca o megaputerenuclear\, cosmic\, maritim\, având capacit\]i militare impresionante [icheltuieli mondiale în valoare de 380 miliarde $.

Conceptul american de securitate nu poate fi discutat f\r\ a aminti decâteva elemente importante44: drepturile omului [i rolul ONG-urilor ac-]ionând la nivel global, precum „Human Rights Watch” care, în raportuldin 2002, constata grava prejudiciere de c\tre politica american\ a si-tua]iei drepturilor omului fie prin cooperarea cu state ce nu respect\drepturile omului prin ignorarea sau prin înc\lcarea acestora, fie prinrefuzul de a se supune legisla]iei interna]ionale – prin nerecunoa[tereajurisdic]iei Cur]ii Penale Interna]ionale; fie prin adoptarea unui tip delegisla]ie în materie de anti-terorism care s\ contravin\ drepturilor ce-t\]ene[ti [i celor militare pe plan intern [i interna]ional); sistemul in-stitu]ional [i conven]ional (sacrificarea interesului comun al statelor [ipopoarelor, în dorin]a de a-[i urm\ri interesul hegemonic propriu prin:refuzul semn\rii/ratific\rii acodurilor în materie de mediu; a acordurilorpentru interzicerea minelor antipersonal [i a bombelor cu fragmenta]ie, acelor privitoare la tratamentul prizonierilor de r\zboi, cu privire la pro-tec]ia propriet\]ii culturale în caz de r\zboi; o utilizare pragmatic\ ainstitu]iei onusiene, redus\ la o simpl\ anex\ a politicii externe a SUA).

Înc\ din perioada anterioar\ atentatului de la WTC, unipolarismulamerican justific\ interven]ia SUA în Kosovo ca „sprijin pentru a aducepacea [i democra]ia na]iunilor din fosta Iugoslavie”, îns\ interesul men-]inerii NATO ca leg\tur\ transatlantic\ (Bosnia ca „test al caracteruluitransatlantic al Alian]ei”, ca „teren de încercare pentru un nou NATO”)având un rol de stabilizare regional\ european\, dovede[te o criz\ deautoritate [i de coeziune la nivelul liderilor UE, lipsa unei contrapondericredibile, fie [i regionale, în fa]a interesului strategic american. În „De-clara]ia asupra Kosovo” a Secretarului de Stat american Madeline Al-bright (Luxemburg, 28 mai 1998), interven]ia NATO se dovede[te a fiaprobat\ în virtutea abilit\]ii organiza]iei de a ac]iona „creativ [i vigurosîn Bosnia”45. Ulterior îns\, oficialul american eviden]iaz\ punctul devedere al SUA în cadrul Consiliului Nord-Atlantic: desfiin]area insti-


27

tu]iilor „anti-Dayton”; prevenirea r\spândirii r\zboiului în Europa de Est(cel din urm\ fiind prezentat ca fiind cel mai important interes strategic înBosnia [i Croa]ia). La Summitul ministerial al Consiliului Nord-Atlantic,în declara]ia asupra problemei Kosovo, NATO este prezentat ca „sus-]in\tor al unei solu]ii politice care s\ opreasc\ violen]a”, ca un „furnizorde securitate în Kosovo, ca un p\str\tor al integrit\]ii teritoriale a Iu-goslaviei, ca un garant al drepturilor omului pentru to]i locuitorii pro-vinciei Kosovo, chiar o autoritate de „monitorizare” a situa]iei din Kosovo[i din jurul s\u (inclusiv efortul de a contribui la promovarea stabilit\]ii [isecurit\]ii în statele vecine – Albania, Macedonia).

Dominat de voin]a politic\ a superputerii americane, NATO creaz\,prin interven]ia sa în Kosovo46, un triplu efect: divizarea Europei (înparalel cu con[tientizarea lipsei de eficacitate a UE în reglementareacrizelor) între nucleul unional [i o zon\ cu poten]ialitate conflictual$accentuarea sentimentului de insecuritate în Europa de Est); acreditareaideii de interven]ie umanitar\; servirea interesului american de a „pacificao zon\ tulbure din apropierea UE” (de a dovedi implicit, eficacitateamen]inerii NATO ca leg\tur\ transatlantic$ [i de a atesta capacit\]ile dereac]ie ale Alian]ei la nivel global (deci în afara ariei protejate prin art. 3[i 5 ale Tratatului din 1949).

În opinia lui R. Keohane, fundamentele descentraliz\rii politicilorglobale rezid\ în prevalen]a principiului suveranit\]ii (statele care nu suntsubordonate nici unui guvern suprastatal, ONU fiind un „forum de co-operare” al statelor [i nu o autoritate ierarhic\ statelor membre) [i în auto-ajutorare (self-help). Lumea lui Keohane47 este ordonat\ în jurul su-veranit\]ii, fa]\ de care regulile, principiile, normele interna]ionale au uncaracter fragil, pentru a nu contraveni suveranit\]ii. Cooperarea inter-statal\ (institu]ionalizat\ sub forma ONU, NATO) nu poate conduce laformarea unor regimuri interna]ionale ca elemente ale unei ordini post-statale, în care suveranitatea ar deveni un concept dep\[it. Orice tip decooperare trebuie (extrapolând viziunea lui Keohane) s\ aib\ în vedererespectarea suveranit\]ii, ca principiu ordonator al lumii contemporane.

Din aceast\ perspectiv\, orice ac]iune (fie a unei alian]e militare de tipNATO, fie a superputerii [i a coali]iei care o sprijin\) ce ar tinde s\intervin\ în afacerile interne ale unui stat are caracter destabilizator,



28


deoarece pune în discu]ie „centrul de legalitate al lumii” (suveranitateastatal\).

Acestei ipoteze (care se opune ideii necesit\]ii interven]iei în afacerileinterne ale unui stat – practic\ devenit\ sistematic\ în politica extern\ aSUA de la Kosovo la Irak) îi contravine paradigma liberal\, care pune peplan secundar interesul de securitate (statul fiind privit ca un promotor aldrepturilor individului) în favoarea protec]iei [i promov\rii drepturiloromului. Campaniile de bombardamente ale NATO48 în Serbia [i Kosovosunt calificate drept exemplu de r\zboi liberal, ca o decizie acceptat\ decomunitatea interna]ional\, de a interveni spre a opri epur\rile etnice alepoliticilor sârbe; ca un tip de r\zboi care creeaz\ o clasificare între stateletotalitare [i cele democratice, dar mai ales care conduce la concluzia ce vafi vehiculat\ în motiva]ia american\ a interven]iilor sale ulterioare în altecrize, conform c\reia statele totalitare prezint\ un poten]ial destabilizatorpentru afacerile interna]ionale.

Aceast\ asociere va reprezenta, al\turi de cea dintre terori[ti [i tirani,cele dou\ premise ale interven]ionismului american, [i un nou fundamentpentru conceptul american de securitate definit în 2002.

Momentul 11 septembrie 2001 – o ruptur\ fa]\ desecuritatea tradi]ional\

Odat\ cu 11 septembrie 2001, clasificarea na]iunilor lumii dup\ criteriiideologice dualiste („totalitarism distructiv/libertate [i egalitate” – dis-cursul pre[edintelui G. W. Bush, West Point, New York, 1 iunie 2002)trebuie s\ fie dep\[it\. Strategia Na]ional\ a Americii insist\ atât în pre-ambul cât [i în capitolul I asupra unei viziuni idealiste a rolului SUA(„Pax Americana” exprimat\ în sintagma „vom lupta întotdeauna pentruo pace just\, care s\ favorizeze libertatea”) ca garant al echilibrului întreputeri (o condi]ie pentru men]inerea pozi]iei sale unipolariste necontestateeste stabilirea de bune rela]ii între marile puteri). Acest rol de arbitruîntre principalii poli de putere ai planetei ar plasa America, a priori, într-o pozi]ie olimpian\, distan]at\ atât de marile conflicte de interese (celeale marilor puteri) cât [i fa]\ de restul lumii („SUA posed\ o putere [i oinfluen]\ f\r\ precedent [i neegalat\ în lume”). Acest discurs ar putea fi


29

dovada triumfalismului american, a constat\rii realiste a unui statut istoricinedit pentru o mare putere (aceea de a nu avea rival comparabil).

Conceptul de securitate american împrumut\, din aceast\ cauz\, va-len]e universale, se dedic\ realiz\rii unei „Pax Americana”49, se con-verte[te într-un instrument de promovare a principiilor libert\]ii, a so-ciet\]ii libere, la nivel global. America, dincolo de con[tientizarea pozi]ieisale (de „imperiu universal”) consider\ perioada post-bipolar\ drept „ofereastr\ de oportunitate” pentru asumarea unor obliga]ii f\r\ precedent.Latura ofensiv\, civilizatoare exprimat\ în Strategia Na]ional\ de Se-curitate („vom depune eforturi pentru ca acest moment de influen]\ s\ seconverteasc\ în decade de pace, prosperitate, libertate”) se îmbin\ cuaceea defensiv\, de securitate („trebuie s\ ap\r\m de aceste noi amenin]\riNa]iunea noastr\, alia]ii [i prietenii”).

În capitolul III, unipolarismul american se compar\, la nivel de for]econven]ionale, cu un inamic nou [i din afara lumii interstatale (terorismul)care sfideaz\ hegemonia sa „f\r\ precedent”: „conflictul a început întermenii [i la timpul ales de al]ii. Se va sfâr[i într-un mod [i într-o or\ pecare noi le vom alege. Securitatea Americii trebuie ap\rat\ în fa]a unuifenomen global („violen]a politic\ motivat\, premeditat\, perpetuat\ îm-potriva nevinova]ilor”) care nu are nici o scuz\ („no cause justifies terror”)[i cu care nu se poate negocia. R\zboiul dintre hegemon [i terori[ti estetotal („nu vom face nici o diferen]iere între terori[ti [i cei care îi a-d\postesc sau le vor furniza ajutor, în mod voit”).

Este subliniat caracterul inedit al luptei împotriva terorismului glo-bal50, fa]\ de oricare alt r\zboi istoric. Aceast\ lupt\ are o durat\ ne-determinat\, este purtat\ pe mai multe fronturi împotriva unui inamic„f\r\ fa]\”. „Lumea civilizat\” este opus\, în termeni manihei[ti, „noilorbarbari” (terori[tii [i statele sus]in\toare).

Conceptul de securitate al Americii are atât o latur\ na]ional\ (pro-tec]ia teritoriului în fa]a atacurilor teroriste), cât [i una global\ (datorit\nevoii de a raspunde propor]ional cu gravitatea pericolului, deci tot la unnivel global) care include urm\toarele ac]iuni:

– destr\marea [i distrugerea organiza]iilor teroriste cu ac]iune global\[i atacarea corpului lor de decizie;



30


– încurajarea partenerilor regionali de a-[i coordona eforturile [i dea izola terori[tii (localizarea amenin]\rii teroriste într-un anumitstat atrage acordarea „sprijinului” automat al Americii c\tre acelstat, în vederea elimin\rii re]elei de terori[ti de pe teritoriul s\u);

– cooperarea cu statele aliate pentru a destr\ma re]elele de finan]areale terorismului;

– identificarea [i blocarea surselor de fonduri pentru terorism; în-ghe]area conturilor terori[tilor [i a sus]in\torilor acestora; inter-zicerea accesului terori[tilor la sistemul interna]ional financiar;protejarea actelor de binefacere legitime spre a nu fi preluate abuzivde terori[ti; prevenirea mi[c\rii de conturi a terori[tilor prin re]elefinanciare alternative.

Securitatea Americii introduce un concept activ asupra rolului super-puterii51 („our best defence is a good offense”) de a combate eficientamenin]area terorist\: crearea unui Departament de Securitate Intern\; onou\ comand\ militar\ unificat\ [i o fundamental\ reform\ a FBI; un plande asigurare a securit\]ii interne care s\ includ\ fiecare nivel de guvernare;cooperarea cu publicul [i cu sectorul privat. A proteja America, într-olume globalizat\, semnific\ îns\ [i sus]inere din partea alia]ilor [i a pri-etenilor, o cooperare înt\rit\ (îns\ deocamdat\ neinstitu]ionalizat\ într-oform\ nou\ [i adecvat\ acestui tip de amenin]are). Cooperarea cu in-stitu]iile interna]ionale specializate (ONU) sau cu actori non-statali pre-supune, în viziunea Americii, ap\rarea, în ultim\ instan]\, a valorilordemocratice [i a stilului de via]\ american (de unde se pot deduce r\-d\cinile civiliza]ioniste ale conflictului, într-un sens huntingtonian).

„B\t\lia împotriva terorismului interna]ional” presupune o stategieglobal\, în care SUA s\ fac\ uz de pozi]ia sa „f\r\ precedent”:

– folosirea întregii influen]e a SUA [i cooperarea înt\rit\ cu prietenii[i alia]ii pentru scoaterea în afara legii interna]ionale a tuturoractelor de terorism, precum s-a procedat în istorie cu fenomenulsclaviei, al pirateriei, al genocidului (prin norme care s\ le declareilegale, cu opozabilitate erga omnes [i valoare imperativ\, de iuscogens);

– sus]inerea unor guverne moderate [i moderne în lumea musulman\(pentru combaterea condi]iilor [i a ideologiilor care promoveaz\terorismul);


31

– diminuarea condi]iilor care stau la baza terorismului pentru i-dentificarea resurselor terorismului;

– utilizarea diploma]iei publice efective pentru promovarea liberuluiflux de informa]ii [i idei în vederea sus]inerii unui curent de-mocratic în societ\]ile conduse de guverne ce sponsorizeaz\ te-rorismul global.

Re]elele vizate `n acest „r\zboi” sunt organiza]iile teroriste care ac-]ioneaz\ la nivel global, precum [i orice terorist sau stat sponsor52, careinten]ioneaz\ s\ dobândeasc\ sau s\ foloseasc\ arme de distrugere înmas\ (un concept de securitate extrapolat, în ceea ce prive[te identificareainamicului, la orice entitate statal\ sau nu, care perturb\ stabilitateasistemului unipolar de putere, indiferent de regiunea producerii atacu-lui)53. Condi]ia pentru o ac]iune preventiv\ a Americii (o „autosesizare” ahegemonului, indiferent dac\ are sau nu sprijinul comunit\]ii interna-]ionale) este caracterul terorist al atacului unei entit\]i; caracterul teroristal unei organiza]ii (cumulat cu o influen]\ [i o activitate la nivel global aacesteia); caracterul de „sponsor al terorismului” al unui stat. Leg\turade cauzalitate dintre statul vizat [i ac]iunea de „a furniza ajutor tero-rismului” este dovedit\ în mod clar, în viziunea Americii, de dobândirea(cump\rarea, p\strarea în depozit, posesia, traficul) sau de utilizareaarmelor de distrugere în mas\. Se ajunge astfel la situa]ia în care orice statce de]ine pe teritoriul s\u, cu orice titlu juridic, stocuri de arme dedistrugere în mas\, indiferent c\ face parte din „na]iunile civilizate”(grupul marilor puteri sau coali]iile pro-americane ad-hoc) sau nu (statele„lumii a treia”) s\ cad\ a priori sub calificarea unilateral\ american\, dea fi considerat „stat sponsor al terorismului”. Aceast\ fraz\ din capitolulIII al Strategiei Americane/2002 con]ine temeiul de facto (politic, de[iSUA încearc\ o acreditare interna]ional\ a doctrinei preventive ca mijloclegal [i permis de combatere a terorismului global) al interven]iei în Irak(2002-2003).

Securitatea Americii presupune, dup\ atentatele din 11 septembrie, oap\rare a teritoriului [i poporului american, a intereselor na]ionale interne[i externe prin identificarea [i distrugerea amenin]\rii înainte de con-cretizarea acesteia printr-un atac direct asupra SUA („before it reachesour borders”).



32


Unipolarismul american se face sim]it atât în ceea ce prive[te auto-sesizarea în a interveni împotriva oric\rei amenin]\ri la adresa SUA,indiferent de regiunea în care se materializeaz\; în distan]area de co-munitatea interna]ional\ (relativizarea suportului acesteia ca temei alac]iunii sale); în exacerbarea dreptului s\u la auto-ap\rare (ca suport legalal doctrinei preventive) în detrimentul altor drepturi interna]ionale (pre-cum amestecul în treburile interne ale unui stat) [i al consim]\mântuluijuridic al organiza]iilor interna]ionale abilitate (ONU); în înt\rirea con-trolului asupra sistemului interstatal (toate statele fiind privite prin prismainteresului de securitate al Americii, în calitate de participante, cu sau f\r\voia lor, la r\zboiul purtat de hegemon cu terorismul global). Astfeltrebuie interpretat\ [i erijarea SUA într-o instan]\ suprastatal\, care con-sider\ rela]iile interna]ionale ca un sistem de raporturi de putere întreAmerica [i restul lumii, iar politica global\ ca o extindere a politiciiexterne americane54 (în sensul conform\rii întregii lumi la strategia na-]ional\ a SUA; a particip\rii la r\zboiul generalizat al „lumii civilizate”împotriva „r\ului”; a adapt\rii intereselor na]ionale la interesul american).

În timp ce pozi]ia hegemonului este flexibil\ (acesta arogându-[idreptul de a porni la acest „r\zboi” [i singur, în cazul opozi]iei sau lipseide sprijin a comunit\]ii interna]ionale; construind coali]ia ad-hoc de „alia]i[i prieteni”; al\turând restul lumii atunci când consider\ c\ are nevoie deo legimitate de facto asupra unei ac]iuni anti-teroriste pentru demersuls\u, în numele unor valori universale în numele c\rora lupt\ (pace, li-bertate, siguran]\), situa]ia comunit\]ii interna]ionale r\mâne ambigu\,dac\ nu destul de ingrat\: pasivitatea sa apare ca un inevitabil efect alunipolarismului.

Fie c\ particip\ la r\zboiul contra terorismului, fie c\ prefer\ o stare deexpectativ\ sau c\ încearc\ s\ formuleze credibil un protest la adresadeciziei unilaterale a hegemonului (îns\ fragilitatea coali]iilor anti-a-mericane este propor]ional\ cu con[tientizarea caracterului de hiper-pu-tere a SUA, a dispropor]iei covâr[itoare dintre protest [i for]a liderului)55,societatea interna]ional\ este destinat\ unei pasivit\]i, unei prezen]e sim-bolice fa]\ de voin]a hegemonului. În etapa de „lider al lumii”, de „imperiula apogeu” pe care o traverseaz\ actualmente America [Brzezinski; Kis-singer], comunitatea interna]ional\ nu mai reprezint\ (mai ales dac\ ne


33

raport\m la ONU, organiza]ie al c\rei apogeu a fost echilibrata admi-nistrare a tensiunilor [i contactelor dintre cele dou\ blocuri [i mi[careanealian]ilor) decât o referin]\ istoric\, având o valoare simbolic\ pentruhiperputerea american\.

Nevoia de legitimitate (pentru acreditarea ideii viabilit\]ii sistemuluiunipolar, a bunei func]ionalit\]i a acestei formule având în frunte unleader democratic, promotor al valorilor universale umane, ap\r\tor allegalit\]ii [i stabilit\]ii sistemice) de care trebuie s\ ]in\ cont America, îndimensiunea sa interna]ional\, se centreaz\ tot mai pu]in pe consim-]\mântul celorlal]i [i tot mai pregnant pe auto-legitimitate. America estepentru sine surs\ de legitimitate interna]ional\; suveranitatea sa se extra-poleaz\56 la o dimensiune extra-teritorial\, se absolutizeaz\57 (devremece politica SUA se confund\ cu valorile universale umane). Leg\turadintre pace, libertate, toleran]\ [i America se concretizeaz\, la nivel in-terna]ional, prin raportarea superputerii la sine îns\[i. Odat\ amenin]atevalorile americane, este amenin]at\ întreaga lume ce a adoptat acestevalori („na]iunile civilizate” contra „barbarilor terori[ti”)58. Se ajunge lapericuloasa asociere a „lumii exterioare” (non-occidentale; care nu aadoptat valorile [i stilul de via]\ american) cu „barbarii”, cu un poten]ialpericol la adresa lumii civilizate59. „Pax Americana” trebuie s\ asigurestabilitatea acestei lumi (amenin]at\ în persoana liderului – simbol) fieeliminând „barbarii” (ca „poten]iali terori[ti”), fie civilizând „lumea ex-terioar\” (exportând democra]ie). Securitatea, îndat\ ce ne raport\m laAmerica, trebuie în]eleas\ într-un sens larg: ea presupune distrugereare]elelor teroriste; cooperarea cu alte state pentru înl\turarea conflictelorregionale; prevenirea poten]ialelor amenin]\ri; ini]ierea unei epoci decre[tere economic\ global\ (exportarea modelului economiei de pia]\);construirea unei infrastructuri democratice [i l\rgirea cercului de dez-voltare al societ\]ilor deschise presiunilor comer]ului [i interven]iilor, ca„motoare reale ale cre[terii economice”; cooperarea cu alte mari puteri(men]inerea, în paralel cu discursul triumfalist al Americii – ca „su-perputere f\r\ precedent”, a unui multipolarism formal).



34


Terorismul global [i „Axa R\ului” – dou\ noi riscuri laadresa Americii

„Axa r\ului” (format\ exclusiv din state non-occidentale)60 devine oconcretizare a ideii de „legitimitate unipolar\”, de plasare a anumitorzone, de o manier\ unilateral\, în afara a ceea ce reprezint\ la un momentdat „comunitatea interna]ional\” (concept vag, cu un con]inut permanentschimb\tor, în func]ie de interesele marilor puteri care guverneaz\ sis-temul).

„Axa r\ului”, în viziunea Americii, înglobeaz\ state cu un sistem deguvernare totalitarist (Coreea de Nord, Irak, Iran, Afganistan)61, ma-joritatea din lumea arab\ (suspectate de SUA ca având tradi]ionale leg\turicu terorismul), de]in\toare de arme interzise de comunitatea interna-]ional\. Con]inutul „Axei r\ului” (exclusiv statal) este în permanent\schimbare (eliberarea Afganistanului de tirani sau pr\bu[irea regimuluilui Saddam Hussein creeaz\ spa]ii ce sunt completate cu „poten]iale ]inteale r\zboiului anti-terorist”: Libia, Siria, Iran, Arabia Saudit\). Se for-meaz\ astfel o „Ax\ a r\ului” flexibil\, cu entit\]i statale înlocuibile f\r\ca no]iunea de „outsider” s\ se piard\. Dat fiind durata nelimitat\ a„r\zboiului înpotriva terorismului”, inamicii statului se succed, laolalt\cu succesele coali]iei ad-hoc, f\r\ s\ fie întrev\zut\ o perioad\ „post-terorist\”.

Puterea unipolar\, la apogeu, î[i dovede[te eficacitatea angrenândlumea într-un conflict planetar împotriva unui du[man identificabil dinprisma intereselor americane (de ce tocmai Afganistanul a fost atacatdup\ 11 septembrie, de ce apoi Irakul?). Terorismul devine justificareaoptim\ pentru interven]ia înpotriva oric\rui stat. A fi eficace înseamn\ aexista, a ]ine sub control toat\ complexitatea sistemului de rela]ii inter-na]ionale actual. America trebuie s\ fac\ dovada unipolarismului, s\conving\ lumea de caracterul „f\r\ precedent” al domina]iei sale. Aceast\nevoie de legitimitate, de a fi acceptat\ de comunitatea statelor devine unparadox, în condi]iile în care SUA se definesc f\]i[ ca surs\ de legimitate,ca un centru unic de putere [i ca promotoare a valorilor universale umane-de unde [i dimensiunea de autoritate global\.

Asumarea obiectivului de a destr\ma [i de a distruge re]elele teroristeimplic\ [i interzicerea sponsoriz\rilor viitoare, a sprijinului [i acord\rii de


35

ad\post terori[tilor, inclusiv prin „obligarea statelor din sistemul unipolarde a-[i asuma responsabilit\]ile suverane”62.

Aceast\ constrângere (combinat\ cu folosirea instrumentelor de con-strângere) a statelor de a le determina s\ refuze, în virtutea dreptului lorsuveran, a acorda azil politic sau de a primi, cu orice titlu, persoanecalificate de administra]ia SUA drept „terori[ti”, reprezint\ o alt\ con-cretizare a „rela]iilor interna]ionale ca o continuare a politicii externe aSUA la nivel global”. Statele în cauz\ sunt reduse la simple entit\]ifunc]ionale ale sistemului unipolar, care-[i folosesc intrumentele specificede care dispun, sub constrângerea/convingerea exercitat\ de SUA, pentrua realiza obiectivele stabilite de SUA în Strategia Na]ional\ (cap.III, pag.6). Dar, suveranitatea presupune [i dreptul unui stat de a-[i alege singurpolitica extern\, deci nu exist\ compatibilitate între acest atribut al su-veranit\]ii [i constrângerea exercitat\ de hegemonul sistemului asupra sapentru a-l determina s\ ac]ioneze conform voin]ei sale.

Chiar dac\ acest stat este un participant în r\zboiul anti-terorist, o-biectivele de combatere ale acestui fenomen global sunt înscrise în con-ven]ii (încheiate de state în condi]ii de deplin\ egalitate juridic\), iarstatul în cauz\ le va respecta ca parte a obliga]iilor sale de stat suveran (cao consecin]\ a suveranit\]ii sale). SUA pot cel mult s\ invoce respectareaobliga]iilor juridice asumate în mod liber de un stat, existente în acteinterna]ionale referitoare la combaterea terorismului, îns\ nu pot pretindeca prin „convingere sau constângere” unilateral\ (în afara cadrului in-stitu]ional interna]ional cu competen]e în materie) s\ determine statul încauz\ s\ adopte linia de ac]iune dorit\. Referirea la „responsabilit\]ilesuverane” nu este compatibil\ cu ac]iunea de convingere/constângereexercitat\ asupra unui stat, ci dimpotriv\, o înc\lcare a suveranit\]ii aceluistat printr-o calificare unilateral\ (ne raport\m la prevederile StrategieiNa]ionale, ca act intern) a pozi]iei [i rolului unui stat în „r\zboiul contraterorismului” (ini]iat [i purtat de SUA, conform viziunii exprimate înStrategia National\ de Securitate, cu sau f\r\ alia]i).

O alt\ latur\ important\ a conceptului american de securitate con-stituie, în contextul unei lumi globaliste (în care interconectarea crescut\a componentelor sistemice determin\ o sporire a riscului de împr\[tiere aunui conflict global), angajarea SUA în solu]ionarea crizelor regionale63,în cadrul unor coali]ii ad-hoc. Dac\ în cazul r\zboiului contra terorismului



36


(cap. III) nu este f\cut\ nici o men]iune asupra caracterului limitat alresurselor SUA în a purta un asemenea tip de r\zboi, cap. IV (Cooperareapentru îndep\rtarea conflictelor regionale) con[tientizeaz\ de o manier\sobr\ realitatea resurselor politice, economice, militare limitate în a-tingerea acestui tip de priorit\]i globale. Referirea imediat\ la meca-nismele interna]ionale (institu]ii; rela]ii de cooperare) de administrare acrizelor locale; viziunea realist\ asupra capacit\]ilor limitate de „spri-jinire” a celor care nu au dorin]\ sau preg\tire de a-[i rezolva conflicteleconstituie o abordare contrastant\ în raport cu tonul mobilizant [i a-pologetic din cap. III.

Prioritatea, în cadrul sferei conceptului american de securitate, o con-stituie cert, indeplinirea obiectivelor propuse în cap. II; mobilizareafor]elor hegemonului în „r\zboiul împotriva terorismului” este total\,datorit\ contest\rii directe” a for]ei SUA de c\tre Al-Quaeda (în atentateledin 11 septembrie) [i par]ial\, condi]ionat\, în cazul solu]ion\rii crizelorlocale de pe glob, SUA fiind în acest caz mai mult preocupat\ de co-operarea cu partenerii, de respectarea cadrului interna]ional.

„Statele rebele” [i amenin]area cu arme de distrugere în mas\

Cea de a treia latur\ a conceptului american de securitate este cuprins\în capitolul IV [i are ca obiect prevenirea inamicilor SUA de a amenin]acu arme de distrugere în mas\ sistemul unipolar (alia]ii, prietenii SUA)sau însu[i hegemonul.64

Con[tientizarea caracterului asimetric al noilor confrunt\ri65 („stateslabe, grupuri mici de]inând o putere catastrofic\ de a lovi marile na-]iuni”), a „posibilit\]ii de [antaj asupra marilor puteri”, a schimb\rilor înmediul de securitate ulterior R\zboiului Rece determin\ din partea SUA ostrategie axat\ pe urm\toarele componente:

– eforturi de contraproliferare a armelor de distrugere în mas\ (axatepe principiul ap\r\rii fa]\ de aceast\ amenin]are înainte de con-cretizarea acesteia);

– înt\rirea eforturilor de neproliferare în vederea prevenirii ca„statele rebele” [i terori[tii s\ achizi]ioneze materiale, tehnologii,expertize necesare pentru de]inerea armelor de distrugere în mas\;


37

– înt\rirea diploma]iei, controlul armamentelor [i al exporturilormultilaterale precum [i înt\rirea asisten]ei pentru reducerea ame-nin]\rilor privind implicarea statelor [i terori[tilor de a c\uta a-chizi]ionarea de arme de distrugere în mas\;

– interzicerea materialelor [i tehnologiilor necorespunz\toare, cândacest lucru constituie o necesitate;

– construirea de coali]ii pentru sprijinirea acestor eforturi (este a-mintit angajamentul G-8 de a aloca 20 bilioane $ unui parteneriatglobal împotriva prolifer\rii armelor de distrugere în mas\);

– preg\tirea SUA de a r\spunde efectelor armelor de distrugere înmas\ utilizate împotriva alia]ilor, a prietenilor ataca]i sau a for]eloramericane aflate în str\in\tate.

Din aceast\ perspectiv\, conceptul american de securitate trebuie s\r\spund\ în mod adecvat noului context interna]ional de securitate:

– America începe s\ con[tientizeze imposibilitatea unui r\spunssingular66 în fa]a noilor riscuri de securitate (datorit\ incapacit\]iide a descuraja un atacator poten]ial; datorit\ caracterului iminent alnoilor amenin]\ri; datorit\ dimensiunilor unei pagube poten]ialecreate de armele de distrugere în mas\ );

– strategia SUA în combaterea prolifer\rii armelor de distrugere înmas\ se axeaz\ tot pe doctrina preventiv\ („we cannot let outennemies strike first”).

Prezen]a „statelor rebele” (asociat\ cu aceea a terori[tilor) extrapoleaz\factorul insecuritate de la un nivel sub-statal, globalist (terorismul, caactor de tip nou) la nivelul sistemului interstatal, f\când dintr-un actorpolitic interna]ional o amenin]are globalist\.

Armele de distrugere în mas\ sunt în mâinile „statelor rebele” in-strumente de intimidare împotriva vecinilor; de [antaj înpotriva SUA [i aalia]ilor s\i; sunt considerate a fi „cele mai bune mijloace de a dep\[isuperioritatea conven]ional\ a SUA”:

În no]iunea de „stat rebel” sunt incluse atît entit\]i statale care spon-sorizeaz\ terorismul cît [i cele care urm\resc achizi]ionarea armelor dedistrugere în mas\.



38


R\spunsul Americii la aceste riscuri se dore[te a fi „o adaptare a con-ceptului amenin]\rii iminente la capacit\]ile [i obiectivele inamicilorglobali[ti (terori[ti, state rebele)67. Capitolul IV caracterizeaz\ tipul de„stat rebel” ca fiind o entitate ce-[i brutalizeaz\ popula]ia, cheltuindresursele na]ionale pentru îmbog\]irea liderilor; ignor\ [i dispre]uie[tedreptul interna]ional; î[i amenin]\ vecinii [i încalc\ tratatele interna]ionalela care este parte; are inten]ia de a achizi]iona arme de distrugere în mas\[i alte tipuri de tehnologie militar\ avansat\ pentru a le utiliza ca a-menin]are sau în mod ofensiv (pentru a îndeplini proiecte agresive); unstat care sponsorizeaz\ terorismul global68; care respinge baza de valoriumane [i care ur\[te SUA cât [i orice lucru care deriv\ din aceasta.

Dup\ descrierea atributelor (instrumente cumulative) necesare iden-tific\rii în sistemul unipolar al unui „stat rebel” (ca amenin]are implicit\la adresa SUA), sunt descrise anumite state (Irak – în R\zboiul din Golf,Coreea de Nord – ca principal stat ce se aprovizioneaz\ cu rachete ba-listice), ce constituie implicit pilonii „Axei R\ului”, laolalt\ cu „alte staterebele” (nenominalizate, îns\ l\sând deschis\ Axa pentru o ulterioar\completare). Termenul de „Ax\” sugereaz\, `n acest context, o coali]ievoluntar\ de state având caracteristicile descrise mai sus, unite prin in-teresul comun de a contesta prin mijloace neconven]ionale (terorism,arme nucleare) hegemonul american. Or, realitatea politic\ sugereaz\faptul c\ „statele rebele” atacate de America (Irak, Afganistan) sau i-dentificate ca atare (Iran, Coreea de Nord, chiar [i Arabia Saudit\ – înanumite momente de tensiune) nu formeaz\ un grup solid [i credibil de„opozi]ie” a superputerii americane ci sunt ]inte ale aprecierii, presiunii [ideciziei americane, în func]ie de interesele sale de securitate: a înl\turaposibilii contestatari („micile state” care dispun de arme neconven]io-nale). Pe de alt\ parte, America are ca obiectiv strategic între]inereacolabor\rii între marile puteri (prin formarea de „coali]ii ale libert\]ii” –discursul lui G. W. Bush/West Point/iunie 2002 – inclusiv prin înt\rireacooper\rii la nivel interna]ional – UE, NATO, în special).


39

„Ac]iunea preventiv\” – r\spuns adecvat la adresa noilorriscuri globaliste?

Proclamat\ în capitolul V, doctrina ap\r\rii preventive69 devine o stra-tegie de asigurare a securit\]ii hegemonului considerat\ adecvat\ noilortipuri de amenin]\ri (includerea în capitolul V realizeaz\, conform in-terpret\rii sistematice, o leg\tur\ implicit\ între prevenirea amenin]\riiarmelor de distrugere în mas\ [i interven]ia SUA ca reac]ie anticipat\ laadresa acestui tip de risc globalist). Chiar titlul capitolului V este formulatpentru a anun]a stategia interven]iei anticipative, în cazul armelor dedistrugere în mas\ de c\tre „statele rebele [i terori[ti”: „prevent ourenemies from threatening Us, Our Allies, Our friends with WMD”.

Nucleul conceptului american de securitate, a[a cum este structurat înStrategia Na]ional\ a SUA/2002 îl constituie ac]iunea preventiv\, privit\ca tip nou de r\spuns al hegemonului la încerc\rile de destructurare [icontestare a ordinii sale unipolare cât [i direct, la adresa securit\]ii saleinterne. Contestat\ pe un dublu plan, în mod simultan (datorit\ carac-terului s\u inevitabil, de „imperiu universal”), America î[i propune s\ac]ioneze preventiv, dup\ principiul „the greater is the threat, the greateris the risk of inaction”. Limitele aplic\rii acestui principiu de natur\globalist\ (neconsacrat la nivelul actelor interna]ionale ale comunit\]iiinterna]ionale – avem în vedere, în special, cazul amenin]\rii teroriste)sunt stabilite tot unilateral („SUA nu vor utiliza for]a în toate cazurilepentru a preveni amenin]\rile în formare, nici nu vor folosi preven]ia capretext pentru agresiune”). Scopul acestei ac]iuni preventive este unulgeneral (eliminarea oric\rei amenin]\ri la adresa SUA sau a alia]ilor [iprietenilor s\i) care plaseaz\ hegemonul într-o confruntare global\ cu„inamici ai civiliza]iei” [i utilizatori ai tehnologiilor distructive (ne-nominaliza]i, ace[tia putând fi state rebele, terori[ti, orice alt\ entitate cecontest\ sistemul unipolar prin folosirea metodelor [i a armelor necon-ven]ionale).

Reforma for]elor armate (în sensul sporirii capacit\]ii de reac]ie ra-pid\); cooperarea cu alia]ii (spre a forma un front comun de lupt\ îm-



40


potriva inamicilor post-bipolari); îmbun\t\]irea sistemului informa]ionalsunt trei obiective ce stau la baza implement\rii doctrinei americane.

Capitolul IX are în vedere o reform\ a institu]iilor na]ionale cu a-tribu]ii de securitate, în vederea adapt\rii acestora la provoc\rile secoluluial XXI-lea – în discursul s\u de la Washington D.C., cu ocazia SesiuniiComune a Congresului/20 septembrie 2001, Pre[edintele G. W. Bushreamintea valoarea simbolic\ a atacului terorist de la 11 septembrie,considerat o contestare a ideii de prosperitate american\.

Ca lider al unui sistem interstatal ce nu-i poate opune o coali]ie ferm\,solid\, de mari puteri, America folose[te momentul de la 11 septembrie cao ocazie istoric\ pentru abordarea unipolarismului accentuat (în special,prin reafirmarea rolului esen]ial al for]elor militare, la un nivel neegalatde nici un alt competitor posibil). Conceptul de securitate î[i arat\ aicilatura sa tradi]ional\ („prioritatea noastr\ militar\ cea mai mare este dea ap\ra SUA”), concretizat\ printr-o serie de obiective strategice: a-sigurarea unei re]ele de alia]i [i prieteni; descurajarea unei competi]iimilitare; înl\turarea amenin]\rilor împotriva sa [i a alia]ilor s\i; înfrân-gerea decisiv\ a oric\rui adversar. Necesitatea de a trece de la un tip deconfigurare bipolar\ între armate masive la o reac]ie concentrat\ asupraadversarului poten]ial [i nu asupra r\zboiului ca atare, provine din ca-pacitatea de adaptare a acestui hegemon.

Interpretat\ ca un „simbol profund al angajamentului SUA c\tre alia]i[i prieteni”, prezen]a trupelor americane în str\in\tate (indice tradi]ionalîn sesizarea bazelor imperiale, a capacit\]ii unui hegemon de a-[i men]inecât mai mult timp infrastructura de protec]ie la nivel global, pentru a-p\rarea regiunilor de importan]\ strategic\ vital\) reflect\ un proces deextindere,70 care dep\[e[te zona Europei de Vest [i a Asiei Nordice. Ca-pacitatea de a-[i proiecta la distan]\ for]ele militare - atribut clasic dem\surare a puterii71 [i de a ]ine sub control sistemul unipolar se dezv\luieca o dimensiune în dezvoltare, mai ales dup\ r\zboiul din Afganistan.For]ele expedi]ionare, capacitatea de lovire cu precizie pe distan]e lungi,abilitatea de ap\rare a teritoriului american, sistemul opera]ional de in-forma]ii sunt condi]ii pentru asigurarea accesului SUA la amenin]\rileaflate la distan]\ [i destinate a proteja infrastructura american\, din spa]iulcosmic.


41

Militarizarea imperial\ a SUA reflect\ eforturile acestei supraputeride a men]ine unipolarismul chiar [i în condi]iile multiplic\rii [i diver-sific\rii amenin]\rilor globaliste. A reac]iona prompt la orice inten]ie deatac a inamicului (stat sau actor non-statal); a spori puterea for]elor armateamericane pân\ la nivelul de a descuraja inten]ia adversarilor poten]ialide a egala sau de a întrece puterea SUA; al\turi de înt\rirea capacit\]ilorspecifice a serviciilor de inteligen]\ [i de asigurarea succesului diploma]ieiamericane reprezint\ trei coordonate prioritare pentru politica de se-curitate a SUA72.

C. America – un lider al lumii, în faza „unipolarismuluiradical”?

Concep]ia post-bipolar\ a dispari]iei grani]elor precise între politicaintern\ [i extern\, datorit\ impactului globaliz\rii (ceea ce determin\ caproducerea unor evenimente externe s\ aib\ impact asupra SUA) reflect\îns\ un grad de vulnerabilitate sporit\ a hegemonului în condi]iile u-nipolarit\]ii.

Interesant este faptul c\ America nu con[tientizeaz\ (sau nu recunoa[te)riscurile asum\rii unipolarismului,73 ori deficien]ele [i costurile acestuisistem de guvernare, ci plaseaz\ sursa vulnerabilit\]ii sale în apari]iaumui nou tip de du[man (terorismul)74.

Vulnerabilitatea nu provine din interiorul acestui sistem al „libert\]ii,p\cii, toleran]ei democratice” pe care l-a construit [i pe care îl men]inehegemonul (sistemul unipolar, fiind valid, bazându-se pe o preluare avalorilor universal acceptate de state, nu poate fi contestat, chiar ajunges\ fie asimilat unei „st\ri naturale a rela]iilor interna]ionale”), ci dinafara „lumii civilizate”, din prezen]a unor „barbari” (statele rebele, te-rori[tii) care nu accept\ ordinea în sistem. Hegemonul ap\r\ nu doarcaracterul unipolar al acestui sistem ([i deci, pozi]ia sa „de neegalat”,politic ierarhic superioar\ în cadrul comunit\]ii interna]ionale), ci „îns\[iordinea interstatal\, în fa]a haosului terorist”. „Gardian al p\cii”, SUA seexclude expres din rândul „restului lumii” atunci când este vorba deresponsabilit\]i interna]ionale (cum este cazul asum\rii responsabilit\]ii



13

1. Crize interna]ionale[i solu]ionarea acestora

Pentru o mai bun\ întelegere a conceptelor strategice utilizate deorganiza]iile de securitate colectiv\, este foarte important\ în]elegereatermenilor cheie cu care acestea opereaz\. Astfel, trebuie analizat con-flictul [i diferitele forme ale acestuia, precum [i modul optim de rezolvarea diferitelor crize de pe scena interna]ionl\.

1.1. Crize, conflicte, r\zboi

Rolul cel mai important al organiza]iilor de securitate colectiv\ este dea atenua situa]iile conflictuale existente între doi sau mai mul]i actori,precum [i stoparea escalad\rii crizelor deja existente. Exist\ trei concepteprin care sunt descrise situa]iile conflictuale: criz\, conflict [i r\zboi.Importan]a analiz\rii diferen]elor dintre cele trei forme rezid\ în `n-]elegerea demersurilor necesare pentru solu]ionarea fiecaruia în parte.

În cazul crizei, în general, vorbim despre o „situa]ie care amenin]\obiective de înalt\ prioritate a unit\]ii de luare a deciziilor, restric]ionândcantitatea de timp disponibil\ pentru oferirea de r\spuns, înaintea lu\riiunei decizii, [i surprinde membrii unit\]ii de luare a deciziilor…”8. Pentruca o criz\ s\ devin\ una interna]ional\, este nevoie de îndeplinirea a dou\elemente: schimbarea sau cre[terea în intensitate a interac]iunilor dis-tructive dintre dou\ sau mai multe state, cu probabilitatea de ostilit\]i

8 Michael Brecher, Jonathan Wilkenfeld, A Study of Crisis, USA, Michigan Press, 2000,p.3.


14

CONFRUNTAREA NATO-PESC CONFRUNTARE PENTRU SECURITATE COLECTIV|?

militare [i destabilizarea, prin aceasta, a rela]iilor dintre entit\]i [i pro-vocarea colapsului structurii unui sistem interna]ional sau al unui sub-sistem.9 Criza interna]ional\ este concentrat\, de obicei, în jurul unuisingur obiectiv, care poate fi o amenin]are la adresa unui regim politic, odisput\ teritorial\ etc.

În compara]ie cu criza interna]ional\, conflictul interna]ional sau con-flictul protejat poate fi definit ca „interac]iune ostil\, care se extinde pe operioad\ lung\ de timp, cu izbucniri sporadice de lupt\ deschis\, care areo fluctua]ie în frecven]\ [i intensitate. […] Acestea nu sunt evenimentespecifice…, ele sunt procese.”10

Un alt concept legat de cel a crizei este cel al razboiului. Defini]ia dat\de Dic]ionarul de rela]ii interna]ionale11 prezint\ r\zboiul ca act de vi-olen]\ direct\ între doi sau mai mul]i actori de tip statali. Cauza acesteiviolen]e este realizarea faptului c\ urm\rirea unor interese, obiective dec\tre diferitele state nu pot fi efectuate doar cu mijloace non-violente.

În general, toate fr\mânt\rile de pe scena rela]iilor interna]ionale seînscriu în cercul conflictului interna]ional. Unele crize apar în absen]ar\zboiului, f\r\ a face uz de violen]\, altele ca urmare a r\zboiului. Unelecrize pot fi în interiorul unui conflict protejat, altele nu. Astfel putemvorbi de mai multe variante, în care o criz\ interna]ional\ se poate ma-nifesta. Acest lucru este exemplificat de Figura 1. Ca [i r\spândire, con-flictul protejat este cel mai frecvent, urmat de criz\ [i r\zboi. R\zboiuleste întotdeauna rezultatul unei crize, dar nu întotdeauna criza duce lar\zboi. Astfel putem spune c\ r\zboiul este subordonat crizei.12

9 Ibidem, p. 410 Ibidem, p. 511 Graham Evans, Jeffrey Newnham, The Penguin Dictionary of International Relations,

Londra, The Pengiun Books, 1998, p. 56512 Micheal Brecher, Jonathan Wilkenfeld, op. cit., p. 6


15

CONFLICTUL INTERNA�IONAL

CONFLICTUL PROTEJAT (CP)

R�ZBOI CRIZE în interiorul CP avand CRIZE în afara CP avand ca rezultat R�ZBOIUL. ca rezultat R�ZBOIUL. CRIZE în interiorul CP f�r� CRIZE în afara CP f�r� R�ZBOI. R�ZBOI.

Rezolvarea pa[nic\ a conflictelor

Ac]iuni `ntreprinse

Figura 2.

Figura 1.

Sursa: Michael Brecher, Jonathan Wilkenfeld, A Study of Crisis, USA,Michigan Press, 2000

CRIZE INTERNA}IONALE {I SOLU}IONAREA ACESTORA


16


1.2. Metode de prevenire [i gestionarea crizelor interna]ionale

Crizele interna]ionale au reprezentat [i reprezint\ o amenin]are major\la adresa securit\]ii interna]ionale. Metodele de solu]ionare ale acestorcrize au variat în timp. Dac\ pân\ la sfâr[itul primului R\zboi Mondialmetoda general acceptat\ de solu]ionare a diferendelor a fost r\zboiul,dup\ dou\ conflagra]ii mondiale mentalitatea s-a schimbat, câstigândteren dorin]a ca statele s\-[i solu]ioneze conflictele pe cale pa[nic\. Înacest context, folosirea for]ei armate ar fi necesar\ doar când toate ce-lelalte metode ar e[ua.

Aceast\ dorin]\ a statelor, de a recurge mai degrab\ la discu]ii, medieri[i nu la înarmare, a luat form\ oficial\ în diferite tratate, în care s-austipulat, totodat\, [i modalit\]ile prin care se poate ajunge la un acord pecale pa[nic\. Cel mai important document în acest sens este Carta Or-ganiza]iei Na]iunilor Unite, care a rezervat dou\ capitole întregi descrieriiprocesului de rezolvare a conflictelor pe cale pa[nic\. Toate tratateleulterior semnate au la baz\ aceast\ Cart\.

Conform Cartei, «p\r]ile la orice diferend a c\rui prelungire ar puteapune în pericol men]inerea p\cii [i securit\]ii interna]ionale, trebuie s\caute s\-l rezolve, înainte de toate, prin tratative, anchet\, mediere, con-ciliere, arbitraj, pe cale judiciar\, recurgere la organiza]ii sau acorduriregionale, sau prin alte mijloace pa[nice, la alegerea lor.»13 În cazul încare metodele pa[nice nu vor da rezultate, se va poate trece la m\suri maidrastice , dar care înc\ nu necesit\ interven]ie armat\. Astfel de ac]iunipot fi: „… intreruperea total\ sau par]ial\ a rela]iilor economice [i acomunica]iilor feroviare, maritime, aeriene, po[tale, telegrafice, prin radio[i a altor mijloace de comunica]ie, precum [i ruperea rela]iilor diplo-matice.”14 În cazul în care [i aceste m\suri se vor dovedi a fi ineficiente,atunci se poate „întreprinde, cu for]e aeriene, navale sau terestre oriceac]iune” pe care Consiliul de Securitate ONU „o consider\ necesar\ pentrumen]inerea sau restabilirea p\cii [i securit\]ii interna]ionale. Aceste ac]iuni

13 Carta Organiza]iei Na]iunilor Unite, San Francisco, 26 iunie 1945, Capitolul VI, art.33

14 Ibidem, Capitolul VII, art. 41


17

pot cuprinde demonstra]ii, m\suri de blocad\ [i alte opera]iuni executatede for]e aeriene, maritime sau terestre ale membrilor Na]iunilor Unite.”15

Pentru a putea pune în practic\ metodele sugerate de Cart\, este foarteimportant\ o strâns\ cooperare între statele membre ONU. Prin aceastase sper\ a se ajunge la o ap\rare colectiv\ eficient\, la înt\rirea securit\]iiinterna]ionale, la prevenirea [i gestionarea eficient\ a crizelor. Aceast\cooperare se poate realiza prin dialog între ]\rile care au aderat la Cart\,prin înt\rirea leg\turilor diplomatice [i a contactelor militare. Schimbulde informa]ii, atât militare cât [i politice, au ca scop o mai mare tran-sparen]\ între state, astfel încât s\ cresc\ încrederea între membrii ONU,[i s\ se manifeste voin]a, ca statele s\ ac]ioneze colectiv pentru securitateainterna]ional\.

Pentru prevenirea apari]iei unei crize interna]ionale, statele au obli-ga]ia de a reduce tensiunile existente prin diploma]ie preventiv\, metod\care are ca finalitate prevenirea intensific\rii, escalad\rii diferitelor dis-pute existente. În cazul în care aceste dispute s-au transformat în conflicte,prin diploma]ia preventiv\ se urm\re[te stoparea r\spândirii acestuia. Încadrul diploma]iei preventive se pot distinge mai multe modalit\]i pentrua se ajunge la rezultatele dorite: m\suri de construire a încrederii, evalu\rila fa]a locului, avertizare timpurie, desf\[ur\ri de for]\ preventive.16 Pentrua reduce posibilitatea de conflict între state, încrederea este punctul cheie.M\surile de construire a încrederii pun accent pe m\rirea transparen]eiîn ceea ce prive[te activitatea fiecarui stat în parte. Aceste m\suri cuprind:schimburi de misiuni militare, centre regionale de reducere a riscului,circula]ia liber\ a informa]iei, monitorizarea acordurilor regionale asupraarmamentelor etc. Pentru a în]elege mai bine interac]iunile dintre state,interac]iuni, dintre care multe ar putea avea ca rezultat conflictul, esteimportant\ adunarea [i analizarea informa]iilor din sfera politicului, eco-nomicului [i socialului. Aceste informa]ii pot fi furnizate mai ales deguvernele statelor aflate în discu]ie. Acest proces de adunare a infor-ma]iilor necesare lu\rii unor decizii cruciale, pentru diferite ac]iuni, este

15 Ibidem, art. 4216 Agenda de Pace-1992, Washington DC, 1992. Raportul Secretarului General ONU

referitor la declara]ia adoptat\ la Summit-ul Consiliului de Securitate din 31 ianuarie1992.



18


numit de speciali[ti evalu\ri la fa]a locului (Fact-finding). De rezultateleacestor ac]iuni pot beneficia re]elele de avertizare timpurie, instituite deONU. Aceste re]ele au ca sarcin\ analizarea informa]iilor care survin dindiferite surse, oficiale [i neoficiale, [i determinarea gradului de peri-culozitate ale acestora asupra p\cii interna]ionale. Aceste re]ele analizeaz\amenin]\rile naturale, accidentele, nucleare, dezastrele naturale, mi[c\rileîn mas\ ale popula]iei, pericolul foametei, împr\[tierea bolilor etc. Ro-lurile cele mai importante în analizarea acestor date o au organismeleONU în colaborare cu agen]iile specializate [i organiza]iile regionale. Încazul în care disputele dintre diferite p\r]i escaladez\ [i se întrevedeizbunirea conflictului, organiza]iile abilitate pot începe opera]iunea nu-mit\ desf\[urarea preventiv\ de trupe. Prin aceast\ m\sur\ se încearc\descurajarea ostilit\]ilor, limitarea [i controlul violen]ei. M\sura cere unanumit grad de impar]ialitate, din moment ce include [i asisten]\ uma-nitar\ pentru p\r]ile aflate în impas. Pentru ca negocierile de conciliereîntre p\r]ile aflate în conflict s\ decurg\ într-un mediu sigur, celelaltestate pot oferi ajutor, furnizând logistic\ precum [i personal militar [icivil. M\surile de ajutor umanitar incluse în desf\[urarea preventiv\ nuafecteaz\ suveranitatea statelor17 care beneficiaz\ de ele.

În cazul în care medierile diplomatice e[ueaz\, ONU a definit treitipuri de opera]iuni, la care poate recurge o organiza]ie sau un stat. Acesteasunt urm\toarele: prevenirea conflictului [i impunerea p\cii, men]inereap\cii, construirea p\cii.18

În ceea ce prive[te ac]iunile de prevenire a conflictului [i de im-punere a p\cii (peacemaking),19 prin acestea se încearc\ rezolvareaproblemelor structurale ale conflictului, pentru a construi un fundamentsolid p\cii, prin aducerea la masa tratativelor, pe cale pa[nic\, diplomatic\

17 Conform principiilor de ghidare a Adun\rii Generale a ONU- 46/ 182 din 19 decembrie1991, ajutorul umanitar trebuie acordat la cererea [i consân]\mântul statului be-neficiar, în concordan]\ cu principiile umanit\]ii, neutralit\]ii [i impar]ialit\]ii, prinrespectarea deplin\ a suveranit\]ii, integrit\]ii teritoriale [i unit\]ii na]ionale a statelor.

18 Lakhtar Brahimi, Report of the Panel on United Nations Peace Operations, 21 august2000, Titlul II/A, art.10. Lakhtar Brahimi este fost Ministrul de Externe algerian,care a recomandat îmbun\t\]iri specifice ale misiunilor ONU de implementare ap\cii.

19 Ibidem, art.11


19

a p\r]ilor aflate în conflict. Dac\ acest fundament este slab, instabil, prinprevenirea conflictului se încearc\ înt\rirea lui, prin diferite ini]iativediplomatice.

Scopul impunerii p\cii este de a facilita solu]ionarea conflictuluiaflat deja în progres, stoparea escalad\rii acestuia, reconcilierea comu-nit\]ii, implicarea acestora în proiecte care s\ încurajeze p\r]ile aflate înconflict la colaborare, pentru a atinge scopuri comune, în ciuda con-strângerilor militare, politice, economice, legale, ideologice impuse deelite. Ac]iunile care pot fi întreprinse în cadrul impunerii p\cii, cum ar fi:ameliorarea situatiei prin asisten]\, sanc]iuni economice, folosireafor]ei militare, sunt definite în acte oficiale cum ar fi: Declara]ia de laManila asupra regl\rii pa[nice a disputelor interna]ionale (1982), 1988-Declara]ia asupra prevenirii [i înl\tur\rii disputelor [i situa]iilor care arputea amenin]a pacea interna]ional\ [i securitatea, [i asupra rolului Na-]iunilor Unite în aceasta arie (1988), rezolu]ia 44/21 din 15 noiembrie1989 al Adun\rii Generale ONU asupra înt\ririi p\cii [i securit\]ii in-terna]ionale [i cooperarea interna]ional\ în toate aspectele sale, în con-cordan]\ cu Carta ONU.

Potrivit capitolului VII, articolul 42, din Carta ONU, pentru între-prinderea unor astfel de misiuni de impunere a p\cii, statele membretrebuie s\ pun\ la dipozi]ia Consiliului de Securitate ONU for]e armateechipate.20 În cazul în care aceste unit\]i na]ionale nu sunt echipate co-respunz\tor pentru o misiune de dimensiuni mari, acestea pot fi folositepentru întâmpinarea problemelor de dimensiuni reduse. Aceste unit\]i deimpunere a p\cii sunt alc\tuite pe baz\ de voluntariat, [i au priorit\]i [iobiective bine definite, în avans. Pentru o preg\tire corespunz\toare,unit\]ile iau parte la antrenamente speciale.

Impunerea p\cii poate fi privit\ ca ac]iunea care precede men]inereap\cii. Opera]iunea încorporeaz\ modele complexe militare [i civile, carelucreaz\ împreun\ pentru construirea p\cii, într-un mediu post-conflict.21

În cazul men]inerii p\cii, se folosesc for]e neutre, de obicei for]e aleONU, între [i cu consensul p\r]ilor implicate în conflict, pentru

20 Carta Organiza]iei Na]iunilor Unite, San Francisco, 26 iunie 1945, Capitolul VII, art.42.

21 Lakhtar Brahimi, op. cit., Titlu II/A, art.12



20


men]inerea încet\rii focului sau pentru men]inerea st\rii de încetare aostilit\]ilor. Opera]iunea de men]inere a p\cii furnizeaz\ un context fiabil,în care poate fi atins\ solu]ionarea conflicului. Aceast\ metod\ implic\interpozi]ionarea unor for]e neutre, sau men]inerea legii [i ordinii într-ozon\ în care p\r]ile aflate în conflict particip\, de bun\ voie, la procesulde solu]ionare. Scopul opera]iunii de mentinere a p\cii este: reducereaviolen]ei în zonele de conflict, inten]ia de a men]ine în siguran]\ indivizii[i diferitele grupuri, prin monitorizarea incet\rii focului, monitorizareaevenimentelor conflictuale, escortarea [i prezen]a al\turi de indivizi saugrup\ri amenin]ate. Pentru ca ac]iunile de men]inere a p\cii s\ produc\rezultatele dorite, sunt necesare urm\toarele elemente: un mandat clar,u[or de pus în practic\, cooperare între p\r]i pentru implementarea man-datului, sus]inerea Consiliului de Securitate, contribu]ia statelor membrecu personal calificat pentru astfel de interven]ii [i sus]inere logistic\ [ifinanciar\. Rolul central în men]inerea p\cii o au ofi]erii politici, civili, încolaborare cu guvernele na]ionale [i ONG-urile locale [i interna]ionale,grupurile care monitorizeaz\ respectarea drepturilor omului, oficialii elec-torali, speciali[ti în refugia]i [i acordarea ajutorului umanitar precum [i îndezarmare, demobilizare [i reintegrare, poli]ia etc. În ceea ce prive[telogistica unor astfel de misiuni, acesta trebuie s\ fie asigurat\ de statelemembre, iar lacunele s\ fie completate de ONU.22

Dup\ ce, prin men]inerea p\cii, s-a încercat crearea [i men]inerea unuimediu sigur [i cât mai stabil, urmeaz\ o alta etap\ a solu]ion\rii con-flictelor [i anume: construirea p\cii sau peace-building. Prin acest pro-ces post-conflic se încearc\ repunerea pe picioare al unui nou mediu, alfundamentului p\cii, pentru a transforma structurile [i capacit\]ile de-ficitare prin reunirea eforturilor atât din via]a local\ cât [i global\. Astfel,se creeaz\ [i se men]in condi]ii benefice pentru sus]inerea dezvolt\riisociale, economice, politice [i spirituale ale unui popor. De fapt, princonstruirea p\cii se încearc\ dezvoltarea mediului deja securizat [i sta-bilizat, în a[a fel încât acesta s\ fie capabil de autosus]inere [i s\ ating\ unanumit nivel de siguran]\ de sine. Pentru a ob]ine rezultate optime trebuieidentificate structuri care ar putea periclita procesul de consolidare [iacele elemente care o pot sus]ine. M\surile care pot fi luate în cadrulconstruiri p\cii sunt: dezarmarea p\r]ilor beligerante, [i reintegrarea lor în

22 Ibidem, Titlul II/C, art. 29-34


21

societatea civil\, restaurarea ordinii, distrugerea armelor, repatrierea re-fugia]ilor, monitorizarea alegerilor, înt\rirea statului de drept [i a res-pect\rii drepturilor omului, lupta împotriva corup]iei etc.23 Construireap\cii ia forma unor proiecte concrete de cooperare între statele aflate înconflict, de a c\rui rezultate vor beneficia amândou\ p\r]i. Scopul final alprocesului de construire a p\cii este evitarea „recidiv\rii” în criz\.

Principiile de baz\ ale acestui tip de opera]iune sunt impar]ialitatea [ifolosirea for]ei militare doar pentru autoap\rare.24

În cazul în care aceste metode pa[nice vor e[ua în a rezolva crizainterna]ional\, statele pot recure la m\suri mai violente pentru a con-strânge p\r]ile aflate în conflict la renun]area la ostilit\]i. Aceste m\suripot merge pân\ la folosirea for]ei armate a[a cum este specificat [i înCarta ONU.

1.3. Securitatea/ap\rarea colectiv\: promisiunea unuicadrul eficient de implementare a opera]iunilor de

management al conflictului

Dup\ Primul R\zboi Mondial s-a încercat reformarea sistemului dealian]e între state, în a[a fel încât s\ se evite o nou\ conflagra]ie mondial\.Acest nou sistem de alian]\ trebuia s\ se bazeze pe principiul ap\r\rii [isecurit\]ii colective. Prima tentativ\ de alian]\ a fost Liga Na]iunilor,care, dup\ o scurt\ perioad\ de existen]\, a e[uat. În ciuda acestui e[ec, sepoate considera, c\ principiul securit\]ii [i ap\r\rii colective are o originewilsonian\.25

La baza securit\]ii colective st\ principiul conform c\ruia un act deagresiune împotriva unuia dintre alia]i este considerat de c\tre ceilal]i caun act de agresiune împotriva tuturor, ace[tia ac]ionând în consecin]\. Înliteratura de specialitate anglo-saxon\, acest principiu poart\ [i denumirea

23 Ibidem, Titlul II/A, art. 13-1424 Ibidem, Titlul II/D25 Roland Stromberg, Collective Security and American Foreign Policy: From the League

of Nations to NATO, New York, Praeger, 1963, p. 48.



22


de „the safety of all by all”. 26 Logica acestui gen de alian]\ se reg\se[te înfurnizarea un cadru mult mai stabil pentru ac]iuni, decât într-un mediuunde fiecare statul ac]ioneaz\ pe cont propriu.27 Securitatea colectiv\caut\ s\ extind\ aria interesului privat, în a[a fel încât [i statele care nu sesimt direct amenin]ate, s\ aib\ interesul de a participa la prevenireaagresiunii. Sus]inerea cadrului de securitate/ap\rare colectiv\ necesit\ unanumit grad de autonomie între [i din partea statele participante: membriisistemului trebuie s\ fie dispu[i [i capabili, în orice moment [i sub oricecondi]ie, s\ intervin\ sau s\ reac]ioneze în caz de atac sau conflict.28

Noul cadru de securitate prezint\ unele avantaje, care pot fi grupate îndou\ categorii: furnizeaz\ ac]iuni echilibrate împotriva agresorului [i aagresiuni [i promoveaz\ încrederea [i cooperarea.29 Securitatea colectiv\furnizeaz\ ac]iuni mult mai echilibrate împotriva agresiunii decât unmediu anarhic, datorit\ preponderen]ei puterii alian]ei fa]\ de agresor.Într-un cadru anarhic fo]ele ar fi egale. Totodat\, mediul în care func]io-neaz\ principiul este unul mult mai stabil, deoarece posibilitatea apari]ieiconflictelor este foarte redus\, datorit\ capacit\]ii sistemului de a facilitarezolvarea ostilit\]ilor [i a rivalit\]ilor dintre p\r]i.

Teoria securit\]ii colective a avut parte de multe critici. Problemelesemnalate de anali[ti se pot împ\r]ii în dou\ categorii: teoretice [i practice.

În ceea ce prive[te problemele teoretice, anali[tii au semnalat ur-m\toarele: vitalitatea securit\]ii colective ]ine, în mare m\sur\, de en-tuziasmul ar\tat fa]\ de el, dup\ sfâr[itul R\zboiului Rece. Exist\ în-grijorarea, conform c\reia, odat\ ce condi]iile care au dus la concepereateroiei vor disp\rea, va disp\rea [i conceptul securit\]ii colective. O alt\problem\ ar fi caracterul normativ a teoriei. Aceasta descrie modul încare ar fi bine ca statele s\ ac]ioneze în diferite situa]ii, [i nu cum trebuie,de fapt, s\ fac\ acest lucru.30 Teoria securit\]ii colective este destul de

26 Mark T. Clark, The Trouble with Collective Security, California, Orbis, 1995, p. 240.27 Charles A. Kupchan, Clifford A. Kupchan, „The Promise of Collective Security” in

International Security, Vol 20, No. 1, 21 martie 2004, p. 52-61, www.jstor.org.28 Mark T. Clark, op. cit., p. 240.29 Charles A. Kupchan, Clifford A. Kupchan, op. cit., p.54.30 Richard K. Betts, „System of Peace or Course of War? Collective Security, Arms

Control, and the New Europe” in International Security, 1992, pp. 6-12.


23

greu de pus în practic\, din moment ce statelor le este foarte greu s\ seangajeze în ac]iuni automate, din variate motive: interese na]ionale, su-veranitate, independen]\ etc.31 Una dintre cele mai dezb\tute problemeale teoriei este sincronizarea r\spunsului la un atac, din moment ce me-canismul un este dezvoltat în totalitate. În contrast cu alian]ele tradi-]ionale, unde exist\ un inamic bine definit, planuri dezvoltate, deta[\ri detrupe pre-r\zboi etc, în cazul securit\]ii colective exist\ posibilitateaîntârzierii r\spunsului, pentru c\ statele membre trebuie s\ reac]ioneze, s\se mobilizeze, pentru a-[i coordona r\spunsul ad-hoc.32 Alt\ critic\ vine laadresa multilateralismului `n contrapondere cu unilateralismul. Anali[tiiau considerat c\ accentuarea ac]iunilor multilaterale în cazul securit\]iicolective va fi dus la denigrarea valorii unilateralismului. Totu[i, nu sepoate spune c\ unul dintre aceste concepte ar fi mai adecvat decât cel\lalt.Fiecare are atuuri [i lipsuri. Pe de o parte, unilateralismul ofer\ fle-xibilitate în ac]iune, dar puterea nu este la fel de mare ca în cazul multi-lateralismului. Astfel, în cadrul multilateralismului, statele pot ac]ionamult mai eficient, dar nu au parte de o flexibilitate la fel de mare ca încazul unilateralismului. Dilema major\ al multilateralismului este, defapt, dependen]a fa]\ de unilateralism pentru leadership.33 O ultim\ critic\la adresa securit\]ii colective este r\spunsul automat la atac. Acesta arputea, în viziunea anali[tilor, s\ schimbe un conflict minor într-un adev\ratr\zboi. Acest lucru poate fi explicat prin faptul c\, în timp ce conflicteleminore dintr-o anumit\ regiune nu ]in de interesul vital al fiec\rui stat,teoria securit\]ii colective determin\ orice înc\lcare a p\cii ca o ame-nin]are la stabilitatea interna]ional\.34

În afara problemelor teoretice, anali[tii au identificat [i problemepractice, care ar îngreuna punerea în practic\ a alian]elor de securitatecolectiv\.

31 Inis L. Claude, „The Gulf War and Prospects for World Order by Collective Security”in The Persian Gulf Crisis: Power in the Post-Cold War World, Wesport, Praeger,1993, pp. 26-27

32 Mark T. Clark, op. cit. p. 24333 Richard K. Betts, op. cit. pp. 14-1534 Richard K. Betts, op. cit., p.18



24


În primul rînd, este contestat\ felul în care este testat\ modul deac]ionare a alian]ei. Cum, de obicei, func]ionarea sistemului de securitatese poate testa doar în momentele de criz\, când este nevoie de un r\spunsrapid, nu se [tie, dinainte, care sunt elementele care vor func]iona [i caretrebuie înlocuite. Astfel, testarea ar putea veni mult prea târziu, [i îndetrimentul stabilit\]ii interna]ionale.35

În al doilea rând, dac\ sistemul de securitate colectiv\ este format\ petimp de pace, exist\ tendin]\ unor actori de a participa la acesta, doarpentru a se bucura de bunurile colective, f\r\ a participa [i a pl\ti costurilecomune.

În cazul alian]elor de securitate [i ap\rare colectiv\, trebuie f\cut\diferen]a între aceasta [i alian]ele tradi]ionale. Dup\ cum sugereaz\ [iteoria, orice na]iune, din cadrul unei anume regiuni sau sistem inter-na]ional, care comite o agresiune, pune în pericol pacea interna]ional\,violând normele normele sistemului de securitate comun\. În viziuneafostului Secretar de Stat, Madeleine Albright, sistemul interna]ional în-frunt\ pericolul, ca „doar securitatea colectiv\ s\ poat\ gestiona o lumecaracterizat\ de proliferarea armelor de distrugere în mas\, conflicteregionale [i etnice, care au ca rezultat un num\r imens de refugia]i,disloc\ri economice majore, înc\lc\ri grave ale drepturilor omului [iuciderea nemiloas\ [i f\r\ sens a milione de civili.”36

35 Ibidem, p. 1236 Madeleine K. Albright, „The New Opportunity to Build a Collective Security System”

in Foreign Policy Bulletin, iulie-august 1993, pp. 65-66


9. DE LA BIPOLARISM LA MULTIPOLARISM

Ana Maria Stoian „Relatiile SUA-UE la inceputul secolului XXI: noile raportari transatlantice”, (2006:21-55, 57-80), Editura Lumen, Iasi



��

�

� ��

#��$��%&��

��

�$�$��'��(��)�� *� ��+� ��,�� -� ��*� �

�. �� *� � �� , �� )��*-�� *��/*� ��*� ,�� 0 � -� �� *� �� -�,��*� /+��*�� *�� 0�*� �� 0�� *-� ��.*� � �0 �� *�� 0�*��0��0 � � ��*�� 0 �� 0��-� ��*��*-��0��0��+ �� 0 ��-� �� 0�� *� �� 0�� + �� 1�� 2��*� �� 0�-� �� + � �/*� �� + ��

� �� *� ��*� �� 0*� 0�� / � �� 3�� ,��*� 0�� 1 �+*� ��3�� 45�� / �� , �� 0�� *+�� + �� 0��+� �*�� , �� *� ��/*�� 0 ��0 �*� �� /�� + �*� �� 0�� -� �� / �� 1 �+*� �� -� ��0� �� *� 0 �� *� �� 2 �� 0�� !�� 1 � � �� *� � � �� 1 �� -� �� -�� 0�� 0��1 �+��,*��!�,�+� /�� *-��0 ��, �-��,�� -�� 1��, �*-��0��

��"1��6��7�,�8� 9��-�#�,�� 6 :��-�$�� ;��

�� 4��-��<�=��:-��55>-��

�PORTOFOLIU DE LECTURA

��

�

� ��

�� 0�� /*� �� -� ,��0� �� *� � � �� *� � �� -� �� 8� ?��-� �� /�� *� �� 0�� +�/*� �� -� �+ �� 0�� 0�� *��.��*�� *� �� 0�� *� �� /��+ *� �� @��

�� +�/��0�� *� � ��*� ��0 ��0�� *�� 0�� 0 � �� A��!�� B�� /*�� ,�� *� �� ,�� A�� -� ,��*� � �� B-� �� ,�� A��C%�-� ��"��-� ��"#-� $�#B-� �� ,�� A��,�� /�� ,��B-� ��,�� /�� ,��A$�%-� %"B-� �� *�*� �� A+�� -� :��/ B�� %��0�*-� �� */+� �� 0�� 0�/ ��,�� A%��-� &�,�� -� #�1�� B� � � �� 2 �� 0�� 0�� + �� 0�� *� �.��*-� �� *� ��0�� ,�� A�� .*� �� 0�� B��#�� *�� *�� *� � � �1��, �*-� �� 0��*� �� 0 ��,�� *��,�� 2 �� + *� ��+�/��/*�� -�� *�-��0�� 1��, �� 0�� 0�� -� ��0��*��*��0 ��, �� +��

�� 0 �*� �� /��/*� �� 0��*� ��0 ��0 1�� -� �� .� �*� ��+ �� *�0��0 ��0�� ,�� *�� *-�

�� 7�� 9�� ?�� -� �� ;��

?�-��<�9��8-��55D-��D>�DE��@��8�?��-�FG �� H-��8�

?��-�� I ��-��1 � �*�-��555-��D��


��

�

� �@

�� /��/*� ��+ �� / �� A �/ � �. �0��!-��-�� C��-� ��!��-� ��0��0�� 0 �� -��B��0��0�� /��/*� �� ,��-�� !�0�� 0 �� + ��A�� -�� 0��0 ��,�� *-� �� *� �� -� 0�� 0 �� B��*� �� 0�� ,�� 0�/ ��,��0�� *��1 �+*� �1�� ,�+�J��

�� ,�� 0 �*� � �*� �� 0�� /�� *� �� *� � � � ��0 �� 0 �� -�0 �� *� � 0��, �� 0�� 0�� C�� C�:�8�� *� �� !�� /*�� +�� /�� 0�� +�� 0�� *� ��*� ��,� ��*� � ��>�� )�� 0�� 0�� !� ,�� 0�� 0��-�� /�*�� 0�� 0��0�� *� � � � ��*�� !. �*� ��*� �� !�0� �� "-� �� 0��*��/*� �� 0�� 2�� *� �� *� � �� 0�� 0�� 0�� 0 �� K��3�� #�� K��+�� /��/*� �� 0�� 0��*� #*/+� �� #�� 0�0�� 0 ��*�0 ��$�%�&�A�� ,�+� �*� �� *� 0 �� *� � 0��0�� 0�� 1��, �� 0��*� � � �� 0� 0�� /�� 0��*� ��*B� � ��'��&� A� �+�� ,�+� /*� B�� 0��*� �� ,�� -�� 0��*� K��+��-� �� *� �� 0��0��*� � � �� D��(��?�� ,��*�� /��0�� /�� *�� 0 �� 0 �*� �� *� �� 0�� /��

��J� 2�� " � .-� ��0�� "�� ?�<�8-� L��)�� ;�� 6�0�<��1-�

K��-��55E-��J��>�C�� C�:�8��-�� M-�G��-�K�� -��55J-�� JE��D� K��3�� K��+��-� �� !�"��#��

��"�� #$�� *�� -�K�� -�%��%��


��

�

� %J

�� +�� A� /�& �� 0��*-� � ��'�� *-�� *-� �� *-��1 ��/*-�1 �0��*-��0�.*-�+�0 �*�� 3��/*BE��

�� 0�� & �� ,��0 �& � �� 0�� *& � ��0�� 2�/+�� & � � � � �� *& � ��/ & � -� �0 �!�0� 0��*��& �� +� �� 1�,�� *�� (0��& �� *& ��&*� �� & �� 0��A�)(-�)*-�� -�+1 ��-�9�� -�*�0 �B-�� 1 +�� 0 �� ,*,'� ��5�� & �*�� *& � 1�,�� /*� ��& �� )(� �� 0�� -�� -�.�(�� 0��*�� !�� */+� �� 9��1� �� .8�� 9�� / �� *� �� ,��& � � 0�� -� �� /�*� 0�� 0��0��&*�� +�� , ��/*� �� 0 �� +�& �� *� A�)(B-� ��+� �� 0 �� +�& �� *� A�)(-� *��-� 9�� B-� �� 0��0��&� � ��& �� 0�� 0 �/ �� & ��

* ��& �� & �� */+� � �� &��/*��/ & ��0� �� /� ��-��)(�� )*-� � �� & �� 2 �� . �� .� 0�� *�� 0�� / & �� -� � � � �� + �� )(� � � )*�� /��0�*-�� & �� 0��*� �� *& � ��1��/*� �� ,��& ��0 �*��2�� -�� *��& �� !��/�� 1 �+*� �� & ��-� �!� � � �� /�� 0�� *� �� /�� ,�+��

�)(��*��0 ��& � �)�� *�*�� 3�� )�*�� 0 & �� 0 �� 0�� -� +��

��E� ��-��?�� ,��-�#�� #��

��-��0��-��55E��5�� ?��8�7 �� ,�� 7��1�

6��/��& ��*� 0�� 45��9��1��8��9��-��

$ ��!� ��"��!��N��,��-��<�=��:-��55D-��5��


��

�

� #>

�� , ��0��*��55#-��$��1��, �� 0�� )�� 3��%��1�,�� & �� & �� *�$��&�0� �� 0�� -� ��&�0� �� *-� 0�� & �� *� � � � ��&�� ,�� 0�� 0�� / �� 0 �� A��)-� �'+B-��)�� *� �� *�� 0 � ��0 �� +��-�+�/�� 0��& �� &� +�� )�� -� F�� H-� �� /�� 1�,�� )�-� $ /��/*� �� 0�� ,� � �� & ��*� � � �� & �� )�� 0�� 0��&�-� �)�� + �� *� ,�� /�� ,�� & �� /�� /+�� 0��*� �55�� A�*/+� �� 0 ��(� -� �� /��0 �� *�,��$ �-�)<��0�-�� -��0��+� ��#��-� �*/+� �� 0 �� ,1�� *��:B� ��/ ��*�0�$�/ ��$�� + $��&� � �� .�� ?��8�7 �� ,�� %�� /*� �� $*� �� *� � �)�� *� ��0 �*-� ��*�� *� �� *� ��0 �� & ��*��/ �� )��0��*��,*�0 ��-�0�� *��0�� #��2��-��)��*�� 0�� & ��*��*� � 0 �� ,�� 0 ��,�� %�� 0��-� �� 55�-� �� )*�� 0��*�� $�� & ��0 �� A0��*� �� 0 � � ��& �� C��&�-�)�� (�� B-��)�� $�� A� ��& �B��

� &�� )*/+� �� )�� $�� &�� $��& �� *�� *�� & ��*��'�& �� 0�� *-� �0��*� �� *+�� ))��-� *�� $��*�&�� ,�� *� ��+��/�� )��@�� )��*-�

��K�+�+��8-�L��+��,�-�� M-�1��+OO<<<�$�<��/O��O9��O��0 ��O�� O��8%

�555��.�A��@��>��#��>B��#�?��8�7 �� ,��-�.��-�K�� -��55E-��D��@� 2�$ 0� /�� +��-� L�� 0��1� � 2�� <<<�� %

331��0�O ��8O��O+1 ��P#>#��1�0��A��>��@�#��>B�


��

�

� #3

0 �� & �� 0�� ,� �*& ��0�� *�� .� �0�� 0&�� 0�� ,��*��*�� 0�� *�, ��A�.� �0��B�� &*� �0 ��*� �� -� )*� �� $�� 0�0 �� /*� � �� $ /��/*� ��&�� ,�� + �*& � � � ��/ �� *& ��-��&�� /�� 0� � �*� �� +�� +��-� �� *��%�� *�J�� +�� )*-� �� 0�� '�� 1�-� ��1��/*� �� 0 ��,��0��& �� )*�0�$ ��-��*�� 0�� 0 �� )��*��0��*��.�� $� �&�� 0�� 0 �� 0 �*�� )*� �� *� �� 0�/$�� 0 $ 0�� %�� *-� ��+ *� 0�� & �� $ / �� %� � ��*�� >��

)��& �� , ��/*� �� & �� 0��+ *�0�� *� �� *& �� +�� )*� ��+�,*&�� &�� 0 ��0��*��*�& �� /*�� 0��*� ��&�� 0�� & �� -� �� ,�� /�& � � � �� & � ��& �� A��-� (E-� ��+*-� ��,��0*�� *��B�3��*� ��& �� $�� -�� 0��-��)�-� ��*�� 0 �� -� �� & �� *�� 0��)�� )*��0��-��*��*��/*�� 0��K�/��*�� *�0 ��-�� 0�/$��*� ��& � + �� )��/� �� -� ��1 �� 0� -��/*��,�� /�& ��0 �� &��)�-��&�� 0 �� A��-� ��+*-� �+2*B�� )��

��J�+1� ��1��? -� F�1�� ,�� ,��H-� ��

9��Q ��:��A�0�B-� �� +� ��)��0,�-�N��0��-�#��#-��55��>� 9��,�� -� F�� )�� +� /�� $��

/��,�H-� �� 2�� ?�� A�0�B-� �� $� �� %�� +��(�+��: ��C��0�� -�N �+��-�#��J-��J��

�3� 2 �� '�1��:�-� 68�� )��-� F*��0�� H-� �� 2 �� '�1��:�-�68��)��-� 6�8��+��1��-�%�� $� �� !�%�� ,�$ �� -�'��1��)� $�� 8�/��-�'��1��-�#��J-��5��


��

�

� #D

0�� *��0�� )� �� $�-�$&� �� 0� -�� 0��)� ��*��*�� & ��0��K��.��)��& �� 0 �� )*� � � �)�� + ��-� 0�� 0 ��*� �� &*� � � ��&*� 0�� + �� )�� *��& �� 0 ��*� ��&�� /��/*� ��%��-�� +�� /��0��&�� $�� 0�� 0�� 0�� .�� ,�� 0�� *��*�� -�� 0�� & ��*��& �� 0 �� *& � �� 0�$�0*� ��$��*� �� ,��0� 0�� 0��0��&*� � � ��,�� 3�� 0��*� �*�& � �� *��0��0��&�� $ 0��& �/*� 0�� +� �� +�0�� 0�� & �� 0�+�� *� �� 0�� 2�� -��/ ��*�� .�� 0�� .�� *�� *�� 0�$*�� 0�� & ��-� �� +��/*� �� & �� /��/*��0 $�� $��0�� & �� 0 �� 0�� 0��+�� *��0�� %0 �� -�� -�� -�� -��


��

�

� #E

4$ $��(�� )��& �� %� �� *& ��

��& �� ,�� 0 � � ��0 �� G�� *� �0�� *�� & �� 0 ��%�� $*�0 �� *-��.��*� �� , �� 0� � ��& �� +�� 0��*�� *��/�� $�� -� �� +�� *�� /�� *�� 0��*-� $�� *�� 0�� 1� �� $��& � � �� %� ��-� *�*�� 0��

2��*� �� )*/+� �� )��-� 0�� )��$��$ / �� *� �� *�� -� 0��*� )*/+� �� )�� $ / �� *�� 0��D��*��&��&�0*�� & � � �� $�� 0�� 0� � ��& �� *� �� 0� � �� -�� 0�� )*��0�� ,�� *& � �0�� $�� $��*� ��& ��0 ��)�� & ��* �� E��)�� 0�� *& �� -��.��*� �� *& � ��& �� %�� /�� 0 �� 0��-�0 ��55��

.�� $� �� 5� ��*�� 0�/ 0�� 0� �� 0��%� ��0&�� +��$�0�� 3 � � �0��& � -�0�� , -� 0�� -� +��*& � �0 $ 0��-� ��$*� �� *& � � � ��,�� 2�� -� �� *�� ,�� *& � ��& ��-� ��3�� 0�� &*� 0��1 ��-� �� 0�� 3 �� ,�� 0 �� 0%��*�� 5��+ �� $��

��D� 9�1�� /��-� '��:� /��:-� F*��-� �� -� K��1H-� �� 9�1��

/��-�'��:�/��:� A�0 ��B-� �� 0� ��$� �� %�� &,,,��)��0,�-��<�=��:-�#��@-��J��

�E�2�� (��R-�$ �� ,�$ ��.�� 6��$�� $ �� -�N�. �,� �� -�� ,� �-��J-��

�5�� 2�� -�


��

�

� �5

��+�� 0�� ,�0�� *�� /��/*� ��+ �� !� ��,�� A��"�0 �� -� �� 0�� " � ��"�0 �� " � �� -�� 0�� *�� " � �� 0�� " � � � �� # � "�� 0�� .��B-� �� *� �� ! �� *� �� 2�� !��-� $�� $��%� � �� + 0��*� �� *�0 �� ,*�� 0�� 0�3��0 � ��*��! �0��! � � �� +*� �� -�$�� $��%� � �� .�� 0�� ,�� 0�� 0�� *� �" �� 0�� ,�0��+��*�� *�� )�� *-� 0 �� 0 �� /�� /��$��$��*� ��-�� *-�� 0 � ,� �� /��-�� *� �*� ��+�� #�� &�� A��/ �'�� -�#��K� �� -�C��B��0��0 �� 0��*-�$�� $��%� � �� /�� 0�/� �� *��

�� ,*�� 0� � �� K��1� �� A�5E5��55@B� ��+� �� & � �� .��*� �� 0*� �� +�� *�� + �� 0 �*� �*�� -� 0�� .� �� .�� -� '� �,�� K��1� 0�/� �*� �� +�3� �� *� � " � �� *� �� *0�� 0��*/+ �� 0 ��' !-�0��!*"��0�� ,*�� +��! � �0�0��0��(��&�� *�� ! �� /��*� ��' !-� �� ,�� 0� �� . �� 3��*�� 0 �� ! �� #��

��1��)OO�� O� ��O�.��S�� O��O��

� �S��1 �O0�� S�55��1��A��>��>B�� 9�� -� F� <��0�� <� �� 1 �H-� ��

��*��+��,�N �0 �-��55@-�� >-��@�� 9�� +-� T�1�� K��1� =��)� 6�4�� 6 �0H-� �� -��.� $��

��/�0��-� �� -��1��)OO<<<��1 8 :��0�O��0O ��O+��1O��+�1��A��>B��


��

�

� @�

K� �� " � C��-� �*�� 0�� (��0�-� �� -� '�� -� �� " �K�, �� +� ��

)�� .�� -��*��!��*�� !�� *� �� 0 � 0�� ! ��-� �� , �0� �� !��/*� 0�� ! �� (�� 0��N�� -�� *�� *�0�� ,�� " �� 3 �� / � �� -� 0�� .�� !��*� �� 0��!*"��

��0�! � �� " � �� -� ��(�� )�*�� , �� " � 0�/ ��,�� &�� 0�� G��" � �� ! ��*� ��(�� )�� 0�� 0��(� ��0 �� 0�� /�� 0�� !-�� U5��

&� �� 0 �� -� �� +� ��55�-� � �0� �� ! �� #�� -��& �� 0� 0�� ! �� !�� 0��*�� *-��/�� /�� + �0��.� ��*� �� *� � +�/��*��0 � ,-�� " �� + �*� ��0��*�� *�@�� ,�� 0�� (�� " �� " � �� 0��1 �� *� -� ��0�� , � �� -� �� 0 �� *� " � 0�� (+ �� /�� /�� -� �� 55�-� �� 1�� 1��-� �+�� * � �� -� �� 55J-� �� , �� ;�� ;��-� � � �� *� �� * �� * �� + �*� � � �� *� � �� 0 � �* �� , �� -� �*�� 0�� 0�� .� �0� �� 0��*��

��1��<�-��1��M$�� $��

��-�!�, ��-��<�=� :-��""J-��J��@� ��$1� #��$��%&� �� '�� 0� ! �-�

K �.��-��""�-��D��


��

�

� @�

�� ,� �� 0 �� ,�� /�� *� 0�� * � �� 0�� *�+�/��*�� 0�� J��

(��,�� / � � ��0 �� 0��*�� !� � � � �.�� 0�� )��*� �� '�� /� �� !��)-� �� 0�� 1�� /�� 0��*� � / �� 0 �� ,�� 0� � �� 0�� -� �� *�A�� *�0�� K �� -��0�B�� *� A�� *�0��C ��-�K�, �� N�.��+� ,B�� 0�� 1��/*-�� +�/�� ,�� -� �� 0�� .�� 0�� *-� �� 0 �� * � �� 0� ��*�� , �*� �� 0�/��* �� 0�� 0��,*�� *��

� �*�� 0��*� �� *� �� /*� �� )��O��-� �� *� *��0*� �� ,�+�� 2� -� �� 0�� 0 �� ,�� 0 �� -�� 0�� 0�� */+� ��0 ��'�,��

! � � �� 0� � � �� ) �� A�55@��55JB� �� /�� *� 0�� *� 0�� ,�3� �� 1�� '�� )��+�� 0�� *� �� +�� -� K � ) �� *� *�� /�� +�� -� �� *�0 �� 0� � � �� (��,��

)�� ,�� 0 �� '�,�� -�� *�� +�� ,��K�1�0�� *�,��.�� *�� ,�� *�� (�� 0 �� */+� �� ,�� 3� ��0��0��*��

�J�(��0�2��-�( �1� 0�N��7�,� -�C��1��N� �+��-�FK� 0 �,��<��H-� ��-��.��&�G��D�-�� J-��+ �O��+ ��55@-��@��


��

�

� @�

(*/+� �� (�� 2 �� )��O�� 0�+�� 0��0 �� ,�� 0�� 0 � �� + ��*�0�� ,��2��-��.� ��0��0 � � ��*�� /�� ! � �� 1�� *�0�� ,* �� + *�� 0��-� �� /�� 0��>�� 0�� *� �� !�� AC ��-� �� K �� +� �� B-� �� *�� 0�� (� �� + ��0��)��-� �� 0�� 2 �� 0�� 0 �� .�� 0��*�� +��0��/�� 0�� +� ,�� K�� 0��+� 0* �0 � ��+�� *� � �� *�� 55J-� �,�0� �� -� �� -�� 0 ��)��+� � �� *-� 0�� *� � � �� 0 �� / � �� ,�� + ��*�� /�� *�� *�� 0�/�� *��.�� *�� 0�� *�D��

N�� ,��*� �� 0� � � �� ) �� 0�� + /* � �� *�*� � ��*�� 0�� 3 �� 0�� .� �0� ��-�K �) �� 3�� 0�/�� 0�� *� � �� 0�� * � �� 0 �� N�� 0�� K �.��-� �� 55J-��0�� -�� ,�� -��*��*� �� 0��0��-� ��*� �� /,�0� � 3�� + �*� �� '0�� *� 0�� * � �� *��,� �� *�0��K� �-�0 �� 550-��,�0�� *� �� /�/�� F�� + �-� 0� � �� H�� 1��-� �� 0� ��

��>� 2�� <� -� F�1�� K�:��/� � ��

N 0� 1 �H-��+��N �0� ��A�0�B-��%��,��.� �� V&��'�� 8��0 �-�!� -��""@-��DD��DE��

�0��1��<�-��&��E��5��D� �2 � � �� 18��-� F�1�� 8� +��<�� 1�� 0� �1��

�� 0�� 1��K�:��H-��+��N �0� ��-��&��"J��


��

�

� @@

�� 0�� *� � �� 0 �� -� �� 0�+��F�� /* �� H�E��

�� -�� 0�� , � � �� 0� ��.� �0� � �� *� � 0�� AF0�� ) ��HB� ��0�� 0� � � �� *�*� ��* ��*�� -� � �� 0 �� * � �� -��'�� -� ��0��+ �� 55>��.��*�$��*� �� / ��*� � �� -� �� ,�3�� 0�/ 0� �� 0��2�� $��*�� 0�/��*� �� 0 �� 0�� + �� 3� �/� �B� � �� *� -� ��+ �*� -�0�� 0�/��* � �� -� �B� *�� * �� ,�+��-� @B� � �� +� � � � ��* �� -�JB�� 0��0� �� 5��.��*� $��*� 0� �� 0 �� 0 �� 0�� 0 �� 0�� )��-��+� ��&��'��#�(��-�� ,�3�� >"� 0�� -� ��,�0�� *� � A�.�� -��* ��0�� )�� *�� 0��-�� 3� ��0 �� 3� *�� -��+�� '2�-�0�/�� ,*�� , �� *� ��B��

�0�� .�� $�� 0�/�� -�� 0� � � �� ) �� *� �� /� �� -��,�0��0��0��*�� -�0�� 0� �*� �0�� *�� ,*�� *� �� 0�� 0�� 0��

��E� !1 �� ?�� +� 0��-� F�1�� 6�� 0� ��4�

F�� H4-��!1 ��?��+� 0��A�0�B-��$13��$��&�(�<��W�N �� 0-�N��1��-��55D-��>D��D"��

�5��.��*�$��*&��1��/OO�� O��O�.�� S �� O�O��<S� �� S�

�,��0�O��.��1��-�A��E�"J��""0B��


��

�

� @J

�� 0��/*�� /��/*� � �� *��+ �� 0 �� ;�� 0��*-�� / ��*-� 0 �� *� �� *-� �� 0� �� ,�+�*� ��*� 0�� -� � � 0 �� *� �� *-�� , �� ,� � �� *� ��, � � �*� ��

�� *� �+� �� +* � �� .�� ,�� 0 �� 7��-�0�� 55E��)�� /��,�� ,��-� �� -� �� ,�0� �� / � �� *� 0�� 0�� *�� +��0*��) /��0 ��7��0�� *�� *�� 0��0�� , �*� �� *� 0�� *�0�� 0 � / �� 0 �� -�� / *�� ,�� -� � � �� + /� �� C� �� -� 0�� +��0*��-� �� + � � �� F�� 0 �� H@"�� ,�� 0 �� 7�� *��*� �/�-� �� 0�� +� 0* � � 0 � ��-� ��/ �� -�� /�� 0�� ,� � ��

�� 0��6�1 �,��/*��#��-��.�� /��/*��0�� * ��0�� 44'��-� 0�� ,�0� �� 0 �� + �*� � � � �*� � �� /� �� -�� -� �� *-� �� 0 � � �� -�� 0�� 0 � �,� �� *@�� (�� ,�0�

��@"� 9�1�� !�� -� �� 9�1��-� �� K��1�-� � ��18� N ��-�

� �� 6 ��-� �� $�� 1�� -��,� �� $��&�(��2-�� -��""�-��"��

@��$��3��.��&�6�1 �,��-��@��J�� 555-�


��

�

� @>

�0 � / + �� *� �� -��.�� 3��/*�0�/�� *�� *�� +�� *��+ �� 0,�� 0 �� -�� *� �� 0�� !�� +� ,-� +�� 0� 0�� + �*� �� 3��

)�� 0 �� 7�� *��-� ��*� �� 0��*-� �� *�� 3�� +� �� *� ��+� �/�� *�� *� 0�� * � �� 2�� 0�� ,� �� !�� (�� *� ��*� 0�� *� �� /��*�0��0�� + ,1�� F�� 2H/� �* *�0�� -� 0�0�+� �� 0 � � �� @�� 0� � � �� *�0� ��*�� 0�� !��0��-� �� .��0� �� 0�� + ��-�0� �� + ��F)� �� 2H�� 0�� *�� / �� *�0�� !��

(�� 0� � � �� ) �� 0�/�� 0��+ �*-� �� /��/*� �� /� �� 0,�� 0�� *-� � � � � �� *�� /,�0� �+� 0� �� 0 �� ) �� *� 0�� -��+� �*�� 6�1 �,�� 0�� *�� 0�� -� �� 0�� ) �� 0 �� +� 0� �� *-�� +� 0� �� *��K��+� 0� ��' �:�� -� �� ,� ��! ��78�� +�� !�� '�� / ��*� �0 � � �� 1�,�� 2�� -� �� / ��*�F�� H�� 0��0� � � �� ) �� /�� 0�� -�0��,��

��1��/OO<<<�� O0��O� O�555O�55�"0>��1��A��

�D�"J��""0B�@��0�� + ,1�-�2�� &�

K �.��-� E� 0��+ �� 55E-� 1��/OO<<<��+�O ��O�+ ��5�1��A��E�"J��""0B��


��

�

� @0

�� * � �� @@��)��-�� +� �� *�� 0 ��1�,�� *�� *��0�� /*�� 3� �*� � ��+ �� 0 �� )��, �� 0��,�� 0� � � �� ) ��

��,� �� 0 �� +�� ,��6��K�1�9 ��A�"""B��1 �+�� )��*�0 �� *-�� *�0�� +��0��,��0�� *-�� 0�� / �� + *� �� 0�� A�� ! �� 78�� +�� !�� '�� -� �� 0�� -� 0� �� 0�� 1��*��B��(�+� ��Q�� :�� -� ��0�� 0� � � �� + �� /� �* ��0� 1 �� 0 ��+�/�� @J��)��-�+�� ,��6��K�1�� .� ��0�� 0 �� 0� � � �� ) ��

! �� 0 �� 0� � � �� K�1� �� 3�� * �� 0��/*� �� *��)��/ �� -�+�� ,��6��K�1��,� �� 0��*�� 0� �� /�� + �-� �� 0 �� )�� 0�� +X��+� ,�� 2 �� 0�� +�3��0 �� -� �� *� �� 0� � � �� + �� 0��+�� ,��6��K�1�� *�� -�,�� ,�0�� *�0�� 0� �� *� 0�� 2�� -� 0 �� * � �,*�� /� �� * � � �� /�� 0�/�� 0� � � � � �/�� 0 �� 0�� 0 � �� ,* �� 0��

��@@� !18 � K�� -� �� -��.�� ;��5� �� $�� 66��&��

K ��1�! �-��<�=� :-��""@-��@J�(�+� ��K��Q�� :-�F�� + �� ,�� 8H-�-��.��&�G��

D5-�� -� �� O��+ �� """-��D0��


��

�

� @D

�� 0��*� �� ,� �� )@>�� !�� -� ��* �� ,*�� *� 0�/��* � ��+ �*� � � �� 0��,�� /� -� �� 0�� * � �� + �*� � �� , � � � �0� �� *� � � � �� *� � ��

2 �� 0 �� -� ��0� � � �� *� �� 0�� 0�� + �� ,� *� ��,� �� , �� *� 0�� / �� / ��*-�� *-�� 0 � ��0 � �� 0�� *�0��0� � � �� *�� ,�0�� *�� + �0�� , �� * �� ,�+�� )��-�2�� 7�� 0� ��*�� *�0�� , ��*@0�� 2�� -� 0�� / �� *� �� *�� *� ��0 � �� + �� * ��0��

�� 0�� 6� 0� � �0�� )�� !��,��-� 0 �� + �� ""�-� �� 0� �+ � �� 0�� 0 �� -�� .�� F */+� �� H�� +��*��0� � � �� *� �� 0� �� * � �� @D�� )�� -� �� *�0�� 0�� -� ��,� �� ,�� 0� � -� �,�� + ��)��0 � ��0 ��+ ��""�-�� 0 �� /�8�� , �*� F�� H�� !��

@>� �� -� +��+� ,-� �J� �� ""�-� 2�� *��*&�

1��/OO<<<�� O��O�.�� S �� O�O��"0S"�O��1��

�A��"J��""0B��@0� 2�� 7�� -� F�1�� 1�� H-� �� -��.��

��&�G��E"-�� J-� � �O��,��""�-��>@��@D� ��8� ?��-� F�1�� H-� ��+��

N �0� ��A�0�B-��&��@��


��

�

� @E

� �� 0��*� �� -� �* ��+ �� >� �� *�� + � � �� 0� �� *� �� ,* �� 0�� 0�� 3 �� 0�� ! ��0 ��)�� -� (�� ! �0 -� �� 0�� / �� *�� */� F)�� *�� 0�� *�� 0�� H�� !�� J� ��+ �-� �� 0�� ,� �-� � � �� ,�/ ��-� +� ��-�� -�� 3��0��

!� ��0�� *� �� 0�� + �� +� �� *� �* *� � ��0�� 0��(*/+� � (�� *� �� , � �� 0��2� ��(*/+� ��0 ��0��0 ��.� ��0�� + �� * �� *� �� 0�� * *� �� 0 � �� !� �0�.�� *��0��1�,��-�� 3�� @E��)��.�-�� *��0��/ � ��*-�� *� � �� *�� -��*�� 0��F */+� �� H��)��0 ��9�� :�� -��+ �-��0�� -��+�/�� /�� @0E��)�� 0�� -��*�F�� *� �� , � �*H-� �� F��0 �� 3 �*��0*�� H@5��

)�� 0�� * � 0�� *� ��+ �� >-�� 0�� *�� ,*� �,� �� ,��*��(��/�� 0�� 0�� 0 �� .� �*�� 0� � �� 0��+ �*� � �� *� 0�� + �*� �� *-�� 0�� 0��

��@E� 2 �� 1��:�-� F� �� 8/� 3� �� :;H-� ��

2 �� 1��:�-�68��(��-�6�8��)��1��-��&��0E��@5� 2�� 9�� :��*� �� -� ��"5��""�-�

K �.��-�1��/OO�� O��2��O��S2��O0��O� �2��O��O��O�J"��0

��A��"�"J��""0B��


��

�

� @5

��*�0 ��,1�� * � �� 0 ��7��J"��)�� *�� */+� �� 0 ��,1�� -�� *�� *�� -�� ,�0�*�� /��+ �� 0�� 3 �� 0�� -� 0� � �� *� �� 3�/�� *�� 0 �� 0 �� +�� ,�� 6�� K�1J�� *��0��0�� 0��+ �� -�� ,�0�*�3�� 0�� 0��*�� 7�+�� -��,�0�� *�C� ��'�� *�0�� *� �� *� �� )�� ,�� ""@-� � �� C'�� *��+��0��

�� 0�� 0��0 �� ,��0�� *�� -�0 �� ""�-�� + �� N 0� �� * � �� * � �� 0�� / �� -�� , �� -� �� ,�� 0� �� *�8�.��*��*�� :��*�� * �� * �� N�� /*� �� , �*��,��0� �� J��2��*��,�*� ��+ �� 0�� 3�� /��*��+�/��+ �� -�0��*��+ ��""�� /��/*�� 0 �� -� �� 0�/�� 0��+�� .� �� *� � ��0�� -�� +�� ,�� /�� 0��0 �,� J@��

��J"��1��<�-��&��@5��J�� 9�� ?��,��0-� F�� +�� 0� �� ,1�� H-� ��<��.�� ;��&� �"�

�� + ��""�-��@��J�� -� 6�1 �,��-� �� ""�-� 2�� *�

��*&�1��/OO<<<�� O��O�.�� S �� O�O��"JS"�O��

�1��A��>�"J��""0B�J@�68��(��-� F9�� 0� �� 8H-� �� 9�1�� !�� -�� :�

!��:�A�0�B-��&��J@��


��

�

� J"

�� 0� �� *-��* �*�� 0�� *�� 0��6� 0�� 0��)�� *��.� ��0�� *��0��*��0�� 0��' �:�� ' �:�� !�0�� + ��-�� ,�� *,�0� �� 0 �� ,�� ,�� 2� � */+� �� 0 �� ' �:� �� /,�0� �� 0�� *-� � � � ��-� �� 0 � /��*� � � � � �� FG��1�� *H�A�* �� B�� F�� *H�A�* �� B-�0��*��+ ��.� � �� 2��0�(��0-�� * * ��

�� *� �� 0� 0 �� 0�� 0�/�� / � �� *�� +�� ' �:�� -��/ � �� *� � �� * �*� �*�� *�0��+ ��!��D��+ �� ""@-�)�� / � �� */� F�+ �� *� 0�� ' �:� *�,��0�/� �� 0�� *� � � �� -� �� 0��*� �� /�� )�� 0�� -� �� /�� JJ��2� ��+ �� *�� 0�� (*/+� �� + �� C� �� +� �� /��*� 0�� ' �:�� *� �� *� �/�� /�� *��2�� , �� : �� + � �� -� 0��*� �� *�0 � �� *�� *� � �� HJJ��+ ��)�� 0�� *�� 0 � 0�� /�/��/ � �� *� �*�0��+�� 0��*��+� �-�� *�� 3� �� 0� � 0�� /� C �� +� �� -�� 0�� K �� -� 0�� *� �� C ��-� +� �� -� K�, �-�N�.��+� ,� �� 1�� 0 ��0��*� 0�� *� 0�� +�� 1�,�� K �� -� �� -�'�� -� 2�� * � � ��0 0�� 0�� 0�� *� 0�� 3 � �� !�/ � �� F��

JJ� 2�� 9�� :��*� �� &� �D�"��""@-�K �.��-�

1��/OO�� O��2��O��S2��O0��O� �2��O��O��ODJ>>J��0��A��"�"J��""0B��


��

�

� J�

�� H� 0�� /*� � � � �� *� 0�� *� 0 � /� �� *� � � �� /� ��0 0�� O�� 3 � �� A�� 0,�0� � � �� B-� �� (� �� A� � K�� B� �� 1��-�� 0��K� �� !� ��

�� 0��+ ��0��0�� 9��7��)1 ��+� 1� 0�� 1 X0� -� �� 0�� 0� ��0��,�� ,� �� -�� /� ��*�� ,�� 0�� 0� � � � �� *� ��/��0� ��0 �� ,�� -�� ,�0� �� ,��-��,�� + �� (�� ! �0 � �� -� �� )�� -� */+� �� 0 �� ' �:-� �� 0� ,�0�� 0� �� 0��0��+ /� �� , �� 0��.�� +� �� ! ��0 ��)�� *�� / � �� *-� �� *� �� *�� *� �� 0��F�� 0�� +�� *��*� �0 �� -�0��*�� *�� 0��HJ>��0��0�� .�� / � �� -� �� 0�� *� �� /�� ,*�� 0�/�� 0�� 0��

)�� 0 �� -� 0 �� ""@-� �� ' �:�� ! ��,�� 0� �� 0 ��' �:�� 0�� -�� 0�� .��0��* � */+� �� *� �� 0�� 0�� +� � ��A� �� -� � �� , � �1 0 �,�� B-� �� 0 � �,� �� 0�� /�� : ��*�� *��*� �� :��*��-� �� 0 ��+ �� /� ��+�� )�� 3�� 0�� *-�(��! �0 � *��0�� 0��+ �� 0 �� + �� 0�� F�� *�� +*� ,�*��!��-�0� ��, ��

J>� 2�� ;�� &� %�� ;��&� �"�"@��""@-�1��/OO�� O��O� �.�� S� �� O �7O �� O �"@SJ�5�1��-�A��"�"J��""0B��


��

�

� J�

��3��*�*� ��,�� -�*+ � �� 2�� -� 0��*� �*�� ,� -� 0�� 0 ��-�� +*� ,�*� � � �� 0�� *�� 0�� *� *� *�,�� *� �� 0��HJ0��

(*/+� �� 0 �� ' �:� �� 0�� 0� � � �� K�1�� 2��*� �� 0�� 1 � � +�� ,�� 6�� K�1-� F�,�0� �� +�� 0�� *�� -�0��*�� +� ��*�� *�-�� I �� 0�� +� �� HJD�� ' �:��* *�*�0�� *��0��* *�*��/�� 0�� *-�� /,�0� ��' �:�F�� 0 �� H�� / �� 0� � ��-� �� * � �� F� �� +� �� *� 0�� H� A0��*� �.� �� 2��0�(��0JEB� �0 �*� � �� 0�� *-� +�/��*� �� ,*�� 0�-� 0 �� + �� J5�� )�� -� �0� � � �� *�� 0 �� -� �.��/,�0� � �� 0 �� 0�� 0�� *� � �� / *�� -� �� *��*�� *�0��F0 � 0�� H��*�0�� -� �� 0 �� / � �� *� �� -� �� *� �� / � ��/�� / � �� !�� 9�1��)�� ?��-� ��*�

��J0� �� -� 6�1 �,��-� �>� �� ""@-�2�� %��

;��&1��/OO<<<�� O��O�.�� S �� O�O��"0S"@O � �� :�1��

A��0�"J��""0B��JD�2��;��L��.��<��1��%�&�0�"@��""@-��1��/OO<<<�<1 ��1��,��O��<O ��O�""@O"@O�""@"@"0�

E�1��A��"�"J��""0B��JE�2�� 8�(��04� �� :�1�� ,�9��1� �,� ��

)�� -�)�� 8�!� �8-�1��/OO<<<�� 8�� 8�� ,O �0�.�3�;�� Y�� W��,�

Y��:��1� �,� �01 �� :�A��@��+ ��"">B��J5� )1�� 0 ��-� $�� =� $�� 5� ��=��%&�

1��/OO<<<�� ,�� ,O!�+ �� O!2CO��0 ��0��A��D�"J��""0B��


��

�

� J@

�� *�� + ��0��,�� 0�� *�� 0�� *�,��,�3�� >"��

'�� */+� �� 0 ��' �:�� 0�� -� ��0 �� ,� �� *�� )�� 0 ��*� �� /� �� 0 �� AC ��-�+� �� B-� �� 2 �� 0�� ,�� 0 �� 0� � � �� -�� +�� * � �� + �� + *�� 2�� -� �� N�� )�1��, � �+ � �-�� *� �� *� � �� 0 �� /� �� + ��>�� 2��*� �� -�� *�� 0*��0 ��,�� -�� /*�� 0� ��/ � �� +� � �� ,��0�� 0�� *� �� .� �� 0�� , �-� � �� , �� *� �0��*� �� ,�+�� *�� /�� 0�� 0 � �,� �� *�� 2�� -� �� *� �� * � �� +��*�*� �-� �� *� � �� 0�� *� �� 0 �� ""@-� �� *�� / �� *�� *�� * �� 0�� 0 � �,� �� *>�� +� 0� �� + �� *� �� -�� /��*� �� 0��*�� * �� *� � �� -� �� *�0��+� 0� �� *� ��.�� ' �:�� 1��*� *� �� +� �� 0�� /� �� ' �:�� -� 0��,�0� �,�*� �� /�� >�E�� >@��!�� ,-��0��+ �� */+� ��0 ��

>"�9�1��)��?��-�F)1� 8�! �: �,�'��1��C�� 1�� (�� 1 �H-� �� 1 �� -�� 78�X�� A�0 ��B-�$�� <��&�� J-�� )�� C ��0-�?� �: -��""J-��0J��

>�� N�� )�1��, -� �� %��%,� $�� $�� 66-� 9�1��?��: �� 8�! �-� K�� -� �""@-��>��

>�� 1R Z�� 2��1-� $�� %�� <�� V-�1��/OO<<<�� ,O�3O��O��S��"@+��0��A��"@��"">B�

>@�� ' �:-�


��

�

� JJ

' �:� �� 0�+�� 0�� *� �0�� -�� *�� *�0 ��+��* � -�� 0� �� ,� � ��+ �� / � � �� ! �� -�� ,�� F�, ,�� H� � �� 0 �<� �� :� ��0�� ,�� +� �� 0 �� * � �� >J��

2 �� 0�� *� -�� 0 �� 0�� 0�� /� �� * �� 2�+�� 44'�� /� �� -� � �� 0 �� !��>>�� *�� 2�� 0�� -� !�� 0�*� �� -� �� 0�� 0�� 2�� !��+ � �0�� *� �� 0�� 0��0��*��*� 0�� -� �� 0 �� 0�� +�� 0�/+�� )�� *� �� +�� + ��-� 0� � �� A��/�� B>0�� (�� 0 �� *�0��1��;��-�0 �� ""@�� 0� �� ,� *� +�/�� 0�� ,�� /� -� �� ,�0� �� + �*� �� *�� 2�� -�� 0� �� *0� �� 0� 0�� -� ��0*�� *� �� 0 �� * �� 0� ��,�� /�� )�� /�� 0�� *� �� 0 ��

�1��/OO�� O��O�.�� S �� O �7O �� O ��1��A��"�"J��""0B��

>J��0 �<�� :-�F�� : �,��<�� K� ,� �H-��-��.��&�G��E�-�� J-� � �O��,��""@-��DJ��

>>� ��8� (�� -� ��$1&� $�� &� �� $�� 5&�(�<��W�N �� 0-�N��1��-��"">-��5>��

>0� 9�� =�� ?� ��-� F��2!� ��0��H-� �� +�� A�0�B-� ��5��2��;��5��$��5��>6???�&,,@A&�'�� 8��0 �-�!� -��""J-��@E��


��

�

� J>

��0�� K�� ?� ��,�� )�*-��+� � ��*� �� /*� �� *� � � � �� *�� 0��0��*� 0�� 0�� ,� ��0�� 0��,��0�� !�� -�0� �� 0��

2 �� 0 � �� 3�� , �� 0�� 0�� * � ,�+�� 0�� 0 � �,� �� *� A�2�B�� *� 0 �� /��.� �0� ��-� �� + ��""�-� �� 0�� *�� *� 0 �� 0�� .� �0� �� *� 0�� 1�� '��:� � �� 0�� + /� �� 0��*��+ � * � ��* �*�� , �� 0�� >D��N* , ��0��*��/ ��0� �*�0�� *�� / �� , �*�� *�� *� �� *� �� *� �� *�� 3�� 0 �� ' �:� �� 0 �� -� �� 0 � �0 �� , �� 0�� 0�� '��+�-� 0 �� ""J-� �� * �� 0�� *� � � �� + /� �� 0 �� 0�� 0 � �� 0�� )�� -� �� .�� /� �� -�0�/�� + �*� � �� +��*�*� ��0 ��,�� + ��

)��/ �-� �� .� �� 0�� .�� 0� � � �� K�1��2 �� ,�� 0��0�� 0��*��0�� */+� �� 0 ��' �:�� *�,�0�� 0�� 0�� + �� *-� ��*� */+� �� /�� 0 � / �� 0�3�� 0 ��

��>D�� 1�� '��:� -� F! �� ,� �� ,��/��<��+� -��<�

� ��H-��) � ��G��K� �A�0�B-�1�5��$1�;��.��&�)�� , ��0�'�� 0 �-�)�� (�� -�6�1 �,��-��""�-��


��

�

� J0

�0� � � �� 0��>E�� 2 �� 0�� -� �� -�� , � -� �� 0 �� -� �� 0� *�� *��0��* �� 0 �� 0�� /*� � � �� 0�� 0 �� 0��,* ��0�� 0��*��+� 0* �� 0�� /��

)�� 0�� 0� �� 0�� ! ��0 �� +�� ,�� 6�� K�1�A�"">�B� ��,� ��/*� �� 0��1 0� �� -� 0��1 0� �� 0��(�� 3 �� ,,�0 �*� � ��, �� 0 �� 0* � �� 0 �� G / �� 0 �� K�1��K �.��-��+ �� "">-��0�� *� 0�� .�� 0 � �� 0�� * � �� /* � �� 0 �� (�� 0�� * � � ��* � � �� -� �� 0*� �� *�� */�� 0��0 �� -��.�� +� �� -�0�� -�� /�� ,�� *��

��>E� 9�1�� !�� -� �� :� !��:-� F)�� /� �1�� 0� �� 1��

� �� 1 �;H-� �� 9�1�� !�� -�� :� !��:� A�0 �B-� �� &� ��@��


��

�

� JD

2$B$��(�� (�� / ��*� �.��

�0 � �� , �0� 0�� 0��0��*� � � ��, � �� . �� 0��*� �� 0�� *��! �� ,�� 0�� *0� �� , �� ,�+� /� �� 0,�� *� � �� *� � ��0 � ��+�� 2��*��55"�� * �� A�� K �� -� ��0�-� �� -�+� �� -� C �� B� �,�� 0��0�� 0�� >5�� /�� /�� -�� 0��*��55>�� 0 ��"�� 0��0�� 0"�� 2��*� �,�*� �� 5E"� �� -�� 0�0�� 0��,�� -� 0��*� �5E"� � � �� 0��*� �55"-� �� 1 + ��/*-� �� *� � �*�� 0�/��1 + �� 0��

)�� /��-� �� 0 �� . �� 0 �� + �� )��""�-��.�� 0��+�� 0 ��J-@P�0 ��.�� -� � � �� 0 ��*�� D-DP�0 �� 0�� )�� 0�� 0 ��-� �� *�� ""�-� � �� * ��

��>5� !�� [� ��-� 2��.� �� L��=��.� $�.��,� $�� ;��5� ��

$�� 5&� )�� (�� -� 6�1 �,��-� 2�)�-�� ""@-� 1��/OO<<<�� ,O<�O7�3"�O7�3"��0�� accesat 1.03 2005).�

0"� K� �� 8 -� �� 2�� )�� -�1��/OO<<<�+��,��O+��O�+��O��'�� O� '��SC2'��0�� A��D�"@��""0B��

0��9��!��[� ��-��p. cit.�0�� 1�� 4� �� < �1� �1�� -� �� &�

1��/OO�� O��O�.�� S �� O�O�� S �� O �0�.�1��A��"��"">B��


��

�

� JE

0 �� 0�� EE5�� 0�� -� � �� 3� �0��0>"�� 0�� 0@��

� '�� 0��0�� *�� 0�� ,�+��2�/��,�0�� *�� *�� *� ��, ��*-�� *��,�� ,�� 0� �� *� 0�� *� � �� *�� C�� ,� �� 0�� 0� � � �� ) ��-�� 0�� *��/ � � �0�� *�0��,��0�� *-�� *�� 0 �� -� �� 0�� 0� �� *�� 0J��-�� 3� ��0 ��,�� 0� � �� 0 �� )�� -� �� /�� *� �� 0�� /� �� * �� -��0 ��* � �� /� �� 0>��

� '�� /� �� 0 �� 0�� -� �� 55>-� �� -��'�� .��*� $��*� � /�-� � �� + �� -� � �� 0 �� 0�/��* �� 0 �� ,�� *�0��&��#�(��'��-��* � �� + �� 0 �� A�� 0� �� )-� +� � /� �� -� �� 0 �� 0�� *-� � �� *� � �� 0 � ��-� � �,*� �� -� 0�/�� *� �'�� -� �� 1��, � � �� -�

��0@��$��0J� ��1�<� K�0< �-� 9�1�� !�� -� K �� :�-� F� �0�� 0�

�� (�� H-��9�1��!�� -�� :�!��:�A�0 ��B-�� -��@>��0>�� 1��!��,��F'�� 0�� H-�� 1��!��,��A�0�B-��.��

$�� %��,� L�� ;�� 1�� .��&� ��1�� 8�! �-��"">-��@��


��

�

� J5

�� 0 ��,�� 0�� , � -�� 0��*�� B��

2�� /*�0� �� 0�� /�-� �� -��*� ;��*�$��*-� � �� *�� , � �*� �� +� � �� 0 �� 1 �+� � � � �� +�� -�� *�� 0��;�� -� �� +�/�� 0��-�� '�� %��-� �� 0� �� * �� * � 0 �� 0�� *� � � ,�� A)�� *B�� ,1� �� .��*�$��*� � �� 0�� + �� -� �� 0�� 0�� 3� �� ,�� 0��* �� N�� .��$�� 0,�� .� �0� �� .��*� $��*� �� /*� �� -�� *00�� 2�� -�� 0 � 0�� /� �� ,�� ,� �� 0� �� 0 �� 0� -��,�0� 0�� , � �� (*/+� �� (��-� �� + �� 0� � ��/*�0��.��0�� 0 ��* � �� ,*�� 0D��

� '�� *� � ��1� � ��-� �� 55E-� �� &�� (�� + �� 0� �.� �0� �� * � �� + �� 0�� 1 �+� � �� ;�� $�� * �� /� �� -� ��,�� A��+ �� 0 ��,� 0�� ,�� 0 �� )� �� 0� �� ,�� -� �/�� 0 �� -� ��

00�N ��K� +� -�F�1��<�� ,��0�H-�� &�� @05-��+ ��55D-��>��

0D�?�,��!��-�F�1�� 1 �H-� �� 1��!��,��A�0B-��-��>��


��

�

� >"

�� 0� � -�� * � � �� 0�� 0�/�� B-��,�� + �� A�� 0� ��0�� ,�� -��+��*�*� �� * � �� 0�� ,��* -� ��*�� +� � �� -� �� *��0� 0�� 1� ��0 ��0 �� 0�� -��.�� -�� 0�� 0�� , �� -�+ ��1��, � �� B0E�� /� �� 0� � � �� 0��;�� $�� * � ��*� �� L�� -� � ,�� * � ��0 �� ;�� $�� 0�� /� �� 0 �� 0 ��

(�� , �� ,�� -� �� ""�� -��'�� (�� &�C�'�-� �� *� 0 �� 0 �� 0�� /� �� .� �0� �� * �� .�� *�;�0��*�� 0� �� 0�� 0�� + �� *� �� , � �� /��+�� +�� * � �� 0 ��0��*-��,��0�� /�� +�� /*� � �� 0��*�� 3� �� 0 ��,�� 0�� ,�� / ��*� �� 0 �� + � �� + �� 0�� + �� -� �� ,�� /� �� * ��.�� *� ;�0��*� �� /�� 0�� /� 2��.�� %�.��0�� ;��-�� A�� ,�� ,��* � � � �� B-� 8�� 2�� %�.��0�� $��*� � � ��2��.�� 2�0�� A�� /� � �� )�� *� �� 1 �+�� 0�� +�� /*� � ��

��0E�!� �� -��1��/OO�� O��O�.�� S �� O�O��

�� 1 �O� ��S��S�� S��S5E�1��A��>�"��""0B��


��

�

� >�

�� *� � � 0�/�� +�� ,� � � � �0�� 0�� B��

��0� -��*� �� 0 �� /��-��,�� A��/ �� -��.��*�$��*-�;�� $��-��.�� *�;�0��*B-��,�� A2��.��$��-�� B�� )��-� �� 3��*�� 0��,�� )� �� /,�0� �� -� �� .� � �*� �� *� A� �� /�� B�� A� �� ,�,� ��-�� 0 �� B05�� 0�� *�� *� *� � � �� *� �� *� 0��-� �� *� ��/ � �� 0�� *� 0�� *� 0�� 0�� .�� ,� �� + �0�� 0�� 0��0��*� 0 �� 0� � �� 0�� , ��*�� *� ��, � �� *� �0�� + �� *� 0�� 0�� *��3�� ,�� *�� *D"��

!� �� 0 �� 0�� /*�� 0 �� 0 ��*�0 �� 0��*�� *� -�� /�� )� 0��*� 0�� 0�� ,�� +��)�� *��0�� 0� +� � /� �� 0 �� 0 �� 0�� )�� ,�� 0�� +� � /� �� 0 �� )-� � ��0��1 0� ��(��0� � 2�1�-� �� + �� ""�-� �� /�� 0�� *�� + � � �� 0��

��05� 9�1�� !�� -� �� + ��-� F) ��-� �� 0� ��

2 ��8/� 61��:�� 1�� 2 �� ;H-� �� L��&� G�� -�� @-� � ��55E��

D"�K� ��7� ��-��2��;��2��$��$��%��,��5��.�8��%M&�

��1��/OO<<<�� ,O �O:�+"�O �0�.�1��&�A��@��"">B��


��

�

� >�

��+ ��""�� * �0�/��* � �� +� � ��0 �� (��0�� 2�1�� +�� 0�� 0� � �� -� �� 0 �� ,�0�� ,� �� ,�� )�� 0�� )�� A��+ �� ""@B� �� 0�� 0�� ,�� 0 �� 0�/�� 0��0�/�� -� �� 0��,*� �� ,�� *� 0�� *� �� -� �� /*� *�,�0 �� +� �� D��N��,�� ,��0� �2�1�� +� �� ,� �� 0 �� 0� �� 0�� + 0 � �� .�� -� �� 0�� /*� �*� �� /��/*� 0�� *-� � � � � � �� 0�� -� �� 0�� .��,�� )�� -�� ,� � �� 0� � �� 0 � � �� +��,�� 0*��0�� *��

)�� 0�� 0��0�� . ��-� �� 0 �� /,�0� ��0��0 �� *� �� )��/�� ,�� /*��0 �� ,��0�� /*/��B�0 �� -��B� �� , �� 0�� A��+�� /�� * �� -� �� + 0 B-� @B� �� 0�� * � � �� -�JB�0 �� 0�� 0�� ,�� -�>B�� 0 �� 0�� )�� 0 �� ,��-�� F */+�� H� �� /�� +�� -� �� 0�� *��1� �� -�0 �� , �� 0��,�/� �� * ��2�� *� 0�� 0�� P�0 �� ,�� -�0 �� /�� 0 �� /��)�� 0�� *� �� *� 0 �� 0��*� +�� )�� -� ��3� ��0 �� *�� 0�� 0 �� -� �� 0��,��

D�� )� �� N�/�0�-� F!� � �� W� C �� 0�&� �� =��D-� G�� @"-�'��@-��""@��


��

�

� >@

�� D�� 2 �� 0�� *� � �� -� � � ��*� � �* �� 0�� D@�� 0�� 0 �� 0 �� ,�� -�� +� � ��0 ��-�� 0�� +� � �� A �,��* � ��0 �� 0�� B��

2�� -� �� /��-� �� /��,��0�� 0 � ��-� �/�� 0 ��)-� �,�� 0�� 0 �� F�� H-� �� + �� -� � �� 0 �� * � � � � �� * DJ��'�� /� �� 0�� ,�� 0 �� 0�� -� �� ,�� 0*� �� '�� 0��0�� *� � � �� 0�� ,�� *� �� *� 0�� *-� �� 0 �� *-� 0�� 0 �� ,�� /��

2 �� 0�� 0 �� -� �� 0� �� / ��*� �� *�*�� -�� /��/*� �� ,��0� � 0�� 2�/�� 2�1�� )�� 0 �� )� 0�� ?��,�7��,-� 0 �� 0��+ �� "">-� �� +� � /* �� 0�� , �� 3 � �� 0��0�/�� 0� �� +� � � �0�� 0�/��,�� )�0��?��,�7��,�� 0� +� � /� ��, �� 0�� 0�� ,�� -� ��

D�� 1� !�� -� F! �� 0� �� 2 ��/�N�,�� , �� N��0� 1 �H-�� 1� !�� -� �� :� �� !��:� A�0 ��B-� $�� $��2��,$�� &� �� <$1-��.�� 0�� 8�! �-��<�=� :-��""@-��D��

D@��6�)�� 8-�F� �� 0��0�� 8�(�� H&�$��-�@O��""��

DJ�� :� �� !��:-� F�1�� !� � �� 8� �� 0��2 ��H-� �� 1�!�� -�� :��!��:�A�0 ��B-��-��0E�D"��


��

�

� >J

0�� /*��*��0��*��*� �� (��0� �2�1�� *�0�� 0�� 0��/ � �� *�� *��)��-�� *� �� ,�� *-��* � � �/�� 0�� -�� *�� F�.�� H�� )��

)�� /�� ,�� )�� /�� -�� ""�-�� *��+� �/�� ,��/��,*�� *�� 0 �� 0�� )� ��*�0��0��*�� + � 0�� 0��*� /�� 0�� 0�/�� Q�� ,�� /� �� *�� *�� /��* ��.�� + �� 0 � 0�� /��2��-��*�3�� 1 �� D>�A��/ � �� 0 �� K��)�� *�� *� � �� , �� + � �� 0�� 1 �+� � � �� /��* � �.�� B�� 2 �� 0�� 0�� 0�� -� �� *�� ,�� *�� +*� ��0� ��3��* ��3� �� 0��1 �+�� 0�� D0��

)�� /��-� �� 0 �� .��/*� �� ,�� 0�� 3� �� *�� )�� ,�0-� �� * �� 0,�� * �� , � �� 0�� 0��+� � �-� � ��/� �� -� �� , �-� � �� ' �:�� -� 0 �� 0�� *�� 2�� -� ��0� �� 0�� +� � �� +� � �� -��+ �� /� ��(��0� �2�1�� +� � /� �� 0 �� ,�0-�� *��0�/�� +�/�� /� �� *� 0�� +� *-� �� -� �� 1��, �*-��0� 0�� ,��* ��

��D>� )�� (��0�� ?�� ,-� F� �� 0� �� 8�

(�� H-��2�� ?�� A�0�B-��-��D0��0��!��-� F�� </��1�� 4� ��6 �1 ��N � �H-� ��

�0��!�� A�0�B-�$�� -��,�%��5� ��L��$��%��M-�� (�� -�'�� '�� -�6�1 �,��-��"">-��D��


��

�

� >>

)�� / �-� �� /,�0� �� -� 0�� 0�� ,�� 0 �� 0��+ ��0�� -�� 0�� 0�� / ��-� �� 0 �� 0��/ � ��,��-�� .� �*�� ,� *��0�� *� �� ,�� *� � ��/�� 0 ��,�� ,�� !� �� -� �� 0��0��*� �� *� �� .� �� -�� 0�� 0 �� *�� 0�� DD��

��DD�� 1�� 1-�(�+��-�F�1��0��1�� 0��H-�

��)1 ��1� �? -�� 1�� 1�A�0 ��B-��%�� &��.�� 0�� 8�! �-��.�� 0-��"">-��@J>��


��

�

� #$

%��&�'��(�)��*��+��+�

�� ,��- � �� .� ��/�� -�� .� �� ,��0��1�� .� �� -��.� �� .� �� 2�-�� ,�� 3�� .��

4�2�� /��0�� 3��/�� -�� 5�2��.� �� 0�� 0�� ,�� 5�2/�� - �� .� ��-�� 2�� .��2�� - ��.� �� 3�� 0�� 2��-�� - � �� .� �� -�� .� �� 6�� 3�� 2�-�� 2��.� �� 3��7$8�� 2�� .� 2�-�� .�� 3�� .��,��.�� 3� �� 2�� 9�� 3��.� �� 3�� 0��

� �

��$8��.��:��;��< ��=�� .�� .��>>$.��

� PORTOFOLIU DE LECTURA

��

�

� #>

�� .� �� 8�� 3�� -��/��.� �� 0��-�� .� �� 0 �2� .��

�-2�� -2�� 3�� /�� !� �� -�� -�� 8��@��.� �-2�� 3� ��.��3�� "� �� .� �� 3�� 0�� !�� -�� !#��*��*��3�� 2�� 2��.�� .� 2�� 08F.� �� /�� "�� "�� @�� .� #�� -�� .� �� 2 �� 2�� 2� ��8C�� !#�� 0�� 2 �� $�!� �� 0�� "�� .� �� 3��2 �� 0��

@�� 0��.��/�� .� �� 3��-�� 6�� 7�� 4�� G�� @��5.�� B� ��2 �� 3�� -�.� �B��2 �� 3�� -��

��8��!"�.�5��99��09�2��9 5��9��?� ��#��B��8�� 5�� H�� 5.� I�� J��!��

��J��A��.��K�=.��C.��C��8F�� .��5��99��9� �92�� ,�9��5��?� ��#��B��8C�@�� H��L.��M�� !�� N��

�� !��:��"�,�0��#��.�� 0�.��C.��$��


��

�

� ��

��$%� �� 0�� &�� FB� ��2� �� $8#�� '�� $� ��-��$� �� %�� (��5� .� ��5�� $� �� %�� 8�� $� ��5��0��$�'�� )�� A�� %�� $� &�� (��3�� %�� ,��%$�� '�� $� ��$��&�� $(&�� ,��$� ��2� �� &�� /�� .� �� &�� )� �� )� � ��0�� &��0 2� ��

�� %�� $� �(�� 3/�&�� $-2�� )� �� 0��)�� 2��$%��.�� %��.� �� .� �� 6�� %��78$� �(�� -�� *��(� �� )$� &�� *� 3�� 2�� <��(+��.� �� %�� .� �� H��.� ��,.� $�� &��.� �� $�*��$��$&�� &��)� ��(��3��*��(� 6 �� %��788� �� $� �� @�&��$-2�� 3�� $� �� .�� %�� $��3�� $��&�� %��.� � �� -�.�� 3�%$��%�� $� ?�� 3�� -�B��)�-�� )��0��&�.��2 �.�� %�� $��3�� -��$��&�� $�� $�� -�� 3�� %�� &�� 5�0�� .� � %�� -�� 3��)�� .� �� %�� -�� 8>�� -�� 3�� &�� 3�� $��%�$� �-�� %��

8#��G�� @�� 5��43� �-0��33.�E��@�05��.�� .�A��' ��.�"��.��>>�.��CFC��

8�� '5�� G�� 5�.� �� !��;!� �� .�� '� � � �/��0�� .��K�=.��>>8.��C��

8$��4�� @2�� .�0��'�� .�<� ��&��.��F.��#��88� �� 3��.� �� .�� 1�� 1�:��

��2�;� ��O��<��P�"�� 3�� 4�2 ��5��.�"�5��.��#.��8>� � �-�2��5� 4�.� I�� ;� I��!� ��

�� <�=�0��#��4��.�+��5�0��@�'�.��C.��#��


��

�

� ��

& &�'��(��-�� -� �� -$� *�� )� �� &��

�� 6 ��)� 5�7�&�� *��3 �%�� &��6 ��7�� !� �� (�� 3�� %�� &�� 1 $� �� * ��.� � �� 3�� &�� , ��%�� *� �� ,��"�� *�� *��*��+� �� 3� �� 3� �� 3�� 2��.� �0� ��.� �� .� �� &�� 3�� %�� ,�� *� ��#�� #$� &�� 3�%�&�� )� �� .�� .�2�$��0�� $�&�� 2��

!� �� -�� %�� $�� $.� � �� $�� $� �0 (��,$�?6+��47B.� ��-��%�� ?6�� 2��$%��7B.� '��-� � �� .��)�� .� �� .� �� &�� 3��.�� 0�-�� &�� 0�� )� $>�� 3��(�� '��-� � �� .�3�� "�� 3� �� 2��.� �0� �� &��.��)�� .� �� &�� 4%�� 3�� &��%�� >�� ,�� 5��)� �� $� �� )� �-�%�� -� �� 2�$��&��$�� .� ��*�$��%��-$�� 0��&�� 2��>�� 3�� D� �� 0�� &�� 2��$%�� *� �� %�� $�� $� �� -�� &�� )� � ��2 � �� #) �� )��$%�� &��3�� 0�-��$%��-��$�� 3�� $� &�� 2� �$�� $�� 3� .� ��)�-�� 0�� J�� ?6 � � �4�� 7��&�� *��%$�� %��)� �0��$��@��-�� &�� .� �0��/�� %�� *� ��

��>�� 4�� A��0�.� �� Q� 1��&��$�� $#��

�#�� .�/� ��&��/�0.��C.��C#($$��>�� 3�� "��.� �� 8�� !� �� 9��%� ��

!:��.��K�=.��>>�.��F(�C��>�� ,�� 5��)� �.� �� #�� ' � �� A��.�

<� ��&��.��>>#.��8$��


��

�

� ��

�� .� �� -��-$�� %��)� �0��$� ��)�� 0$��&�� &�� *�� *� �� 2� �� D� �� D�� )��*� �� $�&��%�� $.� �� .� *� �� .� �� , ��%�� %�� &�� @�� .� -��%��M�9�� .� ��&�� 2� ��$�� &�.��$.��2 �� "�2�� &�� 0�� -��$.� �&��.� �� %�� $��$(&��)��-��%�� &��2 �� 0��

��%�� $� �� %�� $� � �� -�� )� �� .� �� &�� %��'�� $%�� %�� (�� 3�� ,��%�� &�� )�� 3� .� )� �� 3��$� �� *�$&�� %�� $� �� $��@�� $� )� �� %�� (�� %�� $� �� 3�� $�� %�� .�� )�� -�� $%��%�� @�� .��%�$�� : ��(� �� ;�� $#�� (�� 8��#�� )�� %$� ��)�� $�� !�� ?�� $ 2$�� B� &�� 0�� D ��*�$��$%��%�� &�� %��.� �� ,�� $� &�� 0�� )� �-�%�� >F��)�� : ��(� �� ;� ��0��-$� �� -�� &�� $�� %$�� >C�� $�� $�� .� �� )��%��-$� �� &�� -�.� ��)�� -/�� %�� $� *�� %�� #��)�� -�� %�� &�� -�� &�� )� � � ��2 �� 4$��%��3�� ?H��0�� +��5�0�.� �5�� E�33��.� <�D��/��= �.��2��5��"� B.� ��0� � �� .� ��2 �� )� ��

>F�� 5��E��4��.��J�� !�.�� I�� I�� 1��;��-�K�4��.��K�=.��>>#.��

>C��9��


��

�

� �F

� �&�).� �� )$�� #�� 2 �� $� �� * ��.��3$&��2�� 3�)��2� �� &�� 2 �� $� 3��)�� $� �� 3� $� �� 4�� .��%�� .�� %�� $� ��$� &��-$�� , ��%�� &�� 2� �-$��.� *� )�� .� �� %�� *�� '� ��)�� $� �� )�0�� $� 6�� 3$ �%�� &��$� �%�7>#��4�� 3�%$�� &�� &��2 �� %�� -$.� *� �� $.� 3�� $�� )�� )� �� *� ��.� �� %��$� *�� )� �� 3��

!� �� (��3 ��*��(��$�� ,�� ,��$� &�� %�� $� ��-��@�� *� ��-��%�� - �%��$�� 3� $�� <#<( ��&�� * �� <<( ��.��$��/�� )� ��)�� 2�� )� �� 5�� ,�� 1�� .� +� �� 3 @�0� � �� 3�� -�� (��6�$�/�� 3$0$��%��7� *��(�� 6�� 7>�� '&��%��$%��.� �� $%�� &�� , ��%�� -�� * �� *� �� 3�� $��,�� $� 3��)$� �� 0� $� �� 2�� &�� -��,�� $��,��$� *� �� &�� ?��.� ��%�� B�� (�� 2� �� $��-�� @�� .��)�%�� ,��3��-�� &�� /&��0��%�� .� �� 3�� $%�� >$��

��>#� '� � �� ,R"��.� �� 4 ��.� 64 ��0�0� � �0�� 5�� )�)� � 3�

4�� )��4��7.�*�!��=��! ��8.��F.��.��C��>�� +� �� 3 @�0� .� 1�� M� �� !��!� ��

�� :��J��!� ��>??"��A�05��3�33 �.�<��.��>>$��>$� �2�� @� �=.� 6�5�� 4��+� �� 3�� 5�� -��7.� ��

E��5� "��0 �.� ��5�� 3 G��.� 6#�� /��0� 4 � ��, �� @�� 7�� *�1��!�� S��;.�) ��.��F.��>>#.��F$C��


��

�

� �C

� 1� �� $-2�� )� �� (�� 3�� )� �� .� � �� 3 /��(�� *� ��3��)$�3�%$��,��)� �� 0��2 � �� 0� � ��-��0�� $��,��$�� $��@� �� )$� �� %�� -��(� ��.� 2�� )� �� -�� )�� $� )�-�� 6*0�$��7� ?*� �>C$B.� 6�0�D�� &� $7� &�� 6 �� 7>8��@��$� $��-��(� ��.�� ,��$�� $�� )� $� &�� -�� !� �� ?��)�� .�� .� �2�� $.�� B� �� *�� 3�� *�� 2�� 0�� 3��%��.� ��0��-�%�� 0�)�� ,�� 0��-�%�� %�� 1� �� T>�.� �� *� ��%$� �� )� �� .� ��* ��D�� %�� &�� -�� 3�%�� *��)�� 2�-�� D�� )�� 2�� )� �� %��' ��>>��

�� -/�� *� �� )� �� 3 � �$� *�� %�� $��)��$��-�� $��,��4�� .� ��$�� %�� &�� 2� �� &�� ) �� -�� 1�$.� �� )�� D�� 2 � � �� 0�� 3�%$�� ,��$�� $��-$��5��)�-�� *�� &�� %�� $�3�)��-�-�� -�� $� �� .� *� �� %$� �� &��)��)� �� $.��D��D� �� $��-�� 2 � � �� 3�%$�� $��,��$�� )$�� 3�� %$�� $��

��>8� ��5�� 5��2��.�6"��U)��L�� V��)� ��W7��

*�M�� O�.��C��>>� � ��5��3��+� �.� 6��'5�� 3��' ��A�� /��0� 4 � �7�� *�

I�� .�! ��$>.��.��9�� .��$�� .� 6�� @�� /��0� 4 � �X.� *� J�� 1��;�

=�� .�) ��F.��>>��


��

�

� �#

�� -�.�� $%��0�D$��,��

#��%�� )� �� *� ��3$&�� ,�� -��0�� ,�� *� �� &�� H��0��+�� <��5.� /�� 0�� )�� *�3�� 0��,�� )�� .��%�� $�� $�$� 4�� + 3��-.� E5�3 '�� @�0 ��/��5.�� 5��4�� .��2��G�0�.�'5�� G��5��%�� $� �,��$� 2�-��$��)� �� )�� &�� $�� %�� $�� -��)�� 2��$%�� &�� %��.� ��D�� & $�� &�� 0/�.� � ��).� �� )�%�� 1� �� )��.� '5�� G��5�� -) �$� �� 60 2� �� 7.� ��%/��(�� %�� )� �0 2� �&�� )�%�� 0� $.� ��$� ��*�/�� 2� � �� %$�� -�� /�� /�=�� &�� $� � ��$� 6�� 3$�$� ��%��%�� 7.� �� *�2�$� �� &�� -�� %�� D�� -��' ��%�� )��0$�� &��*� � �2�� A��0�� &��4�#�� (�� *� �� 0��-$� � � �$��%�� $� ��$� �� 3�� *�� )� �-�%��.� �)/�� 3��6 ��7��, ��.��,�� )� �� ( ��&��&��6'� $ � �7.��,�� )� ��

1� 3�� )��.�'� ��--�� -$� �� $� �,��$� �� $� 3�)��-�-�� 5�� $.�� %��&�� 2��)�� $�� %��-$� ��$�� %�� 2�-��

��5��99��=��09��=�9�� )��Y?-��Y��B��?� ��#��F��B�� /�� /�=��.� 6�5�� )��)�� 3��7�� *� ��

�� .��$�.��C��


��

�

� ��

3�%$� �� )�� -�� )� �� F�� 2�� 0�� %�� 3��)$� 3$�$� �� $.� �� %�� 3�� D��3� ��$� *� �� $-2�� 5��.� *� �� -�� )� �%�� &�� -��.�*�� &��,��$� ��2 �-��-$��$� ��2� �� 4�� 0�� *� �� )� �� .� ��%�� <��5� �� -��%�� $-2�� C��

@ �� )�� 0$��&�� *� � �� *�� $.� *�2�$%�&��$� �� -�� $� �� D�� 5�0�� %�� )�� *��$�� 3�%$� �� 0�� &�� %�� %�� ? �� D�$�� B.� ��2� ��$%�� 3 ��%�� -�� %��.� �� &�� 3� $�� )�� *� � �� &�� #�� $.�� 0�� )$��)� �� &�� %�� %�� -�%��,��$� �� 2� ��$� �-�� 4 �� $�� $��(��3� �� -��$��0�� 2�� 0�� $� 3�%$� �� %�� %�� .� � ��%�� &�� 3&�� &�� &�� -��-$� *��0�D��.��&�� $��*��)�%��2 �� 0�� 4�� 2�� $��0�� *��?0�� !��;B� �� %�� <��5�� @�� .�)�� !�� 2�� )��$��3� ��)� �� 2�-�� ,��

��F� � '� ��--�� .� 64��0� �5�� #��7.� *� I��

��.�! ��$>.��.��93�2��.��C$��C�� G ��.�6�5��'� ��+��H��H 2� ��/�� !� ��5��

�5��3�-��/��0�4 � �7�� *�� ! ��8.��C.��C.��C#F��

��#� �3��=� �� 4 � =.� 6-� �� .� �� @7.� *�E5�4��.�3��=�4 � =.�� 2�� )***�� 0�.��K�=.��F.��


��

�

� �$

�� $�!��$.��)� ��$�*��2��.��-$��$-2�� )��).� �� *��)�� 0��$�� .� �� &��*��)�� D�� 0��$�� 0�� 2�-��-$� �� $� �� )�� )��)�� &�� 5��2$�� 0��@��$�� $��%�� .��0�� $�� $� ��0� �� 3� ��

��0�� 2��-$� �� 3�� -�� -�� )� �� 2��$%��.� �� %��.� �2�� %��)�� &�� @�� )� �� 3�� 2� � � �3�� $�� 3�� 1�)��D$�� )� ��.� 6�� 2�� 2��7� �� )�� $� ��*��)�� &�� $�� $�� * $�� * �� ,�� )�-�� %��$� �� %�� .� *� �� 0�-�� 3 � �� *�� 6 �� 2��$7� &�� 6 �� 2��$7��&�� $� �0��-�� )�� %�� -�� 1� � �� .��3��(�� $-2�� *��)�� .�4�� <��)�&�� %�� <��5� �� -�� 2�� &�� .� � �� <<��8��@� $�*��$-2�� -�� $�� .�-��.��-$�� %�� *�� $� ��%��@�� .� ��$�� $� �� *��)�� -��(�� $� ��-$�� )� �� *� �� $� �� 0�-$��.� �� D � �� $�� &�� 3��5�0��-��*�� %�� &�� 3�� -�� &�� -�� 0�� $� �,��$�� 3� .�

�� E�� <� �)� 5.� 6<��5A�� H�� 0�7�� *� ��

�� &��&�.��.�5��99�� 0� �9��9��Y��Y�C92��5�Y0��Y��0�

�5�� ?�� 8��B��$��!��#�� $��!��.��5��99��5��5��0)9� 9��5�� .�?� ��B��8��4�� <��.�� M�9��+��+��P�'��.��

K�=.��C��


��

�

� �8

!�� !��.� ��/�� -�� *� ��.� ��-��$� �� %�� $��>��

@�� )�� )� �� ) ��.� �-�� $�/�3�� 2�� .� �� $ $�-�� *� �� %�� $�� $� ��%�� $�� %$�� 5�� &�� %� � �2��.� *�)�-��-�� %��0�� $%�� &�� $%�� 0 2� �� .��%��<��5��,�� $-��* ��D�� )��%�� &�� 0 �� $��0��3� ��2� ��

@�� .� � �� <��5� ��-$��0�D�� $�� &��)��$%�� ?�� .� �� 2� �� .� �,�� 2��$.� �2�� 0��.� D��%�� 5��2� $�� B�� %$��-��)��*��)��0�� )�.� �� * ��D$�� 5��2$��&�� %��

)��!��3�� $� �� $��*�� $-2�� #��=.� /�� %�� 3�� 3� �� 3$�$� ��,�&��*� ��-�� 0�D��2� �� 3�� %��(5 ��#�� %�� -�� %�� 2� �� *� �� %�� %�� .� �� 3�� %�� .� �� 3�� 2��$� �� Z[� �� 7��

�� -/�� )� �� 3�� *� �� !��.�2��)$��)� �$��&�� %��1�� /�.� �� !��.� ��&��*��0�� $�� -��$��H��0��+��<��5��$��-�-��2� � ��%$�� $%��%�� 1��$�� D � �� $-2�� *��)�� .�

��>� E��(K)�� A��.� 64�� 5�� @� <� =� �� 7.� *�

H��)� "�� ?��B.� !�� !�� !%�� O�� -�#��3�� .�4��.��F.��>��

��/��\��H��L.�� 1�� !��9��&��;�� : %�� 5��99�� 2� �9�0 ��59�� 5��?�� #��#B��


��

�

� �>

��%��<��5��3$ �� %�� *�� &��)� �� @��3$&��/��%��3$�$�� %�� .��-�� $��$(&�� 0��-�� )�%�� /�� 0�� $� �� )� �� .� �� 3�� 3� ��2�� %�� $�� &�� $��/�� -��$.� �� )� � �� .� �� 3�� 6 �� 7� �-�� 1�$.� ��2 �� $�� $��-��* $�� 5�� 2� $.��&�� $�� * 5�� '#�.� �� %��-��3� �� %�� )�� 1�� /�.� ��/�� !�� 1��2 ��.�� .��0��$� �� &�� /�@�� )� �� *� �>FF.� ��-$�� 3��%�.� ��&�� 2� �� 3�� *� ��%$� �� )� �� 1�� 2 �� .�� )�%�� &�� 3/�&�� %�� .� )�-�� $.� ��/�� )� � ��0�� .� /�� &�� 0 2� .� � �� 2��3� �� -�� $� �� $� � �� )$� � *��$�� )� �� %�� &�� /�� )� �� $-�� %�� -�� $��2 � � �� .� �� 3� $� *� �� 6)� �� 7�� %�� %�� <��5�� 1� �� D� �� .� #�]� �� %�� -�� -��2$� &�� *0��D��$�� *� ��-�� %��-$� �� F��

� �

�� = �� H)��).� 4�� H��.� 6,� �2��7�� *� ��

� ��.��$>.��#.��#��1��2 ��.�� .��5��99��0)9�9��959��9��9�$FC��5��?� ��8��F��B��F��@�� K�=� )� 5.�64 �4��7��*�I�� .�! ��8C.��

#.��2��9 ��2��#.��F��


��

�

� $�

&B&�'�� ,�� ,�&�� )� �� *�

� � �&�� ,��$� ��$� 0�0��3� $.� ��$� 0�� $.� � �)� �-�%�� $� �� $� ��$� ?-�B�� H��%� �� $%�� 0��.� ��3 �,�2� ��&��.� �� *0��-$� �� 3�� $� &�� )� �-�%�� $� ��

��2��-�.�-��&�(�� * $��$� ��$�� '5�� $� �� -$� �� )� ��3��.� �� %�� 2��-$��$�-��&�� ?�� 0�$��3� %�� B��@�� .�� $��0�$��-�� 3 $� �2�� * ��.� ��)� �� $�/�.� ��0��2$.� � ��$� �� 3��0�� /�� C�� @�� /��6)� �� 7.�H�2�� 00�2��0� �� 3� $�*��)� �� %��'��$%��.�)� �� %�� $� �� ?3$�$� )� �� 0� $B� &�� )� �� 5�� >>C��

��3� .� +��(,�� %�(��+�� (�� -$� �� -�� &�� 2��%�� $.��0��2�$��$��*��(�-$�� %$.��%�� $� �� $� �� )� � �� 0�� &�� 3�� $%�� *� ��%$� �� '��,�-��

��C�� =�� 5�2� -��5��8��!��:��Q��

�� !.�<��P�"�� 3�� 4�2 ��5��.�"�5��.��#.��8��#�H�2�� 00�2��0.� 6'� �� @�)�� 5��<� =0��3� �5��

�� @�2�� !� ��7.� *� H�2�� 00�2��0.� /�� 4� ��?��B.�� .�� &��;�� .�< -�.��F.��(�F��

�� $#�� .��5��99��9� �� 9��9�� Y��5��?� ��C��F��B��


��

�

� $�

@�� )�� )� �� %�� $%�� .� �� %�� 3�� )� �-�%�� -��'�� 0�� &��.�� &�� &�� $�$�� $� &�� )� �-�%�� $.� �� $� �� &�� "�� )� � ��2 � .� � ��$� �&��$� �� 0$��&�� *� �� %�� $� �� 6�� %�7�� .� '�� &�� H 0��'�� %��$��(��&�� $�&�� $�� $-�� $� 3��$�� 0� �� &�� %�� ,� ��2�� @�� .� ��$�� )� �� )� �� $� ��$�� .�� 2�� $��

!� �� *� ��O�� .� �� $� 3�%$�D�� $�&�� $�� 0�� %�� $.��3�� 3�%��*� �� /� � � �� D�� &�� 2��$%� �� 3�� .� �� %�� &��%�� 0��$�� %��.� ��-� �� 2��.�3��$��3��%��,��$� �� )� �� $�� 6-�� 3��$�� )� �� $.� �2��.�� %��.��0� ��.� ��%�� 0�� &�� )� �� 3��2��*��(�� .� � ��%��.� D��%��.�� $%��&�� $��7��8�� $�� $.� �� 2�� .� �� #�� 3�� $� &�� 0��$� �� )� �� $.� �� $%�� &�� $��.� �� &�� 3��%�� %$�� $.� ��0�� %��

��$�� .��5��99��9�� ,9 �,9�9��9��9��>>�395��9��>>�

3�5�� ?� ��C��F��B��8� � 1�� #�� .�

5��99��9 ��93��9 ��9��9�� 9��,Y��5��?� ��8��F��B��


��

�

� $�

�&��.� )� �� -$� �� ) �%�� ) �%�� %�� @�� /�� )� �� %�� $� ��-�.� �-)��)�� $� ��)� �� %�� 2�� $.�� &�� -��>�� 1� ��.� �� -$� �� 4�� <�� <!#( ��.� �� %$� � �� 3�D$�� $%�� )��$�� &��%�� $��$��!� �� &��%$� ��$� &�.� �� .� � �� $�� $� &�� .� $�$��.� 3�� &�� 0��

4�� *��)��$-2�� #��=.�*�3�2��F.� (�� E��0��A�2��$��3��3��$%�� 2 �� )�� -��-$�� $� �� %�� $� *� D�� &��2�� 6�� 0�� $.� �� 3��)$� �� &� �� %��.�� )��.� �2�� &�� &��.� D��%�� $.� ��2� �� $� &�� %�� $7��'�� %�� $� � � ��A�2��.� �� -��$��.� ��-)$ �� )�-�� $� &�� 3��$.� ��/�� $%��.� /�� &�� /�� *� �� , ��)�� $� %$�� .� E��0��A�2�� -$��%�� $�$��.��&��0 �D��-$� �� .� �� !� �� , ��)� �� )�� 3�� )� �� )��4�� @�� *��-��@��.��&�� 5��H��5� ��2 ��-$.� ��/��.� /�� &�� -�� )�� &��)�-��@�� ,�� .�� )�-��$��-2�� *�� &��

��>��-)��).�6��!� ��7�� *�!�� .��C89�C>.�

��#9��.��$(�� 4�� <�� <!#( ��.� 6�� #��@�� 7�� *� I��

�� .��K�=.��#>.��.��F��E��0��A�2��5��H��5.��C$�� =�� 5�2� .��>��


��

�

� $F

� ��-$� *� 3�)��2��$�� .� *� �� -$� *��%�� ?�� -�B�&��%0��?�� (�� B��F��

��/�� 2 �� )� �� *� �� %�� )� �� &�� )� �� )�� -�� *� � �� %�� $.� ��2�� $� �� -$�� %�� 2��$�� .� �2�� 3�� $� �� &�� 0� �3�� *�� %�� -��3� �� .� 3�� E5� ��00�� 6� 3��$� ��%�� $� �� -$� �� %�� .� �� 2�-�� 0�� -�� 7��C�� E�� '��3��&�� 6�3��$��0��-�%�� $��%��$.� �� $� �� %� �� $� ��%�� )��D�� &�� %��3�� *� �� %�� .� &�.��.� �� $��$��%�� %��(5 7��#��

4�� 3��%�� &�� /��( �� 3� ��3�� %�� $.�)��)� �� $��2�� $��$��3�� $��$�)� ��*��D ��- )��2 �� 0 2� ��$.�)�� $�� $��2��$�*� �� %�� )� �� &�� 4��3��%� �� (�� -) �� %�� 0 ��.� �� -��-$� ��%�� &�� -�� &��2��3�%$��,�-�&�� %�� 4��)��-�� 5�� 3� �.� ��D�� -�� 6�� 3 � �$� 0��%�� %�� D��7��

�� #�� %��-$� 2�� )� �� -�� )��2� �� 0 2� $.� �3��/�� $� 61� �� %�� .�

��F��5��H��5.��F��C��E5��00��.�)��)��' ��2��-�)��4��.��

K�=.��>>F.��C��#��E��'��.��3��=�4 � =.��.�� 5��3� �.� �� Q�� !��

� �� K�=.�4� 0��)��3� �� .��C.��>��


��

�

� $C

-��3��$�&��)��-$�)� �� &�� '��2�� .� �� .� �� -) �� 2� $� �� .� �� &�� *��.� �� %� � �2�� 5��2� .� �� $�$ �� &�� %�� .� *�� .�� &�� $�&�� -) �� .� *� �� '�� -��7��$�� $� ��%��-�� ,��.� �� $%�� D�� &�� 3� �� ,�� 3� $�� D�� &�� %�� -��$� �� %�� -�� 3�� %�� 2� �&��(&��)�.�*�)�� )� �� 3�� 1� �� %$�� 2�� )� �� -�.�2��)$�� -��$��2�� )�� -) ��&��D�� -��/��2�� )�� -��*��2 � ��$�.��-) ��&��D�� 3�� ,�� -��8�� 2� �� 3�%$� �� -$� ��-�� 6�� 3�7��4 �� -�� %�� <��.� �� )� �� G�).��305�� .� #��=� ��.� �D�� .� ��.��0�� .�#��-��.�� 3��-�� *��(�� *��)�%�� D�� &�� -) �$��2�� 6�3�7��-�� -$.� �� .� �� 2� ��$%� �� &�� 0�� 6� �� 5��7.� �� $� ��.�� 3�0��$��.�� -�.�*��(�� 3� ��$�&�� 3� �� &�� 4��0� G5�� 3��.� -�� )�� -��-$� �� %�� $� � �� 3��)� 5��%��&��3 ��%$��>��

��$�1�� #�� .� �� 8��/ ��22�.�� ;!��!��I��:��:��

�� 9�� J��!DD:::��D��D)**C>)*)>"*")E".E*��QF�� ^��_

��F��:��^�GGGGF��^�� !�1�?� ��F��B��>�4��0�G5��.�6�5��3��,�� 7��*�I�� 1��;.��

�CF.�� 9��0��C.��>��


��

�

� $#

-�� )��)� �� )��-��*�� %�� $� �� *�� *�� +.�� $� ��0��)� � ��$� �� $� ' ��%�� 9 $��@ �� -��$� �� $� �� !�� #�� $� ��!��&�� -$�)�-��-��3�%$��2 �� %�� 0�� -��$�� %�� .� *� 0�� .� &��3� $.� *� �� .� ��%$�� &�� ) $�� .� �� 3�� 0�� *��$.� 3 � �� 0�� .�� &��&�� 0��-��$�� 1 $�� * �� )� � �� %�� *��$� �� 0�� 0 2� $.�� 6� �� %��$��3�� 2� $��$��2��-�� 2 �� 0��$7�F�� @ �� %��-�� )�� %��)��)$.�*��-2� �� %$�� &�� 3 � �� .� �� -�� 0�� 0�� D � �.� �� 3� .� -�� )$� �$��/�� 2�� 0�)��%�.� ��D�� 3�� &�� .� �� %��.� �� &�� %�� $� )�-�� 3� �� )�� %�� )� � � �� -�.�-�� /�� %�� *� 3�� .� �� )�� 9�� F��@� �.� -�� $� �� - )$�� $%�� -) ��.� �� *��)�� /��(�� /�� %�$�� 3�� ? ��-� �B� �� 0��-$�� $��2 ��$��D�$��

��0�� 3��$� �0�D�� -�� %�� &��%��&��-) �� %�� &��.��%��$�* $��$��-��-�� 5�� $� 0 2� $� �� $� �� *��-�� %��

��F��!�� $��!��.��5��99��9��9��9��9$��##��3��?� ��$��F��B��F�� '5��5�� '=��.� 6�5��-�� 0 2� � )�� `�-��

� �� #��5��7�� *��5��.��G��a�� ?��B.� �� F��


��

�

� $�

�� ,�-��,3'��3�� ,3'.��-�.�-��%$��,�� %� �� 2��&��*�$��0� � �� $�0��-��2��3� %�� 1��)�%�� ,�-.� -�� D�� 2�-� �� -) �$�� %�� %�� $ ��.� -�� )�� 0� �� ,�-��

3� �� )��-��3�� 2��G�0�� %$�� $�� )�%�� &��0� ��-�.��3��$��$�3�%$��0�D�� %�� &��$�� 5�0��-��F�� 4��-/�� &�� %�� 0� �.� ��2 �� *� ��%$� �� )�%�� $� &��0� $� �� &�� /�� %�� .� � � �2�� G�0�� 0 �D��D$� � �� )��%�� 1�� /�.� �� G�0�� %�� %�� &�� 0� �� @��.� �� %�� -��$� � ��%��$� &�� ,$� �� %�� &�� %�� .�� .� � �� &�� .� �/�� *� �� %�� .� �� -��-$�� -�� (� �� -�� 0�� $� �� %�� -�(-�.� ��$� �� -��2�$�� %�� &�.� ��$�0�� 3�� 0�� &�� %$� �� %�� $�� $� �� 5�� %�� -�(-�.� �� 0� �.� �� $� &�� 3��$�� )$�� $�-��$� ��2� ��$%� �� 3�� $��.�� (��3� �� *�� 5�)� �� $�&�� $��4�� $� &�� 3 ��%�� %�� 3� � �� $�� 0�� 3�� -) ��.�� %��.�&��G� �� .� ��)�2�&��6�� 3$�$��7�?6��3��5�� 7B.�� $��2� ��-�� (&�� ,�� .� �� &�� )� �� $��

�F��2��G�0�.� ��1�� 1�:�� :�J�� <=�.�"�.��F.��F�.��4�� @2�� .��.��


��

�

� $$

��0�� %�� &�� FF�� 1� � �� .��%�� .� '��%��.� - �� 2 � �� 3 �)�� )��2�� -�� /��)��,�� $� 3�� %�� 2� ��$�-��

3� �� 2�� 3� $�-��$�� %�� .� �� (�� (� 2� �%$� �� &�.�� )� ��.� �� D ��)��)� �� &�� -�.�� D�� $�/�� * $� �� )� &�� %��#��)�%��*�G�)�3$�$�� '�� ,�-.��2)�%�� 4 �� 0�� $�'��$.� ��-� �� $�� 5��*��)��0� � ��,3'��0��-$� $�� -�.� �� %�� .� �� )��$%� �� FC��

��FF� G� �� .� Z�5�� 4�� 3� �5�� 7.� *� ��

"��2��0�?��B.�2�;� ��1�� 1�:�� 0�.��K�=.��#.��>��FC�3��=��4 � =.�6-� �� .�� 7.�*�E5�

4��.�3��=��4 � =�?��B.��.��$��


��

�

� $8

%��/�1� � �� .� �� %�� )��

��2�� -$��0�� $.�� $�� D�� $� ��%�� $�� '��-� �� 3�� 3�� ,� � �� %$�3�� $��*��$��$�� )� � �)� �� (��-) ��3� �� *��0$� ��$� ��%�� )� �� )� �� .� ��0/��(�� ,��%�� )� �� @�5�� 3��(!��.� 5��(�3�� .� � �� 2�� $(� �� D��$.� ��(��-��$��,�� $�� -$��, ��)� �� )��0�� 0�� 3� �� &�� %�� 0�� 3�� 3��-$� �� &�� $ � �� -�� )$-�� 2 �� %��&��%$.��-�� &�� )��.� �� &�� 2� $� ��%�� -��F#��

�� -/�� ) �%�� )� �� 2��)$�� &�� )��2� �� )�� %�� !� �� 3�� $� �$� 3��*��$��$&��.��/��%�� $��$%�.� /��&��2 � $�� $��)$�� /��-�.� /��&��-�� 3 $� *��(�� 3�� &�� )� �� $� &��,��$.� �� $��%��*�� )� �� 1�� .��(��*��$�� )� �� %�� ?)� �� 0�� 3� $� �� 5� �2�� B.� $��/�� $(&�� .� �� 3� $� �� $%�� &��2�� )� �� ' ��.� �-�� %��%�� )� �� %�� ?��)�%��.�� B��3�� 3� ��-�%��5�0�� %�� 1�$.� � �� 3��$��)� ��-$��5��)� �� `)� �� &�� 5�� H�� 5� ��2 ��.�

��F#� �� H��.� 6�-.� -�� )�� 3� �5�� .� )�� 3� �5��

�5��7.�*�H��)�"��?��B.��(FF��


��

�

� $>

�� $� �� (�� )�-�� *� �� &�� $� �� &�� $-2�� #��=�F�� @�� 3��.� �� $� �� %�� 0��$� ��-��)��)� �� D� � �� .�� -�� *��#.�� $�3�� $��&�� -�%�� $��)�� %��$�]��&��#�]�� D�$� ��)�� %��.� �� -$��D � ��&� ��?��-�� 0�� 8F]��&��8]� �� .� 0�� $$]�� .� $F]�� .� �� %�� ##]� �� .� �C]� �� B�F$��@��.��/��D�� ?#C]B.� /��&�� ?#�]B� �� $� �-�� &��-�� 2�� $� �� %�� '5��)� �� F8��

'� ��$��2��$�� )��2� ��0 2� $.�� -�� &�� -�� $� )� �� .� ��D � �� 3�� )�� )� �� &��.� �� *� ��%$� �� 3� �� &�� )�� %��.�� %$.�� -��&��-�� $� �$� �� 3��-�� &�� )� ��.� )� �� .� 5�� $� �� -��-$� �� 3��6 �2��&�� %��7� ?��3��$��-�B�&��6�� &�� 7� ?��3��$��-�B�F>��&��.� ��$�� $��-� �� *�� %�� $��-)�� 0�� )� �� .� �� *�� $�&�� %��6� �7��) $��0 2� ��

��

��F��5��H��5.��>��F$�� )**C.��5��99�� 09��,� 3�@��H��?� ��8��F��B��F8��9��F>� E�)�� .� 6�5�� 5�� 2�� 7�� *� 0��9�� .� �� F.�

��#.��FC��


10. GLOBALIZAREA PRACTICILOR SOCIALE

Lector Univ. Dr. Antonio Sandu Perspective semiologice asupra transmodernităţii (2010:11-30), Editura Performantica, Iasi



III.3. Modele unificatoare: de la tradiţie la TRANSmodernitate

Obsesia unităţii – nucleu dur al paradigmei transmoderniste – se regăseşte explicit

manifestă în concepţii antice orientale, precum TAO-ismul, fiind preluate cu entuziasm atât de filosofii cât şi de practicienii „Noii Ere”. Dacă NEW-AGE şi-ar dezbrăca haina sa ideologică – care o face în prezent susceptibilă de multe critici şi rejectări – ea s-ar putea transforma cu certitudine într-un puternic suport de susţinere a valorilor pe care transmodernismul deja le promovează.

Independent însă de această alternativă, punerea alături a două viziuni cu privire la esenţa lumii, la geneza şi devenirea ei, pe care le separă multe secole reprezintă o iniţiativă epistemologică de un real interes.

III.3.1. TAO sau „Legea lui UNU” Iată un text relevant desprins din înţelepciunea lui Lao Zi:

“Eu sunt în vis fluture. Mă trezesc şi văd că sunt Chang-Tze. Ce sunt aşadar, Chang-Tze visând că este un fluture, sau un fluture ce visează că este Chang-Tze?” [Lao Zi, 1994: 70].

Aşa îşi priveşte gânditorul chinez existenţa punând raţionalismul sub semnul întrebării: “dacă în realitate am fi un fluture, sau un nour, sau chiar golul din centrul roţii?” Tao cel veşnic este nenumit căci el creează în sine însuşi. “El este principiul Cerului şi al Pământului” [Kaltenmerk, 1994: 44] manifestat ca principii cosmologice ale Yang-ului şi Yin-ului, care reunindu-se creează infinitatea fiinţării. Tao creează în sine, mereu lipsit de dorinţe, aceasta fiindu-i esenţa. Fiinţele care există, sunt înfăţişări ele dorinţelor. Tao în sine cât şi în manifestare are aceeaşi obârşie. Identitatea dintre creaţie şi principiul creator este adâncul adâncimilor şi poarta tuturor esenţelor. Tao este principiul fără a fi zeu. Tao a născut Unul. Unul l-a născut pe Doi. Trei a alcătuit toate fiinţele lumii” [Lao, Zi, 1994: 200]. Cel care Este înainte de a fi se actualizează devenind Principiul Marelui Pol (cel care Este) care se scindează în Yang şi Yin. Manifestarea singură nu are putere, ea subzistă prin Principiul Marelui Pol: “Tao este vid, dar acţiunea sa este fără sfârşit. Este un abis unde se poate vedea izvorul tuturor fiinţelor lumii” [Lao, Zi, 1994: 70].

Mişcarea lui Tao este perpetuă ciclicitate. Forma ei este alternarea perechilor complementare yin-yang. Când yin atinge apogeul se naşte yang. Când acesta atinge maximul, generează din nou yin. Tao, marele Unu, Marele Tot se scindează în doi. Doi-ul revine în Unu şi împreună cu acesta (Vidul – plenitudine) formează o triadă. Modelul taoist este interesant de remarcat din perspectiva unei logici a unităţii contrariilor. O astfel de logică a unităţii contrariilor va putea fi valorificată în înţelegerea unor modele de logică ale terţului inclus care stau astăzi la baza paradigmei transmoderne.

III.3.2. „New-Age” sau despre actuala “revrăjire a lumii” Mişcarea New-Age reprezintă în Europa şi Statele Unite una dintre cele mari direcţii

de difuzare a unor curente spiritualiste neo-orientale. Mişcarea New-Age nu are caracterul unei gnoze unitare, menită să propună o paradigmă holistă ca răspuns la noile transformări ale conştiinţei specifice secolului XX aşa cum această mişcare se doreşte, ci este mai degrabă


o formă de “democratizare” a experienţei mistice. Experienţa transcendenţei nu mai poate fi un apanaj a unor mari iniţiaţi sau a unor mari asceţi considera adepţii New-Age ea trebuie să poată fi accesibilă omului comun “paradigma fiind astfel tributară consumismului aplicat fenomenului mistic”. New-Age este în primă instanţă un consumism spiritual, grefat pe modelul paradigmei holiste care are la bază “dogma unităţii fundamentale”, aplicată atât Universului, cât şi structurilor sociale ca de altfel tuturor nivelurilor realităţii.

Hermann Schulze-Berndt a formulat cinci trăsături definitorii pentru spiritualitatea New-Age [cf. Wurtz, 1992: 12]:

− depersonalizarea lui Dumnezeu; − divinizarea panteistă a omului; − derealizarea lumii, realitatea obiectivă fiind declarată iluzie şi loc vremelnic de

joacă a spiritului pur; − propovăduirea mântuirii de fapt a automântuirii prin diferite tehnici şi ritualuri de

dobândire a stării de iluminare. − identificarea răului cu starea de neiluminare spirituală. Democratizarea accesului la sacru, specifică New-Age-ului anilor 1960-1970 se

transformă treptat într-o transcendenţă care participă la natura umană. Accesul la transcendenţă nu mai este făcut posibil ca în creştinism, prin intervenţia mântuitoare a lui Iisus Hristos, şi se datorează efectiv prezenţei a Divinităţii în fiinţa umană, ocultată de un Eu aparent şi iluzoriu. Această idee de inspiraţie hindusă, permite “afirmarea” eliberării prin efort personal. De fapt această idee aparţine atât gnosei cât şi maniheismului. Adeptul se recunoaşte ca o părticică de lumină, deci de natură divină deoarece există consubstanţialitate între Dumnezeu şi suflete. Ignoranţa este amestecul spiritului cu trupul, idee preluată din concepţiile dominante din India [Eliade, 1986: 376].

Noul gnosticism nu este dualist, spiritul nu este văzut ca fiind captiv în materie, ci apare ca o sui generis dimensiune suplimentară a materiei, numită uneori informaterie (Drăgănescu), sau ordine înfăşurată (Bohm). Între spirit şi materie există o unitate dinamică. Noul panteism este doar o primă aproximaţie, a ceea ce Bruno Wurtz numeşte „revrăjirea lumii”. Mişcarea New-Age aderă la o logică holistă şi propune un “monism cuantic fractalic”, în sensul că o aceeaşi unitate fundamentală se proiectează în sine, generând prin duplicare şiruri holarhice de structuri holografic identice cu structura primordială, care creează o diversitate de forme aparente în etaje ale realităţii, legate ca ordine înfăşurată. Gândirea fractalică permite New-Age-ului să înglobeze curente diferite de la neotantra, zen, yoga solară, masonerie, ştiinţe ale mentalului, psihologie transpersonală, tehnici psihoterapeutice de îmbunătăţire personală, magie, mistică erotică, artă psihedelică şi transpersonală, noua etică afirmativă, programare neurolingvistică, neohinduism şi creştinism ezoteric, feminism şi ecologism.

Toate aceste direcţii sunt aparent divergente şi uneori se situează pe poziţii contradictorii. Vom încerca să identificăm modelul fractalic în sensul propus de profesorul Nicu Gavriluţă [2006: 234-241]. Vom urmări să extindem modelul fractalic pe care-l propune autorul citat pentru practicile yoga, asupra practicii întregii mişcări New-Age şi să vedem în ce măsură fractalul New-Age specific postmodernităţii influenţează după părerea noastră noua paradigmă culturală a transmodernităţii.

− Axiomele care stau la baza fractalului social reprezentat de mişcarea New-Age, ar putea fi:

− Există o unitate fundamentală a tuturor lucrurilor dincolo de dualităţile iluzorii ale realităţii cotidiene.


− Natura unităţii fundamentale a lumii este spirituală. − Fiecare individ este o proiecţie a supremului subiect conştient în spaţiu şi timp. − Există un fenomen numit iluminare sau eliberare spirituală, care se realizează prin

autorevelarea progresivă a identităţii cu Supremul Subiect. − Revelarea identităţii cu Supremul Subiect conştient este un proces gradat de

autodezvoltare şi autorevelare de sine. − Sensul desfăşurării unităţii fundamentale a întregului Univers este autorealizarea

fiecărui individ. Acestea sunt “axiomele” care, după părerea noastră, generează fractalul social al

mişcării New-Age. Dezvoltarea fractalică, permite mişcării New-Age să fie simultan sincretică, nonconsecventă şi paradoxal unitară. Este vorba de unitatea unei reţele de tip Segmented Polycentric Integrated Networks [Wurtz, 1992: 12]. Această reţea policentrică produce o funcţionalitate socială diferită şi anume o solidaritate neangajată, care transformă alteritatea în corelativ. Impactul acestei reţele aparţine unui “nou umanism”.

Paradigma holistă este inevitabil antropocentristă. Ea a integrat din creştinism natura duală de om şi Dumnezeu a lui Isus şi a extins-o oricărei fiinţe umane. Democratizarea spirituală ca viziune metafizică, nu permite “existenţa unor spirite privilegiate”, care ontologic sunt diferite de celelalte spirite ci doar a unora care au atins mai devreme un grad de autocunoaştere specific unui nivel ontologic superior. Eliberarea este rezultatul unui efort personal şi este în fapt o anamneză. Axiologia holistă este centrată pe transformare, întrucât există o premisă ontologică a unei continue evoluţii a totului. Sensul transformării este acela a autoactualizării, adică a transformării unui potenţial înfăşurat într-o ordine explicită. Ca valoare etică este predominantă acceptarea, datorită echivalenţei spirituale a Eului cu Alteritatea. Eshatologia efortului personal nu se derulează într-un Univers ostil ci într-unul al oportunităţilor de dezvoltare. Măiestria constă în identificarea acestor oportunităţi.

Pentru Erich Fromm [cf. Wurtz, 1992: 24] schimbarea socială şi spirituală va culmina cu umanizarea lumii tehnologizate. Dimensiunea socială a New-Age a trecut prin mişcările contestatare a anilor 1950, prin pacifismul hippie, accentuat de stările modificate de conştiinţă provocate de marijuana. Dezvoltarea partidelor şi mişcărilor ecologiste, activismul social şi importanţa societăţii civile, culminând cu marile construcţii politice ale Europei Unite sunt pentru Bruno Wurtz tot atâtea aspecte sociale pe care le identifică filosofia New-Age. Răsturnarea ontologică şi gnoseologică realizată de filosofia New-Age se vrea dincolo de orice dualism şi printr-o lărgire neliniară la infinit a paradigmei comprehensive. Avem întâi de luat la cunoştinţă un monism cosmologic ce afirmă că totul se află în conexiune şi în raportul de premisă reciprocă, totul formează o unitate fără polaritatea subiect-obiect, realitatea primordială fiind totalitatea. Holonul care generează partea, iar partea conţinând întregul Univers în stare înfăşurată. Antropologia asertează necesitatea autorealizării prin sesizarea unui pan-divin imanent Sinelui” [Wurtz, 1992: 27].

Noul umanism vizează trecerea de la “nefericitul homo sapiens la preafericitul homo noeticus” [1992: 28]. Fericirea este o valoare spirituală în măsura în care ea este starea naturală a spiritului. Apropierea fiinţei de starea sa naturală “instalează fericirea” prin simpla înlăturare a obstacolelor ontologice, date de greşita identificare a spiritului cu non-spiritul. Dar non spiritul nu există, iar profunda înţelegere a acestui fapt este eliberatorie. Fericirea nu este o datorie, un punct terminus a căutării spirituale, ci o fenomenologie a iluminării. Fericirea, extazul, beatitudinea, sunt semne ale revenirii sinelui în propria natură. Fericirea primordială a Sinelui, infuzează celelalte structuri pe măsura autodezvoltării personale. Principiul freudian al plăcerii este o cărămidă pentru eshatologia New-Age. Plăcerea este intrinsecă naturii


Sinelui, dar Sinele este mult mai vast decât înţelegea Freud prin aceasta, este o dimensiune transpersonală, unitatea fundamentală a lumii, proiectată fractalic şi holografic în fiecare fiinţă umană.

Spaţiul de desfăşurare al fractalului New-Age îl reprezintă: ştiinţa, cultura, spiritualitatea şi practica socială contemporană. Voi încerca să exemplific câteva din aspectele logicii fractalice şi conexiunea acestora în noul umanism. Secularismul specific în secolul XVIII şi XIX şi revoluţia industrială, au aruncat occidentul într-o criză a identităţii. Societatea secularizată prin modelul Revoluţiei franceze şi separată de religie, generează un stres al colapsului valorilor. Etica interdicţiei nu mai poate justifica demersul moral întrucât credinţa nu mai generează acţiune. Ştiinţa pozitivistă se pregătea să închidă tabloul realităţii într-o fizică universală. Marile descoperiri ale fizicii de la începutul secolului XX: teoria relativităţii şi mecanica cuantică, ideea de expansiune în Univers şi deci, în evoluţie, au reintrodus noţiunea de sens a istoriei, a timpului. Evoluţia speciilor propune şi ea un acelaşi model de sens al istoriei, de la primele celule la maimuţele antropoide, genetica propune şi ea cărămizile fundamentale ale lumii viului. Noua paradigmă a ştiinţei propune un Univers în evoluţie, în sensul dezvoltării şi amplificării complexităţii, pornind de la nuclee primordiale, repetate fractalic.

Istoricitatea timpului, consecinţele filosofice ale principiului de incertitudine şi a superpoziţiei cuantice, nonlocalitatea, au fost premise ştiinţifice pentru o paradigmă holistă. Descoperirea Orientului prin opera lui Eliade şi Culianu la nivel academic, prin exodul unor guruşi indieni în America şi Europa la nivelul “amatorilor de spiritualitate” şi, nu în ultimul rând, forţarea Tibetului de către ocupantul chinez să intre în istorie, sunt tot atâtea premise ale lui New-Age. Războiul rece, războaiele regionale culminând cu cel din Vietnam şi Coreea, au produs ca efect secundar, nevoia de ataşare a tinerilor la un set de valori sociale, antimilitariste şi bazate pe o libertate reală. Succesul lui Ghandi în India şi răspândirea nonviolenţei ca ideologie politică, au fost factori favorizanţi ai succesului ideologiei New-Age. Meditaţia transcedentală aduce ca valoare pacea spirituală şi libertatea spiritului. „Flower-Power” este în ultimă instanţă o ideologie fără prea multe pretenţii de originalitate metafizică. De asemenea, „make love not war” este semnul revoluţiei, contestatare a deceniilor 1960-1970. Nu putem pune desigur în exclusivitate succesul New-Age pe seama contestatismului, dar apariţia lui este încadrată în logica postmodernităţii. El vine ca o destructurare, a unor forme şi instituţii care-şi pierduseră parţial sensul. Nu mai era semnificativ un discurs democratic, fără un fundament spiritual. Societatea seculară nu mai oferă individului întemeierea etică, religia despărţită dogmatic în ultimele secole de ştiinţă.

Nicu Gavriluţă propune câteva cauze ale succesului noilor mişcări religioase în Occident, a importului unor viziuni spirituale din Orient cu precădere India, China şi Tibet: existenţa unor “structuri depersonalizate create de societăţile industriale moderne” [Gavriluţă, 2006: 30]. Criza axiologică şi etică este favorizată de valoarea succesului personal ca valoare socială şi a măsurării succesului exclusiv în acumulări materiale. Weber explica: succesul individual este o măsură a Graţiei de care individul se bucură [1993: 118-119].

În ideologia New-Age, succesul personal rămâne corelat cu graţia divină dar apare în principal ca măsură a autorealizării potenţialităţii Eului. Un Eu autoactualizat – “integrat în ordinea Universului” – se va manifesta printr-un succes personal, material şi social. Etica New-Age nu este o etică a ascezei, ca “trudire către Dumnezeu” ci a efortului de a actualiza ceea ce eşti. Etica New-Age este antropocentrică. Relaţia dintre Eu şi Dumnezeu este o relaţie de la parte la întreg, dar are natură holografică. Dumnezeu este ascuns, “înfăşurat”, între structurile Eului. Succesul social şi personal nu contravine aşadar practicii New-Age, căci succesul în plan uman este un semn al apropierii de cunoaşterea propriei naturi.


Insuccesul, eşecul, poate fi înlăturat printr-o practică corespunzătoare. Psihotehnicile şi meditaţia sunt exemple de astfel de practici. Doctrina New-Age este astfel convergentă spiritului capitalismului, dar considerăm noi, generează ca efect pervers o spiritualitate de consum. Practica yoga, astrologia, ezoterismul, bioenergia, dar şi psihotehnicile generează o industrie profitabilă. Întrebarea care ne-o punem este: poate fi eliberarea obţinută industrial şi ce anume este această eliberare pentru adepţii New-Age? Cu alte cuvinte semnificaţia termenului New-Age de eliberare mai este aceeaşi pentru noi ca pentru Abhinavagupta sau Milarepa? Răspunsul pozitiv ar fi că urmându-se o practică corespunzătoare cu consecvenţă şi tenacitate, rezultatele nu pot diferi câtă vreme tehnicile sunt aceleaşi. Suntem în plină gândire magică. Aceeaşi gândire magică generează încredere în eficienţa psihotehnicilor [Culianu, 1994: 6-22].

Pe de altă parte textele tradiţionale hinduse şi budiste, consideră indispensabilă graţia unui guru şi respectiv apartenenţa la o linie iniţiatică, pentru ca Nirvāna sau Eliberarea (mokşa) să fie obţinute. Sincretismul New-Age este tehnicist şi magic punând accent pe valoarea soteriologică efectivă a tehnicii eliminând mistica în substanţa sa tocmai acolo unde propune democratizarea şi accesul la sacru. Noile contraculturi [Gavriluţă, 2006: 32] şi mişcările spiritualiste underground facilitează răspândirea mişcărilor New-Age, tocmai datorită sincretismului acestuia care permite curente de opinie chiar diametral opuse doctrinal să facă parte din familia New-Age, dacă aderă la câteva paternuri fundamentale şi anume: nontradiţionalismul, valoarea autoeschatologică a practicii şi integralitatea sistemică (oricum ar fi aceasta concepută de gruparea respectivă) [Dawson, 1998: 131].

Putem discuta aici de curentul feminist ca o paradigmă majoră a gândirii holiste. Considerăm că este util să facem o demarcaţie între spiritualitatea New-Age propriu-zisă şi alternativele holiste la societatea tradiţională. Acestea au în comun paradigma integralistă a realităţii pe care noi o numim holism ideologic şi valoarea autoeschatologică a tehnicilor propuse şi ideea de sens evolutiv al istoriei.

Distincţia dintre spiritualitatea New-Age şi alternativele holiste ale societăţii tradiţionale este realizată de sincretism şi implicit toleranţă socială versus vocaţia revoluţionară a celor din urmă. Feminismul are spre deosebire de New-Age, o dimensiune revoluţionară, de contestare a vechii paradigme patriarhale şi impunerea feminităţii sau măcar a androginului ca model al divinităţii. Contestarea paradigmei tradiţionale nu se face prin înglobarea acesteia ca o formă particulară a noii viziuni ci prin impunerea socială a noii paradigme. Destructurarea vechii paradigme şi accentul asupra conotaţiilor realităţii fac ca feminismul să aparţină paradigmei post moderne. Gândirea holistă tributară unei paradigme transmoderne are tendinţa să subsumeze paradigma anterioară ca un model la limită, particular a noii viziuni esenţialmente lărgită. Modelul analizei transdisciplinare din ştiinţă apare de asemeni ca paradigmă a practicii sociale ca transculturalism.

În cadrul mişcărilor New-Age, una dintre cele mai semnificative tendinţe este aceea a utilizării transreligioase a tehnicilor meditative. Părintele Achimescu obiectează observând că practicile yoga sunt create într-un sistem filosofic în care eliberarea este realizată printr-un efort personal în timp ce în creştinism practica isihastă are în vedere pregustarea stării de îndumnezeire făcută posibilă de sacrificiul hristic. Construcţia identitară prin raportare la o realitate genetică, este o caracteristică a oricărui sistem social structurat şi nu doar a unuia de tip religios. Construcţia identitară în mediul organizaţional generează, de fapt, importanţa societăţii civile în cadrul paradigmei holiste transmoderne. Deşi poate fi o explicaţie a succesului practicilor orientale – aşa cum afirmă Nicu Gavriluţă [2006: 33] – aceasta este mai mult o explicaţie a succesului practicilor asociative într-un model de solidaritate socială bazat pe responsabilizare. Asociativitatea în sensul contemporan de societate civilă, este un răspuns


specific al paradigmei holiste la destructurarea controlului social. Controlul social nu mai este patriarhal, ci asociativ.

Deprivatizarea vieţii domestice [Cojocaru, 2008], profesionalizarea parentalităţii etc. sunt modele de practici sociale ale postmodernităţii târzii şi transmodernităţii ce vizează impunerea “controlul social asociativ” şi instiţionalizat asupra unui individ, unitate componentă a unui sistem holarhic. Societatea tradiţională este puternic asociativă în sensul că spre exemplu biserica tradiţională este o comunitate a credincioşilor, identitatea individului creându-se prin apartenenţa la comunitatea religioasă, familială şi etnică. Destructurarea postmodernă a familiei şi naţiunilor cere un răspuns de tip “transpersonal” la construcţia identitară păstrând apartenenţa socială ca instituţie a controlului social prin dinamica grup de apartenenţă grup de referinţă. Noile mişcări religioase propun o nouă solidaritate, neorganică bazată pe elitism iniţiatic.

Aşa cum apreciază Myers, plictisul spiritual, sărăcia simbolurilor şi antidogmatismul postmodern face posibilă o criză [Gavriluţă, 2006: 33-34] a spiritualităţii creştine mai ales în mediul occidental. Mişcarea New-Age evită capcana respingerii spiritualităţii creştine ca neactuale propunând un creştinism ezoteric şi iniţiatic pe care Eliade îl numeşte creştinism cosmic [Eliade, 1986: 390]. Creştinismul cosmic este iniţiatic şi holist, utilizând – aşa cum consideră Eliade – simboluri sacramentale şi mituri arhaice prezente din eneolitic şi valorizate în Orientul Apropiat începând cu cultura sumeriană [1986: 390]. Sincretismul New-Age continuă şi aprofundează procesul de “creştinare” a unor valori păgâne prin oferirea spre exemplu unor forme de yoga creştină. Procesul însă merge mai departe, creştinismul însuşi fiind absorbit în sens New-Age ca un caz particular al “spiritualităţii universale” alături de hinduism şi taoism, într-o religiozitate cosmică cu caracter de neopăgânism.

Nicu Gavriluţă analizând fenomenul de omologare a universurilor religioase păgâne afirma:

“În limbaj teologic s-ar putea spune că, integrate într-un scenariu creştin, îşi

dobândeau propria lor răscumpărare. Este vorba în fond de un fenomen de omologare a universurilor religioase diverse şi multiforme. Se recunoaşte un proces analog de la sfârşitul antichităţii, dar mai ales în Evul Mediu timpuriu în transformarea unor zei sau eroi mitologici în sfinţi creştini [Gavriluţă, 2006: 390].

Punctul forte al neopăgânismului este canalizarea religiozităţii. Nu se mai operează cu

conceptul de credinţă ci cu cel de religiozitate. Credinţa, sentimentul sacrului este chiar o formă a religiosului. În New-Age încap deopotrivă neocreştinismul cosmic şi satanismul. Într-o viziune holist-maniheistă, satanismul este şi el integrat ca un caz particular al spiritualismului. Iniţiaticul este o dimensiune panreligioasă. Ea creează trecerea de la profan la sacralizat. Sacralizarea se realizează prin consacrare. Iniţierea personală [Gavriluţă, 2006: 35] este specifică misterelor antichităţii, dar şi misticii hinduse şi celei tibetane şi respectiv ocultismului medieval. Paradigma holistă propune reîntoarcerea la iniţiere, dar nu la o iniţiere meritocratică ca în hinduism sau budismul tibetan ci doar ca o “conferire a secretului”. Iniţierea New-Age este mai mult “o impulsionare” în a fi ceea ce eşti de fapt, decât o schimbare a nivelului ontologic al iniţiatului, prin accederea la dimensiunea transpersonală.

Alte cauze ale succesului mişcărilor yoga şi am extinde noi a întregii spiritualităţi New-Age şi a mişcărilor yoga sunt: reconstrucţia identităţii personale, nevoia unui lider charismatic, revanşa victimelor persecuţiilor ecleziastice, ”aşteptarea viitorului apocaliptic”,


tentaţia fructului oprit, irezistibila fascinaţie a sindromului indian, frustrarea relativă [Gavriluţă, 2006: 36-44]. Paradigma fizicii actuale tradusă ontologic ca model fractalic-holografic şi reinterpretarea unor idei din diverse filosofii orientale, împreună cu magia europeană clasică şi jocurile liberale ale imaginaţiei sunt fundamentele teoretice ale paradigmei holiste. Justificarea ontologică a imaginarului este dublă. Pe de o parte imaginarul garantează accesul la lumile alternative, iar pe de altă parte în plan strict ontologic consideră adepţii New-Age că nimic nu poate fi imaginat de către un individ, dacă n-a fost întâi imaginat de Conştiinţa Supremă şi ca atare există undeva înfăşurat în pliurile realităţii.

O primă întrebare pe care ne-o putem pune este aceea dacă se suprapune paradigma holistă peste cea New-Age. Considerăm că paradigma holistă este mai cuprinzătoare decât cea New-Age, care este doar un caz particular al acesteia. În timp ce New-Age este în mare măsură tributar consumismului post modern, paradigma holistă conţine şi structuri anticonsumiste, antiglobaliste, chiar antiholiste. Paradoxal, paradigma holistă trebuie să includă antiholismul, pentru a fi consecventă cu ideea întregului, a libertăţii, dată de nivelul auto-eschatologic şi de sensul evolutiv al Universului.

New-Age poate fi considerată ca o religie, dar paradigma holistă este în esenţa ei transreligioasă. Nici o religie nu poate supravieţui efortului integrativ specific spiritualităţii holiste care este consecvent doar principiilor integralităţii sistemice, autoeschatologiei şi sensului evolutiv al istoriei, fie ea personală, fie socială.

Spiritualitatea New-Age aparţine paradigmei post moderne tocmai datorită fenomenului de destructurare a tradiţionalismului. Criza spiritualităţii tradiţionale, a familiei tradiţionale, soluţiile propuse de New-Age cum ar fi autoiniţierea şi autosacralizarea sunt de asemeni soluţii postmoderne dominate de antropocentrismul egocentric. Democratizarea accesului la sacru face ca sacralitatea să devină “bun de consum” şi astfel să fie destructurată ca valoare şi poziţie ontologică. Paradigma holistă reprezintă punctul de trecere în care postmodernitatea se dizolvă în transmodernitate, tocmai prin ideea spiritualizării frontierelor ontologice. New-Age aduce alteritatea (Orientul) într-o cultură predispusă deconstrucţiei şi vulnerabilă la orice sincretism tocmai datorită deconstrucţiei metatextului creştin a culturii occidentale. Transmodernitatea va propune soluţia unui Univers ierarhizat în care sacrul reprezintă tocmai liantul nivelurilor realităţii.

Cele 6 axiome ale fractalului New-Age discutat în acest subcapitol vor fi integrate modelelor transmoderne sub forma următoarelor axiome ale spiritualităţii transmoderne:

− există o unitate multireferenţială şi multidimensională a nivelurilor de realitate, dincolo de dualităţile iluzorii ale realităţii;

− natura unităţii nivelurilor de realitate este spirituală; − fiecare individ este o proiecţie personală a Supremului Subiect manifestat în spaţiu şi

timp; − există un nivel de realitate numit transcendenţă, inerent fiinţei umane în calitatea

sa de hologramă personală a Supremului Subiect; − revelarea naturii holografice a propriului eu, produs în lumina Conştiinţei

Supreme; este un proces gradat de autodezvoltare şi autoevaluare de sine; − sensul unităţii fundamentale a întregului Univers şi a corespondenţei dintre

nivelurile de realitate, este autorealizarea fiecărui individ ca hologramă conştientă şi personală a Supremului Subiect.

Toate consideraţiile prezentului capitol – unificând viziunea tradiţiei orientale cu cea

modernă a filosofiei şi ştiinţei occidentale – denotă că:


− există un nucleu comun gândirii umane din toate timpurile şi locurile, întemeiat pe un ansamblu de arhetipuri / semne ale cosmosului tradus în conştiinţa umană, cu o dublă funcţie: una ontologică şi cognitivă, ambele generând o stare de armonică optimizatoare la nivelul fiinţei umane;

− pe fondul unui atare tip de unitate, o recuperare a trecutului în termenii limbajului modern – prin apropierea sensurilor / semnificaţiilor celor două topuri de discurs – este perfect posibilă;

− sugestiile intuitive ale trecutului ar putea fi fertil utilizate de raţionalitatea discursivă a prezentului.


II.2. De la viziunea fractalică la recuperarea semio-logică a Universului: spre o Metodologie novatoare

Construcţia unei paradigme reprezintă pentru Kuhn un cadru teoretico-conceptual şi

metodologic care circumscrie o arie a cercetării şi care permite cercetătorilor să avanseze idei coerente, să deducă consecinţe logice, să stabilească ipoteze şi să le demonstreze experimental. Cel mai important aspect al unei paradigme este că ea fundamentează ca „back-groundul” oricărei cunoaşteri. Adevărul ştiinţific se subsumează în teorii coerente, tocmai datorită existenţei unui set de noţiuni a cărei conotaţie este predefinită. Orice cunoaştere umană fie ea comună sau teoretică, are la bază un datum originar, set de axiome, cunoştinţe apriori, cadre conceptuale care jalonează gândirea, precum şi un set de reguli operaţionale, deductive sau inductive, care asigură din punct de vedere formal adevărul cunoaşterii respective. Dezvoltarea cunoaşterii este jalonată de cunoaşterea anterioară, aşa cum subliniază Mircea Flonta:

„Kuhn se distanţează net de imaginea idealizată asupra cunoaşterii ştiinţifice pe care

o ofereau scrierile cele mai autorizate de filosofia ştiinţei susţinând că baza practică a cercetării şi a consensului într-o ştiinţă care a atins stadiul maturităţii nu este teoria ştiinţifică ci ceva mai complex paradigma (...) Paradigmele înţelese ca realizări ştiinţifice exemplare, ca exemple concrete de formulări şi soluţii ale problemelor ştiinţifice, constituie baza acelui acord al oamenilor de ştiinţă asupra fundamentelor ce distinge orice cercetare ştiinţifică matură” [1997: 10].

Setul de concepte, axiome şi şabloane ale gândirii împreună cu metodele, standardele

ştiinţifice procedurile de cercetare şi criteriile adevărului reprezintă structura internă a unei paradigme. Una dintre descoperirile fundamentale ale lui Kuhn este acela că semnificaţia noţiunilor este în strânsă legătură cu contextul cultural şi ştiinţific al epocii în care se realizează analiza, şi cu modelul paradigmatic adoptat. Semnificaţia paradigmei ca şi cadru conceptual este dată de faptul că dezvoltările ulterioare se realizează în cadrul aceluiaşi model paradigmatic. Fiecare din aceste „viziuni ştiinţifice” cadre interpretative care ejalonează cercetarea, poartă denumirea de paradigmă. Trecerea, de la o paradigmă la alta este în viziunea lui Kuhn o revoluţie ştiinţifică. Kuhn sesizează tendinţa istoricilor şi filosofilor ştiinţei de a se raporta la concepte provenite dintr-o altă paradigmă ştiinţifică (şi eventual culturală) ataşându-le semnificaţia lor actuală, dintr-un alt cadru paradigmatic.

Sensurile aceleiaşi noţiuni în două paradigme ştiinţifice culturale sau sociale diferite, pot diferi radical, fie datorită faptului că o paradigmă mai nouă poate asocia unui termen mai multe semnificaţii, spre exemplu fotonul este înţeles din perspectiva unei teorii cuantice deşi îşi păstrează sensul de particulă fundamentală de lumină, are semnificaţii net diferite faţă de cel de particulă de lumină din mecanică newtoniană. Michael Polanyi, în volumul „Personal Knowledge” [cf. Kuhn, 1997: 111], afirmă că o parte semnificativă din „reuşita omului de ştiinţă” este reprezentată de „cunoaştere tacită”, care nu poate fi articulată teoretic şi explicit în construcţii teoretice.

Kuhn consideră că pot exista construcţii paradigmatice fără a exista un set complet de reguli care să ghideze dezvoltarea cercetării [1997: 111]. În cadrul unei paradigme, constată autorul, sfera unui concept conţine în ea o serie de atribute care face ca toţi cei care îmbrăţişează acea paradigmă să poată recunoaşte un conţinut al unei clase ca făcând parte din acea clasă şi să atribuie tuturor membrilor unei clase proprietăţile respective. Structura unei


revoluţii în cunoaştere necesită ca datele empirice să contrazică cel puţin parţial construcţiile teoretice ale paradigmei acceptate [1997: 113-114]. Când încercarea de a introduce datele observaţiei factuale în cadrele teoretice ale vechii paradigme eşuează, noi cadre explicative încep să apară şi să structureze astfel o nouă paradigmă.

Recurenţa metodelor, modelelor şi regulilor face obiectul unei discuţii metateoretice, atunci când paradigma este incapabilă să înglobeze în cadrele sale explicativ conceptuale datele pe care cercetarea le validează experimental. Kuhn arată [1997: 117-118] că datorită interesului unui cercetător spre o arie dată a unei ştiinţe, chiar dacă el abordează cadrele conceptuale ale uneia şi aceleiaşi paradigme cu un alt cercetător care se interesează de o altă parte a aceleiaşi ştiinţe, ceea ce pentru unul dintre ei semnifică o revoluţie ştiinţifică pentru celălalt este doar o descoperire. Kuhn evidenţiază aici natura structurată a paradigmelor.

În acelaşi sens, rememorează şi Abraham Pais:

“Îmi amintesc cum, fiind împreună cu tineri matematicieni şi audiind lecţiile lui Hilbert şi ale altora, am auzit despre dificultăţile matematicienilor. Se vorbea pentru prima oară că am putea găsi axiome ale unei logici care diferă de logica clasică, rămânând totuşi coerentă. Pentru mulţi aceasta era o noutate. Desigur că ea a ajuns la noi prin relativitate. Mulţi aflaseră că pot folosi termenii de “spaţiu” şi “timp” şi în alt sens decât cel obişnuit şi totuşi poţi să parvii la nişte rezultate rezonabile şi coerente… N-aş putea spune că a existat un moment precis în care mi-am dat seama că e nevoie de o schemă coerentă care ar putea fi, totuşi diferită de axiomatica fizicii newtoniene. Lucrurile nu erau însă chiar atât de simple. Cred că realmente treptat fizicienii au acceptat ideea că numai cu greu putem descrie natura fără să apelăm la ceva coerent şi că am putea fi siliţi să descriem natura cu ajutorul unui sistem axiomatic care este profund diferit de vechea fizică clasică sau chiar al unui sistem logic care să difere de cel vechi” [2000: 168].

În cadrul unei paradigme cu un grad mare de generalizare de pildă mecanică cuantică,

pot exista unele modele paradigmatice regionale, cuantica corpului solid, teoria electromagnetică cuantică etc. În acest sens, se poate considera că:

“Orice teorie fizică presupune existenţa altor teorii care sunt considerate ab initio ca

valabile. În principal sunt considerate astfel logica (eventual o logică) anumite capitole matematice (acestea reprezentând mecanismul deductiv al teoriei şi eventual, alte teorii fizice acceptate anterior, de asemenea, poate fi considerată drept un dat prealabil, o teorie a măsurătorii mărimilor care intervin în teoria dată, precum şi teoria aparatelor de măsură utilizate” [Popescu, 1978: 112].

Modelul paradigmelor poate fi extins din sfera filosofiei ştiinţei în cea a filosofiei

culturii. Cultura occidentală contemporană poate fi înţeleasă ca o paradigmă, în sensul că există un set coerent de semnificaţii ale conceptelor fundamentale, un set de modele interpretative ale Universului, un set de norme şi reguli de crearea unor noi bunuri culturale precum şi criterii proprii de validare a adevărului unei concepţii culturale.

Societatea globală contemporană se află începând cu anii 2000 într-o perioadă de trecere paradigmatică, dominată de un clivaj teoretic de la paradigma postmodernă, a individualismului metodologic şi deconstrucţiei programatice către o paradigmă transmodernă, centrată pe „integrare şi spiritualizarea frontierelor” atât politice cât şi


culturale, ştiinţifice etc., având ca dominantă un model construcţionist bazat pe negocierea globală a interpretării.

II.2.1. Premise epistemice ale construcţionismului fractalic Metoda analizei construcţionist-fractalice, constă în identificarea unui acord

paradigmatic a grilelor interpretative şi prin aceasta identificarea unor axiome culturale, epistemice, sau sociale şi restructurarea succesivă a interpretărilor faptelor de cultură, sau sociale în concordanţă cu modelul paradigmatic propus. Axiomele identificate de noi sunt următoarele trei:

(1) Presupoziţia ontologică. Deschiderea conştiinţei către alteritate poate sta ca

premisă a unei noi ontologii. Deschiderea către alteritate o punem în legătură cu resemnificarea tradiţiilor mistice. Modul de raportare la Alteritatea Supremă generează într-o construcţie de tip fractalic o întreagă paradigmă culturală. Apofatismul ontologic şi prăpastia ontologică între om şi divinitate a generat un ethos interdictiv, o epistemologie centrată pe obiectivitate şi chiar obiectualitate, cu fragmentarea întregului după modelul scindării în cunoscător şi obiect de cunoscut şi o pragmatică a acţiunii teleologizate (a acţiunii pentru un scop, pentru un ceva). Eliminând raportarea la sacru în cadrul acestei paradigme va rezulta o epistemologie pozitivistă şi o dezvoltare pozitivă a cunoaşterii, o pragmatică individualistă şi un ethos hedonist-punitiv. Dimpotrivă o raportare construcţionistă fractalică la alteritatea supremă, va genera în plan axiologic valoarea identificării unităţii, un ethos afirmativ şi o pragmatică a afirmării de sine. În plan epistemic va opera centralitatea subiectului sub forma inseparabilităţii sistemice. În plan praxeologic se va genera o tendinţă spre comunicare ca împărtăşire reciprocă, tendinţa spre modelele unificatorii. Înţelegem raportarea ontologică de tip construcţionist fractalic ca o presupoziţie conform căreia subiecţii individuali sunt proiecţii specifice nivelului fractalic propriu, a arhetipului supremului subiect. Conform acestui model, Universul este o ierarhie fractalică a reprezentării arhetipului suprem pe diferite niveluri de existenţă.

Dacă între om şi Dumnezeu este o continuitate ierarhic-structurală bazată, pe o consubstanţialitate ontologică, cunoaşterea va fi de tip mistic sub forma unei uniuni esenţiale. Raportarea la Transcendent presupune un hiatus al fiinţei, şi astfel cunoaşterea va fi raţională, discursivă şi fragmentară. Conform paradigmei transdisciplinare propuse de Nicolescu, transcendentul, sacrul, apare tocmai în hiatusurile dintre nivelurile de existenţă. Fiind perfect transparente la cunoaştere aceste zone de hiatus ale fiinţei sunt non-discursive [2007: 65-67]. Cunoaşterea transdisciplinară vizează o abordare multidimensională a unităţii lumii, sub forma unui construcţionism (negociere a interpretărilor). Nu lumea în sine este un construct ci imaginea (harta) este un astfel de construct. Modelele ontologice semiologice sau epistemice sunt tocmai astfel de hărţi multidimensionale ale unei realităţi multidimensionale.

(2) Presupoziţia gnoseologică. Noua paradigmă a fizicii, presupune mutaţii în

înţelesul termenului de realitate, obiectivitate, materialitate, legitate. Aceste modificări vizează în special trecerea spre o epistemologie holistă, care să aibă în vedere semnificaţia subiectului cunoscător în actul cunoaşterii. Perspectiva epistemologică se centrează în jurul unui Principiu Antropic Universal, sursa unui nou umanism. Fiind o epistemologie centrată pe subiectul cunoscător, ea va admite ca „realitate” doar acele lucruri care aparţin continuului


cauzal al subiectului. Subiectul cunoscător fiind parte a sistemului va exista întotdeauna un „în afară” despre care nu se poate vorbi cu sens.

(3) Presupoziţia semiotică. Realitatea având sens doar în corelaţie cu subiectul

cunoscător, constructul acesteia (harta) este „un semn” pentru o realitate profundă, prin care Totalitatea se afirmă în faţa subiectului cunoscător. Realitatea este un semn al existenţei. Obiectele nu sunt entităţi în sine, ci semne ale unei existenţe profunde, de forma unei succesiuni de evenimente boot-strap, generate într-un întreg primordial, după un patern fractalic, sub forma unor rezonanţe holografice.

Scopul acestei semioze a existenţei în faţa conştiinţei, este ludic, şi vizează menţinerea conştiinţei în tiparele unei hărţi a realităţii, când în fapt Conştiinţa este însăşi teritoriul Existenţei.

O dată identificate axiomele fractalului vom găsi legea de generare a acestuia sub forma Unului în multiplu. Multidimensionalitatea lumii este spaţiul acestei generări fractalice.

Metoda construcţionist-fractalică este în esenţă una semiotico-hermeneutică. Ea vizează analiza paradigmei transmoderne, sub cele trei aspecte clasice: sintactic, semantic şi pragmatic. Sintaxa modelului sunt legile-axiomele ontognoseologice care vor fi reiterate apoi fractalic în celelalte spaţii ale discursului transmodern. Semantica este alcătuită din revalorizarea transmodernă a filosofiei şi a datelor ştiinţifice. În cadrul analizei semantice vom găsi un model structurabil, de reconstrucţie cognitivă a lumii, bazat pe ideea holismului fractalic numit metafizica cuantică. La nivelul pragmaticii, vom analiza specificul discursului holistic în estetică, etică precum şi terapiile transpersonale ca strategii de optimizare umană.

II.2.2. Metoda analizei construcţionist-fractalice Construcţionismul ca metodă epistemică este creionat de Burr [1995: 9] prin

următoarele aserţiuni fundamentale: Natura antiesenţialistă a construcţionismului şi înţelegerea critică asupra accesului la cunoaştere.

Această viziune se opune înţelegerii naturii cunoaşterii, ca echivalentă cu existenţa de tipul ceea ce există este ceea ce putem să-i sesizăm într-o formă sau alta existenţa. Mai degrabă cunoaşterea noastră este dependentă de construcţiile pe care ne bazăm în a interpreta realul construcţiei realizate în interacţiunile zilnice dintre indivizi [1995: 4]

Antirealismul. Versiunea de realitate în care trăim este construită social şi cultural prin interacţiune, neputând fi vorba despre un fapt obiectiv ci mai ales de asumare a unui model semnificativ [1995: 6]

Relativismul istoric şi cultural a cunoaşterii şi a conceptului de adevăr [Burr, 1995: 9]. Toate formele de cunoaştere, atât cea ştiinţifică cât şi cea comună, deţine intrinsec o specificitate istorică şi culturală. Adevărul însuşi variază istoric şi cultural ca şi concept în funcţie de procesele interacţiunii sociale prin care oamenii se află în relaţie. În consecinţă transdisciplinaritatea sau interdisciplinaritatea este posibilă întrucât globalizarea este un construct al culturii contemporane.

Limbajul este o formă de acţiune prin care lumea primeşte constructe [1995: 6]. « Modul în care înţelegem lumea vine nu de la realitatea obiectivă cât de la alţi oameni atât din trecut cât şi din prezent » [1995: 9].

Limbajul nu este doar o simplă cale de exprimare ci prin comunicare lumea primeşte constructe şi astfel realitate pentru noi. Limbajul este aşadar o formă de acţiune. La nivel


epistemologic putem spune că adevărul ştiinţific este acea viziune asupra Universului care satisface atât comunitatea ştiinţifică cât şi legile propriei paradigme.

Construcţionismul are în sine o viziune antinaturalistă pornind de la următoarele puncte de vedere: Teoriile fizicii nu descriu realitatea în sine ci o reconstruiesc în conştiinţă mergând până acolo în a introduce în teorii entităţi fizice asupra căror existenţă nu există dovezi experimentale sau de observaţie, dar care fac teoria să fie coerentă, consistentă şi să prezică rezultate măsurabile. Măsurabilitatea rezultatelor o putem considera o consecinţă a teoriei şi a modului de alegere în sine a tipului de experienţă sau observaţie ce urmează a fi realizată şi a unei inerente precuantificări a rezultatelor ce se aşteaptă a fi obţinute. Aşadar teoriile ştiinţifice cu precădere cele contemporane sunt ele însele constructe sociale în cadrul unei forme aparte, de interacţiune socială numită cercetare ştiinţifică şi respectiv într-un context istoric cultural şi social dat numit ştiinţa contemporană şi comunitatea oamenilor de ştiinţă.

Se poate formula o interpretare fizicalistă asupra oricărei stări a existenţei dar înţelegerea ei ţine de negocierea socială. Nini Praetorius consideră că înainte de a putea înţelege concret în termeni de fizică cuantică chiar şi simplul fenomen al durerii, trebuie să existe mai întâi conceptul primar de durere care este în sine un construct social care garantează că un anumit set de senzaţii neplăcute resimţite de un număr mare de oameni este fenomenul de durere [2003]. Se poate explica fizic mecanismul producerii durerii, dar nu starea de durere care este o experienţă individuală certificată de experienţa socială. Andrew Pickering, autorul volumului Constructing Quarks: A Sociological History of Particle Physics introduce metoda contrucţionistă în filosofia ştiinţei. Autorul utilizează această metodă, în corelaţie cu o analiză a dezvoltării ştiinţei de la fizica clasică la noua fizică [1999: 60-85]. Analiza teoriilor fizice este realizată din perspectiva semnificaţiei acestora pentru dezvoltarea ştiinţei. Construcţionismul este văzut ca parte a paradigmei postmoderne datorită relativizării modelelor şi raportării „realităţii” la negocierea interpretării. Seale consideră construcţionismul ca provenind din idealismul berklevan [1999: 24]. Epistemologia contrucţionistă este prin structura sa apropiată de postmodernism, de viziunea lyotardiană conform căreia imaginea noastră despre realitate este o „naraţiune”, un consens al discursului – consideră Hacking [1999: 196]. Discursul ştiinţific este o formă particulară de discurs şi poate fi analizat în manieră construcţionistă ca analiză textuală.

În paradigma transmodernă, construcţionismul poate fi utilizat metodologic, pornind de la importanţa subiectului epistemic în construcţia socială a adevărului. Conceptul de adevăr are semnificaţie aşadar în legătură cu un fapt sau experienţă acceptat social ca atare. Analiza fractalică aşa cum am discutat, urmăreşte identificarea unui patern critic sau epistemic şi transformarea acesteia pe diversele niveluri ale existenţei. Sociologul Nicu Gavriluţă explică succesul practicilor yoga în societatea contemporană ca pe un fractal în spaţiul Hilbert [2006: 234].

Modelul fractalic presupune o structură auto-iterativă, care se multiplică pornind de la o funcţie (lege) de generare. Fractalul prezintă o multitudine de forme, care toate sunt expresia legii unice pentru un anumit nivel pe care fractalul se manifestă. Modelul fractalic poate avea succes prin efortul de a se identifica unitatea lumii în unitatea unei legi fundamentale, care permite apoi proceselor să se autogenereze. Acest model adoptat în antropologie de I.P. Culianu a fost exprimat de Nicu Gavriluţă prin următoarea structură axiomatică: “Există yoga, aceasta asigură eliberarea spiritului, şi este o tehnică spirituală prezentă în mai multe culturi” [2006: 234]. Dezvoltarea fenomenului yoga în diverse spaţii culturale poate fi privită ca o dezvoltare a acestui fractal. Pornind de la acest model am putea caracteriza fractalul social sub forma: Există fenomenul ”x” care are proprietatea ”y”. Există


mai multe forme de ”x” în mai multe situaţii. Modelul epistemologic ar fi posibilitatea construcţiei unui fractal care să explice dinamica fenomenului şi să prevadă astfel noi situaţii de aplicare a legii (a modelului) şi astfel să deducă consecinţe experimentale posibile.

Gândirea de tip fractalic poate fi axiomatizată sub forma: Există un ”x” care apare în

corelaţie cu “y”, într-o multitudine de situaţii cunoscute. Într-o situaţie dată “z” sesizăm apariţia lui ”x” şi presupunem cu un mare grad de probabilitate existenţa lui “y” şi implicit că există o lege care să-l lege pe “x” de “y”. Gândirea fractalică este de fapt cea care face posibilă ştiinţa în sensul construcţionist explicat la începutul acestui capitol. Modelul fractalic pare a fi o constantă a gândirii noastre, a capacităţii de rezolvare a problemelor, de a extrage necunoscutul din cunoscut.

Putem reproşa, în sens fenomenologic, acestui model că presupune ca absolută existenţa lui “x”. De fapt putem extinde modelul într-un Univers fractalic multidimensional. Există “x” într-o corelaţie + sau –y şi există întotdeauna cel puţin o lume în care avem +y, una în care avem –y şi una în care avem 0y. Lumile multidimensionale sunt construcţii fractalice în care fiecărei unităţi obiect eveniment îi corespund o serie de tipul: + obiect, + eveniment, + obiect – eveniment, – obiect + eveniment, – obiect – eveniment.

* Fiecare posibilitate din serie are o anumită probabilitate de a fi cunoscută de un

subiect. Luând ca exemplu un Mamut albastru, rezultă următoarele situaţii de corespondenţă: Situaţia + obiect + eveniment” corespunde situaţiei în care un observator vede un

Mamut Albastru. Situaţia + obiect – eveniment”, subiectul vede Mamutul, dar acesta nu este Albastru. Situaţia – obiect + eveniment, subiectul vede ceva care este albastru dar nu este

Mamut. Situaţia – obiect, – eveniment subiectul nu vede nici un Mamut şi nimic Albastru. O situaţie interesantă este 0 obiect, 0 eveniment. O putem numi situaţia Mamutului

Albastru virtual. În exemplul nostru subiectul vede un Mamut Albastru, prin intermediul unui aparat de realitate virtuală. Mamutul albastru nu există dar este vizibil pentru subiect.

Problema virtualităţii este foarte importantă în definirea realităţii. Corelaţia strânsă

între observator şi observat introdusă de noua fizică, atrage atenţia asupra unui oarecare grad de virtualizare a lumii, în sensul dependenţei de subiect şi de referenţialele acesteia.

Gândirea fractalică poate fi sursa unor descoperiri în fizică. Legile de conservare ale sarcinii numărului barionic, straneităţii şi energiei sunt astfel de exemple de aplicare a fractalităţii [Feynman, 2006: 56-72]. Utilizând acelaşi principiu fractalic se urmăreşte realizarea unei teorii cuantice a gravitaţiei. Teoria cuantică a gravitaţiei propune lumi cu mai multe dimensiuni. Pentru a înţelege lumile cu mai multe dimensiuni se utilizează modelul fractalic-holografic. Presupunerea implicită este că Universul nu se comportă numai ca un fractal ci şi ca o hologramă. Fiecare unitate a fractalului conţine în ea întregul fractal, într-un mod potenţial. Metoda epistemologiei construcţionist fractalice va urmări identificarea unor structuri ontice sau gnoseologice care se repetă sub diverse aspecte în diversele paliere ale realităţii reconstruite printr-o continuă negociere a interpretării. Simbolul sau arhetipul poate fi interpretat ca hologramă, holon, kula, arhetipul formator, câmp morfogenetic etc., şi genera astfel teorii întregi adecvate nivelului pe care se produce receptarea structurii


arhetipale. În perspectiva transdisciplinară datorită modelului transparenţei la cunoaştere, punem accentul pe o „negociere” a interpretării care să sublinieze ideea de unitate în diversitate. Constituirea unei structuri interpretative care să permită situarea simultană pe oricare dintre nivelurile ontice precum şi în interstiţiile dintre niveluri este ceea ce numim paradigma construcţionist fractalică.


11. DE LA EXPORTUL DE CIVILIZAŢIE LA HEGEMONIE CULTURALĂ

Tudor Jemna „Globalizarea – o privire de ansamblu” (2007) – referat susţinut la Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi


GLOBALIZAREA

O PRIVIRE ÎN ANSAMBLU?

Student: Tudor JEMNA

2007


1

CUPRINS

INTRODUCERE

Ce înţelegem prin globalizare?

CINCI PERCEPŢII ALE PROCESULUI DE GLOBALIZARE

Globalizarea percepută prin interdependenţă în creştere la nivel mondial

Globalizarea – tendinţă de expansiune a dominaţiei şi dependenţei

Globalizarea referitoare la omogenizarea lumii

Globalizarea in postura de diversificare în interiorul „comunităţilor teritoriale”

Globalizarea privită ca unificare a discontinuităţilor temporale

DIMENSIUNILE GLOBALIZĂRII

Dimensiunea economică

Individualizarea versus globalizarea

Dimensiunea „mediu”

Dimensiunea socială

Dimensiunea culturală

Dimensiunea politică

CONCLUZIE

O altă vedere asupra globalizării


2

Globalizare. Toată omenirea într-o singură sectă.

Valeriu Butulescu - Bucuria naufragiatului

Globalizarea este o procedură

ce permite celor puternici

să profite din plin de cei slabi.

Alejandro Llano

INTRODUCERE

Am ales aceasta temă, deoarece o consider importantă în cadrul noii perspective în care ne

situăm, în contextul proaspetei noastre aderări la o structură supranaţională, integrarea în Uniunea

Europeană.

Globalizarea este un concept care la ora actuală ridică multiple problematici şi controverse

complexe. Este destul de greu de dat o definiţie acceptabilă, neechivocă şi universal valabilă, iar

acest lucru se datorează faptului că de cele mai multe ori o definiţie nu este capabilă să cuprindă

totalitatea poziţiilor şi interconexiunilor care alcătuiesc un fenomen sub egida procesualităţii.

Într-o manieră destul de simplistă am putea spune ca este un proces multicauzal care are

drept rezultat faptul că evenimente ce se desfăşoară într-o parte a globului au repercursiuni din ce în

ce mai ample asupra societăţilor şi problemelor întâlnite în alte părţi ale globului.

Ce înţelegem prin globalizare?

Globalizarea este...

- „procesul de surmontare al graniţelor apărute de-a lungul istoriei. Ea devine astfel

sinonimă cu eroziunea (dar nu şi cu dispariţia) suveranităţii statelor naţionale şi se

înfăţişează ca o „detaşare“ a economiei de piaţă faţă de normele morale şi legăturile

instituţionalizate dintre societăţi“. [Elmar Altvater]

- „intensificarea relaţiilor sociale de pretutindeni, prin care locuri aflate la mare

distanţă unele de celelalte ajung să se interconecteze astfel încât evenimentele dintr-un

loc sunt marcate de procese care au loc într-un loc de la mulţi kilometri depărtare şi

viceversa“ [Anthony Giddens]


3

- „intensificarea cantitativă şi calitativă a tranzacţiilor ce depăşesc limitarea impusă de

graniţe, concomitentă cu expansiunea spaţială a acestora” [Ulrich Menzel]

- „cea mai mare schimbare economică şi socială de la Revoluţia Industrială încoace“

[Dirk Messner / Franz Nuscheler]

- „o interdependenţă sporită şi integrarea diferitelor economii din lume” [Meghnad

Desai]

- „un proces al creşterii numărului legăturilor dintre societăţi şi domenii-problemă“

[Johannes Varwick]

- „prin globalizare se intensifică concurenţa pe pieţe“ [C. Christian von Weizsäcker]

- „descătuşarea puterilor pieţii mondiale şi slăbirea puterii economice a statului“

[Schumann/Martin]

- „a devenit un termen la modă, folosit de ceva timp în dezbaterile politice, publicistice şi

ştiinţifice în mod inflaţionist, şi care este privit, pe de o parte, ca o „ameninţare“ şi, pe

de cealaltă, ca o „oportunitate““ [Johannes Varwick]

- „Dinamica globalizării este controlată de puterile economice, şi totuşi consecinţele sale

cele mai importante aparţin domeniului politic“ [Klaus Müller]

Scurtele citate de mai sus fac trimitere la aspectul extraordinar de important al dispariţiei

graniţelor şi al consecinţelor asupra statului naţional.

De multe ori apare în discuţie importanţa fundamentală a interdependenţei (a dependenţei

reciproce), a conexiunii (a integrării), respectiv al schimburilor (Menzel, Desai, Giddens, Varwick).

Mai multe definiţii se mulţumesc să trateze doar acest aspect al „conexiunilor sporite“

(Varwick, Menzel), atitudine necritică dar lipsită practic de conţinut.

Cred că globalizarea ţine mai mult de istoria contemporană şi în speţă de istoria recentă

deoarece acum este momentul când acest fenomen este conştientizat.

Dacă ar fi să-i căutăm originile, am putea probabil merge mult înapoi în istorie până la

marile descoperiri geografice sau chiar mai departe la expansiunea Imperiului Roman.

P. Worsley afirma că „până în zilele noastre societatea umană nu a existat”, însemnând că

doar astăzi putem vorbi de forme ale asocierii care se răspandesc în întreaga lume, în sensul în care

până acum, niciodată nu s-au aflat pe scena toţi actorii posibili.

Într-un fel, posibilitatea unei singure societăţi umane mondiale a existat dintotdeuna, din

timpul lui homo sapiens, însă ocazia nu a apărut decât acum.

Lumea a devenit în aspectele importante un singur sistem social, ca rezultat al dezvoltării

legăturilor de interdependenţă care afectează acum pe fiecare dintre noi.


4

Sistemul global nu este doar un mediu în interiorul căruia se dezvoltă şi evoluează

societăţile particulare, legăturile sociale, economice şi politice care traversează graniţele dintre state

conditionează în mod decisiv soarta celor care trăiesc în fiecare din ele.

Termenul general folosit pentru a caracteriza această interdependenţă crescândă a societăţii

umane este acela de globalizare.

Dimensiunea economică a globalizării are, fără nici un dubiu, o foarte mare importanţă, ea

fiind una dintre cele mai importante cauze şi forţa motrice pentru procesele de globalizare din

celelalte domenii. Nu poate fi însă trecut cu vederea faptul că globalizarea cuprinde cu mult mai

mult decât integrarea sporită a economiei mondiale, de aceea, ea nu poate fi limitată strict la

procesele economic, însă lucrul acesta se întâmplă de multe ori.

Diferitele discipline ştiinţifice implicate (în primul rând ştiinţele economice, istorice,

politice şi sociologia) întâmpină probleme atunci când urmează să definească această noţiune. Acest

lucru nu este de altfel de mirare, deoarece această încercare de a „delimita delimitările“ este

aproape imposibilă.

CINCI PERCEPŢII ALE PROCESULUI DE GLOBALIZARE

Globalizarea percepută prin interdependenţă în creştere la nivel mondial

Această percepţie priveşte atât lărgirea cadrului spaţial al interdependenţei evenimentelor cât

şi intensificarea extinderii pe bazele unei complementarităţi a diferenţelor şi competitivităţii

alternativelor.

Din ce în ce mai des, comportamentele şi activităţile oamenilor din anumite zone au

repercursiuni care se extind dincolo de graniţele locale, regionale sau naţionale şi, mai devreme sau

mai târziu, ating dimensiuni mondiale.

În general, cu cât cadrul temporal este mai mare, cu atât mai mare va fi participarea la

activităţile individuale şi colective cu impact mondial.

În acest proces se manifestă o sensibilitate crescută la diferenţele care apar la scara

mondială, diferenţe care formează bazele interacţiunii competitive şi complementare.

Ambele, atât comportamentele cât şi activităţile umane, devin astăzi mai intense, la un nivel

care trece de cadrul statului-naţiune.

Odată cu intensificarea „comprimării spaţio-temporale”, devine imposibilă, spaţial vorbind,

„rezolvarea” problemelor prin „evitarea” lor (de exemplu suburbiile reprezintă o retragere, o

scăpare faţă de problemele din centrul urban).


5

Cum interdependenţele la scară mondială cresc în fiecare moment şi odată cu recunoaşterea

faptului că există „o singură lume”, posibilităţile pentru soluţiile izolate, parţiale sunt acum

diminuate atât pentru individ, comunitate locală cât şi pentru statul naţiune.

De exemplu, problema poluării aerului devine din ce în ce mai dificil de rezolvat,

independent de resursele materiale şi politice disponibile.

Nu numai indivizii dar şi statale, sunt incapabile să stopeze creşterea numărului de

intervenţii provenite din afara graniţelor.

Deşi în general tindem să vedem deschiderea spre o arie largă din punct de vedere al

emancipării faţă de constrângerile locale, provinciale sau naţionale, trebuie să luăm în considerare şi

celălalt aspect al problemei. Astfel, cu cât mai mare va fi nivelul de globalizare, cu atât mai

restransă va fi sfera „alternativelor de evadare”. În acest sens, globalizarea este un fel de

totalitarizare a spaţiului mondial.

Globalizarea – tendinţă de expansiune a dominaţiei şi dependenţei

„Societatea mondială” sau „sistemul mondial” nu apare doar pe baza interdependenţei şi a

legăturilor reciproce ale părţilor sale. Susţinătorii teoriei dependenţei au arătat că interdependenţa

este un paravan pentru dominaţie şi subjugare la scară mondială.

Aceasta nu este propusă ca o alternativă, ci pentru a arăta că, globalizarea poate înainta atât

în direcţia libertăţii cât şi în cea a dominaţiei. Cea din urmă poate fi observată, de exemplu, în

relaţiile dintre lumea centrului metropolitan şi lumea periferiei. Aceasta este o interconexiune la

scară mondială în care predomină mai degrabă raporturile radiale decât cele laterale.

La baza raportului este logica „jocului de sumă nulă”: cu cât mai mare este profitul pe care

centrul îl are de pe urma acestor relaţii, cu atât mai mare este pierderea şi exploatarea periferiei sau

semi-periferiei.

Dominarea şi dependenţa extinse la relaţiile internaţionale şi transnaţionale se aplică în

particular economiilor, politicilor şi culturilor (conceptualizate ca „imperialism cultural”).

Este important că acest mod de expansiune a relaţiilor mondiale nu este constant, fiind

variabil în funcţie de conexiunile existente între raporturile radiale şi cele laterale.

Globalizarea referitoare la omogenizarea lumii

Astăzi, standardele universale, înlocuiesc omogenitatea particulară, specifică a unităţilor

teritoriale mici.


6

În locul diferenţierilor din interiorul unităţilor teritoriale care erau reciproc exclusive, acum

este vorba de o uniformitate, reprezentând o infrastructură a „spatiului expansiunilor” şi mişcării

libere de bunuri materiale, oameni şi idei la scara internaţională şi mondială.

Acesta este aspectul referitor la globalizare la care reacţioneaza cel mai des criticii deoarece

ei consideră că „indivizii vor deveni la fel, peste tot în lume”.

Asemenea tendinţe sunt văzute ca fiind negative, în special acolo unde standardizarea şi

uniformizarea apare alături de o tendinţă de dominare unică, indicată prin concepţii precum

„americanizarea” sau „occidentalizare”.

Aceasta implică standardizarea atât a culturii materiale cât şi a celei non-materiale: anumite

„reţele” de hoteluri, pieţe de desfacere, aeroporturi internaţionale sau folosirea unei anumite limbi

universal cunoscute, precum engleza.

Un proces intens, similar, este în desfăsurare, la scara teritorială mai restrânsă, în încercările

„intergării europene”. Sute de măsuri diferite au fost propuse pentru a asigura omogenizarea

teritoriului Europei, o Europă fără graniţe. Şi în acest caz este vorba, pe de o parte de o eliminare a

exclusivităţii reciproce, care pune câteva probleme atâta vreme cât aici existau sisteme închise, ce

coexistau la nivelul statelor-naţiuni şi pe de altă parte, introducerea standardelor uniforme şi a

culturii comune, fie ca proces de difuziune, fie ca participare colectivă în crearea uneia noi.

Globalizarea in postura de diversificare în interiorul „comunităţilor teritoriale”

Nivelul globalizării poate fi caracterizat prin măsura în care unităţile teritoriale restrânse

sunt deschise şi permit accesul forţelor lumii ca întreg. Nu există globalizare acolo unde există

„comunităţi teritoriale” închise la niveluri locale, regionale sau naţionale deoarece, dacă aşa ar sta

lucrurile, lumea ar fi în totalitate mecanică, un agregat de sisteme închise şi în interior omogene.

Globalizarea are loc atunci când există o „redistribuire teritorială a diversităţii lumii ca întreg”.

Cu cât mai mare va fi participarea la diversitatea mondială, prezentă sau accesibilă în

interiorul comunităţilor teritoriale, cu atât mai mare va fi gradul de globalizare. Aceasta este

asemănătoare cu ceea ce Blau prezenta ca fiind penetrarea diferenţierii în substructuri.

Este cazul fostei Iugoslavii, în interiorul căreia, în timpul ultimelor decenii a avut loc o

creştere continuă în diversificarea etnică în cadrul republicilor constituente; în mod similar putem

observa proporţiile mari ale grupurilor etnice ce se pot regăsi printre locuitorii marilor oraşe precum

New York, Londra, Paris sau Tokyo.

Pe măsură ce subsitemele teritoriale devin mai inclusive în relaţia cu diversitatea din mediul

mai larg, cu atât ele se vor asemăna cu sistemul mondial ca întreg.


7

Globalizarea totală va însemna că trăsăturile locale vor fi aceleaşi ca şi cele mondiale.

Ne apropiem de situaţia în care întreaga lume se va regăsi în fiecare localitate şi, în acelaşi

timp, fiecare localitate, regiune sau naţiune se va regăsi pe întreg globul.

Fiecare parte individuală devine din ce în ce mai mult precum întregul, în timp ce întregul se

manifestă din ce în ce mai mult la nivelul părţilor sale.

Cu o creştere în diversitate, sau cel puţin în deschiderea faţă de accesul la ea, unităţile

teritoriale particulare pierd particularitatea lor anterioară, iar conflictele de la nivel local nu mai sunt

legate de probleme locale ci privesc din ce in ce mai mult probleme sociale mondiale.

Globalizarea privită ca unificare a discontinuităţilor temporale

Aşa cum, din punct de vedere spaţial, globalizarea duce de la un „spaţiu al locurilor

specifice” la un „spatiu al expansiunilor”, tot aşa se poate vorbi şi de o unificare a timpului.

Se poate considera că, globalizarea poate depăşi discontinuităţile temporale pe baza

coerenţei ritmurilor nesimultane ale diferitelor activităţi şi a „includerii temporale” ce rezultă din

extinderea funcţionării serviciilor particulare la cadrele spaţiale mondiale.

Precum individualizarea a crescut asincronia ritmurilor vieţii, există şi posibilitatea

comunicării asincronice facilitată odată cu apariţia informaţiilor, tehnicilor şi tehnologiilor noi.

Diferenţele temporale nu mai exclud o zonă de la sistemul mondial.

Este importantă, mai ales în momentul actual, existenţa legăturilor între indivizii din diferite

zone (ex.: pieţele bursiere din New York, Londra sau Tokyo).

În aceste servicii care sunt cel mai integrate în procesele de expansiune internaţionale şi

mondiale, oamenii nu-şi mai permit pauzele zilnice în timpul local.

În „oraşele mondiale” ale lumii putem găsi un număr mare de activităţi sau institutii care

lucrează continuu în „timpul mondial”, cum sunt aeroporturile internaţionale sau industria hotelieră.

În ciuda flexibilităţii lor, procesele de expansiune mondiale pot fi dezvoltate doar acolo unde

există o sincronizare de timp exactă cu fazele particulare sau operaţii ale procesului de producţie

care au loc în diverse locaţii.

Conceptul „chiar la timp” a devenit din ce în ce mai important.

În opoziţie cu procesul de globalizare este folosit deseori conceptul de individualizare.

El se referă la procesele de creştere ale autonomiei şi diferenţierii actorilor la nivel

individual şi colectiv. Ambele procese au propriile caracteristici şi se pot afla, fie în raport de

concordanţă fie în opoziţie.

Se pot pune întrebări cu privire la relaţia dintre cele două, considerându-se fie ca un nivel

ridicat de globalizare implică un nivel scăzut de individualizare şi vice-versa, fie că un pas înainte


8

în direcţia individualizării atrage un regres în sensul globalizării, fiind ignorate însă interrelaţiile ce

se pot stabili între aceste procese.

Nu există un singur răspuns valid pentru toate situaţiile în problema relaţiilor sau a

interdependenţei proceselor de individualizare şi globalizare.

Un pas în direcţia unei autonomii foarte mari implică, în general, o anumită restrângere a

cercului de relaţii (un exemplu este destrămarea imperiului Austro-Ungar în 1918, care a condus la

o independenţa şi autonomie mare a naţiunilor individuale, însă în acelaşi timp a fost şi o

restrângere a cadrului spaţial al asocierii şi mobilităţii spaţiale, iar procesul de astăzi al intergării

europene cere o anumită limitare a autonomiei statelor).

Ne putem întreba care va fi rezultatul procesului de globalizare şi dacă este posibil ca în

viitor, lumea să devină un sistem politic unic, condus de un guvern mondial.

Globalizarea se numară printre cele mai importante schimbări sociale cu care se confruntă

lumea de azi.

Multe dintre problemele fundamentale din prezent, cum ar fi cele ecologice sau evitarea unei

confruntări militare la scară mondială sunt, în ceea ce priveşte scopul, de importanţă mondială.

În ciuda creşterii accentuate a interdependenţei economice şi culturale, sistemul mondial

este caracterizat prin inegalităţi şi divizat într-un „mozaic” de state, ale căror preocupări pot fi

comune însă şi divergente.

Nu există o dovadă clară a unui consens politic, în viitorul apropiat, care va depăşi interesele

conflictuale ale statelor.

Un guvern mondial poate apărea în cele din urmă însă aceasta, va fi rezultatul unui proces

destul de îndelungat.

În multe sensuri lumea devine mai unită, iar unele surse de conflicte între naţiuni tind să

dispară. Totuşi, diferenţele mari între societăţile puternic dezvoltate şi cele sărace se pot constitui cu

uşurinţă în sursele unor conflicte internaţionale.

Prin urmare, încă nu există nici o „agenţie ”mondială care să poată controla eficient aceste

tensiuni sau să realizeze o redistribuire a prosperităţii şi păcii în lume.

DIMENSIUNILE GLOBALIZĂRII

În cadrul generic al globalizării, putem distinge între câteva dimensiuni, care dau substantă

conceptului, prin implicaţiile pe care le posedă în diferitele domenii de analiză, ale efectelor pe care

le comportă. Prin urmare putem distinge între dimensiunile economice, de mediu, sociale, culturale

şi politice, cel puţin din punct de vedere metodologic, pentru uşurinţa demersului epistemologic.


9

Deşi se regăsesc stâns legate, atunci când diferenţiem dimensiunile, este important să

observăm că acestea nu pot fi delimitate în mod clar una ce cealaltă. Astfel – pentru a numi doar un

exemplu – problemele globale legate de mediu nu pot fi cercetate izolat nici de dimensiunea

“economie” şi nici de dimensiunea “politică”. Această reţea globală nu numai la nivelul actorilor,

ci şi la cel al domeniilor tematice reprezintă una dintre particularităţile globalizării.

Diferitele dimensiuni formează împreună cu “globalizarea”, mulţimi de intersecţie, diferite.

Este important de văzut ce anume poate fi subordonat conceptului de globalizare, acesta

neepuizându-se în nici un caz în procesele economice, chiar dacă globalizarea economică poate fi

un punct de start şi o forţă motrice semnificativă.

La fel de important este şi faptul că trebuie să înţelegem că nu totul face parte din procesul

de globalizare şi că nu totul este determinat în mod decisiv de acesta, pentru că şi globalizarea are

limite. Trebuie să ţinem cont de acest lucru.

Pe de o parte, vorbim de mulţimi de intersecţie de dimensiuni diferite, pe de cealaltă, de un

concept de forţă, utilizat în toate domeniile. Pentru a-i putea determina limitările, trebuie să ne

distanţăm de toate acestea.

În continuare, voi proceda la o subsumare a diferitelor arii ale globalizării funcţie de

dimensiunile pe care le atinge.

Dimensiunea economică

În zilele noastre, în competiţia pentru stăpânirea de teritorii şi pentru posedarea şi

exploatarea materiilor prime şi a forţei de lucru ieftine, se poartă o nouă luptă şi anume aceea pentru

stăpânirea informatiilor (Jean-Francois Lyotard, Condiţia postmoderna, Ed. Babel, p. 21). Se

deschide astfel un nou câmp pentru strategiile industriale şi comerciale dar şi pentru cele militare şi

politice.

Se riscă apariţia problemei raporturilor dintre instanţele economice şi cele statale.

În ultimele decenii aceste instanţe economice au fost în stare să pună în pericol stabilitatea

celor statale, datorită formelor noi de circulaţie a capitalurilor cărora li s-a dat numele generic de

corporaţii multinaţionale.

Aceste forme fac ca deciziile referitoare la investitii să scape, cel puţin în parte, controlului

statelor-naţiuni.


10

Individualizarea versus globalizarea

Redeschiderea pieţei mondiale, reluarea unei competiţii economice susţinute, dispariţia

hegemoniei exclusive a capitalismului american, declinul alternativei socialiste ca şi mulţi alţi

factori au adus statele în situaţia de a-şi revizui serios rolul pe care se obisnuiseră să-l joace după

anii ’30 şi care consta în protejarea, ghidarea şi chiar planificarea investiţiilor.

În acest context, apare paradigma dezvoltării socio-spaţiale cu cei doi termeni opuşi:

individualizarea şi globalizarea. Aceasta din urmă a atras un interes mare în ultimii ani, majoritatea

discursurilor nefiind centrate asupra definiţiilor conceptului, ci mai degrabă asupra abordărilor

foarte diferite ale acestui fenomen.

Globalizarea este un proces ce lărgeste cadrele determinante ale schimbării sociale la nivelul

lumii ca întreg. Astfel, în timp ce schimbarea socială a fost iniţial abordată în cadre locale, regionale

şi naţionale, acum centrarea este asupra internationalizării şi globalizării.

A crescut interesul în explicarea relaţiilor dintre unităţile teritoriale şi lumea ca întreg,

discuţiile purtându-se asupra problemelor cu privire la „legătura micro-macro”, „raportul local-

global” şi la analize multi-nivel.

Exemple în ceea ce priveşte dimensiunile globalizării pot fi extrase fără probleme din presa

de zi cu zi, dimensiunea economică aflându-se de cele mai multe ori pe primul loc (creşterea

enormă a comerţului şi a investiţiilor directe, globalizarea pieţelor financiare, producţie integrată la

nivel trans-naţional, corporaţii trans-naţionale, competiţie la nivel local între state şi regiuni,

sfârşitul economiilor naţionale).

De multe ori, acestor procese li se pune în mod greşit eticheta de „globalizare“, acestea

limitându-se în general la nordul Americii, la Europa şi sud-estul Asiei (Japonia), adică la aşa-

numita triadă.

Din acest motiv, termenul de „triadizare“, pare mai potrivit decât cel de „globalizare“.

Dimensiunea „mediu”

Unele probleme globale, cum ar fi încălzirea atmosferei, extinderea ariei neacoperite de

către stratul de ozon sau tăierea excesivă a pădurilor tropicale, ilustrează în modul cel mai

impresionant şi real fenomenul globalizării, pentru că, în acest caz, este vorba în mod cert despre

probleme generice care necesită o abordare globală.

Evident că şi în domeniul mediului ambiant există probleme de ordin regional şi local, chiar

dacă acestea au un caracter ce depăşeşte uneori graniţele, precum poluarea râurilor.


11

Există însă şi alte situaţii, ce nu ţin de elementele spaţiu şi timp.

De exemplu, supravieţuirea unor state insulare de mici dimensiuni, care au constituit

împreună organizaţia AOSIS şi care sunt ameninţate la modul cel mai serios de creşterea

necontenită a nivelului mării, depinde de comportamentul tuturor oamenilor din lume şi în special al

celor din ţările industrializate ultra-dezvoltate.

Nu ne miră astfel că acestor probleme le-a fost dedicată prima conferinţă dintr-o serie de

conferinţe internaţionale din decursul anilor 90, Conferinţa cu privire la mediu şi dezvoltare de la

Rio de Janeiro din anul 1992.

Referitor la protecţia mediului, economia globală în expansiune este la ora actuală

structurată pe resurse neregenerabile şi care suscită un puternic impact asupra mediului

înconjurător, depăşind capacitatea de regenerare a multora dintre diferitele ecosisteme.

Există o serie de acorduri, planuri de acţiune şi convenţii internaţionale care încearcă

reglementarea şi remedierea acestei probleme.

Dintre acestea foarte importante sunt Convenţia pentru Biologie „Agenda 21” adoptată în

1992 la Rio de Janeiro precum şi Convenţia cadru privind modificările climatice de la Kyoto din

1997.

Din păcate succesul acestora este minimalizat prin prisma faptului că nu au o susţinere

adecvată în interiorul forurilor internaţionale legislative.

Un exemplu concludent este acel al Convenţiei de la Kyoto, care a fost declarată nulă, după

ce George W Bush – unul dintre semnatari – a încălcat-o în mod premeditat hotărând ca prevederile

protocolului, referitoare la limitarea emisiilor de CO2 să nu fie respectate.

Presa europeană a condamnat dur retractarea de către America a propriei semnături pe un

document socotit de importanţă vitală pentru viitorul omenirii.

Le Figaro titra „ Poluare: toată lumea împotriva lui Bush”, iar The Independent din Marea

Britanie a criticat gestul „Un om cinic, o eroare catastrofală”. Cu toate acestea protocolul a rămas la

valoare nulă.

Efectul de seră, consecinţele imprevizibile şi incalculabile ale tehnicii genetice şi medicinii

reproductive, calamităţi ecologice provocate de sărăcie – defrişarea pădurilor ecuatoriale care pierd

anual 17 milioane de hectare, tehnologii învechite – catastrofe ecologice etc..., toate acestea

constituie un cumul de pericole iminente împotriva căruia trebuie într-adevăr găsite soluţii la nivel

planetar.

Alături de droguri, SIDA, conflicte etnice, crize financiare, pericolele privind mediul

ameninţă existenţa societaţii umane într-o manieră poate mai gravă decât toate celelalte.

Deşi Yonosoke Hara considera că pentru salvarea mediului singura modalitate este

menţinerea sentimentului de comunitate în fiecare regiune, trebuie să recunoaştem că la ora actuală


12

distrugeri ale mediului dintr-o parte a globului au efecte imediate şi majore asupra întregului

mapamond.

Ţările dezvoltate pot permuta locaţiile industriilor dăunătoare mediului în zone ale ţărilor în

curs de dezvoltare, dar acest lucru nu elimină efectele negative resimţite asupra mediului. Din

contră, astfel de locaţii sunt declanşatoare de efecte, cu atât mai dăunătoare, cu cât acestea nu

dispun de mijloacele necesare diminuării efectelor negative.

Să amintim scandalul izbucnit în Statele Unite în 1993 când PG&E a fost acuzată de

contaminarea apei potabile prin intemediul cromului hexavalent. Acesta cauzează o serie de boli

periculoase, printre care cancerul şi afectează ADN-ul, prin penetrarea structurii, care, modificată,

poate declanşa malformaţii congenitale, transmisibile generaţiilor următoare.

Un astfel de eveniment petrecut oriunde pe glob, indiferent de locaţie, conduce la efectele

negative maxime, catastrofale.

Consider că acest sector, prin aria şi viteza de răspândire, trebuie analizat miniţios prin

prisma faptului că afecţiunile sus menţionate sunt elemente induse de globalizare.

Existenţa disparităţilor între stadiile de dezvoltare ale ţărilor, poate fi evidenţiată şi prin

intermediul indicatorilor cuantificabili precum: rata mortalităţii la naştere (care este în ţările în curs

de dezvoltare de 30 de ori mai mare); gradul de instruire (există 960 milioane de analfabeţi în lume

din care 2 treimi sunt femei, iar în Africa rata de şcolarizare primară este sub 60 la sută).

Dimensiunea socială

O greseală ar fi să ne gândim la globalizare ca la un simplu proces de creştere a unităţii

lumii noastre.

Globalizarea relaţiilor sociale ar trebui să fie înţeleasă în primul rând ca o reordonare a

timpului şi distanţei în viaţa socială. Viaţa noastră este influenţată din ce în ce mai mult de

evenimente ce se petrec departe de contextul social în care ne desfăşurăm activităţile cotidiene.

Chiar dacă astăzi cunoaşte o dezvoltare rapidă, globalizarea nu este în nici un caz o noutate,

ea datând din perioada în care influenţa vestului a început să se extindă în lume, în urmă cu două –

trei secole.

Globalizarea relaţiilor sociale a fost de la început asociată cu inegalităţile dintre diferite

regiuni ale lumii, în acest sens, de o importanţă deosebită fiind procesul prin care au fost create

societaţile Lumii a treia.

Problema care rămâne deschisă este cea referitoare la modul în care s-ar putea merge

dincolo de enumerarea simplă a diferiţilor indicatori ai globalizării, precum operaţiunile

corporaţiilor multinaţionale şi transnaţionale, comunicaţiile prin satelit, existenţa unei limbi


13

universal acceptată, problemele ecologice ale lumii actuale, sau abordarea globală a problemelor de

securitate şi pace.

Lumea a devenit un „global village“, reţelele inovatoare de comunicare la mare distanţă

(chat, e-mail) adăugându-se comunităţilor tradiţionale precum familia sau vecinătatea. Totuşi ele nu

pot înlocui aceste sfere tradiţionale de comunicare, pentru a numi doar un exemplu din cadrul

dimensiunii sociale.

Dimensiunea culturală

Emigranţii se constituie în comunităţi care încearcă să îşi conserve identitatea culturală, iar

în ţările de provenienţă, cultura şi tradiţia locală este din ce în ce mai subminată de cultura

occidentală. Prin urmare ceea ce ne defineşte umanitatea este condiţionat de matricea creată prin

prisma ecomomiei de consum, a unei lumi omogene, depersonalizată, o fata morgana a egalităţii.

Producţiile hollywoodiene pot fi vizionate peste tot în lume, iar „americanizarea“ culturii

mondiale este un fapt incontestabil. Culturile regionale şi locale nu dispar însă din această cauză.

Din contră: informarea cu privire la aceste culturi este unul din fenomenele secundare ale

globalizării. O problemă a economiei mondiale inegal distribuită este şomajul.

Acesta este şi unul din factorii care stau la baza migraţiei forţei de muncă la nivel

internaţional. De exemplu, Africa SubSahariană a generat fluxuri globale semnificative de

emigranţi în principal către fostele metropole. În epoca recentă un flux relativ însemnat de

emigranţi spre occident, provine din Europa de Sud-Est.

Dimensiunea politică

Politica se confruntă cu probleme majore. Globalizarea şi concurenţa la nivel local limitează

spaţiul de acţiune al politicilor naţionale, multe probleme neputând fi rezolvate corespunzător decât

la nivel internaţional, respectiv global. Prin urmare trebuie găsite noi forme şi arene politice. În

acest sens, integrarea europeană este văzută ca un răspuns de succes la provocările globalizării.

Politica la nivel regional şi naţional a avut şi are în continuare de suferit de pe urma

economiei delimitate şi dematerializate practicate din ce în ce mai mult la nivel internaţional,

respectiv global.

Capitalismul, factor integrant al statului social, este şi el ameninţat de acest dezechilibru

fundamental.

Totuşi, nu toate lucrurile care se pun pe seama globalizării sunt şi adevărate. De multe ori,

politicienii se folosesc de globalizare ca de un ţap ispăşitor şi ca de o arma argumentativă cu


14

multiple întrebuinţări. Acest lucru este evident mai ales dacă ne gândim la unele exemple din

domeniul politic care nu se intersectează în nici un punct cu globalizarea.

Pe măsură ce sistemul de guvernare globală devine mai puternic, ţările în curs de dezvoltare

au probleme din ce în ce mai mari în a pune pe primul plan dezvoltarea internă.

El consideră că puterea pieţei globale reprezentată de corporaţiile multinaţionale a început să

erodeze libertatea guvernelor naţionale de a aplica politici prioritare nevoilor societăţii interne.

CONCLUZIE

O altă vedere asupra globalizării

Replică la o societate globală, fenomenul terorismului apare ca răspuns de contracarare la

nivel global.

Silvio Berlusconi declara faptul că: teroriştii încercau să oprească „efectul de corupere al

civilizaţiei Islamice de către Occident”, relativ la evenimentele de la 11 septembrie 2001.

Este greu de crezut că societăţi bazate pe cutume şi tradiţii adânc înrădăcinate milenar, cu o

existenţă de factură istorică, vor renunţa la acestea pentru a le înlocui cu un sistem diferit de modul

lor de funcţionare.

Din punct de vedere tehnic este evidenţiată o creştere a infrastructurii de telecomunicaţii

globale. Aria culturală pe cât este de extinsă pe atât este şi de controversată cuprinzând răspândirea

multiculturalismului – doar că marile culturi exportate pot înlocui uşor culturile locale – turism şi

călătorii internaţionale, imigrarea, răspândirea produselor locale în alte ţări, evenimente sportive

precum Olimpiadele sau Campionatele Mondiale, formarea şi dezvoltarea unui set de valori

universale.

Părerile privind globalizarea sunt împărţite existând deopotrivă şi susţinători şi contestatari

ai acestui fenomen, fapt care conduce, după părerea mea, la un moment dat la o polarizare a

fenomenului în sine. La un anume punct, organizatiile globale ajung să fie combătute tot organizaţii

la nivel internaţional.

Prin urmare, ipotetic, dacă imaginăm o societate globală, aceasta în mod cert nu este una

omogenă.

Dacă pornim de la afirmaţiile lui J.J. Rosneau, putem concluziona asupra faptului că epoca

politicii dominate de statele-naţiune este lăsată în urmă, acestea trebuind să împartă teatrul de

acţiune cu organizaţiile internaţionale şi concernele multinaţionale, devenind evident că actorii

scenei globalizării nu vor concorda niciodată.


15

BIBLIOGRAFIE

- Tiberiu Brăilean, Globalizarea – Evenimentul evenimentelor, Suport de curs, Iaşi, 2006

- Tiberiu Brăilean, Noua Economie – sfârşitul certitudinilor, Institutul European, 2005

- Tiberiu Brăilean, Grădinile lui Acatemos, Ed. Junimea Iaşi, 2005

- Jean-Francois Lyotard, Condiţia postmodernă, Ed. Babel, 1979

- Eugen Ovidiu Chirovici, Naţiunea virtuală. Eseu despre globalizare, Ed. Polirom,2001

- Beck Ulrich, Ce este globalizarea? Erori ale globalismului - răspusuri la globalizare, Ed. Trei,

2003

- Preda Marian, Politica socială românească între sărăcie şi globalizare, Ed. Polirom, 2002

- Marcel Moldoveanu, Mersul lumii la cumpăna dintre milenii – integrare regională şi

globalizare, Ed. Expert, 2004

- David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt, Jonathan Perraton, Transformări globale.

Politică, economie şi cultură, Ed. Polirom, 2004

- http://ro.altermedia.info/international/globalizarea-intre-libertate-i-dominaie-ii_5155.html

- http://www.dadalos.org/globalisierung_rom/grundkurs_2.htm


12.ÎNTRE IMPERIILE ANTICE ŞI IMPERIILE MODERNE

Madalina Virgnia Antonescu „Doctrina neo-machiavelista in contextul provocarilor globaliste”, (2005:91-169), Editura Lumen, Iasi



��

��

��

�� !�� "�

�� #�� $� �� !��%�� &�� !�� "�'�� &�� !�� "� (�� & � �� !�� !�# "�)��#�� !�� "� '�� &�� "�

*�� !�� !�� !�� !�� !�� #��+�#��+� &�� %�� "�

,�� #�� !�� "��


� � ��-�&��

�.��

��

,�� #�� !�� / �� !��0��1��2�� 3� !�� &�� !�� 1�� #��"�

�� &�� &�� !�� "� 4�� !� �� &�� !�� /�� !�� !�� "5"*"*"��*��2��1��!�� "�

�� &�� &�� &�� "�

,�� !�� &�� /*!%�� 5��6�� 7�� #��*��2�!��&��&�� /�� &�� 8�� #��2"��!��!��!�� /��4��6��2��#�� !�� "� �� &�� 1�� #�� /�� *�� 9�� 5��1�� 7��0�� &�� 2"� (��&�� #�� "� �� #�� !�� %�� !�� &�� #�� &�� !�� &��"�

,�� !�� #��


��

�:��

��"� *�� #�� !�� #��3� �� /�� !�� &��&1��2� ;� �� &�� !�� <��#��!��#��!�� "�

=�� "� �� >>�� 8'��&�� &�� !��#�� <�� &�� !�� &�� )�� 8'�� 1�� "�

=��! %�� !�� %�� &�� &�� !�� #��#��"�� 1��&�� &�� & � �� !��"� 9�� <�� !�� &�� "��

4 %�� #��"� �� &�� 3� �� &�� "�*��>>��!�� !��"� ,�� >>��


� � ��-�&��

��

��%�� "� ,�� *�� <��& � �� &��#��&�� &�� &�� &�� !��"�

��!�� ?�� @� �� #�� %�� !�� "��

=�� 3� �� %�� &�� #�� !�� !�� !�� /��&�� 2� ��&��?��@�� "��

(�� 1�� #��&�� &�� #�� 3� �� !�� !�� $�� %�� !��%��"�

)�� #�� 3� �� &�� /�� &�� 8�� !��A�� "2�� /6��2�� /)1�� #��&��2�� &�� /�� )�� B�� C��&��2��%� ��!��/�"5"*"*"��*"�"�2"��


��

�D��

�� !��!�� &��

�� &�� &��/��2�� #��"�

�� !��)�� /��!�� 2"� =�� &�� #��%�� 1�� EDDF"� *�� =�� !��3� ��=��!�� &�� /��&�� 2��/�"�""+ED�.2�� #�� !�� "�(�� %�� /��+ED::2�� &�� !�� !�� "�

�� !��/)��)�� =�� 7�� )�� )�� )��2�� #�� /��&��2��<��#�� "�

�� !�� <�� /��)G)+ED.F��-��6��H�A�� <�� #�� !�� 2� �� &�� <�� /�� )G)� �� ED.I�)��+�� &��!�� 2"�*��


� � ��-�&��

DJ��

�� )G)3� *��1��+ED:�� <�� %�� $� ��4��+EDDJ� �� <�� &�� 1�� &�� $� �� 4��1� ��7��!��+EDDJ� �� &�� "�

,�� !� � �� &�� /�&�� 2� �� !�� &�� &�� !�� /�� <�� K�� L2�� !��&��"�

�� /��&�� "2��%��&�� #�� !��%��"�� %�� !�� /�� &��2� �� #��<�� !��"�

�� & � �� #�� &�� !�� ;�)��;�� %�� !�� "�

=�� !�� <�� !�� "� )��


��

DE��

�� &�� /�� #�� 2"�

�� %�� IJJ� �� !�� /�� 2� ��!�� /�� 2� !�� !�� !��"�

��!�� #�� &�� /!�� &�� !��!��2��#�� "�

��!��!�� #�� /��?!��@��?��@��?��&�@2��!�� &��%�� ! �� &��#��! ��!��!��%��/�� 2"�

�� &�� /�� 2� �%�� 3� �#�� <�� &�� &�� $�� &�� <�� $�� %�� 1�� "� �� &�� !�� 3� ��&�� &�� =��$�� & � �� $� �� 3�


� � ��-�&��

DM��

�� <�� <� �� !�� $� �� 1�� $� �� &�� <�� <� ��"�� &�� K�� <��L� �� &�� !�� <�� !��N�

�� &��/��!��!�� # ��2��&��&�� /�� &�� !�� 2�� &�� /�#�� $�� 2"�

)�� &�� !�� !��/��<��&��2"�

(��&��!��!�� / ��9��#�� 2"� )1�� <�� #�� K��L�� %��&�� !�� 1�+EDDF"�� &�� <�� /�� %� ��!��A�� MJJ:2�� #�� <�� <�� "�


��

DF��

(�� !�� #�� <�� !�� %�� /�� #�� &��!��2��#�� &��&�!�� !��#�� !��#�� "�

�� !�� ;� ��!��!��;��! ��!��&��"�� "��!�� <�� "�

�� !��/��<��2�� !�� /!�� !�� 2��!��/�� &�� 2�� &��"�

��!��%��*��""�� !�� !�� & � ��!�� &�� /�� !�� 2"�

K�� L�� #�� #�� &��&�� !��!�� !�� #�� <��!��"�

�� /�� 1�� #�� 2��&��"�

)�� !�� &�� &��1��&��&��


� � ��-�&��

DI��

/�� & �� <�� !�� &��2"�

��&�� /�� &�� !�� #��$��&��!�� &�� %�� &�� 2"�

(�� !�� !��!�� /K ��1�� L� ;� �� &�� 5�� O�� 5**�� 8��2� �� #�� &�� &�� /?�� @2�� !�� %��&�� %�� &��"� �� &�� #�� &��/�� 1�2��#�� /�&��<�� $��&��$�� 2"�

(�� 1�� !�� &�� &��"�� &�� /�� 2�� %� � �� !�� =�� /�� &��&�� )�� .� �� =��2"�

�� 1��"��!�� #�� %!�� /��&��5**2"�'��!��&�� !�� <�� !�� #�� )��


��

D��

=��"� �� #�� !��&�� !�� #�� &�!�� "�*��!� �� %�� /�� &��2"�

�� #�� !�� K�� L��K��L"� 8�� '��+MJJJ��!�� &�� )�� !�� &�� !�� !��#�� "� �� !�� 1�� !��& �� ;� �� ! �� K!�� L"�

(�� !�#�� !�� &�� 1�� &�� &��&�!�� #�� /�� )�� 7�� 5�� 9��2"� -�� &�� / �! �� &�� 2"�

�� &�� D� �� %�� /A�#��&��*��&�� 7�#��2�� /?�� @2� �� /�� 2"��


� � ��-�&��

D.��

�� !�� (�� !��1�� %��!��

�� !�� <��&�� !�� !��&�� !��3�

E"� =�� !�� !�� !�� /�� )$� �� $� �� 2"�'�!�� %�� &��?��@"��

M"� 8� �� &�� ?��@�� !�� !�� #�� "� �� !�� !�� ?��@��1�� !��"��&�� &��&�� "� �� &�� #�� "�8�� #�� !�� &�� #��&�� "� )1��


��

D:��

�!�� "�

F"� *�� !�� !�� "� 4�� #�� !�� !�� &�� /� �� &��!�� 2�� !�� &�� /?�� !��#�� &�� &��2"�=��!��<�� %�� &�� *�1��&�� ""� �� &�� !��"�*�� !��&�� !�� &�&�� !�� #�� &��"�'�!�� !�� ! �� !��"�

I"� ,�� !�� !�� !� �� "� �� <�� /�� %� � �� A�� MJJ:2�� )��/�� 2��!�� &�� !�� "�,�� !�� <�� !��%�� "��

�"� A�� !�� & �� 1�� /�� !�� !��#�� 1��


� � ��-�&��

D��

�� 1�� !�� 2�� <�� !��&��"��

."� 4�� !��! ��!��!�� /�� !�� !�� 2"�� &�� %��!�� "� �� %�� &�� <��&��%� ��"�

:"� �� !�� &��&�� &��!�� &�� "�� !�#�� /�� <�� #�� <�� 2"��&�� !�� 1�� "�

�"� =�� &�� &�� #��"�(�� !��!��&�� !�� !��"�

D"� 8� �� !�� <��/!�� !�� 2� ��


��

DD��

�� !��%�� !�� !�� "� ,�� #�� %�� #�� !�� /�5**� �� *��2� �� !�� &��&��/)1��&��5��4��2� �� #�� "�4�� #��&�� !�� &�� "�

�(�� 5 �� 5�� !��

�� /�� #�� #�� !�� !��2�� ! �%�� <�� &��"�

��!�� 1�� #�� !�� !��%�� "�

�� /�� !�� ! ��!�� &��"�

�� &�� ! ��"� �� ""� �� &�� "� �� !��#�� %�� 1�� #�� #��! �� "�

'�� K�� L�� "� �� %�� %��"�'�� %��


� � ��-�&��

EJJ��

�� !��#�� #�� &��/��&��2"�

(�� !�� %�<�� "�4�� !�� /��=�� )�� &�� &�� &�� 1�� <�� &�� =�� 2"�� &��;�� &��/��3��&��&��&��2"�

)�� !�� "�

�� !��!��#��"�� &�� !�� !�� !��"��1�� /!��!��2� �� %�� "�

(�� <�� &�� &�� /�� #�� &�� !�� *��2�� "�

��


13.GLOBALIZAREA ŞI SECURITATEA COLECTIVĂ

Vadim Cujba „Aspecte geopolitice si geoeconomice ale formarii si destramarii sistemului colonial englez (2009:107-136), Editura Lumen , Iasi



��

111

CAPITOLUL VIIAnul 1960 pentru sistemul

colonial britanic

�� D�� w35� �� XX se �� steme - �� capitalist.

<�� %3��D��%�3��sau eliberat de sub jugul colonial�� '5��(��%&55�� 33W� �� %&j5� �� TW�� (�� parte statele africane, c�� w35��#��%&3Z� �� y�� <�� %&3j�� majoritatea statelor afri�� %&j5�� K��_�� independente pe parcursul a u��H��

*�� >�� +� )�� ;�� _�� "�� M{�� >�� >�� +� <��-Leone, Gambia, Camerunul >�� <�� y�� <�� '�


Vad��$;=>?

112

mil. km2 sau ½ din suprafa�� %&'T� �� ZT� �� *�� >�� <�� #��_�� >��gia ��

�� H� �� *�� >�� responsabilitatea asupra teritoriilor din jurul peninsulei Arabia: Aden, Oman, Kuweit controlate cu sprijinul SUA.

<��J55��/�2 , aici se mai �� <� �� <-E (insulele Maldive, Singapoure, Hong-\�� >�� >�� <�� H� �� w'5� ��J�� "�� *��>�� -au putut determina sub ��-�� $�� dentale ce ��*��>�� create: Goa, Duman, Irian.

�� wj5� �� stemelor coloniale mondiale s-a �� #�� *��>��Hj��#�� F��H5��


��

113

VII.1 Aspecte economico-geografice ale fostelor colonii engleze din Asia de Sud-Est

#�� <-E ��y��Extremul F�� F�� <�� yK��F��*��asigurau de-��de Sud-y�� coloni�� posibilitatea includerii regiunii în sistemul economic mondial.

,�� *��{�� _�� D�� -a ��europene. Ex�� <��- ��y�� <��-Est.

�� -�� pra tuturor ��-��;�� impedimente pentru dezvoltarea statelor din Asia de Sud-Est iar �� dezvolta la ��

(��<��-Est au fost timp �� #�� K��

Asia de Sud-y�� eco��(��industriale ea ceda celorlaltor regiuni din grupa statelor în curs de


Vad��$;=>?

114

dezvoltare, mai ales Americii Latine. Un rol însemnat regiunea îl ��K��cositor �, crom 20% din ponderea ce revine statelor occidentale, iar în ponderea statelor lumii a treia, 70% din cositor, peste 45% titan, 30% cr�� %5W� �� (�� 1970.

�� K�� în cadrul �� %5W�

!�� y�� wH5�ai secolului XX în Asia de Sud-Est au fost create câteva �� K�� Sud-y��%&H&-1933, �� m��K�� K�� $�� K�� <��-Est, �� K�� D�� În special s-�� D��


��

115

spre deosebire de întreprinderile indu�� industrializare” a coloniilor, cu t�� pe departe problemele social-economice cu care se confruntau statele din Asia de Sud-y�� #�� $�� s-�� K�� K�� r aceasta ar contrazice interesele ��!��

��Asia de Sud-y�� =�� deri �� D�� <��-y��-o �� K�� K�� –�� yK�� %J� ��wJ5��,��%35��%&'5��an s-��K��K��or din Malaysia.

��K��<��-Est au fost create mari monopoluri industriale „Royal-dutch-<�� !�� >�� {�� -��K�� Al doilea �� <��-y�� D�� materiei prime destinate exportului.


Vad��$;=>?

116

(�� <��-Est �� evenimentele petrecute în cel de-�� distruse sau deteriorate p�� e exemplu în Birmania la 1948 în cadrul industriei �K�� Z� �� %�3��

�� schimbarea coraportul�� K�� (�� -est �� K�� K�� cele textile.

În anii ´50-´60 ai secolului XX s-�� grele, optându-se pe industria de prelucrare a petrolului, industria �� -asemenea s-�� 2*��{��_��Thailanda) s-au construit uzine metalurgice cu ciclu comple�� -o Singapoure, aici s-�� K�� <�� ilor ´60 s-au


��

117

�� precizie (ceasurilor, optice, aparate de fotografiat).

(�� <��-Est de regimul �� acestor state de capitalul european transformându-le în furnizori �� K�� K�� prime.

<�� =�� D�� <��-Est, participând direct la �� #��D��din Asia de Sud-y��

!�� -a dovedit a fi una din principalele �� D�� calificate încadrate în procesul d�� #�� K�� artizanat foarte originale c�� statele dezvoltate.

�� dezvoltarea sectorului industrial, mai ales în Birmania, acreditarea �� K�� <��-


Vad��$;=>?

118

„Banca de dezvoltare a Singapourului” Malaysia-�$�� *��{�� <�� a�� K��*��{�� <�� K�� r fi investit �� <�� K�� <�� %&3T� ��%&T5�� H�� *��{��%�3��-au produs �� K�� K�� D�� area ramurilor destinate pentru ��

Un rol aparte în dezvoltarea economiei l-��-a caracterizat printr-�� -au stabilit mai �� $�� ,�� <��-y�� D�� (�� K�� m�� din Asia de Sud-y�� *��{�� ,��!��anilor ´30 ai secolului XX în Asia de Sud-Est ponderea chinezilor ��


��

119

#�� -�� regiunile de litoral, iar statele în care s-a înregistrat ponderea cea �� +� )�� *��{�� <��gapoure, Indonezia. În aceste state locuiau peste 80% din totalul chinezilor �� <��-y�� <��T3W��*��{��Z3W��în Thailanda 10% iar în Indonezia în jur de 3%. Printre alte �� <��-Est pot fi �� /��D��H��*��{��D��%5W�� <�� &W�� y�� <��-y�� -��

VII.1.1 "��!��#�� !��$�� !�� naturale în Asia de Sud-Est

Aproape toate statele din Asia de Sud-Est se caracterizau printr-�� tehnologic de prelucrare a materiei prime, deoarece majoritatea ��eriei ��K��

�� <��-Est �� K�� extrase erau prelucrate în statele înalt industrializate fapt ce a determina�� precare.

Minereurile metalifere extrase din regiune erau supuse doar �� K�� (�� m�� K��


Vad��$;=>?

120

��yK��wT5�� de 50 �� D�� [�� K�� cu �� presiunii din sondele petrogazifere.

!��wT5��,��K�� J5W��'H��K��Zj�� duse petroliere, Brunei exporta întreaga ��K��<��-Est asigura cea mai mare �� +��

$�� K�� prelucrarea acestuia se rezuma numai la decorticare. ;�� K�� +� �� întreprinderile produceau în mare parte semifabricate care erau transformate în produse finite doar în statele industrializate. $��Sud-y�� K�� <;�� =��(��de ulei se producea doar ulei�� =��

(�� K�� -o ��K�� statele înalt industrializate.

#��<��-y�� -au ��


��

121

În perioada regimului colonial aproape toate întreprinderile �� n, iar întreprinderile �� D�� $�� statelor din Asia de Sud-y�� -au avu��(�� -�� 2�� e au �� -au produs careva �� regiunii.

În perioada �� <-�� K��-�K�� i �� $�� -�� -�� !�� D�� wj5�� sia de Sud-y��3��*��{�� Singapoure erau concentrate 2,2 mlrd., Indonezia 1,2 mlrd., Filipine 1 mlrd., Thailanda 300 mln., Cambogia- 120 mil., Vietnamul de Sud- 250 mil..

�� D�� w60 s-�� K�� wT5��y�� acestuia în ramurile priorita�� posibilitatea de participare în activitatea diverselor întreprinderi �� $�� &5W��K��35W��K��


Vad��$;=>?

122

35W��K��K��K��&JW�� K�� J5W�� 35W� �� statelor din Asia de Sud-y��K��>�� D�� +� �� K�� \��K��„Stanvac”, „Shell”; în prelucrarea petrolului: „Kaltex”, „Shell”, „Esso”, „>�� *�� {�� K��minereurilor de staniu; „London-tin-Corporation”; în prelucrarea �� <�� )�� >�� K�� +� �;�� K�� K��+� ��Aluminium”.

Capital�� D�� "�� -�� întreprinderi. În �� <��-Est erau: „Unilever”, „Procter and Gamble”, „General Fuds”, „Colgate Palmolive”, „Filip Moris”, „British-American Tobaco”. �� K��, cele mai active s-au dovedit a fi companiile �)�� )��{� �� *�� K��M��)�� hîrtiei- „Maruben Ida”

$��D��M��n �� K��*��{��


��

123

VII.2 Aspecte economico-geografice ale fostelor colonii engleze din Africa

#�� Africa, practic nu exista industrie. Dezvoltarea în continuare a �� K�� reprezenta unicul factor în dinamizarea economiei întregului continent african de-a lungul perioadei coloniale. Nu este de �� *�� K�� F� �� <�� Nordul �� $�� !�� w35��începutul anilor ´60, acestor regiuni le reveneau peste 80% din �� T5W��#��#,>� � ��"��<��2��mai dezvoltat stat din Africa) era de 35-37%, Congo-19%, Africa de Nord-15%, deoarece beneficiau de cea mai mare parte din capitalul investit, pe cînd în celelalte regiuni, acestui sector îi reveneau doar 8-10%.

"�� w35��K�� -a dezvoltat ca o ��K��+��]�� (�� K�� K�� destul de armonios cu procesul de fuzionare a cuprului, cu �K�� K��


Vad��$;=>?

124

minerale s-a intensificat (pentru unele minerale de 2-'� �� -� �� <;�� ale unui sau altui tip de materie �� <�� K�� %&3J�� <;��K��M��-a �� Z��%&3j�� w35�s-�� (�� %&3T� ��"��<��K��HZ�� wj5��3��

�� K��lelor speciale ��<;�� care au survenit în ��

#�� iar utilizarea elementelor radioactive în cele mai diverse ramuri ale p��K��

�� <;�� *��>�� "��<�� $��SUA, �� "�� <�� Republica Africa de Sud de a vinde uraniu numai pentru SUA, �� $�� _�� fiind nevoit�� - �� (�� _�� K�� 2[��*��2<��Tunis, Volta su�� M��


��

125

Niger- �� -��D��

_�� y��care, înafara capitalului extern, la dezvoltarea industriei au ��

�� M�� y�� K�� (�D�� %&%&�� D�� &W� �� y��K��la nivelul de 40%. Ca rezultat, Africa de Nord în special RAU s-a �� )�� y�� 2��K�� ui). În 1937, în Egipt existau 250 mii de muncitori industriali, în 1945-peste 360 mii.

"�� K�� y�� -o în �� #��-au derulat numai ��$�� K�� %&'Z� �� _�� "�� M{�� %3�� %&3J�� K��M��de Sud-y��=��

)�� 2$��$��)��M�� 2;��)��!��>��$�� K��


Vad��$;=>?

126

�� modernizate cele vechi, specializate în prelucrarea lor.

�� "epublicii �� <�� K�� #�� rilor de ��(��"��<��y�� M�� dezvoltarea unei industrii multiramurale cu ciclu complet de �� "�� <�� Z��mai �� - �� D�� K�� !�� wj5� "�� <��'5W�� J5W�� 35W� �� concentrate ½ din num�� '5W� �� K�� D�� (��1811 în Republica Africa de Sud a fost dat în exploatare primul �� %&Z'�� %&ZJ�� constituit peste 300 mii tone. În anii ´20 au fost create întreprinderile de prelucrare �� wH5��H&�

#�� "�� <�� ,�� dezvolte industria cimentului.

,�� <��K�� ;�� <�� %&%5�� moment existau peste 600 de întreprinderi din industria �� restul continentului printr-o industrie ��


��

127

�� -�� )�� K�� K�� bumbacului, uleiuri�� 40-35W� �� englez, atunci ��*��>��K�� $�� a �� +� �;�� Company”, „John Gold”, „Old Est Africa Treiding Company”.

F�� anii d�� -�� +��K��


��

129

CAPITOLUL VIIIAspecte geopolitice ale

Imperiului Britanic

În cazul Imperiului Britanic nu a fost vorba despre un stat ��

�� !�� "�ropei.

Cu alte cuvinte Anglia – �� "��

�� -��#��-a �� $��

%�� &�� lovitu�� '�� (� �� )�%��)�%�� )��%��

Tehnica a de�� pierdut deci, un mare atu geopolitic de ordin pur geografic. Spre a �# �� -uri geopolitice de ordin �� -politic.


Vad��*+/'0

130

!�� rea �� -a descongestionat. Prin aceasta s-�� 5��de Nord, în Canada, cînd cuceritorul s-�� 6�� 7�� 8:;��

Prin Canada, Imperiul a vegheat partea de nord a Pacificului, a se��<+��-vest a Atlanticului, New Foundland, splendid avanpost britanic.

�� defensive.

Restul imperiului, a centrat apoi în jurul Oceanului Indian. Punctele cardinale car�� (�*��*��'��!��&��*��=�� *��*�� 8>8>�� #��-i de pe teren pe olandezi, portughezi, belgieni, francezi, pe tu��

/�� !�� 5�� !�� -�� # �� rusesc.

+�� i provincia de nord-�� +�� /�� fost mai departe Tibet-ul.

Seam-�� ?��&�� @��D�imperiului britanic. Poligonul deschis era doar Polul de Sud. =��

<��E�� =�� E�� britanice în Oceanul Indian.


��

131

*�� &�� E�� @��D�� G�� în Europa..

=��%��'�� =��%��*�� *�� 5�� J�� *�� $��K��

��unor luni de zile, �� #��

Tehnica i-�� barierele geografice, spre a realiza din imensa comunitate �� sm politic, organizat cel ��

�� E�� -�� #�� ?�� $�� –Libia, Egipt, - �� "J��Orient – E��M�� 'M�� +��nii <�� <�� +�� E�� '�� - ��salveze imperiul dar numai temporar.

7��E��'��s-��semnifica declinul Imper�� <��+��

5��– Libia, Eritreea –��Q$+� �� Q�� #�� ?�� %�� &� �� %�� imensului Imperiu al Indiilor- actualelor state ca India, Pakistan, Sri Lanka, Myanmar, Nepal, Maldive, Bangladesh– �� unei gherile comuniste în Malaysia.

De atunci, dispozitivul imperial britanic s-�� =�� centrul economic al


Vad��*+/'0

132

�� <�� <�� X:;� �� XY;��E��*�� !��

�� e 15 teritorii �� *�� *�� Q�� *�� E��'�� [��!�� Hong Kong, �� *&�� 8>>Y�� #�� =�� "�� $��)�*�� ^_�� [�� puncte strategice pentru englezi. Insularitatea metropolei re�� (� E�� *�� E��=��!�� -continent care este America de $�� <�� +�� #��Japonia, care vede în Marea Britanie cel mai bun partener a�� "�� ^�� %�� #�� . Marea Britanie este în cadrul Uniunii Europene, �� &�� Uniunea. Marea Britanie s-�� )�� începuturile ei doar pentru a o integra într-�� &�� E�� '�� #�� &�� –AELS. Dar, cu sprijinul [�� E�� '�� #� �� *�� "�� 8>Yx�� mult la apropierea Uniunii Europene de NATO. În Cadrul +�� "�� –nu a fost anglicanismul, înainte de toate, refuzul de a asculta, de –�� – ��


��

133

teritoriul englez n-�� 8;{{�� |��&�� *�� –Marea '�� ui ��&�� Q�� E�� *�� !�� E�� '�� #�� <��+��promovându- ��

��


��

135

Concluzii

E�� '�� mul�� #�� &��

5��#��comuni�� #��D��*��piesele Imperiului Roman.

În al treilea rând, regimul democratic i-a salvat pe englezi de ��#�� cii excelând prin tenacitatea ��

*��#�� #�� &�� &�� ^�� recapitulare. Cu cinci sute milioane, zeci de religii, sute de �� #�� un �� masiv în cele mai importante din piesele britanice. Imperiul nu a �� &�� nic �� (� �� popoare.


Vad��*+/'0

136

+�� #�� )� �-a omorât în primul rând spiritul democratic de care e animat engl�� =�� )� ^&�� '��&�Commonwealth of Nations.

�� –un organism politic �� r�� +�� #�#��

<�� #�� -rezerve încât nici nu putea fi vorba de o ��*�� deosebire de alte mari organisme economice desarmonic.

Din punct de vedere militar Marea Britanie nu mai �� $�� &�� oare întrece orice previziune ori în cel de-��

[&�� -gouvernement �� -support (echilibru �� -�� J��

�� exi��


14. GEO-POLITICĂ ŞI GEO-STRATEGIE ÎN ORIZONTUL GLOBALIZĂRII

Madalina Virgnia Antonescu „Doctrina neo-machiavelista in contextul provocarilor globaliste”, (2005:91-169), Editura Lumen, Iasi



91

I. Teoria machiavelist\, ca fundament alpoliticii externe statale amenin]ate de

globalism

Poate fi privit complexul fenomen al globaliz\rii (con[tientizat lanivelul opiniei publice mondiale [i al politicii tradi]ionale de stat, dup\primul r\zboi informa]ional, „r\zboiul din Golf - 1991") ca un parametrudistinct [i relevant în luarea unei decizii de politic\ extern\?

~ntrebarea vizeaz\ flexibilitatea structurilor [i mecanismelor insti-tu]iilor cu atribu]ii în acest domeniu dintr-un anumit stat; capacitateaacestora de a ra]iona prompt la o realitate imediat\, care nu mai co-respunde logicii R\zboiului Rece; capacitatea de a crea noi structuri [imecanisme care s\ r\spund\ provoc\rilor globaliste.

În ultim\ instan]\, este vorba de o problem\ de „ontologie statal\”,care cerceteaz\ originile, evolu]ia [i func]iile statului pentru a preg\tiadaptarea [i supravie]uirea sa în zorii unui ev non-statal.

Cât de bine se pot conforma cerin]ele unei logici clasice de politic\pre-statal\ („principatul” lui Machiavelli, ca entitate central\ a doctrineisale), fa]\ de era globalist\ a post-statalit\]ii105, iat\ la ce încerc\m s\r\spundem în analiza de fa]\.


92


A. Influen]a globaliz\rii asupra deciziei de politic\extern\

Dac\ vom considera globalizarea ca un mediu pseudo-politic, pre-ponderent comercialo-financiar, ce concureaz\ politicile interstatale [iînsu[i mitul „societ\]ii interna]ionale” (ca un tip de ordine sistemic\ încare actorii recunoscu]i sunt doar statele), decizia de politic\ extern\ aunui stat (ca r\spuns tradi]ional al logicii etatice axat pe diferen]a net\între domeniile „intern [i extern”) se confrunt\ cu o serie de dileme:

Definirea raporturilor dintre ordinea globalist\ [i ceainterstatal\

1. Problema recunoa[terii ca actori politici ([i în consecin]\, de a stabilirela]ii politice, în perspectiva unei diploma]ii globaliste, cu ace[tia) aactorilor din „ordinea paralel\”- cea globalist\106 (care se bazeaz\ pefenomenul ridicarii noilor actori precum: pia]a global\; institu]iile finan-ciare interna]ionale; organiza]iile non-guvernamentale; re]elele transna-]ionale; indivizii - în special lideri statali [i non-statali cu influen]\ mareasupra anumitor domenii esen]iale pentru men]inerea [i supravie]uiriistatului”107, cum sunt sectorul militar; industria de armament; corpora]iilepetroliere sau alimentare etc.).

În prezent, datorit\ inevitabilei influen]e pe care „ordinea globalist\” oexercit\ asupra celei statale (o lupt\ pentru controlul deciziei politice lanivel global; o concuren]\ acerb\ pentru monopolul sistemului inter-na]ional; o lupt\ pentru legimitatea politic\, pentru recunoa[tere, pentruimpunerea propriului set de valori [i parametri ca fiind „cei viabili”),statul este obligat s\-i trateze pe actorii globali[ti ca pe ni[te actori politici.

Aceasta, în ciuda faptului c\ „ordinea globalist\” nu este înc\ definit\sau, cel pu]in, nu a primit o serie de coordonate valorice constante; spreexemplu: este vorba de ordine sau de dezordine (simpla distrugere aordinii statale, f\r\ încercarea de a construi un substituent sau de creareaunui alt tip de ordine)? Globalizarea este un proces etapic, ra]ional, pro-gramat, controlabil sau unul haotic, difuz, necon[tientizat, natural? Re-prezint\ globalizarea o normalizare a rela]iei dintre entit\]ile statale post-


93

moderne, o nou\ metod\ de stabilire a leg\turilor dintre actorii tradi]ionalisau o invazie a „noilor barbari” (actorii non-statali) asupra „ordinii in-terna]ionale, interstatale civilizate”? Iat\ o serie de `ntreb\ri la care `nc\nu se pot da r\spunsuri ancorate `ntr-o realitate stabil\, necontradictorie.

2. În privin]a actorilor globali[ti exist\ de asemenea, necunoscute cuprivire la natura lor real\, la scopul [i obiectivele acestora, la metodele deopera]ionalizare a unor valori [i interese ce nu concord\ cu ale statelor.

De asemenea, apar alte `ntreb\ri legate de elementele de mai sus:

Sunt capabile statele în sec. XXI s\ poarte dialoguri politice cu actoriiglobali[ti, s\ „atrag\” globalizarea din sectorul pragmatic, transna]ional,al economiei, spre zona politicii?

Este posibil\ o „domesticire a globaliz\rii” de c\tre stat, e posibil unproces de dezintoxicare, de retragere din „tenebrele infernale” (ca zon\ aevolu]iilor haotice, necontrolate, asimetrice, ira]ionale, a debu[eelor ra-]ionalei ordini etatice)? Sau poate c\ globalizarea devine o culme a noiira]iuni, a noului tip de a face politic\, o zon\ epurat\ de statalismecaduce (globalizarea `n]eleas\ ca nou tip de ordine politic\ în\l]ându-[iactorii, valorile, metodele, scopurile la un nivel politic, îns\ nu statal,deta[at\ de logica statal\, de interesele [i necesit\]ile acesteia)?

3. Conform unei a treia dileme – din perspectiva statului –, glo-balizarea î[i poate contempla perfec]iunea, refuzând voluntar a-[i atrageo formul\ politic\ de exprimare (globalizarea in]eleas\ nu ca haos ne-controlat, ca distrugere a lumilor statale, îns\ nici ca un nou tip politic deordine mondial\; ci pur [i simplu, ca un fenomen post-politic, o dep\[irea ra]iunii politice, un triumf al economicului asupra sferei tradi]ionalepolitice)108.

Înlocuirea „actorului politic” cu „actorul economic” (datorit\ cre[-terii ponderii criteriului economic fa]\ de statutul considerat de globali[tiiradicali drept neviabil din punct de vedere politic al unei entit\]i) pri-lejuie[te revan[a „diploma]iei globaliste” (axat\ pe promovarea inte-resului economic al unui actor non-politic; pe noi concep]ii asupra no-]iunilor de „putere”, „securitate”, „stabilitate”, „violen]\”; pe o birocra]ieproprie structurilor marilor corpora]ii transna]ionale; pe noi tipuri deleaderi, de la managerul corpora]iei la conducatorul unui grup anti-glo-balizare) asupra „diploma]iei politice”.

NEO-MACHIAVELISMUL ~N CONTEXTUL PROVOC|RILOR GLOBALISTE


94


Cu alte cuvinte, raporturile de putere nu se mai stabilesc exclusiv întrestate109; sintagme precum „dilema securit\]ii”, „balan]a de putere”, se-curitate colectiv\”, „imperiu universal” încep s\ nu se mai raportezeexclusiv la actorii politici tradi]ionali (statele) întrucât adev\rata puterese globalizeaz\, devine difuz\, non-politic\.

Este aceast\ putere de tip nou, una legitim\? Dac\ accept\m variantaapari]iei globaliz\rii ca un proces controlat de stat [i ca o metod\ fun-c]ionabil\ de adaptare a acestora la realit\]ile noi (revolu]ia tehnologic\),legitimitatea puterii globaliste este dat\ de voin]a statelor de a evolua, dea se perfec]iona într-un anumit mediu nou, de a c\uta s\-l st\pâneasc\dup\ metode noi. ~n acest caz îns\, globalizarea ar fi un proces mo-nopolist, controlat de stat iar actorul globalist - o simpl\ entitate su-bordonat\ statului, f\r\ nici un statut propriu, f\r\ drepturi [i obliga]iiinterna]ionale, f\r\ o existen]\ juridic\ recunoscut\ ca fiind egal\ cu astatului – în cel mai bun caz fiind derivat\ din voin]a statului, subsidiar\,precum organiza]iile interna]ionale110.

În situa]ia în care globalizarea este un fenomen nou [i care are oidentitate imposibil de controlat de c\tre stat, devine clar\ confruntareadintre cele dou\ legitimit\]i (cea a statului suveran [i cea a „pie]ii trans-na]ionale”), ipotez\ în care statutul propriu, economic, al actorului glo-balist ar avea o oarecare relevan]\ (ar fi recunoscut ca atare) în societateainterstatal\ prin simplu fapt al existen]ei sale ca un „concurent al statului”.

Dac\ la nivelul realit\]ii se constat\ o preeminen]\ a influen]ei (e-conomice) asupra politicii, globalizarea, prin natura sa non-statal\ de-termin\ schimb\ri la nivelul tipurilor de amenin]\ri (de la cele externestatului [i vizibile, la cele interne [i mai greu de prev\zut) c=t [i la nivelulriscurilor la adresa statului (de la pericolul perturb\rii echilibrului centraldintre supraputerile R\zboiului Rece [i pericolul escalad\rii necontrolatea conflictulor locale, la cre[terea riscului prolifer\rii armelor nuclearedup\ ’89 [i la cronicizarea conflictelor locale).


95

Importan]a factorilor globali[ti în procesul decizional alpoliticii externe

Globalizarea, sub aspectul securit\]ii statale, oblig\ statele s\ renun]ela armatele de mas\ (n\scute din modelul Revolu]iei) care angrenau înr\zboaiele totale de tip industrial ansamblul societ\]ii lor, [i s\ trimit\trupe de speciali[ti în domeniul militar sub ordinele unei organiza]iiinterna]ionale, în diferite col]uri ale lumii, pentru gestionarea unor con-flicte care nu le amenin]\ direct [i iminent111.

Datorit\ factorului „globalizare”, statul trebuie s\ ]in\ seama, în luareaunei decizii de politic\ extern\ de:

– câ[tigarea încrederii societ\]ii civile „globale” (este interesant deanalizat impactul mediatic al deciziei de politic\ extern\ asupraunor sectoare de popula]ie, asupra liderilor marilor corpora]ii cuinterese în statul respective, asupra ONG-urilor); aceasta condi]ieeste pus\ în special în cazul unui stat mare [i puternic dar [i a unuistat mic care ac]ioneaz\ într-o problem\ global\.

– de inciden]a interesului economic (ca interes globalist) asuprainteresului tradi]ional (prezervare a suveranit\]ii, integrit\]ii te-ritoriale), deoarece în epoca globalist\ se consider\ c\ prosperitateaaduce stabilitate [i securitate iar s\r\cia genereaz\ conflicte (a sevedea cazul tipic al auto-limit\rii suveranit\]ii statelor membre UEîn cadrul implement\rii pie]ei unice pentru a se adapta presiunilorglobaliz\rii).

– de tipul de ierarhizare între securit\]ile multiple determinate deglobalizare (securitate ecologic\, alimentar\, militar\, cultural\ etc.)

– de raporturile cu actorii statali dar [i cu actorii globali[ti– de locul pe care îl ocup\ în sistemul globalist (economic, cultural,

tehnologic), pentru c\ în func]ie de pozi]ia sa (central\, semi-periferic\, periferic\) s\-[i determine leg\turile cu actorii învecina]i[i cu mediul decident.

– de plasarea sa geo-economic\ (posesia unor resurse naturale proprii– petrol, gaze naturale) pe harta principalelor drumuri comerciale [i

mondiale.



96


– de a de]ine pe teritoriul s\u metropole (culturale, informa]ionale,birocratice, financiare) cu rol de decident în arhitectura ra]ional\ aglobaliz\rii

– de capacitatea informa]ional\ ([i în al doilea rând, industrial\)– de nivelul de informatizare al popula]iei (conectarea la economie,

nivel de cultur\, ordinea globalist\ nefiind un monopol al statului ,ci influen]ând întreaga structur\ de rezisten]\ a statului – sub as-pectul popula]iei, al teritoriului, al aparatului de stat, al suve-ranit\]ii.

– de structura psihologic\ [i comportamental\ na]ional\ (raportuldintre fidelitatea fa]\ de conceptele tradi]ionale ale statului [i ni-velul de deschidere c\tre globalizare;

– de rolul asumat fa]\ de globalizare: cel de „na]iune pasiv\”, sau de„na]iune activ\”, care nu se las\ controlat\ de pia]a global\ ci îiimpune reguli, limit\ri- de unde rezisten]a democra]iei fa]\ demonopoliz\rile anonime [i transna]ionale ale deciziei)

– de calitatea [i adaptabilitatea diploma]iei (statale tradi]ionale) lacerin]ele tipic globaliste (preg\tire de economi[ti speciali[ti în mar-keting, în comer] interna]ional etc., capabili s\ în]eleag\ transferulde putere în domeniul economic [i s\ ob]in\ cele mai avantajoasecondi]ii de împrumut extern sau s\ implementeze ori s\ îmbu-n\t\]easc\ rela]iile economice cu alte state/cu al]i actori (corpo-ra]iile)

– de preg\tirea militar\ (noul tip de armate; noi tehnologii [i metodede purtare a r\zboiului)

– de calitatea guvern\rii (felul în care guvernan]ii prezint\ un interesmajor ca fiind unul na]ional [i apt s\ alinieze statul la cerin]eleglobaliz\rii, dac\ o consider\m ca fenomen obiectiv).

– de sprijinul poporului pe care guvernul îl ob]ine pentru emiterea [iimplementarea unei decizii de politic\ extern\ în cadrul unei politicide ansamblu a guvernului orientat\ dup\ criteriile economice.


97

Spre o diploma]ie globalist\ [i o nou\ concep]ie asuprasecurit\]ii

Globalizarea realizeaz\ totodat\, o trecere de la diploma]ia statal\,cea realizat\ de reprezentan]i ai statului-na]iune, reglementat\ de con-ven]ii interna]ionale având ca destinatari principali statele [i ca obiectivrealizarea cu mijloace necoercitive a men]inerii securit\]ii unui stat (di-ploma]ie militar\, economic\, politic\) la diploma]ia globalist\ (con-siderat\ într-o ipotez\, ca un mijloc de ap\rare a statului fa]\ de provoc\rilehaotice ale epocii globaliste, o încercare de prevenire a izbucnirii con-flictelor, de l\rgire [i de men]inere a zonelor de stabilitate [i de ordineproprie). În acest context, putem califica rapida cre[tere a utiliz\rii ti-purilor de diploma]ie preventiv\ ca o expresie a diploma]iei globaliste [inu a celei statale (axate pe logica r\zboiului [i a ap\r\rii ca manifest\ri alevoin]ei suverane a statelor).

În globalizare, r\zboiul [i pacea nu mai sunt concepte pur statale c\ciîns\[i ordinea interna]ional\ nu mai este monopolizat\ de stat.

Aceste st\ri extreme între care graviteaz\ evolu]ia sistemelor statalesunt ast\zi ironizate de îns\[i natura globaliz\rii (în]eleas\ ca haos u-niversalizat, în care cele dou\ fe]e ale ordinii normale, cele dou\ al-ternative succedându-se dup\ o întreag\ logic\ statal\, nu î[i mai g\sescîn]elesul; globalizarea semnificând o zon\ asimetric\ în care orbiteaz\axe de violen]\ [i zone de stabilitate). R\zboiul [i pacea încep s\ fieînsu[ite, declarate, purtate dup\ reguli atipice (ale statelor) de actoriiglobali[ti (mafii, triburi, clanuri, re]ele, corpora]ii, organiza]ii). Se nascr\zboaie informa]ionale ce repurteaz\ victorii virtuale; se prefer\ em-bargouri economice [i implic\rile organiza]iilor specializate, ale armatelorde profesioni[ti; r\zboaiele nu se mai declar\ ci se mediatizeaz\; inamiciivizibili dispar spre a face loc unor du[mani nedefini]i [i nelocaliza]i;pacea devine o stare oscilant\ [i tensionat\ în interiorul grani]elor stataleamenin]ate de eroziune; o ordine rigid\ men]inut\ cu greu de un hegemoncontestat (la nivelul sistemic). La nivelul actorilor, pacea nu cap\t\ odefini]ie globalist\ decât dac\ prive[te înfrângerea „inamicilor globali[ti”(re]ele teroriste, state „rebele” care sponsorizeaz\ terorismul) [i dac\restabile[te ordinea interstatal\ amenin]at\ de globalizare.



98


În acest context, decizia de politic\ extern\ nu poate face abstrac]ie denoile în]elesuri ale acestor termeni tradi]ionali statali. Globalizarea love[teîn toate bazele existen]ei statului, de la suveranitate, integritate teritorial\la dreptul de a purta r\zboi [i a declara pace (pentru ap\rarea fiin]ei sale),la atributele regaliene (dreptul de a bate moned\, de a ridica la armecet\]enii, a strânge impozite, a acorda cet\]enie, a avea propria economie[i o structur\ birocratic\ ierarhic superioar\ celei teritoriale).

Toate aceste no]iuni care au justificat etnico-politic entitatea statal\ învremurile sale de consolidare [i de apogeu sunt puse în discu]ie de glo-balizare (înseamn\ oare inevitabila cerin]\ a adapt\rii, o relativizare aatributelor statului, o sc\dere a puterii [i legitimit\]ii sale?).

Globalizarea estompeaz\ distinc]ia tradi]ional\ dintre politica extern\ [icea intern\ a unui stat (statele mari î[i export\ problemele interne dincolode grani]e) iar securitatea [i interesul na]ional vital sunt tot mai mult legatede p\strarea/cucerirea bun\st\rii materiale, de latura economic\, de com-petitivitatea statului redus la o pia]\ cu identitate comerciala [i de graduls\u de deschidere/conectare la sistemul economic global.

Securitatea economic\ devine o component\ a politicii externe, lacare se adaug\ [i protec]ia statului fa]\ de fluxurile de imigran]i atrase deprosperitatea unor ]\ri dezvoltate.

Politica extern\ de tip globalist nu poate fi conceput\ f\r\ o sum\ deinterese de baz\, în care ra]iunea globalist\ concureaz\ acerb logica sta-bilit\: cum s\-]i p\strezi suveranitatea [i s\ fii competitiv economic; cums\ împaci democra]ia cu logica rece a pie]ei în care deciziile sunt luate decorpora]ii; cât\ libertate de ac]iune s\ la[i corpora]iilor în propriul stat;implic\ r\spuns la intrebarea: politica de atragere a investi]iilor str\ine,promovat\ în mod accentuat, amenin]\ oare atribu]iile [i func]iile statului-gazd\?; implic\ alte elemente, precum crearea instrumentelor de ripost\la adresa fenomenelor negative globaliste, de terorism, crim\ organizat\[i implicit a unei responsabilit\]i suplimentare fa]\ de cele deja existente;protejarea constitu]ional\ a str\inilor [i respingerea imigran]ilor ilegali;crearea blocurilor comerciale din teritoriul unui stat [i transferul desuveranitate; monopolul tradi]ional asupra locuitorilor [i teritoriului încondi]iile erod\rii frontierelor; raportul dintre conceptul de „na]iune” [i


99

individ ca actor globalist ce concureaz\ politica na]ional\; noile tipuri delegimit\]i (bazate pe puterea economic\, pe violen]a economic\) etc..

Fundamentul deciziei de politic\ extern\ depinde îns\ de auto-eva-luarea statului din perspectiva globaliz\rii: ce dore[te s\ primeasc\ de laaceast\ ordine inedit\ [i cât de mult trebuie s\ se adapteze pentru a folosinoile capacit\]i globaliste cât mai eficient, astfel încât s\-[i promovezevechiul s\u interes, considerat de actorii globali[ti drept nefunc]ionabil(men]inerea independen]ei, a suveranit\]ii [i integrit\]ii teritoriale).

Adaptarea statului la globalizare este un „r\u” necesar, un fel deconcretizare a principiului machiavelic „scopul scuz\ mijloacele”. Re-nun]ând la absolutismul atribu]iilor sale, statul nu dispare ci împrumut\formele globaliste noi (se asociaza la uniuni vamale, zone comerciale,exclusive, la blocuri comerciale [i de securitate) pentru a-[i sus]ine logicaveche [i esen]a sa tripl\ (teritoriu, popula]ie, suveranitate).

Logica statului atacat de globalizare este de a controla [i de a su-pravie]ui unei st\ri obiective de haos, ca în final s\-[i proclame triumf\torrezisten]a [i perenitatea, universalitatea [i eficacitatea modelului s\u.Dup\ monopolizarea individului [i a teritoriului, statul dore[te controlareaperfect\ a unui atribut la fel de abstract precum suveranitatea.

Monopolizând-o [i pe aceasta din urm\ prin intermediul na]iunii (cagenerator de suveranitate), statul se metamorfozeaz\ spre a capta cât maieficient esen]a globaliz\rii (prosperitatea material\).

Or, pentru a controla un fenomen global, este nevoie de o ac]iuneconcertat\ a ordinii interstatale. Deja unele state la nivel regional î[i punîn comun atributele (popula]ia, teritoriul, suveranitatea, puterea finan-ciar\) spre a crea ansambluri gigantice, adev\rate oaze de securitate [istabilitate în mijlocul fr\mântarii majorit\]ii statelor ce nu g\sesc nicimodelul, nici voin]a politic\ spre a se uni politic sau economic.

C\ci, dac\ privim globalizarea ca un haos extins peste ordinea inter-statal\ veche, amenin]ând-o cu dizolvarea, devine fireasc\ noua logic\ astatelor de a înt\ri leg\turile dintre ele, ca singure entit\]i ra]ionale lanivelul politicii interna]ionale, capabile s\ izoleze în zone tot mai mici deviolen]\ haosul globalist, pân\ la st\pânirea [i dispari]ia acestuia.



100


O logic\ nu lipsit\ de idealism, c\ci globalizarea este, din perspectivaactorilor globali[ti, un sistem economic mondial coerent, ̀ ns\ cu valori [iinterese tradi]ionale prea flexibile pentru ordinea statelor.

Ceea ce statele iau drept haos nu este decât flexibilitatea comercial\,un interes economic ne]inând de re]elele birocratice [i juridice statale.Sistemul globalist este independent în m\sura în care transmite respon-sabilit\]ile din nou la nivelul statului; totodat\, acest sistem este teritorialdoar temporar (spre deosebire de stat care este amenin]at cu dispari]iadac\-[i pierde baza teritorial\, în timp ce compania/re]eaua terorist\/ONG-ul î[i mut\ sediile dup\ propriul interes, far\ a se desfiin]a).

Pentru un actor globalist, „integritate teritorial\” este un concept f\r\relevan]\ (dac\ îl apreciem prin perspectiva politic\, întrucît el nu mono-polizeaz\ un teritoriu decât pentru ra]iuni economice proprii. Neavând„na]iune” pe care s\ o protejeze [i c\reia s\-i asigure supravie]uire [ibun\stare, actorul globalist nu î[i face din „integritatea teritorial\” unscop fundamental precum statul). El î[i ap\r\ teritoriul (pia]a) dar atâtavreme cât poate exploata un interes vandabil [i cât poate ob]ine profit. Înprivin]a ONG-urilor (entit\]i cu scop nelucrativ), „teritoriul” este o zon\de interes care corespunde exercit\rii scopului constitutiv f\r\ s\ aib\ odimensiune politic\ prin sine `nsu[i ci `n raport cu statul (protec]ia p\-durilor amazoniene etc.). Dac\ pentru state suveranitatea a constituit oinvesti]ie politic\ necesar\ la un anumit moment istoric justific\rii puteriisale centralizate, în cazul actorului globalist legitimitatea sa este îns\[ipragmatismul s\u existen]ial, natura sa globalist\ (exist, deci sunt le-gitim).

Dac\ ordinea statelor î[i are legitimitatea sa proprie, stabilit\ dup\criterii [i reguli specifice statelor, acest lucru nu are nici o relevan]\asupra ordinii globaliste. Decizia de politic\ extern\ are în spate le-gitimitatea dat\ de popor guvernan]ilor îns\ în ordinea globalist\ nu exist\politic\ extern\ [i nici „gir de încredere” întrucât aici totul este „conectat”,distinc]iile intern/extern nu exist\.

Contestatarii globaliz\rii nu sunt în mod necesar adep]i ai reîntoarceriila statalism, dup\ cum nici actorii globali[ti nu formeaz\ „guverna]i” cedau votul de încredere unor reprezentan]i proprii si nici organe politicedup\ asem\narea celor statale (se poate vorbi `n viitor, de o


101

„institu]ionalizare” dup\ tipar statal, a actorilor globali: o adunare ab\ncilor interna]ionale, un consiliu al ONG-urilor, un comitet de Rela]iiExterne a re]elelor teroriste?!).

În fine, ultima întrebare pe care o punem la adresa capacit\]ii deadaptare a statului fa]\ de globalizare prive[te o reîntoarcere la teoriamachiavelist\ ca fundament al politicii externe amenin]ate de dispari]ie,în contextul „globaliz\rii politicii îns\[i”.

B. Spre o doctrin\ a neo-machiavelismului globalist?

Este posibil\ o adaptare a machiavelismului112, ca doctrin\ politic\anticipând curentul realist, la noul context al globaliz\rii (privite subaspect politic)?

Sfâr[itul secolului XX plaseaz\ politica tradi]ional\ a statelor într-uncontext al violen]ei generalizate. În condi]iile dispari]iei echilibrului cen-tral dintre supraputeri, echilibrul terorii se sparge în noi tipuri de te-rorisme locale113 care ajung s\ amenin]e la un nivel vizibil (puternic me-diatizat) for]a de ripost\ a statului. De la b\t\lia ideologic\ între modelelede guvernare statal\, se trece la contestarea îns\[i a statului.

De la principatul laic la statul totalitar

Dac\ vom considera machivelismul clasic114 ca o doctrin\ specific\unei anumite perioade istorice (pre-Rena[terea, înc\ incomplet separat\de filozofia Evului Mediu îns\ ca o precursoare a ideii umaniste despreom [i univers), observ\m c\ acea concep]ie feudal\ asupra statului (ie-rarhie imuabil\ dominat\ de împ\rat, corespunzând celei celeste, eterne [iuniversale) începe s\ sufere un declin lent.

Locul imperiilor universale, sacre [i unitare este luat de o atomizarepolitic\ a sistemului politic interna]ional.

Focalizând perspectiva la nivelul continentului european, observ\m c\aici se creeaz\ mini-guvern\ri locale ale conduc\torilor recunoscu]i sauale marilor familii nobiliare (Visconti sau Sforza în Milano, Medici în



102


Floren]a, Gonzaga în Mantua). Un sistem politic învechit, care trebuie s\fie dep\[it, prin inventarea de noi concepte [i strategii pentru a ordonanoi entit\]i politice [i for]e postmedievale.

Separarea puterii temporale de cea spiritual\, lupta (intelectual\ în-deosebi) împotriva intromisiunii papale în sfera laico-politic\ (privit\ caun pericol fatal pentru Italia) determin\ o gândire anticipativ\ asupranoilor structuri politice desprinse de tradi]ia medieval\ religioas\.

Machiavelli pleac\ de la constatarea caracterului sacru al principatului(statului) religios, ar\tând c\ natura sa teocratic\ nu poate fi contestat\ înmedievalitate. Pe de alt\ parte, el arat\ c\ doar un nou model (statulinstituit [i men]inut prin for]\) poate reu[i deschiderea unei epoci inedite,un stat a c\rui origine divin\ (nediscutat\, sacr\ la autorii medievali pân\la Suarez) este dep\[it\ de teza lui Machivelli.

Caracterul non-divin al puterii, realismul politic, înl\turarea idealurilorteocratice [i a a concep]iei pacifiste (deci vulnerabile politic) a cre[-tinismului, o anumit\ admira]ie pentru exemplul violen]ei p\gâne n\s-c\toare de glorie reformist\ [i înnoitoare a istoriei sunt accente de baz\ale doctrinei machiavelice clasice.

Pentru Machiavelli, religia devine un instrument al puterii politice,aservindu-se scopului urm\rit de leaderul temporal [i statul laic. Pa-sivitatea religiei duce la pieirea statului, la concep]ia „statului martir”,vulnerabil, caritabil, care nu are scop [i nu se poate consolida [i men]ineîntr-un mediu extrem, ostil, lipsit de etic\. Realitatea scenei politice in-terna]ionale îl conduce pe Machiavelli la un modernism avant la lettre,ducând la autonomizarea complet\ a statului de legaturile religioase [ietnice tradi]ionale. Statul este un loc pustiu, în care morala devine de-crepit\, fiind în]eleas\ ca un derivat al eticii religioase. Totu[i machia-velismul, ca doctrin\, va avea mai târziu, în alte condi]ii sociale [i la oscar\ mult mai mare, consecin]e la care autorul s\u nici nu s-a gândit.

Abia în sec. XX apare cu adev\rat modelul „statului totalitar”, care sedesprinde total de biseric\ [i de orice fel de credin]\, se ideologizeaz\,aserve[te individul la un nivel superior micilor regimuri tiranice aleCinquecento-ului [i al monarhiilor absolutiste din sec. al XVII-lea.


103

Concep]ie politic\ dep\[it\ sau un reviriment al gândiriipre-renascentiste în sec. XXI ?

Începutul sec. XXI se înscrie în linia neo-reformatoare a gândiriipolitice. Conceptele de baz\ sufer\ transform\ri adânci [i simultane, oalt\ ideologie (cea globalist\) î[i face loc pe e[icherul rela]iilor in-terna]ionale, pretinzându-[i filia]ia din filonul idealismului economic.

Dac\ vom considera „Tratatul de art\ a politicii” scris de Machiavellica fiind strict condi]ionat în timp [i spa]iu (o doctrin\ istoric\, dep\[it\,având la baz\ teoria monarhiei absolute, în condi]iile particulare ale Italieirenascentiste), o expresie a timpului s\u (post-feudalist), nu îl vom puteacompara cu ideologia globalist\ [i nici extinde la epoca actual\.

Îns\ acest punct de vedere este unul restrictiv [i excesiv de istoric,rigurozitatea sa omite împrumutul transistoric de idei de la o civiliza]iela alta, cât [i concep]ia ciclic\, repetitiv\ a istoriei. Exist\ actualmenteautori care sus]in o perspectiv\ neo-feudal\ asupra globaliz\rii (privit\ca o dezordine universalizat\, ce distruge re]elele coerente de state [iorganiza]ii, transformându-le în entit\]i conflictuale, etnicizate, locale [idominate de un imperiu al haosului)115, o ordine în care „clasa nobiliar\”a liderilor de corpora]ii transna]ionale [i a mafiilor locale se sustrageresponsabilit\]ilor na]ionale [i democratice, exploatând ]\ranii fugi]i de lasate, imigran]ii ilegali [i muncitorii din fabricile lumii a treia.

Aceast\ asimilare a globaliz\rii cu un „nou ev mediu”116 reclam\ orevenire la machiavelism, ca promotoare a rezisten]ei formelor statalerepublicane (neomogene) fa]\ de structurile imperiale globaliste.

„Inamicul papal” din timpul lui Machiavelli cap\t\ un sens difuz,globalist în secolul XXI sau, în alt\ viziune, este concretizat prin he-gemonul american. Baza doctrinei neo-machiveliste con]ine o latur\ re-volu]ionar-contestatoare ce î[i propune s\ redirijeze separa]ia formelorvalide de stat de cele „degenerate [i aflate în declin” (imperiul, în spe]\,hegemonul american al unui sistem unipolar lipsit de contrapondereviabil\, inclinat spre un absolutism periculos.). Locul „bolnavului imperiuotoman” din secolul al XIX-lea (definit de Wilson ca secol al na]ionalit\-]ilor, dup\ pr\bu[irea imperiilor multina]ionale exploatatoare) este luat,în aceasta viziune, de procesul de declin al unui alt imperiu: SUA.



104


Chestiunea american\ este dezb\tut\ atât de „blocurile rivale, cu po-ten]ial de challenger al sistemului unipolar” (U.E.) cât [i în Asia, deputerile concurente (Rusia, China, Japonia). Periferiile î[i revendic\independen]a fie prin efortul de a accede la arma nuclear\ (ca expresie arelativiz\rii puterii hegemonului, ca o concretizare a contest\rii depen-den]ei fa]\ de centrul decident, ca o amenin]are la adresa „p\cii he-gemonice”), fie prin deschiderea de bre[e violente- practicarea teroris-mului interna]ional, ca form\ de lupt\ subversiv\ [i lipsit\ de respon-sabilit\]i, prin intermediul unor actori non-statali – în lumea statal\ or-donat\ de imperiu.

A privi conflictele locale, terorismul interna]ional, crima organizat\,metamorfoza statului-na]iune (inclusiv prin construc]ia U.E.) ca diferitevariante de manifest\ri ale independen]ei fa]\ de ordinea monopolar\ aSUA, provocate con[tient sau nu, înseamn\ a privi ca fiind credibil\tendin]a de atomizare a lumii sec. XXI.

Provocând voluntar fragmentarea- în sensul de desprindere de subdomina]ia hegemonului, prin crearea unui proiect politic credibil, parteacivilizat\ a Europei (U.E.) î[i asum\ rolul unui actor globalist colectiv(alc\tuit din entit\]i statale tradi]ionale); provocând involuntar violen]adezintegratoare, partea periferic\ a Europei (zona ex-sovietic\, zona ex-iugoslav\) contribuie [i ea ̀ ntr-o modalitate specific\ la contestarea ordiniiinterna]ionale dominate de o singur\ supraputere.

Lumea european\ din sec XVI a lui Machiavelli (tratatul fiind scris în1513) este de asemenea, o lume pre-statal\ atomizat\ (momentul west-phalian venind un secol mai târziu, în 1648 [i consacrând o atomizareinfra-na]ional\ de tip statal – ne gândim la Confedera]ia German\). Oordine continental\ european\ dominat\ de lupta pentru putere între stat [ipapalitate, între puterile europene cu voca]ie hegemonic\, între stateleitaliene de tip or\[enesc în interiorul statului italian. O lume a „de-mocra]iei or\[ene[ti” a urbei statalizate, în care divizarea politic\ [i ad-ministrativ\ atinge praguri maxime.

În ce m\sur\ corespunde lumea lui Machivelli celei de ast\zi, este oîntrebare ce vizeaz\ caracterul globaliz\rii. Dac\ privim acest fenomen cape o dezagregare a formelor politice tradi]ionale, lupta statului na]iune dea supravie]ui apare ca o ultim\ zbatere a unei structuri inadaptate (a[a


105

cum era [i forma imperial\ fa]\ de micul [i eficientul ora[-stat italian). Aasimila statul-na]iune cu imperiul doar pentru a motiva caracterul i-nevitabil al succesiunii formelor politice ([i deci a CONSIDERA GLO-BALIZAREA CA O FORM| DE RENA{TERE, de înnoire a cadruluipolitic interna]ional, ca o „uciga[\ a feudalismului statal”), devine îns\ ocompara]ie hazardat\. Este riscant s\ credem c\ ordinea longeviv\, re-glementat\ juridic (axat\ pe independen]a statelor [i suveranitatea lor) seopune unui astfel de asimil\ri for]ate. Lumea lui Machivelli nu este îns\o „lume imperial\” oscilând între împ\rat [i pap\ (ca doi poli de puterepolitic\), ci o lume în schimbare, în care mica entitate politic\ î[i caut\consacrarea; violen]ele inter-statale sunt doar forme de c\utare a structuriiunificate, sunt expresii reformiste, sunt revolu]ii ale ideii politice deguvernare. Lumea lui Machiavelli nu este o ordine turbulent\ (inclinat\spre dezintegrare) ci una emergent\ (înclinat\ spre construc]ia unui nouedificiu politic a statelor unitare na]ionale).

Dac\ privim globalizarea ca pe o nou\ ordine, putem considera c\statul na]iune ca actor puternic [i principal nu poate disp\rea, meta-morfoza sa fiind o form\ de adaptare, de trecere spre o etap\ superioar\.Statul se globalizeaz\, îns\ unificarea politic\ a statelor se dez-na]io-nalizeaz\ (construc]ia U.E.).

Principiile „neo-machiavelice” în conflictul irakian/2003

În lumea globalist\, puterea nu mai este personificat\ în idei politice[i religioase ci devine anonim\, transna]ional\, economic\ (puterea in-formal\ a liderilor de corpora]ii, a mijloacelor locale, a re]elelor teroriste).

„Principii”neo-machivelismului, cei care ac]ioneaz\ la nivel global,cu mijloacele oferite de globalizare [i în calitate de actori globali[ti suntfie lideri politici (George W. Bush), fie pseudo-religio[i (Ossama BinLaden), ace[tia fiind cei mai mediatiza]i [i implica]i în conflicte globalepolitice. Exist\ îns\ [i [efi de partide, manageri, conduc\tori de corpora]iitransna]ionale care pot întruchipa figura unui „Principe” de tip globalist,în mod mai pu]in vizibil la nivelul opiniei publice.

Dac\ George W. Bush întruchipeaz\ mai cu seam\ concep]ia con-duc\torului intransigent [i r\zboinic, exist\ alte tipuri de principi moderni



106


care aduc tr\s\turi realiste specifice, înclina]ia c\tre negociere [i di-ploma]ie preventiv\ în discursul politic, pozi]ia prudent\ [i justificareajuridic\ (Pre[edintele Comisiei Europene Romano Prodi, Secretarul Ge-neral ONU Kofi Annan, Pre[edintele francez Jaques Chirac sau Cancelarulgerman Gerhard Schroder), dac\ avem în vedere numai modul în care aureac]ionat fa]\ de posibilitatea izbucnirii unui r\zboi în Irak.

Am fi inclina]i, la o privire superficial\ asupra conceptelor cu careopereaz\ Machiavelli, s\-l asimil\m pe conduc\torul Irakian cu un „prin-cipe” (în sensul larg al termenului, de [ef al unei entit\]i statale); Ma-chivelli îns\ specific\ faptul c\ principatul civil este o form\ de guvernaredemocratic\, în care principele este ales de c\tre cet\]eni, iar puterea sebazeaz\ pe legitimitatea popular\, nu pe cea militar\. O form\ degenerat\a principatului ar fi, în opinia marelui fondator al [tiin]elor politice,tirania (când puterea statal\ este însu[it\ abuziv, printr-o lovitur\ de for]\[i men]inut\ prin for]\ [i prin concentrarea celor trei func]ii statale dec\tre un individ.). Ast\zi, tiraniei îi corespunde forma dictatorial\ deguvernare, considerat\ de coali]ia statelor democratice ca fiind neviabil\[i improprie în a exprima voin]a poporului (chiar dac\ prin institu]iaparlamentar\, îl legitimeaz\ solemn pe dictator). Dac\ democra]ia occi-dental\ consider\ forma dictatorial\ (Libia, Irak, Coreea de Nord, Iran,Afganistan) ca fiind un izvor al dezordinii în lumea interna]ional\ ci-vilizat\ (condus\ dupa reguli democratice, axate pe egalitatea suveran\ astatelor, pe respect reciproc [i condus\ de marile puteri democratice SUA,Marea Britanie, Fran]a, dac\ ar fi s\ numim doar unii din membrii per-manen]i ai Consiliului de Securitate al ONU), totu[i comunitatea in-terna]ional\, indiferent de regimul politic [i de forma de guvernare r\mâneformat\ din state suverane membre ONU, între care nu trebuie operatediscrimin\ri juridice, c\ci ar însemna s\ construim antagonisme cu re-zonan]e distorsionante [i cu o cert\ baz\ civiliza]ional\ – `n sensul pa-radigmei lui Samuel Huntington, a conflictului intre civiliza]ii.

Acest lucru ar însemna c\ „Axa R\ului” ar fi compus\ doar din inamiciasiatici, [i din ]\ri f\când parte din arealul non-occidental, percepute caavând forme de guvernare degenerate, autoritariste [i militarizate, cu odirec]ie politic\ extern\ înclinat\ spre violen]\ [i care î[i reprim\ cet\]enii,împreun\ cu setul lor de drepturi fundamentale.


107

Aceste „state rebele” care ar sponsoriza instabilitatea sistemica (fieprin finan]area grup\rilor teroriste, fie prin accesul la arma nuclear\ sauriscul de a accede la aceasta, fie prin de]inerea de arme de distrugere înmas\, fie prin îns\[i forma lor non-democratic\ de guvernare) sunt per-cepute ca fiind prototipuri ale anti-ordinii [i amenin]\ri la adresa mo-delulului hegemonic.

Dac\ Machivelli admite [i chiar recomand\ violen]a politic\ atât înplan intern cât [i în cel extern pentru promovarea interesului laic alprincipelui (remarc\m caracterul puternic individualist al operei sale),raportarea la comportamentul conduc\torului care încarneaz\ voin]a sta-tului, opus mecanicismului hobbesian [i destul de îndep\rtat de con-tractualismul lui Rousseau, întrucât aici baza constituirii unui stat st\ îndecizia individului de a cuceri puterea ([i nu în acordul dintre cet\]eniiliberi pentru a-l construi), ceea ce este o oper\ singular\, nu o ac]iunecolectiv\, ci un act de for]\ politic\, acest lucru pare s\ contravin\profilului riguros juridic al ordinii onusiene.

Lumea lui Machiavelli este cl\dit\ pe seturi de ac]iuni individuale,ingenioase, adev\rate capodopere ale iscusin]ei politice îmbinând func]iaprogresist\ a principelui (hot\rât s\ impun\ noul cu for]a) cu ocaziafavorabil\, cu însu[irile [i capacitatea personal\. O lume a condotierilorcruzi [i agili, a marilor personalit\]i ce au creat state [i au dobândit doarprin însu[irile lor (viziunea istoriei ca oper\ a omului) este opus\ uneilumi onusiene a statelor [i organiza]iilor ce-[i conduc soarta dupa regle-ment\rile juridice stricte [i prin eforturi colective de identificare a in-tereselor comune.

Lumea umanist\ a lui Machiavelli se opune viziunii unei ordini inter-na]ionale mecaniciste, riguroase, tehnocratice. Aceast\ perspectiv\ asupraglobaliz\rii ca structur\ a entit\]ilor abstracte dotate cu personalitatejuridic\ proprie nu corespunde celei machiavelliene (care compar\ statelecu organisme vii, având un progres natural, un sim] al ordinii [i al supra-vie]uirii, aceast\ concep]ie organicist\ asupra statului îmbinându-se cuideea gramscian\ a promov\rii unui tip ideal de principe, a unui condotierabstract, doctrinar).

Principele machivelian este entitatea politic\ (in sensul concep]ieiidealiste) sau conduc\torul (din perspectiva individualist\) care reu[e[te



108


s\ unifice un stat sub guvernarea sa absolut\, nimicind entit\]ile rivalecare îi impiedic\ realizarea scopului, pentru independen]a lor.

Privind fenomenul globaliz\rii dintr-o latur\ neo-machivelist\, iden-tific\m în evolu]ia sistemic\ ulterioar\ anilor ’90 tendin]a unipolar\ totmai accentuat\ (hegemonul american ca entitate statal\ promotoare a uneiideologii proprii, post-onusiene, a[ezând lumea pe structurile de for]\, ceopune coali]ia sa hegemonic\ efemer\ ordinii politice interna]ionaledezorganizate). Trecerea de la perioada de dup\ sfâr[itul R\zboiului Rece(crizele succesive din Africa, Iugoslavia, Cecenia, Afganistan, Irak sl\bindpân\ la ignorarea sa ca actor politic, sistemul de securitate onusian) denot\o evolu]ie a sistemului de la un tip de securitate exercitat\ în comun(auto-administrarea, auto-protejarea sistemului onusian) la securitateahegemonic\ impus\ restului lumii ([i implicit sistemului onusian con-damnat sa exercite o func]ie latent\, aproape rezidual\ de asigurare astabilit\]ii lumii interstatale).


109

II. Neo-machiavelismul, un ap\r\tor alstatului în fa]a presiunilor globaliste

Dac\ Machiavelli este un critic al institu]iilor feudale [i un promotor(al\turi de Dante) al ideii statului na]iune, globalizarea ca fenomen o-biectiv [i revolu]ionar tinde s\ ruineze conservatoarele norme de tiponusian [i s\ dezagrege lumea statelor na]iune.

Contradic]ia dintre machiavelismul clasic [i globalism ar fi deci unaistoric\, acest lucru nu impiedic\ îns\ apari]ia unei doctrine neo-ma-chiveliste (care promoveaz\ adaptarea statului-na]iune la epoca post-onusian\, rezisten]a ordinii interstatale prin constituirea de agregate po-litice cu func]ii comerciale si economice de tipul UE, economizareastatului, dotarea individului cu personalitate juridic\ interna]ional\ [i cuvoca]ie de actor politic similar statelor) în cadrul globalismului.

Conform analistului Benjamin Barber, nici una din cele dou\ variantepost-bipolare (nici „Jihadul” ca fenomen globalist de promovare a unuicurent distructiv cu tente religios-na]ionaliste, nici „Mc World-ul” calume americanizat\ pseudo-cultural\) nu pot oferi o cale sigur\ decontinuare a democra]iei117. Desigur, nu-l putem asimila, a priori peMachiavelli unui tip de gândire democrat de secol XXI (din moment cepreferin]a sa analitic\ tinde spre echilibru [i realism, acordând o aten]ieegal\ îns\ ne-fanatizat\ atât evolu]iei [i variantelor de men]inere a statuluifeudal monarhic-principatul, cât [i republicii cet\]ene[ti). Or, lumea sec.al XXI-lea este mai cu seam\ un teren propice pentru analize de suprafa]\,care interpreteaz\ gr\bit [i izolat faptul politic, f\r\ a se preocupa decercetarea [i de g\sirea unor tendin]e constante de evolu]ie universal\ [i aunor tipare de comportament a unor strategii de politic\ extern\ pentruprincipalii actori politici.


110


Caracterul ad-hoc, efemeritatea analizei politice porne[te de la o baz\a realit\]ii mediatizate (care nu corespunde în totalitate unei realit\]iobiective [i de durat\).

A. Tr\s\turi machiaveliste în politica extern\contemporan\

Vechile doctrine politice sunt considerate inapte a explica un fenomencontroversat [i idolatrizat (de promotorii s\i) cum e globalizarea. {i totu[inu putem exclude din schema politicii interna]ionale de azi anumitetr\s\turi machiveliste care se reg\sesc atât la nivelul actorilor, al compor-tamentului lor pragmatic, al justific\rii idealiste (combaterea terorismuluiinterna]ional, axa binelui, justi]ie infinit\) catalizatoare a coali]iei de state;la nivelul politicii interne (transferul de suveranitate al statelor europenec\tre UE în ideea unific\rii politice a continentului); al luptei între auto-proclamatele „puteri spirituale” (ideologii, religii na]ionaliste) cu ve-leit\]ile de manipulare a politicii [i autorit\]ile tradi]ionale statale; lanivelul evolu]iei formelor de organizare a lumii (trecerea de la guvernareainterstatal\ la cea global\, hegemonic\, de la statul-na]iune la bloculeconomic regional de integrare) etc..

Statul, „domeniu economic” [i obiect al expansiuniicomerciale a firmelor transna]ionale

Dac\ statele nu pot supravie]ui decât într-un context interna]ionalordonat [i controlat de ace[tia, actorii globali[ti dar [i ciocnirea celordou\ tendin]e globaliste (r\zboiul sfânt împotriva modernului [i lumeanon-etic\ a pie]ei) creaz\ o nou\ dezordine mondial\ (o aplicare a prin-cipiului imperial „divide et impera” la nivel global, de c\tre hegemon).Statul-na]iune nu este o societate democratic\ civil\ [i nici un garant alacestei forme de guvernare (mai degrab\ caracteristica ora[elor-stat [i încomponentele cu grad de libertate mai ridicat din cadrul imperiilor ceînglobeaz\ statele-na]iune). Cet\]enia democratic\ (rezultat\ a asocieriistatului-na]iune cu regimul politic al democra]iei) suport\ presiunea ten-


111

din]ei parohialismului identit\]ii etnice cât [i pe aceea a universalismuluimotiva]iei profitului. Cele dou\ tendin]e globaliste sunt îns\ antidemo-cratice, o interac]iune între acestea ducând pe termen lung la forme noi detiranie (între consumerism [i barbarism), o tiranie vizibil\, ostil\ mo-dernului, cu baz\ pseudo-religioas\ [i puternic identitar\, axat\ pe ideeamonopolului micilor comunit\]i (clan, trib urban,elite transna]ionale etc.)asupra puterii [i voin]ei legitime a statului, dar [i, în perspectiv\ con-sumerist\, o tiranie asupra spiritului, cu baze ideologice consumeriste,axat\ pe monopolul marilor patroni de corpora]ii asupra alegerii libere aconsumatorului.

De la machivelismul clasic, ce cultiv\ o politic\ a identit\]ilor unificate(pân\ la identitatea unic\ a unui stat), în sec XXI se ajunge la o revenirea fragment\rii statale, la particularismul etnic.

Ipoteza declinului doctrinei machiavelice justific\ trecerea fie la odezordine mondial\ (în care statele devin neviabile, institu]ii anacronice),fie la o ordine mondial\ dominat\ de statele adaptate mecanismelor e-conomiei globale, supravie]uind în blocuri comerciale, în uniuni vamalesau zone de comer] liber. Aceast\ ipotez\, condamnând la dispari]ie statulca institu]ie politic\, implicit decret\ caducitatea viziunii unitare etatistea lui Machiavelli.

În alt\ opinie, nu putem accepta o dispari]ie a acestei doctrine de-oarece Machiavelli folose[te în alt\ accep]iune termenul de „stato”, ̀ n]elesca putere a unui individ/grup aflat la conducerea cet\]ii, ca autoritate asubiectului puterii – stato de Medici – , ca obliga]ie a principelui de amen]ine statul, adic\ de a se men]ine pe pozi]ia sa, ca interes apar]inandprincipelui, distinct de cel al cet\]ii). „Stato” mai desemneaz\ [i domeniulprinciar, (teritoriu, popula]ie) care face obiectul domina]iei (a lua înst\pânire noi teritorii echivaleaz\ cu a dobândi „statti”). Or, în epocaglobalist\ a cuceririlor economice putem vorbi de teritorii comunitarecare înglobeaz\ milioane de consumatori – precum în UE –, l\rgireaacestora prin libera aderare a statelor candidate semnificând accesul la„domeniul economic”, la spa]iul prosper, la centrul decizional al spa]iuluieconomic, o civilizare a entit\]ii candidate [i integrate ulterior, altfelvorbind, o dobândire a statutului de actor globalist. ~n al doilea rând,primul sens al termenului machiavellian de „stat” se dovede[te a r\mâne



112


viabil [i în epoca de tranzi]ie a statului-na]iune la statul economic. Putereapatronului de corpora]ie echivaleaz\ cu decizia transferat\ în planul co-mercial; cet\]eanul este înlocuit de consumator, pragmatismul politic(interesul principelui) devine unul economic (interesul întreprinderii co-merciale); actorul cu putere real\ se schimb\, îns\ discursul puterii r\mîneputernic marcat de logica pragmatismului machiavellian.

De la state la „domenii economice” (pie]e captive) controlate de se-niori priva]i ai resurselor (petrol, gaze naturale, hran\ etc). la domeniiprivatizate ale telecomunica]iilor, pie]e financiaro-valutare [i ale culturiipop globale, s-ar p\rea c\ soarta dreptului interna]ional este decis\ de ceaa statelor na]iune (ambele afectate de preeminen]a puterii asupra legii,devenit\ o simpl\ justificare ra]ional\ a for]ei).

Treptata globalizare a problemelor care dep\[esc capacitatea de controla statului-na]iune duce la o inconsisten]\ a dreptului interna]ional specificepocii de glorie a statului. Transna]ionalizarea realit\]ii dep\[e[te nivelulde modernizare [i de adaptare al dreptului interna]ional, facilit=nd orevenire a doctrinei neo-machiaveliste ca doctrina a prezerv\rii prin oricemijloace a sistemului hegemonic, chiar si cu pre]ul for]arii dreptuluiinterna]ional – singura sacralitate a lumii interna]ionale laicizate din sec.XXI – prin doctrina pragmatic\ [i radical\ a apar\rii preventive.

De la tiranul medieval la teroristul contemporan: axele decontrabalansare a unipolarismului american.

În strategia global\ a SUA (prima dup\ atacurile din 11 septembrie2001) enun]at\ de George W. Bush, sunt stabilite trei linii principale:ap\rarea, men]inerea [i extinderea p\cii, lupta împotriva terorismului;cooperarea cu marile puteri (la aceasta ad\ugându-se încurajarea societ\]iilibere [i deschise de pe fiecare continent). O strategie mai ferm\ decât ceaa lui Bill Clinton (limitat\ la obiective destul de generale si generoase,precum asumarea p\cii, îmbun\t\]irea securit\]ii americanilor, promo-varea prosperit\]ii SUA, promovarea democra]iei [i a drepturilor omuluiîn lume).

Inova]ia lui Bush este asimilarea tiranilor (ca guvernan]i non-demo-cratici, autoritari[ti [i independen]i fa]\ de politica global\ american\) cu


113

terori[tii (indivizi/grup\ri care utilizeaz\ violen]a prin mijloace necon-ven]ionale spre a eroda bazele credibilit\]ii hegemoniei americane în„lumea global\”), de aici [i identificarea unui inamic poten]ial (guvernecare sponsorizeaz\ terorismul interna]ional în cadrul c\rora se pot aflaatât state – Arabia Saudit\, Iordania – cât [i state deja izolate – Irak, Libia,Siria, Iran, Coreea de Nord). „De]inerea armelor de distrugere în mas\”precum [i accesul micilor puteri totalitare la arma nuclear\ cresc riscul laadresa stabilit\]ii ordinii hegemonice unipolare, dând un fundament po-litic doctrinei „r\zboiului preventiv” ca solu]ie de anihilare a „inamiculuipoten]ial”. Arta guvern\rii globale devine o tehnic\ neo-machiavelic\institu]ionalizat\ prin mecanisme proprii de ap\rare (coali]ii statale ad-hoc, adaptarea organiza]iilor de securitate defensive de tip NATO la ointerven]ie militar\ ofensiv\, cu caracter preventiv).

Neo-machiavelismul, ca mijloc de prevenire a ruperii ordinii hege-monice (în primul s\u sens) al\tura câmpului de interes ini]ial (inamicultradi]ional, vizibil – „tiranul” – , specific ordinii interstatale concentrat peap\rarea în fa]a tiranilor (adversari dota]i cu armate puternice [i capacit\]iindustriale masive – resurse specific statale [i riscuri de securitate pentruSUA), o strategie post-bipolar\ eficace. Aceasta este axat\ pe identificarea[i anihilarea re]elelor obscure de indivizi, care nu au lideri vizibili, nuocup\ teritorii determinate [i nu presupun regimuri politice identificabile.

Ca r\spuns la o destul de vag\ expresie a SUA de a riposta contra unei„axe a r\ului” (Iran, Irak, Coreea de Nord) aleas\ drept ]int\ a ac]iunilorpreventive ale SUA [i bazate pe ecua]ia strans\ între tiranie [i terorism(forma degenerat\ de guvernare [i fenomenul transna]ional subversiv), seconstituie diferite axe: o auto-intitulat\ „ax\ a binelui” latino-american\(Brazilia – Cuba – Venezuela) a pre[edin]ilor de stânga (având ca o-biective s\ împiedice formarea pân\ în 2005 de c\tre SUA a Zonei deComer] Liber a celor dou\ continente americane, cu o virtual\ întinderedin Alaska pân\ în Argentina; s\ m\reasc\ eforturile de cooperare dintrecompaniile petroliere de stat din America Latin\ [i s\ creeze companiaPetro-America, un fel de OPEC latino-american incluzând companiavenezuelean\ PDVSA, Petrobras-ul brazilian, Ecopetrol din Columbia,PetroEcuador din Ecuador [i Petrotrinidad din Trinidad Tobago).

A doua ax\ ini]iat\ ca o contrapondere a hegemoniei americane [i latendin]a SUA de a identifica unilateral, conform intereselor sale na]ionale,



114


„inamicii poten]iali”, este Moscova – Beijing – New Delhi (anticipat\ înanii ’80 de Gorbaciov) având printre obiective [i determinarea unei con-traponderi eficiente a SUA în Consiliul de Securitate ONU în privin]ar\zboiului din Irak. Ideea, aparut\ în contextul bombardamentelor NATOdin Iugoslavia, nu a fost abandonat\ îns\ deja este contestat\, prin pro-punerea de infiin]are în spa]iul asiatic al unui G-7 (+ SUA) incluzând cele[ase membre ale Organiza]iei de Cooperare de la Shangai (Rusia, China,Kazahstan, Kirghistan, Tadjikistan, Uzbekistan) în condi]iile rezolv\riiproblemei taiwaneze (din dorin]a de a echilibra influen]a american\ înzon\, nu de a o combate).

A treia ax\ care-[i propune s\ depa[easc\ sentimentul de abandonareal vestului în ordinea unipolar\ (culminând cu ac]iunea unilateral\ în Iraka SUA) este cea franco-german\ (ca nucleu al preconizatei politici externe[i de securitate europene). Din acest motiv, SUA încearca s\ presionezeEuropa de Est (statele din zon\ care-i datoreaz\ acceptarea ca membreNATO) spre a participa, al\turi de alia]i tradi]ionali (Marea Britanie,Australia) la coali]ia anti-irakian\. În acest caz, strategia american\ seconverte[te `ntr-una tipic imperial\, care se str\duie s\ opun\ „VecheaEurop\” (a marilor puteri unionale) „Noii Europe” (candida]i la integrareaîn UE). Noii alia]i sunt puteri est europene avand o obliga]ie de loialitatefa]\ de catalizatorul american al NATO (Cehia, Polonia, Ungaria în spe-cial). Strategia american\ de a destabiliza puterea de agregare a colosuluiunional european prin transformarea statelor ex-sovietice în „c\lu]i tro-ieni”, în „colonii atlantice” permite un dublu scop: formarea unei coali]iiad-hoc împotriva Irakului ([i deci înl\turarea impresiei de ac]iune u-nilateral\ a SUA) [i divizarea UE prin exploatarea dezacordurilor dincadrul NATO (v\zut ca „bra] armat al UE”) în procesul integr\rii e-uropene.


115

Spre un „bipolarism asimetric” [i „re]elele de putereanti-teroriste”

Baza dualismului ideologico-politic (democra]ie/ terorism) anun]\ untip asimetric de bipolarism (hegemonul [i coali]ia ad-hoc/ oponen]i).

Prin urmare, la o privire atent\, nu bipolarismul dispare (c\ci marilecentre de putere se for]eaz\ s\ creeze structuri regionale determinate,risipite pe diferite continente îns\ toate reprezent=nd variante globalistede contrapondere a unilateralismului clasic, de tip statal).

Nu este un multipolarism, deoarece ne confrunt\m cu un centru deputere care nu contrabalanseaz\ izolat, unilateral, hegemonul; nici u-nipolar\ nu este configura]ia sistemic\ actual\, întrucât aceste centre deputere au suficient\ capacitate de a se afirma ca oponen]i credibili aihegemonului.

Dup\ 11 septembrie putem vorbi de un „anti-centru de putere”, de ore]ea de putere credibil\ ca amenin]are non-statal\ la adresa hegemonului,îns\ care apar]ine [i ea „bipolarismului asimetric” al sec XXI. Toateaceste centre [i anti-centre de putere, de[i ac]ioneaz\ pe diverse planuri(economic, politic, religios, ideologic, militar), cu puteri diferite (acces laarma nuclear\, sponsorizarea terorismului, arme chimico-biologice, pu-tere demografic\, resurse naturale, strategice; moned\ unic\), prin metodediferite (cooperare înt\rit\ în cadrul unui sistem regional, integrare e-conomico-politic\, zone de comer] liber, uniuni vamale regionale, rela]iibilaterale, contestarea statelor dezvoltate), cu actori diferi]i (state, re]ele,companii comerciale, indivizi, ONG-uri) particip\ la desemnarea falieibipolariste. Aceste for]e sunt în perpetu\ dilem\ a alegerii optime de a fisau a nu fi al\turi de hegemon. Unipolaritatea devine o stare de tranzi]iefluid\, inconsistent\, o trecere spre adev\rata delimitare a lumii. Ac-tualmente, înc\ travers\m aceast\ perioad\ a alegerii dificile, în care„principii” (conduc\tori de state, re]ele, întreprinderi) trebuie s\ î[i fac\op]iunea, de aceea etichetele de „ordine”, „dezordine”, „unipolarism”,„multipolarism” sunt des folosite la o analiz\ de suprafa]\ a e[icheruluipolitic.



116


Obliga]ia de a alege, a tuturor actorilor (inclusiv a celor globali[ti,auto-proclama]i „neutri” prin „legea pie]ei” fa]\ de contorsion\rile ordiniistatelor) creeaz\ falia între „lumea imperial\”, civilizat\, a hegemonului(cea legitim\) [i „exteriorul imprevizibil” cu poten]ial conflictual, ca-racterizat prin „fragmentare [i barbarie” (de fapt, oazele rivale de ci-viliza]ie democratic\, precum Europa apusean\, sunt tot mai izolate [imai supuse presiunii unei op]iuni favorabile SUA, altfel divizarea marilorputeri europene va duce la pr\bu[irea UE [i la dispari]ia europenit\]ii în„oceanul de barbarie”).

Politica extern\ [i de securitate a SUA pl\te[te tribut concep]iei uni-polariste hegemonice (SUA este prima, singura [i ultima supraputere,conform declara]iei lui Brzezinski, conform c\ruia lipsa scutului protectormondial al Americii ar duce la o anarhie global\).

Caracterul absolut al suprema]iei Americii este contestat118 de „dublulstandard” pe care acest imperiu îl aplic\ pe scena interna]ional\:

– SUA ca actor decident principal în cadrul NATO dar angajându-sedoar în conflicte care afecteaz\ interesul s\u na]ional, neasumându-[i rolul de jandarm global, care este foarte costisitor

– tendin]a SUA de a dirija ac]iunile [i deciziile ONU, `n ciudaexisten]ei unei datorii mari fa]\ de bugetul acestei organiza]ii

– impunerea c\tre alte state a 129 de pachete de sanc]iuni (in 2000erau 26 în vigoare), embargouri impuse în special regimurilor dinCuba, Libia, Irak, care, paradoxal, produceau un efect de `nt\rire aprestigiului liderilor acestor state, în timp ce sanc]iunile impuseIranului, Sudanului, Indiei, Pakistanului produc în statele s\r\cite oreac]ie anti-american\ [i opozi]ii, în forumul organiza]iilor interna-]ionale, la pozi]ia american\

– desemnarea unilateral\ a statelor rebele [i ini]ierea de ac]iuniimpotriva acestora

Strategia de securitate na]ional\ propus\ de George W. Bush pretindec\ porne[te de la o baz\ legal\ pentru a preveni prin luarea de m\suri anti-teroriste considerate de SUA a fi adecvate, a fi ]inta unui atac din parteaunor for]e ce prezint\ pericol iminent la adresa hegemonului.

În acest caz, Carta ONU (cap. VII) este extins\ unilateral [i abuziv(f\r\ negocierea [i implementarea unor amendamente în cadrul ONU,


117

care s\ adapteze Carta la noile provoc\ri), anun]ând drepturile statelor dea cincea genera]ie (printre care [i a[a numitul drept de a fi în legitim\ap\rare cu caracter preventiv, men]ionat mai sus).

~ns\ o ac]iune preventiv\ presupune [i o latur\ hegemonic\ auto-asumat\ („for]ele noastre vor fi suficient de puternice pentru a-i convingepe adversari s\ nu continue dezvoltarea militar\ în scopul dep\[irii sauegal\rii puterii SUA” spunea G. W. Bush în discursul s\u de la WestPoint/2002 în care se afirma c\ „America inten]ioneaz\ s\ p\streze ofor]\ militar\ dincolo de orice provocare”)

Accentul pus de Bush pe cooperarea dintre marile puteri (pentru aevita formarea unei coali]ii anti-americane) evoc\ adoptarea de c\tre SUAa unei pozi]ii lipsite de arogan]a unilateral\ – inclusiv preten]ia SUA de apromova modelul s\u axiologic în lume, valori „valabile pentru fiecareom [i fiecare societate”), prezen]a voin]ei autentice de a crea un echilibrual puterilor119 [i nu de a contrabalansa prin unipolarizare f\]i[\ [i for]at\(„ori cu noi ori împotriva noastra în r\zboiul contra terorismului”) ten-din]a fireasc\ a actorilor puternici spre multipolarizare.

În combaterea terorismului (de remarcat nuan]a belicoas\ a termenilorcare sugereaz\ confruntarea directa cu un fenomen subversiv [i ne-con-ven]ional, propagat la scar\ global\ [i anihilarea sa), SUA î[i propune s\devin\ conduc\torul unei ordini interstatale silit\ s\ fie dinamic\, fle-xibil\ datorit\ crizei la nivel transstatal (terorismul).

Sc\parea de sub control a acestui fenomen utilizat în politica inter-na]ional\ (in special în timpul r\zboiului rece, deoarece nu punea pro-blema confrunt\rii directe a blocurilor) de c\tre state-sponsor (printrecare includem nu doar state mici ci chiar marile democra]ii occidentalesau blocul sovietic), sugereaz\ c\ premisa terorismului nu este una in-dependent\ de voin]a statului. Terorismul este un rezultat al luptei pentruputere la nivel neoficial, în afara cadrului onusian (cap. VII) [i a con-ven]iilor interna]ionale în materie de r\zboi.

Confruntarea cu un asemenea fenomen clandestin [i global care sub-mineaz\ bazele credibilit\]ii ordinii unipolare americane duce la înt\rireacapacit\]ilor de ap\rare ale SUA. Astfel, bugetul pe 2004 va fi axat per\zboiul antiterorist [i pe securitatea intern\, suma total\ fiind de 2230miliarde $ (cu 4,2% mai mare decât în 2003), din care 41 miliarde $ sunt



118


aloca]i r\zboiului pentru combaterea terorismului. SUA decide, în con-textul unei strategii globale de combatere a terorismului, s\ reduc\ a-jutoarele acordate Rusiei [i altor foste republici sovietice, în schimb s\relanseze rela]iile politice [i s\ m\reasc\ asisten]a financiar\ pentru ]\riledin Asia Central\ (privite ca având un rol cheie în lupta antiterorist\):Kirghistan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, care vor beneficia dealoca]ii suplimentare de circa 11-15% pentru economiile lor (în timp ceajutoarele furnizate de SUA unor state ca Rusia, Moldova, Ucraina,Armenia, Adzerbadjan, Belarus, Georgia, Kazahstan vor fi reduse cu 10-15%).

B. R\zboiul anti-terorist, instrument de creare al nouluisistem legitim al „statelor bune”?

În cadrul strategiei na]ionale americane de combatere a terorismuluisunt incluse [i statele sponsor (Afganistan, Irak, Coreea de Nord) carecunosc regimuri autoritare [i au economii centralizate sau devastate der\zboi.

Statul devine o component\ important\ a r\zboiului anti-terorist ini]iatde americani, în încercarea de a localiza, identifica [i combate prin r\zboiclasic (interstatal, cu girul ONU, cu armate na]ionale [i r\sturn\ri deguverne considerate tiranice si sprijinitoare a terorismului) fenomenulterorist. Astfel, guvernele vizate sunt acuzate nu doar de înc\lcari aledrepturilor omului, de lipsa democra]iei [i a economiei de pia]\ (ca e-lement de civiliza]ie în cadrul Pax Americana), dar se încearc\ o izolarea lor în planul onusian, o etichetare ca „rele” („periculoase” pentru ordineainterna]ional\); constat\m c\ un fenomen trans-statal precum terorismulcap\t\ conota]ii politice [i duce la acuzarea guvernelor. De]inerea armelorde distrugere în mas\, încercarea de a fabrica arme nucleare cap\t\ ostrâns\ leg\tur\, în viziunea Americii, cu fenomenul terorist. Statul rebelsubmineaz\ fundamentul ordinii hegemonice iar dac\ se descoper\ le-g\turi [i cu re]ele teroriste, el devine o ]int\ a r\zboiului antiterorist.

Acest r\zboi vizeaz\ re]elele transna]ionale teroriste (actori non-statali)cât [i statele b\nuite de sponsorizarea acestora. În cadrul „r\zboiului de


119

sanc]ionare” a micului perturbator (spre deosebire de sistemul balan]ei deputere în care perturbatorul era [i el o mare putere), acest lucru denot\`ns\ fragilitatea ordinii unipolare americane [i superficialitatea strategieide stopare a fenomenului terorist.

America folose[te coali]iile statale ad-hoc pentru a pedepsi pe terori[ti(dar [i pe dictatori, leaderi de re]ele etc.) [i nu pentru a preveni [i stopafenomenul ca atare si cauzele lui. Este [i un r\zboi clasic, o ripost\ a lumiistatale tradi]ionale în fa]a unui inamic nev\zut care reac]ioneaz\ atipic [icare nu este localizat. Criteriile de identificare [i de localizare ale i-namicului (de plasare a sa pe teritoriul unui stat rebel, ceea ce îi este fatalacestuia) sunt folosite subiectiv de superputerea american\, nu în con-formitate cu regulile de drept interna]ional. R\zboiul antiterorist se ba-zeaz\ pe suspiciunea de a de]ine arme de distrugere în mas\, pe b\nuialafolosirii lor într-un prezumptiv conflict, pe existen]a poten]ial\ a le-g\turilor `ntre stat [i re]elele teroriste.

Aceste afirma]ii legate de mobilul purt\rii unui r\zboi axat pe nouadoctrin\ politic\ nu au baz\ legal\ temeinic\ [i nici probe certe, for]eaz\actuala funda]ie juridic\ onusian\ pentru a o adapta cerin]elor dictate deinteresul na]ional american.

O societate interna]ional\ post-onusian\ flexibil\ [i unilateralist\

Unilateralismul american se manifest\ [i în presiunile pentru adoptareaunei a doua rezolu]ii ONU care s\ legitimeze atacarea Irakului.

Rezolu]ia ONU confer\ ac]iunii SUA în Irak o legitimitate par]ial\, înlipsa c\reia (ne referim la a doua rezolu]ie ONU) SUA ar interveni înstatul vizat cu acordul comunit\]ii politice `n afara cadrului legal ONU(coali]ia anti-irakian\). Divizarea Europei (în cea a marilor puteri, EuropaVeche, [i cea a „noilor alia]i”, Estul Pro-American), izoleaz\ puteri caGermania [i Fran]a, extr\gându-[i legitimitatea (avem în vedere pozi]iaSUA) din consacrarea noilor state membre NATO, ca „lupt\tori anti-terorism” ceea ce ar echivala, `n noua logic\ politic\ post 11 septembriecu o legitimitate interna]ional\ de facto.

Faptul c\ SUA fac presiuni asupra Europei (declara]ia celor opt mem-bri UE [i declara]ia „Grupului de la Vilnius”) pentru a sprijini campania



120


american\ în Irak este menit a crea o imagine de credibilitate [i demultipolaritate (comunitatea interna]ional\ aprob\ ac]iune american\) alumii onusiene tot mai m\cinat\ de disensiuni.

Solicitarea SUA c\tre alia]ii NATO a sprijinului logistic în acest r\zboi(`n special legat de protec]ia Turciei, stat vecin cu Irakul) nu a avut partede un sprijin total, divizarea între membrii Alian]ei în chestiunea Irakuluifiind o continuare a diviz\rii pozi]iilor actorilor statali din planul onusian.

Dup\ atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 când prioritatea po-liticii americane externe a fost g\sirea de alia]i pentru o campanie fulgercontra regimului taliban b\nuit de ad\postire [i de sprijin al re]elei te-roriste Al-Quaeda, Irakul devine în 2002-2003 principala ]int\ a eforturilorSUA de convingere a opiniei interna]ionale c\ schimbarea de regim `naceast\ ]ar\ vizat\ de hegemon este just\ [i oportun\.

Spre deosebire de 2001-2002, când atacarea Afganistanului de c\treSUA pe baza unei rezolu]ii ONU are ca fundament , ca principal\ jus-tificare de interven]ie, leg\tura dintre talibani [i Al-Quaeda120, în cazulIrakului motivele de interven]ie se multiplic\ spre a m\ri posibilitatea decredibilizare a ac]iunii preventive a SUA prin culpabilizarea statului ]int\,simultan, din mai multe locuri (Irakul este învinuit de mai multe înc\lc\riale ultimei rezolu]ii ONU, de inducerea deliberat\ în eroare a inspectorilorONU, de existen]a armelor chimice [i biologice,de continuarea pro-gramului nuclear, de construc]ia unor rachete balistice cu raz\ medie deac]iune, de leg\turi cu Al-Quaeda).

Irakul este atacat pentru c\ nu are inten]ia de a se dezarma, ceea ce ar`nsemna „un pericol grav pentru pacea lumii” (crescând deci riscul pro-liferarii de arme de distrugere în mas\ [i al terorismului, ca tip de neo-r\zboi destabilizand ordinea unipolar\).

Politica extern\ a SUA se axeaz\ deci pe doua direc]ii principale:– identificarea statelor care au leg\turi cu terorismul [i schimbarea

guvernelor implicate– identificarea statelor cu poten]ial destabilizator în privin]a de]inerii

armelor de distrugere în mas\


121

La acestea se adaug\ dou\ linii de r\spuns:– formarea coali]iilor anti-teroriste (care elimin\ nucleele re]elelor

teroriste ce au atacat America – Al-Quaeda – [i r\sturnarea gu-vernelor ce le sprijin\,

– formarea coali]iilor anti-dictatoriale (care rastoarn\ guverne non-democratice cu risc declarat de atacare a modelelor statelor occi-dentale).

Elementele cheie în reu[ita opera]iunilor americane se bazeaz\, ie-rarhic, pe state [i abia secundar pe organiza]ii interna]ionale (afectate degrave disensiuni – NATO, ONU, UE – sau condamnate la discu]ii sterile– ONU, UE – [i percepute ca lipsite de credibilitate interna]ional\).

Noii vasali ai hegemonului contra „statelor rebele”, cametod\ de evitare a universaliz\rii „inamicului poten]ial”

Politica extern\ a administra]iei Bush introduce în ecua]ie noile statedin Europa Central\ [i de Est, folosind extinderea NATO ca un mecanismal exercit\rii „obliga]iei de fidelitate” pe care „partenerii” îl au fa]\ deactorul decident (SUA). O alian]\ în care state ce pân\ nu demult aveaurela]ii excelente cu statele arabe [i cu Irakul, compus\ din state care nusunt mari puteri, este o alian]\ condus\ de un hegemon pe baza doctrinei„r\zboiului preventiv”; neparticipând la aceasta semnific\ o descalificarea partenerului, o prob\ de „lips\ de democra]ie real\”. Mai grav esteatunci când statele ce adopt\ o pozi]ie prudent\ în aceast\ uria[\ falie pecale s\ se contureze (Occident – lumea arab\) pot fi suspectate de „leg\turicu terorismul” sau cu „statele rebele”. O simpl\ men]ionare a unor alia]iNATO din estul Europei ca „state cu care Irakul a încercat s\ trateze,cerând materiale pentru arme nucleare” este de natur\ s\ dea frisoanecelor mai pu]ini hot\râ]i pentru sprijinirea campaniei în Irak.

Iat\ un aspect psihologic important ̀ n men]inerea coeziunii proaspeteicoali]ii constituit\ din guverne a c\ror politic\ extern\ de interven]ie înIrak nu este sprijinit\ de popula]ie [i un principiu al „r\zboiului pre-ventiv” („aliatul de azi poate fi statul rebel de mâine”, în condi]iile în careSUA se afl\ în pozi]ia de a folosi avertismente cu efect la adresa statelormici [i mijlocii din coali]ie).



122


Transformarea unei mari puteri ca Germania sau Fran]a (care se opuninterven]iei în Irak) într-un „stat rebel” este pu]in posibil\ (se prefer\izolarea politic\ eventual\ a acestora, prin solicitarea statelor UE [i amicilor membri NATO de a da „declara]ii de sus]inere” menite a sesubstitui unei improbabile/tardive rezolu]ii ONU). Sprijinul „noilor alia]i”este dac\ nu unul hot\râtor (inclusiv în ceea ce prive[te furnizarea detrupe, punerea la dispozi]ie a spa]iului aerian [i terestru, a bazelor militare,furnizarea de informa]ii), cel pu]in destul de important (pentru presionareamarilor puteri din vechea coali]ie a democra]iilor vestice de a se ralia, caîntotdeauna, pozi]iei SUA).

Estul european devine pro-atlantic, amânând unitatea politica real\a continentului `ntr-un domeniu vital precum cel de securitate, pân\ laperioada post-american\ (când centre de putere asiatice sau latino-a-mericane vor viza presionarea pân\ la implozie a colosului american), iarconceptul „statului rebel” (cu consecin]ele de rigoare) se substituie „zo-nelor gri” de insecuritate de dup\ ’89.

Estul este „domesticit” prin Pax Americana iar zona conflictual\ p\-r\se[te pentru moment Balcanii spre a migra, odat\ cu atacarea Irakului,spre Orientul Mijlociu.


123

III. ConcluziiNeo-machiavelismul, doctrin\ post-onusian\

[i instrument politic de adâncire a crizeiunipolarismului

Dac\ acordarea calificativului de „stat rebel” Irakului pleac\, în o-riginea sa, de la ac]iunea logic\ a oric\rui stat de a-[i ap\ra fiin]a na]ional$`n special când este confruntat\ cu un risc iminent de r\zboi) - ne referimaici la preten]ia hegemonului ca „statul rebel” s\ se dezarmeze -, asist\m(la o privire de suprafa]$ la aplicarea unei etici anti-machivelice de c\treSUA (prioritatea p\cii lumii fa]\ de un stat cu securitate crescut\).

Acuza non-dezarm\rii Irakului ascunde îns\ o doctrin\ neo-machia-velist\, deoarece interesul na]ional al hegemonului este amenin]at de miciiperturbatori (mini-oponen]i, credibili datorit\ accesului la sectoare teh-nologice inc\ monopolizate de noua ordine mondial\ a statelor puternice).„Pacea lumii” pe care o invoc\ hegemonul este un imperativ onusian, nuamerican. Supravegherea statelor de a nu accede la arme de un anumit tipsau de a [antaja astfel hegemonul [i care s\ pericliteze ordinea ierarhic\interna]ional\ a celui de-al doilea r\zboi mondial, este un obiectiv lucid,pragmatic, care duce la înl\turarea perturbatorilor, la îngr\direa accesuluila arme interzise, dar [i la vân\toarea de terori[ti [i tirani. Când ONU ezit\s\ apere „pace lumii”, vigilen]a neo-machiavelist\ a hegemonului de a-[iap\ra ordinea devine real\, vizibil\ (strângerea partenerilor unei coali]ii,izolarea „statului rebel”, declan[area atacului, domesticirea statului vizat,restabilirea ordinii, câ[tigarea credibilit\]ii).


124


Inventând oponen]i [i supraveghind pe cei existen]i, hegemonulvegheaz\ s\ nu-[i deterioreze credibilitatea, singura care poate garantaordinea în sistem.

Aceste aspecte realiste sunt de tip neo-machiavelist, de îndat\ ce leadapt\m unor contexte interna]ionale [i provoc\ri globaliste (terorismulinterna]ional, armele biologice, nucleare).

Doctrina realist\ a neo-machivelismului are îns\ caracteristici distinctefa]\ de epoca lui Machivelli: este practicat\ de o superputere în condi]iilede unipolaritate, la o scar\ global\, confruntat\ cu actori noi (terorism ) [icu riscuri noi (tipuri de arme, r\zboaie informatice sau ne-conven]ionale).

Am fi îns\ inexac]i dac\ am considera c\ acest tip de doctrin\ estereactualizat [i monopolizat doar de hegemon în ideea ap\r\rii eficiente aordinii sale sistemice [i a elimin\rii inamicilor s\i.

Prin caracterul s\u politic global, violent, terorismul se înf\]i[eaz\ cao form\ degenerat\, extremist\ a neo-machiavelismului. Interpretând li-terar principiul „scopul scuz\ mijloacele”, terorismul love[te în civili,deci [i în cet\]enii statelor, dup\ criteriul num\rului cât mai mare devictime, spre a-[i sus]ine un pseudo-crez fanatizat (vulnerabilitatea ci-viliza]iei occidentale, opozi]ia fa]\ de globalismul american creator decontraste ̀ ntre boga]i [i s\raci, r\zboiul sfânt, suprema]ia religioas\ a unuicentru de putere).

În cazul Irakului, neo-machiavelismul îmbrac\ o form\ dubl\: ap\-rarea fiin]ei na]ionale (riscul ca o r\sturnare a regimului lui Saddam s\divizeze ]ara în conflicte etnico-religioase nesfâr[ite) - forma modern\ adoctrinei [i, în al doilea rând, r\spunsul non conven]ional (datorit\ ca-racterului asimetric al r\zboiului – izolarea Irakului de comunitatea inter-na]ional\) – forma extremist\ a doctrinei, corespunzând îns\ tot scopuluide ap\rare a unui principiu onusian (neamestecul în treburile interne aleunui stat).

SUA nu mai pot invoca dreptul na]iunii sale la autoap\rare (o extinderea cap. VII a Cartei ONU [i în cazul Irakului pentru prezervarea „p\ciilumii”). Se alunec\ astfel în planul flexibil al politicii, în care suve-ranitatea teritorial\, integritatea [i independen]a statului-na]iune sunt re-lativizate de imperativul politic vag al „asigur\rii p\cii” (`n cazul Irakului,


125

pericolul nu este real, acesta nedeclarând r\zboi altui stat, ci unul po-ten]ial, reprezentat de arsenale nucleare [i de arme biologice pe careexper]ii interna]ionali nu le-au v\zut).

Modalitatea de ripost\ a Irakului vizeaz\, în condi]iile asimetriei r\z-boiului, eficacitatea tuturor mijloacelor non-conven]ionale de protec]iecontra hegemonului inclusiv lupta de gheril\ [i unele mijloace considerate„teroriste” de c\tre armata de ocupa]ie (modificarea r\spunsului statal dela confruntarea armat\ la atacul terorist sau, generalizat, la terorismulurban ca mijloc neconven]ional de ap\rare împotriva coali]iei americane).

Teatrul de lupt\ în cazul r\zboaielor de tip nou nu mai este precislocalizat (între grani]ele unui stat) ci poate cuprinde: r\zboi de gheril\,atacuri teroriste (lansarea de arme bacteriologice în capitalele europene,asasinarea unor politicieni [i militari, atacuri împotriva Israelului, atacuriasupra obiectivelor americane din Golf, lovirea unor ora[e americane),alian]e `ntre re]ele teroriste (Al-Quaeda), state sponsor (Arabia Saudit\)sau mafii infrastatale.

În acest tip de r\zboi asimetric, succesul ac]iunilor irakiene este dat decaracterul atipic al coali]iei (cu actori statali [i non-statali), în timp cecoali]ia american\ poate fi caracterizat\ drept tipic\, statal\ [i în cautarede legitimitate în propria ordine.

Fa]\ de vân\toarea de terori[ti declan[at\ de SUA, doctrina nou\ e-laborat\ de Al-Quaeda este de o violen]\ neegalat\ nici de momentele decriz\ ale blocurilor din r\zboiul rece („nu exist\ civili occidentali, to]itrebuie omorâ]i cu arme nucleare”). Dac\ aceast\ doctrin\ va fi preluat\de statele rebele confruntate cu situa]ii limit\ (presiunea cadrului onusiansub dictatul/influen]a hegemonului, interven]ionismul umanitar etc.) seajunge la un export al conflictului oriunde în lume (în special viz=ndcapitalele democratice).

Atacarea unui „stat rebel” duce la atacarea lumii civilizate121 care con-sider\ toate statele egale [i suverane din punct de vedere juridic, creându-se un cerc vicios, în care civilii [i principiile onusiene (în special co-operarea pa[nic\ între na]iuni, respectul reciproc, neamestecul în treburileinterne ale unui stat, suveranitatea [i egalitatea) au de pierdut.

Conflictele asimetrice nu se mai regionalizeaz\ ci sunt caracterizatede tactici teroriste, aplicate în orice loc al lumii, creând panic\ [i



126


instabilitate. Din aceasta perspectiv\, hegemonul se simte dator s\-[iînt\reasc\ structurile antiteroriste, fiind capabil s\ restabileasc\ ordineaacolo unde terorismul a rupt-o. SUA sunt silite, datorit\ globaliz\riiterorismului, s\ fie capabile de implicare oriunde pe glob, s\ spon-sorizeze statele slabe în lupta impotriva terorismului, s\ formeze structuride cooperare cu alte state, s\ organizeze celule anti-teroriste [i re]ele decooperare în diferite state, s\ înt\reasc\ structurile statale de informa]ii,s\ creeze re]ele interstatale de informa]ii în materie de terorism.

Astfel se ajunge la situa]ia paradoxal\ `n care SUA se v\d nevoite s\se militarizeze [i s\ se apere de terorism, pe când „statele rebele” semilitarizeaz\ – nimic nu impiedic\ folosirea de c\tre acestea a doctrineiap\r\rii preventive `mpotriva hegemonului – tocmai ca s\ se apere deinterven]ionismul preventiv al hegemonului.

Se trece la o unipolaritate tensionat\ în care vechile principii de dreptsunt percepute ca fiind caduce de[i, pe de-o parte, continu\ s\ creezelegitimitate ac]iunilor militare ale hegemonului `ns\ `ntr-un sens multdeplasat de la con]inutul lor legal, un tip de ordine interna]ional\ în carese constat\ o deplasare de la diploma]ie [i respect fa]\ de tratate, la ac]iunemilitar\ prompt\, flexibil\ – care nu mai folose[te baza legal\ tradi]ional\pentru a purta un nou tip de r\zboaie.

Realismul statelor în lupta împotriva terorismului global poate fi numitneo-machiavelism, dup\ cum [i tactica utiliz\rii violen]ei non-conven-]ionale a actorului global (re]ea terorist\ sau stat rebel) poate îmbr\caforma extremist\ a unui neo-machiavelism crud [i eficace.

Doctrina machiavelist\ se adapteaz\ datorit\ tehnologiei, globaliz\rii[i altor factori caracteristici secolului XXI, îns\ perpetueaz\ un modelpolitic al „artei vicle[ugului [i cruzimii” detestat de nobila ordine inter-statal\ onusian\ [i îmbr\]i[at de „lumea barbar\” contestatar\ a unipo-larismului american [i a interven]ionalismului acestuia.


127

Note

Partea `nt=i

1 Coord. Iain McLean – Dic]ionar Oxford de Politic\, trad. de LeonardGavriliu, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 2001, pp. 476-478.

2 Comunitatea Statelor Independente fiind format\ la 8 decembrie1991 la Minsk , de c\tre [efii de stat ai Rusiei, Belarus [i Ucrainei; în ziuade 21 decembrie 1991, celelalte republici fost sovietice au aderat la CSI,la Alma Ata, cu excep]ia Georgiei [i a statelor baltice. Ulterior, Georgiaa devenit membr\ CSI. Cf. Coord. Iain McLean- op.cit., pag. 89

3 Constantin Vlad – „Rela]ii interna]ionale politico-diplomatice con-temporane”, Ed. Funda]iei „România de mâine”, Bucure[ti, 2001, pp 77.

4 La începutul perioadei 90, unii autori considerau c\ este vorba de oregenerare a tendin]ei multipolare de organizare a sistemului mondial, încondi]iile în care pr\bu[irea URSS-ului semnific\ `nlocuirea unei dis-tribu]ii stricte de putere cu o „pierdere a distribu]iei” înso]it\ de unimportant grad de inegalitate; ideea este c\ nici un stat nu se poateconverti, într-o asemenea ipotez\, într-o putere militar\ dominant\, nicichiar SUA , fiecare stat fiind liber s\ se angajeze în conflicte care au fostformal suprimate, în timp ce se înregistreaz\ o cre[tere a nesiguran]eistatelor în definirea intereselor lor de baz\ [i a eventualelor alian]e înconflictele viitoare. Aceast\ ordine multilateral\ este caracterizat\ de ocre[tere a posibilit\]ii de r\zboi între statele mari. A se vedea R. HarrisonWagner – „What was bipolarity?”, în International Organization, vol. 47,no.1, Winter 1993, p. 106. Or, dup\ 90, mai degrab\ asist\m la condi]ii deunipolaritate clar\, în care riscurile r\zboaielor asimetrice sunt în cre[tere.


128


5 Nu trebuie totu[i s\ confund\m multilateralismul, ca o evolu]ie clar\[i bine determinat\ a statelor pentru înt\rirea cooper\rii între ele subforma institu]ionalizat\ a organiza]iilor interna]ionale sau sub form\ fle-xibil\ [i periodic\ a grupurilor de lucru – G-8 etc., cu un tip de coali]iead-hoc, un soi de alian]\ heteroclit\ cu interese temporar convergentecreat\ special pentru a r\spunde unui interes comun strict determinat,apoi disipându-se f\r\ a l\sa urme la nivel juridic interna]ional. A sevedea lacunele multilateralismului eviden]iate în articolul lui Jean –Ja-cques Roche – „Conséquences pratiques des nouvelles théories de lasécurité dans la gestion des crises de l’après guerre froide”, în StudiaDiplomatica, vol. LVII, no.1/2004, pp. 140-141.

6 Paul-Marie de la Gorce – „Ultimul Imperiu – Va fi secolul al XXI-leaamerican?”, trad. Sanda Râpeanu, 1996, Ed. Lider [i Sirius, pp. 240-243.

7 Zbingniew Brzezinski – „Marea tabl\ de [ah”, trad. Aureliana Io-nescu, Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 2000, pp. 40-41.

8 Unii autori insist\, în cadrul axiomei ciclului hegemonic, pe ideea c\ast\zi, datorit\ principiului polarit\]ii schimb\toare, raportul de for]emanifest\ o tendin]\ accentuat\ spre multipolarism. Legea ciclurilor he-gemonice anun]at\ de Robert Gilpin - „War and Change in World Po-litics”, Cambridge University Press, 1988, p. 31 explic\ ideea c\ na]iuneadominant\, în spe]\ SUA, [i-a erodat poten]ialul de putere, în contextulridic\rii unor centre de putere cu poten]ial de challenger. Mai mult,unipolaritatea nu mai caracterizeaz\ sistemul interna]ional actual, în vi-ziunea lui J. J. Mearsheimer – „Tragedia politicii de for]\”, Bucure[ti, Ed.Antet, 2001, p. 235, 238, 258, deoarece SUA nu aspir\ la statutul dehegemon global, în ciuda puterii sale militare [i economice r\mânânddoar hegemonul emisferei vestice, datorit\ dificult\]ii proiec]iei puteriipeste întinderi vaste de ap\, datorit\ prezen]ei în sistemul interna]ional aînc\ dou\ mari puteri - China [i Rusia care au capacitatea de a rezista [i dea respinge o invazie american\ a teritoriului lor sau care pot forma oricândo coali]ie amenin]\toare la adresa pozi]iei dominante a SUA. A se vedeainteresanta sintez\ a lui Vasile Nazare - „Axiomele rela]iilor de putere învia]a interna]ional\”, în Geopolitica, „ Tensiuni geopolitice induse de]inuturile istorice”, anul III, nr. 11/2005, pp. 46-47.


129

9 Dic]ionar de rela]ii interna]ionale (Graham Evans, Jeffrey New-nham); trad. Anca Ionescu, Ed. Universal Dalsi, 2001.

10 Martin Wight – „Politica de putere”; trad. Tudor Florin, Ed. Arc,1998, p. 203.

11Henry Kissinger – „Are nevoie America de o politic\ extern\?”, trad.Andreea N\stase, Ed. Incitatus, 2002, p. 205.

12 Zbigniew Brzezinski – op.cit.13Tendin]ele hegemonice [i de afirmare a unui rol global de c\tre

America în secolul XXI au fost exprimate astfel: „America nu poate, pur[i simplu, s\ scape de provoc\rile globale pe care le întâmpin\ sau de laresponsabilitatea interna]ional\ pe care [i-o asum\. Cum va trata aceast\problem\ va fi esen]a marii strategii în era tri-regional\”; „dimensiuneapoliticii externe a Americii este global\ [i ea ]ine de modalitatea dereconciliere a dou\ tendin]e: resursele sale limitate în care trebuie s\ `[iîncadreze scopurile sale ambi]ioase [i globale [i dorin]a sa de putere”. Cf.Sherle R. Schweninger - „America’s New Solvency Crisis”, în WorldPolicy Journal , vol. XII, nr. 2, Summer 1995, pag. 1-21.

14K. Henikson – „The New Atlantism: Western Partnership for GlobalPartnership”, „Revue d’integration europenne”, vol. XVI, nr.2-3, 1993,pp. 165-197.

15 Madeline Albright – „The Testing of American Foreign Policy”,„Foreign Affairs”, vol. 77, nr. 6 noiembrie-decembrie 1998, p. 62.

16 Doctrina „ap\r\rii preventive” fusese formulat\ înc\ din perioadaadministra]iei Clinton, de Z. Brzezinski [i William Perry, fostul secretaral Ap\r\rii împreun\ cu Ashton Carter, sub-secretar al Ap\r\rii în primulmandat al lui Clinton, ca o strategie „politico-militar\ larg\, utilizandtotalitatea instrumentelor folosite în politica extern\, politicile economice[i militare”; Cf. Ashton Carter, William Perry – „Preventive Defense: aNew Strategy for America”, Brookings Institution Press, Washington,1999.

17 Unii autori insist\ pe ideea c\ în fa]a unei amenin]\ri globale precumterorismul, nici un stat, fie c\ este european sau chiar SUA ori stateislamice , nu poate fi protejat total [i nu este imun în fa]a unor asemenea

NOTE


130


amenin]\ri care s-au dezvoltat [i s-au amplificat tot mai vizibil în ultimavreme , indiferent de apartenen]a statelor la o alian]\ sau de pozi]ionarealor geografic\. Cf. Constantin Gh. Balaban- „Problema terorismului îndreptul interna]ional”, în Impact strategic, nr.2/2004, 11, p. 119

18 US National Security Strategy, New York Times, 20 septembrie2002.

19 În raportul c\tre Congres/1998, SUA se angajeaz\ s\ creeze NMD(scutul na]ional de ap\rare antirachet\) sub justificarea protej\rii na]iuniifa]\ de „statele rebele” (Iran, Irak, Coreea de Nord); în martie 1999,Senatul american adopt\ S257 (National Missile Defense Act) creând ointens\ stare de tensiune la Moscova, acceptat de decizia lui Clinton(febr. 1999) de a spori cu 112 miliarde $ cheltuielile militare prev\zutepentru o perioad\ de [ase ani în „Future Defense Program 2000-2005”.

20 Charles Krauthammer – „The Unipolar Moment”, în G. Allison,G.F. Treverson eds., „Rethinking America’s Security: Beyond Cold Warto New World Order”, New York, 1992.

21 Walter S. Jones – „The Logic of International Relations”, HarperCollins Publishers, 1991, p. 531.

22 Zbigniew Brzezinski – op. cit., p. 42.23 Martin Wight – „Politica de putere”, vol. ed. de Hedley Bull, Carsten

Holbraad; trad. Tudor Florin, Ed. Arc, 1998, p. 65.24 Stefano Guzzini – „Realism [i rela]ii interna]ionale”, Ed. Institutului

European, 200, p. 53.25 Unii autori folosesc conceptul de „bloc euramerican”, pentru a defini,

în cazul unei civiliza]ii globale, în care SUA reprezint\ cultura metro-politan\, un bloc capabil s\ ac]ioneze ca un centru al puterii globale [i alcomer]ului mondial în sec. XXI; un condominium Euramerican în care UEs\ fie perceput\ nu ca un partener slab ci o putere consolidat\ de SUA pentrua putea preîntâmpina provocarea reprezentat\ de ridicarea puterilor asiatice.Cf. Michael Lind – „Pax Atlantica. The Case for Euramerica”, în WorldPolicy Journal, vol. XIII, nr. 1, Spring 1996, pp. 6-7.

26 Dossier Le Monde, „De Dakar à Djakarta: les musulmans face à laguerre”, 11 decembrie 2001; Alain Rousillon – „Radical Islam After 11


131

September”; „The International Spectator”, 1/ 2002, vol.XXXVII, a Qu-artely Journal of the Istituto Affari Internazionali, Roma.

27 „Time”, 31 January 2002, M. Al-Zayyat-„Al Zawahiri as I knewhim”, Cairo, January 2002; http://www.time.com/time/europe/me/daily/o,9868,00html.

28 I. Siddiqui – „The West, Osama bin Laden and the global Islamicmovement”, „Crescent International”, 16-30 October 2001, http://www.muslimedia.com/mmfiles/crescent.htm

29 http://www.hizbollah.org/english/frames/index?eg.htm.30 Gilles Kepel – „Jihad. Expansion et declin de l’islamisme”; Paris,

Gallimard, 2000.31 F. Fukuyama – „Nous sommes toujours à la fin de l’histoire”; „Le

Monde”, 18 October, 2001.32 Alain Joxe- „Imperiul haosului”, trad. Angela Jipescu, Ed. Corint,

Bucure[ti, 2003, pp. 20-24.33 Geoffrey Hawthoin – „Constitutional Democracy in the South”, în

Robin Luckhan and Gordon White (ed.) – „Democratization in the South”,Manchester and New York, Manchester University Press, 1996.

34 Îns\ trebuie de asemenea men]ionat c\ [i terorismul, ca fenomenglobal ce se percepe ca „opus americaniz\rii”, folose[te noii actori non-statali, ONG-urile, funda]iile cu scop caritabil [i religios pentru a ob]inefonduri importante pentru promovarea scopurilor teroriste. Cf. CristianBarna – „International terrorism and transnational organized crime”, înRomanian Journal of International Affairs, vol. X, 1-2/2005, Bucharest,„International partnerships in the age of globalization”, pp. 142-143.

35 Abdel Safty – „The New Storm and Democracy in the Middle East”;„Perceptions”, Journal of International Affairs, June-August 2002, vol.VII, nr 2, page.120; David Hirst- „Few Arabs Share Bin Laden’s Fun-damentalism, but His Militancy on Palestine and Irak Strikes a Chord thatResonates Widely”, Guardian, 9 October 2001.

36 Or, aceste aprecieri unilaterale ale challengerilor, fie ei [i cu unpoten]ial pasiv de amenin]are la adresa sistemului hegemonic, se adaug\la defini]ia realist\ a domina]iei, ca atitudine activ\ a hegemonului de a

NOTE


132


utiliza for]a împotriva unor state mai mici care sunt incluse în zona sa deinfluen]\, dar [i ca obi[nuin]\ în a dispre]ui normele universale de com-portament între state, comportament hegemonic ce este împotriva drep-turilor de suveranitate, egalitate [i independen]\ ale acestor state. Rela]iade dominan]\ presupune o discriminare între suveranit\]i: astfel, exist\ osuveranitate imperial\, ce trebuie prezervat\ cu orice cost [i, pe de alt\parte, suveranit\]ile statelor aflate în zona de influen]\ a hegemonului,care sunt tratate ca suveranit\]i de mâna a doua. Cf. Hedley Bull – TheAnarchical Society, A Study of Order in World Politics, MacMillan Press,London, 1977, p. 214. Totu[i, nu trebuie s\ confund\m domina]ia, carepresupune o utilizare în mod frecvent a for]ei [i un dispre] permanent alprincipiilor [i normelor interna]ionale, cu hegemonia, care presupunerecurgerea la for]\ doar în situa]ii extreme [i f\r\ a dispre]ui statele a c\rorsuveranitate hegemonul este nevoit s\ o încalce pentru a `[i ap\ra in-teresele de mare putere; este aici „un tip de imperialism cu bune maniere”,deoarece exist\ o grij\ de a justifica violarea suveranit\]ii statelor maimici prin apelarea la un principiu interna]ional specific. Or, este dificil s\analiz\m o ac]iune izolat\ a SUA – cazul Irak/2003, f\r\ a analiza toatecelelalte cazuri de interven]ie de dup\ 1989, când începe epoca glo-baliz\rii, ca fiind hegemonie sau domina]ie. Se impune o abordare atent\,de la caz la caz, care s\ ]in\ seama de caracteristicile atitudinilor SUA fa]\de statele în care a intervenit; dac\ au fost folosite justificative morale,religioase, juridice, sau dac\ s-a preferat o ac]iune brutal\, f\r\ justificativlegal recunoscut de comunitatea interna]ional\.

37 „La fanatisme vechi, arme noi”; interviu cu Shimon Peres/1995, înNathan Gardels – „Schimbarea ordinii globale”, trad. Marius Conceatu,Ed. Antet, 1998, p. 265-266.

38 În sensul dat de defini]ia adus\ imperialismului de William L.Langer– „The Diplomacy of Imperialism”, NY , Alfred A. Knopf, 1935, pag. 67,citat în lucrarea lui Margaret Ball [i Hugh B. Killough- „InternationalRelations”, The Ronald Press Company, NY, 1956, pag. 65. În aceast\defini]ie, imperialismul presupune în mod necesar o component\ de u-tilizare a for]ei: „orice încercare de c\tre un popor de a impune cu for]aamprenta sa politic\, rasial\, cultural\ , economic\ asupra altor popoareeste imperialism”. Desigur, o defini]ie foarte larg\, care îns\ poart\ în


133

centrul s\u conexiunea imperialism - for]\, form\ de comportament ce nupoate fi adoptat\, în realitate, decât de c\tre marile puteri.

39Exist\ baza legal\ pentru interven]ia SUA în Afganistan pentru apedepsi un stat-sponsor al terorismului interna]ional, pentru a prezervasistemul hegemonic [i a descuraja tenta]ia de a contesta ordinea he-gemonic\. Pe de alt\ parte, observ\m c\ nu este vorba de domina]ie ci dehegemonie, în sensul ar\tat de Hedley Bull, deoarece SUA sunt pre-ocupate s\ nu `[i afecteze imaginea de bun hegemon, implicându-se înAfganistan pe baza legal\ a rezolu]iei ONU [i reafirmând ideea de asus]ine suveranitatea, independen]a, integritatea teritorial\ [i unitateanational\ a Afganistanului, pe care îl dore[te un stat democratic. Obiectulpedepsei hegemonice r\mâne grupul terorist [i regimul politic care l-asprijinit, nu statul ca atare. Preocuparea pentru justificativele juridice estedeci o manifestare de hegemonie, nu una de domina]ie. A se vedea Re-zolu]iile ONU 1377/2001 - „Threats to international peace and securitycaused by terrorist acts”, 1378/2001 –„Measures against the Taliban”,1383/2001- „Measures against the Taliban”, 1386/2001- „Measures a-gainst the Taliban”, 1390/2002- „The Situation in Afganistan” . Cf. Ni-colae Ecobescu, Nicolae Micu, Ioan Voicu- „Fighting Terrorism”, XXIstCentury International Law, Basic texts selected and systematized, Ro-manian Institute of International Studies „ Nicolae Titulescu”, Bucure[ti,2003, pp. 319-329.

40 Tendin]\ care exista [i anterior momentului 11 septembrie 2001, îns\privit\ în contextul mai larg al „neo-hegemoniei americane”; cf. IgnacioRamonet, „Geopolitica haosului”, Ed. Doina, Bucure[ti, trad. MatildaBanu, 1998, p. 37.

41 Dimpotriv\, al]i autori arabi resping orientarea materialist\ a va-lorilor democra]iei vestice, lipsa preocup\rilor spirituale [i etice, aspectecare se consider\ c\ o fac inferioar\ unui sistem musulman democraticautentic; cf. Mohammed Elhacmi Hamdi – „Islam and Liberal Demo-cracy: the Limits of the Western Model”, Journal of Democracy, vol.7,no.2/ 1996, pp. 81-85.

42 Al]i autori privind etapa ulterioar\ evenimentelor de la 11 septembrieca un „inevitabil conflict între civiliza]ii”, între cea vestic\ [i cea islamic\;cf. Fazlur Ahmad (ed.) – „State, politics and Islam”, Indianapolis, A-

NOTE


134


merican Trust Publications, 1986. Amos Perlmutter – „Islam and De-mocracy are Simple not Compatible”, International Herald Tribune, 21ianuarie 1992. Judith Miller – „God has Ninety Nine Names”, New York,Simon & Schuster, 1996.

43 Odat\ cu „ridicarea problemelor trans-suverane, care dep\[esc tra-di]ionalul r\spuns al statului” – cf. Maryann K. Cusimano – „BeyondSoveregnity: the Rise of Transsovereign Problems”, în „Beyond So-veregnity: Issues for a Global Agenda”, Boston/ New York, Bedford/St.Martin’s, 2000, p.4.

44 Ralph A. Hallenbeck, Thomas Molino, Kevin Roller – „PreventiveDefence: a New Framework for US – European Security Cooperation?,„The Center for Global Security and Cooperation, Wilton Park, July,1997.

45 Interim Agreement for Peace and Self-Government in Kosovo; 23februarie 1999, cap. 7, „Implementation II”, art. I, alin.1, lit. b. HKissinger, „New York Times”, „Step by Step: How the US decided toattack and why so fast”, 26 martie 1999.

46 NATO devine p\zitorul „comunit\]ii euro-atlantice civilizate ce nuar putea tolera un genocid barbar în sânul s\u” (opozi]ia civiliza]ie/barbarie) – Brzezinski – „To stop the Serbs”, Washington Post”, 30 martie1999.

47 R. Keohane – „Cooperation and International Regimes”, în „Afterthe Hegemony: Cooperation and Discount in the World Political Eco-nomy”, Princeton University Press, Princeton, 1984, pp. 51-63.

48 Constantin Vlad – „Rela]ii interna]ionale politico-diplomatice con-temporane”; Ed. Funda]iei „România de Mâine”, Bucure[ti, 2001, p. 131.

49 Paul Rogers – „Losing Control: Global Security in the XXI Cen-tury”, London, Pluto Press, 2000, pp. 76-77.

50 Kostas Ifantis – „Understanding International Politics after the 11September Terrorist Attacks: a Note on the New Security Paradigm”,„Perceptions”, Journal of International Security”, în David Dewitt, DavidHaglund, John Kirton (ed.) – „ Building a New Global Order:EmergingTrends in International Security”, Toronto, Oxford University Press,1993, p.1.


135

51 John Chipman, Director of the International Institute for StrategicStudies: „The Military Balance Press Conference”, 18 october 2001.James N. Rosenau – „New Dimensions of Security: the Interaction ofGlobalisation and Localising Dynamics”, „Security Dialogue”, vol. 25,no.3, September 1994, p. 225.

52 Statele sponsori ale terorismului sunt definite în doctrina pre[e-dintelui Clinton ca acele state ce aprovizioneaz\ terori[ti, fie direct, fieindirect, care le permit s\ se antreneze în interiorul grani]elor lor, statecare, pentru o asemenea politic\ trebuie pedepsite prin sanc]iuni co-merciale [i militare. A se vedea Caleb Carr – „ Terrorism as Warfare. TheLessons of Military History”, în World Policy Journal, vol. XIII, nr. 4/Winter 1996-1997, p. 9.

53 John Chipman, Director of International Institute for Strategic Stu-dies: „The Military Balance Press Conference”, 18 October 2001. JamesN. Rosenau – „New Dimensions of Security: the Interaction of Glo-balising and Localising Dynamics”, „Security Dialogue”, vol. 25, no. 3,September 1994, p.225.

54 Zbigniew Brzezinski – „Marea tabl\ de [ah”; trad. Aureliana Ionescu,Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 2000, p. 237.

55 Doctrina american\ contravine principiului westphalian „cuius regio,eius religio“ (din care ulterior a derivat principiul modern al neames-tecului); cf. James Mayall – „Politica mondial\, evolu]ia [i limitele ei”;trad. Andreea N\stase, Ed. Antet, 2000, p. 91.

56 Totu[i, aceast\ viziune este respins\ de Raportul ONU despre în-]elegerea la nivel înalt asupra amenin]\rilor, provoc\rilor [i a schimb\rii,depus la Secretarul General ONU, Kofi Annan la 1 decembrie 2004;raportul respinge ideea c\ securitatea poate fi conservat\ prin balan]a deputere sau de c\tre o singur\ superputere. A încredin]a SUA sarcina uneisecurit\]i colective globale ar crea o ordine legal\ specific\ sub hegemonia[i auspiciile superputerii, ceea ce ar însemna o derogare de la principiulegalit\]ii suverane între state consacrat în Carta ONU. În timp ce toatestatele sunt legate de o prohibi]ie absolut\ a utiliz\rii for]ei, SUA ar fi înstare s\ recurg\ la aceasta pentru a asigura securitatea global\, deci, ar fivorba de o dezvoltare a unei legi hegemonice respinse de dreptul in-terna]ional. A se vedea Natalino Ronzitti – „The Report of the United

NOTE


136


Nation High- Level Panel and the Use of Force”, în „The InternationalSpectator”, vol. XL, no.1, January –March 2005, pp. 91-92.

57„R\zboiul SUA împotriva terorismului” devine o concretizare a neo-realismului, o expresie a politicii duse cu metode noi, la o scar\ global\,pentru a intimida poten]ialii competitori (fie state, fie re]ele teroriste) laadresa structurii unipolariste a sistemului interna]ional; a se vedea HansJ. Morgenthau – „Politics Among Nations”, New York, Alfred A. Knopf,1968, pp. 74-75.

58 John K. Cooley – „Unholy Wars: America, Afganistan and Inter-national Terrorism”, London, Pluto Press, 1999.

59 Dar [i invers, considerându-se în unele p\r]i ale lumii islamice c\globalizarea a introdus o cultur\ de pia]\ egoist\, corup\toare [i ine-xorabil\ în comunit\]ile tradi]ionale, for]ele globaliz\rii fiind v\zute caamenin]\ri pentru stilul de via]\ din statele islamice. Cf. Mihail Popescu- „Terorismul–amenin]area secolului”, în Impact Strategic, nr.2/2004, 11,p. 11.

60 Unii autori insist\ asupra distinc]iei dintre guvernele totalitariste [ipopoarele asuprite din aceste „state rebele”, care merit\ o reconstruc]iedemocratic\, sub egida ONU, dup\ înl\turarea „tiranilor [i a re]elelorteroriste” – cf. Ishticq Ahmad – „Post – War Afganistan: Rebuilding aRavaged Nation”; „Perceptions”, Journal of International Affairs, vol.VII, nr.1/March-May, pp. 52-53. Peter Thompsen – „Post – Taliban Af-ghanistan and Regional Cooperations in Central Asia”; „Perceptions”,pp. 37-38.

61 Unele dintre ele situate în „zona critic\ a energiei”, în care Af-ganistan devine o arie – pivot (zon\ marcat\ de conflicte istorice, obiectde constante încerc\ri de cucerire din partea imperiilor, în care se impunstrategii regionale [i de cooperare, precum [i o implementare a unui codinterna]ional umanitar; cf. Prince El Hassan Bin Talal – „Afghanistan:Parraleles and Anti – Paralleles”; „Perceptions”, March-May 2002.

62 Obliga]ie a sistemului unipolar preluat în rezolu]ia ONU 1373/2001– „Threats to International Peace and Security Caused by Terrorist Acts”.

63 Inclusiv în Kosovo, îns\ apelând la mecanismele NATO, de asigurarea securit\]ii interne a provinciei (cf. Guy-Michel Chauveau/France/Rap-


137

porteur/Sub-Committee on civilian security and cooperation, „Securitypeace in Kosovo: the Challenges ahead/International Secretariat/CivilianAffairs Committee/ „Kosovo as a precedent: towards a reform of theSecurity Council? International Law and Humanitarian Intervention”, pp.4-5.

64 Bruce Hoffman – „Amenin]area pe care o constituie atentatele cuarme atomice bacteriologice [i chimice”, în Beaumarchais Center forInternational Research – „Puteri [i influen]e”. Anuar de geopolitic\ [igeostrategie, 2000-2001, traducere Narcisa {erb\nescu, Ed. Corint, Buc.,2001, pp. 78-79.

65 David Tucker – „Evolu]ia conflictelor neconven]ionale”, idem, pag.150-152. Laurent Morawich – „C\tre un r\zboi asimetric în stil occ-idental”, p. 169.

66 Zaiki Laidi – „Introduction: Imagining the Post-Cold War Era”,Zaiki Laidi (ed) – „Power and Purpose after the Cold War”, Oxford, BerkPublications, 1994.

67 Kenneth Booth – „Security and Emanicipation”, Review of Inter-national Studies, vol. 17, 1991, pp. 313-326. Helga Haftendorn – „TheSecurity Puzzle: Teory – Building and Discipline-Building in Interna-tional Security”, International Studies Quarterly, vol. 35, 1991, pp. 3-17.Edward Coloziej – „Renaissance in Security Studies? Caveat Lector!”,International Studies Quarterly, vol. 36, 1992, pp. 421-438. Barry Buzan– „Peoples, States and Fear: an Agenda from International Security Stu-dies in the Post-Cold War era”, New York, Harverster Wheatsheaf, 1991.Michael Klare and Daniel Thomas (eds) – „World Security: Challengesfor a New Century”, New York, St. Martin’s Press, 1994.

68 A se vedea [i Jacques Attali – „Import – export cu Apocalipsul”, înNathan Gardels – „Schimbarea ordinii globale”, trd. Marius Conceatu;Antet, 1998, pp. 277-278.

69 „The UN High - Level Panel Report on Threats, Challenges andChange”/1 December 2004 respinge o extensie nejustificat\ a art. 51/Carta ONU referitoare la dreptul de ap\rare legitim\ al unui stat în fa]aunui atac armat. De[i sus]ine o anumit\ deschidere a sferei acestui drept,fiind de acord cu teoria „ap\r\rii anticipate”, care d\ dreptul unui stat s\

NOTE


138


se apere [i în cazul în care sunt în derulare preg\tirile pentru lansarearachetelor preconizate a ataca statul respectiv-, Raportul ONU respingedoctrina lui Bush referitoare la ap\rarea preventiv\, considerând c\ nueste suficient\ existen]a unei amenin]\ri la adresa securit\]ii pentru alegitima o reac]ie armat\. Astfel, achizi]ia de arme de distrugere în mas\de c\tre un stat, care constituie o amenin]are la adresa securit\]ii, nu d\dreptul altui stat s\ reac]ioneze în auto-ap\rare. Cf. Natalino Ronzitti-„The Report of the UN High- Level Panel and the Use of Force”, în TheInternational Spectator, 1/2005, pp. 92-93.

70 De[i în martie 2001, administra]ia Bush avea în vedere o reducere aprezen]ei militarilor americani în lume (în special, a for]elor de peace-keeping) – cf. Michael O’Hanion – „Come Partly Home, America; Howto Downsize U. S. Deployments Abroad”, pag. 2-8, Foreign Affaris,March - April 2001.

71 Frederick H. Hartmann – „The Relations of Nations”, MacMillanPublishing , NY, 1978, pp. 62-68.

72 Unii autori, adep]i ai unipolarismului - privind SUA ca singurasuperputere a lumii, militar [i politic, ce trebuie s\ conduc\ lumea-,consider\ c\ strategia SUA de rezolvare a conflictelor trebuie s\ se bazezepe trei linii de ap\rare: prevenirea apari]iei amenin]\rilor, descurajareaamenin]\rilor care apar; ap\rarea împotriva amenin]\rii prin utilizareafor]ei armate. Cf. William J. Perry - „Defense in an Age of Hope”, înForeign Affairs, Nov. Dec. 1996, vol. 75, nr.6, pp. 64-65. Aceast\ strategiecomplex\ [i flexibil\ porne[te de la experien]a r\zboiului rece - elementulde „descurajare al amenin]\rilor” - dar îl combin\ cu un element nou,specific globalist, care st\ la baza doctrinei ac]iunii preventive [i carepoate fi extrapolat, în mod discre]ionar, de c\tre hegemon: prevenireaapari]iei amenin]\rilor, ceea ce este o component\ destul de vag\ [i careimplic\ un grad ridicat de apreciere subiectiv\, dac\ nu chiar de uni-lateralism hegemonic.

73 Unipolarismul, ca o form\ de imperialism în care societatea a-merican\ domin\ la nivel global, sistemic, celelalte tipuri de societ\]i –cf. Johan Galtung – „The True Worlds- A Transnational Perspective”, TheFree Press, New York, 1980, pag. 107. H. Kissinger – Op. Cit, pp. 14-15


139

74 Noul inamic al NATO, terorismul interna]ional, este considerat depre[edintele G. W. Bush ca fiind cea mai periculoas\ amenin]are la adresademocra]iilor autentice, prin m\surile de restrângere a unor drepturi [ilibert\]i luate de statele ce au fost deja ]inta unor astfel de atacuri. Jus-tificarea ripostei, inclusiv a loviturii preventive contra unor astfel deinamici, provine din caracterizarea maniheist\ a acestora: „terori[tii ur\sctoate valorile pe care le apar\ Alian]a. Ei dispre]uiesc libertatea, se tem deunitatea noastr\ [i caut\ s\ ne dezbine dar nu vor reu[i, pentru c\ nu vomceda niciodat\ în fa]a violen]ei”. Aici este vorba despre o ap\rare asecurit\]ii globale, nu doar a celei na]ionale a hegemonului, de o reac]ie aîntregului sistem hegemonic – deci controlat de superputere – în fa]achallengerului neconven]ional – fiindc\ nu este un stat; totu[i, inamiculidentificat ulterior de hegemon este un „stat rebel” care ad\poste[te re-]eaua, deci se face vinovat de o rebeliune implicit\ fa]\ de ordinea he-gemonic\. Ideea din discursul pre[edintelui Bush – 29 Martie 2004, laCasa Alb\, dup\ depunerea instrumentelor de aderare la NATO de c\trecele [apte state candidate, este c\ utilizarea violen]ei ca reac]ie la violen]aîndreptat\ contra hegemonului este întotdeauna necesar\ [i va fi folosit\,atât într-un sens conven]ional – prin r\zboi interstatal cu statul rebel - cât[i neconven]ional - prin utilizarea r\zboiului asimetric pornit între he-gemon [i re]ea, de aceast\ dat\, din ini]iativa hegemonului – , cât [i prinutilizarea unor strategii ne-conven]ionale precum lovitura preventiv\.

75 Unii autori avertizeaz\ asupra faptului c\ America, adus\ de ad-ministra]ia Clinton din epoca R\zboiului Rece în cea a globaliz\rii trebuies\ r\mân\ o hiperputere care s\ nu `[i cear\ scuze pentru acest lucru, îns\care s\ se bazeze în acela[i timp pe binomul putere-autoritate. Putereaeste în]eleas\ ca abilitatea de a se face ascultat prin for]\ [i prin sanc]iune;autoritatea este abilitatea de a conduce, fiind bazat\ pe atractivitateavalorilor, pe credibilitatea angajamentelor, pe voin]a [i disponibilitateade dialog, pe revitalizarea alian]elor, pe integrarea vechilor adversari însistemul interna]ional. Cf. Samuel R. Berger – „A Foreign Policy for theGlobal Age”, în Foreign Affairs, Nov. Dec. 2000, pp. 38-39.

76 Strobe Talbott – „Democracy and the National Interest”, ForeignAffairs, Nov. Dec. 1996, pp. 48-49.

NOTE


140


77 Kurt Taylor Ganbatz – „Democratic States and Commitment inInternational Relations”, „International Organisation”, vol. 50, nr. 1/1996,pp. 119-120.

78 Gaillard Hunt, ed. – „The Writings of James Madison”, vol. VII,NY, G.P. Putnam’s Sons, 1901, pp. 183.

79 John Quincy Adams, alocu]iunea din 4 iulie 1821, în Walter LaFeber,ed., „John Quincy Adams and American Continental Empire”, Chicago,Times Books,1965, p. 45

80 Henry Kissinger – „Are nevoie America de o politic\ extern\?”,trad. Andreea N\stase, Ed. Incitatus, 2002, p. 207

81 George Kennan – „American Diplomacy, 1900-1950", Chicago,University of Chicago Press,1951, pag. 96

82 Idem , p. 21983 Henry Kissinger – op. cit., p. 22784 Care ar fi înl\turat doar prin g\sirea, de c\tre liderul american, a

combina]iei potrivite între securitatea colectiv\ [i problemele impuse debalan]a de putere, la nivel global [i regional (cf. Alan K. Henrikson –„Collective Security, the Balance of Power and American Leadership”, în„Mapping the Unknown. Towards a New World Order”, The Yearbook ofSwedish Institute of International Affairs, 1992 – 1993: ed. by LilyaBabic, Bo Huldt; Hurst and Co., London, 1993, pp. 77-79.

85 Kent Butts – „National Security, the Environment and DOD”, p. 22;cf. defini]iei lui Marc Levy, securitatea na]ional\ este „o situa]ie în careunele dintre cele mai importante valori ale unei na]iuni sunt drasticdegradate de o ac]iune extern\” (f\r\ a se specifica dac\ aceasta implic\ ointen]ie ostil\ sau nu – consider\ Gareth Porter – „Definning NationalSecurity”, p. 61. De asemenea, în „Enviromental Change and SecurityProject”, Report, The Woodrow Wilson Center, Spring 1996, issue 2.

86 Ceea ce se converte[te într-un soi de misiune civilizatoare neo-imperialist\ a SUA fa]\ de alte p\r]i ale lumii ce trebuie s\ î[i însu[easc\valorile occidentale ca garan]ie a stabilit\]ii globale- a sistemului he-gemonic. Unii autori recunosc aceast\ stare de lucruri atunci când sus]inavantajele strategiei exportului de democra]ie în str\in\tate de c\tre SUA:


141

„precisely because the future of democracy is not assured in much of theworld and because its survival is in American interest, the United States,in collaboration with its democratic allies, must work hard helping nascentdemocracies through their phase of greatest fragility. In many of thosecountries, US support is indispensable to the continuation of demo-cracy”. Cf. Strobe Talbott – „Democracy and National Interest”, în Fo-reign Affairs, Nov. Dec. 1996, vol. 75, nr. 6. pp. 57-58. Dup\ cum seobserv\, ideea exportului de democra]ie prive[te doar acele ]\ri care suntdemocra]ii emergente, deci, în care procesul democratic este deja început,din ini]iativa local\, la care hegemonul doar contribuie pentru continuarea[i consolidarea sa. Deci, de la aceast\ concep]ie, implicit sunt exclusestatele în care înc\ sunt regimuri autoritare, sau republici islamice în carecondi]iile democratice de tip occidental nu sunt reunite [i în care strategiaexportului de democra]ie ar fi compromis\. O idee similar\, în sensul c\este mai potrivit pentru Occident s\ î[i apere valorile în cadrul unororganiza]ii interna]ionale de tipul NATO – ceea ce duce cu gândul la oconcep]ie de ap\rare defensiv\, deoarece NATO este o alian]\ militar\tipic\ – [i militar\ – este exprimat\ în articolul lui Samuel Huntington -„The West: Unique , not Universal”, în Foreign Affairs, op.cit., pp. 45-46.~n aceast\ concep]ie, principala responsabilitate a liderilor vestici este dea nu încerca s\ dea o nou\ form\ altor civiliza]ii conform imaginii Ves-tului, ceea ce este deasupra posibilit\]ilor lor ci s\ conserve [i s\ re-`nnoiasc\ for]a calitativ\ unic\ a civiliza]iei vestice, inclusiv prin a-doptarea unei politici atlanticiste de cooperare strâns\ cu Europa.

87 Totu[i, unii autori insist\ asupra factorului inegalit\]ii în reparti]iaresurselor [i în ceea ce prive[te standardele de via]\ din diferitele p\r]i alelumii, pentru explicarea ardorii, a violen]ei [i a gradului de periculozitatece caracterizeaz\ terorismul contemporan, la fel ca [i existen]a statelore[uate, „în care autorit\]ile statale nu mai pot controla fac]iunile” rebelede pe teritoriul lor [i în care exist\ un colaps guvernamental. A se vedeaMihail Popescu „Terorismul- Amenin]area secolului”, în Impact Strategic,nr.2/2004, 11, p. 11.

88 Umut Uzer – „The Importance of the Jewish on American ForeignPolicy in the Middle East”, „Perceptions”, Journal of International Affairs,vol. VI, nr. 4 / 2001 – 2002, p. 124.

NOTE


142


89 {i totu[i, nu trebuie uitate r\d\cinile acestei concep]ii, anume ideeac\ democra]iile liberale au învins în r\zboiul rece [i sunt capabile deci, s\re-formeze lumea conform valorilor lor, intereselor [i riscurilor de se-curitate ale acestora; o epoc\ a ideologiei interven]ionismului militar [i asuperiorit\]ii civiliza]iei vestice în 1990, care a fost [i o expresie acercurilor americane neo-conservatoare. Atitudinea a fost asemuit\ cu unimperialism liberal care a urmat sfâr[itului liberal al istoriei profe]ite deFukuyama. În acest caz, paradigma lui Huntington, a conflictului întreciviliza]ii st\ la baza ideii lui Robert Kagan: for]a militar\ este unica baz\pentru influen]a global\, ceea ce înseamn\ o baz\ justificativ\ nou\,specific\ etapei imperiale. A se vedea Robert Kagan – „Power andWeakness. Why the United States and the Europe See the World Di-fferently”, în Policy Review, The Hoover Institution, June/July 2002. Deasemenea, Robert Kagan – „Of Paradise and Power. Europe and Americaand Europe in the New World Order”, Alfred Knopf, NY, 2003, citat înEric Remacle –„Transatlantic Security Governance and the Iraqi Crisis”,Studia Diplomatica, vol. LVII, no.1/2004, pp. 144-145.

90 Ceea ce vine în contradic]ie cu afirma]iile potrivit c\rora a[tept\rilemari fa]\ de statele dezvoltate sunt legate de diminuarea resurselor dis-ponibile pentru interven]ie efectiv\, de o lips\ de viziune despre strategiacare ar fi potrivit\, de o lips\ de percepere a implica]iilor de securitaterelative la pr\pastia crescut\ între statele centrale [i cele periferice. A sevedea Matteo M. Stocchetti - „Military Intervention and National So-verignty in Western Europe”, în The International Spectator, vol. XXXI,nr. 3, July- September 1996, p. 77, cit=ndu-l pe B. Buzan – „New Patternsof Global Security in the Twenty-First Century”, International Affairs ,vol. 67, nr.3 1991, pp. 432-451.

91 Îns\ art.51/Carta ONU care recunoa[te un inerent drept la auto-ap\rare statului confruntat cu un atac armat, nu permite extrapol\riunilaterale în sensul r\sturn\rilor de regim precum în cazul Irakului, nicinu legitimeaza utilizarea for]ei împotriva statelor neprietenoase pentru ale refuza accesul la sistemele de înarmare deja desf\[urate de alte statesuverane. Doctrina Bush, în ceea ce prive[te ac]iunea unilateral\, nu poatefi în]eleas\ ca fiind prev\zut\ de art. 51/Carta ONU, deoarece provoac\egalitatea formal\ a statelor, baza întregului sistem al ONU, recunoscând


143

anumitor state dreptul de a ac]iona în propria lor ap\rare în orice mo-dalitate [i cu orice mijloc, în timp ce altor state acest drept nu le esterecunoscut. Cf. Tom Farer – „The Bush Doctrine and the UN CharterFrame”, in The International Spectator, 3/2002, pp. 91-93.

92 Sl\birea cooper\rii din interiorul „Triadei Strategice” (SUA/Japonia/Europa Vestic\) duce la o sl\bire a leg\turilor economiei interna]ionale [ila o atrofiere a cooper\rii politice – premise ale instaur\rii unipolarismuluiamerican, care se confund\ cu globalizarea; cf. Paolo Guerriei – „TheShock of 11 September and the Doha Development Round”, pp. 5-6,„International Spectator”, vol. XXXVII, nr. 1/ 2002.

93 Axat pe ideea unei Americi nu ca „jandarm global” ci de „[erif”(care s\ colaboreze cu al]ii), aplicând ordinea într-o lume a haosului (cf.Richard N. Haas – „The Reluctant Sheriff: the United States after theCold War”, Washington D.C., Council of Foreign Relations Press, 1997),în „Book Review”, „International Affairs”; vol. 73, nr. 4/1997.

94 O viziune diferit\ fa]\ de rolul preeminent oferit ONU în cadrulcooper\rii pe planul opera]iunilor multilaterale de securitate; cf. MichaelMihalka – „Cooperative Security: from theory to practice”, the MarshallCenter Papers, no. 3, 2001, pp. 46-47.

95 Dac\ în 1997, cea de a patra reuniune la nivel înalt sino-rus\ adoptala Moscova o „Declara]ie comun\ asupra multipolariz\rii lumii [i a sta-bilirii unei noi ordini mondiale”, dup\ r\zboiul din Irak (2003) încercareade revenire la multipolarism s-a soldat cu un e[ec, inclusiv la nivelconven]ional; a se vedea Gilbert Achcar – „Noul r\zboi rece. Lumea dup\Kosovo”, Ed. Corint, trad. Elisabeta Popescu, Bucure[ti, 2002, p. 55.

96 Trebuie s\ se fac\ o distinc]ie, în concep]ia lui Anthony Lake,consilier al pre[edintelui Clinton pentru afaceri de securitate na]ional\,(care în discursul s\u din 21 sept. 2003 la Universitatea Johns Hopkins aenun]at liniile teoriei sale de „l\rgire”), între nucleul statelor cu regimpolitic democratic, ce trebuie ap\rate – SUA, Canada, Japonia, Europa;noile democra]ii ce trebuie consolidate – America Latin\, zona fosteiURSS; statele ostile democra]iei, care trebuie descurajate – Iran, Irak,Cuba- a le izola diplomatic, militar, economic [i tehnic; [i regiunile s\racede pe glob în care democra]ia trebuie implantat\ prin ajutor umanitar. Deasemenea, `n concep]ia autorului sus-citat trebuie f\cut\ distinc]ia între

NOTE


144


statul nedemocratic, tiranic, irakian; statul escroc - rogue state - [i statule[uat - failed state - precum cel somalian, r\zboinic, „generator de foa-mete”. Iran, Irak, Cuba servesc, în aceast\ teorie, drept ostatici pe-depsibili, substitute ale unei zone intermediare prea mari pentru a fivizat\ direct. Ac]iunea unilateral\ a SUA este preconizat\, în acest context,a fi purtat\ în zonele barbare, despotice sau de tranzi]ie [i este de preferatmultilateralismului ONU.

Acest unilateralism global a fost de altfel, exprimat în discursul pre-[edintelui Bill Clinton la ONU, în 27 septembrie 1993. Cf. Alain Joxe-„Représentation des aliances dans la nouvelle stratégie américaine”, înPolitique Etrangère, 1997, Institut Français des Relations Internationales,nr. 2, p. 329. Unilateralismul global nu se aplic\ deci, democra]iilor a-vansate sau Nordului securizat ci este menit s\ conduc\ la un export dedemocra]ie în regiunile barbare, ceea ce are o conota]ie tipic imperial\.

97 Ca expresie a militarismului ideii de „imperiu american”, întemeiatpe „exportul de democra]ie” (inclusiv în Irak/2003), pe universalismuldrepturilor omului, pe civiliza]ionism (a se vedea pe larg, Eric Hobsbawm– „Guerre et histoire – Où va l’Empire americain?”, „Le Monde Di-plomatique”, 20 Juin 2003, p. 21.

98 A se vedea Tom Farer - „The Bush Doctrine and the UN CharterFrame”, în International Spectator, 3/2002, pp. 92-93.

99 Din aceast\ cauz\, unii autori recomand\ o reafirmare a cooper\riitradi]ionale între Europa de vest [i SUA, prin formarea unei regiunidistincte, bazate pe o identitate comun\ dar [i pe un pact între UE [iAmerica, bazat pe obliga]ii reciproce în materie de securitate [i pe inter-dependen]\ economic\, dup\ modelul în care a fost rezolvat\ în cadrulUE rivalitatea Franco-German\, în acela[i timp, un pact în care s\ fiesporit\ cooperarea între UE [i America în cadrul institu]iilor regionale [imultilaterale. A se vedea interesantul articol al lui G. John Ikenberry -„Strenghtening the Atlantic Political Order”, în The International Spec-tator, vol. XXXV, nr. 3, July- September 2000, pp. 66-67. De asemenea,unii autori remarc\ existen]a unei confrunt\ri asimetrice la diferite nivelecare favorizeaz\ fenomenul omogeniz\rii hegemonice dar care nu elimin\tendin]ele de opozi]ie, astfel încât, dac\ SUA vor avea un moment desl\biciune, EU [i al]i actori vor profita de aceasta. A se vedea Constantin


145

Hlihor, Drago[ N\cu]\ - „The Iraq War and the World Security Archi-tecture”, în Euro-Atlantic Studies, nr. 6/2003, p. 117. Aceste dou\ proiectepolitice cu voca]ie civiliza]ional\, American [i European se vor confruntaîn viitor, îns\ consider\m c\ este în acest caz inf\]i[at\ viziunea uneiopozi]ii structurale [i axiologice decât una de moment, reprezentat\ detensiuni dep\[ibile între partenerii blocului occidental.

100 Sl\birea leg\turii transatlantice a fost reflectat\ [i în cazurile Bosnia[i Kosovo, în care rolul crescut al prezen]ei americane în solu]ionareaconflictelor a fost interpretat ca o reluare a tendin]ei imperiale a SUAdemonstrate pe parcursul R\zboiului Rece, perioada în care SUA a ac-]ionat ca un soi de „Imperiu Roman binevoitor”. Cf. David P. Calleo-„The US Post-Imperial Presidency and Transatlantic Relations”, în TheInternational Spectator , vol. XXV, no.3 , July- September 2000, p. 69.

101 În sens contrar, anume c\ amenin]area terorismului global a de-clan[at o mai mare solidaritate între democra]iile occidentale, exprimareaideii c\ terorismul nu poate fi învins decât prin solidaritate [i ac]iune afost exprimat\ [i în cadrul summitului Consiliului European din 25-26martie 2004; în cadrul summitului UE –Canada de la Ottawa din 18martie 2004, cât [i în declara]ia Consiliului European de la Bruxelles din26 martie 2004.

102 Ca o atitudine specific\ ordinii unipolare, în care hegemonul îm-parte recompense [i sanc]ioneaz\ statele rebele; este o transformare amomentului unipolar în era unipolar\, doctrina noului unilateralism,formulat de C. Krauthammer, prin conservarea, extinderea, consolidareapozi]iei de putere a SUA c=t [i prin maximizarea obiectivelor de politic\extern\, prin cre[terea capacit\]ii SUA de a preveni ca al]i actori s\achizi]ioneze puterea necesar\ pentru a se opune efectiv intereselor sale.O viitoare politic\ extern\ american\ pentru anii 2020 se preconizeaz\ afi bazat\ pe exercitarea neconstrâns\ a puterii, pe o nelimitat\ libertate deac]iune [i pe negarea constrângerilor poten]iale impuse de institu]iile [itratatele interna]ionale. Aripa neo-conservatoare, reprezentat\ de RobertKagan, C. Krauthammer, W. Kristol, J. Ikenberry sus]ine ideea prezerv\riihegemoniei globale americane prin proclamarea puterii militare ca prin-cipal instrument de maximizare a intereselor na]ionale de securitate. Cf.Vasile Nazare - „Axiomele rela]iilor de putere în via]a interna]ional\”, înGeopolitica, anul III, nr. 11/ 1/2005, p. 47.

NOTE


146


103 „Rusia va facilita formarea unei ideologii de stabilire a unei lumimultipolare, în care s\ joace un rol de mare putere”; totodat\, viziuneaRusiei despre viitoarea structur\ a sistemului interna]ional va fi una careconsider\ for]a militar\ [i coerci]ia drept aspecte substan]iale ale re-la]iilor interna]ionale. Cf. „Conceptul de Securitate Na]ional\ al Rusiei”,Aprobat prin Decret Preziden]ial al Federa]iei Ruse, la 10 ianuarie 2000,în Geroge Marshall European Center for Security Studies; Alexei Arbatov- „The Transformation of Russian Military Doctrine: Lessons Learnedfrom Kosovo and Chechnya”, The Marshall Center Papers, no. 2, 20June 2000, p. 43.

Partea a doua

104 Unii autori afirm\ c\, în aceast\ etap\ imperial\ a SUA, pre]ulpentru hegemonia global\ nu mai poate fi descris ca o povar\ fiscal\;pentru aproape 250 bilioane $ pe an – în 1996 – SUA beneficiaz\ (ceeace este un termen specific imperial, o recompensare a pozi]iei hege-monice [i nu o responsabilizare a hegemonului, nicidecum o povar\ -ceea ce ar sugera o situa]ie politic\ [i militar\ care nu este impus\ dehegemon [i nu se afl\ sub controlul s\u, în care acesta este obligat prinîns\[i natura unipolarismului, în lips\ de alte puteri capabile s\ fac\ acestlucru, s\ asigure securitatea întregului sistem) - de pozi]ia dominant\miliar\ global\ care combin\ puterea transoceanic\ a Pax Britannica cuputerea militar\ a Imperiului Roman la apogeu, ceea ce cost\ mai pu]indecât 4 procente din PNB-ul american. Cf. Martin Walker – „The NewAmerican Hegemony”, în World Policy Journal, vol. XIII, nr. 2, Summer1996, p. 21.

105 Dac\ adopt\m perspectiva teoretic\ a unui sistem interna]ional încare statul dispare, a unei lumi haotice private de actori politici de re-ferin]\; post-statalitate, în m\sura în care nu doar c\ statul este dep\[it caun concept politic specific unei anumite epoci istorice, în m\sura în carealte concepte de guvernare încep s\ se impun\, îns\ [i în sensul ridic\riiunor actori noi, care nu împrumut\ pentru a-[i dobândi legitimitate peplan interna]ional, valorile sau strategiile statale, ci care stabilesc un alttip de rela]ii definind lumea multi-centrat\ a lui Rosenau sau subordonateunei autorit\]i globale, din perspectiva kantian\. A se vedea Pierre Ver-


147

cauteren – „Quelle place pour l’Etat dans les theories des relations inter-nationales?”, în Studia Diplomatica, vol. LII, nr. 1-2/ 1999, „Les theoriesdes rélations internationales à l’epreuve de l’après-guerre froide: défistheoriques pluriels”, sous la direction de Claude Roosens, Mario Telo,Pierre Vercauteren, Institut Royal des Rélations Internationales, p. 37

106 James Rosenau consider\ c\ exist\ dou\ lumi paralele, dar [i în-trep\trunse: „state centric and multi centric worlds”, fiecare cu logici deorganizare [i de func]ionare specifice.

Lumea centrat\ pe noii actori non-statali coexist\ cu lumea axat\ înjurul conceptului de stat [i al rela]iilor specifice de putere pe care le-acreat de-a lungul timpului statul [i care îi sunt specifice. A se vedea JamesN. Rosenau - „A Transformed Observer in a Transforming World”, pre-zentat în cursul unui seminar din 26 februarie 1999 de UCL, ULB [iFUCaM la Mons, pe tema „Theories of International Relations after theCold War: Plural Theoretical Challenges”, citat în articolul lui PierreVercauteren – „Quelle place pour l’Etat dans les theories des rélationsinternationales?”, în Studia Diplomatica, vol. LII, nr. 1-2/ 1999, „Lestheories des rélations internationales à l’epreuve de l’après – guerrefroide: défis theoriques pluriels”, sous la direction de Claude Roosens,Mario Telo, Pierre Vercauteren, Institut Royal des Rélations Interna-tionales, pp. 16-17.

107 Unii autori consider\ c\, prin producerea unei muta]ii în ceea ceprive[te a[a –numita «techné» militar\, se poate vorbi despre deposedareatreptat\ a autorit\]ii centrale de monopolul utiliz\rii violente a for]ei,odat\ cu apari]ia unor grupuri etnico-politice disputându-[i puterea înînfrunt\ri tot mai fluide în care frontierele oficiale nu mai au aceea[iputere separatoare de alt\dat\. Concluzia autorului se înscrie în [coaladeclinist\, proclamând sfâr[itul statului–na]iune în forma în care îl cu-noa[tem de la revolu]iile din 1776 [i 1789. A se vedea Roger D. Masters-«Entre le meilleur des mondes et la fin de l’Etat – nation», în Futuribles,février 1998, no.228, pp. 59-60.

108 Unii autori îns\ avertizeaz\ c\ ideea conform c\reia globalizareaeste responsabil\ pentru cele mai multe probleme ale lumii de natur\politic\, economic\, este fie exagerat\, fie falsificat\, deoarece exist\ al]ifactori, precum dezvoltarea tehnologic\ sau politicile na]ionale impru-

NOTE


148


dente care, fiind mai importante decât globalizarea, au cauzat multe dintreproblemele de care este ]inut\ responsabil\ aceasta. Desigur, este o con-cep]ie extins\ asupra globaliz\rii, care aici nu se define[te ca fiind exclusivde natur\ economic\, îns\ ca fiind perceput\ în principal prin prismadimensiunii economice. A se vedea Robert Gilpin - „Globalization, Na-tion - States, Transnational Corporations, International Organizations,and International Governance: The Dynamics of the New InternationalEconomy”, în Studia Diplomatica, nr. 1/2004, vol. LVII, p. 11.

109 A[a cum propunea abordarea realist\, ce considera statul ca findactorul major al rela]iilor interna]ionale, comportamentul s\u fiind marcatde o lupt\ f\r\ sfâr[it cu alte state având ca scop satisfacerea interesuluina]ional, statul considerând sfera de securitate ca fiind cea prioritar\ înrela]iile interna]ionale. Este îns\ doar una din teoriile ce [i-au propus s\dezbat\ problema situ\rii statului în planul international [i s\-i justificetipul de comportament precum [i tiparul de ordine interna]ional\ pe careîl construie[te. A se vedea Pierre Vercauteren-op. cit., p. 19.

110 De altfel, în cadrul curentului liberal institu]ionalizat, este subliniat\importan]a organiza]iilor interna]ionale, ele favorizând cooperarea întrestate f\r\ a avea capacitatea sau puterea de a le constrânge s\ ac]ionezecontra interesului lor. A se vedea Robert O. Keohane, Joseph S. Nye –„Power and Interdependence. World Politics in Transition”: Little, Brownand Company, Toronto, Canada, 1977, p. 240. De asemenea, Pierre Ver-cauteren - op. cit., pp. 20-21.

111 Mary Kaldor – „R\zboaie vechi [i noi. Violen]a organizat\ în epocaglobal\”, trad. Mihnea Columbeanu, Ed. Antet, s.a., s. l., pp. 9-19. A-utoarea consider\ c\ epoca globaliz\rii este caracterizat\ de o proliferarea noilor r\zboaie, denumite [i conflicte de joas\ intensitate, implicândmiriarde de conexuni transfrontaliere, r\zboaie privatizate sau neoficiale,numite [i postmoderne, care includ ca participan]i, nu doar mercenariisau trupele specializate ci [i reporterii interna]ionali, consilierii militari,voluntarii din diaspora, agen]iile interna]ionale, trupe de men]inere ap\cii, organiza]ii non-guvernamentale. Aceste r\zboaie au crescut în con-textul sl\birii capacit\]ii statelor de a p\stra monopolul for]ei legitime, dea folosi unilateral for]a împotriva altor state. Interesant este faptul c\autoarea este de p\rere c\ asist\m la un proces derivat din globalizare, la


149

o integrare militar\ global\, creat\ de alian]ele militare, de produc]ia [icomer]ul interna]ional cu armament, de diversele forme de cooperare [ischimburi militare, de acordurile de control al armelor, de evolu]ia nor-melor interna]ionale. {coala declinist\ insist\ pe aceast\ viziune cu in-flexiuni apocaliptice, a unei lumi care nu mai este dominat\ de state, încare nu mai ne confrunt\m cu r\zboaie interstatale ci cu un soi de trans-na]ionalizare a conflictelor, pe care statul nu le mai st\pâne[te, nu le maideclan[eaz\ [i nu le poate pune cap\t de unul singur sau dup\ legileinterna]ionale deja devenite clasice.

În alt\ accep]iune, globalizarea reformuleaz\ rolul statului, nu îl faces\ dispar\; statul î[i p\streaz\ func]ia de protec]ie a teritoriului care îns\trebuie s\ perturbe cât mai pu]in posibil inser]ia statului în circuitelemondiale economice. A se vedea Philippe Moreau Defarges – «La mon-dialisation», PUF, 2004, pp. 52-54. Este o viziune moderat\, care îns\ nuscute[te statul de a asista la apari]ia noilor tipuri de r\zboaie, în cazulc\rora exercitarea func]iei sale tradi]ionale de protec]ie devine insu-ficient\.

112 Dup\ unii autori, termenul de machiavelism este în]eles ca o con-cep]ie a filozofului politic Niccolo Machiavelli -1459-1527 expus\ subforma unor îndrum\ri practice în lucrarea sa „Princepele”/1532 ca fiindprima oper\ de [tiin]\ politic\ în epoca modern\. În aceast\ lucrare,Machiavelli descrie c\ile prin care poate fi luat\, p\strat\ [i folosit\puterea; opereaz\ disocierea între teologie [i politic\; recomand\ folosireagândirii politice în termenii lumii reale, cu evitarea recurgerii la prin-cipiile transcendentale; de asemenea, a r\mas celebru pentru recoman-darea la adresa principilor de a folosi orice mijloc pentru a realiza un scoppolitic. A se vedea Sergiu Tama[ - „Dic]ionar politic. Institu]iile de-mocra]iei [i cultura civic\”; Ed. Academiei Romane, Bucure[ti, 1993, p.157.

113 În condi]iile expansiunii fenomenului urbaniz\rii, în care o o mi-noritate este susceptibil\ a furniza sprijin logistic pentru ac]iuni sub-sversive, o nou\ form\ de subversiune se creaz\, terorismul interna]ional,începând cu a doua jum\tate a anilor 60. În anumite state, terorismul ducela apari]ia unor grup\ri revolu]ionare înarmate minoritare, unele devenitegherile urbane; în statele dezvoltate [i industrializate, luptele mi[c\rilor

NOTE


150


separatiste nu iau, în absen]a ]\r\nimii, forma gherilelor clasice ci agherilei urbane. Unii autori enun]\ o distinc]ie între func]ia gherilelorurbane [i cea a terorismului interna]ional, care este comandat din exterior[i serve[te intereselor ]\rilor care nu au suficiente for]e armate pentru arisca un conflict deschis cu ]\rile industrializate.

A se vedea Paul Claval - «Geopolitic\ [i geostrategie. Gândirea po-litic\, spa]iul [i teritoriul în secolul al XX-lea», Ed. Corint, Bucuresti,2001, pp. 148 - 149. Al]i autori remarc\ faptul c\, la orizontul anilor 2015nu se ridic\ nici o probabilitate de conflict între state, riscurile venind dinpartea actorilor non- statali, de cele mai diverse tipuri, de la organiza]iipolitice la re]ele de terorism; mai mult, terorismul este definit ca fiindprin esen]\ forma de violen]\ folosit\ împotriva statelor occidentale caresubliniaz\ nu vulnerabilitatea acestora ci puterea lor, devreme ce nu pot filovite altfel; terorismul este privit, din aceast\ perspectiv\, ca un pre]foarte modest pe care Occidentul îl pl\te[te pentru hegemonia sa. A sevedea Gérard Chaliand - «Conflicte [i amenin]\ri în zorii mileniului trei»,în Beaumarchais Center for International Research, „Puteri [i influen]e”,Coord. Arnaud Blin, Gérard Chaliand, François Géré, trad. Narcisa {er-banescu, Ed. Corint, Bucure[ti, 2001, pp. 23-26.

114 În sensul clasic, ne-r\st\lmacit de interpret\rile exagerate [i dis-torsionante, machiavelismul este definit ca o concep]ie politic\ plasândbinele patriei deasupra binelui individual, scopul urm\rit fiind unul pro-gresist, de f\urire a unit\]ii Italiei, de ap\rare [i de asigurare a m\re]ieipatriei. Acest sens originar atribuit lui Machiavelli este ulterior deplasatspre în]elegerea unei atitudini politice lipsite de scrupule, pentru atingereascopului politic urm\rit. A se vedea defini]ia machiavelismului în „MicaEnciclopedie de Politologie”, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti,1977, p. 275. O alt\ defini]ie a machiavelismului remarc\ subordonareasistemului politic de guvernare preconizat de Machiavelli, idealului decreare a statului na]ional, considerat superior statului feudal, apreciind c\în politic\ dicteaz\ interesele [i for]a; machiavelismul clasic pune de fapt,bazele unei politici laice asupra statului; ulterior, termenul a fost folositpentru a exprima o politic\ lipsit\ de scrupule. A se vedea „Dic]ionar Politic”, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1975, p. 337. În scopul sus-]inerii idealului form\rii în Italia a statului na]ional unitar sub egidamonarhiei absolute, doctrina lui Machiavelli autoriza folosirea oric\rui


151

scop, inclusiv a violen]ei, în[el\ciunii [i crimei, înl\turând considerentelemorale [i religioase de la baza politicii.

A se vedea „Dic]ionar Enciclopedic Rom=n”, Academia RSR, vol.III,Ed. Politic\, Bucure[ti, 1965, p. 191. Un sens figurativ al termenului demachiavelism, în]eles ca o comportare lipsit\ de onoare [i de scrupule, îlg\sim [i în „Mic Dic]ionar Enciclopedic”, Ed. Enciclopedic\ Rom=n\,Bucure[ti, 1972, p. 552. Scopurile primordiale ale principilor, dup\ Ma-chiavelli - folosind primul sens al termenului de machiavelism, acela deconcep]ie politic\ a gânditorului florentin -, sunt sus]inerea guvernului,dobândirea de glorie, onoare [i bog\]ie pentru conduc\tori [i poporul lor;este folosit conceptul de „virtu”, de [ans\, în]eles ca o for]\ cu care un stattrebuie s\ se alieze ca s\ ajung\ la m\re]ie. Principii [i cet\]enii, în cazulrepublicilor, trebuie s\ fac\ tot ceea ce este necesar pentru a-[i p\stralibertatea [i a câ[tiga glorie în numele statului. O alt\ conota]ie a ter-menului porne[te de la ideea c\ într-o lume rea, denaturat\, principeleîn]elept trebuie s\ admit\ c\ nu este întotdeauna prudent s\ ac]ionezi înconcordan]\ cu maximele conven]ionale ale moralit\]ii private; doar ne-cesitatea poate dicta ac]iunile unui principe. Cf. „Dic]ionar Oxford dePolitic\”, coord. Iain McLean, trad. Leonard Gavriliu, Univers Encic-lopedic, Bucure[ti, 2001, pp. 263-264.

115 Alain Joxe – „Imperiul haosului”, trad. Angela Jipescu, Ed. Corint,2003, pp. 11-21; 91.

116 Termenul de neo-medievalism a fost folosit pentru prima dat\ deHedley Bull [i în]eles ca o dispari]ie general\ a a statelor, înlocuite nude o autoritate mondial\ ci de un sistem de re]ele [i organiza]ii, de actorinon-statali de tip modern [i laic echivalente cu sistemul medieval alcre[tinat\]ii occidentale, în care nici un stat sau conducator nu era suveranîn sensul de a-[i exercita suprema]ia asupra unui anumit teritoriu; fiecaretrebuia s\ împart\ autoritatea cu vasalii, cu Papa [i cu Împ\ratul SfântuluiImperiu Roman; un sistem de loialit\]i multiple [i de autorit\]i trans-na]ionale, în care conceptul de suveranitate înceteaz\ s\ se aplice. Aceast\concep]ie a fost folosit\ [i în contextul globaliz\rii, pentru a propune unsistem alternativ celui statal, de reorganizare a loialit\]ilor în jurul maimultor actori care încep s\ î[i fac\ manifestat\ prezen]a la nivel infra-statal, transna]ional sau suprana]ional. Cf. Hedley Bull - „The Anarchical

NOTE


152


Society. A Study of Order in World Politics”, MacMillan Press, 1977, pp.254-255; 264-265. A se vedea, de asemenea, Robert Gilpin - „Glo-balisation, Nation-States, Transnational Corporations, International Or-ganisations, and International Governance: The Dynamics of the NewInternational Economy”, în Studia Diplomatica, „Globalization: WhoGoverns?”, vol. LVII, nr/1/2004, p. 23. Conform acestui curent politic deopinie, neo-medievalismul porne[te de la premisa c\ lumea globaliz\rii secaracterizeaz\ prin sfâr[itul suveranit\]ii na]ionale sub impactul for]elortransna]ionale de tip economic, al dezvolt\rilor tehnologice - computer,avans în transporturi, tehnologia informa]iilor. Guvernele au pierdut mo-nopolul asupra informa]iilor în epoca internetului [i pot fi cu succesconcurate de actori non-statali; o lume în care schimb\rile erodeaz\ or-ganiza]iile de tip ierarhic, o lume care distruge structurile de puterecentralizate, iar ordinea ierarhic\ a statelor na]iune este înlocuit\ dere]elele orizontale formate din state, organiza]ii non-guvernamentale [iinstitu]ii interna]ionale.

117 Benjamin R. Barber- „Jihad versus McWorld. Modul in care glo-balizarea si tribalismul remodeleaz\ lumea”, trad. Mihnea Columbeanu,Ed. Incitatus, Bucure[ti, 2002, pp. 209-214.

118 Statele Unite constituie ast\zi singura putere capabil\ s\ intervin\oricând, oriunde dore[te. Totu[i, sunt de p\rere unii autori, SUA nu potac]iona singure f\r\ a risca s\ vad\ constituindu-se împotriva lor o lig\a nemul]umi]ilor. A se vedea Paul Claval – „Geopolitic\ [i geostrategie.Gândirea politic\ , spa]iul [i teritoriul în secolul al XX-lea“, trad. ElisabetaMaria Popescu, Ed. Corint, Bucuresti, 2001, pp. 194-195. Acest lucru î[imen]ine valabilitatea nu doar în perioada imediat urm\toare R\zboiuluiRece ci [i în perioada de dup\ r\zboiul din Irak, în condi]iile acutiz\riiacestui conflict, al transform\rii sale în ac]iuni de combatere a unor luptede gheril\ cu pronun]at caracter urban.

119 De[i acest lucru nu este posibil, întrucât, în teorie trebuie s\ existecel pu]in trei sau patru puteri de t\rie egal\, care s\ se limiteze reciproc,care s\ se echilibreze ca influen]\ [i domina]ie [i care s\ impiedice pe unadin ele s\ devin\ hegemonic\. A se vedea „Mica Enciclopedie de Po-litologie”, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1977, pp. 155-156.Or, în condi]iile politice ale începutului sec. XX, nu se pune problema de


153

utilizare a unui astfel de model, întrucât nu exist\ înc\ puteri egale cuSUA, r\mas\ unic\ superputere în urma R\zboiului Rece. Nu se poateasimila o inten]ie politic\ de creare a unui model politic de organizare alumii cu ceea ce demonstreaz\ realitatea; tendin]a de a reînvia multi-polarismul la începutul sec. XXI este una utopic\, în condi]iile în carenici o putere nu se poate apropia, în mod simultan, pe toate planurile, denivelul de dezvoltare [i de putere al SUA.

120 United Nations Security Council Resolution 1378/14 November2001, în Nicolae Ecobescu, Nicolae Micu, Ioan Voicu – „Fighting Ter-rorism”, XXI-st Century International Law. Basic Texts Selected andSystematized, Romanian Institute of International Studies „Nicolae Ti-tulescu”, Bucharest, 2003, pp. 319-320.

121 În cazul acesta, autoritatea hegemonului este puternic afectat\, însensul în care definim autoritatea ca fiind capacitatea de a face s\ creasc\posibilitatea pentru SUA de a ob]ine din partea membrilor comunit\]ilorinterna]ionale respectul sau ascultarea fa]\ de ac]iunea sa sau de m\surileluate.

Autoritatea mai implic\ de altfel, dreptul de a comanda, dar [i con-sensul unei p\r]i a membrilor grupului care recunosc legitimitateahot\rârilor sale prin referire la regulile de atribuire a puterii. Autoritatease distinge de putere pentru c\ nu presupune [i rela]iile de dominare –subordonare, adic\ folosirea violen]ei, ci o supunere liber-consim]it\. Ase vedea Mica Enciclopedie de Politologie, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclo-pedic\, Bucure[ti, 1977, p. 45.

NOTE


154


Bibliografie

Walter S. Jones – „The Logic of International Relations“, Harper Collins Pu-blishers, 1991

M. Margaret Ball, Hugh B. Killough – „International Relations”, The RonaldPress Company, NY, 1956

Dic]ionar Oxford de Politic\, coord. Iain McLean, trad. Leonard Gavriliu, Ed.Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 2001

Benjamin R. Barber – „R\zboiul Sfânt contra Globaliz\rii. Modul in care glo-balizarea si tribalismul remodeleaz\ lumea“, Ed. Incitatus, trad. MihneaColumbeanu, Bucuresti, 2002

Robert Keohane – „Cooperation and International Regime“ in „After Hege-mony: Cooperation and Discount in the World Political Economy“,Princeton University Press, Princeton,1984

John K. Cooley – „Unholy Wars: America, Afghanistan and International Ter-rorism“ , London, Pluto Press, 1999

Zaiki Laidi – „Introduction: Imagining the Post-Cold War Era“, Zaiki Laidi ed.– „Power and Purpose after the Cold War”, Oxford, Berk Publications,1994

Kenneth Booth – „Security and Emancipation“, Review of International Studies,vol. 17/1991

Helga Haftendorn – „The Security Puzzle: Theory - Building and Discipline –Building in International Security“, International Studies Quarterly, vol.36, 1992

Barry Buzan – „Peoples, States and Fear: An Agenda from International Studiesin Post- Cold War Era“, NY, Harvester Wheatsheaf, 1991

Michael Klare, Daniel Thomas, eds. – „World Security: Challenges for a NewCentury“, NY, St. Martin’s Press, 1994

Pierre Vercauteren – „Quelle place pour l’Etat dans la théorie des rélationsinternationales?“, in Studia Diplomatica, vol.LII, nr.1-2/1999, „Les thé-ories des rélations internationales à l’epreuve de l’après guerre froide:défis théoriques pluriels“, sous la direction de Claude Roosens, MarioTelo, Pierre Vercauteren, Institut Royal des Rélations Internationales

James N. Rosenau – „A Transformed Observer in a Transforming World“,seminar prezentat in 26 Febr.1999, la CL, ULB si FUcAM, Mons, „The-


155

ories of International Relations after the Cold War: Plural TheoreticalChallenges“

Roger D. Masters – „Entre le meilleur des mondes et la fin de l’Etat-nation“,Futuribles, Fevrier 1998, no.228

Robert Gilpin – „Globalization, Nation-States, Transnational Corporations,International Organizations, and International Governance: The Dy-namics of the New International Economy“, in Studia Diplomatica, nr.1/2004, vol. LVII

Robert O. Keohane, Joseph S. Nye – „Power and Interdependence. World Politicsin Transition“, Little Brown and Company, Toronto, Canada, 1977

Mary Kaldor – „R\zboaie vechi [i noi. Violen]a organizat\ in epoca global\“,trad. Mihnea Columbeanu, Ed. Antet, s. a., s. l.

Philippe Moreau Defarges – „La mondialization“, PUF, 2004Sergiu T\ma[ – „Dic]ionar politic. Institu]iile democra]iei [i cultura civic\“, Ed.

Academiei Române, Bucure[ti, 1993Paul Claval – „Geopolitic\ si geostrategie. G=ndirea politic\, spa]iul [i teritoriul

`n secolul al XX-lea“, trad. Elisabeta Maria Popescu, Ed. Corint, Bu-cure[ti, 2001

Gérard Chailand – „Conflicte si amenin]\ri in zorii mileniului trei“, Bea-umarchais Center for International Research, „Puteri [i Influen]e“, co-ord. Arnaud Blin, Gérard Chailand, François Géré, trad. Narcisa {er-b\nescu, Ed. Corint, Bucure[ti, 2001

Mic\ Enciclopedie de Politologie, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti,1977

Dic]ionar Politic, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1975Dic]ionar Enciclopedic Român, Academia RSR, vol. III, Ed. Politic\, Bucure[ti,

1965Mic Dic]ionar Enciclopedic, Ed. Enciclopedic\ Român\, Bucure[ti, 1972Graham Evans, Jeffey Newnham – Dic]ionar de rela]ii interna]ionale, trad. Anca

Ionescu, Ed.Universal Dalsi, 2001Ashton Carter, William Perry – „Preventive Defense: A New Strategy for A-

merica”, Brookings Institution Press,Washington,1999Charles Krauthammer – „The Unipolar Moment“, in G. Allison,G.F. Treverson

eds. – „Rethinking America’s Security: Beyond Cold War to New WorldOrder“, NY,1992

Michael Lind – „Pax Atlantica. The Case for Euramerica”, in World PolicyJournal, vol. XIII, nr.1, Spring 1996

Dossier Le Monde – „De Dakar à Djakarta: les musulmans face à la guerre“, 11Decembrie 2001

Robin Luckhan and Gordon White – „Democratization in the South”, Manchesterand NY , Manchester University Press, 1996

Cristian Barna – „International terrorism and transnational organized crime”,in Romanian Journal of International Affairs, vol. X, 1-2/2005, Bu-charest, «International Partnerships in the age of globalization»

BIBLIOGRAFIE


156


Abdel Safty – „The New Storm and Democracy in the Middle East“, in Per-ceptions, Journal of International Affairs, June-August 2002

David Hirst – „Few Arabs Share Bin Laden’s Fundamentalism, but His Militancyon Palestine and Iraq Strikes a Chord that Resonates Widely”, Guardian,9 October 2001

Hedley Bull – „The Anarchical Society. A Study of Order in World Politics”,MacMillan Press, London, 1977

William Langer – „The Diplomacy of Imperialism”, NY, Alfred A. Knopf, TheRonald Press Company, NY, 1956

Nicolae Ecobescu, Nicolae Micu, Ioan Voicu – „Fighting Terrorism”, XXIstCentury International Law, Basic Texts Selected and Systematized, Ro-manian Institute of International Studies «Nicolae Titulescu», Bucharest,2003

Mohammed Elhacmi Hamdi – „Islam and Liberal Democracy: the Limits of theWestern Model”, Journal of Democracy, vol. 7, no. 2/1996

Fazlur Ahmad, ed. – „State, Politics and Islam”, Indianapolis, American TrustPublications, 1986

Amos Perlmutter – „Islam and Democracy are Simple not Compatible“ In-ternational Herald Tribune, 21 Ianuary 1992

Judith Miller – „God Has Ninety Nine Names“, NY, Simon and Schuster, 1996Maryann K. Cusimano – „Beyond Sovereignty; The Rise of Transsovereign

Problems”, in „Beyond Sovereignty: Issues for a Global Agenda”, Bos-ton, NY, Bedford/St.Martin’s, 2000

Ralph A. Hallenbeck, Thomas Molino, Kevin Roller – „Preventive Defence: ANew Framework for US - European Security Cooperation?”, The Centerfor Global Security and Cooperation, Wilton Park, July,1997

Interim Agreement for Peace and Self – Government in Kosovo, „Step by Step:How the US decided to attack and why so fast”, 26 March 1999

Z. Brzezinski – „To Stop the Serbs”, Washington Post, 30 March 1999Kostas Ifantis – „Understanding International Politics after the 11 September

Terrorist Attacks: A Note on the New Security Paradigm”, in Perceptions,Journal of International Security, in David Dewitt, David Haglund, JohnKirton, ed. – „Building a New Global Order: Emerging Trends inInternational Security”, Toronto, Oxford University Press, 1993

John Chipman – „The Military Balance Press Conference”, 18 October 2001James Rosenau – „New Dimensions of Security: The Interaction of Globalization

and Localising Dynamics”, Security Dialogue, vol. 25, no.3, September1994

Caleb Carr – „Terrorism as Warfare. The Lessons of Military History”, inWorld Policy Journal, vol. XIII, nr.4 /Winter 1996-1997

Natalino Ronzitti – „The Report of the United Nations High – Level Panel andthe Use of Force”, in The International Spectator, vol. XI, no. 1, January-March 2005


157

Mihail Popescu – „Terorismul – amenin]area secolului”, `n Impact strategic,nr.2/2004

Ishtiq Ahmad – „Post- War Afghanistan: Rebuilding a Ravaged Nation”, Per-ceptions, Journal of International Affairs, vol. VII, nr.1/March – May

Peter Thompsen – „Post – Taliban Afghanistan and Regional Cooperation inCentral Asia”, Perceptions; Guy - Michel Chauveau/France/Rapporteur/Sub-Committee on Civilian Security and Cooperation, „Security Peacein Kosovo: The Challenges Ahead” /International Secretariat/CivilianAffairs Committee; „Kosovo as a precedent; Towards a Reform of theSecurity Council? International Law and Humanitarian Internvention“

Laurent Morawich – „C\tre un r\zboi asimetric in stil occidental”, in Be-aumarchais Center for International Research, „Puteri [i Influen]e”;Anuar de Geopolitic\ [i de Geostrategie, 2000-2001, trad. Narcisa {er-banescu, Ed. Corint, Bucure[ti, 2001

David Tucker – „Evolu]ia conflictelor neconven]ionale”, idemBruce Hoffmann – „Amenin]area pe care o constituie atentatele cu arme bac-

teriologice [i chimice”, idemJohan Galtung – „The True Worlds - A Transnational Perspective”, The Free

Press, NY, 1980William J. Perry – „Defense in an Age of Hope”, in Foreign Affairs, Nov. Dec.

1996,vol. 75, nr.6Frederick H. Hartmann – „The Relations of Nations”, MacMillan Publishing,

NY, 1978Michael O’Hanion – „Come Partly Home, America; How to Downsize US

Deployments Abroad”, Foreign Affairs, March - April 2001Samuel R. Berger – „A Foreign Policy for the Global Age” in Foreign Affairs,

Nov. Dec. 2000Strobe Talbott – „Democracy and the National Interest”, Foreign Affairs, No.

Dec. 1996Kurt Taylor Ganbatz – „Democratic States and Commitment in International

Relations”, International Organization, vol. 50, nr. 1/1996 Gaillard Hunt,ed. – „The Writings of James Madison”, vol. VII, NY , GP Putnam‘sSons, 1901 John Quincy Adams, alocu]iunea din 4 iulie 1821, in WalterLaFeber, ed. – „John Quincy Adams and American Continental Empire”,Chicago, Times Books, 1965

George Kennan – „American Diplomacy. 1900-1950”, Chicago, University ofChicago Press, 1951

Strobe Talbott – „Democracy and National Interest”, in Foreign Affairs, Nov.Dec. 1996, vol. 75, nr.6

Samuel Hungtington – „The West: Unique, not Universal”, in Foreign Affairs,Nov. Dec. 1996, vol. 75, nr. 6

Umut Uzer – „The Importance of the Jewish on American Foreign Policy in theMiddle East”, Perceptions, Journal of International Affairs, vol. VI, nr.4/2001

BIBLIOGRAFIE


158


Robert Kagan – „Power and Weakness. Why the United States and the EuropeSee the World Differently”, in Policy Review, The Hoover Insitution,June/July 2002

Robert Kagan – „Of Paradise and Power. Europe and America and Europe inthe New World Order”, Alfred Knopf, NY, 2003

Eric Remacle – „Transatlantic Security Governance and the Iraqi crisis”, StudiaDiplomatica, vol. LVII, no. 1/2004

M. Stocchetti – „Military Intervention and National Sovereignty in WesternEurope”, International Spectator, vol. XXXI, nr. 3, July - September1996

B. Buzan – „New Patterns of Global Security in the Twenty-First Century”,International Affairs, vol. 67, nr.3/1991

Tom Farer – „The Bush Doctrine and the UN Charter Frame”, The InternationalSpectator, 3/2002

Paolo Guerriei – „The Shock of 11 September and the Doha DevelopmentRound”, International Spectator, vol.XXXVII, nr.1/2002

Richard N.Haas – „The Reluctant Sheriff: the United States after the Cold War”,Washington DC, Council of Foreign Relations Press,1997, in The BookReview, International Affairs, vol. 73, nr.4/1997

Michael Mihalka – „Cooperative Security; From Theory to Practice”, TheMarhall Center Papers, no.3/2001

Alain Joxe – „Représentation des alliances dans la nouvelle stratégie a-méricaine”, in Politique Etrangère, nr.2, 1997

G. John Ikenberry – „Strenghtening the Atlantic Political Order”, in TheInternational Spectator, vol. XXXV, nr.3, July-September 2000

Constantin Hlihor, Drago[ N\cu]\ – „The Iraqi War and the World SecurityArchitecture”, in Euro-Atlantic Studies, nr.6/2003

David P. Calleo – „The US Post - Imperial Presidency and Transatlantic Re-lations”, in The International Spectator, vol. XXV, no. 3, July- September2000

Alexei Arbatov – „The Transformation of Russian Military Doctrine: LessonsLearned from Kosovo and Chechnya”, The Marshall Center Papers,no.2, 20 June 2000

Martin Walker – „The New American Hegemony”, in World Policy Journal, vol.XII, nr. 2, Summer 1996

Alain Rousillon – „Radical Islam After 11 September”, The International Spec-tator, 1/2002, Quarterly Journal of Istituto Affari Internazionali, Roma

Constantin Gh. Balaban – „Problema terorismului `n dreptul interna]ional”,Impact Strategic, nr. 2/2004

Gilles Kepel – „Jihad. Expansion et decline de l’islamisme”, Paris, Gallimard,2000

Sherle R. Schweninger – „America’s New Solvency Crisis”, in World PolicyJournal, vol. XX, nr.2, Summer 1995

K. Henikson – „The New Atlantism Western Partnership for Global Partner-ship”, Revue d’integration européenne, vol. XVI,nr.2-3,1993


159

Madeline Albright – „Testing of American Foreign Policy”, Foreign Affairs,vol. 77, nr.6, 1998

Vasile Nazare – „Axiomele rela]iilor de putere `n via]a interna]ional\”, Geo-politica, nr.11/2005

J.J. Mearsheimer – „Tragedia politicii de for]\”, Bucure[ti, Ed. Antet, 2001Jean-Jacques Roche – „Conséquences pratiques des nouvelles théories de la

sécurité dans la gestion des crises de l’après guerre froide”, in StudiaDiplomatica, vol. LVII, nr.1/2004

Robert Gilpin – „War and Change in World Politics”, Cambridge UniversityPress,1988

F. Fukuyama – „Nous sommes toujours à la fin de l’histoire”, «Le Monde», 18October 2001

Daniel Papp – „Contemporary International Relations. Frameworks for Under-standing”, Allyn and Bacon, 1997, USA.

Henry Kissinger – „Are nevoie America de o politic\ extern\?”, trad. AndreeaN\stase, Ed. Incitatus, 2002

Andrew Gamble – „Politic\ [i destin”; Ed. Antet, trad. Nicolae N\stase, 2001.James Mayall – „Politica mondial\; evolu]ie [i limitele ei”; Ed. Antet, trad.

Andreea N\stase, 2000.Constantin Moisuc, Lumini]a Pistol, Elena Gurgu – „Economie interna]ional\.

Probleme globale ale economiei mondiale”; Ed. Funda]iei România deMâine, Bucure[ti, 2001.

Constantin Vlad – „Rela]ii Interna]ionale în istoria modern\”; Ed. Funda]ieiRomânia de Mâine, Bucure[ti, 2001.

Nathan Gardels – „Schimbarea ordinii globale”; Ed. Antet, trad. Marius Con-ceatu, 1998.

Martin Wight – „Politica de putere”; Ed. Arc, 1998, trad. Tudor Florin.Zbigniew Brzezinski – „Marea tabl\ de [ah. Suprema]ia american\ [i impe-

rativele sale geostrategice”; Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 2000,trad. Aurelia Ionescu.

Beaumarchais Center for International Research – „Puteri [i influen]e”, Anuarde geopolitic\ [i geostrategie 2000 – 2001; trad. Narcisa {erb\nescu,Ed. Corint, Bucure[ti, 2001.

Zygmunt Bauman – „Globalizarea [i efectele ei sociale”; trad. Marius Conceatu,Antet, s.a.

Thomas L. Friedman – „Lexus [i m\slinul. Cum s\ în]elegem globalizarea”; Ed.Funda]iei PRO, trad. Adela Motoc, Bucure[ti, 2001.

Hans J. Morgenthau – „Politics among Nations”; New York, Alfred A. Knopf,1978.

Hans J. Morgenthau – „Another Great Debate: The National Interest of theUnited States“; „The American Political Science Review”, vol. XLVI,Dec. 1952, nr. 4.

Robert O. Keohane – „After Hegemony: Cooperation and Discord in the WorldPolitical Economy”, Princeton University Press, Princeton, 1984.

BIBLIOGRAFIE


160


Igor Ivanov – „Politica extern\ a Rusiei în epoca globaliz\rii”; Ed. Funda]ieiCulturale Române; Bucure[ti, 2003.

„Manualul NATO” – Oficiul de Informa]ii [i Pres\ al NATO, Bruxelles, trad.Cristian Unteanu; Ed. Nemira, 1997.

„Lumea dup\ Saddam”; „Ziua Opiniei”, 14/17 – 23 aprilie 2003.„The South European Yearbook”, 1997 – 1998; Ed. Thanos M. Veremis, Di-

mitrios Triantaphyllou, Hellenic Foundation for European & ForeignPolicy; Athens, 1998.

Richard Cohen – „Cooperative Security: From Individual Security to Inter-national Stability”, în Richard Cohen, Michael Mihalka – „CooperativeSecurity: New Horizons for International Order”, George C. MarshallEuropean Center for Security Studies.

James N. Rosenau, Mary Durfee – „The Liberal Paradigm”, în „Thinking TheoryThoroughly. Coherent Approaches to an Ancoherent World”, WestviewPress, Oxford, 2000.

US National Security Strategy, New York Times, 20 septembrie 2002 AnnualReport to the President and the Congress – William Perry, Secretary ofDefense/February 1995.

Stephan J. Del Rose, jr. – „The Insecure State (What Future for the State?),Daedalus, vol. 124, nr. 2/ spring 1995.

„Marea Strategie a lui George W. Bush sau pledoarie pentru hegemonia A-mericii” – John Lewis Gaddis (Foriegn Policy/noiembrie – decembrie2002), trad. Costin Ionescu, preluat de „Cotidianul”, 260/3424/ 5 no-iembrie 2002.

„How Bush’s preemption doctrine was born” – Michael Gordon, „The New YorkTimes”, „International Herald Tribune”, 27 ianuarie 2003.

„Centre de putere: de la unipolarittate la multipolaritate”; „Dosare ultra-secrete”, „Ziua”, nr. 256 / 3 mai 2003.

„R\zboiul din Irak: ilegal [i imoral?”, „Dosare ultrasecrete”, „Ziua”, nr. 249/15 martie 2003.

„SUA pot interveni în Irak [i f\r\ o rezolu]ie ONU”; „România liber\”, 3924/15februarie 2001.

„Pr\bu[irea ordinii mondiale” – Dan Pavel; „Ziua”, 17 februarie 2003.„Noul vis american: Rumsfeld a[teapt\ capitularea necondi]ionat\ a Irakului”,

„Cronica Român\”/ 3107/ 3 aprilie 2003.„Vulturii contra Irak”/„Ziua”, 2671/29 martie 2003.„Irakul a c\zut...Siria este urm\toarea ]int\ militar\ a SUA”; „Cronica Ro-

mân\”, 3116/14 aprilie 2003.„Semne rele pentru Siria”/ „Cotidianul”, 3555/14 aprilie 2003.„Contradic]ia interese na]ionale – globalizare” – Dan Pavel; „Ziua”, 5 mai

2003.„The State of the Union: the Creaking of the Logs”; „The Economist”, februarie

2002.„George Bush and the Axis of Evil”; „The Economist”, februarie 2002.


161

Jeffrey W. Legro; Andrew Moravicsik – „Faux Realism. Spin versus substance inthe Bush foreign-policy doctrine”; „Foreign Policy”, july/august 2001.

„Where should Mr. Bush put his chips now?”, „The Economist”, febr. 2002.„Paul Wolfowitz, velociraptor”, „The Economist”, febr. 2002.„The Bush doctrine: Caveat pre-emptor”, „The Economist”, June 2002.„George Bush and September 11th. A systematic failure”, „The Economist”/

May 2002.„Refacerea unit\]ii [i rela]iile transatlantice domin\ agenda european\”; „Ro-

mânia Liber\”, 16 aprilie 2003, nr. 3975.„Facerea [i desfacerea rela]iilor transatlantice” – Costin Ionescu; „Cotidianul”,

30 aprilie 2003, nr. 3568.„Powell prezint\ noua situa]ie strategic\ în Orientul Mijlociu” – „Cotidianul”,

5 mai 2003/ nr. 3571.„Câte Europe?” – Michael Barnier; „Adev\rul”, 8 aprilie 2003/ nr. 3975.„For]ele aeriene ale SUA din Europa vor înfiin]a baze în estul continentului”;

„Curierul Na]ional”, 7 aprilie 2003/nr. 3680.„}\rile candidate la NATO nu fac diferen]ieri între SUA [i UE”/idem.„Aderarea României la NATO va servi interesele na]ionale ale SUA”, „Cronica

Român\”, nr 3109, 5-6 aprilie 2003.„Noua Europ\ vrea înt\rirea rela]iilor transatlantice” – Ana Dinescu; „Ziua”,

nr. 2678/ 7 aprilie 2003.„Europa unificat\ nu trebuie s\ se constituie ca o tab\r\ anti-SUA”: „Curierul

Na]ional”, nr. 3680/ 7 aprilie 2003.„Senatul SUA: Noi audieri pentru extinderea NATO”; „Cronica Român\”, 12-

13 aprilie 2003.„Powell prezint\ noua strategie din Orientul Mijlociu”, „Cotidianul”/5 mai

2003 / 3571.„Damascul sub presiune”; „România Liber\”( 16 aprilie 2003, nr. 3975.„Siria . urm\toarea ]int\ a Americii?” , Romulus C\plescu; „Adev\rul”/ 14

aprilie 2003, nr. 3980.„Contradic]ia sirian\: de la sprijinirea Teheranului în r\zboiul cu Bagdadul la

opozi]ia fa]\ de interven]ia SUA în Irak“ – Dumitru Constantin/ „A-dev\rul”, 16 aprilie 2003; nr. 3982.

„Perspectiva lumii arabe: rela]ii pragmatice cu Washington” – ConstantinIonescu; „Cotidianul”, 6 mai 2003, nr. 3572.

„Noul plan de pace, un proiect controversat”; „Foaia de Parcurs [i nouarealitate strategic\” – Constantin Ionescu; „Cotidianul”, 6 mai 2003,nr. 3572.

„Vom crea un stat palestinian pân\ în 2005” – Dumitru Constantin; „Adev\rul”,12 mai 2003.

„Planul de pace stârne[te controverse în Orientul Mijlociu” – Adrian Cohino;„Cotidianul”, 2 mai 2003, nr. 3569.

„Irakienii au trimis trupe în Irak”; „Ziua”, 24 aprilie 2003; nr. 2693.„Coreea de Nord are nevoie de arme nucleare pentru protec]ia în fa]a SUA”,

„Cotidianul”, 8 aprilie 2003/3550.

BIBLIOGRAFIE


162


Conclusions

The Concept of Power in the Age of Globalization

If we are considering the power by beeing the use of force or thecapacity to menace credibly other states, we must also consider, the realityof the globalization and the transformation suffered by the concept ofpower under its influence. The most appropriate political paradigm forillustrating the change is the complex interdependence, invented by a-uthors like Keohane and Nye.

In a world characterized by an increased degree of interdependence,by the creation of complex relations between state and non- states actors,by formation of genuine networks between states, by an overwhelmingtendency of interstate multiculturalism, this political paradigm is a-chieving a great importance.

Economic, cultural, social, political, technological interdependenciesare forcing the states to interact, to find other solutions that the force orthe use of hard power, in order to control the interdependencies and tosatisfy their national interests. National interests are defined within theglobal framework, and are deeply influenced by global trends.

Historical types of relations between states based on military powerare not anymore characteristic for the complex world of globalization.Military power is not the exclusive mean through which a state can insureits success against anonymous transnational fluxes of capital, againsttransnational terrorist networks, against interests of transnational com-panies that are not perceiving themselves as obliged to respect a national


163

legislation due to the transnational character of their economic and tradeactivities. Military field, in the age of high technologies, of economicwars and of intensified international trade is functioning no longer onthe realist paradigm.

From the academic dispute between realism and theory of interde-pendency, it seems that globalization in the XXI century will be managedby the last theory, creating a context in which it self the concept of powerwill emphasize the soft power dimension.

Nevertheless, the use of neo-machiavelism in such global world do-esn’t mean that the age of interstate wars is finished; global reasons forstarting a war against states or non-state actors can be invoked, like theprotection of human rights or the war against international terrorism.Neo-machiavelism is still remaining a complex political doctrine, thatcan be claimed by both great theories still fighting for an ideologicalsupremacy in international relations: realism and interdependency. Neo-machiavelism is still concerning a realist dimension, that is proposing touse the military force, even preemptively against the enemy- conventionalor non-conventional, state or non-state.

The realist dimension of neo- machiavelism, as a reminiscence ofthe interstate history of conflicts for power and supremacy in internationalrelations, hnows at present, in the age of globalization, the followingfeatures:

– the dominant goal of the state actors will be the military security– the increasing tendency to use military means in order to contest

conventional actors, by the non -state actors– military force is still considered by the global system hegemony as

the most effective instrument capable to insure its supremacythrough the state actors and to eliminate the challengers, also ca-pable to combat or to use in its own interests, the non- state actors

– utilization of interstate conflicts and of asymmetric conflicts- aslocal wars, ethnical and religious wars, the war against internationalterrorism- as instruments for the policy of insuring the supremacyof a state in the international relations

CONCLUSIONS


164


– the use of military power , by the hegemony, in order to insure theunipolar conditions in a global political system, to control mi-litarily the networks of political relations and the alliances betweenstates

– military power is favorizing the creation of military alliances withoffensive purpose and the creation of ad- hoc coalitions

– military power still needs to be preserved by increasing militaryexpenses and by insuring the control over the strategic geographicalareas

– potential shifts in the balance of power and security threats willbe influenced by the changes in the military power of the states andby the capacity of states to manage the local conflicts

– a minor role recognized for international organizations, under theinfluence of state power and due to the importance of militaryforce

– the political relations and other links between states are destined toreinforce international hierarchy

From the perspective of the complex interdependency paradigm,the neo- machiavelist doctrine is influenced by some of this politicalparadigm characteristics:

– the multitude of goals in the global stage: goals of states that canenter in conflict with the goals of transnational actors

– military security is not anymore the dominant goal for a state , dueto a change in the level of competition: economic competitionbetween states or between states and non-state actors will prevail

– passage towards soft power– development of interdependences between states and non-state

actors– the major actors in the interdependent world, managing the net-

works of relations will be the international organizations and thetransnational actors

– manipulation of interdependences by prevoiling actors– emergence of changes in the distribution of states power resources


165

– increased importance of the non-state actors, especially of thetransnational ones

– inefficacity of the force and thus, diminution of possibility tocreate networks or links between strong states

– erosion of weak states; diminution of the possibility to createand support through international organizations, networks in orderto promote their interests

– major role for international organizations that will set the agendas,that will create and manage links and coalitions between trans-national actors and states

So, in the age of globalization, many of the old patterns will beobsolete, impossible to be used.

The concept of power is becoming elusive, flexible, and deterri-torialized. Power is a concept that is starting to be detached from thestate, as historical structure that had guaranteed its fulfillment on variouslevels.

In a world without borders, transnational companies, internationalorganizations, transnational religious movements or political parties, asnon-territorial actors, are influencing the meaning of the traditionalconcept of power, as well as does the new concept of interdependence-understood as mutual dependence in situations characterized by re-ciprocal effects among countries or among actors in different countries .1

1 See Robert O. Keohane and Joseph S. Nye - „Realism and Complex Interdependence”,Institut Royal Supérieur de Défense, Centre d’Etudes de Défense, L’Europe au seuild’un nouveau millénaire, Colloque 23-24 Février 1999, p. 3. Also, Robert O.Keohane, Joseph S. Nye Jr. – „Power and Interdependence: World Politics in Tran-sition”, 1977, Little, Brown and Company. See also, Lester R. Brown - „WorldWithout Borders. The Interdependence of Nations” , NY, Foreign Policy Association,Headline Series, 1972. See also, Stanley Hoffmann - „Notes on the Elusiveness ofModern Power”, International Journal, 30, Spring 1975.

CONCLUSIONS


166


In this new type of world, the doctrine of neo-machiavelism, basedon the concept of power, is beginning to suffer a deep transformation,due to some specific factors:

– the capacity of strong states to manage the interdependencies of aglobal world through a system of formal relations – internationalorganizations –, and of informal relations- between governmentalelites, also, among nongovernmental elites, among transnationalorganizations such multinational banks and corporations.

– multiplication of channels connecting the societies and the actors:many interstate, transgovernmental and transnational channels

– the need for the concept of power to be redefined , in relation notto the military capacity to win a battle, but to the economic, culturaland diplomatic capacity to influence a multitude of channels

–the definition of power as the capacity of the hegemony to manageand control the whole networks of international organizationsin which it detains important positions in each component of thenetwork

–the capacity of the hegemony - of a superpower, in condition ofunipolarity -, to manage the multiplication of the networked it hasinitiated, and also, the informal new contacts generated by thisnetwork

–the capacity of the hegemony to control the informal networks,generated by the non-state actors, in which there are no states andinternational organizations, but only transnational and infra-stateactors

–the capacity to control the new actors in a traditional meaning,avoiding that the new actors conquer through classical way bydeveloping military power, a place in the international word ofstates

–formalization of the interstate world, confronted with global chal-lenges, and with the rising of non-state actors as direct competitorsfor supremacy

–the capacity for the states and for the hegemony as well to controland to diminish the tendencies of the new actors that intend toproclaim the death of the state and the essential attributes of the


167

state as obsolete, as historical concepts – the case of sovereignty –as contrary to new political profile of the global age

–the capacity of the state actors to control through reinforcement oftheir domestic legislation, the multinational banks and corporationswhose deterritorialized activities are affecting the domestic and theinternational relations.

This is only a direction in which can be used the neo-machiavelistformula, as an instrument to be used by the states.

But, due to the complexity of the age of globalization, can neo-machiavelism be used by the non-state actors? In which direction and forwhat purposes?

First of all, the non-state actors can borrow from the state world acertain political logic in order to manage the relations in which they areengaging and to conquer supremacy or a better position in a givenhierarchy that can be political, economical, military, cultural, formal orinformal, created by states- as a network of international organizations,or created by non- states actors for the use of some categories of non-states actors. Thus, power can be measured in the world of non- stateactors depending of some factors:

– the capacity to deal with the state actors and to replace theirsupreme position on international field with their own supremacyand interests

– the capacity to create networks grouping some category of non-state actors: a network of multinational banks, for example

– the capacity to create absorbing networks, in which states andnon-state actors be linked: terrorist networks and rogue states, forexample

– the capacity to create expansive networks, designed to be en-larged progressively by incorporation of other types of non-statesactors: for example, the cooperation between non- governmentalorganizations within the framework of a network of internationalorganizations specialized in some field

– the capacity to use force in order to remove the other competitors,like the states, from their field of private interests

– the capacity to remove by force other similar non- state actors

CONCLUSIONS


168


– the importance of military force for achieving power in the non-state actors world, despite the diminution phenomenom of the mi-litary force importance in the interstate world

–the capacity to control militarily the world of states–the capacity to control parts of state sectors of competence without

assuming responsibility and without contributing to the develo-pment of international law

–the lack of interests in pursuing the traditional functions of a state,in elaborating rules of law or in executing the law, in distributingthe justice in the state territory

– the capacity to manage the nations, in the radical globalist hypo-thesis of proclaiming the death of the state, and to obtain thenational consent for a new type of transborderly structure

–the capacity to create the regional structure of integration byrenouncing to the state level of government

–the capacity to create a coherent world of formal and informalrelations, regulated by a package of rule of law that can be stable,that can reflect some hierarchy between non-state actors, somebalance of power and some degree of legitimacy in order to not becontested and decomposed.

So, in the age of globalization, the neo-machiavelist doctrine can havea new meaning, depending of what type of actor is using it, and de-pending on what kind of political paradigm can be applicable forunderstanding this doctrine.

Meantime, the concept of power in the age of globalization can sufferprofound transformation, in the sense that, for the interstate world, it isnot anymore associated inevitably with the military force, and for thenon-state world, power means capacity to use all types of instruments inorder to manage parts of historical state activities and to progressivelyreplace the states from these fields, without assuming a legal or legitimaterole to regulate these fields or to take over the functions of states, in-clusively the function to protect citizens and national identities from anyattack.


169

National power becomes thus, a historical concept, surpassed by thenew power understood as capacity to penetrate more and more types ofnetworks and to detain the control over these flexible structures, in orderto prove the capacity to rule over a flexible world of complex inter-dependencies that is the world of XXI century.

CONCLUSIONS


Bibliografie : Antonescu, Mădălina, Virginia. (coord.), (2006). Despre Europa, Editura Lumen, Iaşi Antonescu, Mădălina, Virginia. (2005). Doctrina neo-machiavelistă în contextul provocărilor

globaliste , Editura Lumen, Iaşi Antonescu, Mădălina, Virginia. (2009). Uniunea Europenă şi Organizaia Internaţională, Editura

Lumen, Iaşi Bradu, Oana. (2010). Pragmatica apreciativă în discursul public- Metode apreciative în marketingul

social, în Seminarii Apreciative / Applied Appreciative Inquiry Books Series, Vol. 1, Editura Lumen, Iaşi

Cujbă, Vadim, (2009). Aspecte geopolitice şi geoeconomice ale formării şi destrămării sistemului colonial

englez, Editura Lumen, Iaşi Florea, Lavinia. (2006). Globalizare si securitate economica, Editura Lumen, Iasi Jemna, Tudor. (2007). Globalizarea. O privire de ansamblu?, referat sustinut laUniversitatea Al. I. Cuza, Iasi Kacsó, Suzana. (2006). Relaţia NATO-PESC Confruntare pentru secutitatea colectivă?, Editura

Lumen, Iaşi Paraschiv, Florentina. (2006). Crearea şi deturnarea de comerţ ca urmare a extinderii Uniunii europene

–analiză econometrică- Editura Lumen, Iaşi Sandu, Antonio, Cojocaru, Ştefan, Ponea, Simona. (2010). Appreciative evaluation of training

programs. Case study: Lumen Consulting and Training Center, publicat în Social Research Reports, Vol. 8/ February, Editura Expert Projects, Iaşi

Sandu, Antonio. (2010). Perspective semiologice asupra transmodernităţii, Editura Performantica,

Iaşi Sandu, Antonio. (2010). Introducere în filosofie socială, Editura Lumen, Iaşi Stoian, Ana-Maria. (2006). Relaţiile SUA-UE la începutul secolului XXI: noile raporturi

transatlantice, Editura Lumen, Iaşi Timar Bălaş, Dana. (2006). Parohialism şi regionalism la studenţii români, Editura Lumen, Iaşi


��

�

� 8�

�

�


Documents

GLOBALISM ŞI GLOBALIZARE PORTOFOLIU DE LECTURĂ · şi/sau test grilă ... - Globalizarea comunicaţiilor. Internetul ca factor de Globalizare - Unilateralism şi multilateralism